Programul de studii : Hidrologie – Meteorologie Fenomene climatice de risc în arealul municipiul Pitești Îndrumător științific: Prof. Univ. Dr. Ionac… [603761]

[1]

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Îndrumător științific:
Prof. Univ. Dr. Ionac Nicoleta
Absolvent: [anonimizat]
2017

[2]
UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI
Facultatea de Geografie
Domeniul : Geografie
Programul de studii : Hidrologie – Meteorologie

Fenomene climatice de risc în arealul
municipiul Pitești

Îndrumător științific:
Prof. Univ. Dr. Ionac Nicoleta

Absolvent: [anonimizat]
2017

[3]
Cuprins
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 9
FACTORII GENETICI AI CLIMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 9
1.1 FACTORII RADIATIVI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 9
1.1.1..Rad iatia solara globala ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
1.1.2..Bilantul radiativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
1.2 FACTORII DINAMICI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 10
1.2.1..Principalii centrii barici de acțiune asupra Europei ………………………….. ………………………….. 10
1.2.2..Principalele tipuri de circulație a aerului ………………………….. ………………………….. …………… 11
1.2.3 Principalele mase de aer care acționează asupra teritoriului Romaniei ………………………….. ….12
1.3. FACTORII FIZICO -GEOGRAFICI ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
1.3.1 Așezarea geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 13
1.3.2 Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .14
1.3.3 Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 16
1.3.4 Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 17
1.3.5 Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..19
1.3.6 Utilizarea terenurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 20
1.4 FACTORII ANTROPICI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 20
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……22
CARACTERISTICI CLIMATICE ALE MUNICIPIULUI PITESTI ………………………….. …………………. 22
2.1 TEMPERATURA AERULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……22
2.1.1 Temperatura medie lunară și anuală a aerului ………………………….. ………………………….. ……… 23
2.1.2 Cele mai mari și cele mai mci temperaturi medii lunale ………………………….. …………………….. 26
2.1.3 Amplitudinea anuala a temperaturii medii lun are ………………………….. ………………………….. …27
2.1.4 Diferențele medii de temperatură de la o lună la alta ………………………….. ………………………… 27
2.1.5 Temperaturile medii anotimpuale și semestriale ………………………….. ………………………….. …..28
2.1.6 Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului ………………………….. ………………………….. …….29
2.1.6.1 Abaterile temperaturii aerului față de media multianuală ………………………….. ………………… 29
2.1.6.2 Variația de la un an la altul a te mperaturii medii anuale față de media multianuală ………….. 30
2.1.6.3 Variația interanuală a temperaturilor medii ale lunii ianuarie față de media multianuală a
acesteia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 31
2.1.6.4 Variația interanuală a temperaturii medii a lunii iulie față de media multianuală a acesteia ..32
2.1.7 Frecvența și numarul mediu lunar și anual al zilelor cu temperaturi caracteristice ………………. 33
2.1.7.1 Numărul mediu lunar și anual de zile de iarnă ………………………….. ………………………….. …..34
2.1.7.2 Frecvența zilelor de iarnă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….34
2.1.7.3 Numărul mediu lunar și anual de zile de vară ………………………….. ………………………….. ……35
2.1.7.4 Frecvența zilelor de vară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..35

[4]
2.2 UMEZEALA RELATIVĂ A AERULUI ………………………….. ………………………….. …………………. 36
2.2.1 Mediile lunare și anuale ale umezelii relative a aerului ………………………….. ……………………… 36
2.2.2 Mediile lunare și anuale ale deficitului de saturație ………………………….. ………………………….. 38
2.3 NEBULOZITATEA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 39
2.3.2 Frecvența nebulozității ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 41
2.4 PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE ………………………….. ………………………….. ………………………. 43
2.4.1 Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații ………………………….. ………………………….. …..43
2.4.2 Cele mai mari și cele mai mici cantități medi lunare de precipitații ………………………….. ……… 45
2.4.3 Cantitățile medii anotimpuale și semestriale de precipitații ………………………….. ………………… 46
2.4.4 Variațiile neperiodice ale sumelor medii anuale ale precipitațiilor ………………………….. ………. 46
2.4.5 Variația de la o lună la alta a cantității medii de precipitații ………………………….. ……………….. 47
2.4.6 Variația d e la un an la altul a cantității medii de precipitații ………………………….. ……………….. 48
2.4.7 Numărul mediu lunar și annual de zile cu ploaie ………………………….. ………………………….. ….49
2.5 VÂNTUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..50
2.5.1 Frecvența și medie anuală pe direcții ………………………….. ………………………….. …………………. 51
2.5.2 Frecvența vântului în lunile caracteristice (ianuarie, aprilie, iulie, octombrie) ……………………. 51
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……55
FENOMENE METEOROLOGICE ȘI CLIMATICE DE RISC ÎN AREALUL MUNICIPIULUI PITEȘTI
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 55
3.1 TEMPERATURI EXTREME ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….55
3.1.1 Temperatura maximă absolută ………………………….. ………………………….. …………………………. 55
3.1.2 Temperatura minimă absolută ………………………….. ………………………….. ………………………….. 56
3.2 FRECVENȚA ȘI NUMĂRUL MEDIU LUNAR ȘI ANNUAL AL ZILELOR CU
TEMPERATURI CARACTERISTICE ………………………….. ………………………….. ………………………… 56
3.2.1 Numărul mediu lunar și annual de zile tropicale ………………………….. ………………………….. …..56
3.2.2 Frecvența zilelor tropicale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……57
3.2.3 Numărul mediu lunar și annual de zile cu îngheț ………………………….. ………………………….. ….57
3.2.4 Frecvența zilelor cu îngheț ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..58
3.3 ÎNGHEȚUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .58
3.3.1 Data medie de producere a primului îngheț ………………………….. ………………………….. ………… 58
3.3.2 Data medie de producer a ultimului îngheț ………………………….. ………………………….. …………. 58
3.4 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI ………………………….. ………………………….. …………. 59
3.4.1 Durata medie lunară și anuală de strălucire a Soarelui ………………………….. ………………………. 59
3.5 CANTITATEA MAXIMĂ LUNARĂ ȘI ANUALĂ DE PRECIPITAȚII CĂZUTĂ ÎN 24 ORE …61
3.6 STRATUL DE ZĂPADĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 62
3.6.1 Numărul mediu lunar și annual de zile cu ninsoare ………………………….. ………………………….. .63
3.6.2 Numărul mediu lunar și annual de zile cu strat de zăpadă ………………………….. ………………….. 64

[5]
3.7 ALTE FENOMENE METEOROLOGICE ………………………….. ………………………….. ………………. 65
3.7.1 Seceta ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….65
3.7.2 Ceața ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..65
3.7.3 Bruma ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …66
3.7.4 Chiciura ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .68
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 70
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …71

[6]
INTRODUCERE

Lucrare a „ Fenomene climatice de risc în municipiului Pite ști,” a fost realizată î n scopul
de a pune la dispozi ție informa ții privind analiza principalelor caracteristici climatice ale
orașului, totodat ă servind și la obținerea diplomei de licență și formă rii abilităților necesare
elaborării unei lucrari ș tiintifice de mare întindere ș i complexitate.
Motiv ul pentru care am ales ca lucrarea de față să fie facută despre municipiul Pitești este
datorită faptului că este cel mai apropiat oraș de satul î n care am lucuit (Serbanesti) ș i de
asemenea , în acesta mi -am petr ecut toata perioada liceului, așa că pot susține faptul că are o
deosebită motivație afectivă .
Pentru elaborarea acestei lucră ri, au fost utilizate datele obținute de la ANM pentru
intervalul 1971 -1980 cu ajutorul că rora se pot indentifica perioadele cu risc de î nghet,seceta,
inundatii etc.
Istoric ul stației meteorologice
Stația meteorologică Pitești este o stație de deal, poziționată în zona de contact dintre
sectorul de provincie climatic cu influențe de tranziție între climatul arid și masele vestice de
origine mediteraneană, influențat local de topoclima tul de vale și luncă . Se află la 1 km sud -vest
față de centrul municipiului omonim, în lunca Argeșului, la contactul dintre culoarul de vale pe
care acesta îl drenează prin Podișul Getic cu Câmpia Română .
Conform Ana lelor Institutului Meteorologic al Ro mâniei, observații meteorologice
pluviometrice s -au efectuat la Pitești încă din anul 1892.
În anul 1898 , stația de ordinul IV a început să fie dotată cu aparate de măsurat parametri
meteorlogici, iar în anul 1899, luna iulie, s-a finalizat dotarea, stația avansând la ordinul II.
Observatorul de atunci se numea D.Vișoianu.
În anul 1958, o comisie formată din D. Țâștea, Fetov și Emilian Chiriță mută stația
meteorologică în afara orașului pe acceași terasă, tot la altitudinea de 310 m dar mai în sud.
Astăzi l ocul unde a funcționat stația meteorologică în perioada 1958 -1963 este ocupat de blocuri
de locuințe ce aparțin cartierului Războieni.
În anul 1964, la 1 ianuarie, aceeași comisie stabilește ca amplasament al stației
meteorologice aerodromul de la Geamăna , zonă reprezentativă pentru o stație meteorologică,
situată la 3 -4 km de oraș în zona de sud. La data de 15 august 1980 din lipsă de spațiu și din
cauza ordinelor date de comandamentul aerodromului, stația meteorologică este mutată în partea
de nord a ora șului, în cartierul Găvana la o altitudine de 295m. La 1 august 1983 stația revine pe

[7]
vechiul amplasament din cadrul aerodromului de la Geamăna, desfășurând activitate sinoptică
complexă, climatologică, agroclimatologică, protecția meteorologică a navigați ei aeriene .
În anul 1989, la data de 14 decembrie stația meteorologică își mută sediul în oraș pe
terasa Stadion, vis -a-vis de Stadionul Trivale la altitudinea de 316m. Din data de 15 decembrie
1994 s -a mutat în propria clădire realizată de Regia Autonomă Apele Române administrând
stația în perioada 1978 -1999.
De menționat că în cadrul stației meteorologice Pitești a funcționat începând cu anul 1962
Laboratorul de Radioactivitate Pitești. Activitatea acestuia a fost strâns legată de activitatra
stației met eorologice până în anul 1991,când a trecut în subordinea Agenției Naționale de Mediu.
În prezent aceast ă stație meteorologică se regăseș te la o altutudine de 307 m, având
coordonatele: latitudine 44 ș51’ si longitudine 24 ș49’.

Foto. 1. Platforma Stației Meteorologice Pitești (arhivă personală )

[8]

Foto. 2. Cladirea biroului Stați ei Meteorologice Pitești (arhivă personală )

Metodele utilizate în elaborarea acestei lucră ri au fost urmatoarele: prelevarea ș i
prelucrarea statistică a datelor, metoda grafică și cartografică prin intermediul că rora s-a scos în
evidență dinamica elementelor meteorologice, metoda analizei comparat ive cu ajutorul că reia a u
fost analizate șirurile de date și metoda corelaț iei.
Mulțumiri deosebi te doamnei profesoare Ionac Nicoleta, pentru tot sprijinul și
îndrumarea acordată pe tot parcursul lucrării, precum și tuturor profesorilor datorită cărora am
acumulat numeroase cunoștințe pe parcursul celor trei ani de studi u.

[9]
CAPITOLUL 1
FACTORII GENETI CI AI CLIMEI

Clima orașului Piteș ti, aflată în zona temperată, este rezultată în urma unei complexe
interacțiuni dintre suprafața activă subiacentă, circulația generală a atmosferei și a radiației
solare, cărora li se adaugă și influiența activităț ilor u mane, cu rolul de a o modifica î ntr-o
oarecare masură. Interacț iunea dintre elementele enumerate se reflectă atat în ceea ce privește
repartiția parametrilor climatic, dar și î n valorile lor diurne si anuale.
1.1 FACTORII RADIATIVI
Radiația solară este principalul factor care ajută la determinarea climatul ui unei regiuni,
aceasta asigurând energia necesară declanșă rii, dar și evoluției a majorității proceselor bilogice și
geofizice care se desfasoară atât la suprafața Pământului cât și în atmosferă .
Energia radiantă are un rol determinant, deoarece în absența ei nu pot acționa ceilalț i
factori genetici ai climei.
La scară planetară s -a constatat faptul că numai 94% din energie pătrunde în atmosferă
(pe la partea superioară a acesteia), iar de 6% din acea sta fiind reflectată în spaț iul extraterestru.
1.1.1. .Radiatia solara globala
“Radiația solară globală (Q) reprezintă suna radiației solare directe (S) ș i a celei difuze
(D). Ea este considerată cel mai important parametru radiativ deoarece este prezentă în tot cursul
zilei și al anului prin cel puț in una din componentele sale.” (Clima Romaniei, 2008)
Prin absorbție și difuzie se modifică intensitatea radiației solare în momentul traversă rii
atmosferei, lungimile de unda ale acesteia diferă .
,,Valorile medii anuale înregistrate la Pitești se diferențiază de la un an la altul în funcț ie
de nebulo zitate și de circulația aerului. Î n interv alul 1901 -2003 suma medie anuală a radiaț iei
globale a fost de 125,708 Kcal/cmp. Sumele medii lunare repartizate pe anotimpuri pe perioada
1901 -2003 au fost: iarna (12,26 Kcal/cmp), primavera (37,62 Kcal/cmp), vara (51,39 Kcal/cmp),
toamna (24,85 Kcal/cmp),, (Clima și poluarea oraș ului Piteș ti, 2006 )
Asupra radiației globale o influiență impo rtantă o are nebulozitatea datorită faptului că
odata cu creșterea acesteia au loc scăderi ale radiației directe și creșteri ale radiaț iei difuze.

[10]
1.1.2 ..Bilantul radiativ
,,Prin absorbția radiației solare suprafața terestră primește caldură, dar în acel aș timp se
produce pierderea unei părț i din caldura acumulată datorită emisiei de radiaț ie.” (Clima
Romaniei,2008).
Ecuația bilanț ului radiativ este urmatoarea:
B = S sin h 0 + D – Rs + E a – Rl – Ep
unde:
B = bilantul radiativ;
S = radiatia solara directa pe suprafata normal;
h0 = unghiul de inaltime a Soarelui deasupra orizontului;
D = radiatia solara difuza;
Rs = radiatia solara reflectata de unda scurta;
Ea = radiatia emisa de atmosfera de unda lunga;
Rl = radiatia reflectata de unda lunga;
Ep = radiatia de unda lunga emisa pe suprafata terestra.
(Clima Romaniei, 2008)
Valorile bilanțul radiativ sunt condiționate de starea atmosferei ș i de cara cteristicile fizice
ale suprafeț ei.
,,Valorile medii anuale ale bilanțului radiativ la Pitești s e cifrează la 40kcal/c mp, cele mai
mari medii lunare înregistrându -se în luna iulie (17,7 Kcal/cmp), iar cele mai mici, î n decembrie
(3,1 Kcal/cmp). ” (Clima ș i poluarea orasului Pitesti , 2006 ).
1.2 FACTORII DINAMICI
Factorii climatogeni dinamici “ care se manifestă prin circulația atmosferică deasupra
Europei au împreună cu factorii astronomici ș i cu factorii geografici, un rol determinant î n
conturarea caracteristicilor climatic ale teritoriului Romaniei.” (Clima Romaniei, 2008)
1.2.1..Principalii centrii barici de acț iune asupra Europei
Deasupra î ntregului teritoriu al Romaniei acționează urmă torii centrii barici: anticiclonul
Azorelor, anticiclonul Est -European, depresiunea Islandeză, despresiunile mediteraneene,
anticiclonul Scandinav și de catre anticiclonul Nord -African ; ultimii doi centrii barici având cea
mai scăzută influiență .

[11]
Dintre toți centrii barici menționaț i, prin localizarea sa în partea central -sudică a
Romaniei, municipiul Piteș ti se supune influienței a patru centrii barici ș i anume: anticiclonul
azoric, depresiunile mediter aneene, anticiclonul scandinav și depresiunea islandeză .
Anticiclonul subtropical azoric ( este de natură termodinamică ) este cel cu ponderea cea
mai ridicată î n ceea ce privește transformările atmosferice ca re se înregistrează deasupra
municipiului analizat. Acesta acționează pe tot parcursul anului , dar cea mai mare frecvență se
întâlnește în semestrul cald (lunile iunie și iulie), iar cea mai redusă î n luna octombrie. Acest
anticiclo n este responsabil de pr ecipitațiile din țara noastră pe timp de vară. De cele mai multe
ori circulația de vest nu vine însoțită de diferite fenomene spectaculoase sau de mase de aer
violente , asa cum este cazul circulaț iei de est, nord -est care este însoțită de grindina și descă rcări
electrice atunci cand se afla în interdependență cu ciclonii mediteraneeni.
Depresiunile mediteraneene care s -au format în părțile de est ș i vest al bazinu lui Marii
Mediterane, reprezintă originea unui numar mare de cicloni mobili ca re au traiectorii ce
traversează țara noastră destul de frecvent. Ciclon ii mediteranenii au o importanță deosebită
asupra orașului studiat, datorită variației vremii rezultată în urma acț iunii lo r. Prin activitatea lor
frontală, aceș ti cicloni provoacă vara ploi , alaturi d e care se înregistrează și descărcă ri electrice,
iar pe timp de iarnă, ploi abundente, cer acoperit, topirea zapezii.
Anticiclonul s candinav acționează într -o mare masură iarna (rareori primavara și
toamna) determinând schimbări bruște ale vremnii și poate provoca geruri mari în orașul Pitești.
Deasemenea în acest municipiu frecvenț a acestuia este mai rara , activitatea acestuia
manifestându -se prin schimbări bruș te ale vremii la începutul primă verii, dar și la sfârșitul
toamnei. Aceste schimbări pot determi na înghețuri timpurii sau târzii cum s -au înregistrat de
altfel î n anul 1971.
Depresiunea islandeza se dezvoltă î n partea nordică deasupra Oceanului Atlantic ș i este
foarte activă iarna. Î n fazel e maxime de dezvoltare, generează contraste barice accentuate odata
îmbinat cu anticiclonul azoric.
1.2.2..Principalele tipuri de circulaț ie a aerului
Starea vremii depinde în mod special de direcția din care circulă masele de aer. Potrivit
lucrarii ,,Clima Romamiei,, (2008) exista pat ru tipuri principale de circulație a aerului și acestea
sunt: vestică, polară (direcția, întoarsă, ultrapolară), tropicală ș i de blocaj.
Circulația vestică (zonala) se manifest ă ape tot parcursul anului. Dintre toate tipurile,
aceasta prezintă cea mai mare frecvenț ă pentru zona de studiu și este întâlnită în proporție de
45%. Aceasta persistă î n ambele perioade ale anului ( calda, rece) și poate să dureze uneori mai
multe zile conse cutiv. Pe teritolriul Romaniei î n anotimpul r ece sunt prezente ierni blande și

[12]
precipitații preponderent sub formă de ploaie, pe când vara se instalează un grad ridicat de
instabilitate întalnit î n mod special î n regiunile nordice.
Circulația polară (reprezintă 30%) ,, apare atunci câ nd Anticiclonul Azoric se dezvoltă
și se extinde spre nord -est către Islanda, iar uneori se uneș te cu dors al Anticiclonului
Groenlandez. În aceste condiț ii Depresiunea Islandeză se deplasează pe continent și uneori
formează un talveg spre sud până î n bazinul Marii Mediterane’’ (Clima Romaniei, 2008).
Pentru Romania acest tip de circulaț ie este responsabil pentru r acirile din anotimpurile
primava ra, vara, toamna, iar în ceea ce privește cea mai rece perioadă a anului, iarna,
temperaturile sunt f oarte coborate, zapada abundentă, iar vitezele vântului sunt foarte mari acesta
înregistrând 100 -150 km/ora (Clima ș i poluarea orașului Piteș ti, 2006 ).
Circulaț ia tropical ă (reprezin ta 15%) asigură transportul căldurii din zonele tropicale în
direcț ia celor polare. Pe timpul verii aerul fierbinte din direcț ia sud-est este responsabil de vreme
călduroasă și secetoasă , pe cand cel e maritime tropical din direcția sud -vest provoacă vreme
instabilă însoțită de descărcă ri electrice.
Circulaț ia de blocare (10% din cazuri) se realizează în momentul î n care deas upra
continentului se identifică o presiune ridicată cu ajutorul căreia sunt deviate perturbații ciclonice
care s -au format î n Oceanul Atlantic spre partea de nord, nord -estul continentului european.
1.2.3 Principalele mase de aer care acționează asupra teritoriu lui Romaniei
În ceea ce privește tipul de circulație atmosferică realizată într -un anumit moment, în
zona studiată se instalează o masa de aer ce are caracteristici proprii.
Masele de aer care se întâ lnesc deasupra continentului European sunt rep rezentate de cele
patru tipuri ș i anume: arctic, polar, tropical ș i ecuatorial.
Dintre toate tipurile de mase de aer enumerat e, Romania nu poate fi influiențată niciodată
de masele de aer arctice sau de cele ecuatoriale.
În funcț ie de caracter isticile lor, masele d e aer menționate se divid în subtipuri care
influiențează mai mult sau ma i putin clima municipiului Piteș ti.
Masele de aer polar de tip maritim reci, instabile ș i umede provin dinspre Oceanul p e
direcțiile vest, nord -vest, datorită anticiclonului azoric și au frecvenț a medi e anuala de circa
4,1%. Frecvența acestora variază fiind puțin sesizabilă având valori cuprinse între 3,3% (aprilie,
mai) ș i 5,0% (iunie, septembrie).
Masele de aer polar de tip maritim vechi sunt puț in umede , dar mult mai calde , fapt ce
se datorează provenienț ei aerului polar maritim care a fost continentalizat, apartinând circulației
vestice. Frecvențele maxime au loc î n lunile , mai ș i iulie.

[13]
Masele de aer polar de tip continental sunt specifice perioadei reci, acestea fiind formate
la altitudinea cercului polar. Frecvența anuală maximă se înregistrează î n luna ianuarie.
Masele de aer tropical, în general sunt uscate și fierbinț i având o frecvență maximă în
luna iulie. Î n cadrul acestor mase de aer se diferențiază doua sub tipuri: aerul m aritim tropical ș i
aerul tropical continental ( Clima ș i poluarea orașului Piteș ti, 2006 ).
1.3. FACTORII FIZICO -GEOGRAFICI
1.3.1 Așezarea geografică

Fig. 1. Situarea municipiului Pitesti în cadrul României (arhivă personală )

Municipiul Pitești este resedința județului Argeș, acesta având suprafaț a 4073 km2 și în
present o populaț ie de 177 485 locuitori (www.insse.ro) , aflâ ndu-se la contactul Piemontului
Getic cu Campia Romana. Oraș ul s-a dezvoltat la al titudinea de 252 m pe terasele și lunca
Argeșul ui la ieș irea din dealuri a acestuia.

[14]
Este l ocalizat în partea central -sudică a ță rii, mai exact î ntre doua elemente natural e,
Carpaț ii Meridionali și Dună re. În ceea ce privește apartenența în cadrul unei regiuni, oraș ul este
localizat în Munteniei , partea de nord -vestul la confluienț a dintre r âurile Argeș ș i Doamnei.
Orașul studiat este localizat î n apropierea paralelei de 450 (trece prin comuna Meriș ani,
situa tă la 12 km de Piteș ti) avâ nd coordonatele 44o51’30” latitudine nordică ș i 24o52’30”
longitudine estică .
Distanț a dintre municipiul Piteș ti și punctele extreme ale oraș elor Romaniei este
urmatoarea: Zimnicea – 140 km, Sulina – 378, Beba veche – 384, Horodi ștea – 403km.
1.3.2 Relieful
Municipiul Pitești aparține Piemontului Getic ș i al Camp iei Romane (Campiei Piteștilor),
aflându-se la l imita de contact dintre subunitățile Platformei Cotmeana (aflată în V și NV),
Dealurile Argeș ului ( aflate î n NNE), Platfor ma Cândești (î n ESE). Caracteristicile climei
regiunii stidiate sunt influiențate î n mare masura de relief, acesta avand un rol important î n
diferențiere condiț iilor climatice, astfel influiențâ nd direct sau indirect mare parte a elementelor
meteorologice . Influiența majoră aspura particularităț ilor climatic e o au Carpații Meridionali,
datorită altitudinii,orientării și masivităț ii lor.
Conform Fig. 2, unităț ile de relie f din arealui municipiului Pitești sunt: Lunca Argeșului,
Campia Piteștiului ș i Piemontul Cotmemnei.
Lunca Argeșului este o câmpie holocenă de di vagare cu aspect de albi e majoră .
Cămpia Piteștiului este o câmpie de terasă slab fragmentată, subcolinară cu cara ctec
piemontan care este situată sub dealuri, despărțită fiind de Platforma piemontan ă Cândesti, a cest
fapt fiind posibil datorită culoarului luncii Argeșului a cărei lărgime variază între 2 -4 km, între
Gaiești și Piteș ti, fiind la vest dominate de Platforma Piemontană Cotmeana, î n timp ce spre sud
se pierde în al II -lea compartiment reprezentat de Campia Gavana -Burdea.( V. Mihailescu,
1966).
Conform afirmațiilor facut e de E. Liteanu în anul 1967, în partea estică ce aparț ine
Piemontului Cotmean a sunt localizate terasele Argeșului, acesta identificâ nd totodata patru
niveluri de terase ce apa rtin Râului Argeș , fiind remarcate pe marginea estică a Piemontului
Cotmeana.
Cele patru nivele de terase sunt: terasa veche (100 -110 m altitudine), terasa înaltă (60-65
m altitudine), terasa superioară (40 -45 m) și terasa joasă a cărei altitudine variază între 5 și 7
metri. Înălțimea teraselor creș te continuu de la nord la sud.

[15]
Campia Piteștilor se remarcă prin altitudini ce depășesc 200 m, dar ș i prin l arga bombare
din partea centrală care este pusa în evidență prin dispunerea radiară ș i divergent ă a vailor din
bazinele superioare care apartine Teleormanului, Vedei, Neajlovului si Glavaciocului.
Piemontul Cotmenei este o unitate de podiș piemon tan fragmentat de vai paralele î n
culmi sau poduri.
În ceea ce priveș te altitudinea municipiului studiat, cea mai r edusă valoare a acesteia se
regăsește la nivelul luncii Argeșului, 255m, urma tă de cartierul Trivale, unde , altitudinea este de
316 m, în Valea Mare 406 m, î n timp ce spre zona metropolitană Bascov altitudinile pot ajunge
până la 439m.
Relieful ală turi de sol, vegetație și rețeaua hidrografică formează suprafața activă
subiacentă supusă permanent influiențelor activităț ii umane.

Fig. 2. Localizarea arealului municipiului Pitești din punct de vedere al treptelor de relief
Sursa date: Harta topografică 1:25000

[16]
1.3.3 Hidrografia
Cursurile de apa aflate în vecină tatea arealului municipului Pitești au o influiență
hotărâ toare asupra climat ului acestuia datorita proprietăț ilor fizice pe care apa le pune la
dispoziție asupra mediului î nconjurator.

Fig. 3. Localizarea rețelei hidrografice in arealu l municipiului Pitești
Sursa date: Harta topografică 1:25000

Rețeaua hidrografică a județ ului din care face parte m unicipiul studiat, este cuprinsă de
bazinul hidrografic Argeș -Vede a, care exercită o influiență deosebită topoclimatului de lunca din
vecinătatea orașului prin care albia râ urilor creată are rol în conducerea cursului apei în sensul
orientă rii lor și a pantei mai line orientată spre zona de câmpie.
Într-o masur ă nu foart e mare, afluienții Râului Argeș joacă un rol important î n crearea
unor anumite particularități climatice întâlnite la scară locală și î n special prin culoarul format
alături de diferenț ele de nivel și prin lărgirile și îngustările vă ilor.
În sectorul studi at Valea Argeșului are o lățime de circa 10 km, în cadrul căreia albia
majoră se întin de pe apro ximativ 3 -4 km, aceasta prezentând o luncă largă avâ nd 3-4 terase.

[17]
Suprafața bazinului hidrografic Argeș este de 12590 km2, dintre care, în zona o rșului
Piteș ti aceasta ocupă suprafaț a de 900 km2. În oraș, principala apă curgătoare este reprezentată
de Râul Argeș, a cărui albie formează marginea estică pe o distanță de cca. 10km.
Principalii afluienți ai Râului Argeș sunt: Râ ul Doamnei, Vâlsanul, N eajlovul, Dâmbovița
și Sabarul.
În orașul Pitești, râul trece printr -o zonă subsidentă, unde î n cuaternar s -a format o
,,piață,, de acumulare a apelor bazinului superior.
Pe partea dreapta, râul colectează apele u nor afluienți din Podișul Cotmeana, având o
scurgere torențială, cum sunt: pârâul Valea Rea -Gavana și pârâul Bascov, pârâ urile Scoroboaia
(V), Trivale ( Valea Stancii), Geamana (S) si Dârzul (Turcești). Pe râ u au fost efectuate ampl e
lucrari hidrotehnice, astfel încâ t albiile pâraielor ce proveneau din oraș, să fie canaliza te subteran
pe parcursul distanțelor de traversare a orașului. De asemenea pe valea Argeș ului s-au constru it
lacuri de acumulare (Prundu și Golești) ș i hidro centralele Budeasa -Bascov, Pitești E -Prundu,
Pitești N -Bascov -Budeasa, Pitești S -Goleș ti-Căteasca. Pe Râ ul Doamnei, pentru atenuarea
viiturilor s -a amenajat un lac de acumulare întâlnit între Mără cineni -Valea Mare Podgoria.
Prezența în vecină tata orașului a tuturor lacurilor de acumulare , dar ș i a hidroc entralelor ,
produce modifică ri ce se reflectă î n topoclimatul urban.
De menționat este și faptul că orașul beneficiază de o stație de tratare și epurare modernă,
aceasta fiind situată în aval de î mprejurimea lacului de acumulare Prundu. De asemenea orașul
dispune ș i de surse de ape subterane, reprezentate de foraje sit uate la 20 -60 m, acestea fiind
întalnite ca fântâ ni.
1.3.4 Vegetaț ia
Zona studiată aparține arealului pădurilor de fag care intră î n amestec cu gârnița, frasin și
gorun. Numeroasele specii de răchită, plop, salcie și arin se gasesc în lunca Argeș ului.
În funcț ie de gradul de acoperire al solului cu specii caracteristice, înălțimea
coronamentului arborilor, înălțimea culmilor ș i a pa jiștilor, desnitatea frunzelor, vegetația
generează la randul ei anumite particularități topoclimatice ș i climatice diferite. La nivelul
superior format din înveliș ul vegetal sunt prezente procese diferite , procese de transformare în
caldură a radiaț iei solar e. Con form unor studii s -a stabilit că peste cca de 80% din razele solare
nu ajung în sol, acestea fiind reținute de frunze, acelaș lucru fiind valabil și în cazul
precipitaț iilor (15 –20%). La acel nivel, frunzele au ca efect scăderea umezelii relative ș i
creșterea temperaturii.
În arealul municipiului Pitești se regăsesc o serie de pă duri propriu -zise (Valea Mare –
Podgoria, Enculești, Colibași, Ștefănești, Făget, toate aceste situate de distanțe de 5 -15 km de

[18]
Pitești) și de pă duri parc (Trivale, care se s ituează la limita vestică a orașului). În cadrul
pădurilor enumerate predomina: stejarul pendunculat (Quercus robur), stejarul (Quercus
quercus), carpenul (Carpinus betulus), gorunul (Quercus patrea), fagul (Fagus silvatica), teiul alb
(Tilia tomentosa), u lm ( Ulmus foliacea). Pe pajiștile stepizate pot să apară și iarba vâ ntului
(Agrostis tenuis), paiușurile stepice (Festuca solca ta, Festuca pseudovina). Vegetația de padure
prezentă în jurul municipiului influiențează procesele de purificare ale atmosferei prin
intermediul reținerii anumitor gaze și pulberi în suspensie. Vegetația înâltă se manifestă sub
forma unor bariere apărute î n calea m aselor aerului, creând astfel vârtejuri și contribuind la
reținerea acestora ș i la o mai buna dispersie a impurităț ilor.

Fig. 4. Harta repartiției vegetației în arealu l municipiului Pitești
Sursa date: Harta topografică 1:25000

Temperatura din interiorul pădurii este puternic influiențată de repartiția inegală a razelor
solare, fapt ce depinde de densitatea și înălț imea arborilor. Din punct de vedere al cantităț ii,
precipitaț iile sunt mai însem nate cu pana la 5% în comparație cu regiunile neîmpădurite, și de
asemenea precipitațiile au o frecvență de producere mai ridicată decât în oraș, fapt ce se
datoreaza miscării curenților aerului și a turbulenț elor.

[19]
În timpul iernii, stratul de zapadă forma t în padure , are aspect neted și mai gros, acesta
având o densitate mai redusă în comparație cu câ mpul deschis.

1.3.5 Solurile

În aria municipiului Pitești solurile se încadreaza î n categori a silvestre submontane,
datorită apartenenței într -o zonă care face tr ecerea de la solurile care aparț in etajului deluros la
solurile câ mpiilo r înalte ș i al dealurilor joase.

Fig.5. Harta repartiției tipurilor de sol în arealu l municipiului Pitești
Sursa date: Harta topografică 1:25000

În oraș , pred omină î n mare parte solul de tip podzol , acesta fiind relativ fertil. În cadrul
Câmpiei Înalte a Piteștilor se întâ lnesc de cele mai mu lte or i soluri argiloiluviale brun -roșcate,
soluri argiloase compacte. În lunca Argeșului se întâ lnesc soluri argilo -nisipoase permeabile ș i
fertile.

[20]
1.3.6 Utilizarea terenurilor

În aerealul municipiului Pitești se desfășoară următoarele activităț i: agricole, economice,
industriale, fapt ce a condus la o utilizare a terenurilor diferenț iată în funcț ie de tipul de
activitate .
De-a lungul timpului î n majoritate a regiunilor din apropierea orașului s -au dezvoltat un
numar ri dicat de cartiere , astfel t erenurile fiind utilizate pentru construcția locuințelor. De
asemenea și în zona centrală a acestui oraș s -au dezvoltat diferite așeză ri umane sub forma unor
case sau blocuri cu 4-8 nivele. În partea nordică, terenurile sunt destinate activităț ilor industr iale.
Zona periferică a orașului a fost destinată exclusiv terenurilor agricole.

1.4 FACTORII ANTROPICI
De-a lungul timpului, î n dorința de a -și satisface principa lele nevoi, societatea omenească
a dec urs la o multitudine de activităț i care au avut drept rezultat antropiza rea arealului, cum ar fi:
defrișarea pădurilor, extinderea suprafeț elor a gricole, desecarea terenurilor î nlaștinate
amenajarea suprafetelor acvatice, extinderea platform elor industriale, construirea așeză rilor
umane, dezvoltarea mijloace lor de transport, etc. Cel mai frecvent, l ocuitorii actioneaza deliberat
în îmbunătățirea condiț iilor climatice locale, acestea real izându -se pentru zona studiată prin:
împăduriri, irigaț ii, ameliorarea stratului de zapada.
Oraș ul este reprezentat de o su prafață activă având însușiri diferenț iate, compunandu -se
din asfaltul și pavajul străzilor, piatră și betonul zidurilor, țiglă , tablă, etc, acestea acoperind într –
o proporție foarte mare spațiul urban ș i de asemenea are un rol deosebit î n modi ficarea
parametrilor climatici ș i ai umezelii.
Principalii factori de influiență specifici orașului sunt: spaț iile verzi, materialele de
constru cții care au intrat în alcătuirea oraș ului, sistemul de canalizare.
În arealul municipiului Pitești dezvoltarea puternică a industriei, densitatea mare a
străzilor asfaltate și a clădirilor, circulația rutieră , și nu numai atât, au produs modifică ri
accent uate ale regimurilor ș i valorilor parametrilor meteorologici principali.
Valorile extrem de ridicate ale temperaturii aer ului, care cresc continuu dinspre periferie
spre centru și valorile scazute a le umezelii în interiorul oraș ului, formează noțiunea de ,,insulă
termică urbană ”. În interiorul oraș ului atmosfera este mult mai poluată decât î n zonele
periferice, fapt ce se d atoreaz în mod special circulației rutiere ș i industriei. În zilele de vara
caniculare pot aparea elementele caracteristice ale smogului fotochimic.

[21]
Orasul Piteș ti est e o unitate economico -geografică, avâ nd caracteristici topoclimatice
distincte, fiind un factor climatogen complex, bine individualizat.

Foto. 3. Partea centrala a orașului Pitești (www.orasulpitesti.info)

[22]
CAPITOLUL 2
CARACTERISTICI CLIMATICE ALE MUNICIPIULUI PITESTI

2.1 TEMPERATURA AERULUI
Temperatura aerului face parte d in categoria celor mai importanț ii parametrii responsabili
de starea aerului și totodată indică puterea de încă lzire sau de racire a corpurilor.
Pentru masurarea temperaturii aerului se foloseș te termograful situat în interiorul
adăposturilor meteorologice (Foto. 4 ) și cele trei termometre (ordinar, maximă și minimă ) ce se
afla pozitionate pe platforma stației meteorologice, în zona fara vegetaț ie.

Foto. 4. Adapostul meteorologic (arhivă personala)

[23]

Foto.5. Cele trei termometre meteorologice ale stației meteorologice Pitești (arhivă personala)

Măsură torile asupra acestui parametru se realizeaza la orele climatologice 1,7,13,19.
Orașul studiat se evidențiază prin temperatur i puțin mai ridicate decât zona periurbană
față de media normala, fapt ce a fost cauzat de gradul de antropizare ridicat și prezenț a surselor
de poluare.
2.1.1 Temperatura medie lunară și anuală a aerului
În arealul municipiului studiat, temperaturile medi i anuale sunt influiențate î ntr-o anumită
măsură de factori locali precu m: dispunerea formelor de relief, altitudinea, înclinarea versanților,
expoziția față de soare, gradul acoperirii cu vegetație, avand o distribuție neuniformă.
Prezența unui climat te mperat de tranziție în municipiul Piteș ti a fost ind icată de
influiența tuturor factorilor , dar ș i variația valorilor atât medii cât și extreme ale temperaturii
aerului.
Conform analizelor datelor meteorologice ale p erioade 1971 -1980, sunt scoase î n
evidență anumite particularități ale regimului temperaturi i, care îi sunt caracteristice zonei
temperate, supuse unor influiențe locale de relief, hidrografiei, vegetației si activităților
antropice.

[24]
Tabel ul 1 – Temperatura medie lunară și anuală a aerului la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 0,8 0,8 3,1 9,3 15,9 18,1 19,7 20,4 13,6 8,6 4,5 2,3 9,8
1972 3,2 0,0 4,7 12,7 15,6 20,5 20,9 19,3 13,5 8,2 5,6 -0,1 9,8
1973 -2,8 2 2,6 10,2 15,8 17,9 20 18,8 16,5 10 2,3 -1,1 9,4
1974 -2,9 2 4,5 7,8 14 17,4 20,1 20,8 16,5 10,3 3,5 2 9,7
1975 0,9 -0,5 7,1 11,1 16,1 19,1 20 18,8 17,7 10,2 2,4 0,3 10,3
1976 -0,2 -3,6 2,1 10,4 14,7 16,8 19,9 16,5 14,6 9,2 5,6 0,2 8,9
1977 -0,7 4,6 6 9,8 15 17,9 20,7 19,6 14,1 9,4 6,9 -2,2 10,1
1978 -1,9 -0,7 5,1 9,3 13,1 17,9 19,7 18,6 14,3 10,2 3,9 0,5 9,2
1979 -2,1 -0,3 6,3 8,9 16 20,1 18,4 18,7 16,6 7,9 5,6 3,1 9,9
1980 -3,9 -0,5 2,6 8,9 13 18,5 20 18,1 13,9 10,5 4,2 0,4 8,8
Media
lunara
1971 –
1980 -1,6 0,4 4,4 9,8 14,9 18,4 19,9 19,0 15,1 9,5 4,5 0,5 9,6
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Piteș ti s-au înregistrat valori normale
fiecă rei luni cu foarte mici exce ptii pozitive cauzate de cantitățile suplimentare de caldură
provenite din centralele termice, arderea compustibililor, precum și a suprafețelor de asfalt,
ciment, beton cărora li se adaugă marea aglomerare a populației, urmâ nd a s e creea insula de
caldura urbană avand intensităț i variabile.
În urma analizei tabelului de mai sus se c onstată că în anul 1975 s-au înregistrat c ele mai
ridicate temperaturi avâ nd o medie anuala de 10,3oC. În cadrul acestui an, lunile cu temperaturile
cele mai ridicate, comparativ cu ceilalti ani au fost: ianuarie (0,9oC), martie (7,10C), mai
(16,10C) și septembrie (17,7oC). În ca drul acestui an, luna în care s -a înregistrat cea mai ridicată
temperatură este iulie aceasta fiind de 20oC, iar cea mai scăzută în luna februarie unde s -a
înregistrat o valoare minimă de -0,5oC.
În anul 1980 media anuală a fost de 8,8oC, ceea ce îl situea ză drept cel mai răcoros an. În
cadrul acestuia, lunile în care s -au înregistrat cele mai scă zute te mperaturi, comparativ cu ceilalț i
ani au fost ianuarie ( -3,9oC) și mai (13oC); iar cea mai călduroasă lună a fost octombrie, unde s -a
înregistrat 10,5oC.

[25]
Primavara fiind un anotimp de tranziție temperaturile se afla în creștere, maximă
înregistrâ nd 16, 1șC în anul 1975, iar minima fiind 2,1 șC in anul 1976. În celălalt anotimp de
tranziț ie, toamna, tremperaturile se află într -o continuă scădere de la o luna la alta astfel încat
valoarea cea mai ridicată fiind de 17,7 șC în luna sepremb rie (1975), iar cea mai coborâtă este
2,3șC in luna noiembrie (1973).
Se constată că î n anotimpul cel mai calduros, vara, cea mai ridicată temperatură se
înregistrează î n anul 1974, aceasta fiind de 20,8 șC, iar cea mai scăzută î n 1976 unde valoarea
este de 16,5 șC. De remarcat este faptul că ambele valori s -au înregistrat î n luna august, fenomen
ce a fost produs de invaria unor mase de aer polare.
În cel mai rece anotimp , se constată că cea mai ridicată temperatură a avut valoarea de
4,6șC în anul 1977, iar cea mai scăzută fiind de -3,9șC în anul 1980.

Fig. 6. Regimul anual al temperaturii aerului la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În urma prelucră rii datelor referitoare la temp eratura aerului, se poate observa că valorile
acesteia sunt cuprinse î ntre -1,6șC (ianuarie) ș i 19,9 șC (iulie). Pe parcursul celor 10 ani de
măsură tori, valoarea temperaturii medii anuale este 9,6 șC.
După cum se obser vă și din graficul de mai sus, începâ nd di n luna ianuarie temperatura
crește treptat pana ajunge la valoarea de 19,9ș C, înregistrată în luna iulie, urmând ca temperatura
să descrească într -un ritm puțin mai accelerat până î n luna decembrie un de se înregist rează 0,5 C.
Valorile care depășesc media multianuală încep în luna aprilie, unde se înregistreaza
9,8șC și iau sfârșit în luna octomb rie, unde media lunară este de 9,5șC, puțin sub limită . -1,6 0,4 4,4 9,8 14,9 18,4 19,9 19,0
15,1
9,5
4,5
0,5 9,6
-5,0 0,0 5,0 10,0 15,0 20,0 25,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII °C
luni
Temperatura medie lunară Temperatura medie anuală

[26]
2.1.2 Cele mai mari și cele mai mci temperaturi medii lunal e
În perioada 1 971-1980 se pot observa fluctuații ale mediilor minime ș i maxime lunare,
acestea fiind strâ ns legate de valorile mediei lunare multianuale, acestea fiind prezentate
uniform.
Cele mai mari medii lunare au înregistrat 20,9șC în luna iulie, urmată îndeaproape de luna
august un de se înregistrează 20,8ș C. Valorile menț ionate nu se abat foarte mult față de
temperatura medie lunară care, în cazul lunii iulie, înregistrează o diferență de 1ș C.
Deasemenea, tot î n cazul cel or mai mari medii lunare se înre gistrează o creștere treptată
începând cu luna ianuarie până în iulie, urmată de o scadere puțin mai accentuată până î n
decembrie , unde se înregistrează 3,1ș C, dar cu toate acestea cea m ai mică valoare este întâlnită î n
ianuarie , aceasta fiind de 0,9ș C.
Valoarea maximă a celei mai mici medii lunare este înregistrată î n luna iulie, aceasta
fiind de 18,4 șC. De menționat este faptul că valorile lunilor iunie, iulie ș i august nu mai sunt la
fel de apropiate ca î n cazul celei mai mari medii l unare, unde diferenț ele erau de maxim 0,3 -0,4ș
C. Cele mai scăzute valori se regăsesc pe graficul de mai jos în luna ianuarie, unde valoarea
înregistrată este de -3,9șC.

Fig. 7. Minima și maxima de temperature medie lunara la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM
0,9 4,6 7,1 12,7 16,1 20,5 20,9
20,8
17,7
10,5
6,9
3,1
-1,6 0,4 4,4 9,8 14,9 18,4 19,9 19,0
15,1
9,5
4,5
0,5
-3,9 -3,6 2,1 7,8 13 16,8 18,4
16,5
13,5
7,9
2,3
-2,2
-10 -5 0 5 10 15 20 25
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII șC
luni
Cea mai mare medie lunara Temperatura medie lunara Cea mai mica medie lunara

[27]
2.1.3 Amplitudinea anuala a temperaturii medii lunare

Fig. 8. Regimul anual al temperaturii aerului la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

Amplitudinea termică reprezintă diferența de temperatură dintre doua val ori, respectiv
cea mai ridicată și cea mai coborâtă . Cu ajut orul graficului putem observa că cea mai scăzută
valoare care se înregistrează în orașul studiat a fost de 18,9șC î n anul 1971, iar cea mai ridicată î n
anul urmator, 1972, aceasta fiind de 24,1 șC.

2.1.4 Diferențele medii de temperatură de la o lună la alta

Temperatura aerului reprezintă un element meteorologic care se supune unui ciclu anual,
fiind o urmare a umei consecințe față de radiația solară (Săraru, 2008).
Din prelucrarea datelor din perioad a 1971 -1980 se pot observa cu ușurință diferențele
medii de temperatură de la o lună la cealaltă , astfel putem identifica lunile între care s -au
înregistrat cele mai mari și cele mai mici valori. Diferențele cele mai mari de temperatură s -au
produs î ntre lunile martie -aprilie, valoarea acesteia fiind de 5,3șC, iar cele mai mici diferenț e se 18,9 24,1
22,8 23
19,1 20,1 21,4 21,5
20,5 23,9
21,6
0 5 10 15 20 25 30
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 șC
ani
Amplitudinea termica anuala Amplitudinea termica multianuala

[28]
regăsesc î ntre lunile septembrie -octombrie de -5,6șC. La î ncepu tul perioadei destinate
observațiilor și până î n lunile iunie -iulie temperaturile sunt pozitive, urmând să se înregistreze
valorilor negative începând cu lunile iulie -august. În ceea ce priveș te valorile acestor temperaturi
se pot face prognoz e referitoare la starea vremii în perioadele ce urmează .

Tabelul 2 – Diferențele medii de temperatură de la o lună la alta la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

2.1.5 Temperaturile medii anotimpuale și semestriale

Temperaturile m edii din timpul sezonului rece ș i sezonului cald înregist rează variații
semnificative datorită influiențelor climatice.

Tabel 3 – Temperaturile medii anotimpuale și semestriale la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Temperaturile medii anotimpuale Temperaturile medii
semestriale
Iarna Primavara Vara Toamna Sem. rece Sem. cald
-0.2 9.7 19.1 9.7 2.9 18,1
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

Cele mai mari ș i cele mai mi ci valori medii semestriale se înregistrează în anotimpurile
de tranziț ie acestea fiind de -0,2șC iarna ș i de 19,1 șC vara. De remarcat este faptul că cele doua
anotimpuri, primavara si toamna, înregistrează aceeași valoare a temperaturii și anume 9,7ș C.
Diferenț a dintre temperaturile medii semestriale este destul de mare, aceasta fiind de
15,2șC. În semestrul rece, care cuprinde lu nile octombrie -martie valoarea î nregistrată este 2,9 șC,
în comparaț ie cu semestrul cald (aprilie -septembrie) , unde temperatura medie este de 18,1 șC.
Pitești I-II II-III III-IV IV-V V-VI VI-VII VII-VIII VIII-IX IX-X X-XI XI-XII XII-I
Diferențe
medii de
temperatură 1.8 3.9 5.3 5.0 3.5 1.5 -0.9 -3.8 -5.6 -5.2 -3.7 -2.1

[29]
2.1.6 Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului
Acestea reprezintă diferențele pozitive și/sau negative î nregistrat e de catre temperatura
aerului î n omogenitate cu media multianuală a acesteia. Una din influiențele semnificative
întâlnite î n cazul variat iilor neperiodice este dată de circulaț ia maselor de aer.
2.1.6.1 Abaterile temperaturii aerului față de media multianuală
Abaterile față de temperatura medie multianuală a aerului pot înregistra valori positive,
dar ș i neg ative. Abaterile negative s -au înregistrat în anii 1973, 1976, 1978 și 1980. Abaterea
maximă pozitivă înregistrată s -a produs î n anul 1975, iar cea minimă î n 1974 a că rei valoare a
fost 0,1șC.
Cea mai mare abatere neg ativă s -a înregistrat în anul 1980 ( -0,8șC), iar cea mai mică a
avut valoarea de -0,2șC și a fost î nregistrată în 1973.
Tabelul 4 – Oscilația temperaturii aerului față de media multianuală la stația meteorological
Pitești (1971 -1080)
Pitești Temperatura
medie anuala Temperatura
medie
multianuala Abaterea fata de temperatura
medie multianuala
1971 9,8 9,6 0,2
1972 9,8 9,6 0,2
1973 9,4 9,6 -0,2
1974 9,7 9,6 0,1
1975 10,3 9,6 0,7
1976 8,9 9,6 -0,7
1977 10,1 9,6 0,5
1978 9,2 9,6 -0,4
1979 9,9 9,6 0,3
1980 8,8 9,6 -0,8
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

[30]

Fig. 9. Abaterile valorilor din fiecare an la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În perioada studiată, temperatura aerului a înregistrat diferite fluctuații ce variază de la un
an la altul, exceptie făcând cele înregistrate î n anii 1971, 1972 deoarece va lorile abaterii sunt
identice. Dupa cum reiese ș i din grafic, cea mai mare variație interanuală s -a înregistrat între anii
1975 -1976, diferența dint re cele două fiind de 1,4șC. O alta diferență aparută î ntre ani
consecutivi este d e 1,2șC în 1976 ș i 1977.
În urma graficul analizat se constată faptul că se înregistrează atat abateri pozitive cât și
abateri negative față de media multianuală, respectiv 9,6șC. Abaterile maxime pozitive
înregistrate se întâlnesc în anii 1975 și 1977 având abateri de 0,7șC respectiv 0,5șC, pe când cea
minimă este de doar 0,1șC și a avut loc î n anul 1974.
În ceea ce priveș te abaterile negative, aceste sunt mai pu ține ca și număr, maxima având
loc în anul 1976 , aceasta fiind de 0,7șC, iar minima î n anul 1973 de 0,2 șC.

2.1.6.2 Variația de la un an la altul a temperaturii medii anuale față de media
multianual ă
În perioada studiată, temperatura aerului a î nregistrat dif erite f luctuații ce variază de la un
an la altul, excepție făcând cele înregistrate î n anii 1971, 1 972 deoarece sunt identici. După cum
reiese ș i din grafic, cea mai mare variație înteranuala s -a înregistrat între anii 1975 -1976,
diferenț a dintre cele doua fiind de 1,4șC.
0,2 0,2
-0,2 0,1 0,7
-0,7 0,5
-0,4 0,3
-0,8
-1 -0,8 -0,6 -0,4 -0,2 0 0,2 0,4 0,6 0,8
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 șC
abateri

[31]
O alta diferența aparută î ntre ani consecutivi este de 1,2șC î n 1976 si 1977.
În urma graficul analizat se constată faptul că se înregistrează atat abateri pozitive cât și
abateri negative față de media multianuală, respectiv 9,6ș C.
Abat erile maxime pozitive înregistrate se întâlnesc în anii 1975 și 1977 având abateri de
0,7șC respectiv 0,5ș C, pe c and cea minima este de doar 0,1șC și a avut loc î n anul 1974.
În ceea ce priveș te abateri le negative, aceste sunt mai puține ca și numă r, maxi ma av ând
loc în anul 1976 , aceasta fiind de 0,7șC, iar minima î n anul 1973 de 0,2 șC.

Fig. 10. Variația interanuală a temperaturii medii anuale față de media multianuală la stația
meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

2.1.6.3 Variația interanuală a temperaturilor medii ale luni i ianuarie față de media
multianuală a acest eia

Pentru o evidențiere mai clară a diferențelor de temperaturi maxime și minime care se
înregistrează î n decursul celor 10 ani ai perioade 1971 -1980, s -au realizat grafice le lunilor cele
mai respective însoț ite de comentariile de rigoare.

9,8 9,8
9,4 9,7 10,3
8,9 10,1
9,2 9,9
8,8 9,6
8 8,5 9 9,5 10 10,5
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 șC
ani
Temperatura medie anuala Temperatura medie multianuala

[32]

Fig. 11. Variația temperaturii medii a lunii ianuarie de la un an la altul la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În semestrul rece, luna care a înregistrat cele mai scă zute temperaturi pe tot
parcursul celor 10 ani a fost ianuarie. Valorea cea mai mare a acestei luni este reprezentată de
anul 1975, unde se înregistrează 0,9șC, iar cea mai scăzută în 1980 aceasta fiind de -3,9șC.
Între anii 1971 -1972 se înregistrează cea mai mare diferență a temperaturii din luna
ianuari e, aceasta fiind de -2,4șC. Valorile medii ale temperaturi i dintre anii 1972 -1974 prezintă
oscilaț ii relativ ap ropiate ca valoare, cea mai mică fiind -2,8șC din anu 1973. Î n continua rea
graficului este reprezentată o diferență de -2,0șC, ce este dată de valor ile celor doi ani analizați,
1974 și 1975. Din anul 1975 până în 1980 se constată o scădere treptată a temperaturii ajungând
la -3,9șC.

2.1.6.4 Variația intera nuală a temperaturii medii a lunii iulie față de media multianuală
a acesteia
Din punct de vede re climatic, luna iulie aleasă în scopul realiză rii graficu lui de mai jos
este cea care deț ine cele mai ridicat temperat uri de pe parcursul unui an, având media
multianuală a temperaturii de 19,9 șC în perioada 1971 -1980. 0,8
-3,2 -2,8 -2,9 0,9
-0,2
-0,7
-1,9 -2,1
-3,9 -1,6
-5 -4 -3 -2 -1 0 1 2
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 șC
Media lunara anuala Media lunara multianuala

[33]
Valorile acestei luni depaș esc media lunara multianuală, excepție făcând valorile anilor
1971, 1978 ș i 1979.
Cea mai mare valoare înregistrată în această lună este de 20,9 șC (1972), iar cea mai mică
este întâlnită în anul 1979 având 18,4șC. De remarcat este faptul că în anul 1976 se înregistrează
aceeaș i valoare cu cea a mediei lunare multianuale.

Fig.12 . Variația temperaturii medii a lunii iulie de la un an la altul la stația meteorologică P itești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

2.1.7 Frecvența și numarul mediu lunar și anual al zilelor cu temperaturi caracteristice
Pe parcursul anului, t emperatura aerului poate să depă șească sau să coboare su b anumite
praguri , funcție de care s-au hotă rât: nopțile geroase, nopțile tropicale, zilele de ia rnă, zilele de
vară, zilele cu î ngheț, zilele tropicale. În urma analizelor acestora se poate crea o imagine
completă a regimului temperaturii în arealul studiat.

19,7 20,9
20 20,1 20
19,9 20,7
19,7
18,4 20
19,9
17 17,5 18 18,5 19 19,5 20 20,5 21 21,5
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 șC
Ani
Media lunara anuala Media lunara multianuala

[34]
2.1.7.1 Numărul mediu lunar și anual de zile de iarnă
Tabelul 5 – Numărul mediu lunar și anual de zile de iarnă la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Suma
an
Numarul
zilelor
de iarna 9,1 4,5 0,8 0 0 0 0 0 0 0 0,9 3,1 18,4
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

Numă rul zilelor de iarnă sunt reprezentate de su ccesiunea zilelor cu temperatură
maxim ăia aerului ≤ 0șC. La stația meteorologică din cadrul orașului analizat, numărul total al
zilelor de iarnă este de 18,4 șC, dintre care c ele mai multe zile se regasesc în luna ianuarie,
acestea însumând 9,1șC zile. Luna î n care zilele de iarn a au fost cele mai reduse sunt î nregistrate
în ultima perioada a anotimpului toamna, noiembrie cu 0,9 șC zile, urmată în deaproape de martie
cu 0,8 șC zile.

2.1.7. 2 Frecvența zilelor de iarnă
Tabelul 6 – Frecvența zilelor de iarnă la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Frecventa
zilelor de
iarna 49,5 24,5 4,3 0 0 0 0 0 0 0 4,9 16,8
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

În ceea ce privește frecvența zilelor de iarna, se observă că valoarea procentuală cea mai
mare se regăsește î n luna ianuarie, 49,5%, aceasta f iind urmata de februarie, luna în care se
înregistrează a doua cea mai mare valoare a afrecvenței ș i anume 24,5%. Cea mai scăzută
valoare este în martie, 4,3% datorită faptului că această lună se afla la începutul verii, ceea ce
înseamnă că temperaturile medii ale aerului înregistrează creșteri constante semnificative.
Datorită aportului maselor de aer reci de origine polară aduse de anticiclonul siberian, determină
modifică ri accentuate ale tem peraturii aerului ce se reflectă și în frecvența și numărul ridicat al
zilelor de iarnă .

[35]
2.1.7. 3 Numărul mediu lunar și anual de zile de vară
Tabelul 7- Numărul mediu lunar și anual de zile de vară la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Suma
an
Numarul
zilelor
de vara 0 0 0 2,1 12,1 20,9 26,7 24,8 14,3 2,8 0 0 103,7
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

Conform tabelului care a rezultat în urma prelucrării datelor de la ANM, cel mai mare
număr al zilelor de vară s -a înregistrat în luna iulie, având valoarea de 26,7șC, pe când cea mai
mică s -a înregistrat în luna aprilie, cu valoarea de 2,1șC.
Numărul tot al de zile de vară care s -au înregistrat la stația meteorologică Pitești a fost de
103,7șC.

2.1.7. 4 Frecvența zilelor de vară
Tabelul 8- Frecvența zilelor de vară la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Frecventa
zilelor de
vară 0 0 0 2,03 11,6 20,1 25,7 23,8 13,7 2,7 0 0
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

În ceea ce peivește frecvența zilelor de vară în perioada 1971 -1980 se constată ca luna în
care s -a înregistrat cea mai mare frecvență este iulie, aceasta fiind de 25,7șC, pe cand cea mai
scazută valoare a fost de 2,03șC, în luna aprilie.

[36]
2.2 UMEZEALA RELATIVĂ A AERULUI
,,Umezeala relativă a aerului reprezintă gradul de saturație cu vapori de apă și constituie
raportul procentual dintre tensiunea relativă și tensiunea maximă a vaporilor de apă la
temperatura aerului în momentul observației. ” (Cli ma României, 2008)
În cercetarea climei orașelor este necesară cunoașterea umezelii aerului deoarece prezintă
o importanță deosebită, astfel încâ t variațiile anuale, lunare și zilnice ale acesteia afectează într -o
mare masură organismul uman.

2.2.1 Mediile lunare și anuale ale umezelii relative a aerului

Tabel ul9 -Mediile lunare și anuale ale umezelii relative la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 87 85 76 75 74 65 67 69 80 73 82 80 76,1
1972 86 89 70 68 70 64 68 73 79 80 76 83 75,5
1973 81 80 74 69 67 66 72 69 72 69 69 75 71,9
1974 83 84 70 63 65 68 66 64 70 81 83 82 73,3
1975 80 75 68 69 80 74 74 75 68 77 85 81 75,5
1976 77 81 77 73 67 66 66 78 78 88 91 87 77,4
1977 82 81 74 71 69 72 64 64 70 75 77 79 73
1978 77 89 85 73 74 73 62 65 76 76 79 83 76,0
1979 84 79 77 73 72 71 74 78 72 77 84 81 76,8
1980 83 85 83 72 77 68 66 72 74 78 84 87 77,4
Media
lunara
1971 –
1980 82,0 82,8 75,4 70,6 71,5 68,7 67,9 70,7 73,9 77,4 81,0 81,8 75,3

Sursă: Date prelucrate dupa ANM

[37]
Din analiza tabelului de mai sus, conform mediei anuale, se poate observa că cea mai
mare valoare a umezelii relative a aerului a fost 77,4% în anii1976 și 1980, pe când c ea mai
scazută s -a înregistrat î n anul 1973, a cărui valoare a fost de 71,9%.
La stația meteorologică Pitești, cea mai mare medie lunară a fost de 82,8% în luna
februarie , iar cea mai mică s -a produs în semestrul cald, luna iulie , cu valoarea de 67,9%.
În urma datelor prelucrate, se poate observa că media multianuală a umezelii relative a
aerului a fost de 75,3%.

Fig.13 . Regimul annual al umezelii relative a aerului la stația mete orologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Piteș ti, media multianuală a umezelii
aerului a î nregistrat o valoare de 75,3%. Pe tot parcursul s ezonului cald umezeala aerului
înregistrează valori sub media multianuală, cauza principală fiind dată de faptul că odata cu
creșterea temperaturii procesele de evapotranspiratie vor avea un grad mult mai intens, fapt ce
conduce la un coefi cient de umiditate mai mai mic în conparație cu cel înregist rat în timpul
iernii. 82,0 82,8
75,4
70,6 71,5 68,7 67,9 70,7 73,9 77,4 81,0 81,8
75,3
0,0 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0 60,0 70,0 80,0 90,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII %
luni
Media lunară multianuală Media multianuală

[38]
Cea mai mare val oare a umezelii aerului a fost înregistrată î n luna februarie, 82,8%, pe
cand cea mai mică în luna iulie, avâ nd valoarea de 67,9 %.

2.2.2 Mediile lunare și anuale ale deficitului de saturație

Fig.14 . Regimul annual al deficitului de saturație la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

Deficitul de saturație deț ine un rol de completarea ia umezel ii relative pe care o utilizează
astfel încât să poată obține starea totala de saturaț ie a aerului.
Media multianuală a deficitului de saturaț ie este 24,69 %. Se observă că pe tot parcur sul
semestrului rece, valorile î nregistrate sunt sub media multianuala precizată, observându -se că cea
mai mică valoare a deficitului de saturație este 17,2% î n februarie.
În ceea ce privește semestrul cald, se înregistrează valori ridic ate, astfel deficitul de
saturație atingând valoarea maximă de 32,1 % î n luna iulie.

18 17,2 24,6 29,4 28,5 31,3 32,1
29,3
26,1
22,6
19
18,2 24,69
0 5 10 15 20 25 30 35
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII %
luni
Deficitul de saturație Media lunara multianuala

[39]
2.3 NEBULOZITATEA

Norii sunt reprezentați de aglomerări de particule de apă fine, de c ristale de gheață mici,
sau de de cristale și picături ce se află în suspensie în atmosferă. Prin caracteristiceile lor, aceste
sisteme coloidale instabile sau stabile, influiențează puternic celelalte elemente meteorologice,
deasemenea și caracteristicile climatic e.
Norii c onstituie sursa precipitațiilor, reduc intensitatea fluxului radiativ, iar noaptea
aceștia sunt responsabili de micșorarea intensității radiației efective, fapt ce conduce la
moderarea temperaturilor.

Foto. 6 . Nebulozitatea în municipiul Pitești (arhivă ersonală)

[40]
Tabel ul 10 – Numărul mediu lunar și anual al nebulozității la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 5,9 7,1 6,2 5,9 5,8 4,6 4,4 3,2 5,9 3,6 5,5 5,1 5,3
1972 8,3 7,9 4,4 6,1 5,7 3,9 5,5 4,6 6,8 6,3 5,4 6,4 5,9
1973 6,5 6 6 6,5 5 5,9 4,8 4,2 3,7 3,8 3,9 3,9 10,5
1974 6,5 7,1 6,3 6,7 5,7 5,4 4 3,3 4,2 5,1 5,9 6 5,5
1975 5,4 5,4 5,7 6,3 6 5,8 4,8 5,7 3,1 5,6 7,7 4,7 5,5
1976 5,7 6,2 6,1 6,3 4,8 5,9 4,7 6,2 4,6 7,1 7,8 6,1 6,0
1977 5,6 6,9 5,6 6,4 4,9 5,7 4,1 4,3 5,3 3,5 5,6 4,9 5,2
1978 5,2 8 7,7 7 6,8 5,3 4 4,6 5,4 4 5,1 7,8 5,9
1979 7,5 7,2 6,5 7,1 6,1 5,4 5,6 5,2 4,6 5,7 7,7 7 6,3
1980 7,7 7,9 7,4 5,9 8 5,4 4,3 4,3 4,7 4,8 7,1 6,6 6,2
Media
lunara
1971 –
1980 6,4 7,0 6,2 6,4 5,9 5,3 4,6 4,6 4,8 5,0 6,2 5,9 5,7
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

La stația meteorologică Pitești în perioada 1971 -1980, s -au facut observații asupra
gradului de nebulozitate.
Conform tabelului rezultat în urma prelucr ării datelor de la ANM, s -a putu t stabili
numărul mediu lunar și anual al nebulozității, astfel încât să se poate observa cu uș urința care au
fost perioadele în care aceasta a î nregistrat valori maxime și valori minime.
Cea mai ma re medie anuală s -a înregistrat în anul 1973, având valoarea de 10,5 zecimi,
iar cea mai mica medie anuala a înregistrat o valoare de 5,2 zecimi în 1977. Cu excepția anului
1973, a carui valoare le -a depaș it cu mult pe celelalte, ceilalț i ani au avut valori cuprinse între 5,2
și 6,3 zecimi.
Media lunară a anilor 1971 -1980 a înregistrat valori cuprinse între 4,6 zecimi ( valoare
înregistrată în cele doua luni de vara, iulie și august) și 7,0 zecimi, valoare înregistrată în luna
februari e a semestrului rece.
Media multianuală a nebulozității a fost, în perioada analizată, de 5,7 zecimi.

[41]
2.3.1 Nebulozitatea medie lunară și anuală

Fig.15 . Nebulozitatea medie lunară și anuală la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

Nebulozitatea medie multianuală totale înregistrează la staț ia me teorologică Piteș ti o
valoare de 5,7 zecimi, de aici rezultand faptul ca mai mult de jumatate d in bolta cereasca este
acoperită cu nori. Î n urm a analizei graficului se ob servă faptul că cinci luni din cele doisprezece
ale anului înregistrează valori sub me dia multianuală a nebulozității totale, astfel că cele mai
mici se înregistrează în lunile iulie ș i august cu o valoare de 4, 6 zecimi.
Cea mai mare valoare înregistrată este de 7,0 zecimi î n luna februarie.

2.3.2 Frecvența nebulozității
Pentru o înțelegere cât mai clară asupra frecvenței nebulozității, datele luate de la ANM
pentru perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Pitești, au fost prelucrate astfel încât să se
poată observa clar frecvența zilelor senine, noroase și a celor acoperite

6,4 7,0
6,2 6,4
5,9
5,3
4,6 4,6 4,8 5,0 6,2 5,9
5,7
0 1 2 3 4 5 6 7 8
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII %
luni
Nebulozitatea totala medii lunare Nebulozitatea totala medii anuale

[42]

Fig. 16 . Frecvența nebulozității la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Pitești , numărul zilelor cu cer senin
înregistrează valori cuprinse între 23,9% în luna octombrie și 5 % în aprilie. Aceste valori
înregistreaza fluctuații pe tot parsursul celor zece ani. De remarcat este faptul ca în lunile august
și septembrie se înregistrează aceeaș va loare, 19%
Frecvența zilelor noroase prezintă valori cuprinse între 31,9% în luna decembrie și 64,3%
în luna iunie . Analizând graficul, se observa o creștere a frecvenței nebulozității în semestrul
cald și mai scăzută în cel rece.
Numărul zilelor cu cer acoperit înregistrează valori care scad continuu spre sezonul cald
și cresc spre cel rece. Astfel, Cele mai ridicate valori se înregistrează în lunile decembrie și
ianuarie, 43,5%, respective 52,9%, valoare urmata îndeaproape de luna februarie cu 51,7%. Cea
mai scăzută valoare se înregistrează în luna iunie, 26%, apropiată fiind, ca și valoare, de luna
iulie, unde frecvența este de 27,4%. 11,9 7,9 9,4 5,0 5,8 9,7 17,7 19,0 19,0 23,9
13,0 12,6 35,2 40,4 40,7 57,0 62,9 64,3 53,9 51,9
45,3
28,7
39,7
31,9 52,9 51,7 49,9 39,0 31,0 26,0 27,4 29,0
35,7
47,1 47,3
53,5
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
luni
Frecvența zilelor senine Frecvența zilelor noroase Frecvența zilelor acoperite

[43]
2.4 PRECIPITAȚIILE ATMOSFERICE
Precipitațiile atmosferice sunt particule de apă solidă sau lichi dă care cad atât din nori cât
și din ceață (mai rar).
Precipitațiile constituie o caracteristică climatică importantă a cărei studiere constituie un
interes practice și teoretic.
La stați ile meteorologic e, cantitățile precipitațiilor se pot măsura cu aju torul a două
instrumente: pluviometru și pluviograpf. Pluviometrul măsoară cantitățile precipitațiilor la orele
climatologice (07, 19), dar se masoară și ori de căte ori poate fi nevoie. Cu ajutorul
pluviografului se înregistrează în mod continuu cantităț ile de precipitații căzute, dar și evoluția
acestora pe pluviogramă.

2.4.1 Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații

Tabel ul 11 – Cantitatea medie lunară și anuală de precipitații la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 24,8 45,1 47 75 178,5 56,1 122,2 65 156,4 40,5 42,6 9,7 862,9
1972 30,2 33,8 3,7 35,9 81,6 69,8 102,6 60,4 127,6 282,9 27,9 3,8 860,2
1973 24,9 27,6 55 77,3 62,9 158,6 31,4 22,3 35,2 7,6 34,9 11 548,7
1974 12,1 14,4 18 45,5 86 162,1 120,3 36,6 63,8 44,1 45,7 85,4 734,0
1975 20,8 3,2 13,3 67,3 99,1 267,8 159 82,3 7,6 56,3 60,4 2,3 839,4
1976 30,7 13,8 21,8 77,7 31,9 33,1 99,1 102 43,6 37 70,5 49,6 610,8
1977 23,4 48,5 15,9 80,4 49,2 126,6 25,7 69 52,8 23,4 20,2 11,8 546,9
1978 22,2 65,2 45,2 43,6 148,8 115 28,4 46,4 145,5 11,3 41,3 18,3 731,2
1979 104,9 29,8 32,1 79,9 77,8 187,5 181,7 101,2 14,7 51,5 50,6 27 938,7
1980 48,8 15,8 70,8 55,8 164,4 71,8 101,7 46,3 49,4 96,3 70 84,7 875,8
Media
lunara
1971 –
1980 34,3 29,7 32,3 68,8 98,0 124,8 97,2 63,2 69,7 65,1 46,4 30,4 754,9
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

[44]
Atât la nivel regional cât și la scară locală precipitațiile sunt repartizate neuniform.
Precipitațiile atmosferice se produc periodic, iar cantitățiile lor variază în funcție de sezon.
Conform tabelului de mai sus, cele mai mari cantități de precipitații s -au înregistrat în anii
1971, 1979 și 1980, maxima fiind întâlnită în 1979 unde valoarea a fost de 938,7mm. Cele mai
mici cantități de precipitații înregistrate au avut loc în anii 1973 și 1977, minima fiind de 546,9
mm în anul 1977.
Media multianuală a cantității de precipitații înregistrată între anii studiați a fost de
754,9mm.

Fig. 17. Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În graficul de mai sus, unde este ilustrat regimul anual al precipitațiilor atmosferice la
stația meteorologică Pitești, se observă o cantitate foarte mare a acestora, în sezonul cald al lunii
iunie, a carei valoare a precipitației atinge la 124,8 mm.
Cele mai scă zute cantități de precipitații se î nregistrează în semestrul rece unde în luna
februarie s -a înregistrat valeoarea minima de 29,7mm. 34,3 29,7 32,3 63,8 98,0 124,8
97,2
63,2 69,7 65,1
46,4
30,4
0,0 20,0 40,0 60,0 80,0 100,0 120,0 140,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII mm
luni
Precipitații

[45]
2.4.2 Cele mai mari și cele mai mici cantități medi lunare de precipitații

Fig.18 . Cele mai mari și cele mai mici cantități medi lunare de precipitații la stația meteorologică
Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

Media lunara a cantității cel ei mai mari de precipitații se î ntâlnește în luna octombrie,
unde aceasta are valoarea de 282,9 mm, urmată de luna iunie a că rei cantități de precipitații au
înregistrat valoarea de 267,8 mm.
Precipitațiile totale lunare au valori cuprinse între 29,7mm (februarie) și 124,8mm
(iunie).
Maxima celei mai mici medii lunare înregistrate a avut valoarea de 35,9mm, în luna
aprilie, iar cea minimă a fost de doar 2,3 mm în luna decembrie, aflandu -se la di stanță mare de
valorile lunilor între care se află și anume în noiembrie 20,2mm și ianuarie 12,1mm.

104,9
65,2 70,8 80,4 178,5 267,8
181,7
102 156,4 282,9
70,5 85,4
34,3 29,7 32,3 63,8 98,0 124,8
97,2
63,2 69,7 65,1
46,4
30,4
12,1
3,2 3,7 35,9 31,9 33,1 25,7 22,3
7,6 7,6 20,2
2,3
0 50 100 150 200 250 300
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII mm
luni
Cea mai mare medie lunară Precipitații totale lunare Cea mai mică medie lunară

[46]
2.4.3 Cantitățile medii anotimpuale și semestriale de precipitații
Tabelul 12- Cantitățile medii anotimpuale și semestriale de precipitații la stația meteorologică
Pitești (1971 -1980)
Anotimpuri Semestre
Iarna Primavara Vara Toamna Sem. rece Sem. cald
94,4 mm 194,1mm 285,2 mm 181,1 mm 238,1mm 516,7 mm
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

În urma analizei tabelului s -a remarcat faptul că î n semestrul cald valorile sunt mult mai
ridicate decât în semestrul rece, diferenț a din tre acestea fiind de 278,6 mm. Î n anotimpul rece,
iarna, precipitațiile au înregistrat cele mai scăzute valori, 94,4 mm, pe cand în timpul verii s -au
înregistrat 285,2 mm.
Pe tot parcu rsul celor doua semestre, la stația meteorologică Pitești s -au înregistrat un
total de 754,8 mm precipitaț ii.

2.4.4 Variațiile neperiodice ale sumelor medii anuale ale precipitațiilor

Conform Tabelul 13 valoare cea mai mare unei abateri pozitive s -a înregistrat în anul
1979, când cantitatea de precipitaț ii a fost de 183,8 mm, aceasta fiind mai mică decât media
multianuală a că rei valoare este 754,9 mm, pe când cea mai mică a fost înregistrată î n anul 1975
cu valoarea de 85,8mm.
Cea mai mare abatere negativă a fost înregistrată î n anul 1977, -207,9 mm, iar cea mai
mica a fost de -20,8mm î n 1974.
Temperatura medie anuală cea mai ridicată a avut valoarea de 938,7 mm în anul 1979, pe
când cea mai scăzută a fost de 546,9 mm î n 1977.
Anii în care s -au înregistrat abaterile negative au fost 1973, 1974, 1976, 1977, 1978
datorită înregistră rii unei te mperaturi ridicate ale aerului ș i a deficitului de prec ipitaț ii.

[47]
Tabelul 13 – Variațiile neperiodice ale sumelor medii anuale ale precipitațiilor la stația
meteorologică Pitețti (1971 -1980)
Pitești Temperatura
medie
anuala Temperatura
medie
multianuala Abaterea fata de
temperatura medie
multianuala
1971 862,9
754,9 108,0
1972 860,2 105,3
1973 548,7 -206,1
1974 734 -20,8
1975 839,4 85,8
1976 610,8 -144,8
1977 546,9 -207,9
1978 731 -23,66
1979 938,7 183,8
1980 875,8 120,9
Sursă: Date prelucrate după ANM

2.4.5 Variația de la o lună la alta a cantității medii de precipitații

Tabelul 14 – Variația de la o lună la alta a cantității medii de precipitații la stația meteorologică
Pitești (1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

În tabelul variației de la o lună la alta a cantității de precipitații , sunt reprezentate
diferențele medii care pot exista la stația din municipiul Pitești. Cea mai mare diferență pozitivă
care poate exista de la o lună la cealaltă are valoarea de 34,1 mm, produsa între luni le aprilie –
mai, iar cea mai mică fiind de 2,6mm, între lunile februarie și martie.
Cele mai mari diferențe negative sunt înregistrate între lunile iulie -august având o valoare
de -34,0 mm, pe câ nd cel e mai mici diferențe s -au remarcat între lunile ianuarie -februarie și
septembrie -octombrie unde s -au înregistrat -4,5 mm. Pitești I-II II-III III-IV IV-V V-VI VI-VII VII-VIII VIII-IX IX-X X-XI XI-XII XII-I
Diferențe
medii de
precipitatii -4,5 2,6 31,5 34,1 26,8 -27,6 -34,0 6,5 -4,5 -18,6 -16,0 3,9

[48]
Pentru ca aceste diferențe să se poată observa mai clar, s -a realizat graficul cu acelaș
nume, reprezentat de Fig 19.

Fig. 19 . Variația de la o lună la alta a cantității medii de precipitații la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

2.4.6 Variația de la un an la altul a cantității medii de precipitații
În figura de mai jos, sunt puse în evi dență variațiile interanuale ale cantităților de
precipitații înregistrate la stația meteorologică a orașului studiat, între anii 1971 -1980.
În urma analizei graficului se poate observa că valorile a cinci ani sunt sub media
multianuală (754,9), aceștia fi ind 1973, 1974, 1976, 1977 și 1978 . Anul care s -a remarcat prin
cea mai scazută cantitate a precipitațiilor a fost 1977, cu o valoare de 546,9mm.
Valorile cele mai ridicate ale precipitațiilor s -au înregistrat în anii 1979 și 1980, dar
valoarea cea mai did icată s -a remarcat în anul 1979 cu 938,7 mm.
-4,5 2,6 31,5 34,1
26,8
-27,6
-34 6,5
-4,5
-18,6 -16 3,9
-40 -30 -20 -10 0 10 20 30 40
I-II II-III III-IV IV-V V-VI VI-VII VII-VIII VIII-IX IX-X X-XI XI-XII XII-I mm
Cantități de precipitații

[49]

Fig. 20. Variația de la un an la altul a cantității medii de precipitații la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

2.4.7 Numărul mediu lunar și annual de zile cu ploaie
În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Piteși, s -a înregistrat un număr multianual
de 76,9 zile cu ploaie.
Media anuala a avut valori cuprinse între 55 (1975 ) și 97 zile (1979) zile cu ploaie.
De remarcat este faptul ca anii 1972 și 1976, au în registrat aceeaș valoare și anume 79
zile ploaie .
Media lunală a anilor studiați, înregistrează fluctuații permanente de la lună la lună,
valorile fiind cuprinse între 2,5 zile în luna iulie și 10,2 zile în aprilie.
Astfel, îm părțită pe anotimpuri, media lunară are valori cuprinse între 25,5 zile în
anotiplul primăvara, care a înregistrat cele mai multe zile cu precipitații, și 11,7 zile vara. 862,9 860,2
548,7 734 839,4
610,8
546,9 731,2 938,7
875,8
754,9
0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000
1971 1972 1973 1974 1975 1976 1977 1978 1979 1980 mm
Anii
Media anuala de precipitații Media multianuală de precipitații

[50]
Tabel ul 15 – Numărul mediu lunar și anual al zilelor cu ploaie la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 6 9 9 10 11 1 4 5 9 4 10 5 83
1972 6 7 4 6 9 4 2 4 13 15 8 1 79
1973 3 8 1 13 7 4 2 3 5 5 8 3 62
1974 2 7 4 13 9 4 5 1 3 9 11 6 74
1975 5 0 4 8 7 5 1 5 3 9 7 1 55
1976 6 0 4 15 3 7 2 7 7 8 12 8 79
1977 6 7 5 9 4 4 1 2 10 2 10 5 65
1978 1 7 14 10 15 4 2 6 12 7 3 7 88
1979 9 11 9 9 7 5 4 9 3 16 13 2 97
1980 3 3 9 9 18 7 2 5 5 8 10 8 87
Media
lunara
1971 –
1980 4,7 5,9 6,3 10,2 9,0 4,5 2,5 4,7 7,0 8,3 9,2 4,6 76,9
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

2.5 VÂNTUL
Vântul reprezintă mișcarea orizontală (advecție) a aerului aflată în concordanță cu
suprafața terestră, având tendința de a echilibra contrastele barice prezente în atmosferă.
,,Vântul este rezultatul interacțiunii mai multor forțe , dintre care cea a diferenței de
presiune, generează mișcarea, iar cealaltă (forța de advecție datorită rotației Pământului, forța de
frecare și forța centrifugă) îi modifică direcția și viteza.” ( Esențial în meteorologie și
climatologie, 2007)

[51]
2.5.1 Frecvența și medie anuală pe direcții

Fig.21 . Roza anuală a frecvenței și vitezei vântului la stația meteorologică Pitești
Sursă: Date prelucrate după ANM

La stația meteorologică Pitești,după cum se poate observa și din grafic, direcția
dominantă a vântului este în general orientată nord -vest.
O oarecare influiență pot avea vânturile din timpul iernii, responsabile pentru provocarea
timpului rece. Cea mai redusă frecvență a vântului este cea din direcția nord -est. Valoarea prin
care se evidențiază calmul atmosferic este de 15,9%

2.5.2 Frecvența vântului în lunile caracteristice (ianuarie, aprilie, iulie, octombrie)
La stația meteorologică Pitești, în luna ianuarie,vântul are o frecvență dominantă pe
direcția NV. De asemenea prezența vântului este atât din sectorul vestic, cât și estic. Cea mai
redusă frecvență a vântului este cea din direcția NE.
Calmul atmosferic al rozei vântului în luna ianuarie este de 19,9% 0 5 10 15 20 25 30 N
NE
E
SE
S SV V NV
Frecvența multianuală a vântului Calm 15,9 %

[52]

Fig. 22. Roza anuală a frecvenței vântului în luna ianuarie la stația meteorologică Pitești
Sursă: Date prelucrate după ANM

Fig. 23. Roza anuală a frecvenței vântului în luna aprilie la stația meteorologică Pitești
Sursă: Date prelucrate după ANM
0 5 10 15 20 25 30 N
NE
E
SE
S SV V NV
Frecventa vantului pe directii in luna ianuarie
Calm 19,9 %
0 5 10 15 20 25 30 N
NE
E
SE
S SV V NV
Frecventa vantului pe directie in luna aprilie Calm 12,0 %

[53]
Conform ,, Fig 2 3” în luna aprilie se remarcă faptul că direcția dominantă a vântului este
aceeași ca a rozei anterioare, aceasta fiind NV, cu frecvența din SE și E.
Cea mai redusă frecvență a vântului este cea din direcția NE.
Calmul atmosferic al rozei vântului î n luna aprilie este de 12,0%, valoare redusă față de
cea a lunii de iarnă.

Fig.24 . Roza anuală a frecvenței vântului în luna iulie la stația meteorologică Pitești
Sursă: Date prelucrate după ANM

În luna iulie, la stația meteorolo gică Pitești, frecvența este predominantă NV.
Frecvența cea mai redusă este pe directia NE, urmată de direcțiile S,SE și E. Calmul
atmosferic al rozei vântului în luna iulie este de 11,2%, valoare redusă față de cea a lunilor
anterioare.
În urma analizei r ozelor precedente, s -a observat o scadere de la lună la lună a calmului
atmosferic, ceea ce denotă clar că în semestrul rece acesta este mai accentuat față de semestrul
cald al anului.
0 10 20 30 40 N
NE
E
SE
S SV V NV
Frecventa vantului pe directii in luna iulie Calm 11,2 %

[54]

Fig. 25. Roza anuală a frecvenței vântului în luna octombrie la sta ția meteorologică Pitești
Sursă: Date prelucrate după ANM

În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Pitești, roza anuală a frecvenței vântului în
luna octombrie are direcția dominantă NE. Cele mai mici valori înregistrate au fost pe direcțiile
NE și S.
Calmul atmosferic al rozei vântului în luna iulie este de 18,7%, valoare care continua să
creasca, această manifestare fiind normală deoarece se apropie de semestrul rece al anului.
0 5 10 15 20 25 30 N
NE
E
SE
S SV V NV
Frecventa vantului pe directii in luna octombrie Calm 18,7 %

[55]
CAPITOLUL 3
FENOMENE METEOROLOGICE ȘI CLIMATICE DE RISC ÎN AREALUL
MUNICIPIULUI PITEȘTI

3.1 TEMPERATURI EXTREME
3.1.1 Temperatura maximă absolută
În timpul verii, datorită invaziilor de aer tropical dinspre partea de nord a continentului
african, sau din cauza extinderii anticiclonilor din par tea de est a Europei, se înregistrează cele
mai mari temperaturi ale aerului.
Tabelul 16 – Temperatura maximă absolută la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura
maxima
absoluta 14,8 18,2 24,4 25,1 30,4 32,8 35,1 35,4 30,5 26,5 21,5 17,0
Anul 1971 1977 1977 1975 1977 1972 1974 1971 1973 1976 1977 1979
Sursa: Date prelucrate dupa ANM
În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Piteș ti, cea mai mare temperatura maximă
absolută înregistrată a fost î n vara anului 1971 având valoarea 35,4ș C. Deasemenea, o valoare
apropiată de cea din anul 1971 s -a înregistrat în luna iulie, 1974, având temperatura de 35,1șC.
Cea mai scăzută temperatură s -a înregistrat î n iarna anului 1971 cu o valoare a temperaturii de
14,8șC.
De remarcat est e faptul că anul 1977 a fost cel mai călduros, acesta întâ lnindu -se de cele
mai multe ori, în comparație cu alț i ani.

[56]
3.1.2 Temperatura minimă absolută
Invaziile de aer rece asupra arealului mu nicipiului Pitești, au ca și ef ect creșterea rapidă a
presiu nii atmosferice și de asemenea, instaurarea regimului anticiclonic. De obicei, ele se
produc cu frecvență mare în ianuarie și mică în luna decembrie.

Tabelul 17 – Temperatura m inimă absolută la stația meteorologică Pitești (1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Temperatura
minima
absoluta -21,3 -17,9 -11,7 -2,0 2,8 5,2 8,5 4,2 -1,5 -4,9 -14,4 -16,0
Anul 1979 1976 1972 1974 1973 1973 1979 1980 1977 1971 1973 1972
Sursa: Date prelucrate dupa ANM
Conform tabelului, pe parcursul ce lor 10 ani de observatie, s -au înregistrat temperaturi
negative pe tot parcu rsul semestrului rece inclusiv și a celor două luni de început și de sfârș it ale
semestrului cald, aprilie ș i septembrie.
Cea mai ridicată temperatură minimă înregistrată a fost în vara anului 1979, 8,5șC, pe
când cea mai scăzută în luna ianuarie a aceluiaș an, având valoarea -21,3ș C.

3.2 FRECVENȚA ȘI NUMĂRUL MEDIU LUNAR ȘI ANNUAL AL ZILELOR CU
TEMPERATURI CARACTERISTICE

3.2.1 Numărul mediu lunar și annual de zile tropicale
Tabelul 18- Numărul mediu lunar și annual de zile tropicale la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Suma
an
Numarul
zilelor
tropicale 0 0 0 0 0,1 0,9 4,1 3,5 0,4 0 0 0 9
Sursă : Date prelucrate după ANM

[57]
Conform tabelului, numă rul total al zilelor tropicale este 9, aceste zile fiind distribuite
diferit în funcție de luni. Cel mai mare numă r al zilelor tropicale este înregistrat î n luna iulie, 4,1
zile, urmata de august cu 3,5 zile.
Cel mai redus numar d e zile s -a înregistrat în mai, avâ nd valoarea de 0,1 zile.

3.2.2 Frecvența zilelor tropicale
Tabelul 19 – Frecvența zilelor tropicale la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Frecventa
zilelor
tropicale 0 0 0 0 1,1 10,0 45,5 38,9 4,4 0 0 0
Sursă: Date prelucrate după ANM

În urma analizei Tabelului 19 ,se poate observa că luna în care frecvenț a zilelo r tropicale
este cea mai scăzută se înregistrează în luna mai, 11%, urmând o creștere drastică î n iulie , unde
se atinge valoarea de 45,5%, după care se află în scădere ajungând ca în luna septembrie
frecvența să fie de 4,4%.

3.2.3 Numărul mediu lunar și annual de zile cu îngheț
Tabelul 20 – Numărul mediu lunar și annual de zile cu îngheț la stația meteorologică Pite ști
(1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Suma
an
Numarul
zilelor
de
inghet 27,3 21,2 13,9 0,8 0 0 0 0 0,2 3,7 12,4 22,4 101,9
Sursă: Date prelucrate după ANM

Conform tabelului , din totalul de 101,9 zile cu îngheț , cele mai numeroase se
înregistrează în luna ianuarie unde numă rul acestora este de 27,3 zile, pe când cele mai reduse î n
luna septembrie, 0,2 zile.

[58]
3.2.4 Frecvența zilelor cu îngheț
Tabelul 21 – Frecvența zilelor tropicale la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Frecventa
zilelor de
inghet 26,8 22 20,8 0,7 0 0 0 0 0,1 3,6 12,2 21,9
Sursă: Date prelucrate după ANM

Frecvența cea mai ridicată a zilelor cu îngheț este întâlnită, la fel ca și î n cazul tabelului
precedent, tot î n luna ianuari e, aceasta fiind de 26,8%, pe când cea mai scăzută frecvență are
valoarea 0,1 % în luna septembrie, cu mențiunea că, valori la fel de scăzute ale frecvenței se
regăsesc și în luna aprilie unde se înregistrează 0,7%.

3.3 ÎNGHEȚUL
Sub influiența proceselor radiative intense, dar și a influienței advecției maselor reci de
aer, temperature minimă scade de cele mai multe ori sub 0șC.
3.3.1 Data medie de producere a primului îngheț
Primul îngheț apare toamna , de regulă la sfârșitul lunii octombrie. D atele de apariție ale
înghețului variază de la an la an datorită caracteristicilor termice meselor de aer, acestea
acoperind la un moment dat regiunea.
3.3.2 Data medie de producer a ultimului îngheț
Data medie de producer a ultimului îngheț în arealul mun icipiului Pitești este, de regulă,
la începutul lunii aprilie, când temperatura aerului crește la peste 0șC.

[59]
3.4 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI
,,Durata de strălucire a Soarelui reprezintă intervalul de timp când este vizibil discul solar
și se ex primă în ore și zecimi de oră.” (Clima României, 2008)
Acest parametru se măsoara cu ajutorul heliografului. Din cauza unor factori ce
influiențează înregistrările heliografice, șirurile de date ce privesc durata strălucirii Soarelui pot
prezenta erori sistematice, dar și erori accidentale, fapt ce conduce la denaturarea reală a
valorilor.
3.4.1 Durata medie lunară și anuală de strălucire a Soarelui
Tabel ul 22– Durata medie lunară și anuală de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 93,8 82,5 154,9 190,4 240,5 295,1 279,4 307,1 166 205,5 122,7 124 2261,9
1972 44,9 59 223,6 175,7 254,2 308 239,9 250 117,8 120,2 147,7 78,6 2019,6
1973 98,4 120,9 163,6 164,3 262 242,6 265,7 245,8 230,1 210,1 172,7 154,1 2330,3
1974 83,8 93,1 156,3 155,7 254,3 242,2 322,3 315,9 229 170,9 130,5 101,1 2255,1
1975 112,5 124,9 184,6 175,5 223,9 249,9 287,3 224 268,6 165,9 47,9 125,6 2190,6
1976 131,5 118,7 160,6 162,8 258,1 229,6 277,7 222,5 213,8 92,6 60,1 88,4 2016,4
1977 114,5 112,6 182,4 213,5 247,8 249,2 308,8 275,2 201,1 199 132,9 117,3 2354,3
1978 133,7 57,5 104,1 164,4 195 266,2 323,8 270,4 201,2 211,1 129,2 62,3 2118,9
1979 84,5 81,8 157,8 180,1 254,5 280,7 255 226,9 252,1 140,2 58,8 109,5 2081,9
1980 77,2 87,4 110,9 227,1 143,3 281,9 318,1 260,2 225,7 196,1 82 76,3 2086,2
Media
lunara
1971 –
1980 97,5 93,8 159,9 181,0 233,4 264,5 287,8 259,8 210,5 171,2 108,5 103,7 2171,5
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

În perioada 1971 -1980 la stația meteorologică Piteși, media multianuală a duratei de
strălicire a Soarelui a fost de 2171,5 ore.

[60]
Valorile mediei anuale au înregistrat valori cuprinse între 2016,4 ore în anul 1976 și
2350,3 ore în anul 1977.
Media lunară a anilor 1971 -1980 înregistrează creșteri constante începând cu luna
februarie (93,9) și sfârșind cu luna iulie ( 287,8), după care, începând cu luna august, se observă o
scădere constantă ajungând la 97,5 ore în ianuarie.

Fig. 26. Regimul anual al duratei de strălucire a Soarelui la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Sursă: Date prelucrate după ANM

O influiență semnificativă asupra tempe raturilor medii anuale este dată de durata medie
de stralucire a Soarelui, astf el cu cât acesta straluceș te mai puternic , cu atat temperaturile sunt
mai ridicate pe o perioada mai mare de timp.
Media multianuală a duratei de stră lucire a Soarelui este de 181,0 ore.
Datorită duratei de stralicire a Soarelui remarcăm faptul că î n luna i ulie se înregistrează
cea mai mare valoare a temperaturii maxime zilnice, 287,8 ore fiind cea mai ridicată din sezonul
de vara.
Cele mai scăzute valori se înregistrează î n lunile de iarna, minima absolută fiind de 93,8
ore în luna februarie.
97,5
93,8 159,9 181,0 233,4 264,5 287,8
259,8
210,5
171,2
108,5
103,7 181
0,0 50,0 100,0 150,0 200,0 250,0 300,0 350,0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII ore
luni
Medie lunara multianuala Medie multianuala

[61]
3.5 CANTITATEA MAXIMĂ LUNARĂ ȘI ANUALĂ DE PRECIPITAȚII
CĂZUTĂ ÎN 24 ORE

Tabel ul 23 – Cantitatea maximă lunară și anuală de precipitații în 24 de ore la stația
meteorologică Pitești (1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 8,5 11,3 13,9 23,4 51,4 14,7 53,3 13 38,8 19,3 13,8 4,6 22,2
1972 10,5 10 2 9 19,9 26,5 24,2 19,9 23,4 82,6 14,5 2,2 20,4
1973 10,6 9,5 24,1 35 36,4 48 11 10,8 22,4 3,4 17,5 6 19,6
1974 3,1 4,2 5,9 12,2 34,3 68,1 81,2 22 32,5 12,2 26,1 30,2 27,7
1975 7,8 1,1 6,1 21 22,2 72,8 54,8 41,4 4,7 14,6 17,6 1,4 22,1
1976 7,7 4,8 8,6 18,6 9,6 7,1 34,1 32,5 30,7 12,3 22,5 13,7 16,9
1977 12 19,2 8,8 24,6 19,7 30,6 14,8 47,3 21,6 21,8 13,2 4,3 19,8
1978 9,6 13,4 13,4 18,2 45,3 22,6 13,9 18 43,3 4,8 36,3 9,5 20,7
1979 26,6 14,3 10,9 32,9 15,3 57,3 53,2 32,9 12,5 17,8 16,3 12,8 25,2
1980 10,5 8,9 30,1 13 33,8 26,9 26,6 13,9 27,1 40,4 14,1 24,5 22,5
Media
lunara
1971 –
1980 10,7 9,7 12,4 20,8 28,8 37,5 36,7 25,2 25,7 22,9 19,2 10,9 21,7
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

Din analiza datelor pre lucrate de la ANM, se observă că media multianual ă a înregistrat o
valoare de 21,7 mm.
În perioada anilor 1971 -1980, s -au înregistrat valori cuprinse între 16,9mm (1976) și
27,7mm (1974).
Medi a lunară a anilor analizați înregistrează creșteri și scă deri constant e pe tot parcursul
lunilor. Astfel, valorile încep să crească din luna februarie, lună în care valoarea este de 9,7mm,
pâna în luna iulie (36,7mm), urmând o scădere lentă a valorilor pâna în luna ianuarie a
anotimp ului rece, unde se înregistrează 10,7 mm.

[62]
3.6 STRATUL DE ZĂPADĂ
Stratul de z ăpadă se prezintă ca o pătură gasindu -se pe suprafața solului, fiind caracterizat
prin grozime, caracteristicile și aspectul părții superioare, deasemenea și echivalentul în apă al
acestuia.
În cazul în care nu se află în plin proces de topire, zăpada proaspătă are densitatea aprox.
0,1 g/cm3, în felul acesta considerându -se ca 1mm precipitații vor depune un strat de zăpadă de
1cm.
În țara noastră, zăpada se produce atunci cănd P eninsula Balcanică este traversata de un
ciclon mediteranean. Deasemenea

Fig.27. Stratul de zăpadă la stația meteorologică Pitești (arhivă personal)

[63]
3.6.1 Numărul mediu lunar și annual de zile cu ninsoare
Tabel ul 24 – Numărul mediu lunar și anual de zile cu ninsoare la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 6 4 6 0 0 0 0 0 0 2 3 2 23
1972 11 6 5 0 0 0 0 0 0 2 2 4 30
1973 15 3 9 0 0 0 0 0 0 0 3 6 36
1974 16 4 10 2 0 0 0 0 0 0 2 5 39
1975 6 9 3 0 0 0 0 0 0 0 5 4 27
1976 11 14 9 0 0 0 0 0 0 0 0 8 42
1977 5 6 2 0 0 0 0 0 0 0 1 4 18
1978 10 13 2 0 0 0 0 0 0 0 0 11 36
1979 12 6 1 1 0 0 0 0 0 2 4 4 30
1980 14 6 6 0 0 0 0 0 0 0 3 3 32
Media
lunara
1971 –
1980 10,6 7,1 5,3 0,3 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,6 2,3 5,1 31,3
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

În urma datelor prelucrate de la ANM, a rezultat un număr multianual de zile cu ninsoare
cu valoarea de 31,3 zile.
Media anuală a înregistrat valori relative apropiate, acestea fiind cuprinse între 18 zile în
anul 1977 și 42 zile în anul 1976. De remarcat este faptul că în anii 1972 și 1979 s -au înregistrat
valori identice și anume 30 zile. Deasemenea și în cazul anilo r 1973 și 1978 s -a înregistrat un
număr de zile identic, având valoarea de 3 6.
Media lunară înregistrată, dispune de valori cuprinse între 0,3 în luna aprilie și 10,6 în
ianuarie.
Lunile în care nu s -au înregistrat zile cu nins oare, sunt cele care se regăs esc în semestrul
cald, excepție făcând luna aprilie cu cele 0,3 zile cu ninsoare.

[64]
3.6.2 Numărul mediu lunar și annual de zile cu strat de zăpadă
Tabel ul 25-Numărul mediu lunar și anual de zile cu strat de zăpadă la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 5 2 9 0 0 0 0 0 0 1 4 3 24
1972 18 8 3 0 0 0 0 0 0 0 3 5 37
1973 18 10 14 0 0 0 0 0 0 0 4 24 70
1974 19 1 6 0 0 0 0 0 0 0 0 2 28
1975 11 5 2 0 0 0 0 0 0 0 8 3 29
1976 8 20 9 0 0 0 0 0 0 1 4 8 50
1977 12 6 2 0 0 0 0 0 0 0 0 19 39
1978 11 14 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 26
1979 27 3 0 0 0 0 0 0 0 0 2 0 32
1980 31 10 1 0 0 0 0 0 0 0 5 18 65
Media
lunara
1971 –
1980 16,0 7,9 4,6 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,2 3,0 8,3 40
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

La stația meteorologică Pitești, valoarea medie multianuală a zilelor cu strat de zăpadă a
fost de 40 zile.
Valorile medilor anuale ale anilor 1971 -1980, au fost cuprinse între 24 în anul 1971 și 70
zile în 1973.
În ceea ce privește media lunară rezultată în urma prelucrării datelor provenite de la
ANM, valorile sunt cuprinse între 0,2 zile în octombrie și 16,0 zile cu strat de zăpadă în luna
ianuarie.
Zilele fără strat de zăpadă se regăsesc pe tot parcursul seme strului cald, acesta cuprinzând
lunile aprilie, mai, iunie, iulie, august și septembrie.

[65]
3.7 ALTE FENOMENE METEOROLOGICE
3.7.1 Seceta
Seceta este reprezentată de un anumit interval de timp ce se caracterizează prin scăderea
sau lipsa cantitățiilor de precipitații. În funcție de evoluția fenomenului, sau a perturbării ciclului
apei, secetele se clasifică în: secetă meteorologică, secetă pedologică, freatică, hidrologică și
secetă hidraulică.
Secetele meteorologică se evidențiază prin extinderea anticiclonilor subtropicali , dar și
prin prezența unor ridicate nuclee de presiune. Sub aspect de risc, secetele din timpul verii pot
compromite recoltele, pe când cele prezente la sfârșitul verii pot afecta culturile de toamna.
Deasemenea seceta freatică și cea hidrologică cauzează problem în alimentarea cu apa.
Pentru prognozarea secetelor meteorologice se utilizează date ale precipitațiilor
modelelor globale cu un program de anticipare până la 10 zi le, în timp ce pentru secetele
hidrologice, freatice, pedologice, estimările se fac sezoniere sau lunare și se realizează de diferite
stații meteorologice de prognozare.
3.7.2 Ceața
Ceața este reprezentată de suspensia unor picături de apă sau a unor crist ale de gheață
microscopice, în stratul inferior al aerului, care reduc vizibilitatea pe orizontală a suprafeței
terestre sub 1000m. Aceasta rezultă în urma condensării vaporilor de apă ce se află în stratul de
aer din suprafața terestră. Dacă vizibilitatea depășește 1 km, fenomenul poartă numele de aer
cețos. Dacă sunt puse în lumină puternică cristalele sau picăturile ce alcătuiesc ceața se pot vedea
cu ochiul liber.
În arealul municipiului studiat, ceața capătă o culoare galben -murdar, mai ales în partea
de sud, unde se află zona industriala (fostul S.C.ARPEGHIM), dar și în partea de nord, unde sunt
prezente emanații foarte puternice de praf și fum. În prezența ceții umezeala aerului este foarte
aproape de valoarea 100%
În arealul municipiului Pitești, se regăsesc următoarele tipuri de ceță: ceață de radiație, de
advecție, frontal sau de amestec, evaporație și cea de tip orografic.
În prezența ceții, vizibilitatea orizontală se reduce la sub 1km, dar pe de altă parte
grosimea îi poate varia pâna la cel mult 1000m.

[66]
Tabel ul 26 – Numărul mediu lunar și anual de zile cu ceață la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 10 10 4 3 1 0 1 0 0 2 5 8 44
1972 9 10 1 4 1 0 0 2 2 2 8 15 54
1973 9 8 7 1 1 0 0 0 1 2 3 3 35
1974 8 10 2 0 1 1 0 0 2 1 17 8 50
1975 5 2 0 1 1 0 0 2 0 2 8 6 27
1976 5 7 5 1 2 0 0 0 2 2 12 9 45
1977 7 8 3 1 2 1 0 1 1 4 2 4 34
1978 5 15 11 0 2 0 0 0 4 2 10 13 62
1979 15 8 10 0 0 1 0 1 0 3 11 6 55
1980 12 14 13 2 2 0 0 0 0 5 7 16 71
Media
lunara
1971 –
1980 8,5 9,2 5,6 1,3 1,3 0,3 0,1 0,6 1,2 2,5 8,3 8,8 47
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

Ceața este un fenomen întalnit pe tot parcursul anului. În urma analizei efectuate asupra
tabelului cu date prelucrate de la ANM, s -au stabilit un număr multianual de 47 zile cu ceață.
Anii în care s -au înregistrat cele mai multe zile cu ceață au fost 1980 cu 71 zile și 1978
cu 62 zile. Anul în care cea mai mică valoare, 27 zile, a fost înregistrată a fost 1975.
Media lunară a avut valo ri care au oscilat între 0,1 în luna iulie și 9,2 în luna februarie.
De remarcat este faptul că în lunile aprilie și mai numărul zilelor cu ceață a fost acelaș, și anume
1,3.
3.7.3 Bruma
Bruma, fenomen climatic de iarnă, este reprezentată de stratul de cri stale albicioase, sub
formă de ace, pene, solzi, peduse pe obiecte sau pe suprafața solului. Aceasta se produce prin
solidificarea și condensare vaporilor de apă ai aerului ce se află pe obiecte sau pe sol.
Pentru formarea brumei există câteva condiții dom inante: umezeală relativă mare (peste
80%) și nebulozitate foarte redusă, vânt slab (până în 2m/s).

[67]
Bruma dispare de pe suprafața solului și a obiectelor, de cele mai multe ori, prin topire,
dar și prin evapotranspirație.

Tabel ul 27 – Numărul mediu lunar și anual de zile cu brumă la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 13 12 7 1 0 0 0 0 0 6 11 17 67
1972 7 10 10 1 0 0 0 0 1 7 6 16 58
1973 10 15 13 0 0 0 0 0 0 7 16 23 84
1974 14 11 8 4 0 0 0 0 0 7 18 20 82
1975 18 17 10 1 0 0 0 0 0 6 8 27 87
1976 20 17 16 1 0 0 0 0 0 0 6 22 82
1977 21 6 8 3 0 0 0 0 2 2 10 24 76
1978 20 11 8 0 0 0 0 0 0 7 18 14 78
1979 8 11 9 0 0 0 0 0 0 7 5 6 46
1980 2 13 7 1 0 0 0 0 0 3 8 14 48
Media
lunara
1971 –
1980 13,3 12,3 9,6 1,2 0,0 0,0 0,0 0,0 0,3 5,2 10,6 18,3 70
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

La stația meteorologică Pitești media multianuală a zilelor cu brumă a fost de 70.
Cea mai mare valoare a zilelor cu brumă a fost înregistrată în anul 1975, aceasta fiind de
87 pe când cea mai mică a avut valoarea de 46 zile în anul 1979.
Ținând cont de media lunară din perioada 1971 -1980, luna în care acest fenomen prezintă
cea mai mare valoare este decembrie, aceasta fiind de 18,3 zile, în timp ce valoarea cea mai
scăzută, 0,3 zile, se înregistrează în luna septembrie.
Lunile care nu au înregistrat valori ale zilelor cu brumă sunt: mai, iunie, iulie, august.
Cele mai timpurii brume se produc cu puțin timp înaintea înghețurilor ti mpurii.

[68]
3.7.4 Chiciura
Chiciura este fenomenul care se formează atunci când temperature solului și a aerului
coboară sun 0șC. Chiciura, fenomen hidrometeorologic, apare în perioada noiembrie -martie,
având consecințe negative asupra liniilor de înaltă tens iune, pomilor fructiferi și asupra multor
altor elemente din mediu.
Chiciura se manifestă printr -o depunere solidă , care înfățișează prin înghețarea vaporilor
apei, sau înghețarea picăturilor suprarăcite. Aceasta se poate forma pe vreme caldă, a căror
temperaturi sunt negative și mai rar putându -se depune în lipsa ceței.
Acest fenomen este present sub două forme: chiciură moale și chiciură tare. Chiciura
moale are aspect cristalin sau pufos, aceasta rezultând prin înghețarea vaporilor de apă, în timp
ce chiciura tare (granulară) are aspect de zăpadă, devenind în timp compactă și sticloasă.

Tabel ul 28 – Numărul mediu lunar și anual de zile cu chiciură la stația meteorologică Pitești
(1971 -1980)
Perioada I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Media
anuala
1971 4 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 7
1972 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 3
1973 2 2 1 0 0 0 0 0 0 0 1 3 9
1974 7 5 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 14
1975 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 2 1 6
1976 1 3 0 0 0 0 0 0 0 0 0 4 8
1977 3 2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 8
1978 4 4 0 0 0 0 0 0 0 0 3 4 15
1979 7 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 9
1980 4 4 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 9
Media
lunara
1971 –
1980 3,5 2,1 0,2 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,6 2,4 8,8
Sursă: Date prelucrate dupa ANM

[69]
În perioada 1971 -1980, la stația meteorologică Pitești, media multianuală a zilelor cu
chiciură a fost de 8,8 zile.
Din interpretarea datelor mediei anuale se remarcă anul 1978, ca deținând cel mai mare
număr de zile cu chiciură, 15 zile, urmat îndeaproape de anul 1974 a cărei valoare a fost de 14
zile.
Anii în care s -au înregistr at valori egale sunt 1973, 1979 și 1980 deținând un numar de 9
zile de chiciura. Deasemenea și în anii consecutivi 1976 și 1977 au fost înregistrate valori
identice și anume 8 zile.
Cele mai reduse zile cu chiciură s -au înregistrat in anul 1972 avand valo area de 0,3 zile.
Media lunară a perioadei analizate, deține valori cuprinse între 0,2 zile în luna martie și
3,5 zile în luna ianuarie.

[70]
CONCLUZII
Lucrarea ,,Fenomene climatic de risc în arealul municipiului Pitești” prezintă
caracteristicile climatice ale ale acestei zone prin intermediul parametrilor climatici. Conținutul
celor patru capitole analizate reflectă obiectivul și aspectele temei alese.
În capitolul de început, au fost prezentate informațiile principale care fac referire la
factorii radiativi și dinamici, la poziția geografică a orașului Pitești în cadrul României,
descrierea principalelor unități geografice și modul în care acestea influien țează clima. Prin
așezarea geografică a orașului într -o zonă de câmplie înaltă, s -au determinat anumite
particularități climatice ale zonei.
Cea mai mare influiență asupra suprafeței active este cauzată de relief, deoarece
generează trăsături climatice imp ortante. Rețeaua hidrografică a orașului studiat prezintă o
influiență deosebită asupra modificării condițiilor climatice locale, iar văile care s -au format de -a
lungul timpului, dirijează vânturile în sensul orientării lor. În funcție de densitatea, speci ile
caracteristice sau înălțimea arborilor,vegetația generează la rândul ei anumite particularități
climatice, dar și topoclimatice diferite.
Din capitolul al II -lea , reies principalele caracteristici climatice ale arealului analizat.
Prin realizarea tab elelor și graficelor asupra temperaturii aerului, umezelii, nebulozității, duratei
de strălucire a Soarelui, precipitațiilor atmosferice, stratului de zăpadă, vântului și a fenomenelor
de risc, am determinat analiza detaliată asupra climei arealului.
În urma analizelor efectuate, s -a constatat ca media multianuală a perioade analizate a
fost de 9,6șC, existând diferențe atât negative cât și positive de la o lună la cealaltă, cât și
abaterilor față de temperatura medie multianuală, acest aspect fiind foarte bine evidențiat prin
grafice. Umezeala medie multianuală înregistrează valori sub media multianuală în semestrul
cald, iar nebulozitatea înregistrează valori sub media multianuala în lunile de vara și începutul
toamnei. Cea mai mare cantitate de precipita ții a fost înregistrată în toamna lunii octombrie,
282,9 mm. Directiile vântului pentru cele cinci roze au fost dominant nord -vest.
În capitolul final , fenomenele climatice de risc prezente pe teritoriul arealului studiat au
fost analizate. Prin datele provenite de la ANM, care ulterior au fost prelucrate, s -a stabilit
numărul maxim, dar și cel minim cu fenomene de risc, evidențiându -se totodată perioadele în
care acestea au avut un impact negativ.
În concluzie, lucrarea de față prezintă o analiză com plexă a factorilor geografici,
parametrilor climatic, dar si fenomenelor meteorologice din arealul municipiului Pitești.

[71]
BIBLIOGRAFIE
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE METEOROLOGIE (autor colectiv), 2008, Clima
României Editura Academiei Române București ;
Bogd an O ., Niculescu E ., ,,Riscurile climatice din România ”, Edit . Sega – International,
București, 1999 ;
Bâzâc G . ,,Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei României ”,
Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1983 ;
Ciulache S ., Ionac N . ,,Fenomene atmosferice de risc și catastrofe climatice ”, Edit .Șt.
București, 1995 ;
Ciulache, S. ,,Orașul și clima” Edit. Stiințifică și Enciclopedică ”, București 1980;
Ciulache, S., Ionac, N. ,,Fenomene atmosferice de risc”, Edit. U niv. București, 1995;
Ciulache, S., Ionac, N. ,,Meteorologie grafică”, Edit. Univ. București, 1995;
Ciulache, S., Ionac, N. ,,Esențial în meteorologie și climatologie”, Edit. Univ. București,
2007;
Ciulache S. ,, Topoclimatologie și Microclimatologie ”, Editura Univ. București, 1971;
Ciulache S. ,, Clima depresiunii Sibiu ” , Edit. Univ. București, 1997;
Ciulache S. ,, Mereorologie și climatologie ” , Editura Universitară, București, 2002;
Coteț, V. Petre ,,Câmpia Română – studiu de geomorfologie integrată”, Edit. Ceres,
București, 1976;
Cucu V. ,,Orașele României”, Edit. Academiei, București, 1972;
Dumitrescu Elena ,,Curs de Meteorologie – Climatologie”,Vol. I București, 1973;
Fărcaș I. ,,Clima urbană ” , Casa Carții de Știință, Cluj -Napoca, 199 9;
Florea N. Munteanu I. Rapaport C. Chițu C. Opriș N. ,,Geografia solurilor României ” ,
Edit. Stiințifică, București 1968;
Florentina Miu ,,Clima și polusrea orașului Pitești ”,(teză de doctorat ) Edit. Universității
din Pitești, 2006;
Neacșa O., Berbecel O. ,,Climatologie și Agrometeorologie ”, Editura didactică și
pedagogică, București, 1979;
Ion Popescu Argeșel, ,,Observații geomorfologice în Valea Argeșului ”, Edit. Univ.
București, 1969 ;
www.orasulpitesti.info.com , accesat la data de 10 iunie, ora 22:15.