Programul de studii: Hidrologie -Meteorologie Diferențe topoclimatice și microclimatice în orașul Brăila Îndrumător științific: Prof.univ.dr. Ionac… [629758]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Îndrumator științific:
Prof.univ.dr. Ionac Nicoleta
Asit.univ.dr. Grigore Elena

Absolvent: [anonimizat]
2017

2

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘT I
Facultatea de Geografie

Domeniul: Geografie
Programul de studii: Hidrologie -Meteorologie

Diferențe topoclimatice și microclimatice în orașul
Brăila

Îndrumător științific:
Prof.univ.dr. Ionac Nicoleta
Asit.univ.dr. Grigore Elena

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
1 Contents
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 5
1 Capitolul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 8
1.1 Factorii climatogeni radiativi ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 8
1.1.1 Radiația s olară globală (Q) ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 8
1.1.2 Bilantul radiativ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.2 Factorii climatogeni dinamici ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
1.2.1 Principalii centri barici de deasupra Europei ………………………….. ………………………….. … 10
1.2.2 Principalele tipuri de circulație a aerului ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.2.3 Principalele mase de aer care acționează asupra teritoriului României ……………………… 11
1.3 Factorii climatogeni fizico -geografici ………………………….. ………………………….. ………………… 11
1.3.1 Așezarea geografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 11
1.3.2 Relieful ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 13
1.3.3 Hidrografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
1.3.4 Vegetația ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 15
1.3.5 Solurile ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 15
1.4 Factorul antropic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 18
2 Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 19
2.1 Temperatura aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
2.1.1 Regimul anual al temperaturii medii lunare, anotimpuale și semestriale …………………… 20
2.1.2 Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului ………………………….. …………………………. 23
2.1.3 Media maximelor termice ………………………….. ………………………….. ………………………….. 24
2.1.4 Media minimelor termice ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 25
2.1.5 Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare ………………………….. ………………………. 25
2.1.6 Frecvența zilelor cu temperaturi caracteristice ( de vară tropicală,de iarnă cu îngheț) …. 26
2.2 Umezeala aerului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 26
2.3 Nebulozitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 28
2.4 Durata de strălucire a Soarelu i ………………………….. ………………………….. ………………………….. 29
2.5 Precipitațiile atmosferice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 30
2.5.1 Regimul anual al precipitațiilor atmosferice ………………………….. ………………………….. …. 31
2.5.2 Cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore ………………………….. ………………………….. . 32
2.5.3 Stratul de zăpadă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 33

4
2.6 Presiunea atmosferică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 34
2.7 Vântul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 34
3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 34
4 Capitolul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 35
4.1 Topoclimatul microclimatul arterelor de circulație ………………………….. ………………………….. . 37
4.2 Topocliamtul si microclimatul spațiilor verzi ………………………….. ………………………….. ……… 38
4.3 Topoclimatul si microclimatul bazinelor de apă ………………………….. ………………………….. ….. 38
4.4 Topoclimatul si microclimatul spațiilor rezidențiale ………………………….. …………………………. 39
4.5 Topocliamtul si microclimatul zonelor adminstrative -comercia le ………………………….. ………. 40
4.6 Topoclimatul si microclimatul zonei industriale ………………………….. ………………………….. ….. 41
5 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 43

5
Introducere

Titlul lucrării de licență este “Diferențe topoclimatice și microclimatice în orașul Brăila“. Am
ales această temă deoarece am fost fascinat de Topoclimatologie și de modul în care eleme ntele
clima tice suferă modificari în raport cu orașul.
Motivația alegerii orașului Brăila este sentimentală , deoarece este orașul me u natal, și am vrut
să contribui la cunoașterea științifică a orizontului local . Atașamentul unui om de locul natal este un
sentiment puternic ce apare înca din copilărie și persistă toată viața.
George Vâlsan, în lucrarea “ În sprijinul profesorului de geografie “, spune ”Geografia trebuie
să înceapă cu studiul locului natal, ale cărui elemente, proaspete, pline de imagini, de simțire, există în
sufletul fiecărui copil și trebuie scoase la lumină, valorificate și rânduite“.

Scopul acestei lucrări este obținerea diplomei de lic ență și formarea abilităților pentru
realizarea unei lucrări științifice complexe, fiind rezultatul an ilor de studiu.

Datele meteorologice necesare pentru realizarea acestei lucrări au fost procurate de la A.N.M.,
datele sunt din perioada 197 4-1980.

Sursele bibliografice cele mai importante folosite pentru realizarea acestei lucrări au fost:
”Clima Româ niei“ , ”Esențial în Meteo rologie și Climatologie“ publicată de domnii profesori Ste rie
Ciulache și Ionac Nicoleta și ”Județele patriei – Brăila – monografie“.

Lucrarea este structarată pe trei capitole, fiecare capitol având un subiect propriu -zis.
Prim ul capitol face referire la factorii genetici și antropici care influențează evoluția
caracteristicilor topoclimatelor prezente în areal.

Cel de -al doilea capitol face referire la caracteristicile climatice din arealul studiat și cuprinde
datele de la A.N .M prelucrate de catre mine.

În ultimul capitol sunt studiate elementele climatice în raport cu orașul Brăila, ce influențeaza
prin încalzirea artificială, materialul de contrucție al orașului, spațiile verzi etc.

6
Istoricul stației meteorologice Brăila
2 Indicativul stației, în Codul Sinoptic Internațional este 15333 și este amplasată la altitudinea
de 15m . Este localizată pe Șos. Vizirului 9 în curtea Stațiunii de cercetare și dezvoltare agricol ă
Brăila .
3 A fost înființată pe 13 aprilie 1974 la ordin ul I.M.H și a funcționat cu program redus și cu
personal de 3 oameni până în septembrie 1976 când s -a trecut pe program non -stop.
4 La data de 1 octombrie 2002 s -a început lucrarea pentru montarea stație meteorologice
automate, iar pe data de 5 octombrie a f ost finalizată. Instalarea calculatorului a fost efectuată pe data
de 30 octombrie.
5 Stația automată a intrat în funcțiune pe data de 6 februrie 2003 și tim p de 3 luni de la
instalare, măsuratorile s -au mai efectuat și cu aparatura clasică.
6
Istoricul cerc etării climatice
Datele meteorologice folosite în această l ucrare au fost din perioada 1974 -1980 și au fost obținute
de la Administrația Națională de Meteorologie. Aceste date au fost prelucrate în Microsoft Excel sub
formă de tabele și grafice apoi au fos t inserate , sub formă de imagini , în documentul realizat în
Microsoft Word.
Harta utilizării terenului, hărțile cu localizarea arealului de studiu, harta solurilor a arealului
analizat, au fost realizate cu ajutorul softului ArcGis .
Mulț umiri pentru spriji nul acordat
Cu deosebită considerație și recunostință aduc mulțumiri doamnei Prof.univ.dr. Ionac Nicoleta
și doamnei Asit.univ.dr. Grigore Elena , îndrumătorii mei științific i în realizarea acestei lucrări de
licență, de la care am primit sprijin și încura jări pe tot parcusul realizării acestei lucrări de licență.
Doresc să le mulțumesc și celorlalte persoane care m -au ajutat să realizez această lucrare și
anume: părinților care m -au susținut atât moral cât și financiar , mulțumesc doamn ului Nicolescu
Traia n, șeful stației meteorologice de la Brăila , care m -a ajutat cu diverse informații . Doresc să le
mulțumesc sincer tuturor cadrelor didactice din cadrul Facultății de Geografie (Universitatea din
București) de la care, timp de 3 ani, am acumulat multe infor mații în acest domeniu.

7

Foto 1 Clădirea biroului stației meteorologice Brăila
(sursa : arhiva personala, 2017)

Foto 2 Platforma stației meteorologice Brăila
(sursa : arhiva personala, 2017)

8

1 Capitolul 1

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Factorii genetic i ai climei sunt reprezentați de factorii radiativi, dinamici și fizico -geografici, la
care se adaugă factorii antropici.

1.1 Factorii climatogeni radiativi

Radiația solară –transformată diferențiat în atmosferă și la suprafața terestră – constituie sursa
energetică primară a proceselor meteorologice.
Factorii climatogeni radiativi, includ toate fluxurile de energie radiantă care străbat atmosfera și
ajung la suprafața terestră, dar pot fi reduși la radiația solară, deoarece radiația terestră și radiația
atmos ferei nu sunt altceva decât energie solară transformată. Reducția respectiva este valabilă pentru
sistemul Pământ – atmosferă în ansamblul său. Când se analizează însă condițiile climatice pe zone sau
regiuni distincte, bilanțul radiativ și bilanțul calori c capătă semnificații deosebit de importante. (Clima
României, 2008).
1.1.1 Radiația solară globală (Q)

Radiatia solară globală (Q) reprezintă suma radiației solare directe (S) și a celei difuze (D).
Radiația solară globală este prezentă pe tot parcursul zilei și a anului și poate fi considerată cel mai
important parametru radiativ, fiind principala sursă energetică care declanșează majoritatea proceselor
atmosferice.
Aproape toate proce sele geofizice și biofizice ce au loc la suprafața Pământului și în atmosfer ă
sunt datorate radiației solare. Rolul energi ei solare radiante în gen eza diferitelor tipuri de climă reiese
din faptul că în absența ei ceilalți factori climatogeni nu mai pot acționa.
Pe platforma meteorologică se măsoară cu piranometrul și cu actilogr aful. Principalul factor ce
influențează radiația globală este unghiul înălțimii Soarelui deasupra orizontului.
La valoarea maximă se înregistrează cele mai mari niveluri ale radiaței globale, acestea
situându -se în regiunile intertropicale și subtropical e.

9
În zonele temperate, valorile medii anuale ale radiației globale variază între 140 kcal/cm2 și 80
kcal/cm2 (Ionac Nicoleta, 2007).
Regimul anual al radiației globale marchează faptul că valorile cele mai mari se înregistrează în
timpul verii, iar cele mai mici în timpul iernii, datorită micșorării duratei de strălucire a Soarelui.

1.1.2 Bilantul radiativ

Bilanțul radiativ reprezintă diferența dintre suma fluxurilor radiative de undă scurtă și lungă
primite și suma fluxurilor radiative de undă scurtă și lung ă cedate. Bilanțul radiativ diferă de la zi la
noapte. (Ciulache, Ionac, 2007)
Bilanțul radiativ se definește prin diferența sumei tuturor radiaților primite și suma radiaților
cedate. Acesta este diferit de la zi la noapte, de asemenea, este influențat de sitațiile sinoptice cu cer
acoperit. Are valori negative noapte și valori pozitive pe timpul zilei, iar forma cea mai simplă a
acestuia este: B=Q(1 -A)-Eef, unde Q reprezintă radiația globală, A este albedoul, iar Eef reprezintă
radiația efectivă (Ionac Ni coleta, 2007).
Nebulozitatea reprezintă un factor esențial în stabilirea bilanțului radiativ, deoarece fluxul
radiației descendente, un element esential în ecuația bilanțului radiativ, este influențat in mod direct de
către gradul de acoperire cu nori. În condițiile de cer senin, aceste valori depășesc 600 W m-2 la ora 12
în lunile de vară, în timp ce în lunile de iarnă, în special în decembrie se ating gele mai mici valori
anuale pentru bilanțul radiativ, cuprinse între 112 W m-2 la Timișoara si 147 W m-2 la Constanța.
(Clima României 2008)
Din punct de vedere al distribuției în latitudine a valorilor bilanțului radiativ putem distinge
două mari areale: extracarpatic și intracarpatic. În cazul arealului extracarpatic se poate nota că valorile
bilanțului rad iativ depașesc în lunile de vara 500 W m-2 la orele amiezii, iar iarna valoarea acestuia nu
scade sub 90 W m-2 la amiază. (Clima României 2008).
1.2 Factorii climatogeni dinamici

Factorii dinamici pot produce perturbații ale diferitelor elemente și fenomene m eteorologice, în
funcție de tipul maselor de aer ce străbat teritoriul respectiv. Această circulație a aerului se datorează
repartiției inegale a presiunii atmosferice și a tendinței acesteia de a se echilibra.
Reprezintă o consecință a factorului radiati v, având o arie de manifestare la nivel regional,
astfel datorită valorilor diferite ale radiației solare, în latitudine, sau în funcție de anotimp, sau în

10
funcție de mediul continental sau marin, cât și în funcție de particularitățile suprafeței active, s e
realizează o încălzire neuniformă a aerului din atmosfera joasa.
Aceasta încălzire neuniformă, generează diferențe de presiune a aerului atmosferic, ceea ce
determină apariția unor centrii barici, cu acțiune mai slabă sau mai intensă sau cu arie de răsp ândire
mai mare sau mai redusă.
1.2.1 Principalii centri barici de deasupra Europei

Circulația generală în straturile inferioare ale atmosferei, în special în troposferă, se realizează
prin interacțiunea mai multor factori: gradientul baric orizontal, forța Cor iolis, forța de frecare și forța
centrifugă. Datorită acestei circulații generale, masele de aer se deplasează, înlocuindu -se între ele.
Staționarea îndelungață a maselor de aer deasupra unor regiuni cu caracteristici relativ uniforme
imprimă acestora part icularitățile suprafețelor respective, ce se definesc prin omogenitatea lor pe mari
întinderi geografice ( Clima României , 2008).
Masele de aer se deosebesc și în funcție de originea geografică , astfel, există mase de aer artic,
polar, tropical și ecuatoria l. De asemenea, în funcție de suprafața d easupra căreia s -a format masa de
aer, acestea se pot clasifica în continentale sau maritime (a ceastă caracterizare nu se aplică maselor de
aer ecuatoriale ).
În concluzie, ținând cont de caracteristicile maselor de aer, formarea acestora și de influența pe
care o au asupra continentului, principalii centrii barici de deasupra Europei sunt: Anticiclonul azoric,
Anticiclonul siberian, Anticiclonul groenlandez, Ciclonul islandez și Ciclonii mediteraneeni ( Clima
Românie i, 2008).

1.2.2 Principalele tipuri de circulație a aerului

Valorile medii ale principalelor elemente meteorologice sunt definesc dinamica maselor de aer.
Astfel, în troposfera medie există patru tipuri de circulație a aerului: vestică, polară, tropicală și de
blocaj.
Circulația vestică prezintă cea mai mare frecvență. Numită și zonală, se manifestă tot timpul
anului și are un caracter de persistență putând să dureze perioade mari de timp. În România, această
circulație provoacă ierni blânde cu precipitații su b formă de ploaie. Cu toate aceste, gradul de
instabilitate este mai mare în perioada caldă a anului, când la trecerea fronturilor atmosferice reci cad
averse de ploaie însoțite de fenomene orajoase ( Clima României , 2008).
Circulația polară are frecvență mai redusăm, dar în ceea ce privește perioada caldă are
caracteristici asemănătoare cu circulația vestică. Ambele au un grad de instabilitate crescut și provoacă
averse cu descărcări electrice iar în perioada rece circulația polară aduce ninsori însemnate.
După traiectoria pe teritoriul României, circulația polară poate fi: directă, întoarsă sau
ultrapolară. Circulația polară directă se caracterizează prin deplasarea maselor de aer polar din
Groenlanda și Peninsula Scandinavă spre sud -est, vremea se răcesș te, iar local pot apărea precipitații
cu viteze ale vântului intensificate. Circulația polară întoarsă presupune un transport direct nord -sud,
unde se poate deplasa către est, iar apoi către nord -est. În perioada rece, din cauza circulației întoarse

11
se pro duc ninsori. În final, circulația polară de tip ultrapolar produce cele mai puternice răciri, iar în
perioada rece a anului, unde frecvența este cea mai mare, se înregistrează cele mai puternice răciri
(Clima României , 2008).
Circulația tropicală presupune intrarea pe continent a unor mase de aer din Asia Mică sau
nordul Africii.
Circulația de blocaj reprezintă acțiunea de deviere a formațiunilor depresionare generate în
nordul Oceanului Atlantic către nordul și nord -estul continentului european, ocolind p artea centrală. În
această situația domină o vreme caldă, frumoasă, dar secetoasă pe timpul verii. În perioada rece
vremea este închisă cu precipitații reduse ( Clima României , 2008).

1.2.3 Principalele mase de aer care acționează asupra teritoriului României

Principalele mase de aer care survolează România sunt:
Mase de aer arctic – sunt reprezentate de masele de aer continentale care pătrund din zona
Polului Nord și masele de aer martim care pătrund dinspre Groenlanda.
Mase de aer polar – sunt reprezentate d e masele de aer continentale formate în anticiclonii din
Europa de Est și masele de aer maritime care pătrund dinspre Oceanul Atlantic.
Mase de aer tropicale – sunt reprezentate de mase de aer continentale care pătrund în Europa
dinspre Africa de Nord și masele de aer maritime care iau naștere la altitudinile subtropicale ale
Oceanului Atlantic. (Clima României, 2008)

1.3 Factorii climatogeni fizico -geografici

Suprafața activă subiaccentă, prin intermediul căreia se face transformarea radiației solare,
predo minant în domeniul spectrului vizibil, în energie calorică și transferal ei straturilor atmosferei
inferioare, se caracterizează printr -o varietate deosebită, la aceasta contribuind și diversitatea
fenonemelor de relief, a solurilor și a straturilor vegeta le, hidrografia ( Clima României, 2008).

1.3.1 Așezarea geografică

Municipiul Brăila este reședința și cel mai mare oraș al județului Brăila și se află în nord -estul
regiunii istorice Muntenia, în sud -estul României. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării .
Conform ultimelor date oficiale ale Institutului Național de Statistică, populația orașului era, în anul
2011, de 180.302 de locuitori, fiind al 11 -lea cel mai mare centru urban din țară după numărul de
locuitori.
Suprafața orașului este de 78 km², altitudinea este de 25m iar coordonatele sale sunt 45°16′9″
latitudine nordică și 27°57′27″ longitudine estică.â

12

Figura nr.1 Pozitia geografica a judetului Brăila
(sursa: hartă prelucrată în ArcGis, 2017 )

Figura nr.2 Localizarea orașului în cadrul județul ui Brăila
(sursa: hartă prelucrată în ArcGis, 2017 )

13

1.3.2 Relieful

Relieful este diversificat dar dominant de câmpie. În Câmpia Bărăganului sunt numeroase
forme ce constituie în relief: mici movile, crovuri, depresiuni lacustre, dune de nisip, largi confluen țe
ale râurilor, meandre, ostroave, grinduri.
Teritoriul situat la vest de Dunăre, reprezintă cea mai mare parte din întinderea județului. Pe
această înti ndere, relieful de câmpie este neted, întrerupt de movile, văi și lacuri. Râurile care
delimitează ace astă zonă sunt Siretul, Buzăul și Călmățuiul.

Câmpia Brailei, denumită si Bără ganul nordic reprezintă un inte rfluviu cu altitudini î ntre 20 –
30 metri. Ea este situata între Lunca Dunării, a Calmățuiului, a Siretului si a Buză ului p âna în zona
brațelor Buzaului dintre Fă urei si Ulmu. În vest altitudinile urca p ână la 40 – 50 de metri , datorită
depozitelor eoliene (relief de dune). Î n est este o zona neteda ce se terminata abrupt spre Dunare si
Siret . Portiunea de la vest de Valea Iencii este mai înalta iar datorita prezentei crovurilor suprafata ei
pare ondulata. În cadrul C âmpiei Brailei se disting mai multe unitati: C âmpul Mircea Voda, C âmpul
Ianca sau Movila Miresii, C âmpul Viziru, C âmpul Roman – Gemenele.
Municipiul Brăila se află situat în partea de n ord a Câmpului Viziru ce are o altitudine medie
de 20 de metri, în nord, spre Baldovineș ti și în cartierul Pisc din Bră ila, altitudinea ajunge la 33 de
metri datorită acumulărilor eoliene, iar la Dunare se termină printr -o panta abruptă.
În nord, Brăila s e află la contactul cu lunca Siretului Inferior, o câmpie joasă cu soluri aluviale,
cu multe albii părăsite. Fenomenul de subsidență din cursul Siretului Inferior este marcat de
convergența râurilor, de marea aluvionare a albiilor, de gradul înalt de mean drare, de abaterea Siretului
spre nord și de numeroasele cursuri părăsite în sud. Altitudinea variază între 5 – 6 metri si 13 – 15
metri.
În est, oraș ul se învecinează cu Balta Brăilei, denumită și Insula Mare a Brăilei, reprezentând
suprafața cuprinsă între cele două brațe ale Dunării (Dună rea Veche sau Bra țul Mă cin si Du nărea
Nouă ). Aceasta s -a format printr -un regim deltaic de eroziune și acumulare fluviatilă . Se întinde pe o
lungime de 60 de kilometri pe directia nor d-sud (Vadul Oii – Brăila) și are 20 de kilometri lățime și
altitudini de 2 – 12 metri.

14

Figura nr.3 Harta unităților de relief din județului Brăila
(sursa: hartă prelucrată în ArcGis, 2017 )

15

1.3.3 Hidrografie

Hidrografia influențează clima stratului de aer inferior datorită proprietăților fiz ice ale apei ,
acestea sunt capacitatea calorică mare, căldura specifică mare, conductivitatea calorică mică.
Diferențele de temperatură între uscat ș i apă sunt evidente în special între zi și noapte, între vară si
iarnăă și cu cât volumul și suprafețele ap ei sunt mai mari.
Principala arteră hidrogarfică este Dunărea, care împreună cu amenajările hidrotehnice
atenuează ariditate a și diferențele de temperatură. Influența Dună rii se mai resimte ș i în regimul
precipitațiilor, curenții de aer descendenți de de asupra apei determină destr ămarea norilor, ș i astfel un
număr mic de precipitații .
1.3.4 Vegetația

Vegetația prioduce particularitați climatice si topoclimatice îm funcție de gradul de acoperire,
de specii, de densitatevegetației etc. Principala caracteristică a vegetației este reprezentată de reținerea
și transformarea radiației solare în căldura, ducâmd la creșterea temperaturii și la scăderea umezelii
relative.
În jurul orașului este predominantă vegetația de stepă , aceasta influențează mai puțin
topoclima, dar se întâlneș te și o vegetaț ie forestieră cum ar fi pădurea de la Lacul Să rat.
Pădurea produce modificări ale particularităț ilor climatice precum creș terea umezelii aerului, reducerea
contrastel or termice, depunerea neuniformă a stratului de zăp adă. Aceste modificari nu se resimt în
oraș.
1.3.5 Solurile

Solurile dominante sunt cernoziomurile ocupând 70 -75% , acestea formând -se în condițiile
unui climat semiarid. Cernoziomurile sunt foarte fertile și sunt folosite la numeroase culturi, grâul si
porumbu l ocupând procentul cel mai mare.
Solurile sărate din jurul orașului, mai ales la Lacul Sărat, reprezintă un factor de încălzire mai
mai accentut al atmosferei.
Solurile aluviale și al uviunile din lunca Dunării, inclusiv Balta Brăilei , a Siretului și a
Buzăului. Solurile aluviale sunt caracterizate printr -un stadiu inițial de solidificare ce are loc pe
depozite fluviatile recente ce se depun în timpul reversărilor.

16

Figura nr.4 Harta claselor de sol din județului Brăila
(sursa: hartă prelucrată în ArcG is, 2017 )

17

Figura nr.5 Harta utilizării terenului din județului Brăila
(sursa: hartă prelucrată în ArcGis, 2017 )

18

1.4 Factorul antropic

Prin activitatea antropică, societatea a influențat în mod pozitiv și negativ, procesele și
fenomenele atmosferice. Supra fețele agricole au fost extinse, padurile au fost defrișate, terenurile
mlăștinoase au fost desecate, suprafețele cu deficit de umiditate au beneficiat de echipamente de irigat
și amenajări acvatice artificiale. Construirea așezărilor rurale și urbne, a platformelor in dustriale și
căilor moderne de transport au rezultat în modificarea condițiilor locale de geneză, dezvolta re și
repartiție a parametri lor meteorologici principali .
Aceste acțiuni au dus la modificarea suprafeței ac tive, a carui rol esențial es te de a recepta
energia solară și transformarea acesteia în energie calorică.
Structura și direcția curenților de aer suferă modificări în functie de aspectele și obstacolele pe
care le prezintă suprafața activă.
Suprafețe le active cre ate de către om au dus la modificarea condițiilor locale climatice.
Construirea a șezărilor urbane au dus la modificarea radicală a caracteristicilor suprafeței active.
Multiplicarea supraf eței active de către suprafețe le pereților și acoperișurilo r clădirilor, a celor formate
în parcuri de vegetație și arbori, se manifestă în primirea și cedarea energiei calorice. De asemenea
suprafețele de beton, cărămidă, asfalt, și pavaje, tablă și țiglă afectează procesele calorice și a celor de
evaporare și in filtrare a apei provenită din precipitații. Obstacole le create de clădirile orașukui duc la
crearea unei circulații locale a aerului.
Morfologia urbană și funcțiile fiecare i localitați generează condiții climatice propri i, formându –
se astfel insu la de căldură urb ană. Căldura suplimentară degajată în urma arder ii combustibili lor
industriali și casnici intensifică efectul de insulă de căldură urbană.
Activitatea industrială și transporturile duc la modificarea compoziției atmosferei inf erioare, cu
consecințre asupra condițiilor de desfășurare a proceselor atmosferice.

19

2 Capitolul 2

CARACTERISTICILE CLIMATICE SPECIFICE ORAȘULUI BRĂILA

2.1 Temperatura aerului

Temperatura reprezintă o mărime fizică ce este folosită în măsurarea st arii de încălzire a unui
mediu, a unui corp sau a unui ansamblu de corpuri și poate fi exprimată în diferite scări de
temperatură. Pentru a reprezenta gradul de temperatură se folosesc mai multe scări , cele mai folosite
pe plan global sunt scările Celsius și Fahrenheit.
Temperatura aerului este cel mai important parametru climatic și prezintă o serie de variații anuale,
sezoniere, anotimpuale, lunare și diurne. Temperatura variază și în funcție de altitudine și latitudine.
Temperatura aerului este influența tă de următorii factori: factorii radiativi reprezentați de radiația globală și
bilanțul radiativ, factorii dimanici reprezentați de centrii barici și de circulația maselor de aer și factorii
fizico -geografici reprezentați de relief, vegetație, faună, ape și soluri.
Sursa principală de încălzire a aerului este suprafața terestră, o parte din radiație este absorbită,
iar o altă parte este reflectată. Ceea ce ne arată că aerul se încălzește de jos în sus.
Depinzând de tipul termometrului și de scopul acestui a, lichidele folosite cel mai des pentru
măsurarea temperaturii sunt alcoolul, mercurul și toluenul. Utilizarea acestora depinde de tipul
termometrului și de scopul utilizării acestuia , termometrul ordinar folosește mercurul, în timp ce
termometrul de mini mă are un rezervor cu alcool, acesta rezistând la temperaturi mai scăzute decât
mercurul.
În cadrul țării cea mai mare temperatură s -a înregistrat în anul 1951, la stația meteorologică Ion
Sion din județul Brăila și a fost de 45,5 ° C. Temperatura minima a României a fost înregistrată în
cadrul anului 1942, la stația Bod din județul Brașov și a avut de valoarea de -38,5 ° C (Clima
României, 2008)

20

Foto 3 Termometrele din adăpostul meteorologic
(sursa : arhiva personala, 2017)

2.1.1 Regimul anual al temperaturi i medii lunare, anotimpuale și semestriale

Temperatura aerului este influențată de circulația maselor de aer și de energia radiantă primită de la
Soare. Pe lângă acești doi factori, activitatea antropică modifică mediul înconjurător influențează
temperat ura.
Pentru analiza temperaturii aerului am utilizat datele provenite de la stația meteorologică Brăila,
1974 -1980.
Temperatura medie anuală pentru intervalul 1974 -1980 la stația Brăila a fost de 11șC. În acest
interval s -au înregistrat fluctuații ale medi ei anuale așa cum se observă din Tabelul 1.
În această perioadă variațiile au fost între 9,5 șC ( anul 1980) și 11,6 șC (anul 1975). Aceste
valori reprezintă minima, respectiv maxima mediilor anuale ale perioadei analizate. Cel mai călduros
an, din punct de vedere al mediei anuale a fost: 1975, iar cel mai friguros: 1980.
Cei mai cunoscuti si utilizati parametrii climatici in diferite domenii de activitate sunt
temperaturile medii lunare si anuale.
Conform graficului variatia anuala a temperatu rilor medii lunare prezinta un minim, inregistrat in
luna ianuarie ( -1.7oC) si un maxim in luna iulie (20.9oC). Media multianuala este de 11oC.

21

Tabel 1. Mediile lunare și anuale ale temperaturii aerului( șC) la stația meteorologică Brăila în perioada 19 74-
1980
Sursa: date prelucrate după ANM, 2016

Figura nr.6 Regimul anual al temperaturii aerului la stația meteorologica Brăila în perioada
1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2016 )

Regimul anual al temperaturii aerului (Figura #) prezintă o evol uție simplă, dar cu o
amplitudine relativ mare, ce denotă continetalismul zonei studiate. Valorile se încadrează între 20,9 șC
în luna iulie și -1,7 șC în luna ianuarie, acest lucru arată că luna cea mai călduroasă este iulie și cea mai
friguroasă ianuarie . Mediile maxime din iulie și ianuarie se explică prin acțiunea factorilor radiativi și
dinamici. Astfel, în iulie umezeala relativă este mai scăzută, iar durata de strălucire a Soarelui este mai
ridicată (datorită nebulozității reduse) și încălzirea supra feței active este mai accentuată. În luna
ianuarie, valoarea bilanțului radiativ este minima, iar aerul rece și uscat al anticiclonului Siberian
provoacă inversiuni termice și o răcire a suprafeței active (Ciulache S., Ionac Nicoleta, 2007).

22
Tabel 2. Var iațiile lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meterologică Brăila in perioada 1974 -1980
Sursa: date prelucrate după ANM, 2016

Figura nr. 7 Variațiile lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meterologi că Brăila in perioada
1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2016)

Variațiile medii lunare, multianuale (Tabel 2) arată între ce valori s -a încadrat temperatura
medie lunară față de media perioadei. În luna iulie valorile s -au încadrat între 17,8 șC și 22,9 șC, iar
media a fo st de 20 ,9 șC. Cele mai mari amplitudini lunare s -au înregistrat în luni le martie, aprilie,
septembrie și noiembrie , în aceste luni temperatura aerului a variat cel mai mult.
O mai bună înțelegere asupra variației mediilor lunare oferă Figura #. Variațiile cele mai mici
s-au înre gistrat în lunile aprilie, iunie șsi decembrie.

23

Tabel 3. Temperaturile medii anotimpuale si semestriale la stația meterologică Brăila in perioada 1974 -1980

Sursa: date prelucrate după ANM, 2016
2.1.2 Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului

În Figura #, sunt reprezentate abate rile față de media multianuală, se observă faptul că valoarea
abaterii pentru anul 1975, caracterizat anteri or ca un an călduros este de 0,6 șC. Anul 1980, cel mai
răcoros an, are abateri negati ve de -1,5 șC.

Figura nr.8 Abaterile valorilor medii din fiecare an fata de media multianuala a temperaturii aerului la
statia meteorologica Brăila in perioada 1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2016)

24

Figura nr.9 Variatia de la un an la alt ul a mediei temperaturii aerului fata de media multianuala la statia
meteorologica Brăila in perioada 1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2016)

2.1.3 Media maximelor termice

Tabel 4. Temperaturile maxime abso lute la statia meteorologica Bră ila in peri oada 1974 -1980

Sursa: date prelucrate după ANM, 2016
Cea mai mare temperatură maxi mă înregistrată vreodată în județ a fost de 45,5 ° C pe 10 august
1951, aceasta fiind și maxima înregistrată vreodată în România.
În oraș maxima înregistrată a fost de 41,1ș C pe data de 23 iulie 2007.
Maximele evidențiază cele mai călduroase luni din perioada studiată. Astfel, luna august din
1977 a înregistrat maxima pentru tot intervalul, aceasta fiind de 3 7,5 șC. Din tabel se remarcă anul
1977 cu 4 luni în care s -au înregi strat temperatur ile maxime absolute. Lunile au fost ianuarie,
februarie, august și noiembrie.

25

2.1.4 Media minimelor termice

Tabel 5. Temperaturile minime abso lute la statia meteorologica Bră ila in perioada 1974 -1980

Sursa: date prelucrate după ANM, 2016

Temperatura minimă medie (Tabel 5) reprezintă cele mai mici temperaturi înregistrate din perioada
studiată.
Minima absolută înregistrată în Brăila a fost de –25,5șC pe data de13 ianuarie 1985 .
Chiar dacă din perioada studiată cea mai mica minima abs oluta este in anul 1976 -17.5 șC în
luna februarie, tot anul 1977 are cele mai multe luni cu minime absolute, 3 louni, iunie, septembrie și
decembrie. Anul 1976 având doar 2 luni cu minime, cea din februarie și mai.
2.1.5 Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare

Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare este diferența dintre cea mai mare medie
lunară și cea mai mică. În Tabelul 6 valorile pentru fiecare an în parte au fost folosite pentru calcularea
amplitudinii tempe raturii și cea mai mică medie lunară a fost colorată cu un fond albastru, iar cea mai
mare cu un fond roșu.

Tabel 6. Amplitudinea anuala a temperaturilor medii lunare la statia meteorologica Brăila in perioada
1974 -1980

Sursa: date prelucrate după ANM, 2016
Pentru cea mai mare medie lunară, în principal s -au folosit valorile din luna iulie, dar pentru
anii 1974 și 1979 cele mai mari medii s -au înregistrat în luna august respectiv iunie . Cea mai mare
medie lunară s -a înregistrat în luna iulie a anului 19 75.
Cele mai mici medii lunare s -au înregistrat în luni le decembrie, ianuarie și februarie, majoritar
în ianuarie. Cele înregistrate în luna februarie sunt în anii 1975 și 1976, iar cea din decembrie în anul
1977 . Se observă faptul că pentru trei ani la rând 1975, 1976, 1977 cea mai mică medie lunară nu s-a
înregistrat în luna ianuarie, de obicei, luna cu cele mai mici temperaturi.
Cea mai mică amplitudine termică est e de 21,8 °C (1974 ), iar cea mai mare 2 5,5 °C ( 1980).

26

2.1.6 Frecvența zilelor cu temperat uri caracteristice ( de vară tropicală,de iarnă cu îngheț)

Tabel 7. Numărul de zile cu temperaturi caracteristice

Sursa: date prelucrate după ANM, 2016
Numărul de zile caracteristice reprezintă numărul de zile cu temperaturi situate într -un anumit
interval. Acestea sunt în număr de patru, respectiv: zile de iarnă (temperatura maximă mai mică sau
egală cu 0 °C), zile cu îngheț (temperatura minimă mai mică sau egală cu 0 °C), zile de vară
(temperatura maximă mai mare sau egală cu 25 °C) și zile tropicale ( temperatura maximă mai mare
sau egală cu 30 °C).
Analizând datele din punct de vedere anual cele mai multe zile au fost de vară, urmate de cele
cu îngheț. S -au înregistrat mai puține zile de iarnă decât zile tropicale.
Analizând datele din punct de vedere lunar, zilele de iarnă s -au înregistrat în lunile ianuarie,
februarie, martie, noiembrie și decembrie, cele mai multe în luna ianuarie. Zilele de îngheț s -au
înregistrat pe 6 luni . Cele mai multe zile de îngheț au fost în luna ianuarie, urmate de luna dece mbrie.
Aceste date afirmă faptul ca luna ianuarie este cea mai friguroasă.
Zilele de vară au fost înregistrate pe o perioadă mai lungă decât cele de iarnă sau îngheț, din
luna aprilie până în luna octombrie. Cele mai multe s -au înregistrat în lunile de var ă, preponderent în
luna iulie.
Zilele tropicale au fost înregistrate în lunile mai, iunie, iulie, august și septembrie. Cele mai
multe înregistrându -se tot în luna iulie.

2.2 Umezeala aerului

Umezeala aerului reprezintă conținutul de vapori de apă din atmos feră la un moment dat.
Vaporii de apă, prin condensare, generează nori, precipitații și ceață .
Umezeala aerului reprezintă o componentă climatică importantă. Sursele importante de
umezeală nu sunt situate în aproprietea țării noastre (Oceanul Atlantic, Mar ea Mediterană, Marea
Baltică), cu excepția Mării Negre. Rolul de baraj orografic al Munților Carpați influențează dinamica
maselor de aer, provocând o continentalizare a lor prin străbatrea distanței .
Alte surse de vapori de apă sunt evaporarea suprafețelo r acvatice situate în Brăila (fluviul Dunărea
și lacuri), precum și evapotranspirația plantelor.
Tensiunea vaporilor de apă este definită ca presiunea parțial exercitată de vaporii de apă dintr -un
volum de aer. Aceasta poate fi reală sau maximă și se expri mă în mm Hg sau mb.
Deficitul de saturație este diferența dintre tensiunea maximă a vaporilor de apă și tensiunea reală.

27
Raportul dintre tensiunea reală și tensiunea maximă (umezeala relativă) reprezintă gradul de
saturație al aerului cu vapori de apă. Sta rea higrometrică a aerului se exprimă în procente. Aceasta se află
întru -un raport direct proporțional față de nebulozitate și invers proporțional față de temperatura aerului,
fiind influențată de caracteristicile maselor de aer și de cele ale suprafeței a ctive locale.

Figura nr.10 Regimul anual al umezelei relative la stația meteorologică Brăila, pentru perioada 1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2016)

În perioada studiata, regimul anual al umezelii relative, prezintă o maximă în luna
decembri e(85.5%) și o minima în luna iunie(58.4%).
Tabel 8. Medii lunare și anuale ale umezelii relative la stația meteorologică Brăila, pentru perioada
1974 -1980

Sursa : date prelucrate după ANM, 2017

Tabelul 8 prezintă mediile lunare și anuale din perioada stu diată. Anul 1978 a fost anul cu cea
mai mare umezeală relativă (76,4%), iar anul 1975 cu cea mai mică (71,9%).
Valorile se încadrează în intervalul 51% -80%, valori normale ale umezelii aerului. În
decembrie 1980 s -a înregistrat maxima de 91% reprezentând categoria de foarte umed.

28

2.3 Nebulozitatea

Cantitatea de vapori de apă din aerul ce înconjoară suprafața pamântului depinde de temperatura
aerului, iar umezeala aerului este rezultatul evaporării apelor de pe suprafața solului. Astfel, vaporii de
apă se transormă în mici picături de apă în timp ce aerul se răcește; se produce condensarea. Pentru
condensarea vaporilor de apă este necesară existența unor particule higroscopice, pe care vaporii de
apă se așează ori sub forma unor picături de apă ori sub formă de cristale de gheață. Aceste particule se
numesc nuclee de condensare (Ciulache S, Ionac Nicoleta, 2007).
Grupele de nori au căpătat genuri și subdiviziuni (specii și varietăți) în funcție de aspectul
exterior. Există 10 genuri de nori: Cirrus, Cirr ocumulus, Cirrostratus, Altocumulus, Altostratus,
Nimbostratus, Stratocumulus, Stratus, Cumulus și Cumulonimbus.
Alte criterii de clasificare a norilor sunt înălțimea, geneza și structura. În funcție de structură,
norii se grupează în nori de apă, de ghea ță și mixti.

Nebulozitatea este gradul de acoperire cu nori a bolții cerești la un moment dat. Este o observație
vizuală și se exprimă în zecimi (climatic) sau în optimi (sinoptic), în care se considera bolta cerească
un întreg împărțit în 10 sau 8 părți egale și se aproximează gradul de acoperire cu nori.

Figura nr.11 Regimul anual al umezelei relative la stația meteorologică Brăila, pentru perioada 1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2017 )

29

Tabel 8 . Regimul anual al nebulozității pe ntru stația meteorologică Brăila, în perioada 1974 -1980

Sursa: date prelucrate după ANM, 2017

În perioada analizată 1971 -1980, în regiunea orașului Brăila , după cum rezultă din analiza
graficului din figura # și a tabelului 8, mediile lunare ale nebulo zității au variat între 4,1 zecimi și 7
zecimi. Media anuală a fost de 5,5 zecimi. Cea mai mare valoare a nebulozității totale a avut loc în
luna decembrie când s -au înregistrat 7,3 zecimi, iar cea mai mică valoare a avut în lunile august și
octombrie când a fost înregistrată nebulozitatea de 2,7 zecimi.

2.4 Durata de strălucire a Soarelui

Durata de strălucire a Soarelui este o caracteristică climatică ce are o importanță teoretică mare
pentru caracterizarea condițiilor climatice a unei regiuni din punct de vedere agronomic, turistic,
urbanistic etc. Mai este numită și durata efectivă de strălucire și reprezintă timpul real în care Soarele a
strălucit pe bolta cerească (intervalul de timp dintre răsăritul și apusul Soarelui).
Fracția de insolație este raport ul dintre durata efectivă și durata astronomică a strălucirii
Soarelui. Aceasta scoate în evidență efectul nebulozității în reducerea duratei de strălucire a Soarelui.
Aceasta se exprimă în procente și valoarea sa depinde de așezarea geografică a arealului .
Durata de strălucire a Soarelui se exprimă în ore și zecimi de ore și se înregistrează cu
heliog raful.

30

Foto 4 Heliograf platforma meteorologică Brăila
(sursa : arhiva personala, 2017)

2.5 Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice sunt rezult atul condensării și sublimării vaporilor de apă, formând
totalitatea particulelor de apă solidă, lichidă sau mixtă ce cad din sistemele noroase și ating suprafața
terestră. Precipitațiile au un rol important în diferite ramuri economice, acestea fiind util e pentru
sectorul agricol, de asemenea, construcția sau amenajarea unor structuri hidrotehnice nu se poate
realiza fără cunoașterea detaliată a informațiilor legate de precipitațiile atmosferice.
Precipitațiile atmosferice determină formarea unei rețele h idrografice și dezvoltarea vegetației,
respectiv a faunei și tipologiei solurilor.
Precipitațiile atmosferice reprezintă un element meteorologic contrastant, distribuția spațială și
valoarea acestora depinzând de dinamica maselor de aer, de factorii geogr afici și alte elemente
climatice. Acestea având o variație cantitativă și de distribuție largă, putând fi considerate și element
meteorologic de risc .

31

Foto 5 Pluviometru l de pe platforma
(sursa : arhiva personala, 2017)

2.5.1 Regimul anual al precipitațiilor a tmosferice

Tabel 8 . Cantitățile medii de precipitații stația meteorologică Brăila, în perioada 1974 -1980

Sursa: date prelucrate după ANM, 2017
Cantitatea anuală de precipitații (Tabel 8) este de 448,4 mm pe an, o cantitate normală în
Câmpia Româna, unde cantitatea medie de precipitații este 500 mm pe an, din cauza climatului
temperat continental cu influențe de ariditate.
Cu toate acestea se observă faptul că, la o privire mai detaliată asupra fiecărui an în parte,
cantitatea anuală de precipitații vari ază. Astfel, în 1976 s -a înregistrat minima de 334,3 mm, iar în
1980 maxima de 542,7 mm. Variațiile sunt cauzate de mișcarea maselor de aer, de natura reliefului,
dar și de localizarea stației meteorologice.

32

Figura nr.13 Regimul anual al precipitațiilor atmosferice la stația meteorological Brăila, pentru perioada
1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2017 )
Regimul anual al precipitațiilor prezintă evoluția în decursul unui an al precipitațiilor. Se
observă că cele mai multe precipitații au căzut în luna mai (70,6 mm), iar cele mai puține în luna
februarie (14,4 mm). Precipitații reduse s -au înregistrat și în lunile ianuarie și martie, iar o cantitate
mai mare în lunile iunie și iulie. Astfel, cele mai mici cantități de precipitații se produc în anoti mpul
rece, urmând o creștere până la sfârșitul primăverii, de unde urmează o scădere ușoară până în
noiembrie.
2.5.2 Cantitatea maximă de precipitații în 24 de ore

Tabel 8 Cantitatea maximă lunară și anuală de precipitații cazută in 24h

Sursa: date prelucrate după ANM, 2017

33

Figura nr.14 Precipitații atmosferice maxime căzute în 24h, la stația meteorologică Br ăila, pentru
perioada 1974 -1980
(sursa: date prelucrate după ANM, 2017 )

Luna februarie (3,9 mm) și decembrie ( 5,9 mm) au avut cea mai mică valoare a cantității de
precipitații în 24 de ore, iar luna mai a avut cea mai mare valoare (17,4 mm) urmată de iunie (16 mm) .
Alte luni cu cantități mari de precipitații căzute în 24 de ore au fost august și septembrie . După cum se
observă, cantitățile de precipita ții căzute în 24 de ore nu au avut valori foarte mari, cele mai mari
producându -se în lunile mai și iunie , cel mai probabil cauza unor averse, furtuni.
2.5.3 Stratul de zăpadă

Stratul de zăpadă ce acoperă solul, în timpul sezonului rece, este caracterizat de g rosime,
structură și densitate. Datorită conductibilității reduse, stratul de zăpadă este foarte important, acesta
având rol de protecție al solului împotriva înghețului, în plus acesta generează scăderea temperaturii
aerului în apropierea sa.
Tabel 9 Numă r mediu lunar și anual de zile cu ninsoare

Sursa: date prelucrate după ANM, 2017

6.0
3.9 7.7 8.4 17.4
16.0
11.2 15.8
13.1
7.0 9.1
5.9
0.02.04.06.08.010.012.014.016.018.020.0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

34

2.6 Presiunea atmosferică

Presiunea atmosferică constituie cauza principală a mișcărilor aerului. Prin mijlocirea acestora
influențează considerabil repartiția și regimul celorlalte caracteristici ale climei .Presiunea acționează
direct și permanent asupra tuturor organismelor și obiectelor de pe suprafața terestră .
Presiunea atmosferică reprezintă forța cu care învelisul gazos al planetei apasă pe suprafața
terestră. (Ciula che, Ionac,2007).
Se exprimă în milimetri coloană de mercur (mmHg), hectopascali(hPA) sau milibari (mb) și este
direct proporțională cu temperatura. Presiunea atmosferică normală, este presiunea măsurată la nivelul
mării și la temperatura de 0șC . Presiunea atmosferică se măsoară cu ajutorul barometrelor și
barografelor. Barometrul este instrumentul cu citire directă, iar barograful este instrumentul
înregistrator.

2.7 Vântul

Vântul este mișcarea pe orizontală a aerului, aproape paralelă cu suprafața terestră . Cauza care
determină vântul este inegalitatea încălzirii suprafeței terestre care este determinată de presiunea
atmosferică.
Calmul atmosferic apare când această egalizare se produce, însă, nu durează o perioadă de timp
foarte mare.

Foto 6 Catargul gir uietei stația meteorologică automată Brăila
(sursa : arhiva personala, 2017)

35
3 Capitolul 3

Topoclimate și microclimate

Dezvoltarea topoclimatologiei în Româ nia, ca domeniu car e studiează topoclima î n diversele ei
ipostaze , a avut loc în paralel cu dezvol tarea microclimatologiei.

Topoclimatolo gia ca direcț ie de cercetare în România s-a afirmat pe plan național după anul 1960 ,
Vintilă Mihă ilescu fiind considerat pă rintele acestei discipline.

Clima oricărei regiuni de pe suprafața terestră este rezultatu l interacționării factorilor radiativi și
dinamici cu suprafața activă -subiacentă. Influența suprafeței active -subiacente generează anumite
topoclimate specifice, în cazul de față fiind generat topoclimatul urban ( S. Ciulache, 1971 ).

Topoclimatologia este o subramură a climatologiei care descrie în detaliu areale mai strânse cu
însușiri climatice specifice. Termenul provine din limba greaca și este compus din două cuvinte:
“topos” care înseamnă “loc“ și “climatologie“ care se întelege prin “studiul climei“ . Deci se poate
susține că topoclimatologia reprezintă studiul climei dintr -un anumit loc ( S. Ciulache, 1971 ).
Topoclimatul urban este climatul care ia naștere în urma înlocuirii cadrului natural cu materiale de
construcții, cu forme geometrice neregulate și cu proprietăți calorice radical deosebite de cele din
mediul înconjurător. În cadrul topoclimatului urban acționează mai mulți factori, cum ar fi natura și
forma suprafeței construite, profilul orașului, sistemul de canalizare al orașului, încălzirea a rtificială și
poluarea atmosferică ( S. Ciulache, 1971) .
Dintre factorii artificiali, topografia orașului și natura materialelor de construcție ocupă locul
central, deoarece acestea modifică radical proprietățile radiativ -calorice ale suprafeței urbane.
Materialele de construcție al orașului: tablă, țiglă, piatră, beton, pavaj, etc, aduc modificări condițiilor
termice și de umezeală. Influența materialelor de construcție se datorează căldurii specifice mici și
conductivității calorice mari precum și impermea bilității sau slaba permeabilitate În funcție de
modificările antropice în cadrul orașului poate fi delimitat profilul acestuia. Profilul orașului pe orice
direcție are aspectul unei linii frânte cu căuderi și înălțări bruște. În ceea ce privește suprafa ța plană, în
cadrul orașului se identifică două tipuri de suprafețe plane: suprafața străzilor aflate mai ales la nivelul
solului și suprafața acoperișurilor aflată la înălțimi variate față de sol. Cu cât orșul se dezvoltă pe
verticală cu atât și suprafața activă subiacentă crește. Consecința acestui fapt este creșterea bilanțului
radiativ caloric al orașului comparativ cu regiunile învecinate ( S. Ciulache, 1971).

Unul dintre cei mai importanți factori caracteristici topoclimatului urban este poluarea
atmosferică. În aerul urban se găsesc cantități impresionante de poluanți sub formă de particule solide

36
(praf industrial, funingine, pulberi metalice) și gaze (oxizi de carbon CO2, oxizi de azot NO2, oxizii de
sulf, hidrogenul sulfurat, fluor, clor, diverse hidrocarburi și acizi organici). Consecințele care se resimt
asupra aspectului climatic sunt reducerea duratei de strălucire a Soarelui, modificări ale bilanțului
radiativ caloric, atenuarea răcirilor nocturne, creșterea frecvenței ceții, reducerea vizibil ității și
creșterea nebulozității și a precipitațiilor ( S. Ciulache, 1971 ).

Figura nr. 15 Harta orașului Brăila
(sursa: print screen de pe www.openstreetmap.org )

37
3.1 Topoclimatul microclimatul arterelor de circulaț ie

Arterele de circulație sau străzile fac parte din cele două suprafețe plane care se regăsesc în
profilul orașului. Acestea suferă modificări la nivel climatic datorită prezenței clădirilor în jurul său,
dar și generează modificări la nivel climatic pri n prezența lor ( S. Ciulache, 1980 ).
Orasul Braila s -a dezvoltat în apropierea marelui fluviu european Dunarea, s -a adaptat
astfel conditiilor de relief, schema stradala fiind radiar -concentrica, îndreptata
catre Dunare(Fig. 15), ca o consecinta a nevoilor de circulatie interioara si exterioara.

Activitatile din mediul urban constituie surse de poluare pentru toti factorii de mediu, de
aceea aceste activitati trebuie controlate si dirijate, astfel încât sa se reduca la minim
impactul asupra mediului .
Factorii de risc asociati urbanizari sunt poluarea aerului, zgomotul, accidentele de
trafic, stresul si problemele legate de schimbarea stilului de viata .

Zonele cele mai poluate sunt principalele artere de circulatie, ale caror valori ai poluanților
depașesc concentrațiile maxime admise de zgomote de -a lungul strazilor de
categoriile II, III si IV: Calea Galati, bulevardul Dorobanti, zonele comerciale : Piata
Halelor, Piata Concordia, Microhala, Piata Saraca.

Modificările la nivel climatic pe care acestea le suferă fac referire la cantitatea radiației solare
și la intensitatea vântului. Radiația solară directă ajunge în cantități mai mici pe străzi față de
acoperișurile clădirilor. De asemenea, pe anumite străzi, datorită clădirilor situate de -o parte și de a lta a
străzilor viteza și intensitatea vântului poate fi accentuată prin efectul brizelor urbane ( S. Ciulache,
1980 ).

Microclimatul arterelor de circulație sau microclimatul străzilor este reprezentativ prin natura
materialului care este folosit pentru co nstrucția acestora.
Arterele de circulație reprezintă căile prin care oamenii se po t deplasa în cadrul orașului și
cuprind suprafețe din asfalt, pavele de beton pentru străzi. Principalele artere de circulație în cadrul
orașului sunt DN21, DN2B, DN22B, D J221B pentru transportul rutier și Magistrala 700 pentru
transportul feroviar.
Calea ferată străbate orașul și separă cartierul Chercea de restul orașului.

Utilizarea combustibilului fosil duce la creșterea nivelului poluării datorită noxelor și a
pulber ilor în suspensie. De asemenea din cauza utilizării combustibilului este favorizată creșterea
temperaturii și a nucleelor de condensare din zona respectivă.
Vara, când temperaturile sunt crescute, se resimt influențe asupra șoselei, dar și asupra aerului .
Asupra șoselei din cauza temperaturilor foarte ridicate de la nivelul solului, asfalt ul începe să fie
modelat sub roțile mașinil or.
Un alt element meteorologic care suferă modificări din cauza arterelor de circulație este
umezeala aerului. Umezeala aerul ui este legat de procesul de evaporare. Procesul de evaporare este
diminuat în oraș pentru că apa nu poate fi infiltrată ajungând în sistemul de canalizare.

38
De as emenea, trebuie menționat că în cadrul microclimatului pot apărea diferențieri în funcție
de poziționarea arterelor de circulație în cadrul orașelor. La marginea arterelor de ci rculație parametrii
climatici a elementelor meteorologice suferă modificări mai mici decât în mijlocul orașelor, unde apare
fenomenul de insulă de călduraă. Temperatura es te mai mică. iar curenți i de aer sunt mai intenși decât
în interiorul orașului

În concluzie microclimatul arterelor de circulație este în strânsă legătură cu factori externi precum
clădirile situate de -a lungul arterelor de circulație, intensitatea utiliz ării arterelor de circulație cât și cu
distribuția și mărimea pe care acestea o au.

3.2 Topocliamtul si microclimatul spațiilor verzi

Spațiile verzi armonizează peisajele artificiale urbane cu cele naturale și reprezinta ambianța în
care vaița umana se corel eaza cu elementele naturale sau artificiale ale acestora.
Prin funcțiile pe care le îndeplinesc și influențele profunde asupra unor componente ale spațiului
urban, spațiile verzi urbane au o importanța deosebita în dezvoltarea
și menținerea echilibrului fi zic și psihic al omului.

Suprafața totală cu spații verzi a Municipiului Brăila este de 471,46 ha acestea sunt 350,37 ha
parcuri, zone de agrement, scuaruri, aliniamente stradale, spații verzi din ansambluri de locuințe.
Sunt 121,09 ha – spații verzi cu acces limitat (aferente dotărilor publice: creșe, grădinițe, școli,
unități sanitare sau de protecție socială, edificii de cult, cimitire.)
Cele mai important e zone verzi din municipiu sunt Parcul Monument – 53 ha , Falez a și
esplanada Dunarii – 12,8, Scuarul din Piața Traian – 1,14 ha, Gradina Publica – 5,2 ha, Parcul Zoologic
– 4,55 ha
Parcul Monument, cu o suprafață de 53 ha, este cel mai mare parc al municipiului Brăila,
parcul este prevăzut cu alei pietonale, terenuri de tenis, teren de atletism, sta dion, parc de joacă pentru
copii, restaurant, Muzeu de Științele Naturii, etc., construcțiile reprezentând 33 % din suprafață si
reprezintă principala zona de agrement a orașului, atrăgând atât populația tânără cât și vârstnicii.
Plantele din parcuri, pri n umbrire și evapotranspirație diminuează încălzirile excesive și măresc
umezeala relativă a aerului. Pe lângă aceste efecte, frunzele arborilor au rol de filtru pentru impuritățile
atmosferice urbane, diminuând astfel poluarea atmosferică ( S. Ciulache, 1 980).
În concluzie, influența spațiilor se resimte atât la nivelul elementelor meteorologice cât și la
nivelul sănătății umane. S pațiilor verzi au atât funcția de recreere, dar și de am eliorare a poluării
atmosferice

3.3 Topoclimatul si microclimatul baz inelor de apă

39
În cadrul orașului Brăila se evidențiază cursul fluviului Dunărea din estul orașului Prin prezența
aceseia se resimt influențe asupra regimului termic al suprafeței acvatice și aerului de deasupra.
Din cauza procesului neîntrerupt de evap orare umezeala aerului de deasupra bazinelor acvatice
o depășește de regulă pe cea a aerului de deasupra uscatului. Diferențele maxime de umezeală se
înregistrează în a doua parte a verii (S. Ciulache, 1971) .
Prin prezența bazinelor de apă în oraș , tempera turile sunt atenuate de -a lungul malurilor
bazinelor de apă, iar vântul suferă modificări în privința intensității și vitezei.

3.4 Topoclimatul si micro climatul spațiilor rezidențiale

Spațiile rezidențiale sunt factorul cel mai important pentru schimbarea t opoclimatului prin
materialul de construcție pe care îl au, prin crearea profilului orașului, prin încălzirea artificială și prin
impurificarea atmosferei urbane (S. Ciulache, 1980) .
Materialul de construcție al spațiilor rezidențiale poate fi diferit, de la sticlă, beton, până la țigla
de pe acoperișurile caselor. Astfel, la nivelul țiglei se înregistrează cele mai mari temperaturi ale
aerului fiind o diferență foarte mare dintre această temperatură și temperatura din mediul înconjurător
(S. Ciulache, 1980 ).
Spațiile rezidențiale alături de celelalte elemente enumerate mai devreme în procesul funcționării
lor emană cantități uriașe de căldură capabile să producă schimbări cantitative în mersul diurn și anual
al temperaturii aerului urban (S. Ciulache, 1980) .
Profilul orașului se creează prin cele două suprafețe care există la nivelul orașului, suprafața de
la nivelul străzilor și suprafața de la nivelul clădirilor care împreună au aspectul unei linii frânte, cu
căderi și înălțări bruște. Suprafața de la niv elul clădirilor poate varia în înălțimi în funcție de înălțimile
clădirilor. Clădirile construite reprezintă un obstacol în calea vântului, astfel, în oraș viteza și
intensitatea vântului sunt mult mai scăzute față viteza și intensitatea vântului de la ma rginea orașelor.
De asemenea, înălțimea clădirilor poate afecta și regimul radiației solare directe, astfel pe fundul
străzilor și curților umbroase dintre marii zgârie -nori ajunge o cantite mult mai mică a razelor solare
directe ( S. Ciulache, 1980 ).
Impur ificarea atmosferei urbane datorată spațiilor rezidențiale reprezintă factorul cu cea mai
mare importanță pentru crearea topoclimei urbane. Prin impurificarea atmosferei urbane se modifică
bilanțul radiativ care atrage după sine modificarea în regimul ter mic urban și în regimul altor elemente
și fenomene meoteorologice. Pe lângă efectele climatice, impurificarea atmosferică urbană dăunează
foarte mult oamenilor, animalelor, plantelor, proceselor tehnologice și produselor tehnice. Acest
fenomen este mai fre cvent în cazul spațiilor rezidențiale în sezonul rece când încălzirea artificială este
mai accentuată. Datorită impurificării atmosferei urbane se pot resimți schimbări asupra bilanțului
radiativ, asupra formării norilor și asupra formării ceței ( S. Ciulac he, 1980) .
Orașul Brăila prezintă un aspect mozaicat din punct de vedere al spațiilor rezidențiale, fiind
intercalate spațiile rezidențiale de tip colectiv cu cele de tip individual în orice cartier. Alături de
microclimatul industriei și al zonelor admini strative -comerciale aduc cel mai mare aport în ceea ce

40
privește impurificarea aerului și în modificarea parametrilor climatici creând valori specifice fiecărui
tip de microclimat.

3.5 Topocliamtul si microclimatul zonelor adminstrative -comerciale

Odată cu d ezvoltarea unui oraș, pe lângă spațiile de locuit s -au dezvoltat și spațiil e
administrative sau comerciale.
Zonele administrative și zonele comerciale în cadrul orașului sunt dispuse în centrul orașului.
Zonele administrative precum primării, consilii, obi ective turistice se află în centrul orașului, zonele
comerciale se găsesc atât în centrul orașului (magazine mai mici) , cât și la m arginea orașului, în partea
de sud fiind cel mai mare.
Zonele administrative și comerciale aduc aceleași modificări asupra me diului înconjurător
precum zonele rezidențiale și zonele industriale. Cea mai mare influență o exercită prin încălzirea
artificială care se folosește și care este mai accentuată în sezonul rece.
Aceste zone influențează atât prin materialul de construcție din care sunt făcute, cât și prin
activitățile care se desfășoară în cadrul lor .
Având în vedere că zonele comerciale se află la marginea orașului, influența lor nu se resimte
foarte pregnant asupra orașului însă intervin asupra vitezei și intensității vân tului, prin prezența
clădirilor ca și obstacol în calea vântului. În schimb, în interiorul orașului sunt zone comerciale de
dimensiuni mai mici care prin prezența lor, ca simple clădiri generează modificări asupra
topoclimatului.
De menționat, în acest mi croclimat se încadrează și obiectivele turistice , Brăila însă nu este un oraș
turistic .
În concluzie microclimatul zonelor administrative și zonelor comerciale au caracteristici
asemănătoare ca și în cadrul spațiilor rezidențiale numai că la un nivel mai accentuat, mai ales în cazul
zonelor comerciale .

41
3.6 Topoclimatul si microclimatul zonei industriale

Activitatea industrială deține o pondere importantă în economia municipiului Brăila, industria
fiind o ramură care generează profit economic ș i, în acel asi timp, creeaza locuri de munca.
Domeniile municipiului Braila sunt reprezentate de construcții metalice, confecții metalurgice,
mașini și echipamente, reparatii si constructii nave, producția și distribuția de energie electrică,
alimentară și băuturi, mobilier și articole de mobilă, turismul și agricultura.
Microclimatul zonei industriale este unul din cele mai puternice microclimate care determină
cele mai multe modificări asupra topoclimatului urban .
În perioada de studiu, anii 1974 -1980 , microclima tul industrial era mai accentuat deoarece
sectorul principal era puternic dezvoltat în Brăila în acea perioadă.
Principala zona industriala era situata pe malul fluviului, în E si NE a orasului, deoarece
se aduceau materii prime pe Dunare, iar produsele fi nite erau destinate exportului. Aici
functionau mori sistematice de mare capacitate, rizerii, mici ateliere metalurgice, ateliere de reparatii
navale.

A doua zona industriala s -a conturat tot în acelasi timp cu prima, tot pe malul fluviului
Dunarea, în pa rtea de sud a ora sului si cuprinde : fabrica de ciment,
ateliere navale, o fabrica de cherestea, o decorticarie, un laminor de sarma, o fabrica de
placi
Microclimatul industrial aduce modificări din punct de vedere climatic prin prezența încălzirii
artifici ale, nucleelor de condensare și prin poluarea mediului înconjurător. În zona industrială radiația
solară direct este estompată datorită ceței sau pâclei, chiar dacă radiația solară directă se diminua,
bilanțul radiativ nu scădea datorită încălzirii artifi ciale produsă de industrie.

42
4 CONCLUZII

Braila se afla in zona climatica continentala, in tinutul climei de campie la contact cu clima
specifica Luncii Dunarii. Clima este influentata de Muntii Macinului care reprezinta un baraj natural
in calea vanturilor din est, determinand fenomenul de fohnizare a aerului care trece peste Braila cu
mase mari de aer cald si uscat. De asemenea terenurile sarate din jurul orasului, mai ales de la Lacu
Sarat, constituie alt factor de incalzire mai accentuata a atmosferei.
De aceea la Braila verile sunt secetoase, calduroase si uscate, iar iernile sunt reci si au zapada
putina.
Topoclimatologia este o subramură a climatologiei care descrie în detaliu areale mai strânse cu
însușiri climatice specifice. Termenul provine din limba greaca și este compus din două cuvinte:
“topos” care înseamnă “loc“ și “climatologie“ care se întelege prin “studiul climei“ . Deci se poate
susține că topoclimatologia reprezintă studiul climei dintr -un anumit loc ( S. Ciulache, 1971 ).
Topoclimatul urban este climatul care ia naștere în urma înlocuirii cadrului natural cu materiale
de construcții, cu forme geometrice neregulate și cu proprietăți calorice radical deosebite de cele din
mediul înconjurător. În cadrul topoclimatului urban acționează mai mulți factori, cum ar fi natura și
forma suprafeței construite, profilul orașului, sistemul de canalizare al orașului, încălzirea a rtificială
și poluarea atmosferică ( S. Ciulache, 1971) .
Dintre factorii artificiali, topografia orașului și natura materialelor de construcție ocupă locul
central, deoarece acestea modifică radical proprietățile radiativ -calorice ale suprafeței urbane.
Materialele de construcție al orașului: tablă, țiglă, piatră, beton, pavaj, etc, aduc modificări
condițiilor termice și de umezeală. Influența materialelor de construcție se datorează căldurii
specifice mici și conductivității calorice mari precum și impermea bilității sau slaba permeabilitate
În funcție de modificările antropice în cadrul orașului poate fi delimitat profilul acestuia. Profilul
orașului pe orice direcție are aspectul unei linii frânte cu căuderi și înălțări bruște. În ceea ce privește
suprafa ța plană, în cadrul orașului se identifică două tipuri de suprafețe plane: suprafața străzilor
aflate mai ales la nivelul solului și suprafața acoperișurilor aflată la înălțimi variate față de sol. Cu
cât orșul se dezvoltă pe verticală cu atât și suprafața activă subiacentă crește. Consecința acestui fapt
este creșterea bilanțului radiativ caloric al orașului comparativ cu regiunile învecinate ( S. Ciulache,
1971).

43
Bibliografie

1. Ciulache S., Ionac Nicoleta (2007), Esent ial ȋn meteorologie si climatologie , Edit.
Universitara, Bucurest i;
2. Tiscovschi A., Diaconu D., (2004) – Meteorologie si Hidrologie – Lucrari pract ice,
Editura Universitara, Bucuresti;
3. Bogdan O., Marinica I., (2007), Hazarde meteo -climatice din zona temperata, Ed.
Lucian Blaga, Sibiu;
4. ***1983, Geografia României, vol.I, Geografia fizica, Ed. Acad., Bucuresti;
5. Ciulache S. (2000, 2002), Meteorologie s i Climatologie, Editura Universitara,
Bucurest i;
6. Ciulache S., Ionac Nicoleta (1995), Fenomene at mosferice de risc, Editura Stiint ifica,
Bucurest i;
7. *** Clima României, (2008), Editura Academiei Române.
8. Ciulache S., (1997), Clima depresi unii Sibiu, Editura Universitatii din Bucurest i
9. Vaduva I., (2008), Clima României,Editura Fundatiei România de Mâine
10. Povara Rodica, (2006), Meteorologie generala, Editura Fundat iei România de Mâine,
Bucurest i
11. Administratia Nationala de Meteo rologie, (2008), Clima României
12. Maniu Maria, (2004), Ecologie si protectia mediului, Universitatea Bioterra Bucuresti
13. Dumitrescu Elena, (1976), Curs de climatologie, Centrul de multiplicare al
Universitat ii Bucurest i
14. Ciulache S., (1980), Orașul și clima , Editura Științifica și Enciclopedica, Bucureșt i.
15. *** 1983, Geografia României, vol. I, Geografia Fizica, Editura Academiei,
Bucureșt i.
16. Ciulache S, (2004), Influența condițiilor meteorologice și climatice asupra poluarii
1aerului , Com. Geogra.,V, Editura Universitara, București.
17. Ciulache S., (1971), Topoclimatologie și Microclimatologie, Editura Universitații din
București