Programul de studii: Managementul serviciilor publice [630146]

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCOVEANU” – PITEȘTI
Facultatea de Management Marketing în Afaceri Economice – Brăila
Programul de studii: Managementul serviciilor publice

EFECTELE STRESULUI ASUPRA
CADRELOR DIDACTICE DIN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Gherman Lil iana-Victoria

Masterand: [anonimizat]

2020

2

Cuprins

Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 3
Capitolul 1. Noțiuni generale asupra stresului ………………………….. ………………………….. …………………… 4
1.1. Originea, terminologia și definirea stresului ………………………….. ………………………….. ……………. 4
1.2. Simptomele stresului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
1.3. Tipuri de stres ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 14
2.1. Cauzele stresului în rândul cadrelor didactice ………………………….. ………………………….. ………… 18
2.2. Factorii de risc ai stresului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 21
2.3. Strategii de combatere a stresului ………………………….. ………………………….. …………………………. 23
Capitolul 3. Stud iu de caz privind efectul stresului asupra cadrelor didactice de la Colegiul Național d e
Agricultură și Economie din Tecuci, județul Galați ………………………….. ………………………….. ………….. 31
3.1. Prezentarea instituției ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 31
3.2. Stabilirea eșantionului format din cadrele didactice ale Colegiului Național de Agricultură și
Economie din Tecuci, județul Galați ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 33
3.3. Instrum entele de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 33
3.4. Analiza datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
3.5. Determinarea nivelului de stres și efectul stresului asupra performanțelor cadre lor didactice ale
Colegiulu i Național de Agricultură și Economie din Tecuci, județul Galați ………………………….. …. 46
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 53
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 56

3

Argument

Meseria de cadru didactic este una dintre profesiile care au cel mai mare impact
asupra dezvoltării umane, profesorii sunt r esponsab ili atât de dinamica cât și de
transmitere a cunoștințelor , în procesul cărora sunt implicate diferite elemente psiho-
sociale și econ omico -culturale care se manifestă în procesul educațional și în
interacțiunea profesor -elev. Atitudinile, emoțiile, perspect ivele și așteptările
profesorului sunt integra te în procesul de predare, oferind o identitate particulară
experi enței din clasă, unde elevul nu va pr imi doar conținutul, deoarece procesul de
comunicare integrează fact ori care depășesc dezvoltarea cuno științelor, prin prezen ța
valorilor și atitudinilor care le însoțesc pe acestea .
Studiul asupra stresului în rândul cadrelor didactice include un proces de
reflexie asupra rolului învățării și influențel or sale asupra dezvoltării integrale a
elevilor . Înțeleg ând sensibilit atea interpersonal ă, vom pu tea în țelege și adapt area
profesorului la diferitele cerințe din mediului pro fesional .
Cadrul teoretic este configurat într -un construct care oferă câteva date istoric e
ale evoluției științifice a stresului . În această parte a lucrării de dizertație se regăsește
partea teoretică care va reprezenta sprijinul teoretic concept ual al studiului, al cărui
scop e ste evaluarea efectelor psiho -somatice ale stresului. În cadrul teoretic al lucrării
de disertație este prezentat un set de strategii în vederea consolid ării resurselor
personale ale cadre lor didact ice și resurselor institu ționale pentru gestionarea
stresului .
Cadrul metodologic include o cercetare non-experimentală, descriptivă, care
poate demonstra efectele stresului asupra cadrelor didactice din învățământul
preunivers itar.
Rezultatele oferă un set de ind icatori de stres indicați de cadrele didactice , care
constituie eșantionul de studiu al acestei cercet ări.
Concluziil e sunt organizate în funcție de categoriile de informații obținute după
aplicarea instrumen tului de cercet are.

4
Capito lul 1. Noțiuni generale asupra stresului

1.1. Originea, terminologia și definirea stresului

Majoritatea cercet ătorilor din domeniu consider ă că stresul nu este un concept
nou, deoarece este prezent încă din cele mai v echi timpuri. În cepând cu secolul al
XIV-lea, t ermenul de stres a fost preluat din cuvântul de origine lati nă ”strângere”,
care înseamnă „a provoca tensiune”. 1
În limbajul c otidian , cuvântul stres sugerează ceva dăunător, pentru mulți
oameni reprezintă un sinonim pentru obose ală, disconfort , degradar e, etc. Term enul de
stres este, de asemenea, asociat cu o an umită stare specială (stimul – răspuns), care
produce o reacție evidentă din p unct de vedere neuro -psiho -fiziologic .
Stresul este de asemenea percep ut ca un răspuns fizio logic și psihol ogic destu l
de comple x la stimuli fizici, biologici, psiho sociali, end ogeni sau exogeni , care po t
afecta organismul.
În secolul al XV -lea, termenul a fost folosit pentru prima dat ă în fizică pentru a
se referi la forța extremă s au presiunea exercitată asup ra structu rilor mecanice elasti ce,
forța care poate provoca o stare de tensiune și care poate deforma structurile. În cepând
cu secolul al XVII -lea, conceptul a fost generalizat în inginerie și arhitectură.
La sfârșitu l secolulu i XIX, fizio logul francez Cl aude Berna rd a menționat că
toți agenții au un mecanism de autoreglar e care permite menținerea unui mediu intern
stabil, în fața oricărei presiuni din partea mediului extern.
Stresul poate fi definit ca o forța exercit ată asupra unei pers oane care poate
provoacă ten siune. Este greu s ă înțelegem natura stresului care este unul dintre cele
mai importante fenomene ale timpului în care trăim, iar modul în care ne adaptăm la
el, poate să aibă impact asupra dezvolt ării person ale.
Creierul este con siderat în multe lucrări de speci alitate cel mai important organ
în ceea c e privește r ăspunsul la stres, eustresul ajutând la adaptarea individului, în timp
ce distresul poate duce la deteriorarea organismului.
Răspunsul la str es est e mediat de axa hipota lamic -hipofizar -suprarena l și de axă
simpatic -adreno -medular care, înainte a unui stim ul stresant, declanșează o serie de

1 Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Univer sidad de Jaén. Facultad de humanidades
y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014, pg. 7

5
răspunsuri pentru menținerea homeostaziei organismului. Au fost descoperite
modificări în aceste axe asociate cu anumite t ulburări psih ologice, cum ar fi depres ie,
probleme de ordin cardiovascular , imunologic , gastro intestinal , etc. În timp ce
eustresul are efecte pozitive asupra stării emoționale, stresul acut sau cronic provoacă
modificări în memoria declarat ivă și în me moria de lucru. Zonele creieru lui implic ate
în răspunsul la stres sunt:
➢ Hipotalamusul sau centru l stresului ;
➢ Amigdala este o regiune care aparține sistemului limbic și este implicată în
învățarea și consolidarea amintirilor emoționale. Amigdala este format ă din mai multe
nuclee , care j oacă un ro l importa nt în răspunsul la stres. Nucle ele lateral e și bilaterale
ale amigdalei integrează inputuri senzoriale din talamus și transmite informații
cognitive din cortex și hipocamp;
➢ Hipocampul este implicat în proces ele memoriei (memoria declarat ivă) și cele
ale învăț ării.
➢ Cortexul prefrontal este de asemenea implicat în răspunsul la stres .
În figura de mai jos, sunt prezentate principalele zone ale creierului implicate în
răspunsul la stres .

Fig.1.1. Principalele z one din creier afectate de s tres
Sursa: Rosau ra Rosales Fernandez(2014). Estrés y salud. Universidad de Jaén.
Facultad de humanidades y ciencias de la educación. Trabajo Fin de Grado, 2014, p p.9-
10

6

În figur a 1 putem vedea că pri ncipalele zone ale creieru lui implicate în
răspunsul l a stres sunt: hipocampu l, hipotalamusul si amigdala . Amigdala este zona
care aduce cel mai mare aport în ceea ce prive ște răspunsul individului într-o situa ție
stresant ă. Atunci c ând o cantitate suficie ntă de hormoni este secret ată, amigdala
prime ște infor mația de a opri producț ia de hormoni de stres .
Producția excesivă de hormoni de stres pentru o lungă perioadă de timp poate fi
dăunăto are, deterior ând sistemul endocrin (care ajută l a reglarea stării de spirit,
metabolism ul și procesele reproductive /sexuale) și poate slăbi sistemul imunitar.
Stresul cronic este și el dăunător pentru hipocamp, fiind o parte crucială a creierului,
respo nsabilă cu formarea de noi amintirii și cu memoria de scurtă durată .
Studiile arat ă faptul c ă termenul de stres a fost util izat pe s cară largă prim a dat ă
când în anul 1932 fiziologul Walter Cannon l -a introdus pentru prima dată în domeniul
sănătății , iar ulterior, în anul 1956, a fost folosit de Hans Selye .
Fiziologu l american Walter Canon , în anul 1 914, a conceptualizat termen ul de
stres ca sindrom d e luptă sau fugă și a folosit terme nul de homeostază pentru a se
referi la tendința pe care o posedă majoritatea ființelor vii de a menține un echilibr u
fiziologic .
În unele situații stresorii organismulu i vor tinde să reacționeze î ncercând să
restaureze un echilibru sau o stare de „normal itate”.
Răspunsul la stres este o reacție imediată și intensă, ce presupune mobilizarea
generală a resurselor organis mului și se produc e în situațiile în care cerințele mediului
extern sunt importa nte p entru individ.
În anul 1991, cercet ătorii Levine și Ursin constat ă faptul c ă răspunsul la stres
nu este dăunător sau patologic în sine și că „este dificil să trăiești cu s tres, dar
imposibi l să trăiești fără el.” 2 Din ace astă perspectivă, termenul d e stre s este legat în
mare măsură de termenul de alostaz ă, care a fost introdus pentru a se referi la
procesele active și adapt ative necesare prin care organismul răspunde la ev enimente
care prez intă un pericol pentru menținerea homeostaziei și supraviețui rea.
Organismul răspunde la astfel d e stimuli crescând neurotransmițătorii, astfel
crește frecvența cardiacă și tensiunea arterială, ajutând individul să facă față situațiilor

2 Mari a Crespo, Franci sco Javier Labrador – Estres . Editorial : Sintesi , 2014, pg 10

7
stresante și să se a dapteze față cerințelor mediulu i extern. O sup raproducție a acest or
medi atori poate s ă producă anumite boli precum diabetul, hipertensiunea, cancerul și
bolile cardiovasculare. Ace astă supraproducție se cunoaște sub de numirea de sarcină
sau supraîncărcare alostatică, care se referă la r eperc ursiunile a supra creier ului ș i
corpului, datorită faptului că au fost forțate să se adapteze situațiilor psihologice sau
fiziologice extrem de solicitante care sunt menținute și acum ulate de -a lungul timpului.
În anul 1956, S elye a definit stresul ca fiind un set de răspunsuri fiziol ogice
nespecifice (r ăspunsuri ale sistemului nervos și a le sistemelor neuroendocrine
suprarenale, corticosuprarenale și medulare) la stimuli fizici exter ni sau interni.
Conform teoriei sale, există un răspuns la stres, car e este declanșat instinctiv de căt re
toți stimulii str esanți, iar în anul 1968, Mason a adăugat la aceast ă teorie faptul că
răspunsul fiziologic la stres implică toate sistemele și subsis temele neuroendocr ine,
indicând că răspunsurile fiziologice au partic ularități care d epind de tip ul de stimulare.
Psihologu l Herbert Freudemberg a descoperit sindromul de burn out în anul 197 4,
acesta descrie epuizarea, dezamă girea și dorința de dezertar e a persoanelor care
lucrează în instituțiile de psihiatrice . Acest sin drom, descrie consecințele s tresul ui
sever pe care le întâmpină persoanele care lucrează în anumite profesii, unde se simt
epuizate și incapabile să facă față situ ației. În anul 1978 Pines și Kafry , la rândul lor,
au definit sindromul de burn out ca o stare de epuizare fizică , atitud inală și emoțională .
În anul 1979 , Holmes consideră că stresul este un stimul care necesită adaptare din
partea individului , astfel, s tresul este înțele s ca u n stimul care poate fi re prezentat de
orice circumstanță situațională , care în mod neobișn uit, ne cesită o schimbare în viața
individ ului, în stilul său de viață, putând fi considerat ă ca situație stresantă.
Atunci când o persoană se confruntă cu sindrom ul de bu rn out , munca sa devine
ineficientă. Acest lucru se datorează f aptului că suferă de epuizar e fizi că și emoțională,
ceea ce îl determină să dezvolte o atitudine negativă față de muncă , dar și pierderea
empatiei față de cei din jurul .
Lazarus și Folkman în anul 1984 consider au că stresul nu poate fi înțeles doar
ca un r ăspuns fiziologic, deoarece exist ă multe evenimente ca re determină o creștere a
activității sistemului nervos autonom (de exemplu: exerciții fizice), același răspu ns
fiziologic p utând fi interpretat ca pozitiv într -un contex t și ca negativ în altul.
Totuș i trebuie să avem în vedere faptul că ex istă diferențe foarte r elevante în
modul în care reacționează diferite persoane când se confruntă cu aceeași stimuli. Prin

8
urmare, Lazarus ș i Folkman au propu s a treia abordare, stresul fiind conceptual izat ca
proces bazat în principal pe indiv id și, mai a les pe rela țiile dintre individ și mediu. Cei
doi autori disting trei faze în acest proces:
1. Faza de anticipare – în care subiectul se pregăt ește pentru streso r, gândind -se
cum va fi și ce consecințe va avea;
2. Faza de așteptare – în care subiect ul așt eaptă feedback des pre cât de adecvate
sunt reacțiile sale în fața stresului;
3. Faza de rezultat – această fază include expunerea și reacțiile persoan ei față de
reușit ă sau eșec .
Cercetătorii în domeniu consider ă că ,,timpul r eprezint ă în perioada actual ă
unul dintre cei mai importan ți factori de stres ”, definind stresul ca ,,reacție a oamenilor
la presiunile excesive pe care sunt nevoi ți să le suporte în fiecare zi din pa rtea
mediului extern .” 3
1.2. Simptomele stresului

În anul 1995, Terry A. Behr conside ră că stresul prezintă o serie simptome,
fiind caracterizat ca o modificare a modului de funcționare a creierului. Acest lucru
fiind consemnat și într -o serie studii biologice și fiziologice realizate de cercetătorii în
domeniu l managemen tului stre sului .
Stresul îmbunătățește secreția anumitor hormoni și substanțe chim ice din
organism care, în realitate, sunt necesare doar în situații de urgență .
În perioadele de stres cronic, ritmul cardiac și tensiunea arterială cre sc până
când ajung la nivelur i peric uloase , precum : arsuri la stomac , care pot deteriora pereții
tractu lui digestiv sau disconfort și lipsă de speranță, care cauzează frecvent depresi a.
Simptomele de stres care ridică un semnal de alarmă sunt dificultate a
individului de a se ridica din pat dimineața sau oboseala patologică . De asemenea pot
să apară simptome precum : distanțare, iritabilitate, cinism, plictiseală , pierderea
progresivă a idealismului , iar datori tă epuiz ării emoți onale, individul poate dezvolta
sentimente de frustrare, incompet ență, vinovăție și stima de sine negativă.
În cazul stresului acut persoana are tendința de a abuza de medicamente

3 Dr.Liliana Victoria Gherman, Dr.Laura Panoiu, Dr. Cristina Ganescu, Dr.Laura -Maria
Diaconesc u – Managementul resurselor umane si gestionarea ca rierei .Editura: Independenta
economica . Pitesti

9
psihotrope, să consum e de alcool și droguri, prin tre alte simptome .
Persoanele care au stres cronic prezintă probleme de somn, lip sa de odihnă ,
senzația continuă de încetinire , oboseală , relațiile umane sunt afectate, interesul sexual
este scăzut, greutatea corporală poate să scadă sau să crească.
În anul 2 014, cercet ătorii spa nioli, Maria Crespo si Francisco Javier Labrador
susțin că reacția la stres implică trei tipuri de r ăspunsuri, și anume: răspunsuri
fiziologice (bătăi ale inimii accelerate, transpirație la nivelul mâinilor, mușchii se
tensionează, etc ..), răspunsuri cogni tive (creșterea atenției la stimulii care presupun
obiec tul st resului, creșterea rapidității gândurilor, etc..) și răspunsuri motrice (tendința
de a fugi în fața unui posibil pericol sau lupta contra lui).
Stresul pregătește organismul în ceea ce privește comportamentul individului
față de amenințări le și prov ocări le care apar în jurul său și care constituie stimuli i
stresori.
În cadrul unui studiu asupra simptomelor fizice asocia te cu stresul în rândul
cadrelor didactice, s -a descoperit că cele mai frecve nte au fost epuizarea fizică l a
sfârșitul zilei de luc ru, dureri de cap , dificultăți de trezire dimineața și tensiune .
Reacția la stres poate include modificări ale funcției cardiovasculare, ale
sistemul ui neuroendocrin, și a tensiun ii muscu lare etc. Ca urmar e a acestor modificări,
reacțiile de stres pot co ntribui în ce le din urmă la diverse simptome somatice, cum ar
fi: dureri de cap, hipertensiune arterială, oboseală, dureri musculare, afecțiuni
gastrointestinale , etc.
În perioadele de stre s, persoana poate experimenta din punct de vedere psiho –
social diverse st ări emo ționale precum: depresie, anxietate, frustrare, furie și
iritabilitate față de ceilalți etc. În plus, pot apărea anumite schimbări ale funcției
cognitiv e, ceea ce poate duce la dificultăți de co ncentrare, incapacitatea de a lua
decizii sau dificultă ți de a -și amin ti anumite lucruri .
Unii cercetători susțin c ă „răspunsul la stres nu e neapărat nociv, ci se referă
la o reacția de adaptare care a permis supraviețuirea și p erpetua rea speciei. Totuși când
stresul apare frecvent, intens și de durat ă, poate să duc ă la pierder ea resurselor și la
apariția problemelor de natură diversă (de exemplu: lipsa randamentului, disconfort ul
fizic și emoțional, apariția bolilor, etc…) care pot duc e la boli de natură patologică

10
asociat ă cu stresul. ” 4
În anul 198 0, Sarason subli niază următorii factori care intervin în ceea ce
privește răspunsul la stres:
a) Solicitarea din partea mediului (natura sarcinii care urmează să fie
îndeplinită);
b) Abilităț ile specifice ale organismului pentru a îndeplini sarcinii sau pentru a
satisfac e cerințel e;
c) Caracteristici le personale (fiziologice, cognitive și motorii);
d) Sprijin ul social și de mediu;
e) Experiențe le anterioare și istori a personală.
În anu l 1984 Lazarus și Folkman subliniază importan ța caracteristicil or
persona le ale persoanei și a modului de a percepe situați a cu care se confruntă . Astfel,
sunt descrise două tipuri de factori care influențează evaluarea unei situații ca fiind
stresantă și răspunsu l său constant la stres:
Factorii personali ;
Factorii situațional i.
a) Factor ii personali includ elemente cognitive, cum ar fi:
➢ Credințele (de exemplu: credința în controlul pe care fiecare persoană îl deține
în ceea ce prive ște o situați e stresantă) ;
➢ Angajamentele (ace stea dezvăluie ceea ce este cu adevărat important p entru
fiecar e individ în parte. Familia poate fi pe prim plan pentru o pers oană, deci orice
circumstanță care dăunează p acea în familie poate fi percepută ca un posibil streso r).
➢ Atribuțiile (pot in fluența decisiv ev aluarea unei situații ca re ar putea fi s tresant ă
sau nu (atribu irea cauzei unui succes/eșec factorilo r interni / externi ai persoanei,
controlabil / necontrolabil, stabil / instabil, global / specific, etc .. . vor avea efecte
diferite as upra evaluări situ ației efectuate de subiec t). Există și al ți fact ori p ersonali
care vor influența evaluarea și răs punsul la stres, cum ar fi personalitatea și obiceiurile
comportamentale.
b) Factorii situaționali care influen țează evaluarea și ră spunsul la stres includ
caracteristici distinctive ale situației (s ituație care implică o pierdere sau o pedeapsă) și
dimensiunile obiective ale situați ei.

4 Maria Crespo, Francis co Javier Labrador – Estres . Editorial : S intesi , 2014, pg 11

11
În anul 1995, Rodríguez Marín adaug ă ca factori ai reacției la stres ,
caract eristicile distinctiv e ale si tuației și ale persoanei , astfel sunt eviden țiați ca factor i
de stres:
Curajul;
Controlabilitatea situației;
Mutabilitatea (posibilitatea ca situația să se schimbe de la sine);
Ambiguitate (gradul în care situați ei în sine îi lipsește sufic iente in formații
pentru a -o putea î nțelege);
Potențialitatea apariției sau reapari ției situației;
Momentul cronologic conform ciclului vieții.
În orice caz, factorii psihosociali pot determina în mare parte percepțiil e și
interpretarea evenimentelor. Rodríguez Marín subliniaz ă faptul c ă „percepția noastră
este determinată de ecos istemul în care trăim și mai ales subsistemului social din car e
facem parte. ” 5
În anul 2005, Joana Jaureguizar Albonigamayor și Alberto Espi na Eizaguirre
susțineau faptul că stresul poate cauza boli psihosomatice precum:
Bolile ca rdiovasculare: boa la coronarian ă a fost considerată o boală
psihosomatic ă în ca re debutul este influențat de o mare varietate de variabile
psihoso ciale. Aspectele psiho sociale ale bolilor coronariane au fost studiate de -a
lungul timpului și există do vezi că stresul psihologic este un factor de risc s emnificativ
pentru dezvoltare a bolilor coronariane .
Mai multe studii dezvăluie că oamenii care au suferit infarct miocardic au avut
o corelație ridicată cu patru factori de stres: stresul la locul de muncă și de acasă,
stresul fin anciar și evenimente de viață din anul precedent .
Când analizăm modul în care stresul influențează dezvoltarea bolii
cardiovasculare ar trebui să se ia în considerare atât stresul acut, cât și cel cronic.
Stres acut crește riscul de a ritmii , ischemie miocard ică și infarc t miocardic. Pe
de altă parte, stresul c ronic poate declanșa boli cardiovasculare, având în vedere
schimbările eveniment elor fiziologice care au loc, cum ar fi: hipertensiunea arterială și

5 Joana Jaureguizar Albon igamayor, Alberto Espina Eizaguirre – Enfermedad fisica cronica y
familia .Editorial: Libros en Red , pag. 12-14

12
factorii de coagulare.
Bolile gastr o-intestinale: ulc erul peptic și colita ulceroasă, care sunt legate de
stres. Ulcerele peptice sunt cauzate de exces ul de acid stomacal, studiile efectuate cu
pacienții care prezintă ulcere au demonstrat că furia și ostilitatea cresc aciditatea
stoma cului.
Câteva studii rec ente arată că stresul este un factor de risc pentru d ezvoltarea
bolilor gastro -intestinale, în special pentru dezvoltarea și reapariția bolilor ulceroase .
Perioadele tranzitorii de stres sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a pariție a
ulcerelor stom acale.
Alte studii arată că în perioadele de stres c ronic, secreția de norepinefrină,
determină capilarele de sâ nge din mucoasa stomacală să se c ontracte, ducând la
pierderea producției mucoasei și barierei protectoare a perete lui stomacului. Fără
această barieră protecto are, acidul clorhidric descompune țe sutul și poate ajunge chiar
și la vasele de sânge provo când ulcer sângeros.
Obezitatea : studii recente arată că stresul este asociat cu obezitatea, deoarece la
niveluri ridic ate de stres se produc modificări ale tiparelor alimentare și a alimen ției
(crește rea consumul al imentar, de obicei datorită consumului de alimente care conțin:
zahăr, grăsimi și sare ). Diverse studii clinice arată o asociere semnificativă între
evenimente le stresante incontrola bile, stările de stres croni c și creșterea în greutate.
Diabetul: cercetările recente susțin existența unei relații între ev enimentele
vitale stresante și începutul diabetului. Prezența stresului cronic la persoanele care sunt
predis puse de a suferi de dia bet, poate fi un element care susține dezvoltarea bolii.
Stresorii fizici sau psihologici pot modifica nevoile de insulină ș i pot fi uneori
responsabil i de unele episoade de pierdere a controlului în special la copiii diabetici.
Tipu l de diabet zaharat cel mai afectat de episoadele de stres este diabetul zaharat tip
2, care tinde să apară la adulți supraponderali și este o form ă de diabet mai puțin
severă;
Boli dermatologice : stresul și tulburările emoționale, cum ar fi anxietatea și
depresia pot provoca ap ariția diferitelor afecțiuni ale piel ii, cum ar fi dermati ta atopică,
psoriazisul, urticaria și alopecia areata (căderea parțială sau totală a părului ), etc. S-a
demonstrat științific că acneea are legătură cu episoadele de stres emoțional;
Episoade de migrenă : cauza migre nei este asociată cu st resul emoțional și
tensiunea. Migren a este asociată cu sentimen tele de anxietate, nervozitate și furie.

13
Conform diferitelor studii, tulbur area de anxietate precede migrena, deși
interacționează probabil cu alte variabile care cresc v ulnerabilitatea în ceea ce privește
dezvo ltarea migrenei;
Sistemul imunologic : stresul poate avea un efect benefic pentru organism, atât
timp cât p oate fi controlat de individ. Cu toate acestea, când stresul persistă în timp și
devine cronic, individul est e predispus la apari ția unor probleme în ceea ce prive ște
sistemul imunitar .
Boli psi hologice : stresul joacă un rol important în dezvoltarea anumi tor
tulburări psihologice. Relația dintre stres, depresie și alte patologii, evidențiază faptul
că modificări le im une sunt asociate cu stresul, dar și cu depresia. Mai mu lte studii
arată că major itatea angaja ților cu depresie au o imunitate mai scăzută în comparație
cu cei care nu suferă de depresie.
Deficiența de memorare : stresul poate afecta memoria, având consecin țe
negative asupra cogn iției, însă, favorizează con solidarea unui tip de memorie, așa –
numita memorie emoțională.
Stresul favoriz ează formarea memoriei emoționale, cu toate acestea, nu are
aceleași efecte asupra memoriei declarative , a memoriei explicite sau a memoriei de
lucru, care sunt afect ate în timpul episoadelor de stres.
Hipocam pul este o structură esențială pentru memori a declarativă. Efectele
asupra hipocampului pot fi neurotoxice, provocând modificări în ramificații le
dendritice, în metabolismu l glucozei , iar acest l ucru poate du ce la moarte neuronală
care are ca rezultat atrofi erea structurii cerebrale .
Majoritatea studii lor dezvăluie că atrofia hipocampală se găsește în mai multe
tulburări psihiatrice precum depresia, tulburarea de stres posttraumatică, sch izofrenia,
deficie nța de memora re și o vulne rabilitate ridicată la stres.
Exist ă dovezi neuropsihologice care su sțin că oamenii cu leziuni ale cortexului
prefrontal dorsolateral prezintă afecțiuni la nivelul memori ei de lucru.
Apariția dependențelor : stresul este asociat cu comp ortame nte negative pentru
sănătatea indivizilor , fiind uneori legat de abuzul consumului substanțelor ilegale .
De exemplu, s -a demonstrat că stresul este legat de comportamentul
fumătorilor, deoarece există dovezi care indică faptul că stresul joacă un rol important
în debutul, î ntrețin erea și recidiva conduitei fumăto rilor. Multe cercetări efectuate pe
fumători indică f aptul că relaxarea este principalul motiv pentru care acești a fumează.

14
Un studiu realizat pe femei le fumătoare cu vârsta de șaispre zece an i arată că
50% din fe meile au ind icat că au început să fumeze, din cauza s tresului și au crezut că
fumatul le va ajuta să se rel axeze. În anul 201 2, Lucini și P agani consider ă că
„expunerea la stres poate duce la creșterea poftei de fumat. Nicotina reducer e nivelul
stresului, anxie tății ș i creșt e concentra rea și atenția. ” 6
În continuare vom enumera cele mai frecvente efecte ale stresului asupra
individului, acestea fiind at ât de ordin psihic c ât și fizic.

Fig. 1.2. Efectele stresului

Figura de mai sus poate fi considerată o perspectivă asupra celor mai
importante efecte care pot fi pro duse de str es, spe cialiștii în do meniu putând să o ia în
considerare în vederea r ealiz ării diferitor studii d e specialitate.
1.3. Tipur i de st res

În 1997 cercetătorii Miller și Smith au stabilit trei tipuri de stres cu
caracteristici și simptome diferite : stresul ac ut, st resul acut epis odic și stresul cronic.
1. Stresul acut: este cea m ai comună formă de stres, apa re datorită presiunii și

6 Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad d e humanidades
y ciencia s de la educación.Trabajo Fin de Grado, 20 14, pag. 22-30

15
cererilor preze nte sau anticipate într -un viitor apropiat.
Simptomele de stres acut pot fi numeroase dintre care amintim :
surmenaj ul, care se manifestă p rin stări de ir itabilitate, mânie, anxietate sau
depresie ;
probleme le muscu lare, dureri de spate, dur eri de mandibulă, tensiune
musculară, etc.. ;
probleme le stomacale și intestinale (flatulență, diaree, colon iritabil, etc… );
hipertensi unea, care poate pro voacă presiune arterială, tahicardie, palpitații ,
mâini transpirate, amețea lă, lipsa de aer, dureri î n piept , etc…
1. Stresul acut episodic: apare când episoadele de stres acut se produc în mod
repetat și frecvent. Persoana în cauză are o viață dezo rdonată și haotică, trăiește într -o
continuă stare de agit ație, grabă, întotdeauna ar e obiective urgen te de ati ns, cee a ce
duce la o permanentă stare de stres acut. Individul se simte iritabil, anxios și tensionat.
În general acest tip de persoan ă se caracterizează pe sine în suși ca o persoană
plină de energie . Acest tip de persoana își face mereu griji, simțind u-se tensiona tă,
anxio asă și deprima tă, ceea ce duce la deteriorarea relațiilor interpersonale. La nivel
fizic, se manifestă simptomele re laționate cu hipera ctivitate prelungită, precum: dureri
de spate, m igrene, hipertensiune, du reri în piept, tulburări c ardiace , probl eme de pie le
(psoriazis, eczeme, herpes, etc…), probleme ale sistemului digestiv, tulburări ale
ciclului menst rual (aminoree , disminoree), etc…
2. Stresul cronic: este stresul obișnuit, care ob osește persoana zi de zi, an de an.
Stresul cr onic poate s ă distrugă corpul , mintea și viața celor care se află în această
situație , ceea ce determină individul în cauză să re nunțe în a mai căuta o soluție.
Acest tip de stres apare cel m ai des la bolnavii cronici, persoane vârs tnice și
minorități cultur ale (de exem plu: emigranți i). Astfel încât „stresul cronic se poate
relaționa cu apariția tentativelor de suicid, a comportame ntelor violente, a atacuril or
cardiace și a infarturil or.” 7 În anul 2007, Mucio Ramírez a identificat o clasificare a
factorilor de stre s punând accent pe natura stresoru lui:
a. Stres ul emoțional: apare atunci când individul experimentează conflicte,
dezaco rduri care provoac ă o schim bare în viața individului;
b. Stresul dator at unei bol i: o infecție, o du rere pot prezenta m odifică ri ale stării
fizice.

7 Maria Crespo, Francisco Javier Labrador – Estres . Editorial : Sintesi , 2014, pag. 23-25

16
c. Stresul datorat fa ctorilor de mediu: clim a prea rece sau prea caldă, altitudinea;
d. Exercițiu l fizic extrem: a cere prea mult c orpului p oate fi o mare sursă de stres
precum în cazul sporturi lor extreme.
În anul 2010, cercet ătorii Nadal și Arm ario clasifică agenții stresanți în două
mari categorii:
a. Stresori sistemici: cei care provoacă tulburări în ceea ce priv ește homeostaza în
mod dire ct, cum este cazul infecțiilor sau a anumitor stimuli fizici sa u chimici. Acești
agenți a ctivează răspunsul la stres prin mecanisme reflexe ca re nu necesită activare
emoțională.
b. Stresori emoționali: sunt cei care necesită acti vare emoțională.
O nouă clasificare a factorilor de stres este prezentată din per specti vă
psihosocială, în care s tresori i sunt numiți „evenimente vi tale” , astfel s unt identific ate
următoarele categorii de stresori:
a. Evenimente de viață extrem de traumatice care se referă la evenim ente precum :
dezastre , situații naturale, război, etc…
b. Evenim ente majore de via ță: sun t eveni mente obișnuite din viața oamenilor ,
unele nu sunt neapă rat traumatizante precum căsătoria sau nașterea unei fiu , altele,
însă, pot fi traumati zante într -o oa recare măsur ă precum suferința, accident ul sau
pierderea u nei pers oane dragi.
c. Mi croeven imente sau evenimente de viață minore: cons tau în mici probleme
care apar zilnic.
d. Stresori ambientali: nu sunt numiți „evenimente vitale, deoarece n u necesită o
reajustarea în condițiile organismului, întrucât acestea s e referă l a circumstanțele
contex tului s ocio-fizic precum : zgomot, trafic, poluare, printre altele. ”8
În tabelul de mai jos se poate vedea faptul că, atunci când răspunsul la stre s
este eficient , vorbim despre eustre s și că atunci când răspunsul es te insuficie nt sau
inadecv at, vorbim de distres.
RĂSPUNS ADAPTATIV, SUFICIENT, DE DEPĂȘIRE EUSTRES
RĂSPUNS INADAPTATIV, INSUFICIENT DISTR ES
Tabelul 1.1. – Răspunsul la stres

8 Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud . Universidad de Jaén. Fa cultad de humani dades
y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014, pag. 10

17

În unele cărți d e speci alitate sunt prezenatate două tipuri de stres, și anume:
eustres (stresul pozitiv) și distres (stresul negativ).
Eustresul (stresul pozitiv) este tipul de stres care ac ționeaz ă ca ”factor
motivator”, determin ând persoana s ă își ating ă propri ul nive l optim de performan ță,
individul devenind mai energic.
Distresul (stresul negat iv) este ti pul de stres care ,,apare ca urmare a
presiunilor exterioare, iar dac ă nu este controlat poate duce la afec țiuni fizice și pshice
grave” 9
În cont inuare este prezent ată Curba stresului av ând la baz ă două variabile:
performa nța și creșterea stresu lui din per spectiva eustresului, și a distresului.

Figura 1.3 . – Curba Stresului

Sursa: Rosaura R osales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad
de hum anidades y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 20 14, pag. 14

Această diagram ă este un instrument important în ceea ce privește cercetările privind
stresul, f iind de un import ant interes în domeniul resurselor uman e.

9 Dr.Liliana Victoria Gherman, Dr.Laura Panoi u, Dr. Cristina Gane scu, Dr.Laura -Maria
Diaconescu – Managementul resurselor umane și gestiona rea car ierei.Editura: Independen ța
economica . Pitești

18
Capitolul 2. Efectele stresului organizațional în învățământul
preuniversitar

2.1. Cauze le stresului în rândul cadr elor di dactice

Stresul poate apărea în orice domeniu de muncă și în orice circ umst anță în care
un individ este supus unei sarcini la care nu se poate acomoda rapid, l a care nu se
simte competent sau dimpotrivă pentru care trebui e să îș i asume multe res ponsabilit ăți.
Fiziologul Selye într-un stud iu efectuat pe șobolani , inject ând un grup de
șobolani cu o so luție de extracte d e ovare de vacă și un alt grup cu o soluție salină total
inactivă , a observat că ambele grupuri au prezent at simptome precum: frig și căldur ă,
traume, sângerare, infecție , și stări de ir itabilitat e). El a numit acest sindrom , stres
biologic, care ulterior a fost cunoscut sub num ele de sindrom de adaptare generală.
Mai târziu , Selye a observat activarea sistemu lui simpatic -adreno -medular , unde a
identificat urm ătoarele efecte în rândul șobolani lor:
Creșterea dimensiunii glandelor suprar enale datorită hiperactivității ;
Reducerea considerabilă a organelor care ajută l a susține rea sistemului ;
imunitar, precum : timo, bazo (organe limfoide, lo cul de producție a limfocitelor T ) și
ganglionilor limfatici ;
Ulcer ații hemoragice la nivelul st omacului și intestinelor supe rioare ;
De asemenea, a inclus, ca răspuns la stres, activarea axei hipotalamo -hipofizo –
suprarenale, acor dând importanță hormonilor steroiz i produși în glandele suprarenale
și, în speci al, glu cocorti coizi lor.
S-a demonstrat ști ințific că persoană este mai vulnerabilă la stres în situații de
mediu care pun în pericol valorile s au obiectivele cu care și le-a propus și sunt
importante pen tru aceasta, precum și cele care reprezint ă o amenințare .
Stresul la locul de muncă apare atunci când „apare o intensitate cererii de
muncă sau a un or probleme de organizare, lucrătorul începe să experimenteze
sentimente negative asociate loc ului de muncă.” 10

10 Sanchez Florenc ia Cecilia. Estrés laboral, satisfaccion e n el trabajo y bienestar psicologico
en trabajado res de una industria cerealera. Facultad de Psicología y Relaciones Humanas
Sede Rosario – Camp us Lago s, 2011, p .26

19
Exist ă multe tipuri de cauze care provoacă stres în rân dul prof esorilo r, însă
există două tipuri principale , și anume:
Cauze externe (s ocietatea și mediul în care trăiește individul);
Cauze interne (de ordin psihic: depresie, anxietate , boală , etc…) .
În anul 2000, Lomas , considera că un eveniment poate provoca stres la nivelul
unei persoane , atunci când se prezintă un grup de situații care sunt în s tare de latență
și care nu au o manifestare evidentă , astfel încât ar fi absur dă atribuirea unei s ingure
situații care poate cauza stresul.
Cauzele stresului pot fi clasifi cate în u rmătoarele ca tegorii:
❖ Cauze sociale: din această perspectivă, s-ar pute a sugera faptul că stresul ar
putea fi strâns legat de dezvoltarea tehnologică și economică, de rat ele mai mari de
șomaj și de cr eșterea economiei, nivelul stresului tinzâ nd să c rească. Alte cerce tări au
indicat diferite variabile care influențează g enerarea niveluri lor ridicate de stres în
rândul locuitorii marilor orașe precum: zgo motul, numărul de pe rsoane care locuiesc
într-o casă, impozitul pe clădi re și aglomerația în tra fic. As tfel în anul 2 002,
cercetătorii Dorantes și Matus menționează faptul că zgomotul stabilește bariere în
comunicare și este un stimul de natură negativă ca re obligă persoana s ă îl ev ite.
❖ Cauze biologice: stresul cronic este înț eles ca un tip de patolo gie pen tru care nu
există un remediu concret, și, prin urmare, tratamentul său se realiz ează prin
medicam ente paliative pentru a menține persoana funcțională în ceea ce privește
funcțiile sale o rganice și sociale. Pacienții cu boli cronice își schimbă modu l de a
vedea viața și de a se perce pe pe ei înșiși. Schimbarea obiceiurilor, r evizuirea
proiectelor de viață și modificarea tiparelor comportamentale poate decl anșa persoanei
stări de ale rtă și autoprotecție care provoacă la rândul lor stresul într -o insti tuție
preunive rsitară . Creșt erea vulnerabilității față de stres depinde de anu mite varia bile
precum: vârsta, severitatea bolii, nivelul educațional, modalitatea de a face față
diferitelor contexte situaționale, ti pologiilor comport amentale. Pe măsură ce a cest se t
de factori s unt adoptați într -o manieră adecvată, boala va tinde să -și minimize ze
efectele sau să se agraveze.
❖ Cauze chimice și cauze de mediu: în anu l 2004, cercetătorii Rodríg uez și
Alonzo au descris s indromul clădirii bolnave, care este defini t ca an samblu de
disconforturi prezentate de ocupanții unei proprietăți expuși diver șilor factori de
poluare , care după eliminarea lor își vor ameliora starea general ă de sănătate. Astfel,

20
pot să apară diferite repercursiuni asupra indivizi lor, în funcție de tipul de stimu l: fizi c,
chim ic psihosocial și de contaminare externă. La nivel fizic, factor ii pot fi: zgomotul,
iluminarea și umiditatea. Factorii menționaț i anterior au un efect direct asupra
persoanelor ca re ocupă clădirea, provocând disconfo rt, deoarece excesul sau lipsa d e
lumin ozitate poate cauza oboseala ochilor, nivelurile relative de umi ditate din mediu
pot provoca uscăciune la nivelul ochilor, nasulu i și gâtului, ventilați a exces ivă în unele
zone ale clădirii poate duce la scăderea t emperaturii ambientale. L a nivel chimic,
stresul poate fi generat de întreținere a locativă în interioru l proprietății, expunând într-
o mare măsură pe ocupanții săi la inha larea și la expunere directă l a subst anțe care ar
putea fi iritante la nivelul pielii, ochilor și mucoa selor. În general, vopse lele și
solvenții, pot gener a disconfort într -o instituție d e învă țămân t preuniversitar. Cel mai
obișnuit mod de a crea disconfo rt profesional este cel de a f i expus la compuși chimici
prin inhalarea pa rticulelor respirabile car e provi n din substanțe. La nivel biologic sunt
prezente toate acele microorga nisme care pot să apară într -o clădire ocupată precum :
ciuperci, mucegaiuri, mi croorganisme, virusuri, drojdi i, bact erii, insecte. Acestea din
urmă se re produc ușor acolo unde se găsește umidit ate extremă p recum: infil trații în
pereți, stagnarea apei, lipsa întreținer ii corespun zătoare a cladirilor, lipsa igienizării
instalațiilor sa nitare etc. Toate a cestea pot duce la apariția unor boli și a manifestări lor
simptomat ice precum afecțiuni respi ratorii și cuta nate. Ca uzele stresului sunt la fel de
variate ca experiențele de viață a le unui ind ivid, acestea pot fi de „două tipuri: exogene
sau endogene. Cele exogene su nt lega te de contex tul situațional, iar cele endogene su nt
legate de factori cogni tivi, b iologici și de învățare. ” 11
De asemenea, în anul 2013, în urma cercetăr ilor realiz ate, Luisa Fernanda
Barrera Rodrigues a ajuns la conclu zia că stresul poate avea efec te nega tive asupra
individului , având atât cauze biologic e cât și psihologice.
Cauzele bi ologice sunt explicate prin faptul că expunerea la stimuli stresanți
crește secre ția de horm oni produși de glandele suprarenale. Aceste răspunsuri pot fi
adaptative deoarece produc o reacție de urgență în organism, activând sistemul nervos.

11 Andrés Os pina Stepanian – Síntomas, niveles de e strés y estrategias de afrontamiento en
una muestra de estudiantes masculinos y femeninos d e un institución de educación superior
militar: análisis comparativo. Tesis de maestría . Unive rsidad Católica de Colombia. Fac ultad
de Psicolo gía. Maestr ía en Psicol ogía. Bogotá, D. C., 2016, pp. 19 -23.

21
Cu toate aceste a, dacă există o expunere continuă la stres, se produce o
diminuare a eficacități i nivelului general al funcțion ării biologice a organis mului din
cauza secreției co nstante d e hormoni relaționați cu stresul. O dată cu trecer ea timpului,
reacțiile de stres p rovoacă deterior area țesuturilor din corp, vasel or de sânge și inim ii.
Cauzele ps ihologice pot fi formate din emoții negative care supri mă funcția
imunitară, crescân d sensib ilitatea la bol i, în timp ce emoțiile pozitive par să o
îmbunătățească. În pl us, stă rile em oționale negative îi fac pe oameni să creadă că sunt
mai bolnav i decât sun t cu adevărat , afectează judecata și produce stări de anxietate
referitoare la îmbun ătățire a stări i de sănătate.
În ceea ce pri vește consecințele stres ului as upra sănătății, emoțiil e negative
depind de ca pacitatea indiviz ilor de a-și gesti ona reacți ile la stres. Prin urmare,
personalitatea este legată atât de sănătatea fi zică, cât și de cea me ntală. E moția,
personalitatea și sănă tatea reprezintă indicato ri ai m odului în care persoana
gestionează stresul. Prin urmare, prezența unui a sau mai multor factori de stres fizic
sau psihologic, produc efecte negative asupra sănătăți i și stres în r ândul c adrelor
didactice.
2.2. Factorii de risc ai stresului

În anu l 2006, cercetătorii Lucía Art azcoza, Vicenta Escribà -Agüirb și Imma
Cortèsa , au descope rit faptul că expunerea îndelungată la factorii de risc psihosocial la
locul de muncă are efecte neg ative, în special asupra sănătății cardiova sculare și
asupra sănătăț ii mint ale.
Cercetările prosp ective și retrosp ective arată că la cadrele did actice care au
cerințe psihologice mari și au un control mai mic asupra muncii pr estate, există riscul
mai mare de a dezvo lta afecțiuni cardiovasculare datorit ă unei stări ridicate de stres.
Studii le recente arat ă faptul că lipsa de echilibru între efortul indiv idului și răsplata
primită pentru munca prestată crește nivelul de stres, astfel crescând posibilitatea de a
suferi de tulbură ri cardiovasculare.
Factorii de risc psihosociali sunt importanți în ceea ce pr ivește modificările la
nivel ps ihic, astfel încât expune rea frecventă la acești factori poate să ducă la apariția
stărilor d epresive pe fond de stres. Un exem plu de muncă consi derată ca fiind foarte
stresa ntă este cea prestată de cadrele didactice din învă țământul preuniversit ar, dator ită

22

3.Risc mediu(alarmă)
4. Dis tres (Resistență)

2.Eustres (risc scăzut)
Extenuare
(Sindromul
Burnout)

Adaptare
1.Eustr es
5. Distres
faptului că sunt expuși diferiților factori de risc psihosocial. Acești factori de risc pot
avea repercursiuni a supra sănăt ății mentale a individului .
Următorul grafic reprezint ă dinamica răspunsului bio -psiho -social la stres, acest
impact determin ând adaptarea individului la cerințele contexului situațional în cazul
eustresului și o reacție n eadaptativa la stres în cazul distresului , ducând la apariț ia
sindromului de Burnout.

Fig. 2.1. Curba riscului la stres

Reprezentar ea grafică a cur bei de risc ne permite să o bservă m evoluția stresului
pornind de la stări adaptative (eustres) și culminând cu sindromul Burnout (distres) , în
cazul acestuia din urmă individul nereușind să depăș ească să se adapt eze la cerin țele
conte xtului situațional.
Unii autori contemporani au arătat faptul că „efectul negativ asupra sănătății
mintale datorită pierderii loc ului de muncă este diferit de la u n om la altul, însă la nivel
global impactul negativ al stresul ui poat e să dispară, dacă persoana a flată în șomaj
primește ajutor de șomaj.” 12
Relativ recent, oamenii de știință din domeniul neuroendocrin ologiei au
descop erit faptul că impactul stresului și răsp unsul l a stres includ conceptul de
alostază, referindu -se la „s tabilitatea prin schimbare”.

12 Lucía Artazcoza,Vicenta Escribà -Agüirb, Imma Cortès a. El estrés en una sociedad
instalada en e l cambio. Escola Valenciana d’Estudis per a la Salu t (EVES ). Conselleria de
Sanitat . Generalitat Va lenciana. V alencia. Esp aña, 2006, p.75

23
Excesul de cerințele din mediu generează tulb urări în cap acitatea organismului
de a răspunde la acestea. A cest dezechilibr u produce uzura funcțiilor biochim ice a
sistemelor menționate anterior, astfel provocând o stare de stre s cronic conceptualizat
sub f ormă de sarcină alostatică.
Mediatorii biochim ici ai stresului percepuți de persoana generează o schimbare
a efectelor str esului cotidian din viața individu lui, pr ovocând un dezechilibru în
sistemele nervo ase și endocri ne care modifică echilibru l homeosta tic.
Efectele cumulate ale stresului cronic au ca rezultat modificarea mediatorilor
primari ai răspunsului f iziologic la s tres printre care menționăm: corti zolul, adrenalina,
insulina, vasopresina și endorfina, astfel reflect ând o creștere a producției me diato rilor
sau o insuficiență în eliberarea lor . Această modificare a sistemelor producătoare de
glucocortic oizi și hormoni , produce o uzu ră la nivelul funcț iilor c erebrale multiple și
endocrine .
Unii cercet ători su sțin că în cazul unor situații extreme (decesul, divorțul ,
căsătoria, etc) persoanele pot a vea urm ătoarele reacții la stres:
Subiectul utiliz ează un limbaj care d enotă starea lui emoțională , precu m:
tristețe, încord are, stare de nervo zitate, indisponibil itate, etc.
Apar reacții de tip motor, cum ar fi: tremuratul , expresiile facia le, hipertonia
muscu lară, etc.
În fața stre sorilor, se schimbă și gândire a, judecat a, abilități le persoanei , însă
tipul de stre s diferă de la o persoan ă la alta. De ex emplu la o persoan ă răspunsu l la
factorii stresori poate fi unul pozitiv prin îmbunătăți rea și crește rea performanț ei
cognitiv e la examen e, iar la o altă persoană răspunsul la factorii de stres poate fi
negativ, persoan a simți ndu-se confuză și uitând ce a învățat pentru examene .

2.3. Strategii de combatere a stresului

Strate giile de combatere a stresului (numite și strategii de coping) pot fi definite
ca set de tehnici și pro grame menite să aj ute oamenii să facă față m ai ușor stresului ,
anali zând agenții stresori specifici și adoptând atitudini poziti ve.
Strategiile de coping depind în mare parte de nivelu l de dezvoltar e cognitivă a
persoanei, dar și de puterea de gestiona re a eustresul sau distresul emoționa l.

24
În general vor bind, strategiile de cop ing sunt definite ca fiind un efort cognitiv
și comportamental pentru a gestiona, reduce sau tolera ce rerile din par tea mediului
extern și intern care amenință sau depășesc resursel e a individului.
Coping-ul poate fi definit și ca fiind procesul prin care individul își modifică
constant eforturile cognitive și comport amentale pentru a putea gestiona cerințe le din
partea mediului extern .
În schema de mai jos sunt exemplificate unel e dintre cele mai utilizate
strategii de com batere a stresul ui.

Fig. 2.2. – Strategii de combater e a stresului

După cum se poate vedea în figu ra 1, cele mai utilizate strategii de combatere
a stresului sunt: terapia prin muzic ă, drumețiile în natur ă, meditația, yo ga, sportul,
planificarea timpu lui, ho bbi-urile, ter apia psihologică și spa-ul.
Comba terea stresului este necesar ă, iar situațiile care produc stres trebuie
evitate . Stresul poate fi redus prin schimba rea modului de a reacționa la stres , astfel
sunt recomandate urm ătoarele meto de de r educere a stres ului:

25

Practicarea sportului zilnic . Este un mod sănătos de a elimina tensiunea
acumul ată. Exercițiul fiz ic eliberează substanțele chimice în creier care ne fac să ne
simțim bine, numi te și endorfin e.
Alimen tația echilibrat ă și respect area ce lor trei me se pe z i.
Odihna , somnul timp de cel puți n 8 ore pe noapte este important pentru c ă
corpul trebuie să aibă timp să se refacă.
Meditația este o formă de gândire ghidată , astfel e ste recomandată
practica rea medita ției prin abordarea un or tehnici d e relaxare, întindere sau respiraț ie
profundă.
O respirație profundă și rel axată poate ajuta la ame liorarea stresului activ ând
răspunsul de relaxare al corpului .
Postura. Indiferent dacă stai în picioare sau sta i așezat/ă , trebu ie căutată
întotdeau na o po stură cât mai relax ată deoarece a fi încordat poate produce o sta re de
epuiza re.
Gândirea pozitiv ă. Perceperea schimb ării ca pe o provocare pozitivă și nu ca
pe o amenințare.
Găsirea soluții lor. Rezolv area confli ctelor cu alte persoa ne.
Realismul . Stabil irea un or obiective reali ste din punct de vedere personal și
profe sional.
Participa rea la activit ăți non-stresan te, cum ar fi sport, evenimente sociale
sau hobby -uri.
Evitarea droguri lor și a alcool ului pentru că acestea cresc nivelul de stres.
Relaxarea. Unii o ameni se relaxe ază fiz ic, dar totuși sunt neliniștiți. Mintea
lor nu se relaxează în același timp cu corpul, a stfel încât este recomandată
îmbunătățirea stărilor de relaxare folosind gânduri și imagini recre ative . De ex emplu:
enumerarea unor lo curi considerate a fi re laxante sau pract icarea exercițiilor fizice,
concentrarea pe ceva interesant sau distractiv. Practic ând aceste tehnici de relaxare, se
vor putea elimina din minte gândurile care produc stres .
Specialiștii în domeniu propun o serie de strategii pentru reducerea s tresului
precum:
1. Cont rolul factorilor de mediu cum ar fi :
Evitarea locurilor cu gr ad mare de poluare și cu zgomot excesiv ;
Stil de viață, munc a excesivă, adaptare la normele sociale .

26
Adaptarea la situații le stresante , făcând față sarcinilor de muncă care trebuie
îndeplinite este necesară , însă ar trebui redus ritmul alert de desf ășurare a activit ății.
Modificarea ritmului ajută la descărcarea energiei dăunătoare acumulate .
O dietă sănăt oasă și echilibrată ;
Folosirea alimente lor naturale (fr ucte, legume, pește, ca rne slabă,
leguminoase) și reduce rea alimente lor procesate (bogate în făină , zaharuri cu absorbție
rapidă și grăsimi saturate de natură animal ă). Evita rea fast food -urilor, deoa rece
alimentația incorectă provoacă obezit ate și creșterea tensiun ii, datorit ă scăderii stimei
de sine . Dar și evitarea suplimente lor alime ntare.
„Viciile” moderate: evita rea stimul enților (tutun, alcool, cafea). Cafeaua nu
este dăunăto are, dacă este băută în cantități corespunzătoare . Evitarea tutu nului și
alcoolului este esen țială, însă trebu ie ținut cont și de abuzul de ceai și coca-cola.
Modificări le bruște de temperaturii, presiun e și umidit ate.
Orice schimbare bruscă poate produce stres.
2. Controlul factorilor psihoemoționali :
Viziunea pozitivă: Ceea ce astăzi pare negru va fi mai puțin negru mâine. În
fața s ituați ilor conflictuale trebuie păstra t controlul asupra reacțiilor emoționale și nu
trebuie pierdut simțul umorului .
Ierarhiza rea valorilor: Fam ilia, copiii, prietenii treb uie să aibă prio ritate în
fața cerințel or de la locul de muncă . Acordarea unei importanț e mai mare unui lucru,
în detrimentul altui lucru poate provoca nemulțumire.
Cultivarea valorilor spiritu lui precum p reocupările culturale (lectură sau
muzică, pic tură, etc…) ajută la dobâ ndirea unei stări de armonie.
Empati a: a te gândi la alți i este o terapie bună. Uitând de griji și petrecând
timpul gândindu -te la ceea ce este plăcut atât acasă, cât și la servi ciu, se poate reduce
stresul.
Eșecur ile: Mu lte eșecuri se datorează c reșter ii așteptări lor care nu coincid cu
realitatea. După fiecare eșe c trebuie să existe perseverență, să se păstreze entuziasmul
și să se stabil ească obiective realiste.
3. Controlul factorilor biologici
Relaxa re și odihnă: Stabilirea unor perioad e de deten sionare în care ne putem
relaxa și odih ni. De exemplu: a practica un sport săptămânal sau a face o plimbare în
aer liber pot combat e rutina .

27

Relaxare musculară: Respirația corectă ajută la relaxarea muscula ră.
Verifica rea medicamente lor administrate : tranchiliz ante, medicamente pen tru
alerg ii și de răceală. Ele trebuie folosite doar în cazul recomand ărilor medicale .
Alte tipuri de strategii sunt :
1. Dieta: este convenabil să mâncăm sănătos, ev itând a limentele care
supraîncărcă orga nismul sau care produ c efect e negative pe termen scurt, me diu sau
lung (obezitate, colesterol etc.). Nu este recomandat abuzul de alcool între mese.
2. Odihn a: este recomandat somnul în jur de opt ore pe noapte .
3. Exerciț iu fiz ic: practicarea moderată a u nui sport sau a unui ex ercițiu fizic
ajută la rel axare.
4. Organizare a: Organizarea timpului și a activităților este esențială .
5. Rezolvarea problemelor și luarea de ciziilo r: confruntarea problemelor într –
un mod activ sau p asiv este importan tă, dar este abortată diferit în funcție de fiecare
persoană în parte.
Strategii le de combatere a stresului pe plan profesional sunt dependente de
următoarel e variabile :
Orarul de lucru : este nec esară s tabilirea unui orar de lucru în fun cție de
activitate a economică a firmei, care s ă nu se suprapună cu cerințele și
responsabilitățile personale.
Participarea sau controlul : este necesar ca angajații să p oată apo rta idei în
legătură cu decizi ile și acțiunil e ce țin de munca prestată.
Cerințe le de lucru : este necesară verificarea cerințe lor de lucru în vederea
testării comp atibilității lor cu capacitățile și resursele angaja ților. De asemenea sunt
recomanda te perio ade de relaxare dup ă încheierea unor a ctivită ți dificile din punct de
vedere fizic sau mint al.
Rolurile: este necesar s ă fie d efinite clar rolurile și responsabilitățile de lucru
și să fie create oportunit ăți de socializare la locul de muncă.
Viito rul: trebuie evitată ambiguitatea în ceea ce p rivește stabilitatea locului de
muncă și trebuie create opor tunități de dezvoltare în ca rieră.
Alte variabile pe care se bazeaz ă noile strategii de reducere a stresului sunt
următoarele:

1. Noul concept de flexi bilitate :

28

Program de lucru flexibil: individul lucrea ză opt ore pe zi , dar decide la ce oră
începe ziua de lucru și la ce oră se sfârș ește programul de lucru ;
Job-ul part time: se poate lucra o jum ătate de norm ă pe zi;
Locuri de muncă în schimburi : Doi an gajați lucreaz ă în schimburi, pe un loc
de mun că cu n ormă întreagă, având puterea de a de cide în ce zile lucrează unul și în ce
zile l ucrează celălalt;
Săptămâna de lucru comprimată: angajatul poate lucra mai multe ore pe zi,
primind în schim b mai mult tim p liber ;
Orele anuale: angajați i lucrează un număr d e ore de muncă pe an, în loc de un
număr de ore pe zi .
2. Concediul:
Concediul de ma ternitate prelungit de cel prevăzut de lege ;
Concediul pentru îngrijirea copiilor ;
Concediul pentru îngrijirea părinților, copiilo r bolnavi sau cu dizabilități ;
Concedi ul fără plată;
Concediul medical ;
Vacanțe scurte , angaj atul se consulta mereu cu superi orii, întrucât vacanțele
lungi sau foarte dese pot încetini dezvoltarea carier ei profesional e sau pot duce la
pierderea f uncției în companie . Există angajatori care în cearcă să păstreze angajatul în
contac t cu compan ia prin instruire (în special în ceea ce p rivește noile tehnologii),
asigurându -se astfel că re integrarea angajatului în munc ă nu va dăun a niciunei părți.
3. Flexibilitate la locul de munc ă:
Lucr atul de acasă ;
Videoconferințe le;
Internetul: com pania asigu ră cone xiunea la internet pentru angajați ca un
instrume nt de prelucrare a datelor .
4. Adaptarea postului și sprijinul profesional:
Un angajat stresat este, în general, mai iritabil și mai obosit. Reducerea
conflictelor necesit ă adapt area l ocului de mun că la p ersoana respectivă (reducerea
volumului de m uncă sau a responsabilităților) .
Adaptarea la locul muncă: persoana continuă pe aceeași poziție, dar volumul
de muncă sau responsabil itățile sunt ad aptate temporar.

29

Rotirea temp orară pe postu ri pentru ca angaj ații să se adapteze mai u șor și să
se respons abilizeze l a locul de muncă.
5. Politici de consiliere:
Unii experți susțin că formarea profesional ă este un semn că firma ia măsuri
preventive împotriva stresului, deoarece permi te angaja tului să se ocupe personal de
stres, conflicte și noi responsabilități dobândite în familie.
Cursuri de formare profesională;
Cursuri prenatale și de nutriție;
Cursuri despre managementul timpului;
Cursu ri despr e gestionar ea conflictelor .
6. Politici d e spr ijin profesional:
Consiliere pentru carier a profesional ă;
Consiliere psi hologică pe ntru familie ;
Consiliere financiar -fiscală ;
Consiliere juridică ;
Sfaturi pentru imigranți și familiile acestora .
7. Benefic ii socia le:
Asigurarea de sănătate a so țului / soției;
Asigurare a medicală a copiilor angajațilo r;
Asigurare a medicală p entru persoane cu dizabilităț i;
Întocmirea planurilor de pensionare individualizate ;
Asigurarea unei mașini a companiei ;
Asigurarea de bil ete la t eatru/operă.
Pentru implement area unui program de prevenire a stresului instituțiile de
învățământ preuniversitar ar trebui să țină cont de o serie de etape:
1) Implicarea conducerii companiei / instituției și a angaja ților în programe de
prevenir e a stresului la locul de muncă ;
2) Evaluarea situațiilor de ris c și a riscuri lor psihosociale , prin identificarea
următoarelo r variabile:
• Identificarea factorilor de risc ;
• Alegerea metodologiei și tehnicilor de cercetare care trebuie aplicate ;
• Planificar ea și desfășurarea lucrărilor de tere n;
• Anal iza rezultat elor și pregătirea unui raport ;

30
• Pregătirea și implementarea un ui pro gram de intervenți i;
• Monitorizarea și controlul măsurilor adoptate .
3) Utilizarea unei metode de evaluare a progresului p rofesion al al angaja ților
prin interme diul:
• Unor c hestiona re scur te care evidențiază efectele stresulu i asupra s ănătății;
• Diver selor chestionare care evidențiază aspecte ale organizării muncii care ar
putea avea efecte dăun ătoare asupra angaj aților ;
• Studierea frecvențe i absenteismului la locul de mun că.
4) Pr egătirea unui plan de prevenire a riscurilor care v a răspunde la
următoarele întrebări:
• Când? (termene limită pentru implementarea interven ției);
• Cum? (măsuri de prevenire care să se pot implementa) ;
• Din parte a cui? (persoanele care sunt respon sabile de implementa rea acestor
intervenții ).
5) Urmărirea și controlul ef iciențe i măsu rilor implantate: cum, cine și c ând se
va face evaluarea eficacității măsurilor de prevenire.
6) Efectu area de evaluări medicale asupra angaja ților. După care se v a
identifi ca niv elul ur mătoarelor variabile: Absenteismul la locul de muncă și starea de
sănătate.
7) Realiz area unor noi eva luări de risc , astfel încât atunci când se detectează
lucruri d ăunătoare sănăt ății angaja ților să se introduc ă noi condiții la locul de munc ă
sau să se faciliteze crearea de noi posturi de muncă.
8) În adoptarea mă surilor preventive trebuie să se ia în considerare legea în
viguare privind :
• Evitar ea riscurilor ;
• Evalua rea riscuril or care nu pot fi evitate ;
• Combaterea riscuril or încep ând cu originea l or;
• De avut în consid erare n oile tehnici și tehnologii ;
• Plani ficarea metodelor de prevenție

31
Capitolul 3. Studiu de caz privind efectul stresului asupra cadrelor
didactice de la Colegiul Național de Agricultură și Economie din Tecuci,
județ ul Galați
3.1. Preze ntarea institu ției

Piatra de temelie a clădirii Colegiului Național de Agricultură și Economie
Tecuci a fost pusă în prezența Ministrului Instrucțiunii Publice dr. C. Anghelescu, la 6
decembrie 1923. A fost proiectată pentru Școala Nor mală de Băieț i Tecuc i de cătr e
arhitectul Constantin Nănescu , iar realizarea ei se demarează în primăvara anu lui
1924. În anul 1930 Școala Normală de Băieți își încetează existența și este dată spre
administrare Primăriei din Tecuci. Din 1930 și până în mo mentul cutremur ului di n
1940 a devenit Școala Comerc ială El ementară, apoi Liceu Com ercial, și -a desfășurat
activitatea în ”frumo sul imobil c u etaj” al fostei Școli Normale de Băieți.
În 1950 la 1 septembrie, prin Decizia Ministerului Agriculturii și Silv iculturii se
înființea ză Școală Medie Tehnică Agricolă Tecuci , clădirea fiind prelua tă de
Ministerul Agriculturii și Silviculturii , care o ref ace până în 1958.
În decursul celor 95 de ani de existență, Colegiul Național de Agricultură și
Economie Tecuci a cunoscut mai mu lte for me de organizare ca urmare a leg ilor ce au
produs modificări î n structura învățământului din țara noastră, ș coala și -a păstrat
Domeniul agricol și economic cu calificările profesionale specifice acestor domenii de
învățământ:
1. 1930 – 1940 – Școala Co mercial ă Elementară / Liceu Comercial
2. 1950 – 1955 – Școală Medie Tehn ică Agricolă
3. 1955 – 1966 – Centru Școlar Agric ol
4. 1966 – 1975 – Liceul Agricol
5. 1975 – 1990 – Liceul Agroindustrial
6. 1990 – 2004 – Grupul Școlar Agricol
7. 2004 – prezent – Cole giul Național d e Agric ultură și Economie – Tecuci
Cole giul Na țional de Agricultură și Econom ie din Tecuci are o vechime de 95
de ani, din care 88 de ani cu tradi ție în învățământ ul economic și 68 de ani în
învățământul agricol, fiind situat în zonă de câmp ie, în nord – vestul j udețului Galați,
unde activitatea de bază este agricultura.

32
Școala oferă inst ruire de specialitate de Niv el 4 prin liceu t ehnologic , ruta
directă pe patru ani pentru calificările profesionale : tehnician agronom, tehnician
horticultor, tehnician vete rinar p e domeniul agricol, tehnician ecolo g și pr otecția
calității m ediului pe domeniul protecția mediului, tehnicia n analize pro duse alimentare
în domeniul industrie alimentară și tehnician în activități economice pe domeniul
economic. În prezent în școa lă își d esfășoară activitatea având 37 de clase, din ca re: 12
clase î n domeniu l agricol învățământ liceal, 13 clase în domeniul eco nomic , 8 clase la
domeniul protecția mediului și 4 clase în domeniul industrie alimentară.
Laboratoarele școlii au fost dotate confor m cerinț elor actuale în urma derulării
programu lui PHARE TVET RO 0108.01 și PHARE TVET RO 0108.03.
biblioteca dis pune de un fon d de carte de 38.474 de volume; la clasele a IX -a și
a X-a sunt asigurate manuale școlare în procent de 90 %;
exist ă abon amente la Tribuna Învățământului și Școala Gălăț eană;
pentru asigurar ea stării de sănătate a elevilor există două cabinet e medicale,
dintre care unul stomatologic;
școala are o sală de educație fizică și sport și 2 terenuri de sport din car e cel din
fața interna tului este î n curs de finalizare din fon duri pr oprii;
deține un internat cu 50 de loc uri de cazare și o cantină c u 100 de locur i;
școala dispune de o sală de festivități deosebită pentru organizarea activităților
educative pentru școa lă.
Pentru buna desfășurare a pregătirii practi ce a el evilor în domeniu l agricol,
școala dispune de următoarele suprafețe :
– lotul didac tic din incinta scolii de aproximativ 6 hectare , structurat conform
disciplinelor de specialitate studiat e de elev ii șco lii;
– ferma didactic ă cu suprafața de 50 hectare cu titl ul de p ropri etate, exploatată
în regim propriu;
– pentru deservirea supra fețelor sus me nționate , școala deține un atelier
mecanic și un parc de tractoare, mașini și utilaje agricole îmbunătățit în urma do tării
prin program PHARE și din venituri proprii.
În anul ș colar 2017 – 2018, au continuat preocupările pentru dotarea unități i de
învățămân t și a fermei didactice, predominând dotările din venituri proprii pentru
întreținerea și repa rarea parcului de trac toare, mașini și utilaje agricole.

33
3.2. Stabilirea eșantionulu i format din cadrele didactice ale Colegiului Na țional
de Agri cultură și Eco nomi e din Tecuci, jud ețul Gala ți

Eșantionul este format d in 30 de cadre didactice din care 29 sunt titulare și 1
suplinito r califica t. Din 30 de cadre didactice 1 este debuta nt, 6 cu definitivat, 6 cu
gradul II și 17 cu gradul I. Din cele 30 de cadre d idactice cu normă de predare , 15 fac
naveta .
3.3. Instrumentele de cercetare

Instrumentul de ce rcetare utilizat este Instrumentul de măsurare a simptomelor
care pot apărea ca urmare a stresului (ANEXA 1). Acesta va măsura simptomele fizice
(Somatice) și cele psihologice (depresie, sensibilitate interp ersonală si anxietate).
În tabelul de mai jos su nt prezentate scalele de măsurare și itemii
corespunzători fiecărei scale. Instrumentul este format din 12 itemi distribuiți în patru
factori (somatizare, depresie, sensibilitate interpersonală și anxietate) , iar participanții
la eșantion trebuie să indice pe o scală Likert frecvența cu care au întâmpinat aceste
simptome .

Tabelul 3.1.: Simptomel e care pot apărea ca urma re a stresului Dimensiuni Indicatori Descr iere Itemi
Simptome
fizice Somatizare Itemii acestei scale includ câteva simptome
somatice care pot fi deriva te din stări de
stres, precum : durer i de cap sau greutate la
nivelul brațelor sau picioarelor. 5,9,12;
Simptome
psiholo gice Depresie Itemii acestei scale descr iu div erse
simpt ome caracteristice stărilor depresive
cum ar fi : plânsul, dificultate a de a ador mi
și diverse probleme cognitive . 2,6,10;
Sensibilitate
interpersonal ă Itemii acestei scale includ e lemente care
constituie sentimente cu privire la relați a cu
ceilalți, precum: neînț elegere din partea
celor din jur și percepere a de atit udini lor
negative ale celorlalți . 3,8,11;
Anxietate Itemii aces tei sca le const ituie elemente cu
privire la sentimente le de teamă și nevoia
de a evita l ocuri sau obiecte . 1,4,7

34
3.4. Analiza datelor

În tabelul de mai jos s unt prezentate r ăspunsurile eșantionului la fiecare
întrebare în part e. Putem vedea că, cu cât media este mai negativă, spre -2, nivelul
stresului scade, și cu cât este m ai pozitivă , spre 2 , nivelul de stres crește .
Astfel , putem vedea în tabelul de mai j os faptul c ă la majoritatea întreb ărilor
profesori i au răspuns cu ”Foarte des ” și ”Ocazional ”, puțini au răspuns cu ”Niciodat ă”
și moder at cu ”O dată sau de dou ă ori” și ”Tot timpul ”, ceea ce denot ă un nivel mediu
spre ridicat de stres în rândul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.

-2 -1 0 1 2
Nr.
crt. ITEMI Niciodată O dată
sau de
două ori Ocazional Foarte
des Tot
timpul SCOR
1 V-ați simțit brusc
speriat/ă fără motiv? 7 5 5 10 3 -0,100
2 Ați avut dificultăți de
a vă aduce aminte
lucruri importante? 1 9 5 12 3 0,233
3 V-ați învinov ățit în
ultimul timp pentru
lucrurile care se
întâmplă în jurul
vostru? 3 6 11 8 2 0,000
4 Ați simțit nevoia de a
evita anumite lucruri,
locuri, etc.. pentru că
v-ați simțit speriat/ă? 0 4 6 9 11 0,900
5 Ați simțit o greutate
în brațe și picioare?
2 7 10 9 2 0,067
6 Ați simțit nevoia să
plângeți? 5 6 8 8 3 -0,067
7 Ați avut sentime nte
de teamă f ață de
viitor? 0 5 5 12 8 0,767
8 Ați avut o atitudine
critică în legătură cu
cei din jur? 5 8 7 8 2 -0,200
9 Ați simțit dureri de
cap? 1 13 7 8 1 -0,167
10 Ați avut dificul tăți de
a dormi ? 6 2 1 10 11 0,600

35
11 Ați simțit ostilitate
sau lipsă de apre ciere
din partea celor din
jur?
3 7 8 10 2 0,033
12 Ați simțit dureri
musculare? 1 10 3 9 7 0,367
MEDIA 0,203

Tabelul 3.2.: Scala Likert

În următorul grafic este prezentat nivelul d e stres al eșantio nului calc ulat în
funcție de scala Likert.
Putem vedea că la itemii 1, 6,8 si 9 , eșantionul a avut răspunsuri care denot ă un
grad de stres scăzut, la itemii 3 și 11 eșantionul a avut răspunsuri care denot ă un grad
moderat de stres , iar la itemii 2, 4, 7, 10 și 12, e șantionul a avut răspunsuri ce denotă
un grad ridicat de stres. Rezultă că majoritatea răspunsurilor denotă un nivel me diu
spre ridicat de stres în rândul cadrelor didactice .

Figura 3.1: Nivelul stresului eșantionului calculat în fun cție de scala lu i Likert

36
În continuare vom vedea pondere a cu, care fiecare cadru didactic din eșantionul
studiat a afirmat c ă a resimțit anxietate, depres ie, simptome somatice și sensibilitate
interperso nală.
În figura 3.1. putem vedea frecvența prin care fiecare respondent s-a simțit în
ultimele săptă mâni speriat făr ă motiv.
Din totalul eșantionului, 33,30 % s-au simțit foarte des speriați făr ă motiv ,
23,30 % nu s-au simțit niciodat ă speriați fără mot iv, 16,70 % s-au sim țit o dată sau de
două ori speriați fără motiv, 16,70 % s-au simțit ocazional speriați făr ă motiv și
10,00% s-au simțit tot timpul speriați fără motiv .
Mai mult de jumătate din participanții la aceasta cercetare au afirmat faptul că
s-au sim țit în ultimul timp foarte des speria ți fără moti v, ceea ce denotă un grad mare
de anxietate în rându l cadrelor di dactice.

1. V-ați simțit brusc sper iat/ă f ără motiv?

Figura 3.2.: Repre zentare grafică item 1

În figura 3.2. vom vedea ponderea cu care profesorii au simțit dificultăți de a -și
aduce aminte lucruri important e.

37
Rezultă c ă 40% din totalul eșantionului au răspuns cu ”Foarte des ”, 30% au
răspuns ”O dată sau de două ori ”, 16,70% au răspuns c u ”Ocazional”, 10 % au r ăspuns
cu ”Tot timpul ” și 3,30% au răspuns cu ”Niciodată” .
În mare parte cadrele didactice p articipa nte la cerc etare au afirmat faptul c ă au
simțit în ultimul timp dificult ăți în a-și aduce aminte lucruri importante, ceea ce
exprimă un nivel ridicat de depresie în rândul cadrelor di dactice. Acest lucru este
îngrijorător deoarece depres ia poate avea efecte negative asupr a vieții profesio nale și
personale a participanților la aceast ă cercetare, și nu în ultimul rând asupra
interac țiunii cu mediul înconjurător.

2. Ați avut dificultăți de a vă aduce aminte lucruri importante?

Figura 3.3.: Repre zentare grafică item 2

38
3. V-ați învinov ățit în ultimul timp pentru lucrurile care se întâmplă în jurul
vostru?

Figura 3. 4.: Repre zentare grafică item 3

Conform cu figura 3. 4. putem observa că din numărul total de 30 de cadre
didactice , 36,70 % exprimă că, ocazional, se învinovățesc pent ru luc rurile care se
întâmpl ă în jurul lor , 26,70 au simțit acest lucru foart e des , 20% susțin că au sim țit
acest lucru o dat ă sau de dou ă ori, 10% au răspu ns că niciodată nu au simțit acest lucru
și 6,60 au răspuns că foarte des au simțit ac est lucru .
Rezultă că majoritatea participanților se învinovățesc pentru lucrurile care se
întâmplă în jurul lor , în mod ocazional , ceea ce exprimă un nivel mediu s pre ridicat al
sensibilității interpersonale .

39
4. Ați simțit nevoia de a evita anumite lucruri , locuri, etc.. pentru că v -ați simțit
speriat/ă?

Figura 3.5.: Repre zentare grafică item 4

Referitor la nevoia d e a ev ita anumite l ucruri pentru ca s -au simțit speriați,
profesori i exprimă următoarel e frecvențe : 36,70% din participanți au r ăspuns că to t
timpul au simțit acest lucru, 30% au răspuns cu foarte des, 20% au răspuns ocazional
și 13,30% au răsp uns cu o dat ă sau de două ori .
Majori tatea cadrel or didactice au susținut c ă simt nevoia de a evit a anumite
lucruri pentru că se simțea u speriați , ceea ce denotă un grad mare de anxiet ate în
rândul cadrelor didactice.

40
5. Ați simțit o greutate în brațe și picioare?

Figu ra 3. 6.: Repre zentare grafică item 5

În figura de mai sus putem vedea că frecvența cu care cadre le didactice resimt o
senzația de greutate, oboseală, în bra țe și picioare , prezentă în următoarele procente :
30,30% susțin ca au simțit a cest l ucru ocazional , 30% consideră că si mt acest lucru
foarte des , 23,30 % spun că au simțit acest lucru o dat ă sau de două ori și 6,70% au
răspuns c ă simt acest lucru tot tim pul sau niciodat ă.
Rezultate le arată că majoritatea profesori lor resimt acest simptom foarte des și
ocazional , ceea c e denotă faptul că stresul este prez ent din punct de vedere somatic în
rândul cadrelor didactice.
În figura 3.6. putem observa cu ce frecvență cadrele didactice simt nevoia de a
plânge , astfel: 36,70% au simțit acest lucru foarte des sau oc azional, 20% susți n că au
simțit acest lucru o da tă sau de două ori , 16,60% consideră că nu au simțit niciod ată
acest lucr u și 10% s usțin că au simțit nevoia să plângă tot timpul în ultim ele
săptămâni .
Majoritatea cadre lor didactice afirm ă că au simțit nevoia de a plâng e, în ultimul
timp, foarte des sau ocazional .

41
6. Ați simțit nevoia să plângeți ?

Figu ra 3. 7.: Repre zentare grafică item 6

7. Ați avut senti mente d e teamă față de viitor?

Figura 3. 8.: Repre zentare grafică item 7

În de mai sus putem observa cât de des au simțit cadrele didactice sentiment e de
teamă fa ță de viitor , astfel: 40% din profesori consideră că simt foarte des sentimente
de teamă față de vii tor, 26,60% simt acest l ucru tot timpul si 16,70 % au simțit acest
lucru o dată sau de două ori sau ocazional.

42
Rezultate le arată faptul că prezența ac estui sentiment afectează foarte des
majoritatea cadrelor didactice , ceea ce denotă un nivel ridicat de anxiet ate în r ândul
profeso rilor.

8. Ați avut o atitudine critică în l egătură cu cei din jur?

Figur a 3.9.: Repre zentare grafică item 8

În figura de mai sus se poate vedea faptul că profesorii expri mă sentimentul de
critică în raport cu ceilalți, cu următ oarea frecvenț ă: 26,70% susțin c ă foarte des sau o
dată sau de două ori, 23,30 consideră că ocazional, 16,70 nu au simțit acest lucru
niciodată și 6,60 au simțit acest lucru tot timpul.
În mare parte cadrele didactice participa nte la cercetare au afirmat faptul c ă au
avut o atitudine critică în legătură cu cei din jur , ceea ce exprimă un nivel ridicat al
sensibilității interpersona le în rândul cadrelor didactice. Acest lucru este îngrijorător
deoarece poate avea efecte negative asupra interacțiunii dintre colegii de muncă și mai
ales dintre cadrele di dactice și elevi lor.

43
9. Ați simțit dureri de cap?

Figur a 3.10.: Repre zentare grafică item 9

În figura de mai sus putem observa c ă prezen ța dureril or de cap reprezintă
o manifestare somatică frecventă a stresului , iar prezența acestui simp tom în
rândul cadrelor didactice are următoare le rezultate : 43,30 % exprimă prezența
durerilor de ca p o dată sau de două ori în ult imul timp , 26,70 % foarte des, 23,40%
ocazional și 3,30 tot timpul sa u niciodată. Este import ant să înțel egem că aceste
date indică faptul că majoritatea profesorilor au simțit dureri de cap o dată sau de
două ori și că pentru 26,70% acestea s -au prezentat foarte des .
În figura 3.10 se poate observa frecvența cu care cadrel e didactice au
dificultăți de a dormi. Problemele cu somnul sunt expri mate în următoarele
procente : 36,70 % tot timpul, 33,30% foarte des , 20% niciodată , 6,70% o dată sau
de două ori și 3,30% ocazional .
Rezultatele acestei cercetări arată că 36,70% din eșa ntion au exprimat
această dificulta te tot timpul și pentru 33,30 % este o proble mă frecventă .
Problemele de som n afectează sănătatea fizică și psihologică a oamenilor,
factori precum starea de spirit, rel ațiile umane și nivelurile de concentrare sunt, de
asemenea, afectate de lipsa de odihn ă necesară și, în același timp, suferința est e
un factor care se exprimă som atic cu dificultăți de a adormi.

44

10. Ați avut di ficultăț i de a dormi ?

Figura 3.1 1.: Repre zentare grafică item 10

11. Ați simțit ostilitate sau lipsă de apreciere din partea c elor din jur?
Figura 3 .12.: Repre zentare grafică item 11
În figura 3.11 putem observa cât de frecvent a u simțit cadrele didactice
ostilitate sau lipsă de apreciere din partea celor din jur.
33,30 % exprimă acest sentiment foarte des, 26,70% ocazional și 23,30 % o
dată sau de două ori, 10% niciodată și 6,70% tot timpul . Astfel putem observa faptul

45
că majoritatea eș antionului resimte ostilitate si lipsă de ap reciere din p artea celor din
jur, iar ac est lucru poate afecta relațiile interumane și în special relațiile elev –
profes or.

12. Ați simțit dureri musculare?

Figura 3.1 3.: Repre zentare grafică item 12

În figura de mai sus putem observa p rezența durerii muscu lare în rândul
cadrelor didactice , care în conformitate cu literatura științifică are o etiologie
importantă în stresul ocupațional.
Durerea mus culară în rândul profeso rilor în rândul cadrelor didactice este de:
33,30% o dat ă sau de două ori , 30% foarte des, 23,40% tot timpul , 10% Ocazional și
3,30% niciodat ă.
Majoritatea cadrelor didactic e din eșantion prezintă dureri m usculare, iar pentru
33,30% au simțit dureri musc ulare o dată sau de două ori în ultimul timp.

46
3.5. Determinarea nivelul ui de stres și efectul st resului asupra
performanțelor cadrel or didacti ce ale Colegiului Na țional de Ag ricultur ă și
Economie din Tec uci, jud ețul Gala ți

În graf icul numărul 3. 14. este p rezentat numărul cadrelor didactice în func ție de
sex, putem ve dea că din 30 de profes ori sunt mai mulți profesori de sex feminin decât
de sex mascul in, astfel 26 de ca dre didacti ce sunt de sex feminin și doar 4 de sex
masculin .

Figura 3.14. : Numărul profesori lor în funcție de sex

În următorul grafic putem obse rva faptul că pr ofesorii de sex feminin au un
stres mediu spre ridicat, cei mai mulț i simțind nev oia s ă evite anumite luc ruri d in
cauza stresului.
Rezultă că cele mai multe simp tome sunt ordin psihologic, profesorii de sex
feminin având mai multe simptom e de anxietate si depresie , însă prezent ând un grad
scăzut d e sim ptome de sensibilitate inte rpers onală , iar din punct de vedere al
simptomel or de ordin fiz ic putem vedea un n ivel mediu al acestora .

47

Figu ra 3.15: Nivelul stresului profesor ilor de sex feminin

În graficul 3. 16. putem vedea fap tul că profesorii de sex masculi n au un nivel
mai scăzut stresului, decât cei de sex feminin . De asemenea , cadrele di dactice de sex
masculin au un nivel scăzu t de simp tome fizice și un nivel med iu spre ridicat de
anxietate .

Grafic 3. 16: Nivelul str esului profesor ilor de sex mascu lin

48
În graficul de ma i jos este prezentat numărul profesorilo r în funcție de vâr stă,
cei mai mulți fiind de v ârstă cuprinsă între 56-65 de a ni, urmați de cei cu vâr stă
cuprinsă între 25 si 35 de ani, iar cei mai puțini au o vârstă cuprinsă între 36 -45 de ani
și 46-55 de ani.

Figura 3.17: Numărul profesor ilor în funcție de v ârstă

Pentr u a prelucra informațiile iner ente vârstei participanților, acestea au fost
grupate într -un interval de 5 ani, iar rezultatele pe vârstă sunt cum p utem observa
faptul că nivelul stresului este mai crescut la p rofesorii cu vârst a cuprins ă între 56 și
55, ur mând cei cu v ârsta cuprinsă în tre 46 și 55, însă profesori i cu v ârsta cuprinsă între
36 și 45 au un nivel scăzut de stres, fiind urmați de cei cu v ârstă între 25 și 35.

49

Figura 3.18.: Nivelul stresului profesor ilor în funcție d e vârstă

În graficul 3.19. putem vedea că 17 profesori au gradul I didactic , 6 au gradul II
didactic, 6 au definitiva t si doar unul e debutan t.

Figura 3.19.: Numărul profesor ilor în fu ncție de gradul did actic

50
În graficul de m ai jos putem vede a nivelul stresulu i profesor ilor în funcție d e
gradele didactice , astfel profesorii debutanți au un nive l de stres mediu spre ridicat ma i
mare dec ât cei din celelalte categorii, fiind urma ți de cei cu gradul I și grad ul II, iar
profesorii cu definit ivat un nivel scăzut de stres.

Figura 3.20.: Nivelul stresului profesor ilor în funcț ie de gradele didactice

În grafi cul următor putem observa numărul profesor ilor în funcție de aria
curriculară , cei mai puțini fiind din aria cur riculară educație fi zică și sport.

Figura 3.21: Numărul profesor ilor în funcție de aria cur riculară

51

În graficul de ma i jos putem observa nivelul stresului profesor ilor în funcție de
aria cur riculară , astfel cei mai puțin afectați de stres sunt cadrele did actice de Educație
fizică și sport, urmați de ce le de Matematică , la nivel mediu se afl ă profesorii care
predau aria cu rriculară Om și societate, iar profesorii cu cel mai înalt nivel de stres
sunt cei din aria cu rriculară Tehnologii, urmați de de cei di n aria curriculară Li mbă și
comunicare .

Figura 3.22: Nivelul stre sului profesor ilor în funcție de aria curriculară

În graficul următor putem observa nivelul de stres al profesori lor în f uncție de
dimen siunea stresului . Putem vedea că simptomele psihologice apar mai des dec ât cele
fizice.

52

Figura 3.23: Nivelul stresului p rofesorilor în funcție de dimensiunea stresului

În graficul 3. 24. putem observa niv elul st resului cadrelor didactice în funcție de
indicat orii stresului, astfel putem ve dea un grad de anxietate mediu spre ridicat mai
mare, fiind urmat de depresie și somatizare, iar în ceea ce privește sensibilitatea
interpersonală, aceasta este foarte scăzută.

Figura 3.24: Nivelul stresului profesor ilor în funcție de indicatorii stresulu i

53
Concluzii

Stresul este înțeles ca modul prin care o perso ană răspun de la evenimente le care
tulbură sau amenință să perturbe funcționarea fizică și/sau psiho logică a oamenil or.
Revizuirea bibliografică ne permite să înțe legem că manifestări le stresului pot fi
clasificate în dimensiunile psihosomatice, oferind o abor dare bio -psiho -socială î n
înțele gerea simptomelor de stres pe care le pot experimenta cadrele d idactice di n
învățământul preuniversitar.
Simptomele psihosomat ice ale stresului includ modalitățile prin care
evenimentele stresante poate afecta sănătatea fiz ică și psihosocială, gen erând un
impa ct semnificativ asupra calității vieții și asupr a relațiil or umane.
Eșantion ul care face parte din acest studiu necesită o atenție mai ridicată asupra
consecințelor psihosociale ale stresului decât asupra celor somatice , astfel încât este
necesar să reflectăm asupra impactului pe care stresul îl poate a vea asupra cadrelo r
didactice .
În ceea ce privește impactul simptomelor psihosomatice ale stresului asupra
cadrel or didactice de la Colegiul Național de Agricultură și Eco nomie din Tecuci ,
județu l Galați, s-a observat că rezult atele sunt relevante în privi nța manifestărilor
psihosomati ce ale stresului, care se extind în diferite le dimensiuni ale ființei u mane în
funcția de aria curriculară .
În acest sens, rezultatele exprimă niveluri medi i spre ridicate ale simptomel or
de stres în rân dul cadrelor didactice , care au fost prezentate și dez voltate în cadrul
indicatoril or furnizați de instrumentul utilizat .
Manifestările fizico -somatice ale stresului sunt configurate sub indicatorul de
somat izare care oferă un set de expre sii fizice pe care oamenii le pot exper imenta
atunci când s e confruntă cu str esul. În același mod, mani festările de natură
psihosocială sunt evaluate utilizând indicatorii depresiei, sensibilității interpersonale și
anxietăț ii.
Prezența simptomelor psihologice de stres în rândul cadrele didact ice care au
făcut parte din eșa ntion ul cercetat este evidentă și clară, obținând ponde ri
corespunzătoare procentelor medii spre ridicate .
În legătură cu indicator ul depresie , se obse rvă că acesta are un procent mediu
spre ridicat, având în vedere prezența sentimentelor și ideilor de nat ură depresivă.

54
Depresia poate fi definită ca manifestare a stresului care cuprinde un senti ment de
disco nfort emoțional cara cterizat pr intr-o tristețe pătrunzătoare care poate începe după
un eveniment stresant și care general izează toate evenimentele ca pe o calamita te.
Oamenii folosesc frecvent te rmenu l depresie referindu -se la diverse simptome care
exprim ă o stare emoțională, iar instrument ul aplicat integrează criterii care
caracterizează simptomele depresive cu care profes orii s -au identifica t.
Rezultatele la acest s tudiu arată faptul că profesorii au dificultăți de concentr are
și de a se odihni , care sunt configurate într -o structură care nu favorizează în niciun fel
calitatea vieții profesorului . Este frapant cum stresul ar putea limita potențialul ace stor
cadre didactice , care în exercitarea profesiei sunt afec tați de aceste simp tome .
Factorul de sensib ilitate interpersonală integrează sentimente legate de relația
cu ceilalți, persoanele care obțin o pondere ri dicată la acest factor se simt nesingur e și
neînțelese percepând atitudini negative ale alto ra față de ele.
După efectuarea cercetării și prezent area rezultatelor , se poate concluziona că
prezența sentimen telor critice față de ceilalți dev ine o realitate frecventă în dinamica
interacți unilor sociale, ceea ce duce la consecinț e atât din punct de vedere al relației cu
elevii , cât și din punct de vedere al socializării cu ceilalți colegi . De asemenea se poate
observa că unii profesori simt ostili tate și dezgust din pa rte oamenilor față de p ropria
perso ană, acest lu cru denotă lipsa recuno așterii sociale și existența stereotipurilor și
atitudinilor care nu fav orizează poziția și respectul so cial.
Anxietatea este înțeleasă prin prezența uno r sentimente neplăcute de tensiu ne
pe care individul le resimte . Acest factor are cel mai ridicat proc entaj dintre indicatorii
de stres. În aceast ă cercetare s -a observat că profesorii resimt sentiment e de teamă fără
un motiv aparent , o emoție care este legată de pre zența sentimentelor de frică care i -a
determina t pe mai mulți dintre ei să evite anumite lu cruri, locuri și situații din cauza
stării d e anxiet ate.
Informațiile obținute în urma acestei cercetări ne permit să concluzi onăm că
prezența simptomel e psihologice ale stresului asupr a cadrel or didactice participante la
studiu, au o frecvență medie s pre ridicată .
Manifestările fizice ale stresulu i exprimă modul în care organismul
reacționează la presiun ile exterior . Pentru cercetarea de față, au fost evaluați indic atori
din literatura de special itate privind simptomele de stres somatic, ale căror rezulta te ne
permit să apreciem incidența lor în eș antion, unde profesorii experimentează

55
sentimente de greutate la nivel ul br ațelor și a picioarelor cu o frecvență medie spre
ridicată , care este generată în mod obișnuit de contextele s ituaționale stresante cu care
se confrunt ă o persoan ă zilnic. Un ind icator al stresului fizic care are o pondere medie
spre ridicată este durer ea de cap manifestat ă prin tensiunea mușchilor craniului .
Frecvenț a apariției simptomelor psiho -somatic e de stres, a plasat eșantionul
într-o marjă procentuală medie spre ridicat ă, ceea ce exprimă prezența factorilor de
stres în rândul cadrel or didactice și nevo ia de a implementa strategii eficiente de
combatere a stresu lui cad relor didacti ce din învățământ ul preuniversitar în vederea
îmbunătăți rii calității vieții , aspect care poate afecta direct performan ța și
angajamentul lor profesional.

56
Bibliografie

1. Andrés Ospina Stepanian (2016), Síntomas, n iveles de estrés y estra tegias de
afrontamiento en una muestra de estudian tes masculinos y femeninos de un
institución de educac ión superior mili tar: análisis comparativo. Tesis de
maestr ía. Universidad Católica de Colombia. Facultad de Psicología. Maestrí a
en Psicología. Bogotá, D. C.
2. Dr.Liliana Victoria Gherman, Dr.Laura Pan oiu, Dr.Cristina Ganescu,
Dr.Lau ra-Maria Diacon escu (2 017). Managementu l resurselor umane si
gestionarea carierei .Editura: Independenta economica. Pite ști
3. Joana Jaureguizar Albonigamayor, Alberto Espina Eiz aguirre
(2005).Enfe rmedad fisica cronica y familia.E ditorial: Libros en Red
4. Lucía Artazcoza ,Vicenta Escribà -Agüirb, Imma Co rtèsa (2006). E l estré s en
una sociedad instalada en el cambio. Escola Valenciana d’Estudis per a la
Salut (EVES). Conselleria de Sanitat. Generalitat Valen ciana. Valencia.
España.
5. Luisa Fernanda Barrera Rodrigues (2013). Principales causas de estrés
laboral, según la percepc ión de un grupo d e propietarios del comercio
informal que t rabajan en un mercado de la capital.Tesis de Grad o.
Universidad Rafae l Land ívar. Facultad de Humanidad es.Universidad de San
Martín de Porres Li ma, Perú vol. 15
6. Maria Crespo, Francisco Javi er Labr ador (2014), Estr es. Editorial : Sintesi
7. Rosaura Rosales Fernández – Estrés y salud. Universidad de Jaén. Facultad de
humanida des y ciencias de la educación.Trabajo Fin de Grado, 2014
8. Sanchez Floren cia Cecilia (2011). Estrés labor al, satisfaccio n en el trabajo y
bienes tar psicologico en trabajadores de una ind ustria cerealera . Facultad de
Psicología y Relaci ones Humanas Sede Ro sario – Campus Lagos
9. Younger, P. (2012), The Gale En cyclopedia of Medicine (4th edition) , Vol.
26 No. 6 ;