PROGRAMUL DE STUDII INFORMATICĂ ECONOMICĂ LUCRARE DE LICENȚĂ CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC Prof.univ.dr . LIȚOIU Valentin ABSOLVENT CAȘOTĂ Robert Gabriel… [609196]

1
UNIVERITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII INFORMATICĂ ECONOMICĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof.univ.dr . LIȚOIU Valentin
ABSOLVENT: [anonimizat], 2018

2
UNIVERITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII INFORMATICĂ ECONOMICĂ

EXCEL ȘI VBA PENTRU GESTIUNEA
STOCURILOR

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
Prof.univ.dr . LIȚOIU Valentin
ABSOLVENT: [anonimizat], 2018

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
1.ASPECTE GENERALE PRIVIND STOCURILE
ȘI GESTIUNEA LOR ÎN EXCEL ………………………….. ………………………….. …………………….. 3
1.1. Aspecte teoretico -metodolo gice privind stocurile ………………………….. ……….. 3
1.2 Facilități Excel privind evidența stocurilor ………………………….. ……………….. 11
2 Aplicații Excel și VBA pentru gestiunea stocurilor ………………………….. …………………….. 14
2.1 Crearea, validarea și sistematizarea listelor privind stocurile ………………… 14
2.2 Interogarea, sistematiz area și analiza listelor privin stocurile ………………… 17
2.3 Automatizarea gestiunii stocurilor cu VBA ………………………….. ………………. 25
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 29
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 31

1
INTRODUCERE

Firmele sunt obligate să -și gestioneze extrem de atent activitățile generatoare de
risipă sau costuri suplimentare, iar stocarea este o operațiune care constituie un element
important al costurilor curente. Nu întâmplăto r, astăzi, orice firmă caută oportunități de
reducere a acestor costuri cu stocarea, apelând, la externalizare, la metode de aprovizionare
cu livrare promptă, la momentul nevoii de consum (sistemele Just -in-Time), sau la
amplasarea depozitelor în cele mai ieftine amplasamente.
Dezvoltarea sistemelor informatice contribuie și ea la obținerea unor economii și la
diminuarea costurilor de stocare. Mai mult, modelele de afaceri online shop își
fundamentează profitabilitatea tocmai pe diminuarea costurilor de st ocare (mergând până
la eliminarea totală a stocurilor): clienții plasează comanda – magazinul online transmite
prompt comanda către furnizorii lor – iar produsul comandat este livrat dinspre furnizor
către client via magazinul online fără a mai fi nevoie d e depozitarea produsului la
magazinul intermediar. Desigur că acest model este funcțional numai printr -un sistem
informatic optimizat: baze de date, securizare aplicațiilor informatice și a sistemelor de
plăti, flexibilitatea întreținerii portalului magazi nului online.
Luând în considerare contextul economic actual în care antreprenorii identifică
orice sursă de reducere a costurilor, am considerat oportună elaborarea unei lucrări de
licență având ca temă utilizarea aplicațiilor informatice pentru activităț ile de bază ale
oricărei organizații (așa cum este și stocarea materiilor prime și a produselor finite).
În cadrul firmelor, majoritatea departamentelor sunt supuse informatizării, însă
pentru o eficiență maximă trebuie ca toate să fie înglobate într -un si stem informatic
integrat de gestiune economică, la nivelul întregii unități.
La nivel de firmă, informația reprezintă elementul de bază cu care lucrează în mod
curent managerul și de calitatea căreia depinde buna funcționare a firmei.
Pentru a -și menține p oziția pe piață, trebuie să aibă o organizare structurală bună,
condiționată de existența unui sistem informațional care să -i ofere managerului material,
calitate informațională necesară stabilirii și îndeplinirii obiectivelor manageriale.
Creșterea volum ului de informații ce trebuie cunoscute și prelucrate, necesitatea
luării deciziilor la diferite niveluri pe baza cunoașterii cât mai bune a realității impune
cunoaștere și stăpânirea unui volum cât mai mare de informații. Volumul mare de
informații genera t de dinamica activității umane și cererea de informații cât mai rapide și
complexe necesare luării deciziilor au condus la stabilirea rolului informaticii. Acesta
constă în asigurarea gestiunii, prelucrării și distribuirii informației în mod cât mai efic ient.
Datorită limitărilor tehnologice, firmele nu au fost capabile până acum, să împartă
date și informații între ele, în cadrul circuitului economico -financiar. Odată cu apariția
internet -ului aceste bariere au căzut, iar firmele au posibilitatea de a b eneficia la maximum
de pe urma colaborării virtuale cu partenerii lor de afaceri.
Eficiența utilizării sistemelor suport de decizie în activitatea decizională trebuie
analizată atât prin prisma influenței asupra calității proceselor decizionale și a deciz iilor
adoptate, cât și prin prisma costurilor pe care le presupun și a oportunității acestor sisteme,
în asistarea deciziilor.
Informatizarea activităților conduce nu numai la creșterea calității și productivității
muncii, ci și la efecte economice și soc iale ca:
-eliminarea sau diminuarea efortului fizic;

2
-eliminarea sau diminuarea efortului intelectual solicitat de prelucrarea manuală a
informațiilor;
-reducerea timpului de recepție, de prelucrare și de transmitere a informațiilor în activități
administ rative;
-creșterea exactității proceselor informaționale și a vitezei de regăsire a informațiilor;
-scăderea considerabilă a costului informației și implicit a deciziei managerului.
Datorită amplificării rapide a fenomenului de globalizare economiile nați onale
devin interdependente, integrându -se într -un spațiu economic mondial. Astfel, agenții
economici naționali sunt legați tot mai mult de agenții economici din străinătate. Este
evident că o firmă nu va rezista pe acesta piață mondială fără să investeas că în tehnologiile
informaționale.
Mai nou nivelul dată -informație este considerat un prim nivel în informatica
economică și de afaceri. Acestui nivel i se adaugă un al doilea și anume, acela al
informațiilor derivate din alte informații pe bază de rați onament, nivel considerat a fi
nivelul cunoștințelor.
Informația și comunicarea sunt elemente vitale pentru dezvoltare ce influențează
covârșitor toate sectoarele: comerț, producție, cultură, sănătate, însăși dezvoltarea generală
a unei țări.
Lucrarea este structurata în doua capitole principale, astfel primul capitol conține
aspecte teoretice privind stocurile, și facilitățile programului Excel pentru gestiunea
stocurilor , iar în al doilea capitol prezint ă pașii efectuați pentru realizarea apl icației.
Dacă primul capitol constituie o investigație a literaturii de specialitate și o
abordare teoretică a problemelor de gestiune a stocurilor și a instrumentelor informatice
folosite pentru optimizarea acestui proces, cel de -al doilea capitol este re zervat descrierii
modului în care a fost elaborată o aplicație pentru gestiunea stocurilor.
Pentru executarea acestei aplicații pentru gestiunea stocurilor, elementul cheie
nelipsit fiind baza de date, am folosit un program pentru crearea și administrare a unei baze
de date, folosind Microsoft Excel .

3
1. ASPECTE GENERALE PRIVIND STOCURILE ȘI
GESTIUNEA LOR ÎN EXCEL

1.1. Aspecte teoretico -metodologice privind stocurile
Stocurile reprezintă componente ale activului patrimonial, fiind mijloace
economice sub forma activelor circulante materiale . Ele își transmit integral valoarea
asupra bunurilor realizate cu ajutorul lor, deci la data utilizării sau consumului.
În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificare și delimitate în
funcție de patru criterii: fizic, destinație, faza ciclului de exploatare și locul de creare a
gestiunilor. Potrivit acestor criterii sunt clasificate aceste stocuri1:
 Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu -se în
componența lor integral sau parțial, în stare inițială sau transformată;
 Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare,
combustibili, piesele de schimb, semințele și materialul de plantat, furajele
și alte materiale consumabil e care participă indirect sau ajută activitatea de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;
 Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor
reziduale;
 Animale care nu au îndeplinit condițiile de a fi trecute la animale adulte,
animalede îngrășat, pasările și coloniile de albine;
 Producția în curs de fabricație reprezintă materii prime care nu au trecut
printoate stadiile de fabricație, produse ne supuse probelor și recepției
tehnice, precum și lucrările șiservici ile în curs de execuție sau neterminate;
 Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpăra în vederea
revânzării ;
 Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecția mărfurilor pe
timpultransporturilor și depozitării sau pentru prezentarea lo r comercială.
Metode de evidență a nalitică a stocurilor:
a) METODA OPERATIV -CONTABILA (pe solduri)
Utilizarea metodei operativ -contabile presupune desf ășurarea
următoarelor activit ăți:

1) Eviden ța cantitativ ă a bunurilor la locurile de depozitare, iar în
cadrul acestora, pe categorii de stocuri, cu ajutorul fi șelor de magazie.
Fișele de magazie se întocmesc zilnic de c ătre magazioner, pe baza
documentelor de intrare (facturi, avize, note de recep ție, bonuri de predare
etc) și a documentelor de iesire ('bonur i de consum, bonuri de transfer –
restituire, dispozi ții de livrare etc.);

2) Preluarea documentelor de intrare -iesire în contabilitate. La cel
mult o s ăptămână după înregistrarea lor in fi șele de magazie, documentele
de intrare și ieșire se preiau de cont abilitate, ocazie cu care se efectueaza
controlul înregistr ărilor din fi șele de magazie. Preluarea documentelor se
face pe baza borderoului de predare a documentelor;

1 Ristea Mihai – “Contabilitatea Finaciară a Întreprinderii”, Editura Universitară, București, 2005.

4
3) Întocmirea registrului stocurilor la sf ârțitul perioadei, în care se
înscriu:

. cantit ățile de stocuri preluate din Fi șele de magazie;

. valorile stocurilor calculate prin înmul țirea cantit ăților cu pre țurile
de facturare;

. totalurile valorilor pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi
sintetice;

Valorile stabilite în registrul stocurilor se compar ă cu situa ția din
conturile sinte -tice care se întocmesc de c ătre contabilitate. Se observ ă că în
cazul acestei metode, registrul stocurilor înlocuie ște balan ța analitic ă.

4) Pentru u șurarea depist ării unor erori, la contabil itate se folose ște
Fișa centralizatoare a mi șcărilor valorice pe grupe de bunuri.

b) METODA CANTITATIV -VALORIC Ă (pe fi șe de cont analitice)
Folosirea metodei cantitativ -valorice presupune parcurgerea
următoarelor etape:

1) Înregistrarea cantitativ ă a intrărilor și ieșirilor de stocuri în fișele
de magazie.

2) Preluarea documentelor de intrare și ieșire de c ătre contabilitate
pe baza borde -roului de predare a documentelor;

3) Înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice pentru
valori materia le:

4) Verificarea concordan ței înregistr ărilor din fi șele de magazie cu
cele din fi șele de cont analitice;

5) Verificarea concordan ței înregistr ărilor din fi șele de cont
analitice cu situa ția din fi șele de cont sintetice cu ajutorul balan țelor de
verifica re analitice;

c) METODA GLOBAL -VALORIC Ă

Aceast ă metod ă const ă în ținerea numai a eviden ței valorice at ât la
nivelul gestiunii (cu ajutorul raportului de gestiune), c ât și în contabilitate
cu ajutorul fi șelor de cont pentru opera ții diverse. Periodic, se fac e controlul
concordan ței dintre eviden ța operativ ă cu cea din contabilitate.

Metoda global -valoric ă se utilizeaz ă, mai ales, în cazul m ărfurilor și
ambalajelor aflate în entit ățile de desfacere a m ărfurilor cu am ănuntul.
Aceast ă metod ă se poate folosi și în cazul rechizitelor de birou,
imprimatelor și materialelor pentru ambalat.

5
Contabilitatea sintetic ă a stocurilor
Se organizeaza folosind una din urmatoarele dou ă metode:
a) Metoda inventarului permanent
Aceast ă metod ă presupune ca toate opera țiunile de intrare și ieșire s ă fie
înregistrate pe baza documentelor justificative cantitativ și valoric în conturile
corespunz ătoare de stocuri la cost de achizitie, pre ț standard sau pre ț de factur ă. În cazul în
care eviden ța se tine la pre ț de factur ă, difer ența dintre pre țul de achizi ție și cel de factur ă
reprezint ă cheltuieli de transport care se înregistreaz ă ca diferent ă de pre ț. Metoda permite
cunoa șterea în orice moment a m ărimii stocurilor.
b) Metoda inventarului intermitent
Aceast ă metod ă presupune stabilirea ie șirilor și înregistrarea lor in contabilitate pe
baza inventarierii lor la finele fiec ărei luni. În acest caz, ie șirile se determin ă ca diferen ță
între valoarea stocurilor ini țiale plus valoarea intr ărilor, pe de o parte, și valoare a stocurilor
finale stabilite prin inventariere, pe de alt ă parte.
Conturile de stocuri se debiteaza la sfarsitul lunii cu soldurile determinate la
inventariere si se crediteaz ă la inceputul lunii urmatoare cu ocazia închiderii în cheltuieli a
soldurilor constatate la sf ârșitul perioadei precedente. Intr ările de stocuri din cursul
perioadei se înregistreaza direct în conturile de cheltuieli conform premisei c ă aceste
stocuri sunt destinate consumului sau vanz ării, și nu p ăstrării acest ora în depozite:
>> valoarea ie șirilor de stocuri se determin ă prin calculul extracontabil dup ă
relația:
Vloarea ieșirilor = Valoarea stocurilor ini țiale + Valoarea intr ărilor – Valoarea stocurilor
finale.
Metoda nu permite posibilitatea exercit ării unui control riguros asupra integrit ății
valorilor materiale, orice pierdere sau sustragere din gestiune apare ca o ie șire normală .
Documentele principale folosite la evidența stocurilor
“Orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei în trun
înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de
document justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor care le -au întocmit, vizat și
aprobat, ori înregistrat în contabilitate.”1
În afara funcției informaț ionale a documentelor justificative ce constă în suportul
material al înregistrării operațiilor economice și financiare în contabilitate, documentele
justificative îndeplinesc și o funcție gestionară. Ele fac dovada înfăptuirii operațiilor și
angajează răs punderi, drepturi și obligații cu privire la existența și mișcarea elementelor
patrimoniale.2
Din multimea de documente privind modelel registrelor și formularelor tipizate,
des folosite pe economie pentru activitatea contabilă și financiară, se folosesc c el mai mult
documentele: Avizul de însoțire a mărfii, Factura fiscală, Nota de recepție și constatere de
diferențe, Fișa de magazie, Bonul de consum, Raportul de gestiune.

1 Legea contabilității nr.82/1991 republicată
2 Iacob Petru Pântea – Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele Europene, Ed.
Intelcredo. Deva 2007

6

Avizul de însoțire a mărfii:
Se constituie în 3 exemplare de către unitățile care nu pot întocmii facturi la
momentul livrării mărfurilor, produselor sau a altor valori materiale, din cauza unor situații
excepționale și obiective, făcându -se mențiunea „Urmează factura”. În cazul transferului
de bunuri între gestiunile aceleiași unități patrimoniale răspândite in diferse zone, avizul de
însoțire a mărfii va avea mențiunea „Fără factură”. Pe avizul de însoțire a mărfii, eliberat
pentru valori materiale trimise către terți pentru prelucrare sau vânzarea în regim de
consignație, se face men țiunea „Pentru prelucrare la terți” și „Pentru vânzare în regim de
consignație”, în funcție de situație, ec.
Este utilizat ca:
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
– document ce stă la baza întocmirii facturii;
– dispoziție de transfer al val orilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate
teritorial, ale aceleiași unități;
– document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a
cumpărătorului.
Circulă:
La furnizor:
– la delegatul unității care face transportul sau al clie ntului, pentru semnare de
primire (exemplarul 1);
– la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în
evidențele
acestuia și pentru întocmirea facturii (exemplarele 2 si 3);
– la compartimentul financiar -contabil, atașat la factură (exe mplarul 3);
La cumpărător:
– la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor
valori
materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție
și după
consemnarea rezultatelor (exemplarul 1);
– la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate
în evidenta acestuia (exemplarul 1);
– la compartimentul financiar -contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea
sintetică și analitica, atașat la factură (exemplarul 1).
În cazul valorilor ma teriale prelucrate la terți, pe exemplarul respectiv se
face
mențiunea "Din prelucrare la terți".
Se arhivează:
La furnizor:
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar -contabil, atașat la exemplarul 3 al facturii
(exemplarul 3);
La cumpărător:
– la compartimentul financiar -contabil, atașat la exemplarul 1 al facturii
(exemplarul 1).1

1 Tăna se Mihai – Contabilitatea mărfurilor ISBN 978 -973-0-10611 -4

7
Factura fiscală
Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la
livrarea produselor și a mărfurilor, la executarea lucrărilor și la prestarea serviciilor, de
către compartimentul desfacere sau alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de
livrare, a avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care atesta executarea
lucrărilor si prestarea serviciil or si se semnează de compartimentul emitent.
Atunci când factura nu se poate întocmi în momentul livrării, datorită unor condiții
obiective si cu totul excepționale, produsele si mărfurile livrate sunt însoțite, pe timpul
transportului, de avizul de însoț ire a mărfii. În vederea corelării documentelor de livrare,
numărul și data avizului de însoțire a mărfii se înscriu în formularul de factură.
Este utilizată ca:
– document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor
și mărfurilor liv rate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;
– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
– document de încărcare în gestiunea primitorului;
document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a
cumpărătorului.
Circu lă:
La furnizor :
– la compartimentul în care se efectuează operațiunea de control financiar
preventiv pentru acordarea vizei (toate exemplarele); viza de control
financiar
preventiv se acordă numai pe exemplarul 3;
– la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la banca al unității
(toate
exemplarele);
– la compartimentul desfacere, în vederea înregistrării în evidențele operative și
pentru eventualele reclamații ale clienților (exemplarul 2 al facturii, la
care se
anexează dispoziția de livra re);
– la compartimentul financiar -contabil, pentru înregistrarea în
contabilitate
(exemplarul 3);
La cumpărător:
– la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operațiunii,
având atașat
exemplarul din avizul de însoțire a mărfii care a însoțit prod usul sau
marfa, daca este cazul, inclusiv nota de recepție și constatare de diferențe, în
cazul în care marfa nu a fost însoțita de factură pe timpul transportului
(exemplarul 1);
– la compartimentul care efectuează operațiunea de control financiar
prevent iv
pentru acordarea vizei (exemplarul 1, împreuna cu avizul de însoțire a
mărfii, inclusiv nota de recepție și de constatare de diferențe, după caz);
– la compartimentul financiar -contabil, pentru acceptarea plății, precum
și pentru
înregistrarea în contab ilitate (exemplarul 1, împreuna cu avizul de
însoțire a mărfii, inclusiv nota de recepție și de constatare de diferențe, după
caz).
Se arhivează:

8
La furnizor:
– la compartimentul desfacere (exemplarul 2);
– la compartimentul financiar -contabil (exemplarul 3);
La cumpărător:
– la compartimentul financiar -contabil (exemplarul 1).

Chir tnța:
Se întocmește în doua exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul
unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei.
Servește ca:
– document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria
unității;
– document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea
Regulamentului operațiunilor de casă) și în contabilitate.
Circulă la depunător (exemplarul 1, cu ștampila u nității). Exemplarul 2 rămâne în
carnet, fiind folosit ca document de verificare a operațiunilor efectuate în registrul
de casă.
Se arhivează la compartimentul financiar -contabil, după utilizarea completă a
carnetului (exemplarul 2).
În comerțul cu amănunt ul, chitanța se întâlnește la încasarea in numerar a
contravalorii facturilor de marfă emise anterior, la încasarea pe loc a facturii de marfă,
daca vânzarea se face cu livrare la sediul clientului, la depunerea în caseria centrală a
disponibilităților obț inute din vânzare de diferite raioane .
Nota de recepție și constatare de diferențe :
Este documentul care se întocmește de către comisia de recepție și de către
gestionar, în două exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în
unita tea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la
recepție se constată diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în
trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită. În cazul când bun urile
materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se
anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.
Este utilizată ca:
– document pentru recepția bunurilor aprovizionate;
– document justificativ pe ntru încărcare în gestiune;
– act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la
recepție;
– document justificativ de înregistrare în contabilitate
Se folosește ca document distinct de recepție în cazul:
a) bunurilor m ateriale cuprinse într -o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac
parte din gestiuni diferite;
b) bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; c)
bunurilor materiale procurate de la persoane fizice;
d) bunurilor material e care sosesc neînsoțite de documente de livrare;
e) bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție;
f) mărfurilor intrate in gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu
amănuntul sau en gros.
Circulă:
– la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate
exemplarele);

9
– la compartimentul financiar -contabil, pentru întocmirea formelor privind
lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în
contabilitat ea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de
însoțire a mărfii);
– la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3),
pentru comunicarea lipsurilor stabilite. Se arhivează la compartimen tul financiar -contabil.
Bonul de consum și bonul de consum colectiv:
Se întocmește în două exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării
materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectuează lansarea, pe
baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale
unității, care solicită materiale pentru a fi consumate.
Este utilizat ca:
– document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor;
– document justificativ de scădere din gestiune;
– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.
Circulă:
– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele
exemplare);
– la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în ca zul materialelor
înlocuitoare;
– la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându -se de
predare de către gestionar și de primire de către delegatul care primește materialele
(ambele exemplare);
– la compartimentul financiar -conta bil, pentru efectuarea înregistrărilor în
contabilitatea sintetică și analitică (ambele exemplare).
Se arhivează la compartimentul financiar -contabil.
Fișa de magazie:
Se întocmește într -un exemplar, separat pentru fiecare fel de material și se
completează de către:
– compartimentul financiar -contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la
verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control), în coloana "Data și semnătura de
control" semnează și organul de control financiar cu ocazia verificări i gestiunii.
– gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la
intrări, ieșiri și stoc.
Fișele de magazie se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri
de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual sub grupe sau în ordine alfabetică.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie se
întocmesc fișe distincte care se țin separat de cele ale valorilor materiale proprii. În scopul
ținerii corecte a evidenței la magazie, persoanel e desemnate de la compartimentul
financiar -contabil verifică inopinat, cel puțin o dată pe lună, modul cum se fac
înregistrările în fișele de magazie. Înregistrările în fișele de magazie se fac document cu
document. Stocul se poate stabili după fiecare ope rațiune înregistrată și obligatoriu zilnic.
Nu circulă, fiind document de înregistrare.
Se arhivează la compartimentul financiar -contabil. În comerțul cu amănuntul, fișa
de magazie este folosită pentru evidența materialelor consumabile și a obiectelor de
inventar, necesare desfășurării activității magazinului.
Raportul de gestiune :
Evidența operativă a mărfurilor în cadrul unităților de desfacere cu amănuntul se
ține cu ajutorul Raportului de gestiune, care poate fi zilnic sau periodic.

10
Raportul de gestiune zilnic se întocmește in două exemplare de către gestionar
pentru fiecare gestiune în parte. După reportarea soldului din ziua precedentă, în coloana
„Mărfuri” se înscriu în ordinea întocmirii lor, documentele de intrare din ziua respectivă.
La sfârșitul z ilei se stabilește totalul intrărilor plus soldul, după care se înscriu datele
privind vânzările și alte ieșiri de mărfuri și se totalizează. La sfârșitul zilei se determină
soldul scriptic de mărfuri. În raportul de gestiune se înscriu atât cumpărările și vânzările de
mărfuri la prețul de vânzare cu amănuntul, cât și alte intrări sau ieșiri de mărfuri care au ca
efect modificarea în plus sau în minus a soldului de mărfuri, cum ar fi: modificările de
preț, transferul între gestiuni, distrugerea mărfurilor d egradate.
Documentele care stau la baza întocmirii Raportului de gestiune pot fi: Nota de
recepție și constatare de diferențe, Monetarul, Inventarul privind modificările de preț,
Procesul -verbal de scădere din gestiune, etc.
Evaluarea stocurilor la ieșire a din patrimoniu :
Ieșirea stocurilor din gestiune se face prin vânzare, consum, minus de inventar,
donații efectuate, pierderi din calamitați. Problema fundamentală care se pune pentru
înregistrarea ieșirii stocurilor este cea a prețului utilizat. În acest sens IAS 2 grupează
stocurile în funcție de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile și stocuri
fungibile și delimitează următoarele metode de evaluare:
 pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice
 pentru stocurile fungibile:
o ca tratamente contabile de bază:
 metoda costului mediu ponderat (CMP)
 metoda primul intrat -primul ieșit (FIFO)
o ca tratament contabil alternativ
 metoda ultimul intrat -primul ieșit (LIFO)
Metoda identificării specifice presupune atribuirea costuri lor specifice
elementelor identificabile ale stocurilor. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie
de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în patrimoniu, cât și al stocării și
ieșirii.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea după fiecare
intrare sau la sfârșitul lunii a unui cost mediu, astfel încât avem un cost unic, în orice
moment, pentru întregul stoc.
𝐶𝑀𝑃 =𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑖ț𝑖𝑎𝑙+𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡 ă
𝐶𝑎𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖𝑛𝑖ț𝑖𝑎𝑙+𝐶𝑎𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑡 ă
Metoda primul intrat -primul ieșit (FIFO) constă în evaluarea ieșirilor de stocuri
în ordinea în care au intrat, la costul primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului următor, în ordine cronologică.
Metoda ultimul intrat -primul ieșit (LIFO) reprezintă evaluarea ieșirilor de
stocuri din gestiune la costul ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării succesive a fiecărui
lot, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul lotului anterior, în ordine
cronologică.1

1 IAS 2 STOCURI

11
1.2 Facilități Excel pri vind evidența stocurilor
O baz ă de date con ține un ansamblu de date structurate într -o form ă specific ă.
Structura de memorare și organizare a informa țiilor faciliteaza gestiunea lor (operatii de
memorare, reg ăsire a datelor etc.).
Un tabel Excel poate fi p rivit ca o baz ă de date pentru care numele de date sau
câmpurile sunt numele coloanelor tabelului iar fiecare set de valori pentru aceste nume
(înregistrare) se gase ște într -o linie a tabelului. Astfel, un tabel Excel implementeaz ă în
mod natural ceea ce e ste cunoscut sub numele de model rela țional de organizare a bazelor
de date. În Excel, pentru o structura de acest tip se mai foloseste si denumirea de lista.

Crearea de liste personalizate
Listele – reprezintă o înșiruire de informații de tip text. Pentru a utiliza o listă
ea trebuie să existe.
O facilitate oferită de programul Excel pentru editarea eficientă a datelor este
posibilitatea de a genera rapid liste personalizate. Pentru aceasta se folosește backstage -ul
File, comanda Options, rubrica Ad vanced, grupul de opțiuni General, opțiunea Create lists
for use in sorts and fill sequences (creare de liste pentru utilizarea în ordonări și serii de
umplere), accesați butonul Edit Custom List s. Putem să folosi m listele predefinite de
program sau puteți să generați propriile liste.
Elementele unei noi liste se pot introduce direct în zona List entries sau se pot
prelua dintr -o zonă a unei foi de calcul. Pentru aceasta ne plasăm în caseta Import list from
cells (importă lista din celulele …) unde precizăm domeniul (celulele) în care se află lista
și apoi apelăm butonul Import.
O listă personalizată se poate șterge. Pentru aceasta selectăm, din lista Custom
Lists, lista pe care dorim să o ștergem și apoi apelăm butonul Delete.
Operații cu baze de date
Căut area înregistr ării care îndepline ște anumite propriet ăți se poate face folosind
tot formularul de date: Data – Form. Butonul Criteria permite specificarea valorilor c ăutate,
care se vor introduce într -o fereastra de tip înregistrare. Se va realiza pozi ționarea pe
înregistrarea (înregistrarile) care îndeplinesc condi țiile specificate. În cazul mai multor
înregistr ări, se va putea trece de la una la alta.
Sortarea înregistr ărilor dintr -o list ă este opera ția de rearanjare a înregistr ărilor,
după valorile unuia sau mai multor câmpuri, numite chei, în ordine alfabetic ă, numeric ă
sau cronologic ă (cresc ătoare sau descresc ătoare).
Sortarea se realizeaz ă folosind comanda Data – Sort. În fereastra care se deschide
se specific ă cheile de sortare . Primul câmp , după care se face ordonarea se nume ște cheie
principala. Daca exista mai multe înregistr ări care au aceea și valoare pentru aceast ă cheie,
putem specifica alt ă cheie de ordonare (secundar ă). Astfel, în Excel, la o opera ție de
sortare se pot specifica maximum tr ei chei de sortare.
Selectarea înregistrarilor care îndeplinesc anumite proprieta ți (filtrare).
Aceast tip de prelucrare a informa țiilor se realizeaz ă prin intermediul comenzii
Data – Filter. Exist ă două posibilit ăți de ob ținere a rezultatelor dorite:
a) AutoFilter – specificăm pentru fiecare câmp valoarea dorită sau o proprietate
(fiecarui câmp i se atașeaza o listă de forma: All, Custom, listă de valori )

12
b) Advanced Filter – se pot introduce domenii de selectare mai complexe. Se va
cere:
 domeniul listei d in care se face selec ția (List range);
 domeniul de criterii (Criteria range). Într -un domeniu de criterii câmpurile
pentru care se specifica condi țiile se depun ca și cap de tabel . Între
condi țiile din acela și rând se aplic ă operatorul logic „Si” iar într e conditiile
din rânduri diferite – operatorul logic „Sau”.
 eventual domeniul destina ție sau click în colțul stânga sus, dac ă nu se
dorește ca selec ția să se realizeze în pozi ția curent ă
Rezumarea datelor
În fiecare grup de înregist rări care au aceea și valoare pentru un câmp dat, asupra
valorilor unor câmpuri specificate se pot aplica diverse func ții de sintez ă (medie,
numarare, implicit sum ă). Astfel, se pot realiza simplu totaluri și subtotaluri. În locul
funcției sum ă, se pot specifica și alte func ții: num ăr de elemente (Count), medie (Avg),
maxim (Max), minim (Min) etc. Opera ția se poate repeta pentru valorile altui câmp; astfel
se va ob ține un rezumat al listei ini țiale.
Anterior, înregistr ările trebuie sortate dup ă câmpul/câmpurile ale c ărui/căror g rupe
de valori egale se urm ăresc.
Dacă se doreste s ă se realizeze calcule asupra unei liste folosind un domeniu de
condi ții (adic ă sa se prelucreze doar liniile care îndeplinesc acele condi ții), se vor utiliza
funcțiile specifice bazelor de date: DSUM (sum a pentru o baz ă de date), DAVERAGE
(medie pentru o baz ă de date), DCOUNT (numarare pe o baza de date) etc. Aceste func ții
sunt caracterizate de trei parametri: domeniul bazei de date, câmpul pe care se face
calculul și domeniul de criterii care selecteaz ă liniile implicate în calcul.
Tabele de sinteză
Tabelele de sintez ă sau tabelele pivot (Pivot Table) realizeaz ă sintetizarea datelor
dintr -o baz ă de date Excel din mai multe perspective. Utilizatorul poate alege câmpurile
care s ă constituie titluri de pagina, de linie sau de coloan ă, sau câmpuri care s ă fie utilizate
în realizarea unor calcule.
Se vor efectua următorii pași:
 se lansează în execuție comanda Pivot Table din meniul Data;
 în fereastra de dialog deschisă, se alege op țiunea Microsoft Excel List or Database
și se va actiona butonul Next;
 în fereastra de dialog deschisă, câmpul Range se completează cu seria de celule
care conțin datele ce vor fi analizate și actioneaza butonul Next;
 în fereastra de dialog deschisă, se glisează butonul Grupa în câmpul DATA. Se va
afișa Sum of GRUPA (funcția care realizează însumarea datelor din coloana
GRUPA);
 deoarece nu dorim însumarea datelor din coloana GRUPA, vom realiza un dublu
click cu mouse -ul pe butonul Sum of GRUPA din câmpul DATA. Se afisează o
nouă fereastră de dialog care permite alegerea funcției Excel dorite (în acest caz –
Count pentru numarare);
 după apăsarea butonului OK și închiderea ultimei ferestre de dialog, în câmpul
DATA va fi afișat butonul Count of GRUPA;
 se glisează butonul GRUPA în câmpul ROW (linie) pentru a utiliza această
denumire ca titlu de linie. Deasupra câmpului ROW se va afisa butonul GRUPA
 se actionează butonul Next pentru a trece la următorul pas;

13
 în fereastra de dialog nou deschisă, câmpul Pivot Table Starting Cell se
completează cu adresa celulei la care va începe afisarea tabelului pivot în cadrul
foii de calcul, iar câmpul Pivot Table Name va conține numele tabelului pivot;
 după acționarea buto nului Finish, foaia de calcul își va schimba aspectul
Reprezentari grafice
Sistemul Excel permite crearea de diagrame care sa reprezinte grafic datele dintr -o
foaie de lucru. Folosind aceste reprezent ări grafice se usureaz ă întelegerea unor fenomene
și une ori se pot eviden ția tendin țe de evolu ție.
Crearea diagramelor
O diagrama se poate introduce:
a) direct în foaia de lucru (se numește diagramă fixată) – se creează cel mai simplu cu
butonul Chart Wizard;
b) într-o foaie de lucru nouă (care se va insera înainte a celei curente) – se creează cu
Insert – Chart – As New Sheet.
Pentru crearea unei diagrame, parametrii necesari se precizează în cinci ferestre de
dialog gestionate de asistentul Chart Wizard. În cei cinci pași se specifică:
1. zona de date;
2. tipul dorit de diagramă;
3. subtipul de diagramă;
4. modul de alegere a datelor (pe linii, coloane);
5. legenda, titlurile pentru diagramă si axe.
La sfârșit, se alege butonul Finish. De la un pas se poate reveni la anteriorul cu
Back, iar la următorul se poate trece cu Ne xt. Finish declansează crearea graficului iar
Cancel anulează procesul. Pentru diagramele fixate, la început se va delimita zona în care
va apărea diagrama.
Diagramele folosesc reprezentări grafice prin puncte, linii, suprafete, coloane (2D),
bare (3D), se ctoare de cerc sau alte simboluri.

14
2 Aplicații Excel și VBA pentru gestiunea stocurilor

2.1 Crearea, validarea și sistematizarea listelor privind stocurile

Listele sunt o înșuriere de elemente pe care le putem folosi în diverse tabele. Putem
folosii listele predefinite din Excel sau putem crea alte liste particularizate. Există două
metode prin care putem să creăm o listă:
Metoda 1:
Începem prin a face clic pe File > Opions > Advanced > General > Edit custom lists . În
caseta Custom Lists , facem clic pe New List , după aceea tastăm intrările în caseta List
rntries , începând cu prima intrare.
După ce am terminat lista, facem clic pe Add, iar pentru finalizarea procesului trebuie să
facem clic de două ori pe butonul OK. (Fig.2.1 Liste Particularizate )

Fig.2 .1 Liste Particularizate
Metoda 2:
Într-o foaie de lucru nouă, tastăm intrările pe care le dorim să apară în listă, care trebuie să
fie într -o singură coloană sau un singur rând, fără celule necompletate

15
După selectarea tuturor intrărilor, facem cl ic dreapta, apoi clic pe Define name , unde
alegem numele listei și foaia e lucru în care dorim să fie finalizând prin apăsare butonului
OK. (Fig. 2.2 Definire nume )

Fig. 2.2 Definire nume
În continuarea este necesar să facem clic pe ruprica Data > Data V alidation iar pe fila
Settings , în caseta Is Allowed , să facem clic pe List, iar în caseta Source să tastăm semnul
„=” urmat de numele listei alese anterior.
În fila Input message putem alege, dacă dorim să apară un mesaj de în momentul când
dăm clic pe c elulă. Bifăm caseta de selesctare Show input message when cell is selected
și tastăm un titlu și un mesaj. Dacă nu dorim afișarea unui mesaj, debifăm căsuța. ( Fig 2.3
Mesaje de intrare )

Fig 2.3 Mesaje de intrare

16
În fila Error Alert , bifăm caseta de selectare Show error alert after invalid data is
entered , selectăm din caseta Style o opțiune și tastăm un titlu și un mesaj. Dacă nu se
dorește afișarea unui mesaj se debifează căsuța. ( Fig 2.4 Avertizare la eroare )

Fig 2.4 Avertizare la eroare
Procesul se încheie prin apăsarea butonului OK.
Sortarea este o parte integrată a anilezei datelor ce ne permite să sortăm stocul după
mărimea acestuia. Sortarea datelor ne permite să vizulaizăm datele și să le înțelegem,
organizăm și găsim date le dorite și în final să luam o decizie mai eficientă.
Putem sorta datele după text (de la A la Z sau de la Z la A), după numere (de la cel mai
mic la cel mai mare sau invers), și după date și ore (de la cea mai veche la cea mai noua)
într-o coloaă sau mai multe. Ai posibilitatea de a sorta după o listă particularizată pe care
am creato sau după forma, inclusif culoarea celulei și a fontului sau setul de pictograme.
Pentru a sorta datele se selectează celula dorită. Din fila Data , în grupul Sort and filter și
spentru o sortare rapidă în ordine ascendentă se face clic pe butonul Sort A to Z iar pentru
o sortare descendentă se face clic pe Sort Z to A.
Sortarea se poate face pe mai mult nivele. În fila Date , în grupul Sort and filter se face
clic pe Sort. În caseta de dialog Sort, sub Column , în caseta Sort by , se selectează
coloana după care dorim sa facem sortarea.
Sub Sort on ¸ selectăm Cell Values, Cell Color, Font Color sau Conditional Formatting
Icon și sub Order alegem ordinea în care dorim să fie prez entată informația.

17
2.2 Interogarea, sistematizarea și analiza listelor privin stocurile

Filtrarea datelor . Pentru a putea filtra informațiile dintr -o foaie de lucru și de a
găsi mai rapid ceea ce căutăm, Excel ne pune la dispoziție opțiunea de Filter . Putem să
filtrăm datele dupa una sau mai multe coloane. Excel poate să afișeze doar informațiile ce
îndeplinesc criteriile pe care le -am specificat, iar informațiile ce nu orim să se afișeze vor
fi ascunse. După ce am filtrat datele, avem posibilitatea de a copia, căuta, edita, formata,
imprima sau de a expune într-o diagramă subsetul de date filtrate fără a le rearanja sau a le
muta. Filtrele suplimentare se bazează pe filtrul curent și restrânge mai departe datele.
Utilizând filtrarea automată, avem posibi litatea de a crea trei tipuri de filtre: după o
listă de valori, după format sau după criterii. Fiecare dintre tipurile de filtre menționate mai
sus le exclude pe celelalte pentru fiecare zonă de celule sau tabel cu coloane.
Activarea opțiunii de filtrare se realizează prin selectarea datelor pe care dorim sa
le filtrăm (iar pentru rezultate mai bune, coloanele ar trebuie să aibă titluri) și apăsarea
butonului Filter din grupul Sort and filter pe care îl găsim în fila Data.
La capul fiecărei coloane apare o pictogramă cu săgetuță ce în urma accesării
acesteia deschide meniul din care selectăm criteriile de filtrare pe care le dorim. În funcție
de formatarea coloanei putem accesa Number Filters, Text Filters, Data Filters or
Color Filters cu opțiunile de filtrare predefinite sau Custom Filter pentru o filtrare
personalizată. ( Fig.2.5 Filtrare )

Fig.2.5 Filtrare
Filtrarea avansată . Comanda Advanced funcționeză diferit față de comanda
Filter din mai multe puncte de vedere.

18
 Filtrarea avansată afișează o casetă de dialog în loc de meniul de filtrare
automată
 Excel utilizează zona de criterii separată în caseta de dialog Filter
Advanced ca sursă pentru criteriile complexe.
Filtrarea avansată folosește operatori de comparare, i ar atunci cand sunt folosiți
pentru compararea a două valori, rezultatul este o valoare logică, TRUE sau FALSE.
„ = ” – egal cu
„ > ” – mai mare decâ t
„ < ” – mai mic decât
„ > = ” – mai mare sau egal
„ < = ” – mai mic sau egal
„ < > ” – diferit de
Aplica rea Filtrării avansate începe prin inserarea în coloane a criteriilor de filtrare
dorite. Pentru ca filtrarea să funcționeze este nevoie ca criteriile să aibă etichete de coloană
identice cu cele din listă sau tabel. A se păstra cel puțin un rând sau coloa nă, după caz,
între zona e criterii și zona listă.
Pentru introducerea mai multor criterii acestea se vor scrie unele sub altele în zona
de criterii.
Făcând clic pe oricare celulă din zona listei putem ulterior, din fila Data , în grupul
Sort and Filter , să facem clic pe Avanced .
Alegem una din variantele:
 Pentru a filtra zona listei prin ascunderea rândurilor care nu îndeplinesc
criteriile, facem clic pe caseta Filter the list, in -place
 Pentru filtrarea zonei de listă prin copierea rândurilor ce îndepline sc
criteriile, în altă zonă a foii de lucru, trebuie să facem clic pe caseta Copy
to another location și să specificăm în caseta Copy to zona de lipire a
filtrării.
Pentru afișarea rezultatelor unice se bifează căsuța Unique records only .
Pentru finalizare a operației se apasă butonul OK. (Fig 2.6. Filtrare avansată )

Fig 2.6. Filtrare avansată
Atunci când copiem date dintr -un tabel filtrat, doar datele vizibile sunt copiate. În
altă ordine de idei, pentru a elimina filtrările dintr -o coloană , clic pe lista Drop & Down a
oricărei etichete filtrate și selectă Clear Filters.

19
În cazul în care dorim să oprim filtrarea mai multor coloane vom proceda astfel:
clic în panglica Home , Editing , Sort & Filter , Clear.
Tabele Pivot . Programul Excel oferă niște facilități puternice numite Tabele pivot
(PivotTable ) ce ne ajută să sistemat izăm și sintetizăm datele.Aceste permit crearea unor
situații centralizatoare și se consituie în instrumente puternice de analiză a datelor în
procesul managerial.
Prin pivotare putem crea noi vizualizări ale datelor din foile e calcul. Întrun timp
foarte scurt putem centraliza, după diferite criterii, mii e rânduri de date, evidențiind
semnificațiile din spatele acestora.
Modalitatea cea mai bună de a creea o tabelă de pivotare este prin a începe de a -ți
pune întrebări relevante analizei pe care o dorești . Care este furnizorul de la care
achiziționez cel mai mult? Câte produse au provenit din producție proprie și câte au fost
achiziționate? Odată ce întrebările au fost formulate, prin intermediul PivotTable , putem
obține răspunsurile foarte ușor.
Spre deo sebire de facilitățile de realizare a subtotalurilor, tabelele pivot creează în
registru de lucru curent situații centralizatoare definite ca elemente noi, independente, ce
nu moifică structura inițială a datelor.
Realizarea unei tabele pivot este mi întâi o problemă funcșională decât una tehnică.
Utilizatorul trebuie ă fie un foarte bun cunoscător al domeniului în care se încadrează
problema, pentru a definii bine cerințele. Așadar, va trebui să stabilască clar ce informații
vor fi afișate în raport și cum vor fi grupate.
Crearea unui raport PivotTable .
Se efectuează un clic oriunde în lista ce urmează a fi pivotată.
Din panglica Insert , grupul Tables facem clic pe PivotTable pentru a deschide
lista. Pe ecran va apărea fereastra Create PivotTabel , (Fig 2.7 Fereastra de Creare
Tabelă Pivot ), care ne va ajuta în crearea tabelei pivot. Această fereastră este delimitată în
două zone:
a. Choose the data that you want to analyze (alegeți datele pe care dorești
să le analizezi). În această zonă sunt expuse două butoan e de opțiuni:
a. Select a table or range (selectectează un tabel sau un domeniu). Aici se
va meționa lista sau domeniul din listă pe baza căruia se va realiza
tabelul pivot. Datorită faptului că inițial cursorul a fost pozișionat în
interiorul listei aflate î n foaia de calcul Intrări , domeniul implicit
selectat este Intrări !$A$1:$G$301
b. Use an external data source (utilizează o sursă de date externă)
b. Choose where you want the PivotTable report to be placed (alege unde
dorești să plas ezi tabelul pivot) . Aici se precizează locul uneva va fi plasat
tabelul pivot ce se va crea. Se alege una din opțiunile:
a. New Worksheet , a cărei alegere determină plasarea tabelului pivot
într-o nouă foaie de calcul din registrul curent.
b. Existing Worksheet , a cărei alegere determină p lasarea tabelului pivot
în foaia de calcul curentă, în care se află și lista pe baza căruia acesta se
generează. Se recomandă alegerea opțiunii implicite New Worksheet ,

20
datorită faptului că poți rednumii foaia de calcul cu un nume sugestiv
privind tabelul c entralizator realizat. În cazul în care alegem opțiunea
Existing Worksheet , va trebui să precizăm adresa de unde va începe
tabelul pivot printr -un clic într -o celulă care va reprezenta colțul din
stânga, sus al tabelului.

Fig 2.7 Ferestra de Creare Tabelă Pivot

După crearea tabelei pivot o să apară o fereastră ( Fig 2.8 Ecranul de proiectare a
unui tabel pivot ) în care sunt delimitate două secțiuni:
a. Secțiunea din partea stângă, denumită inițial Pivot Table1 , unde se va
construi tabelul pivot prin alegerea câmpurilor din lista de câmpuri ce se
află în partea dreaptă.
b. Secțiunea din partea dreaptă, denumită Pivot Table Field List și unde este
lista de câmpuri pentru proiectarea tabelei pivot. Aceste câmpuri constau în
etichetele coloanelor din lista p e baza căreia construim tabelul pivot.
Tabelul este împărțit în patru zone:
 Row Labels , zona de linie. Câmpul alocat aici va fi o etichetă a liniilor
tabelei pivot și se va genera câte o linie în tabelul pivot pentru fiecare
valoare a câmpului.
 Column Lab els, Zona de coloană. Câmpul alocat aici va fi o etichetă a
liniilor tabelului pivot și se va genera câte o coloană în tabelul pivot pentru
fiecare valoare a câmpului.
 Σ Values , Zona de centralizare. Câmpul ce va fi alocat aici va servi pentru
centralizare a datelor din listă. Funcții sub formă de sumă, minim, maxim
ș.a. vor fi aplicate asupra lui, funcția implicită fiind SUM.
 Report Filter , Zona de filtrare a întreguluitabel pivot. Câmpul plasat aici
creează un meniu derulant care va permite filtrarea înreg istrărilor din tot
tabelul pivot.

21

Fig 2.8 Ecranul de proiectare a unui tabel pivot
Modul în care apare fereastra Pivot Table Field List este în funcție de opțiunea
aleasă din lista derulantă aflată în colțul din dreapta sus al zonei. Implicit zona este
structurată astfel: În partea superioară se află lista câmpurilor ce vor fi utilizate pentru
proiectarea tabelei pivot. Această listă conține de fapt etichetele coloanelor din lista pe
baza căreia se va proiecta tabela pivot. În partea de inferioară se afl ă cele patru zone ale
tabelei pivot în care vor fi plasate câmpurile din listă.
Pentru situarea câmpurilor în spțiul de proiectare se pot folosi metodele:
a. Metoda Drag & Drop. În secțiunea Pivot Table Field List punem cursorul pe
câmpul dorit și ținând apăs at butonul stâng al mouse -ului dirijăm câmpul în una
din cele patru zone situate în partea inferioară listei de câmpuri.
b. În aria Pivot Table Field List selectăm câmpul pe care dorim să îl punem în
tabel cu clic dreapta și alegem zona în care vrem să îl plasăm.
c. Bifăm căsuța din dreptul câmpului dorit și acesta va fi alocat aleatoriu în una
din zone, iar apoi folosind metoda Drag & Drop îl mutăm în zona dorită.
d. În zona în care este deja alocat câmpul, selectăm din lista atașată acestuia
opțiunea Move to… pentru a muta câmpul în zona dorită

22
În Fig 2.9 pe baza listei aflată în foaia de calcul Stoc este prezentată o tabelă
pivot care are următoarea structură:
– Zona de linie, Row Labels , conține câmpul Denumire (în lista din foaia de
calcul Stoc apar 100 de denumiri de materiale – Mat 1, Mat 2, …, Mat 100 – ,
iar în tabelul pivot au fost generate 100 de rânduri, câte unul pentru fiecare
produs).
– Zona de coloană, Column Labels , conține câmpul UM (în lista din foaia de
calcul Stoc apar 2 unități de măsură – KG și Buc -, iar ăn tabelul pivot au fost
generate 2 coloane, câte una pentru fiecare unitate de măsură).
– Zona de centralizare , Σ Values , conține câmpul Stoc care conține numărul de
bucăți sau kilograme deținut la momentul respectiv din fiecare material în parte
– Zona de filtrare a întregului tabel pivot, Report Filter , conține câmpul Preț (în
lista din foaia de calcul Stoc apar prețuri între 50 RON și 148 RON – filtrare
fiind pusă pe suma de 140 RON sau mai mult, rezultând în 9 materiale).

Fig 2.9 Tabel pi vot pentru analiza stocului cu o valoare de peste 140 RON

În fiecare din cele patru zone se pot plasa mai multe câmpuri. În zona de linie, în
zona de coloană și în zona de filtrare a întregului tabel pivot, dacă sunt introduse două sau
mai multe câmpuri, între ele va exista o relație ierarhică: al doilea câmp este inclus în
primul câmp, al treilea câmp este inclus în al doilea câmp etc. În aceste zone, dacă se
plasează mai multe câmpuri, este importantă ordinea în care aceste câmpuri apar în zona
respectiv ă.
În zona de centralizare, Σ Values, dacă sunt introduse două sau mai multe câmpuri,
între ele nu va funcționa relația de ierarhizare prezentată mai sus, ci pentru fiecare câmp se
va face o centralizare distinctă
În partea de jos a secțiunii ce conține li sta Pivot Table Field List se află:
Caseta de validare Defer Layout Update (amână actualizarea structurii).

23
Butonul de comandă Update (actualizează).
În Fig 2.10 pe baza listei aflată în foaia de calcul Intrări este prezentată o tebelă
pivot care structura următoare:
– Zona de linie, Row Labels , conține câmpul Cod Mat .
– Zona de coloană, Column Labels , conține câmpul Furnizori (în lista din foaia
de calcul Intrări apar 4 furnizori care în urma filtrării sunt afișați doar 2,
respectiv Cirus și Mitliv ).
– Zona de centralizare, Σ Values , conține câmpul Cantitate (din care se afișează
suma cantității de material intrată în gestiune).
– Zona de filtrare a întregului tabel, Report Filter , ce conține câmpurile Data și
Document (în lista din foia de calcul Intrări apar 3 documente și mai multe
date calendaristice din care tabelul pivot filtrat afișează facturile intrate pe data
de 31 a lunii Mai)

Fig 2.10 Tabel pivot pentru analiza facturilor din data de 31 Mai

Panglica, Options , conține comenzi pentru configurarea avansată a tabelelor pivot.
Comenzile sunt grupate în nouă secțiuni.
Secțiunea PivotTable. Conține caseta de text PivotTable Name (numele tabelei
pivot) și lista Options. Așa cum am văzut, la generare, tabelul pivot primește numele
PivotTable1 . Pentru schimbarea numelui, în caseta de text PivotTable Name, selectăm
numele implicit PivotTable1 și introducem noul nume. Lista Options afișează trei opțiuni.
Apelarea primei opțiuni, Options deschide caseta de dialog PivotTable Options. Aceasta
(Fig 2.11 Caseta de dialog PivotTable Options ), conține șase rubrici unde se pot face
diverse configurări ale modului în care este realizat tabelul pivot , Layout & Format,
Totals & Filters, Display, Printing, Data și Alt Text.

24

Fig 2.11 Caseta de dialog PivotT able Options
Se referă la:
1. adăugarea de noi câmpuri în tabel,
2. ștergerea unor câmpuri anterior plasate în tabel,
3. schimbarea ordinii câmpurilor, atunci când într -o zonă sunt plasate două sau mai
multe câmpuri,
4. schimbarea funcției de centralizare.
1. Pentru a adăuga la machetă un nou câmp alegeți una din metodele prezentate în
subcapitolul privind crearea tabelelor pivot. Dacă vreți să înlocuiți un câmp existent, este
bine ca mai întâi să îl ștergeți pe cel vechi, pentru a nu efectua calcule inutile.
Atunci când plasați un nou câmp în zona de rânduri sau de coloane, programul
Excel îl adaugă ca parte a ierarhiei de câmpuri care se află deja acolo și grupează automat
articolele în ordinea în care apar.
2. Pentru a șterge un câmp din orice parte a machetei PivotTable se folosesc
metodele umătoare:
– în lista Pivot Table Field List trageți cu butonul stâng al mouse -ului câmpul
din zona în care se află în afara listei, iar atunci când pictograma
indicatorului se modifică, astfel încât să devine semnu l clasic de ștergere
(aproximativ un X de culoare neagră), eliberați butonul mouse -ului;
– debifați caseta de validare atașată câmpului în lista Pivot Table Field List;
– în suprafața tabelului pivot selectați eticheta câmpului sau una din
realizările acestuia (de exemplu selectați eticheta AgentVanzare sau Agent
5) și din meniul contextual alegeți opțiunea Remove “<nume_câmp>”

25
3. Pentru a schimba ordinea câmpurilor, în fereastra Pivot Table Field List, în zona
în care se află câmpul, trageți Drag & Drop buto nul de câmp și plasați -l în ordinea dorită.
Sau, în aceeași fereastră deschideți lista aflată în dreapta numelui câmpului și alegeți una
din opțiunile Move Up, Move Down, Move Beginning, Move End.
Schimbarea ordinii câmpurilor se poate face și din tabela pivot. Pentru aceasta. Ne
plasăm în tabela pivot pe eticheta câmpului a cărui ordine vrem să o schimbăm și din
meniul contextual alegem opțiunea Move, apoi una din opțiunile ce apar cu privire la
poziționarea câmpului
4. Pentru a schimba funcția de central izare utilizată în zona de date folosiți
fereastra Value Field Settings, pe care o puteți deschide prin metodele următoare:
– de pe panglica Options, zona Active Field, apelând comanda Field Settings;
– de pe panglica Options, zona Calculations, deschideți li sta Summarize
Values By și apel ăm comanda More Options
– select ăm o celulă din zona de centralizare aflată în tabelul pivot și din
meniul contextual alege m opțiunea Value Field Settings….

2.3 Automatizarea gestiunii stocurilor cu VBA

Aspecte generale pri vind Visual Basic Application. La început, VBA este doar
un instrument care permite utilizatorilor comuni (utilizatorii care nu au prea multe
cunoștințe de programare) să automatizeze operații de rutină pentru a elimina sarcinile
repetitive monotone și obo sitoare. Dar, la o analiză mai atentă, descoperim că el este un
limbaj de programare puternic care permite dezvoltarea de funcții personalizate și
realizarea de aplicații informatice bazate pe utilizarea foilor de calcul Excel.
VBA utilizează noțiunea de m acrou (macrocomandă). În mare, un macrou este
alcătuit din una sau mai multe comenzi Excel care sunt grupate sub un nume unic și sunt
executate împreună ca una singură.
Un macro ajută la rezolvarea în mod automat și implicit mai exact și mai eficient a
unor sarcini precum:
o Formatarea automată a elementelor unei foi de calcul și introducerea textului pe un
domeniu de celule.
o Centralizarea datele din mai multe registre de calcul într -un registru master;
o Automatizarea operațiilor repetitive.
o Crearea de comenzi personalizate. Se pot combina mai multe comenzi predefinite
în Excel sub un nume unic și se pot executa la un clic de mouse sau la o combinație
de taste.
o Crearea unei interfețe simplificate pentru utilizatorii care nu știu prea multe despre
Excel.
o Dezvoltarea unor noi funcții în Excel care să faciliteze folosirea unor expresii de
calcul personalizate și mai complexe.

26
o Crearea unor aplicații complexe care să afișeze pe panglică casete de dialog
personalizate care să răspundă la comenzi noi.
o Crearea de programe de tip Add -Ins. Add -in este un program de completare care se
poate integra într -un alt program numit de bază pentru a îndeplini funcții specifice.
Comenzile uzuale pentru lucrul cu VBA se află pe tabul (panglica) Developer
Tabul Developer nu apar e în mod implicit pe panglica generală a programului
Excel. Pentru afișarea tabului Developer :
Alege m File, Options ; În caseta de dialog Excel Options alege m Customize
Ribbon (Personalizare Panglică) ; În lista Main Tab aflată în dreapta, bif ăm caseta de
validare Developer ; Apăsăm butonul OK pentru revenirea în foaia de calcul.
Un macrou VBA este de fapt o procedură VBA. O procedură este un grup de
instrucțiuni VBA care fie efectuează o sarcină specifică, fie returnează un rezultat. Există,
deci, două tipuri de proceduri care pot fi create:
 Subprocedurile (numite și subrutine),
 Funcțiile.
Subprocedurile sunt proceduri care efectuează o sarcină specifică. Ele încep cu
cuvântul cheie SUB urmat de numele subprocedurii și apoi de o pereche de paranteze.
Paranteze le sunt goale, cu excepție cazului când procedura folosește unul sau mai multe
argumente. Subprocedura se încheie cu declarația END SUB . Liniile cuprinse între
cuvintele rezervate SUB și END SUB constituie codul procedurii.
Funcțiile sunt proceduri care re turnează un singur rezultat. Acestea încep cu
FUNCTION și se termină cu END FUNCTION . O funcție VBA poate fi executată
(apelată) de o altă procedură VBA sau poate fi utilizată într -o formulă în foaia de calcul.
Există două modalități de a crea un macrou în Excel:
1. Prin înregistrare cu ajutorul camenzii Record Macro.
2. Prin scrierea directă a codului într -un modul VBA.
Prin înregistrarea directă se pot crea doar subproceduri. Funcțiile nu se pot crea
decât manual prin scrierea directă a codului.
Înregistr area unui MACRO VBA

Pentru a crea un macrou parcurgem următorii pași:
1. Deschidem un nou fișier Excel. Reținem doar o singură foaie de calcul pe care o
denumim VBA_1A.
2. Alegem de pe tabul Developer , secțiunea Code , comanda Record Macro și
apare fereastra de dialog Record Macro (Fig 2.12 Fereastra Record Macro).

27

Fig 2.12 Fereastra Record Macro

3. În caseta de text Macro name introducem un singur cuvânt pentru numele pe
care îl atribuim macroului. De exemplu IntrăriSt
4. În caseta de text Shortcut key scriem o literă „T”. Excel atribuie macroului
combinația de taste Ctrl + Shift + T.
5. Din lista Store macro , alegem opțiunea implicită This Workboock
6. Apăsăm butonul OK pentru a închide fereastra Record Macro și pentru a porni
înregistrarea macroului.
7. Într -o pagină nouă selectăm celula A1.
8. Din panglică Insert , Pivot Table, selectăm ca și Range adresa tabelului din
pagina Intrări și apăsăm butonul OK
9. Mutăm câmpurile: Cod Mat în zona Row Labels , câmpul Furnizori în zona
Column Labels și câmpul Cantitate în zona Σ Values .
10. Alegem comanda Stop Recording de pe tabul Developer, secțiunea Code, sau
dăm clic pe butonul Stop Recording de pe bara de stare, iar o fereastră a VBA o să afișeze
codul macroului. (Fig 2.13 C odul macroului VBA cu tabel pivot)
11. Salvăm fișierul Excel în folderul nostru personal cu numele Macrouri. Alegem
tipul Excel Macro -Enabled Workbook (*.xlsm).

28

Fig 2.13 Codul macroului VBA cu tabel pivot
Un macrou poate fi asociat unui buton de comandă astfel:
 Alegem Developer , Controls , Insert și dăm clic pe butonul de comandă
 Ținem apăsat butonul stâng al mouse -ului și inserăm butonul în foaia de calcul
 Apare caseta de dialog Assign Macro în care selectă, macroul căruia vrem să -i
asociați butonul de comandă
 Dăm clic OK pentru a finaliza asocierea.
Numele butonului de comandă este Button. Pentru a modifica numele selectăm
butonul și din meniul contextual alegem Edit Text .
Pentru a putea introduce cod de program în VBA, trebuie inserat un modul de
program în foaia de calcul. Dacă foaia de calcul conține deja un modil VBA, se poate
utiliza modulul existent pentru a insera un cod nou.
Pentru a insera un nou modul VBA se parcurg următorii paș i:
1. Se tastează Alt+F11 pentru a activa fereastra de editare VBA. Fereastra Project
prezintă o listă a tuturor registrelor de calcul și programelor de completare deschise.
2. În fereastra Projects, se localizează și se selectează registrul de calcul în c are se
va lucra.
3. Se alege Insert, Module, iar VBA va insera în foaia de calcul selectată un modul
nou gol și va afișa fereastra Code .
Modulul VBA, care este afișat într -o fereastră separată, funcționează ca un editor
de texte. Se poate naviga prin ferea stră și se poate manevra textul prin selectare, copiere,
inserare etc.

29
CONCLUZII
Informația a devenit una din cele mai importante resurse strategice pentru toate
organizațiile.
Impactul IT asupra firmei nu se resimte doar din mediul exterior ci și din i nteriorul
firmei întrucât impactul oferă astăzi nu doar suportul informațional necesar desfășurării
afacerii în condiții de eficiență ci și soluții pentru regândirea modului de a organiza
afacerea cu scopul menținerii competitivității.
Indiferent de natura unei afaceri, întreprinderea trebuie să țină evidența bunurilor
din stoc. Menținerea unui inventar precis este esențială pentru reducerea costurilor prin
realizarea de operații raționalizate. Acest control se poate face în formă tradițională sau
printr -un program computerizat.
Principalele aspecte care se pun în fata agenților economici sunt : “când” sau “cu
cât” trebuie sa se aprovizioneze o societate în așa fel încât costul să fie cât mai mic iar
activitatea acesteia să se desfășoare în condiții c ât mai optime.
Posibilitatea pentru organizarea și mărimea stocurilor sunt influențate de răspunsul
la întrebarea: “ce avantaje sau ce dezavantaje se înregistrează daca se stochează mai puțin
sau mai mult într -o perioada mai lunga sau mai scurta de timp?”
Un pro gram de gestiune al stocurilor este un sistem informatic și un instrument de
lucru utilizat pentru a organiza într -un mod cât mai eficient activitatea din depozit. Un
program de gestiune a stocurilor este o soluție software care rulează pe diferite termina le
cu interfețe specifice. Acesta poate să monitorizeze în mod permanent stocurile și
mișcările de produse, poate să înregistreze datele și să transmită informații.
Putem spune că programele de gestiune a stocurilor nu vin doar în ajutorul
utilizatorilor c i și al naturii. Ele elimină îndosarierea clasică și implicit rafturile pline de
hârtii ce erau greu de depozitat și de găsit atunci când aveam nevoie de ele.
Așadar pentru o bun ă gestionare a stocurilor avem nevoie de următorii pa și:
planificarea aproviz ionării în func ție de cerin țe, asigurarea constantă a prețurilor pentru
produsele aprovizionate, utilizarea cât mai eficientă a spațiului pentru depozitare, astfel
scăzând costul de depozitare și bineînțeles monitorizarea vânzării unui produs, pentru a fi
vândut cât mai repede pentru a nu fi nevoiți să -l vindem cu discount.
Așa cum s -a observat în paragrafele lucrării, programele concepute pentru
gestiunea stocurilor prezintă multiple avantaje, printre care au fost dezbătute: rapiditatea și
eficiența, gene rarea automată de documente și monitorizarea stocurilor în timp real.
Avantajul unui sistem de gestiune a stocurilor este acela de a stabili c ât mai precis
cheltuielile aferente stocurilor vândute sau consumate, supravegherea mișcării stocurilor și
control ul stocurilor faptice.
Consider că folosirea unui program pentru gestiunea stocurilor este un mod pentru
a economisi timp și bani, astfel cu ajutorul lui se poate afla stocul existent oricând și se
poate stabili foarte ușor necesarul pentru aprovizionare.
Pentru a putea demonstra nevoia utilizării unui program de gestiune a stocurilor,
am hotărât să creez un program de gestiune al stocurilor propriu și să prezint principalele
beneficii în ceea ce privește gestiunea stocurilor printr -un astfel de program.
Programul de gestiune al stocurilor prezentat în capitolul II al lucrării de licenț ă,
propune gestiune ȋntr-un mod realizat cu puține eforturi a principalelor elemente ale unei
societăți: aprovizionare -furnizori și stocuri de materiale. Acest program permi te
executarea unor operații diversificate asupra bazei de date și anume operații de adăugare,
de ștergere, modificare și căutare. Pe lângă acțiunile ce au ca efect modificarea
înregistrărilor bazei de date, programul se poate vizualiza foarte ușor și poate fi înțeles de

30
către utilizator. Un alt avantaj al acestui program fiind reprezentat de modul sigur de
utilizare al lui, având implementate o serie de m ăsuri de securitate astfel împiedicând
efectuarea de operații ilegale sau alterare a bazei de date.
În concluzie, o bun ă bază de date împreun ă cu o aplica ție informatic ă la fel de
bună, este util ă în orice domeniu de activitate, fiind foarte important s ă cunoa ștem modul
lor de proiectare dar și de realizare în func ție de necesitatea clientului, astfel facilitând și
grăbind standardizarea, datorită cooperării largi între diverse departamente, reduc ându-se
timpul de lucru și economisind spațiu de stocare.
Având în vedere însemnătatea acordată surselor de optimizare a activităților
întreprinderilor și mai ales rolului ce revine sistemelor și aplicațiilor informatice în această
direcție, se justifică continuarea investigației și aprofundarea cunoștințelor legate de tema
de licență pe care am tratat -o. Autoarea își asumă continuarea preocupărilor legate de ac est
subiect și ameliorarea rezultatelor printr -o temă de disertație având un subiect similar.

31
BIBLIOGRAFIE

Iacob Petru Pântea – Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele
Europene, Ed. Intelcredo. Deva 2007
Tănase Mihai – Contabilitate a mărfurilor ISBN 978 -973-0-10611 -4
Walkenbach John -Excel 2010 Bible, Wiley Publishing, Inc., 2010
Walkenbach John -Excel 2010 Power Programming with VBA, Wiley Publishing, Inc.,
2010
*** https://www.docplayer.net/45574894 -Contabilitatea -marfurilor.html
*** www.avocate.ro
*** – Legea contabilității nr.82/1991 republicată