Programul de studii Economie și afaceri Internaționale [601095]

1
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Programul de studii Economie și afaceri Internaționale

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Lect.univ.dr.ec. Ciobanu Andreea

Absolvent: [anonimizat], 2016

2
Universitatea din Craiova
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Programul de studii Economie și Afaceri Internaționale

RISCURILE ȘI BENEFICIILE ADOPTĂRII EURO DE CĂTRE ROMÂNIA

Coordonator Lect.univ.dr.ec. Ciobanu Andreea

Absolvent: [anonimizat], 2016

3
CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………. ……………………….

CAPITOLUL I : UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ EUROPEANĂ
ȘI MONEDA UNICĂ…………………………………………………………. ……………………..

1.1. Teoriazonelor monetare optime……………………………………………………………

1.1.1. Abordarea clasică : criteriile de optimalitate a unei zonemonetare…………..
1.1.2. Abordarea modernă : analiza în termen costuri – beneficii ………………………
1.1.3. Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă?…………… ……………………

1.2 Tratatul de la Maastricht – etape și condiții…………………………………………..

1.2.1. Conceptul de Uniune Economică și Monetară………………………………………
1.2.2. Etapele procesului de evoluție spre Uniunea Economică și Monetară……….
1.2.3. Sistemu Monetar European – precedat de MRS…………………………………….
1.2.4. Criteriile de convergență de la Maastrixcht………………………………………….. .

1.3. Eniunea economică și monetară – evaluarea ex -post a costurilor și
beneficiilor……………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL II : ROMÂNIA ȘI MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ ………….

2.1. Riscurile și beneficiile adoptăriieuro de către România…………………………..

2.2. Evaluarea gradului de convergență în România……………………………………..

2.2.1. Convergența nominală………………………………. …………………………………..
2.2.2. Convergența reală………………………………………………………………………..

2.3. Momentul cheie privind adoptarea monedei euro…………………………………..

2.3.1. Decizia grăbită………………………………………………………………………………
2.3.2. Decizia coerentă………………………………………………………………………………..
2.3.3. Decizia de a aștepta…………………………………………………………………………..

4
Introducere

Uniunea Europeană este o cooperare economică și politică între statele membre,
având drept scop crearea prosperității, standarde ridicate de viață pentru cenățenii statelor
membre, menținerea păcii și a dezvoltării economice, realizarea unei piețe unice în care
bunurile, serviciile, capitalurile și persoanele pot circula liber. Pasul realizat de România
privind aderarea la Uniunea e uropeană a dus la reducerea decalajelor dintre economia țării
și restul țărilor dezvoltate ale Uniunii.
Uniunea Europeană, în prezent se află în stadiul de creare a unei Uniuni Economice
și Monetare. Zona euro este formată din 19 state ( zona fiin înfința tă în anul 1999 din
unsprezece state la care au aderat ulterior Grecia în anul 2001, Slovenia în anul 2007,
Cipru și Malta în anul 2008, Slovacia în 2009, Estonia în 2011, Letonia în 2014 și Lituania
în anul 2015). La data de 1 ianuarie 2007, România a de venit membră a Uniunii Europene,
dar a primti dreptul de a alege momentul oportun al adoptării monedei unice, lucru care
demonstrează că România se angajează să înlocuiască propia monedă națională cu moneda
euro, alegând momentul propice pentru a intra în zona euro. Altfel spus, următoarea etape
pe care România s -a angajat să o ducă la bun sfârșit, o reprezinta aderare a la Uniunea
Economică și M onetară.
O problemă de foarte mare actualitate, precum și foarte cunoscută o desemnează
integrarea Romaniei la zo na euro. Din anul aderării la Uniunea Europeană și până în
prezent, decidentșii țării au adus la cunoștință numeroase date țintă privind adoptarea
monedei unice, însă nu au putut fi îndeplinite ca urmare a situașiei privind convergența
țării, criterii stab ilite în Tratatul de la Maastrcht. Data țintă asumată în prezent de Guvernul
României pentru adoptarea monedei euro este, 1 ianuarie 2019. Faptul că Romania ar
ajunge să adopte moneda euro, reprezintă un beneficiu, atat referitor la situația economică
a țării ( și anume faptul că îndeplinește criteriile do convergneță de la Maastricht), cât și
beneficii aduse de moneda unică în țara noastră.
În lucrarea de față, propun stabilirea criteriilor ce trebuie îndeplinite de România
pentru a adopta moneda euro, și anume criteriile stabilite în Tratatul de la Maastricht, dar și
criteriile referitoare la stadiul de dezvoltate a țării, ce nu sunt stipulate clar în Tratat,
precum și analiza stadiului de îndeplinire a acestora de către țara noastră. Pe lânga
obiectivele esențiale care trebuie îndeplinite, voi prezenta și principalele avantaje aduse
României de moneda unică, euro, și ca ori ce provocare, statutul de membru al zonei euro,
aduce și o serie de dezavantaje. Pentru a înțelege mai bine procesul de aderare la zon a
euro, voi prezenta momentele cheie în realizarea Uniunii Economice și Monetare de -a
lungul timpului, precum și costurile și bneficiile aduse de o astfel de grupare țărilor
membre.
În primul capitol, voi defini termenul de zon ă monetară optimă , apelând la cele
două abordări, clasică ș i modernă, precum și întrebarea cheie, da că Uniunea Europeană
este o zonă monetară optimă. Am prezentat astfel, măsurile și criteriile pe care o zonă
geografică trebuie să le îndeplinească cu privide la adoptarea monedei uni ce, procesul să
fie unul benefic, în avantajul țăii, aducând în atențe, costurile și beneficiile unei astfel de
zone, pentru statele participante la Uniunea Montară.
În a doua parte a acesui capitol, voi trece în revistă principalele momente în
ralizarea Uniunii Economice și monetare. După ce voi prezenta la nivel teoretic criteriile
stabilite de Tratatul de la Maastricht, criterii esențiale pentru fiecare stat membru, voi vorbi
despre o etapă importantă a Uniunii Economice și Monetare, precum Sistemul Mon etar
European precedat de Mecanismul Ratelor de Schimb, mecanism la care R omânia este
obligată să participe cu doi ani înainte de adoptarea monedei euro.

5
Voi încheia primul capitol vorbind despre beneficiile și costurile atribuite Uniunii
Economice și Mon etare, impactul acestora asupra statelor membre.
În cadrul cpitolului doi, voi aduce î n discuție, avantajele de care R omânia va
beneficia după adoptrea monedei unice, avantaje aduse atât la nivel național, cât și la
nivelul fiecărui cetățean, și ușile pe care România le poate deschide, prin adoptarea euro.
Pe lânga o serie de avantaje aduse României, riscurile nu lipsesc, acestea fiind diverse în
condițiile în care decizia de adoptare a monedei euro, va fi una grabită, fără a beneficia de
stabilitate econo mică pe termen lung, chiar și după adoptarea euro.
Voi continua capitolul doi prin a analiza criteriile de convergență pe care Romania
le îndeplinește, făcând o analiză pe mai mulți ani și până în prezent, apelând la o serie de
grafice și tabele pentru a exprima fluctuațiile întâlnite de -a lungul timpului.
Încheierea capitolului o voi face prin explicarea unei serii de decizii, pe care
consider că România le -ar putea aplica în vederea alegerii țintei, exprimându -mi punctul de
vedere desfre fiecare.

6
CAPITOLUL I UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ
EUROPEANĂ ȘI MONEDA UNICĂ

1.1. Teoria zonelor monetare optime

1.1.1. Abordarea clasică: criteriile de optimalitate a unei zone monetare

Din punct de vedere teoretic, pentru realizarea unei uniuni monetare trebuie
fundamentată mai întâi teoria Zonelor Monetare Optime.
Prin zonă monetară se ințelege “ un ansamblu teritorial constituit dintr -un grup de
țări în care monedele naționale se definecs în funcție de o monedă forte , care este uti lizată
ca instrument de rezervă și în care are loc o concentrare a politicii monetare cu cea a țării
emitentă a monedei de referință1”
În articolul ,, A Theory of Optimum Currency Areas ”, publicat în anul 1961,
Robert Mundell este primul economist care a elaborat conceptul de ,,zonă monetară
optimă”. În concepția sa, zona monetară optimă ,, reprezintă un set de regiuni unde
tendința de migrație este suficient de mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci când
una din regiuni cunoaște un șoc”.2 În ceea ce privește analizarea termenului de zonă
monetară optimă, au mai contribuit și alți economiști printre care Ronald McKinnon
(1963) și Peter Kenen (1969), primul care adaugă la caracteristicile zonei monetare optime
și gradul de deschidere al economiei, iar cel din urmă a considerat că diversificarea
producției și a consumului ar puea reprezenta o altă caracteristică a zonelor monetare
optime.
Au fost elaborate și alte definiții ale zonei monetare optime. În anul 1999, Frankel
definește astfel zona monetară optimă ,, o regiune pentru care este optim să existe o
monedă unică și o politică monetară unică ”. Apoi, Mongelli (2002), susține că ,,o zonă
monetară optimă este definită ca spatial geografic optim al unei monede unice, sau al unui
grup de țări, care au fixat irevocabil rațele de schimb și urmează să se unifice”. În anul
2003 , Pelkmans, susține o definiție mai simplă ,,acea zonă pentru care costul renunțării la
rate de schimb flexibile sau la opțiunea de realiniere este mai scăzut decât benefici ile unei
monede unice ”. (Mihai Sebea, Alexandru Ionescu, 2006, pag. 8.) În concluzie, o zonă moentră
optimă poate realiza absorbția șocurilor asimetrice fără a fi necesară utilizarea cursului de
schimb sau a instrumentelor de poiltică moentară.
Pentru ca o anumită zonă să fie considerată o zonă monetară optimă trebuie luate în
considerare o serie de criterii, atât economice cât și politice. Criteriile economice sunt
mobilitatea forței de muncă, diversificarea producției, deschiderea economiei, iar criteriil e
politice sunt transferurile fiscale, preferințele omogene și destin comun sau naționalism
(Richard Baldwin, Charles Wyplosez, 2006, pag. 354).
Primul criteriu a fost elaborat de Robert Mundell și anume mobilitatea forței de
muncă, prin intermediul căruia se căutau modalități de minimizare a costurilor unui șoc
asimetric în interiorul unei zone monetare. Prin acest criteriu Mundell consideră că dacă
forța de muncă și capitalul ar fi mobile de -a lungul granițelor, ar fi eliminate costurile
utilizării acelea și monede. În realitate însă, mobilitatea forței de muncă este mai ușoară în
interiorul granițelor decâ în afară, sper exemplu ca urmare a diferențelor culturale. Cu
privire la transferul de capital, acesta nu este ușor de realizat și necesită timp.

1 Șoșdean, Corina Weidinger, „ Euro și Piețele financiare Internaționale ” , Editura Mirton, Timișoara, 2005,
pag. 11
2 Mihai Sebea, Alexandru Ionescu, 2006, pag. 8.

7
Următ orul criteriu aparține lui Peter Kenen, diversificarea producției, acesta
împreună cu cel de -al treilea, deschiderea economiei, încearcă să identifice zonele
economice ce sunt afectate în mod rar și moderat de șocurile asimetrice pentru a nu
constituii un obiect de îngrijoare. Se consideră o zonă moetară optimă, statele ale căror
producții și exporturi sunt diversificate și au o structură asemănătoare. Astfel că, victime
ale șocurilor sunt statele specializate într -o gamă redusă de produse, pe când statel e
membre ale unei zone monetare optime trebuie să realizeze bunuri similare, trebuie să fie
diferite de celelalte state ce nu aparțin unei astfel de zone. Într -o astfel de zonă consecințele
unui șoc pentru un anumit produs sunt mai diminuate, șocul ar afec ta statele în mod
asemănător, ar fi mai redus, diminuând atfel necesitatea ajustării rateler de schimb.
Cel de -al treilea criteriu economic este susținut de Ronald McKinnon, deschiderea
economiei, și susține că o zonă monetară optimă este formată din state le care fac comerț
între ele și au comerț liber. Ca de exemplu, două state care nu dețin aceeași monedă vor
avea o rată de schimb proprie față de cecelalte state. Dar, dacă statele sunt deschise, și vor
realiza numeroase tranzacții comerciale între ele, d iferența dintre bunurile interne și
bunurile externe începe să dispară ca urmare a concurenței care va egaliza prețurile
exprimate în aceeași monedă.
Primul criteriu de natiră politică, transferurule fiscale, sține că o zonă monetară
optimă este formată d in statele care sunt de acord ca în caz de șocuri adverse, să se
despăgubească reciproc. Aceste transferuri fiscale se folosesc între anumite state în cazul
apariției unuor șocuri adverse. Statele vor primi transperuri pentru acoperirea pierderii
instrume ntului ratei de schimb, pentru binele comun. Prin aceste ajutoare se înțelege
asigurarea comună împotriva șocurilor.
Următorul criteriu politic, preferințele omogene, prin care statele trebuie să
reacționeze similar și să aibă o viziune comună asupra șocur ilor. Cu privire la problema
alegerii între inflație și șomaj, protejarea exportatorilor care doresc rate se schimb mici
pentru a crește competivitatea, protejarea cumpărătorilor care doresc rate de schimb mari
pentru a spori puterea de cumpărare , statele ce fac parte dintr -o zonă monetară optimă
trebuie să ajungă la o înțelegere. Altfel spus, diferența dintre cei care stabilesc aceste
preferințe trebuie să fie diminuată.
Ultimul criteriu, criteriul solidarității, care mai este numit și destin comun sau
naționalism, reprezintă faptul că atunci când sunt generate conflicte ale intereselor
naționale ca urmare a unei politici monetare comune, statele membre ale zonei monetare
optime vor trebui să accepte costurile pentru un destin comun.

1.1.2. Abordarea mod ernă: analiza în termeni costuri – beneficii

Între abordarea clasică și abordarea modernă a zonelor monetare optime, diferența
constă în faptul că tradiționaliștii s -au bazat mai mult pe costurile potențiale, ăn schimb
viziunea modernă pune accentul pe be neficiile aderării la o zonă monetară optimă comună.
Abordarea modernă se axează pe următoarele aspecte : eficacitatea politicii monetare,
endogenitatea versus specializarea criteriilor zonelor monetare optime, corelarea și variația
șocurilor, instituțiile pieței forței de muncă, sincronizarea ciclurilor economice și factorii
politici, dintre care cea mai importantă poate fi considerată sincronizarea ciclurilor
economice.
Teoria modernă studiază costurile și beneficiile apărute în urma adoptării monedei
unice, dar se axează în mare parte pe costuri, a căror minimizare depinde de anumite
condiții caracteristice economiilor tărilor participante. Beneficiile, pe care le găsim la nivel
microeconomic, se referă în general la câștigurile obținute din eliminarea cos turilor
asociate schimbului valutar, precum și la importul de credibilitate al Bancii Centrale a

8
uniunii, care reduce nivelul inflației. În ceea ce privește costurile, situate la nivel
macroeconomic, acestea sunt legate de efectele negative ale renunțării la politica monetară
de independență precum și la mecanismul cursului de schimb, ca instrumente de ajustare a
șocurilor asimetrice între potențialuu membrii ai uniunii monetare. Costurile cu privire la
participarea la uniunea monetară se diminuează în cond ișiile ăn care nevoia de a efectua
ajustări ale ratei nominale este mai mică, stadiu ce poate aduce avantaje participanților.
Mundell afirma că zona monetară optimă ,, reprezintă un set de regiuni unde
tendința de migrație este suficient de mare pentru a asigura ocuparea deplină atunci cand
una din regiuni cunoaște un șoc“.
O altă definiție este cea a lui Frankel (1999) care afirmă că „ o zonă monetară
optimă este o regiune pentru care este optim să existe o monedă unică și o politică
monetară unică“.
În anul 2002, Mongelli prezenta următoarea definiție: „o zonă monetară optimă este
definită ca spațiul geografic optim al unei monede unice, sau al unui grup de țări, care au
fixat irevocabil ratele de schimb și urmează să se unifice“.
Pelkmans (2003) a de finit mai simplu zona monetară optimă ,,că această zonă
pentru care costul renunțării la rate de schimb flexibile sau la opțiunea de realiniere este
mai scăzut decât beneficiile unei monede unice“.
Ca o concluzie, zona monetară optimă reprezintă o zonă cu anumite proprietăți
făcând posibilă absorbția șocurilor asimetrice fără a fi neapărat necesară utilizarea cursului
de schimb sau a instrumentelor politicii monetare. Aceste proprietăți au fost numite
precondiții, caracteristici sau criterii și ajută la ev aluarea costurilor și beneficiilor unui
aranjamen monetar.
Rolul jucat de această teorie este acela de a calcula cât de benefică este realizarea
unei unini monetare. Altfel spus, Zona Monetară Optimă are rolul de a raspunde situațiilor
și de a le îmbunătăș ii în vederea realizării uniunii monetare.
Deși Teoria zonelor monetare optime a fost dezbătută și a cunoscut progrese
semnificative, exită posibilități de a continua cercetarea în domeniu. Paul Krugman(1995),
a susținut că majoritatea lucrărilor s -au realizar privind efectele macroeconomice, însă cu
privire la beneficiile și costurile la nivel microeconomic sunt insuficient dezbătute și
analizate.

1.1.3 Este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă?

Pentru a vedea daca Uniunea Europeană este o zonă monetară optimă, în primul rând
trebuie realizată o analiză a criteriilor care definesc o astfel de zonă. Referitor la următorul
criteriu, gradul de deschidere al economiei, majoritatea economiilor eur opene îndeplinesc
acest criteriu.
Următorul criteriu susținut de Kenen, diversitatea producției, este îndeplinit de țările
membe ale Uniunii Europene.
Dacă primele două criterii sunt îndeplinite de tările membre ale Uniunii Europene,
următoa rele două, mobilitatea forței de muncă și transferurile fiscale, nu sunt îndeplinite.
Deși în Europa există liberea circulație a cetățenilor, în ceea ce privește mobilitatea forței
de muncă este redusă în Europa, ca urmare a diferențelor culturale di ntre țări, limbă,
tradiții și obiceiuri, dar și costurile mobilității sunt ricate. Astfel că Uniunea Europeană nu
îndeplinește aceste criterii ceea ce determină apariția șocurilor asimetrice în țările ce se
confruntă cu o lipsă a concurenței ( Richard Bal dwin, Charles Wyplosz, 2006, Pag.358 ).
Cu privire la transferurile fiscale acestea nu sunt utilizate în cadrul Uniunii Europene,
în primul rând pentru că guvernele și -au păstrat autoritatea cu privire la stabilirea
încasărilor și cheltuielilor buge tare și în al doilea rând bugetul Uniunii Europene nu are

9
rolul de a stabiliza economiile, cu dimensiuni reduse ( Marian Dinu, Cristian Socol, 2004,
pag.204 ). Bugetul Uniunii europene este utilizat în mare parte pentru politica agricolă
comună și pentru f onduri structurale ce susțin regiunile sărace, indiferent dacă sunt sau nu
lovite de șocuri. Conform lui Baldwin și Wyplosz Europa nu este o uniune monetară
optimă.
Există două ipoteze referitoare la zona monetară optimă și anume cea a endogenități i și
cea a specializării.
Prima ipoteză este susținută de Frankel și Rose (1998), aceștia au afirmat că
accentuarea integrării ca urmare a unificării monetare, va determina o sincronizare a
ciclurilor economice și o apropiere de statutul de zonă mon etară optimă. Cea de -a doua
ipoteză, cea a specializării susținută de Krugman (1993), afirmă că integrarea sporită duce
la o corelație mai redusă a ciclurilor de afaceri. Fiecare țară se va specializa în producerea
de bunuri pentru care deține un avantaj comparativ, pe masură ce crește gradul de
deschidere al economiei. Membrii unei astfel de zone vor avea o structură economică
foarte puțin diversificată, putând fi lovită de șocuri asimetrice (Marian Dinu, Cristian
Socol,2004,pag 197).
Pot spune că Uniunea Europeană nu este o zonă monetară optimă ca urmare a celor
prezentate mai sus, criteriile unei zone monetare optime nefiind în totalitate îndeplinite.

1.2. Tratatul de la Maastricht – etape și condiții pentru realizarea UEM

1.2.1. Conceptul de Uninune Economică și Monetară

Termenul de Uniune Economică și Monetară este definit ca fiind ,, o zonă formată
din două sau mai multe țări în care este realizată libera circulație a bunurilor, serviciilor,
capitalurilor și persoanelor, odată cu implementarea metodelor de integrare pozitivă,
coordonarea politicilor economice și utilizarea unei singure monede. ”3
Procesul privind unificarea economică și monetară a început în momentul în care
sistemele sociale, politice și mai ales economice erau di ferite radical de cele din ziua de
astăzi. Primele unificări monetare au avut loc în contextul unificării politice iar moneda
avea valoare intrinsecă ( monda marfă ), atunci când funcționa sistemul monetar metalist.
În acele momente nu exista emisiune de m onedă fară acoperire pe de oparte, dar nu exista
nici creație monetară a bancilor comerciale.
Rațiunea reprezentată de unificarea monetară se baza pe întărirea politică și
economică a entității respective sau pe asigurarea convertibilității între monede pentru a
putea derula comerț exterior. Astăzi însă, determinanții sunt diferiți, dar condițiile de
realizare sunt radical diferite, lucru care generează complicații în procesul de unificare
monetară.
De-a lungul timpului, s -au format două tipuri de uniun i monetare : naționale și
multinaționale. Cu privire la o uniune monetară națională, uniunea politică și suveranitatea
monetară se condiționează reciproc, granițele statului național reprezintă și granițele
monetare. În acest caz avem ca exemple Marea Brita nie și Statele Unite ale Americii.
Moneda circulă liber între statele uniunii. Regula de bază a unei uniuni monetare naționale
este existența unei singure autorități monetare, de cele mai multe ori aceasta fii nd Banca
Centrală.
În ceea ce privește uniunea monetară multinațională, cooperarea dintre un numar de
state independente se face pe baza unor rate de schimb fixe între monedele acestora.

3 Uniunea Economică Monetară și Teoria zonelor monetare optime, Universitatea de Vest Timișoara, pag :4.

10

1.2.2. Etape le procesului de evoluție spre Uniunea Economică și M onetară

Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de uniune economică prezentăm
conceptul de integrare economică precum și etapele acestui proces.
Literatura de specialitate care s -a ocupat cu studiul integrării economice przintă
următoarea clasificare a stadiilor integrării : zonă de liber schimb, uniune vamală, piață
comună, uniune economică și monetară, uniune economică completă.
Zona de liber schimb – este formată din două sau mai multe state între care sunt
eliminate barierele tarifare sau netarifare din calea comerțului reciproc. În ceeace privește
comerțul cu statele terțe, fiecare țară iși păstrează propria politică comercială.
Uniunea vamală – presupune liberalizarea circulației bunurilor la fel ca și în cazul
zonei de liber schimb, dar în plus d e pune în aplicare un tarif vamal comun față de terți.
Uniunea vamală presupune un proces de uniformizare a legislației vamale, iar un produs
odată admis poate circula liber în cadrul uniunii vamale. Această formă de integrare se
întâlnește la baza actuale i Uniuni Europene.
Piața comună – este o uniune vamală la care se adaugă liberalizării bunurilor și
serviciilor liberalizarea miscării fluxurilor de factori între tările membre.
Uniunea economică și monetară – reprezintă o piață comună cu un anumit grad de
armonizare a politicilor economice naționale, în special cele vizând sfera monetar
financiară, până la adoptarea unei monede unice și a unor instituții comune de gestionare a
politicilor monetar financiare la nivel comunitar.
Integrarea economică compl etă – este un ultim stadiu al integrării in cadrul căruia
unificarea politicilor economice este intregită prin stabilirea unei unități supranaționale ale
cărei decizii sunt obligatorii pentru statele membre.
Integrarea economică completă are în vedere par curgerea tuturor etapelor
prezentate mai sus, iar statele membre căpătănd trăsături asemănătoare de cele ale unei
economii naționale având instituții comune care guvernează cu ajutorul unei legislații
comune utilizând un buget comun, apelând la o piață de producție și de desfacere comună ;
utilizarea unei monede unice, a politicilor interne și externe comune.
În momentul actual, Uniunea Europeană se află în faza de construcție a Uniunii
economice și monetare.
Uniunea economică și monetară fiind privită ca o etapă superioară a integrării
multinaționale este rezultatul adâncirii și intensificării integrării, presupune : politic ă
monetară comună, strânsă coordonare a politicilor economice ale statelor membre, monedă
unică, liberalizara fluxurilor de capital și un sistem instituțional care să coordoneze și
administreze politica monetară.
Așa cum am spus anterior, o Uniune economică și monetară ce presupune
eliminarea cursului de schimb și aplicarea unei politici monetare comune, conduce la
diminuarea unor riscur i care, anterior acesteia, au accentuat sau, după caz, au împiedicat
pătrunderea pe piețele de capital, gestionarea pieței agricole comune precum și o dezvltare
unitara care să conducă spre o piață comună în domeniu.
Uniunea economică și monetară europeană este rezultatul unui proces integrativ
complex, atât în ceea ce privește economia reală cât și economia monetară, derulat de -a
lungul unei jumătăți de secol în spațiul comunitar, proces ce include parcurgerea mai
multor etape.
Cele mai important e etape sunt :
Crearea unui angajamen monetar numit Uniunea Europeană de Plăți (1950), format
nu doar din statele europene, ci și prin intermediul lirei sterline, francului precum și tări
africane aflate în spațiu colonial.

11
Crearea Comunității Economice Europene lucru ce a dus la liberalizarea fluxurilor
de bunuri și de servicii, precum și a Pieței Comune privind liberalizarea mișcării factorilor
de producție.
Crearea Sistemului Monetar European (1979), sistem ce a fot înlocuit mai târziu de
Mecanismul R atei de Scimb cu cele două forme ale sale.
Summitul de la Haga din 1969 prin intermediul căreia s -a concretizar ideea unei
Uniuni economice și monetare.
Raportul Werner din anul 1970 a propus crearea Uniunii Monetare Europene ca
urmare a fixării parități lor dintre monedele statelor membre și liberalizarea totală a
fluxurilor de capital.
Crearea în anul 1988 a Comitetului pentru Studiul Uniunii economice și monetare
care a propus prin raportul care îi poartă numele, o nouă bază pentru unificarea monetară în
europa. Raportul Delors este cel care a condus la realizarea, în mai multe etape, a uniunii
monetare.
Tratatul de la Maastricht (1992) a condus la constituirea Uniunii Europene ce a
determinat înfințarea unei Banci Centrale la nivelul Uniunii, stabili nd criteriile pe care
statele membre trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al spașiului monetar
european.
Crearea Sistemului European al Băncilor Centrale ce funcționează pe mai multe
principii generale, dintre care amintim, independența ins tituțională și financiară a Băncii
Centrale Europene și a bancilor centrale ale statelor mmbre, transparența, subsidiaritatea și
responsabilitatea în atingerea obiectivelor propuse prin Tratatul de la Maastricht.
Introducerea Monedei Euro, începând cu ian uarie 1999.

1.2.3. Sistemul Monetar European – precedat de MRS

La începutul deceniului al șaptelea, ca urmare a realizării uniunii vamale precum și
lansării Politicii Agricole Comune, au urmar o serie de evenimente de natură monetar
financiară, divergent e la nivelul statelor mambre.
Astfel, în anul 1970 a luat naștere Planul Werner, prin care au fost stabilite
obiectivele și etapele uniunii m onetare. Prin prisma acestui plan, uniunea monetară avea
drept scop „convertibilitatea deplină și ireversibilă a m onedelor statelor membre eliminarea
flctuctuațiilor cursului de schimb, fi xitatea irevocabilă a parității și cursurilor valutare și
completa liberalizare a fl uxurilor de capital.”4
Planul Werner nu a fost pus în aplicare ca urmare a conjuncturii economi ce de
ansamblu : căderea sistemului de la Bretton Woods, ce avea la baza sistemul de cursuri
fixe, respingerea ideii de înființare a unei instituții monetare comune precum și de aplicare
a unei politici fiscale unitare la nivel comunitar.
În anul 1972, a l uat naștere aranjamentul cunoscut sub numele de ,,șarpele
monetar “, prin intermediul căruia statele membre ale Comunității Economice Europene
păstrau între ele o marja de fluctuație de ± 2,25%, având drept pivot dolarul american,
lucru ce determină faptul că între moneda cea mai bine cotată și cea mai slab cotată putea
să existe un ecart de maximum 4,5%.
Sistemul șarpelui monetar a funcționat cu greu, ca urmare a retragerilor și
revenirilor statelor membre precum și numeroase neajunsuri de parități prin d evalorizare și
revalorizare.
În anul 1978, în urma Consiliului Euopean de la Bruxelles sistemul șarpelui
monetar a fost înlocuit cu Sistemul Monetar European, privit ca un instrument de creare a

4 Dumitru Miron ,Economia Uniunii Europene, ed. Luceafărul, București, 2002, pag. 162.

12
unei zone de stabilitate monetară în spațiul comunitar, dese mnând și o legătură între
Bretton Woods și Uniunea Economică și Monetară.
Sistemul Monetar European a fost negociat în anul 1978 și adoptat în 1979, de catre
cele nouă tări membre ale Comunității Europene la acea dată, devenind membrii de facto ai
sistemu lui, avea ca obiectiv de îndeplinit, formarea unei zone de stabilitate monetară în
cadrul unui spațiu economic al căui state membre prezentau tendințe de diminuare a
diferențelor dintre nivelurile lor de dezvoltare.
Mecanismul ratelor de schimb a fost un sistem multinațional de curs de schimb,
introdus de Comunitatea Europeană în martie 1979, prin care se urmărea stabilitatea
monetară în Europa și reducerea fluctuației cursului de schimb, precum și introducerea
unei monede unice, euro, moneda fiind adoptată în ianuarie 1999. Prin acest sistem
moneda participantă avea stabilitate în comparație cu celelalte monede, monede ce puteau
fluctua într -un interval de ±2,25%.
În anul 1992 -1993 a avut loc criza Mecanismulu i ratelor de schimb, determinată de
renunțarea la acest sistem a Marii Britanii și Spaniei, iar Portugalia și Italia și -au
devalorizat monedele, astfel că marja de fluctuație a ajuns la ±15 %.
În anul 1999, la 1 ianuarie sistemul multilateral a fost înlocuit cu unul bilateral, și
anume Mecanismul ratei de schimb II, prin care marja de fluctuație a monedelor
participante a rămas aceeași și anume ±15%. Astfel că Banca Centrală Europeană (BCE)
este obligată să intervină pentru a ajuta Banca Centrală Naț ională în momentul în care
cursul ajunge la limita permisă de fluctuație.
Pentru adoptarea monedei euro, așa cum este prevazut și în Tratatul de la Maastricht,
criteriul convergenței cursului de schimb este una din condițiile elementare. Procesul
privind îndeplinirea acestei condiții de stabilitate a cursului de schimb al monedei naționale
se rezumă astfel: înainte de intrarea în zona euro, moneda națională trebuie să participe la
mecanismul de schimb MRS II cel puțin doi ani, în cei doi ani nu este permină
devalorizarea monedei naționale, deși limita de fluctuație este de ±15 %, dacă unele țări
prezintă o marjă de fluctuație mai îngustă, acest lucru nu este exclus.
Potrivit Tratatului de la Maastricht, țările doritoare de a adera la Uniunea Europeană,
sunt state ce vor împărți ulterior o monedă comună. Acest lucru înseamnă că țările membre
vor participa în MRS II, și ulterior îndeplinind condițiile obligatorii de conv ergență, vor
adopta moneda euro.
1.2.4. Criteriile de convergență de la Maastricht

Euro este o monedă unică adoptată până în prezent de 19 din cele 28 de state
membre ale Uniunii Europene. Ultimul stat care s -a alaturat recent (1 ianuarie 2015)
grupului euro, este Lituania. Cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și Danemarcei,
care au recurs la ,,clauza de exceptare” de la moneda euro, adoptarea monedei unice de
către celelalte state membre ale Uniunii Europene, printre care și România, repre zintă o
obligație juridică a acestora.
Acțiunile de pregătire privind participarea la zona euro, stabilite prin Tratatul de la
Maastricht, constau în îndeplinirea unor criterii de convergență nominală. Prin convergența
nominală s -a urmarit îndeplini rea unor criterii monetare si fiscale.
Cu privire la procesul de adoptare al monedei euro se urmarește îndeplinirea criteriilor
de convergență nominală pentru eliminarea riscurilor aparute o data cu integrarea la UEM
( Uniunea Economică și Monetar ă ) a unor state ce prezintă dezechilibre grave din punct
de vedere economic. Dacă economia unei țări nu este pregătită, sistemul monetar european
poate fi dezechilibrat iar țările ce doresc să adopte euro pot fi afectate de șocuri ca urmare
a confruntări i directe cu zona euro. Riscul de destabilizare a sistemului monetar european
este mic, ca urmare a numarului mic de state ce nu fac parte din zona euro, însă riscul de

13
destabilizare al economiilor statelor respective este mult mai mare.Acest risc poate fi
diminuat prin cele patru instrumente de ajustare împotriva șocurilor pe care țările le au la
dispoziție și anume rata dobănzii, cursul de schimb, piața buburilor ( prețurile ), și piața
muncii ( salarii/ șomaj ), iar după adoptarea euro această misiune a ajustării este mutată
către prețuti, salarii și politica fiscală. Rolul de principal intrument de ajustare, după
adoptarea euro, îi revine acestuia din urmă. Astfel că, ținta inflației este înlocuită cu ținta
deficitului public, și este necesar ca din buge tul public sa fie eliminate sau reduse
cheltuielile. Deasemenea important este și faptul ca nivelul deficitului public sa fie mai mic
decât cel precizat în Tratat, de 3% din PIB pentru a putea evita următoarele șocuri.
Începând cu anul 2012 România nu dep ășește valoarea de referință. Putem spune ca riscul
de apariție al șocurilor asimetrice este cu atât mai mare cu cât nivelul economiei unei țări
este mai departe de media europeană, de aceea se pune accent pe procesul de pregătire
pentru adoptarea euro, de îndeplinire al criteriilor de convergență, pentru a apropria
economiile țărilor mai puțin dezvoltate de nivelul celor europene.
În vederea analizării criteriilor de convergență nominală în ceea ce privește
România, se are în vedere respectarea crit eriilor fiscale referitoare la deficitul bugetar si
datoria publică, precum și criteriile monetare referitoare la rata inflației, cursul de schimb
și rata dobânzii pe termen lung.

Criterii de convergență nominală. Criterii monetare:
Stabilitat ea prețurilor : rata medie a inflației înregistrată în cursul perioadei de un
an, înainte de trecerea la euro, să nu depășească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata
inflației a trei state membre cu cele mai stabile rate.
Stabilitatea cursului de schi mb: respectarea limitelor normale de fluctuație,
respectiv ±15%, limite ce sunt prevăzute de mecanismul cursului de schimb din Sistemul
Monetar European, timp de cel puțin doi ani, fără devalorizarea monedei naționale în
raport cu euro.
O rată scăzută a do bânzii pe termen lung nu poate depăși cu mai mult de 2% rata a
trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității
prețuirilor.
,,Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza obligațiior de stat pe termen lung sau a
unor t itluri comparabile, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale.”
Criterii fiscale:
Deficitul bugetar să fie sub 3%.
Datoria publică să nu depășească 60% din PIB.

Criterii de convergență reală.
Tratatl de la Maastricht include decât criteriile de convergență nominale pe care o
țară trebuie să le îndeplinească astfel încăt să poată face parte din zona euro, dar există și o
serie de criterii de convergență reală extrem de importante și necesare care au rolul de a
menține un nivel simila r al economiilor în statele respective.
După ce au fost îndeplinite criteriile de convergență nominală, criterii ce se întind
pe o perioadă îndelungată, este necesară și îndeplinirea criteriilor de convergență reală.
Aceste criterii se refera la: ,,gradu l de deshidere a economiei (exprimat prin ponderea pe
care suma exporturilor si importurilor unei țări o are în PIB); ponderea comerțului bilateral
cu țările membre ale UE în totalul comerțului exterior; structura economiei (exprimată prin
ponderea pe care marile sectoare o au în crearea PIB: agriculura, industrie, serviciile) și

14
nivelul PIB/locuitor (exprimat fie la cursul nominal, fie paritatea puterii de cumparare
standard) fiind criteriul cel mai sintetic.”5
Până la începutul aului 1990 Uniunea European ă era formată din țări cu un nivel de
dezvoltare similar, acesta ar putea fi motivul pentru care criteriile de convergență reală nu
sunt menționate în tratat, astfel că problema unei convergențe reale nu exista. În perioada
următoare când s -a pus problema aderării statelor din Europa centrală și de est la Uniunea
Europeană, convergența reala deși era necesară, tratatele de asociere erau semnate ( Mugur
Isărescu, 2007, pag6 ).

1.3. UEM – evaluarea ex -post a costurilor și beneficiilor

Unificarea monetară este posibilă numai tunci când există motivații puternice
desprinse din beneficiile obținute. Dar o schimbar de regim este urmată și de o serie de
costuri, probleme și riscuri. Este foarte important sa conștientizăm că beneficiile aduse de
o uniune monetar ă se datorează minimizării costurilor. Astfel că ajungem să creem condiții
necesare pentru minimizarea costurilor precum și la îndeplinirea criteriilor Zonei Monetare
Optime. Literatura de specialitate care analizează costurile si beneficiile uniunii monet are
este diversificată, dând naștere unor controveste între acestea.
Beneficiile Uniunii Monetare sunt caracterizare la nivel microeconomic, dar cu
toate astea sunt aduse în discuție și beneficii ca urmare a stabilității macroeconomice
preum și datorită u nei poziții internaționale mai bune.
La nivel microeconomic :
Un prim avantaj se desprinde din faptul că, utilizarea aceleași monede de către mai
multe țări conduce la reducerea costurilor de tranzacție. Avantajul cu privire la eliminarea
costurilor de tran zacție este important pentru persoanele care efectueaza plăți
transfrontaliere în numerar. Costurile ce sunt evitate ăn cazul unificării monetare, pe langă
costul direct al schimbului valutar, sunt următoarele :tranzacții interbancare, tranzacții între
banc i și terți).
Moneda unică prezinta o influență benefică prin mecanismul prețurilor, și anume,
existența mai multor monede reduce transparența prețurilor, lucru care ar duce la
discriminarea prin preț între zonele monetare naționale.

Un alt beneficiu adus de uniunea monetară constă în eliminarea volatilității ratei de
schimb precum și costurile acesteia. Ca urmare a diminuării sau chiar a eliminării
incertitudinilor referitoare la rata de schimb, comerțul între tările membre ale uniunii
monetare crește. Imp actul volatilității ratei de schimb și al monedei comune asupra
comerțului reciproc, este analizat de unii autori apelând la mai multe abordări.
Prima abordare se referă la efectele negative pe care le ai costurile de tranzacție și
volatilitatea ratei de s chimb asupra comerțului, și beneficiile aduse de moneda comună
asupra comerțului. Întrebările ce se desprind din aceste două abordări sunt următoarele :
este costisitoare menținerea independenței monetare pentru comerțul reciproc? ; stimulează
unificarea mo netară comerțul dintre parteneri?
Referitor la prima abordare, se apreciază că impactul este mai degrabă mic, ca
urmare a faptului că fluctuațiile cursurilor de schimb pot fi acoperite cu costuri mici prin
tranzacții la termen.
A doua abordare, studiată d e Frankel & Rose (2002), susțin un model gravitațional
pentru a demonstra impactul monedei unice asupra comerțului. Conform studiilor realizare

5 Mugur Isărescu, România, drumul către euro, 2004 (versiunea actializată în 2007), pag 6.

15
ce aceștia, tările care utilizează moneda unică au un comerț recipreoc de trei ori mai mare
decât statele care î și mențin propria monedă.
Un al treilea beneficiu face referire la influențele asupra preferinței locale. Se
apreciază că aceasta este puternică în Europa, chiar dacă au dispărut controalele la
frontieră.
Beneficiile la nivel macroeconomic sunt: stabilitat ea prețurilor; accesul la o piață
financiară mai largă și mai transparentă care înbunătățește posibilitățile de finanțare
externă; eliminarea unor fluctuații ale producției care ar putea fi datorate politicilor
economice diferite.
Pentru unele țări, motivu l de a adera la o uniune monetară este reprezentat de
stabilitatea prețurilor, adică a scăderii ratelor inflației. Reducerea dobânzilor, ca efect al
stabilității prețurilor, aduce o serie de avantaje pentru guvern, companii și consumatori,
putând să contra cteze împrumuturi mai ieftine.
Eliminarea ratelor de schimb între tările care au adoptat moneda euro, elimină
riscul de certitudine și volatilitate, determinând o mai buna funcționare a managementului
firmelor locale sau străine ce își desfășoară afacerile în zona euro.
O urmare a eliminării ratelor de schimb este reprezentată de stabilitatea ratelor
dobânzii. Înstabilitatea ratelor de schimb, anterioară adoptării monedei euro, era legată de
volatilitatea ratelor dobânzii.
Beneficiile aduse de rolul interna țional al noii monede sunt accentuate în condițiile
în care unificarea monetară poate duce la o mai largă utilizare a monedei comunela nivel
global.
Astfel că, sunt obținut venituri sub formă de senioraj, ca urmare a faptului că
moneda emisă este o datorie a statului în cauză nepurtătoare de dobândă, moneda fiind
utilizată în afara statului emitent, acesta reprezentând un câștig.
În al doilea rând, investițiile, achizițiile de bunuri și servici vor fi din ce în ce mai
mult decontate prin instituții financi are ale entității emitente, pe măsură ce rolul
internațional al monedei unice crește. Altfel spus, vor crște profiturile sectorului financiar.
În al treilea rând, prin utilizarea monedei proprii în comerțul exterior, economia
emitentă este mai puțin vulner abilă la modificările ratei de schimb a acesteia decât alte
economii.
Costuri ale uniunii monetare.
Anterior am analizat beneficiile unei uniuni monetare, dar este important ca aceste
beneficii să fie mai mari decât costurile. În timp ce majoritatea benef iciilor au fost
analizate la nivel microeconomic, costurile sunt analizate la nivel macroeconomic.
Ca urmare a participării la o uniune monetară, costurile apar din caiza faptului că
tările pierd importante instrumente specifice ale politice monetare, și anume controlarea
ratei dobânzii și a ratei de schimb. Aceste costuri apar ca urmare a dezoltării socurilor
asimetrice.
Un prim cost este legat de neputința utilizării cursului valutar ca intrument de
politică economică, lucru ce ar putea ajusta șocurile asimetrice.
În al doilea rând, pierderea autonomiei politicii monetare și dispariția posibilitîții
de finanțare a datoriei publice prin emisiune monetară.
Privind participarea la o uniune monetară, statele vor renunța la independența
politicii monetare, cedând prerogativele politicii monetare unei autoritâți centrale, lucru
care duce la imposibilitatea statelor de a mai realiza ajustări în cazul aparitiei șocurilor
asimetrice.
În al treilea rând, apar costuri aferente trecerii la moneda unică, majorate de
totalitatea modificărilor ce trebuie realizate.

16
CAPITOLIL II ROMÂNIA ȘI MONEDA UNICĂ EUROPEANĂ

2.1. Riscurile si beneficiile adoptării monedei euro de către România

Moneda euro a fost introdusă începând cu 1 ianuarie 1999, menită să securizeze
irevocabil integrarea economică în spațiul comunitar.
Dacă facem referire la scopul privind realizarea unificării economice și monetare în
Europa, moneda euro a cunoscut o evoluție remarcabilă avnând o contribuitie benefică :
asigurarea unei stabilități mac roeconomice, promovarea de locuri de muncă, creșterea
economică precum și intenșificarea relațiilor între statele membre.
Moneda comună are rolul de a lărgii co operările la nivel mondial, pe baza
apropierii privind politicile monetare ale tărilor dezvoltat e. Putem spune că unul dintre
marile benefi cii aduse de moneda euro este că avantajul este de partea celor care
cooperează privind coordonarea demersurilo r, iar riscul apare în momentul în care
acționezi singur.
Avantajele adoptării monedei euro sunt următ oarele :
Un prim avantaj legat de adoptarea monedei euro se referă la reducerea costurilor
legate de rata de schimb. În funție de moneda se schimb, natura instrumentului de schimb,
de mărimea tranzacției precum și de importa,ța clientului, comisioanele percepute de banci
sunt variabile. Costurile sunt mult mai frecvente atunci când se cumpără și se vinde în țări
mai dezvoltate si mai puternice din punct de vedere economic, bancnotele unor monede
slabe, precum și în momentul în care se schimbă cash.
Prin implementarea monedei unice precum și a unui sistem de bănci centrale, vor
reduce timpul dar și costul plăților peste frontieră, vor permite simplificări ale
managementului trezoreriei băncilor, contabilității și relațiilor cu autoritățile monetare.
Contin uând cu avantajele aduse de moneda unică, vorbim despre eliminarea
riscurilor cu privire la rata de schimb. Astfel că prin adoptarea monedei euro vor fi
eliminate mișcările ratei de schimb intra -comunitare, ducând la impulsionarea comerțului
și a investiți ilor.
Moneda unică va determina ușurința circulației capitalurilor și a investițiilor de la o
țară la alta, precum și o alocare mai judicioasă a resurselor necesare dezvoltării.
Ca urmare a utilizării aceleași monede, prețurile vor fi mai transparente lucr u care
va detemina observarea celor mai competitive prețuri, la o calitate egală a produselor.
Concurența dintre firmele aparținând Uniuniin Monetare va avea efecte benefice
asupra calității și nivelului prețurilor.
Putere și stabilitate valutară. Pentru R omânia, moneda euro crează o zonă de
stabilitate valutară în cadrul Uniunii Economice și Monetare, precum și închegarea unor
relații monetare internaționale mai stabile. Această stabilitate financiară trebuie să fie
sprijinită și de politicile bugetare mai stricte pe care statele din zona Euro trebuie să
îndeplinească.
Identitate europeană. Moneda unică europeană contribuie la întărirea identitășii
europene. Aportul adus asupra politicilo generale nu poate fi prevăzut în totatlitate, însă o
integrare econo mică mai aprofundată poate conduce la o coordonare puternică între
diverse sectoare.
Utilizarea monedei euro aduce numeroase avantaje at ât populației, companiilor dar
și țărilor membre. Prin trecerea la euro vor fii eliminate riscurile cu privire la variațiile de
curs dar și costurile de tranzacționare.
Avantajele aduse populației . Stabilitatea prețurilor: prin instituirea monedei euro se
realizează un nivel scăzut al inflației determinând o stabilitate a prețurilor. Această

17
stabilitate reprezintă f aptul c ă banii își păstrează valoarea î n timp sau conservarea puterii
de cumpărare și a nivelului economiilor populației.
Competitivitatea prețurilor: În cazul unei piețe mai competitive, populația are
posibilitatea de a cumpăra bunuri din zona euro la pre țuri mai scăzute. Acest lucru duce la
stimularea concurenței între producatori, astfel că produsele d e pe piață sunt mai calitative
și la un preț mai mic.
Contractarea de credite cu dobânzi mai mici: Costurile aferente sumelor de bani
împreumutate sunt m ai mici având în vedereca că nivelul ratei inflației este mai scazut, iar
riscul valutar este eliminat.
Majorarea numarului de locuri de muncă: în condițiile în care riscul valutar este
eliminat, acest lucru determină companiile să investeasă în țările din zona Euro, majorând
numărul de locuri de muncă pentru populația țărilor respective.
Avantajele aduse companiilor. Facilitatea investițiilor: După cum am precizat,
adoptarea euro duce la scăderea ratei inflației, la scăderea ratei dobânzii privind creditele
solicitate, diminuându -se astfel incertitudinea în mediul economic și crescând posibilitațile
de investiții. Va crește productivitatea și implicit numarul de locuri de muncă, cantitatea
de bunuri și servicii oferite pe piață, punâ ndu-se accent p e o creștere econ omică.
Dezvoltarea comerșului. Înainte ca moneda euro sa fie adoptată , comerțul între țări
se realiza prin mai multe monede naționale susținând cursuri fluctuante, riscul tranzacțiilor
fiind înpiedicat prin vânzarea de bunuri și servicii î n alte țări la prețuri mai mari,
descurajând astfel comerțul. În țările care au adoptat până în prezent moneda euro,acest
risc este eliminat, iar în ceea ce priveste preț ul ofertei de bunuri și servicii este mai mic.
Piețe financiare solide. Se obține o bu nă circulație a capitalurilor, determinând
atragerea de investiții, prin eliminarea riscurilor valutare și prin echilibrarea
reglementarilor piețelor financiare. S-a realizat o separare a piețelor financiare europene ca
urmare a instrumentelor financiare d iferite, cotate în moneda națională, lucru care a dus la
descurajarea investițiilor străine, dar prin instituirea monedei unice, euro, bursele europene
au cotat aceste instrumente financiare în moneda unică, facând piețele europene sa fie mai
mari, mai acc esibile.
Avantaje aduse cetățenilor romani. Pentru cetășenii romani aceste avantaje sunt
identificate în urmatoarele domenii : călătorie – persoana care călătorește efectuează un
singur schimb valutar, ca de exemplu dacă merge să viziteze Italia pate să cu mpere biletul
de avion către Italia cu banii rămai din excursia în Spania ; cumpărături – ca urmare a
utilizării aceleași monede, se pot face mai ușor comparații între prețuri ; afaceri – este
eliminat riscul ca diferitele valute să fluctueze, conducerea și administrarea unei afaceri
este mai usșor de realizr și mai puțin costisitoare.
Ce putem câștiga? În primul rând România are de câștigat ca urmare a stablității
prețurilor, precum și ca urmare a unei poziții internaționale mai bune. Stabilitatea prețurilor
determină reducerea dobânzilor, beneficiu de care se bucură guvernul, cât și consumatorii
si firmele. Accesul la o piață financiară mai largă și mai transparentă, înlăturarea unor
oscilații ale producțiilor ca urmare a unor politici economice d iferite, reprezintă de
asemenea beneficii ale monedei unice. Românii vor beneficia și de înlăturarea riscurilor
privind evoluțiile cursurilor de schimb ca urmare a costurilor de tranzacție asociate
cursului valutar. De altfel eliminarea riscului de a schim ba o monedă cu altă moneda
prezintă un beneficiu evident.

Riscurile adoptării euro.

18
Deși adoptarea monedei euro ar trebui sa prezinte numai avantaje pentru țările ce
doresc să o utilizeze,s -au desprins și dezavantaje ca urmare a trecerii la mone da euro.
Dintre dezavantaje precizez :
Prin trecerea la euro, România nu va mai beneficia de independența politicii monetare
autohtone, iar economia țării va trebuii sa raspundă deciziilor de politică montară emise de
Banca Centrală Europeană . Banca Centrală Europeană emite decizii de maximă importanță
pentru țările cu economii strategice pentru zona euro, deoarece aceste economii duc la
adoptarea anumitor măsuri la nivelul uniunii monetare. Prin adoptarea monede i euro și
trecerea la o politic a monetară comună, România va putea gestiona decât instrumentele de
politică fiscal și instrumentele politicilor structural naționale, lucru ce duce la asimetria
șocurilor și nesincronizarea ciclurilor de afaceri, reperzentând cele mai mari amenințări ale
unei zone monetare.
Pentru a adopta moneda unică euro, este necesară abandonarea monedei naționale, iar
cursul de schimb flexibil reprezintă un instrument de echimibrare a șocurilor și de
dimensionare a decalajelor de competitivitate. Astfel că econ omiile mai puțin competitive
nu își vor mai putea mari eficiența bunurilor exportate. Economiile mondiale vor deveii
mai competitive ca urmare a înlăturarii barierelor valutare, iar agenții economici ce provin
din țări cu o economie mai puțin dezvoltată , și anume din R omânia, vor fi mai puțin
competitive.
Dupa instituita Uniunii Economice și Monetare riscul de șocuri asimilate poate să
crească ca urmare a tendinței de specializae, iar cursul de schimb ne mai fiind o modalitate
de adaptare, ajusta rea se bazează pe flexibilitatea salariilor. Astfel că dacă acestea sunt
rigide , șomajul va crește ducând la posibilitatea migrațiilor. Dezavantajul îl constinuie
deci faptul că prin pierderea cursului de schimb flexibil, se pierde si mecanismul de
ajusta re pentru înlocuirea modificărilor și convertirea cererilor între produsele a două țări,
determinând o problemă în ocuparea forței de muncă.
Concluzionând putem spune că dezavantajele aduse de euro sunt:
Costurile mari de conversie în ceea ce privește trecerea de la moneda națională la
moneda unică.Aceste costuri se referă la costurile pentru fabricarea bancnotelor și a
monedelor, costuri pentru informarea publicului,costuri pentru adaptarea sisteme lor de
contabilitate, precum și alte costuri.
Pierderea de ajustare ca urmare a cursului de schimb, acesta reprezntând pentru multe
țări un instrument de ajustare a țocurilor asimetrice din economie.
Pierderea interdependenței politicii monet are , aceasta fiind implementată de Banca
Central Europeană după adoptarea euro, România astfel pierde acest atribut ce tine de
suveranitatea națională.
Pierderea independenței politicii bugetare, România fiind obligată prin adoptarea la
zona euro, să promoveze politici bugetare restrictive, lucru care ar putea duce la scăderea
economiei precum și scăderea locurilor de muncă.
Costuri ale conversiei, de exemplu costul privind capabilitatea sistemelor informatice
pentru a executa tranzacții în e uro și executarea de conversii ale monedelor naționale în
euro.
Amenințarea deflaționistă. Ca urmare a îndeplinirii planului Băncii Centrale
Europene precum și al Comisiei, care pentru a intra în spațiul euro, inflația trebuie să fie
scăzută, acesta poate scăpa de sub control, având efecte negative care se resimt din plin pe
piața muncii.
În final, punând în balanță atâr riscurile cât și beneficiile cu privire la adoptarea
monedei euro de către România, putem spune că decizia aleasă de clasa politică
român ească este corectă, și anume integrarea României l a Uniunea Economică și

19
Monetară , care pe termen mediu și lung va contribui la obținerea unor avantaje pentru
întreaga comunitate românească.

2.2. Evaluarea gradului de convergență în România

Tratatul de la Maastricht stabilește faptul că o țară care aderă la spațiul european, pe
lângă îndeplinirea unor condiții esențiale pentru a face față situației economice pe termen
lung, are obligația juridică de a adopta moneda unică, euro, revenindui îns ă dreptul de a -și
alege momentul oportun pentru aderare. O tară membră poae adopta moneda euro numai
cu condiția de a ăndeplini o serie de criterii economice cât și juridice.
Prin criteriile îndeplinirea criteriilor economice, statul se dovedește suficien t de
pregătit pentru a aopta noua monedaă, precum și integrarea în condiții de siguranță la
regimul monetar al zonei euro. Pentru ca moneda națională, sa fie înlocuită cu moneda
unică, este nevoie de o serie de pregătiri în acest sens, iar procesul să se a fle în strânsă
legătură cu cel al statelor membre din zona euro.
România se confruntă în momentul actual cu o serie de provocări și rețineri
referitare la dezvoltarea economică sustenabilă, lucru care a dus la amânarea punerii în
aplicare a unor reforme n ecesare. Țara noastră este nevoită să se confrunte cu o multitudine
de politici fiscale europene, în scurt timp, având ăn vedere cadrul european, și de a se
alinia la oviectivele stricte ale Uniunii Europene cu privire la piața internă dar și la
politicile sale monetare, fiscale și bugetare.
Potrivit Programului de Convergență (2015 -2018)6 realizat de Guvernul României,
anul care are dept reper adoptarea monedei unice de către România este anul 2019 ( 1
ianuarie 2019 ).
Spre deosebire de crite riile de convergența nominală, care sunt menționate în Tratatul
de la Maastrich, criteriile de convergență reală nu sunt definite clar, nu ne oferă o referință
cantitativă. Referitor la criteriile nominale, acestea sunt îndeplinite de România, însa există
o problemă cu privire la convergența reală, aceasta din urma necesitând realizarea unor
reforme și planuri de acțiune bine fundamentate, ce ar putea conduce la aderarea României
la data stabilită de Guvernul României

2.2.1. Convergența nominală

România este pregătită să participe la ERM II din punct de vedere al îndeplinirii
criteriilor de la Maastricht, privind indicatori precum inflația, rata dobânzii, stabilitatea
cursului de schimb, deficitul bugetar și datoria publică.
Stabilitatea prețurilor:
Conform acestui principiu , rata inflației cu un an înai nte de adoptarea euro, trebuie
să nu depășească cu 1,5 puncte procentuale rata inflației din cele mai performante trei țări.
Începând cu luna decembrie 2013, Banca Națion ală a României a ins tituit o nouă țintă a
inflației ș i anume 2,5% ±1 punct procentual, față de anii 20 10, 2011, 2012 când ținta se
situa la nivelul de 3%±1 punt procentual.
La sfârșitul anului 2011, rata inflației în România a atins o valoare istorică de
3,14%, situându -se aproape de punctul pr ivind ținta inflaț iei de 3 %±1% punct procentual.
Procesul dezinflaționist s -a derulat prin aplicarea unor politici macroeconomice și prin
majorarea cotei standard a TVA -ului (intervalul iulie 2010 – aprilie 2001).7

6 http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2015/cp2015_romania_ro.pdf
7 Banca Națională a României,Raport Anual 2011,p11.

20
În anul 2012 s -a atins un nou nivel minim isoric în lunile aprilie – mai de 1,8%,
ulterior ne mai încadrându -se în intervalul țintă de 3%±1 punct procentual și anume
4,95%, rata inflației în acest an evoluând neuniform ( Banca Națională a României,Raport
Anual 2012,p11.).
Continuând cu anul 2013, rata inflației a avut o evoluție neuniformă, la începutul
anului încadrându -se în intervalul țintă (2,5%±1 punct procentual), iar la sfârșârțitul anului,
luna decembrie, coborând pâna la 1,55 %. Această evoluție s -a datorat reducerii cotei TVA
la unele produse de panificație dar și maj orarea unor tarife reglementate ( Banca Națională a
României,Raport Anual 2013,p11).
În anul 2014 rata anuală a inflației s -a menținut la cote scăzute, în cea mai mare
parte a anului s ituându -se sub limita inferioară a punctului țintă (2,5%±1 punc t procentual).
În primele 8 luni rata inflației a fost relativ stabilă, cu un nivel maxim în luna aprilie de
1,21 %, acest lucru fiind datorat creșterii accizei la carburanți, iar în luna iunie aceasta a
scăzu t pâna la 0.66% ca urmare a apre cierii monedei naționale față de euro. În luna
septembrie a anului 2014, ca urmare a reducerii TVA -ului pentru unele produse de
panificație, rata inflației a ajuns la 1,54%,incadrându -se în intervalul țintei, iar în luna
decembrie a aceluiași an rata
inflației a ajuns sub limita de vari ație a țintei și anume la 0,83% ( Banca Națională a
României,Raport Anual 2014.p11 ).
În anul 2015 trimestrul I, rata anuală a inflației IPC (Indicele Pretului de Consum) a
atins valoarea minima de 0,4% în primele două luni ale anului, ce s-a menținut în limita
inferioară a intervalului de variație de ±1 punct procentual asociat ț intei staționare de 2,5
%, iar în luna martie s -a înregistrat valoarea de 0,8%, valoare asemănă toare c u cea a
sfârșitului anului 2014 ( Banca Națională a României,Raport asupra inflației,mai 2015,p7 ).
Începând cu luna iunie 2015, rata inflației în România a atins cote negative de –
1,55%. În prezent, februarie 2016, rata inlației a atins cel mai sc azut nivel si anume –
2,70%, nivelul precedent î n luna ianuarie 2016 fiind de -2,10%. Valoarea actuală a inflației
în România (februarie/ianuarie 2016 ) este de -2,68%, conform Băncii Naționale a
României.
2.1.

Sursa: (Calcule proprii pe baza datelo r de pe http://www.tradingeconomics.com / Institutul Naținal de
Statistică. ) 0 1,16
-1,55 -1,7
-1,9 -1,7 -1,6 -1,1 -0,9
-2,1 -0,7
-3
-3,5-3-2,5-2-1,5-1-0,500,511,5Inflația în România (aprilie 2015 – martie 2016)

Inflația

21

Cursul de schimb:
Potrivit acestui criteriu moneda națională trebuie să îndeplinească cerințele
Tratatului de la Maastricht, întrucât acesta trebuie să se încadreze în limitele normale de
fluctuație stabilite de Sistemul Monetar European cel puțin doi ani, fără a se devalo riza față
de moneda niciunui Stat Membru. Pentru a putea respecta acest criteriu, România treb uie
să participe la ERM II cel puțin doi ani până la adoptarea monedei euro. ERM II a fost
înființat în anul 1999 și presupune existența unei rate centrale de schi mb între euro ș i
moneda națională, precum și existența unei bande de fluctuație de ±15% a cursului de
schimb.
Pe parcursul celor doi ani (iunie 2010 – mai 2012 ) cursul de schimb al monedei
naționale față de euro s -a încadrat în limita dată de banda de flu ctuație standard ±15%.
Astfel în luna mai 2010 fluctuațiile curslui de schimb s -au încadrat î ntre ±2 .5% ș i +6,5%,
fiind considerată valoare de referință. În anul 2011 deprecierea monedei naționale față de
euro a fost marginală, la o valoare de 0,7% .8
Pe parcursul perioadei de referință și anume (ianuarie 2011 – decembrie 2012 ),
cursul de schimb s -a încadrat în banda de fluctuație standard de ±15%. În luna decembrie
2010, fluctuațiile cursului de schimb sunt situate între +5,4% și -7,6%, iar în luna iulie
2012 s -au înregistrat variații negative ca urmare a traversării problemelor politice interne .9
Și în perioada (iunie 2012 – mai 2014 ) cursul de schimb al monedei naționale față
de euro s -a încadrat în banda de fluctuație standard de ±15%. În luna mai 2012 fluctuațiile
cursului de schimb se încadrau între +3% și -4,5%. În primele luni ale anului 2013 s -a
înregistrat o tendință de a preciere a leului, minimalizată temporar ca urmare a crizei
bancare din Cipru, iar începân d cu luna iulie a aceluiași an, cursul de schimb a cunoscut o
reală stabilizare, pe baza elaborarii unor date statistice ce arătau ameliorarea fundamentelor
economiei românești.
România nu participa înca la ERMII, însa variația cursului de schimb a monedei
naționale față de euro se încadrează în intervalul de fluctuație de ±15% atât în perioada
2013 – 2014, cât și în perioada mai 2013 – aprilie 2015.
2.2.

Sursa : (www.curs -valutar -info.ro)

8 Banca Națională a României, Raport Anual 2011, p16.
9 Banca Națională României, Raport Anual 2012, p17.

22
Rata domânzii pe termen lung:
Rata dobânzii pe termen lung s -a plasat peste criteriul impus de Tratatul de la
Maastricht, în anul 2009 fiind constatată la o valoare de 3,7 puncte procentuale, dar ca
urmare a creșterii economice si eliminarea riscurilor privind investițiile în România, în
luna decembrie a ajun s la 1,5 puncte procentuale. Deși ratele dobânzii pe termen lung au
continuat să scadă, ținta s -a majorat la 3,1 puncte procentuale în luna mai 2012.
În perioada mai 2013 – aprilie 2014, ratele dob ânzilor pe termen lung au avut o
valoare inferioară celei d e referință (6,2%), valoare a fiind de 5,3%, încadrându -se în
criteriul de convergență privind rata dobâ nzilor. În anii anteriori , ratele dobânzilor au
fluctuat la până 7% cu o marjă de ±0,5 puncte procentuale. La sfârșitul perioadelor
analizate (mai 2013 –aprilie 2014) rata dob ânzilor pe termen lung au ajuns la 5,2%, cu2,8
puncte procentuale peste celei c orepunzătoare mediei zonei euro ( Banca Central Europeană,
Raport de convergență, iunie 2014, p99 ).
Ca urmare a îmbunătă țirii viziunii asupra riscului privind economia românească,
ratele dob ânzilor pe termen lung se încadrează încă din anul 2013 în valorile stabilite de
criteriul de la M aastricht. Acestea au scăzut pe parcursul anului 2014 ajungând l a 4,5% și
respectiv 3,8% în luna decembrie 2014 ș i apri lie 2015, încadrâ ndu-se în cerințele criteriului
(Banca Națională a României, Raport Anual 2014, p17 ).

2.3.

Sursa : (Calcule proprii pe baza datelor de pe Banca Centrală Europeană)

Deficit bugetar:
În perioada 2009 – 2011, ca urmare a crizei economico -financiare, România a
înregistrat cele mai mari deficite bugetare, lucru care a generat riscuri privind creșterea și
stabilitatea economică. În anul 2010 deficitul bugetului general consolidat a fost de 6,8%
din PIB (Produsul Intern Brut), consta tându -se o scădere în anul 2011, ajungând la 5,2%
din PIB. În anul 2012 deficitul bugetului general consolidat s -a aflat sub nivelul de
referință de 3% din PIB stipulat în Tratatul de la Maastricht, valoarea fiind de 2,9% din
PIB. România continuă să înre gistreze un deficit bugetar sub limita inferioară de referință 0123456789Rata dobânzii în România
2011
2012
2013
2014
2015

23
(3%) cu o valoare de 2.3% din PIB și în anul 2013, nefăcând obiectul unei proceduri de
deficit excesiv, conform deciziei elaborate de Consiliul UE.10 În anul urmator deficitul
bugetului general consolidat a scăzut pâna la 1,5% din PIB, încadrâ ndu-se în ținta de 2,4%
din PIB și pentru UE28 de 2,9% din PIB, fiind a treia țara cu cel mai mic deficit.11

2.4.
Sursa : (Calcule proprii pe baza datelor furnizate mai sus)

Datoria publică:
Cu privire la datoria publică, aceasta a înreg istrat un nivel de 33,3% din PIB , la
finele anului 2011, încadrându -se în limita impusă de criteriul nominal din Tratat, (60%
din PIB). Datoria publică continuă să se încadreze în limita impusă și în perioada anului
următ or, în 2012 înregistrănd o valoare de 37.8%, datoria publică depășind nevoia de
finanțare a deficitului. Continuând cu anul 2013, datoria publică a crescut mai rapid decât
nevoia de finanțare a deficitului, atingând nivelul de 38,4% din PIB, mai crescută
comparativ cu anul precedent. În anul 2014 ponderea datoriei publice a ajuns la 39,8% în
comparaț ie cu nivelul de 38,4% a anului precedent.

10 Banca Central Europeană, Raport de convergență ,iunie 2014.
11 Guvernul României, Program de Convergență 2015 – 2018. 6,80%
5,30%
2,90%
2,30%
1,50%
0,00%1,00%2,00%3,00%4,00%5,00%6,00%7,00%8,00%
2010 2011 2012 2013 2014Deficitul bugetare în Romania (% din PIB)
Deficitul bugetar

24
2.1
Datoria administrației publice
Datoria administrației publice (mil ioane lei)
Datoria
administrație
i publice 2010 2011 2012 2013 2014 Decembi
e
2016 Ianuarie
2016
Total 159.617,
1 193.200,
9 222.796,
5 242.194,
0 265.708,6 273.894,
6 268.325,4
% PIB 29,9% 33,3% 37,8% 38,4% 39,8% 38,6% 37,8%
Sursa : (Calcule proprii pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanțelor Publice

2.5.

Sursa : (Calcule proprii pe baza tabelului anterior)

2.2.
Indicatorii convergenței nominale îndeplinite de România : ( iulie 2014)

Indicatorii de
convergență
nominală Criteriile de la
Maastricht România Îndeplinirea
criteriului
Rata inflației(IAPC)
(procent, megie
anuală)
<1,5 pp peste 0,1%
(media celor mai
performanți trei
membrii UE) 1,4
(iulie 20014) Începând din iulie
2014
Ratele dobânzilor pe
termen lung
(procente, medie
anuală) <2 pp peste 3,8%
(media celor mai
performanți trei
membrii UE din 5,0
(iulie 2014) Începând din
noiembrie 2013 0,00%5,00%10,00%15,00%20,00%25,00%30,00%35,00%40,00%45,00%
2010 2011 2012 2014 dec..15 ian..16Datoria publică
Datoria publică

25
perspectiva
stabilității prețurilor)
Cursul de schimb
față de euro
(apreciere(+) /
depreciere ( -)
procentuală) ± 15 % +5,6/ -2,1 Începând din
octombrie 2010
Deficitul bugetului
consolitat
(procent în PIB) Sub 3% 2,3 Începând din 2012
Datorie publucă
(procent în PIB) Sub 60% 38,4 Începând din 2007
Sursa: (Calcule proprii pe baza datelor furnizate de Eurostat, Institutul Național de Statistică , Banca
Națională a României, Comisia Europeană)

2.2.2. Convergența reală

Criteriile de convergență reale , spre deosebire de criteriile nominale, care sunt
prezentate foarte clar în Tratatul de la Maastricht, nu au o definiție clară și nici repere
numerice. Când vorbim de convergență reală, ne gândim la standardele de viață ale
populației și la Produsul Intern Brut real pe cap de locuitor, la nivelul statelor din zona
euro.

Creșterea economică:
După doi ani de declin, Produsul Intern Brut real a c unoscut cote pozitive, ajungând
la 2,5% (în anul2011), fiind susținut de industrie, ca urmare a creșterii ofertei interne dar și
a ofertei pentru export, deși a cunoscut un ritm mai lent spre deosebire de anul anterior.
Contribuții la Produsul Intern Brut au fost observate în agricultură a cărei valoare adaugată
brută a crescut cu +11,2% (pe fondul producției vegetale), dar și î n construcții, cunoscând
o dinamică a valorii adăugate brute de +2,7% (susținută de lucrări de construcții și
infrastructură). În perioada de referință, contribuția sectorului de servicii a fost nulă. În
anul 2012 PIB real a scăzut până la 0,7%, fiind evidențiată legăt ura dintre creșterea
economică ș i evoluția producției agricole. Sectorul agricol a cunoscut o scădere ca urmare
a con dițiilor climatice, determinând o producție mai redusă, astfel că ace st sector a adus o
contribuție a valorii adaugate brute de -21,6%. În ceea ce privește celelate sectoare,
industr ia și construcțiile, acestea au cunoscut o valoare adăugată brută de 4% (scăzând cu
1% față de anul precedent) și respectiv 0,3%, un ritm crescător a cunoscut însă sectorul
serviciilor.
În anul urmator (2013) ritmul PIB -ului real a ajuns la 3,4% ca urmare a refacerii
sectorului industrial determinată de expansiunea exporturilor (8%). Sectorul agricol a avut
de asemenea o influență pozitivă, al cărui nivel a crescut peste așteptări în această perioadă
(23,4%), în timp ce construcțiile s -au majorat doar cu 0,4%, iar sectorul serviciilor a rămas
la același nivel cu cel din anul prec edent.12 În anul 2014 P rodusul Intern Brut real a ajuns
la 2,8% , fiind al patrulea an de cr eștere, remarcându -se o majorare a valorii adăugate brute
la toate sectoarele economice: în industrie cu 3,6%,în servicii cu 2,6%,în agricultură cu
1,5%,iar în constr ucții cu 0,3%.13

12 Guvernul României, Program de Convergență 2014 – 2017 – aprilie 2 014 ,p14.
13 Guvernul României, Program de convergență 2015 – 2018 – aprilie 2018 ,p12.

26
Anul 2015 a reprezentat al cincilea an consecutiv de creștere, înregistrând o creștere
economică de 3,8%, coparativ cu anii precedenți ( 1,1% în 2011, 0,6% în 2012, 3,5% în
2013, 3,04 în anul 2014) .S -a remarcat creșterea valorii adăugate brute în construcții
(8,8%), servicii (4,7%) și industrie (2,0%), iar valoarea brută din agricultură a înregistrat o
scîdere de 9,4% față de anul precedent.

2.6.
Contribuția la Produsul Intern Brut al României, a principalelor ramuri.

Sursă : (Guvernul româniei, Raport de convergență 2016 – 2019, aprilie 2016 )

Gradul de deschidere al economiei:
Ca și în anul precedent, și în anul 2011, tranzacțiile comerciale ale României au
prezentat un nivel asemănator, atât importurile de bunuri cât si exp orturile s -au plasat pe
rute crescătoare, lucru care a dus la îmbunătațirea gradului de deschidere al economiei,
pâna la un nivel de 71,5% din Produsul Intern Brut. În anul 2012, gradul de deschidere al
economiei a ajuns la un nivel de 73,9%, ca urmare a p oziției pe piețele de desfacere a
produselor românești care a dus la scăderea exporturilor de bunuri în anul 2012 și implicit
a importurilor. În anul urmator însă, exporturile au crescut cu 10,0% comparativ cu anul
precedent, iar importurile cu doar 1,0%, iar deficitul comercial s -a diminuat cu 53.6% față
de anul precedent. În anul 2014, comparativ cu anul 2013 , exporturile au crescut cu 5,8%,
iar importurile cu 5,9%, astfe l deficitul commercial s -a majorat cu 5,9% fața de cel
înregistrat în anul 2013.

27
2.3.
Ponderea exportului și importului în PIB și gradul de deschidere al ecomomiei:

Ani
Ponderea
exportului
(FOB)
Ponderea
importului
(CIF) Ponderea
soldului
balanței
comerciale în
PIB Gradul de
deschidere al
economiei
(X+M)/PIB
2010 32,30 38,44 -6,14 70,74
2011 36,85 42,41 -5,57 79,26
2012 37,46 42,44 -4,97 79,90
2013 39,75 40,52 -0,78 80,27
2014 41,22 41,53 -0,31 82,75
Sursa: ( Calcule proprii pe baza datelor de pe E urostat din 29 ianuarie 2016)

Observăm că gradul de deschidere al economiei a cresucut în cei 5 de ani de la
70,74% la 82,75% ca urmare a creșterii comerțului internațional.

Comerțul României cu țările membre ale Uniunii Europene din totalul comerțului
exterior:
În urma informațiilor oferite de Rezultatele Comerțului Internațional al României în
perioadele 2011 -2014 prezint ă urmatoarele date:
În anul 2011 exportul și importul României se desfășoară în mare parte cu statele
europene (cu o pondere de 87,6% din totalul de export și 88,1% din totalul de import). Iar
în ceea ce privește comerțul intracomunitar (cu cele 26 de țări membre ale Uniunii
Europene) ponderea este de 71,1% la e xport și de 72% la import. Continuând cu anul
urmator (2012) , exporturile intracomu nitare ale României se clasează la același nivel ,
respectiv 70,1% , iar importurile 73,5% . În perioada anului 2013 e xporturile ș i importurile
României se realizează în cea mai mare parte cu statele europene și anume 83,3% total
export și 90,2% total import. În ceea c e privește comerțul intracomu nitar cu cele 27 de
state membre , ponderea exporturilor este de 69,9% la export și 76,1% la import. În anul
2013 primele 10 ț ări cu care România a realizat export sunt: Germania (18,8%), Italia
(11,6), Franța (6,7%), Turcia (5,2%), Ungaria (4,9%), Marea Britanie (4,2%), Bulgar ia
(3,4%), Olanda (3,1%), Federația Rusă (2,3%), Spania (2,4%), iar ponderea acestor țări
fiind de 63,1% din total export. Și anii 2014 -2015 ne arată faptul că țara noastră stă bine în
ceea ce privește exp orturile și importurile intracomunitare (28 țări memb re ale UE) 71,1%
la exporturi , 75,4% la import și respectiv 73,7% la export și 77,2% la import.
Produsul Intern Brut :
Produsul Intern B rut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă
suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse
în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate
calcula și la nivelul unei regiuni sau localități .14
Pentru a estima cât mai bine nivelurile de trai, este indicat utilizarea PIB -ului pe cap
de locuitor exprimat în Standardele Puterii de Cumpărare (prescurtat SPC), calculat în

14 https://ro.wikipedia.org/wiki/Produs_intern_brut

28
funcție de dimensiunea unei economii și de diferențele dintre țări cu privire la nivelul
prețur ilor.
Cu privire la îndeplinirea convergenței reale, conform Programului de Convergență
2015 – 2018 efaborat de către Guvernul României, produsul intern brut pe cap de locuitor
al României (PIB) raportat la media europeană a produsului intern brut pe locuit or (PIB)
exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS), a înregistrat progrese semnificative
de-a lungul ultimilor doi ani, situându -se în prezent la circa 55%față de media Uniunii
Europene.
Aând în vedere că românia a înregistrat progrese importante în acest sens, trebuie
facută o comparație a acestei medii înregistrată în România cu valorile înregistrate de alte
țări care au aderat până în prezent la euro și anume cele mai sărace țări.
Conform Băncii Naționale a României, în anul 2001, când a adopta t Estonia
moneda euro, avea un PIB/locuitor ajustat la paritatea puterii de cumpărare (PPC), de
63,4% față de media Uniunii Europene, iar Letonia, în perioada aderării, anul 2014, avea
un PIB/locuitor ajustat la PPC de 63,4% din media Uniunii Europene. Obs ervăm în acest
sens că deși românia a cunoscut un trend crescător și favorabil al PIB/ locuitor ajustat la
puterea de cumpărare standard (PCS), nu este suficient făcând raportare la rata medie de
creștere a țărilor din Uninunea Europeană.
În ceea ce prive ște convergența reală, produsul intern brut pe cap de locuitor
exprimat prin puterea de cumpărare standard (PCS) evaluat în comparație cu media
europeană, a cunoscut progrese remarcabile ajungând la 55% față de media Uniunii
Europene, în comparație cu ulti mii doi ani, 54,5% în 2013 respectiv 52,8% în anul 2012.
Ținând cont de experiența noilor state membre care au adoptat moneda unică, ne
arată că acest obiectiv poate deveni unul cât mai realist, dacă raportul produsului intern
brut pe cap de locuitor depâ șeste 60% media Uniunii Europene.

2.7.

Sursa :http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=1&pcode=tec00114&language=en&tool
box=sort

29
2.4.
PIB pe cap de locuitor (milioane de dolari)
2011 2012 2013 2014
EU(28) 30130.75 30007.36 29957.93 30240.87
Zona Euro(19) 37275.83 37031.53 36765.89 36924.57
România 5793.43 5839.86 6066.73 6195.84
Sursa : (tabel realizat de mine pe baza datelor de pe http://www.tradingeconomics.com )

2.3. Momentul cheie privind adoptarea monedei euro

Procesul de adoptare al monedei unice, este unul complex, și de maximă importanță
pentru economia fiecărui stat membru, iar decizia de adoptare a acestei monede se cere a fi
una bine închegată și fundamentată de către decidenții naționali. Subiectul privit or la
aderarea României la Uniunea Monetară, a prins contur mai ales începând cu anul 2015,
dar a lipsit de pe agenda publică a decidenților.
Prin evaluarea stadiului de convergență pe care România îl îndeplinește până în
acest moment, voi propune opțiun ile la care poate apela țara noastră în prezent, cu privire
la acest obiectiv. Am luat în considerare faptul că decidenții trebuie să ia o decizie
coerentă, iar penreu aceasta este nevoie de un plan riguros pentru ca procesul să fie unul de
succes.
Mai jo s propun evaluarea posibilităților de decizie pe care le deține România în
momentul actual, precum și problemele care au codus, și pot cunduce la îndepărtarea
obiectuvului de adoptare a monedei euro la începutul anului 2019.

2.3.1 Decizia grăbită
Această decizie presupune respectarea termenului privind adoptarea monedei unice
la 1 ianuarie 2019. Demersul parcurs de o țară pentru a adopta moneda euro, presupune un
plan strict de pregătire, bazându -se o o cercetare foarte bine analizată, precum și o situație
economică bună, durabilă pe termen lung.
Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al României exprimat prin puterea de
cumprare standard, a înregistrat creșteri semnificative, însă mediile înregistrate de noile
state care au adoptat moneda euro es te cu mult mai mare ( România deține 55% față de
media UE, pe când Estonia a avut la momentul aderării 63,4% din media UE). Deși țara
noastră a ănregistrat creșteri, acestea se dovedesc a fi insuficiente.
Un alt aspect pe care România ar trebui să îl ia i n cosiderare, dealtfel ar trebui să
constituie un semnal de alarmă, este, îndoiala unor țări de a -și programa o țintă privitoare

30
la adoptarea monedei euro. Deși acestea îndeplinesc o situație economică mult mai bună
decât România ( de exemplu Polonia, Ceh ia, Ungaria), nu tind sa -și fixeze o data de
referință la introducerea monedei euro, acest lucru ducând la accentuarea nevoii de a lua
dezigii cât mai corecte, având în spate strategii bine organizate, iar rezultatul sa fie unul
pozitiv.
Un alt aspect la fel de important de reținut este faptul că o supraveghere constantă a
politicii economice face parte din procesul îndelungat de adoptare a monedei euro de către
o țară. Referindu -ne la cazul României, actorul principal îl reprezintă Guvernul, iar în lipsa
unui actor de bază la nivel național și european, constatăm neputința privind îndeplinirea
obiectivului de aderare. România ne beneficiind în acest moment de un plan de acțiune, se
confrunî cu această situașie de risc.
Data țintă privind adoptarea monede i euro de către Romania, și anume începând cu
ianuarie 2019, este stipulată în raportul de țară al României pe anul 2015, agaugandu -se
nevoia de pregătiri suplimentare cu privire la îndeplinirea convergenței reale cu nivelul
Uniunii europene.
Acest amănu nt semnifică faptul că Romania nu este pregătită în momentul 2019 de
adoptarea monedei euro.
Este foarte important să menționez că, România deși îndeplinește cele cinci criterii
de la Maastricht, aceasta se află cu mult sub nivelul de convergență îndeplin it de țările care
au adoptat recent moneda euro, țări precum Slovacia, Letonia, Lituania. Pentru ca România
să poată atinge ținta preconizată în programul de convergență 2015 – 2018, trebuie să aibă
și să mențină un ritm de creștere economică dublu în comp arație cu rimul de creștere
economică actual, și va trbui să ajungă la un deficit de 1% din PIB față de cel de 2% din
prezent.
După cele precizate anterior observăm că România mai are de parcurs o serie de pași
precum și de înfruntat o serie de obst acole pentru a ajunge la un nivel echitabil al
convergenței reale, foarte important fiind menținerea acestei convergențe și după adoptarea
monedei euro. Ca exemplu putem lua țări precum Finlanda și Estonia, în comparație cu
Grecia, Spania și Italia, care s e cunfruntă în prezent cu grave probleme de convergență
relă.
Pentru România un exemplu îl poate reprezenta Grecia care a demonstrat că luarea
unor decizii în baza unor fundamente nepregătite pot determina dezechilibre economice de
mare amploare. C riza cu care se confruntă Grecia precum și situația economică, constituie
un exemplu clar dacă vorbim despre riscurile pe care și le asumă o țară în momentul
adoptării monedei unice, deși acest lucru se află în afara puterilor sale. În prezent Grecia se
confruntă cu însemnate probleme de convergență reală, preobleme ce au luat naștere din
cauza neimplementării unor strategii naționale bine fundamentate și sustenabile. Cazul
Greciei dar și al altor țări din zona euro care se confruntă cu probleme economice,
reprezintă un semnal de alarmă atât la nivel național cât și la nivel european, despre
puterea unei țări de a -și elabora politicile naționale.
În prezent, în România nu există o unanimitate în ceea ce privește momentul prielnic
de aderare la zona eu ro, deși anul 2019 este considerat anul țintă de catre Guvernul
României în planul de Convergență, reprezentanții Bancii Naționale a României au anunțat
că România ar putea ajunge la un nivel eficient al convergenței pentru a putea adera la
zona euro abia în 2022 – 2023 . 15
Pentru ca România să poată adera la zona euro este important să participe la
Mecaniscmul de schimb valutar (ERM II), rolul acestui sistem fiind de a evita fluctuațiile

15 Ruxandra Popescu și Ciprian Ciucu , Orizontul Euro 2019, CRPE Policy Brief no. 39,
Septembrie 2015, pag. 8 .

31
excesive ale ratelor de schimb, între moneda națională și mone da euro. Mecanism cu rol
preventiv, țările care doresc să adere la zona euro, trebuie să participe în cadrul acestuia cel
puțin doi ani înainte de a îndeplini criteriile ce sunt necesare pentru adoptarea monedei
unice. România însă, nu și -a stabilit un pla n de acțiune din care să reiasă o țintă asumată
pentru participarea la ERM II. Faptul că România nu a participat până acum la Mecanismul
de schimb valutar, demonstrează că nu este pregătită încă să adopte moneda euro privind
ținta propusă de Planul de Conv ergență.
Referitor la aceasta decizie grăbită de a adopta moneda euro respectând ținta de 1
ianuarie 2019 presupune atât avantaje cât și dezavantaje.
Un prim avantaj reiese din faptul că prin menținerea țintei asumate în plan de
Convergență determină o planificare strategică rapidă
Pe lângă acest lucru, România nu și -ar pirde credibilitatea în fața guvernanței
europene.
În condițiile în care procesul va fi unui de succes, se va reduce diferența privind
nivelul de dezvoltare al României compatativ cu tările membre,
Dar, pe lângă aceste avantaje, decurg și o serie de dezavantaje. Faptul că lipsește un
plan concret, face ca termenul de 2019 sa fie unul nul.
Dacă România nu este pregătită sa adopte moneda euro, aceasta va aduce o serie de
riscuri la niv el economic.

2.3.2 . Decizia coerentă
Decizia coerenă presupune amânarea țintei elaborată de planul de convergență, și
realizarea unui plan de acțiune, precedat de o dată de aderare. Astfel propun un plan de
acțiune bine realizat, care să conțină o serie de eforturi, pentru îndeplinirea obiectivului.
În primul rând stabilirea și implementarea unor studii de cercetare, privind situația
economică a României, efectuarea unor prognoze cu privire la punctele slabe și punctele
tari ale țării, și oportunitățile pe termen lung.
Contiunăm cu planificarea și instutuirea unui organism de cooperare a procesului
de adoptare a monedei euro, organism care să aibă rol supravegerea și conducerea planului
de acțiune al aderării Romanieie la zona euro. Organismul astfel î nființar trebuie să
reprezinte fundația planului de acțiune si să reprezinte în unanimiate poziția Romaniei. Pe
baza cercetărilor efectuate, ca organism cu rol principal în stabilirea planului de acțiune, să
determine stabilirea unei ținte de aderare a rom aniei la zona euro. Stabilirea datei țintă se
bazează pe o strategie de comunicare elaborată de acest organism.
Următorul pas strategic constă în pregătirea tehnică si legislativă a României, prin
îndeplinirea standardelor cerute de yona euro, dar și adop tarea unei legislații Euro.
Ultimul pas parcurs, îl reprezintă participarea României la Mescanismul de Schimb
Valutar.
Decizia coerentă, reprezintă după părerea mea, decizia cea mai bună în momentul
actual, decizie care determină o mai buna mobilizare la nivel național, prin elabotarea unui
plan de acțiune , privind atingerea țintei de adoptare a monedei euro.
Un exemplu de plan de acțiune, îl preprezintă modelul planului de acțiune adoptate
de Letonia.

32
2.5.
Planul de acțiune derulat de Lituania

Anul I – VII Anul VII – Anul
VIII Anul VIII Anul VII –
Anul XI Ultima etapă

Planificarea ;

Sisteme de
plăți în euro ;

Monitorizarea
prețurilor;

Stabilitatea
strategiei de
comunicare; Ajustarea
legislației
naționale ;

Seminarii;

Stabilitatea unei
rețele de
comunicare cu
ONG -urile
municipalității;

Estimări de
costuri;

Sisteme IT; Etape de
comunicare
intensivă;

Testarea
sistemelor
IT; Kitri de
inițiere și
ajutor;

Perioada
de
tranziție
ATM –
uri,
internet
banking,
sisteme
IT; Sondaj final de
opinie;

Linii euro Info;

Monitorizarea
prețurilor până
la finalul
anului de
aderare.
Sursă ( http://ec.europa.eu/romania/images/20042015_andris_vilks.pdf )

Consider că această decizie este cea mai buna soluție care i -ar oferi României
posibilitatea de a-și menține situația macroeconomică sub control pe termen lung , atât
înainte cât și după adoptarea monedei euro, ca urmare a elaborprii unui plan de acțiune,
costituit strategic și în conformitate cu nevoile româniei.
Ca orice strategie de abordare, și a ceastă decizile presupune avantaje și
dezavantaje. Un prim avantaj este că această decizie alocă mai mult timp la dispoziție
pentru îndeplinirea lipsurilor înainte de adoptarea monedei euro. Intervalul de timp oferit
este mult mai realist, care permine înd eplinirea unor reforme, determinând o mai bună
convergență. Prin elaborarea acestui plan, sunt reduse riscurile economice pe termen
mediu, precum și creșterea credibilității în fața actorilor de pe plan internașional.
Un dezavantaj face referire la neimp licare suficientă a actorilor principali, ca
urmare a unei flexibilităși în stabilirea unei ținte.

2.3.3. Decizia de a aștepta
Această decizie presupune amânarea termenului stabilit pentru adoptarea monedei
euro, până se ajunge la un echilibru la nivel e conomic intenațional. Consider, însă, ca
această decizie nu este una propice, prin faptul că România amână adoptatea monedei euro,
nu face altceva decât să amâne îndeplinirea responsabilitâților economice și fiscale ce îi
revin.
Ținând cont de condițiile Tratatului de la Maastricht, țările care au aderat la uniunea
Europeană, au și obligația de a adopta și moneda unică, numai după ce îndeplinesc
condițiile necesare, prevăzute în Tratat. Deși tările au obligația de a adopta moneda euro,
au însă dreptul de a stabili data privind aderarea, au dreptul de a -și alege perioada propice.

33
României îi revine drepul să -și evalueze poziția pe care o deține în prezent, și să
aleagă care este ce -a mai bună variantă pentru a se integra în spațiul euro. Altfel spus,
trebui e să facă o comparaț ie între fundamentele elaborate de Uniunea Europeană și
conceptele pe care le propune, precum și condițiile țării, și să se integreze cu succes.
România însă, are nevoie de un plan de acșiune stabil și riguros, care să vină în
ajutor chiar și după adoptarea monedei euro.

34
Concluzii

După aderarea României la Uniunea Europeană , cu derogare referitoare la utilizarea
monedei euro , următoarea etapă de îndeplinit este adererea țării la zona euro . Pentru a fi
îndeplinită această ultimă etapă, România trebuie să aibă în vedere anumite criterii
nominale, prezentate strict în Tratatul de la Maastricht, precum și criterii reale referitoare
la situația economică pe termen lung.
În ceea ce privește realiz area Uniunii Economice și Monetare, au existat numeroase
etape fundamentale pe care le -am prezentat începând cu primul capitol. Referitor la aceste
etape, înfințarea Comunității Europene și EURATOM, ca urmare a semnării tratatului de la
Roma (1957), precum și funcționarea Sistemului Monetar European începând cu anul
1979, sunt primordiale.
Am amalizat teoria zonelor monetare optime, și astfel am răspuns la întrebarea dacă
este Uniunea Europeană o zonă monetară optimă. Referitor la această întrebare, am
răspuns că Uniunea Europeană nu este o zonă monetară optimă pentru că îndeplinește doar
unul din criteriile unei astfel de zone, (gradul de deschidere al econ omiei, diversitatea
producției î n timp pe criteriul mobilitășii forței de muncă și transferurile fisca le, nu sunt
îndeplinite ).
Pentru a înțelege cât mai bine procesul de aderere la zona euro, am prezentat principalele
forme ale spațiului european, și anume procesul realizării unei zone de liber schimb,
uniunea vamală, piața comună, uniune economică și monetară și integrare economică
completă. În prezent Uniunea Europeanî se află la stadiu de Uniune Economică și
monetară. Discutând despre principalele forme ale stațiului euopean, merg mai departe
pentru a prezenta principalele momente ale formării unei Uniuni Economice și monetare.
În anul 1950 a fost înfințata Uniunea Europeană de plăți, un alt moment important îl
reprezintă crearea Comunițății Economice Europene care a dus la liberalizarea fluxurilor
de bunri și servicii, precum și la realizarea Pieșei comune . Anul 1979 este unul remarcabil
prin crearea Sistemuluin monetar European, care a fost înlocuit ulterior cu Mecanismul
Ratei de Schimb, cu cele două forme ale sale. Sistemul Monetar European, privit ca un
instrument de creare a unei zone de stabili tate monetară în spațiul comunitar, desemnând și
o legătură între Bretton Woods și Uniunea Economică și Monetară.
Mecanismul Ratei de schimb reprezintă un proces obligatoriu la care statele
membre trebuie să participe cu doi ani înainte de adoptarea monede i euro. Acesta are rol în
a reduce fluctuațiile monedelor a statelor membre. Ca urmare a crizei MRS, a fost istaurat
MRS II, ăn care sistemul multilaral a fost înlocuit cu bilatral.
Pentru ca România să poate adera la zona euro, este necesar ca aceata să
îndeplinească criteriile de convergență de la Maastricht : privind stabilitatea prețurilor, rata
dobînzii pe termen lung, stabilitatea cursului de schimb ăn raport cu moneda euro, deficitul
bugetar și datoria publică. Pe lângă aceste criterii nominale. Stri ct stipulate ăn Tratat,
România trebuie să îndeplinească și criterii de convergență rală, referitoare la gradul de
deshidere a economiei (exprimat prin ponderea pe care suma exporturilor si importurilor
unei țări o are în PIB); ponderea comerțului bilatera l cu țările membre ale UE în totalul
comerțului exterior; structura economiei (exprimată prin ponderea pe care marile sectoare
o au în crearea PIB: agriculura, industrie, serviciile) și nivelul PIB/locuitor (exprimat fie la
cursul nominal, fie paritatea pu terii de cumparare standard) fiind criteriul cel mai sintetic t.
În ultima parte a primului capitol am continuat prin a preciza costurile și beneficiile
aduse de o Uniune Economică și Monetară, concluzionând că beneficiile unui astfel de
comunități depășes c costurile pe care statele trebuie să le suporte, costuri care apar în
condițiile în care trecerea se face fără o pregătire corespunzătoare, pe baza unei decizii
prost alese.

35
Am adus în discuție, începând cu capitolul doi, poziția României ca membru al
zonei euro. Am ănceput prin a prezenta principalele avantaje dar și dezavantaje aduse de
moneda unică, în România.
Avantajele sunt numeroase, în condișiile în care țara noastră va adopta moneda euro
pe baza îndeplinirii cu strictețe a criteriilor reale, la care avem anumite probleme. Aceste
avantaje se răspândesc atât la nivel național, privint întreaga societate românească, precum
eliminarea costurilor de tranzacționare, sau cos turile ca urmare a cursului de schimb
fluctuant, dar și avantaje la nivel de cetășean, avantaje referitoare la calatorii, cumpărătui
sau afaceri.
Principalul risc adus de moneda euro țării noastre se referă la renunțarea la
independența monetară, principa le decizii find luate de instituțiile specializate la nivel
comunitar. Prin renunțarea la moneda proprie, apare și riscul apariției șocurilor asimetrice,
cursul de schimb fiind un instrument împotriva acestora.
Am realizat un studiu privind evaluarea gradu lui de convergență îndeplinit de
România. În prezent, țara noastra răspunde cerințelor privitoare la îndeplinira criteriilor
monetare , strict precizate în Tratatul de la Maastrict, având însă probleme privind criteriile
de convergență reală, comparativ cu zona euro.
Astfel că, primul crieriu referitor la stabilitatea prețurilor este îndeplinit începând cu
luna iunie 2014 (1,4%), rata dobânzilor pe termen lung, începând cu luna noiembrei 2013
(5.0%), cursul de schimb față de euro începând cu luna octombrie 2010 (±5,6/ -2,1),
deficitul bugetuluin consolidat începând cu anul 2012 (2.3%), datoria publică începând cu
anul 2007 (38,4%).
Foarte important de menționat este faptul că România deși îndeplinește cele cinci
criterii prezentate ân Tratat, ea se află sub n ivelul de convergență atins de tările care au
adoptat recent moneda euro, țări precum Lituania, Slovacia, Estonia. Pentru ca România să
cunoască o dezvoltate, trebuie să susțină o creștere economică dublă față de ritmul actual,
prezentând un deficit de 1 % din PIB, fața de 2% din PIB în prezent.
În finalul lucrării am vorbit despre alegerea momentului oportun privind adoptarea
monedei euro. Asa cum bine știm, șinta aleasă de decidenții români este la data de 1
ianuarie 2019, iar în acest sens scot în eviden ță trei cecizii cruciale.
Potivit primei decizii, și anume decizia grabită, România ar trebui să respecte ținta
de adoptare a monedei euro, anul 2019. Consider că nu este un moment prielnic, pentru că
trebuie urmat un plan de acțiune bine structurat și pus la punct, privind menținere
echilibrului economic al țării pe termen lung, și după adoptarea monedei unice.
Decizia coerentă, este după părerea mea cea mai responsabilă, presununând să mai
asteptăm pentru realizarea unui plan de acțiune bine organizat, de a evalua
responsabilitățile și situația actuală, privind o mai bună pregătire.
Desigr, amânarea deciziei de a adopta moneda unică, nu este una propice, și nu face
altceva decât să amane îndeplinirea obligațiunilor ce îi revin Romaniei penru a face marele
pas de a adopta moneda unică.
României însă are resposabilitatea și libertatea de a -și stabili momentul propice al
adoptării monedei unice, astfel că trebuie să realizeze o evaluare clară a situației curente,
evaluată chiar și pe termen lung, pentru ca pr ocesul de aderare la zona euro să fie unu de
succes.