Programul de Studii: ECONOMIE GENERAL Ă I [617035]

Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava
Facultatea de ȘtiinĠe Economice și AdministraĠie Publică
Programul de Studii: ECONOMIE GENERAL Ă ܇I
COMUNICARE ECONOMICĂ

Lucrare de licenĠă

Conducător știinĠific
Lector univ. dr. Liviu SCUTARIU Absolvent: [anonimizat] 2017

Uniunea Europeană – Locul ܈i rolul său în
economia mondială
Studiu de caz: Rela܊iile comerciale în
Uniunea Europeană

1

Cuprins

Abrevieri ………………………………………………………………………………………………………………………… 2
Lista tabelelor …………………………………………………………………………………………………………………. 2
Lista graficelor ……………………………………………………………………………………………………………….. 3
Introducere …………………………………………………………………………………………………………………….. 4
1. Uniunea Europeană Entitate Economică ……………………………………………………………………… 5
1.1. Uniunea Economică ܈i Monetară ………………………………………………………………………….. 7
1.2. Criterii de aderare a unei Ġări la Uniunea Economică și Monetară. ……………………………. 9
1.3. ğările din zona Uniunii Economice și Monetare …………………………………………………… 11
2. Rolul Uniunii Europene în Economia Mondială …………………………………………………………. 16
2.1. Economia UE în contextul mondial…………………………………………………………………….. 16
2.2. Politicile Economice ܈i Monetare ale Uniunii Europene ………………………………………… 17
2.3. Uniunea Europenă ܈i criza mondială …………………………………………………………………… 19
3. Rela܊iile comerciale în Uniunea Europeană ……………………………………………………………….. 23
3.1. Fluxurile economice internaĠionale …………………………………………………………………….. 24
3.2. Export/Import Uniunea Europeană cu alte Ġări ……………………………………………………… 25
3.3. RelaĠiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii …………… 31
3.4. RelaĠiile dintre Uniunea Europeană și Ġările cu economie în tranziĠie ……………………… 35
3.5. Uniunea Europeană și tările în curs de dezvoltare ………………………………………………… 38
Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………………… 41
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………………… 43
Anexe ………………………………………………………………………………………………………………………….. 45
Anexa nr. 1. ………………………………………………………………………………………………………………….. 45
Anexa nr. 2 …………………………………………………………………………………………………………………… 46

2

Abrevi eri
UE – Uniunea Europeană
CEE – Comunitatea Economică Europeană
CE – Comunitatea Europeană
UEM – Uniunea Economică Юi Monetară
SME – Sistemul Monetar European
BCE – Banca Centrală Europeană
SEBC – Sistemul European al Băncilor Centrale
MCS – Mecanismul Cursului de Schimb
IME – Institutul Monetar European
PESC – Politica Comună pentru Afaceri Externe Юi Securitate
SUA – Statele Unite ale Americii
ECU – Unitatea Monetara European ă
PIB – Produs Intern Brut
PNB – Produs Naаional Brut
OMS – Organiza аia Mondială a Sănătăаii
FMI – Fondul Monetar Internaаional
SEE – Spaаiul Economic European
BRICS – Grupul Brazilia, Rusia, India, China Юi Africa de Sud
GATS – Acordul ui General privind Comerаul cu Servicii al OMC
OMC – Organizaаia Mondială a Comerаului
ISD – Investiаii Străine Directe
ORD – Organului de Reglementare a Diferendelor
DTL – Dialogului Transatlantic al Legiuitorilor
NATO – Organizaаiei Tratatului Atlantic ului de Nord
ALSNA – Acordul de Liber Schimb Nord-American
TTIP – Parteneriatul transatlantic pentru comet Юi investiаii
ODM – Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
PE – Parlamentul European
VNB – Venit Naаional Brut
FSE – Fondul Social European
EGF – Fondul european de ajustare la globalizare
ODM – Obiectivele de dezvoltare ale mileniului
ODD – Obiective de dezvoltare durabilă
Lista tabelelor

Tabel nr.1.Яările Uniunii Europene după mărimea Produsului Intern Brut în 2015 ……………… 13
Tabel nr.2. Rata lunară a inflaаiei la nivelul аărilor din Uniunea Europeană ……………………….. 14
Tabel nr.3. Comerаul cu mărfuri UE -SUA 2014-2016 (miliarde de euro) …………………………….. 32
Tabel nr.4. Comerаul cu servicii UE -SUA 2013-2015 (miliarde de euro) ……………………………… 33
Tabel nr.5. Stocurile de investiаii bilaterale UE -SUA (miliarde de euro) ……………………………… 33
Tabel nr.6. Comerаul cu mărfuri UE -Canada2014-2016 (miliarde de euro) …………………………. 34
Tabel nr.7. Comerаul cu servicii UE -SUA 2014-2015 (miliarde de euro) ……………………………… 35
Tabel nr.8. Stocurile de investiаii bilaterale UE -Canada (miliarde de euro) …………………………. 35
Tabel nr.9. Nivelul democraаiei în аările cu economie în tranziаie 2015/2014 ……………………….. 37

3

Lista graficelor

Grafic nr.1. Structura instituаională a Uniunii Europene ……………………………………………………… 5
Grafic nr.2. Inflaаia exprimată prin indicele armonizat al preаurilor de consum la impozite
constante ………………………………………………………………………………………………………………………. 15
Grafic nr.3. Contribuаii la creЮtere PIB -ului mondial (%): 2005-2016 …………………………………. 24
Grafic nr.4. Evoluаia comerаului extra UE -28, 2008-2016 (miliarde de euro) ………………………. 26
Grafic nr.5. Comerаul UE -28 pe zone ge ografice, 2008 Юi 2016 (miliarde de euro) ……………….. 26
Grafic nr. 6. Intrări de investiаii străine directe în UE ………………………………………………………… 28
Grafic nr. 7. IeЮiri de investiаii străine directe în UE ………………………………………………………….. 28
Grafic nr.8. Principalele produse agroalimentare exportate în UE care au înregistrat creЮteri,
mil USD) ………………………………………………………………………………………………………………………. 31
Grafic nr.9. Cele mai mari economii ale lumii, tril. dolari în 2016 ……………………………………… 34
Gafic nr. 10. Distribuаia pe regiuni a asistenаei acordate de UE аărilor în curs de dezvoltare
(2012) ………………………………………………………………………………………………………………………….. 39

4
Introducere

Uniunea Europeană este cea mai importantă organiza܊ie din întreaga lume din care fac
parte cele mai cunoscute ܊ări ܈i politici comerc iale comune. Această lucrare include trei păr܊i
mari, din care se poate deprinde locul ܈i rolul Uniunii Europene în economia mondială.
În cuprinsul primului capitol al lucrării Uniunea Europeană Entitate Economică este
prezentată Uniunea Europeană ca o organiza܊ie suprana܊ională, precum ܈i formarea acesteia pas
cu pas. Primul subcapitol al lucrării prezintă formarea Uniunii Economice ܈i Mon etare pe baza
Tratatului de la Maastricht, care a luat fiin܊ă în anul 1993 ܈i a pus bazele Uniunii Economice ܈i
Monetare care la r ândul ei pune la dispozi܊ie o bancă centrală ob i܈nuită pentru ܊ările care folosesc
moneda Euro.
Următoarele subcapitole Criteriile de aderare a un ei аări la Uniunea Economică Юi
Monetară ܈i Яările care fac parte din aceasta , prezintă practic cinci măsuri care trebuie urmate
܈i întrunite de ܊ările care aderă la Uniunea Europeană ܈i Economică. Îndeplinirea criteriilor de
aderare constituie o opera܊ ie tehn ică de înfăptuit prin tratative complicate ܈i de durată asupra
componentelor a ceea ce este cunoscut drept capitol de negociere. În fapt este vorba de stabilirea
până la detaliu a măsurilor ܈i obiectivelor de atins în armonizarea structurii economiei, a
celorlalte componente ale sistemului social global, a sistemulu i institu܊ional, a legilor.
Unul din cele 5 criterii este reprezentat de fo losirea euro ca monedă oficială. În momentul
de fa܊ă din cele 28 de ܊ări din UE, 9 dintre ele nu îndeplinesc acest criteriu, ܈i anume: România,
Bulgaria, Ungaria, Croa܊ia, Suedia, Polonia, Marea Britanie, Cehia ܈i Danemarca.
În al doilea capitol al lucrări i, denumit Rolul Uniunii Europene În Economia Mondială ,
este prezentată influen܊a UE pe plan mondial ܈i global în ceea ce prive܈te partea econom ică ܈i
rela܊iile dintre state precum ܈i rela܊iile intra ܈i extracomunitare privind comer܊ul ܈i acordurile
bilaterale. Tot în acest capitol sunt analizate Politicile Economice Юi Monetare ale UE ܈i
modalitatea prin care acestea influen܊ează ܊ările incluse ܈i nu numai. De asemenea este prezentată
marea criza mondială ܈i modul în care au fost afectate ܊ările UE de ace asta. În acest subcapitol
aflăm că politica monetară poate fi un instrument folositor, utilizat pentru a amortiza perturbările
care afectează economia.
Cel de- al treilea capitol, ܈i anume Relaаiile Comerciale în Uniunea Europeană prezintă
evolu܊ia UE pe plan economic ܈i la nivel mondial, precum ܈i modalita܊ile de export ܈i import în
Uniunea Europeană cu caracterizarea modului de evolu܊ie de la începutul organiza܊iei până în
prezent ܈i importan܊a UE în rela܊iile interna܊ionale.
De asemenea, acest capitol include prezentarea rela܊iilor dintre UE ܈i Statele Unite ale
Americii pe plan comercial, ca fiind primele doua puteri ale lumii ܈i cei mai mari investitori
reciproci, economiile lor î mpreună reprezintă o treime din comer܊ul mondial., ܈i aproximativ
50% di n produsul intern brut (PIB) la nivel mondial. Alte subiecte dezbătute la nivelul acestui
capitol se referă la măsura în care UE intervine în economia ܊ărilor în curs de dezvoltare ܈i
ajutorul oferit de aceasta ܊ărilor în tranzi܊ie. Uniunea Europeană este donatorul principal de
ajutoare materiale ܈i politice ܊ărilor în curs de dezvoltare sau celor cu economie în tranzitie, anual
UE o feră ajutor în propor܊ie de până la 50% ܊ăr ilor din aceste categorii de dezvoltare.
Această lucrare prezintă Uniunea Europeană cu tot ceea ce reprezintă pentru România ܈ i
pe plan mondial, informa܊ii de care orice cetă܊ean european ar trebui să fie con܈tient ܈i bine
informat. Cu alte cuvinte pr in această lucrare am dorit să prezint UE de la începuturi ܈i până în
prezent ܈i modul cum a influen܊at în tot acest t imp trecutul, prezentul ܈i viitorul tuturor
cetă܊enilor Europeni ܈i nu numai.

5
1. Uniunea Europeană Entitate Economică

Uniunea Europeană reprezintă un proiect de integrare europeană creat de mai multe state
occidentale, cu s copul de a întări legăturile economice, sociale ܈i politice dintre statele
participante în vederea realizării unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele europene.
Fondată pe principiile libertă܊ii, democra܊iei, drepturilor omului, libertă܊ilor fundamentale ܈i
statului de drept, precum ܈i respectând identitatea na܊ională a statelor membre, Uniunea încearca
să ofere cetă܊enilor săi un spa܊iu de libertate, securitate ܈i justi܊ie fără frontiere interne, unde să
func܊ioneze o pia܊ă liberă care să permită în acela܈i timp un grad ridicat de protec܊ie socială.
Succesul fără precedent de care s -a bucurat, precum ܈i faptul că a devenit cea mai mare pia܊ă ܈i
cel mai important actor comercial din lume, îi conferă în prezent un statut privilegiat pe scena
rela܊iilor interna܊ionale, politicile ܈i institu܊iile sale constituind un model pentru multe alte state
܈i organiza܊ii.1
În Graficul nr.1. putem observa ca Uniunea func܊ionează printr -un sistem de institu܊ii
suprana܊ionale independente ܈i interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele
membre. Cele mai importante institu܊ii ale UE sunt Comisia Europeană , Consiliul
European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justi܊ie ܈i Banca Centrală
Europeană . Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetă܊enii europeni .

Grafic nr.1. Structura inst ituаională a Uniunii Europene
Sursa: http://www.dadalos-europe.org/rom/grundkurs4/eu-struktur_1.htm

Uniunea Europeană a dezvoltat o pia܊ă unică în cadrul unui sistem standardizat ܈i unificat
de legi care se aplică tuturor statelor membre. În cadrul Spa܊iului Schengen (care include state
membre UE ܈i state non -UE) controalele vamale au fost d esfiin܊ate. Politicile UE sprijină ܈i
garantează libera mi܈care a persoanelor, bunurilor, serviciilor ܈i a capitalului, au fost emise legi
în domeniul justi܊iei ܈i afacerilor interne ܈i se păstrează politici comune în domeniul comer܊ului,
agriculturii, în domeniul pescuitului ܈i dezvoltarea regională. A fost înfiin܊ată de asemenea ܈i o

1 http://www.europedirectmizil.ro/prezentare/ , accesat la 29.03.2017

6
uniune monetară, Zona Euro care este compusă în prezent din 19 state. UE ܈i -a dezvoltat un rol
limitat în rela܊iile interna܊ionale ܈i de securitate. Au fost înfiin܊ate ܈i Misiuni Diplomatice
Permanente în mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organiza܊iei
Na܊iunilor Unite , Organiza܊ia Mondială a Comer܊ului , G8 ܈i G-20.2
Uniunea Europeană este o uniune economică ܈i politică unică în lume, care reune܈te 28
de ܊ări europene ܈i acoperă aproape tot continentul. UE a fost creată în perioada care a urmat
celui de- al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s -a pus accent pe consolidarea cooperării
economice: ܊ările implicate în schimburi comerciale devin int erdependente din punct de vedere
economic ܈i astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict.
În consecin܊ă, în 1958, a luat na܈tere Comunitatea Economică Europeană (CEE) care,
ini܊ial, a contribuit la intensificarea cooperării economice între ܈ase ܊ăr i: Belgia, Germania,
Fran܊a, Italia, Luxemburg ܈i Olanda. Următoarea etapă a fost crearea unei pie܊e unice de mari
propor܊ii, pia܊ă care este în continuă dezvoltare.
Ceea ce a început c a o uniune pur economică a evoluat treptat, devenind o organiza܊ie
care ac܊ionează în numeroase domenii de politică , de la schim bări climatice , protec܊ia
mediului ܈i sănătate , la rela܊ii externe ܈i securitate sau la justi܊ie ܈i migra܊ie. Această schimbare a
fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunită܊ii Economice Europene (CEE), care
a devenit Uniunea Europeană (UE).
UE este întemeiată pe statul de drept. Toate ac܊iunile pe care le întreprinde se bazează
pe tratate , asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod voluntar ܈i democratic. UE
respectă ܈i principiul democra܊iei reprezentative: cetă܊enii săi sunt reprezenta܊i direct la nivelul
Uniunii în Parlamentul European, în timp ce statele membre sunt reprezentate în Consiliul
European ܈i în Consiliul Uniunii Europene.3
După o jumătate de secol, o mare parte a continentului European s-a unit ܈i organizat într –
un ansamblu original, care este Uniunea Europeană. Uniunea a instaurat pacea între membrii săi
܈i a adus prosperitate cetă܊enilor săi. Ea a creat o monedă unică europeană (Euro) ܈i o pia܊ă
unică fără frontiere, unde bunurile, persoanele, serviciile ܈i capitalurile circulă liber.
Astăzi Uniunea Europeană este patria comună a unui număr de aproximativ 580 de
milioane de locuitori ܈i se întinde pe o suprafa܊ă de 4.327.619 km2. De la 6 state membre
fondatoare, Uniunea a ajuns actualmente să cuprindă 28 de state europene, devenind o for܊ă pe
scena interna܊ională. După 6 „ valuri ” de extindere, care au avut loc pe parcursul a peste 30 de
ani, Uniunea E uropeană are ܈ansa istorică de a unifica un continent îndelung divizat ܈i de a crea
o Europă pa܈nică, mai democratică, mai stabilă ܈i mai prosperă.
Uniunea î܈i datorează reu܈ita, în mare parte, naturii sale particulare ܈i modului său de
func܊onare. Uniunea nu este o federa܊ie, precum Statele Unite ale Americii, dar nu este nici o
organiza܊ie de cooperare interguvernamentală, de tipul Na܊iunilor Unite. În practică, statele
membre deleagă o parte din puterea lor de decizie institu܊iilor europene care o exercită astfel
încât deciziile asupra unor teme de interes comun să poată fi luate printr -un proces democratic la
nivel european.4

2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83 , accesat la 29.03.2017
3 https://europa.eu/european-union/about-eu/eu- in-brief_ro , accesat la 29.03.2017
4 Constan܊a Mătu܈escu, Claudia Gilia (2007) – Uniunea Europeană Юi România -Alegerele uropene în România ,
Editura Valahia University Press, Târgovi܈te, pp. 3 -6.

7
1.1. Uniunea Economică ܈i Monetară

Uniunea economică ܈i monetară (UEM) este rezultatul unei integrări economice
progresive în UE. UEM este o extensie a pie܊ei unice a UE, care implică reglementări comune
privind produsele ܈i libera circula܊ie a bunurilor, capitalurilor, for܊ei de muncă ܈i serviciilor. Euro
a fost introdus ca monedă comună în zona euro, care este formată în prezent d in 19 state membre
ale UE. Toate cele 28 de state membre ale UE, cu excep܊ia Regatului Unit ܈i a Danemarcei,
trebuie să adopte moneda euro după o participare de minimum doi ani la MCS II ܈i cu condi܊ia să
îndeplinească criteriile de convergen܊ă. Banca Centrală Europeană (BCE) stabile܈te o politică
monetară comună care este completată de politici fiscale armonizate ܈i politici economice
coordonate. În UEM nu există o institu܊ie unică responsabilă pentru politica economică. În
schimb, responsabilitatea este p artajată între statele membre ܈i diverse institu܊ii ale UE.
UEM este rezultatul unei integrări economice progresive ܈i, prin urmare, nu constituie un
scop în sine. UEM este gestionată astfel încât să sprijine o cre܈tere economică durabilă ܈i un
nivel ridic at de ocupare a for܊ei de muncă prin măsuri adecvate de politică economică ܈i
monetară. Principalele trei activită܊i economice desfă܈urate în acest sens sunt următoarele:
– punerea în aplicare a politicii monetare, care are ca obiectiv stabilitatea pre܊ur ilor;
– coordonarea politicilor economice din statele membre;
– asigurarea bunei func܊ionări a pie܊ei unice.
În prezent, euro este moneda a 19 dintre statele membre ale UE. În cele din urmă, ܈i alte
state membre o vor adopta. Moneda unică prezintă câteva avantaje evidente: reduce costul
tranzac܊iilor financiare, facilitează călătoriile, consolidează rolul Europei pe plan interna܊ional
etc.
La summitul de la Haga din 1969, ܈efii de stat sau de guvern au definit un nou obiectiv în
cadrul integrării europene: Uniunea Economică ܈i Monetară (UEM). Un grup condus de Pierre
Werner, prim-ministrul Luxemburgului, a elaborat un raport care avea în vedere realizarea unei
uniuni economice ܈i monetare complete în termen de zece ani, conform unui plan cu mai multe
etape. Obiectivul final era liberalizarea completă a mi܈cărilor de capital, convertibilitatea
integrală a monedelor statelor membre ܈i fixarea definitivă a cursurilor de schimb. Prăbu܈irea
sistemului de la Bretton Woods ܈i decizia guvernului SUA de a lăsa liber cursul dolarului la
mijlocul anului 1971 a generat un val de instabilitate a schimburilor valutare care a pus sub
semnul întrebării parită܊ile dintre monedele europene. Proiectul UEM a fost oprit.
În 1972, la summitul de la Paris, UE a încercat să dea un nou impuls integrării monetare,
creând „܈arpele în tunel”: un mecanism pentru fluctua܊ia controlată a monedelor („܈arpele” ), cu
marje reduse de fluctua܊ie fa܊ă de dolar („ tunelul ”). Destabilizat de criza petrolului, slăbiciunea
dolarului ܈i diferen܊ele de politică economică, „܈arpele” ܈i-a pierdut majoritatea membrilor în
mai pu܊in de doi ani ܈i a fost redus, în cele din urmă, la „zona mărcii germane”, formată din
Germania, Benelux ܈i Danemarca.
Eforturile de creare a unei zone de stabilitate monetară au fos t relansate în 1978 (la
summitul de la Bruxelles) odată cu înfiin܊area Sistemului Monetar European (SME), bazat pe
cursuri de schimb fixe, dar ajustabile. La mecanismul cursului de schimb (MCS I) au participat
monedele tuturor statelor membre, cu excep܊ia Regatului Unit. Cursurile de schimb se bazau pe
cursurile centrale fa܊ă de ECU („unitatea monetară europeană”), unitatea de cont europeană, care
se calcula ca o medie ponderată a monedelor participante. Pe baza cursurilor centrale exprimate
în ECU se calcu la o grilă de cursuri bilaterale de schimb, iar fluctua܊iile monedelor trebuiau să se
înscrie într- o rată de ±2,25% fa܊ă de cursurile bilaterale (cu excep܊ia lirei italiene, pentru care
marja permisă era de 6%). Timp de zece ani, SME a ob܊inut mari progres e în reducerea
variabilită܊ii cursurilor de schimb: flexibilitatea sistemului, combinată cu voin܊a politică de a
realiza convergen܊a economică, a condus la stabilitatea durabilă a monedelor.

8
Odată cu adoptarea Programului privind pia܊a unică în 1985, a devenit tot mai clar că
poten܊ialul pie܊ei interne nu va putea fi fructificat la maximum atât timp cât aveau să persiste
costurile relativ ridicate ale tranzac܊iilor de conversie monetară ܈i incertitudinile legate de
fluctua܊iile cursurilor de schimb, indiferent cât de reduse. În plus, mul܊i economi܈ti au denun܊at
a܈a-numitul „triunghi imposibil ”: libera circula܊ie a capitalului, stabilitatea cursurilor de schimb
܈i politicile mo netare independente erau incompatibile pe termen lung.
În 1988, Consiliul European de la Hanovra a instituit o comisie care să studieze UEM,
sub conducerea lui Jacques Delors, pre܈edintele de atunci al Comisiei. Raportul comisiei
(raportul Delors), prezent at în 1989, propunea să se sus܊ină introducerea UEM în trei etape.
Raportul sublinia în special necesitatea unei mai bune coordonări a politicilor economice ܈i a
reglementării deficitelor bugetare na܊ionale ܈i recomanda crearea unei noi institu܊ii, complet
independente, care să fie responsabilă de politica monetară a Uniunii: Banca Centrală
Europeană (BCE). Pe baza raportului Delors, Consiliul European de la Madrid a decis, în 1989,
să lanseze prima etapă a UEM, constând în liberalizarea deplină a mi܈cărilor de capital începând
cu 1 iulie 1990.
Uniunea Europeană presupune existent a trei piloni, ܈i anume: Primul pilon care cuprinde
Comunită܊ile Europene (CE), Pilonul al doilea în domeniul politicii externe ܈i a securită܊ii
comune (PESC) ܈i pilonul al treilea privind cooperarea în domeniul Jusi܊iei ܈i al Afacerilor
Interne inserat prin titlul VI al Tratatului de la Maastricht (JAI).5
În decembrie 1989, Consiliul European de la Strasbourg a convocat o conferin܊ă
interguvernamentală având ca obiectiv identificarea modificărilor c e trebuiau aduse tratatului
pentru realizarea UEM. Activitatea acestei conferin܊e interguvernamentale a dus la
elaborarea Tratatului privind Uniun ea Europeană, adoptat oficial de ܈efii de stat sau de guvern la
Consiliul European de la Maastricht din decembrie 1991 ܈i semnat la 7 februarie 1992.
Tratatul prevede introducerea UEM în trei etape.Etapa 1 (de la 1 iulie 1990 până la 31
decembrie 1993): l ibera circula܊ie a capitalului între statele membre. Etapa 2 (de la 1 ianuarie
1994 până la 31 decembrie 1998): convergen܊a politicilor economice ale statelor membre ܈i
consolidarea cooperării dintre băncile centrale na܊ionale. Coordonarea politicilor mone tare a fost
institu܊ionalizată prin înfiin܊area Institutului Monetar European (IME), care avea sarcina de a
consolida cooperarea dintre băncile centrale na܊ionale ܈i de a face pregătirile necesare pentru
introducerea monedei unice. Băncile centrale na܊ionale trebuiau să devină independente în
această etapă. Etapa 3 (demarată la 1 ianuarie 1999): introducerea treptată a euro ca monedă
unică a statelor membre ܈i aplicarea unei politici monetare comune sub egida BCE. Tranzi܊ia la
cea de- a treia etapă a fost condi܊ionată de atingerea unui nivel ridicat de convergen܊ă durabilă,
măsurat pe baza unor criterii stabilite în tratate. Normele bugetare au devenit obligatorii,
încălcarea lor de către un stat membru fiind pasibilă de penalită܊i. A fost introdusă o politică
monetară unică, condusă de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), format din băncile
centrale na܊ionale ܈i BCE.6
Primele d ouă etape ale UEM au fost finalizate. Cea de-a treia este încă în curs. În
principiu, toate statele membre ale UE trebuie să participe la această etapă finală ܈i, prin urmare,
să adopte Euro. Cu toate acestea, anumite state membre nu îndeplinesc deocamdată criteriile de
convergen܊ă. Statele membre respective beneficiază deci de o derogare provizorie până când vor
fi în măsură să participe la a treia etapă a UEM. În plus, Regatul Unit ܈i Danemarca ܈i -au
notificat inten܊ia de a nu participa la cea de -a treia etapă a UEM ܈i, prin urmare, de a nu adopta
euro. În consecin܊ă, aceste două state membre beneficiază de o derogare privind participarea lor
la UEM. Dispozi܊iile detaliate privind derogările sunt prevăzute în protocoalele referitoare la
aceste două ܊ări anexate la tratatele fondatoare ale UE. Totu܈i, Regatul Unit ܈i Danemarca î܈i
rezervă dreptul de a pune capăt derogării ܈i de a solicita participarea la cea de- a treia etapă a

5 Claudia- Florina U܈vat – Infracаiunile de Corupаie în Contextul Reglementărilor Europene , Editura Universul
Juridic, Bucuresti (2010), p 32
6 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_4.1.1 .html , accesat la 23.06.2017

9
UEM. În prezent, 19 din cele 28 de state membre participă la cea de -a treia etapă a UEM ܈i
folosesc astfel euro ca monedă unică.7
În cazul Uniunii Europene, uniunea monetară precede uniunea politică, dar p entru a
putea avea beneficii nete are nevoie de o unitate economică, aflându -ne astfel în fa܊a unui proces
unic, cu totul diferit de alte experien܊e istorice. În acest context, putem spune că proiectul
Uniunii Europene este unul reu܈it deoarece uniunea monetară europeană a fost precedată de o
uniune economică europeană. În fapt, acest lucru nu a făcut alceva decât să pregătească
economia europeană pentru a primi moneda unică, uniunea economică asigurând – inten܊ionat
sau nu – exact proprietă܊ile unei zone monetare optime.
Drumul Europei către Uniunea Monetară a trecut, a܈a cum propune ܈i teoria zonelor
monetare optime, prin Pia܊a Unică. Practic, teoria zonelor monetare optime propune unele
proprietă܊i pe care trebuie să le îndeplinească o uniune monetară ܈i care să genereze beneficii
nete: integrare comercială, mobilitatea capitalurilor sau mobilitatea for܊ei de muncă.
Experien܊a Uniunii Europene oferă astfel ni܈te răspunsuri, chiar dacă nu exhaustive,
demonstrând un lucru extrem de interesant ܈i important în aceea܈i măsură: în cazul modelului
European, crearea unei uniuni monetare nu poate fi benefică în lipsa unor măsuri de integrare
specific pie܊ei unice. În acela܈i timp însă, o pia܊ă unică nu poate func܊iona bine decât o dată cu
stabilitatea cursurilor de schimb, iar cel mai bun mod de a atinge această stabilitate îl reprezintă
uniunea monetară. Uniunea monetară, la rândul ei, determină o mai bună integrare a pie܊elor,
conducând practic la definitivarea Pie܊ei Unice, ceea ce face din Uniunea Economică ܈i
Monetară o construc܊ie cu beneficii nete. Pe baza acestor ra܊ionamente, până la discu܊iile legate
de Uniunea Economică ܈i Monetară, liderii europeni au făcut eforturi impresionante pentru
accelerarea formării pie܊ei unice interne, luând în considerare efectele benefice ale acesteia ܈i
necesitatea pregătirii pentru introducerea monedei unice.8
Procesul de integrare financiară europeană a fost pus în eviden܊ă în Uniunea Europeană,
mai ales, în ultimele patru decenii, în etape ܈i într -un ritm din ce în ce mai alert. Acest proces, al
cărui punct de plecare a fost fragmentarea completă a sistemelor financiare ale statelor membre,
este în continuă evolu܊ie, finalitatea fiind creearea unei zone financiare unice.
Integrarea financiară a făcut un pas important odată cu UEM ܈i mai ales, odată cu crearea
monedei unice, Euro, în anul 1999. Crearea UEM a încurajat ܈i mai mult integrarea reglemantării
fianciare privind supravegherea ܈i legisla܊ia privind protec܊ia depozitelor. Cu toate acestea, se
pare că a avut doar un efect minor asupra alegerii structurilor de reglementare ܈i supraveghere.9

1.2. Criterii de aderare a unei Ġări la Uniunea Economică și Monetară .

Calitatea de stat membru al UE nu se poate obĠine de pe o zi pe alta, ci presupune
parcurgerea unei proceduri compl exe. Odată îndeplinite condiĠiile de aderare, Ġările candidate
trebuie să aplice legislaĠia europeană în toate domeniile. Orice Ġară care îndeplinește condiĠiile de
aderare își poate depune candidatura. Cunoscute sub denumirea de „ criteriile de la Copenhaga ”,
acestea includ existenĠa economiei de piaĠă, a unei democraĠii stabile, a statului de drept, precum
și acceptarea legislaĠiei UE, inclusiv a celei referitoare la moneda Euro.
O Ġară care dorește să adere la UE înaintează o cerere Consiliului, iar acesta îi solicită
Comisiei Europene să evalueze capacitatea statului candidat de a îndeplini criteriile de la
Copenhaga. Dacă avizul Comisiei este favorabil, Consiliul trebuie să convină asupra unui
mandat de negociere. Ulterior, se deschid negocieri oficiale pentru fiecare capitol de aderare în
parte. Întrucât volumul reglementărilor europene pe care fiecare Ġară candidată trebuie să le

7 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_4.1.1 .html , accesat la 29.03.2017
8 Aura Gabriela Socol – Macroeconomia Integrării Mone tare Europene , Editura Economică (2009), pp 76 -77
9 Gheorghe Moro܈an – Integrarea sistemului bancar din România în sistemul bancar al Uniunii Europene , Editura
Didactică ܈i Pedagogică – RA (2016), p. 49

10
transpună în legislaĠia naĠională este foarte mare, negocierile se derulează pe o perioadă lungă de
timp. ğările candidate beneficiază de sprijin financiar , administrativ și tehnic pe durata perioade i
de preaderare.10
În 1993, la Consiliul European de la Copenhaga, Uniunea a convenit ca statele asociate
din Europa Centrală și de Est care doresc acest lucru, să devină state membre ale Uniunii
Europene. De asemenea, Consiliul European a stabilit următoarele condiĠii, numite
ulterior "Criteriile de la Copenhaga" pe care statele candidate trebuie să le îndeplinească pentru a
deveni membre ale UE:
– stabilitatea instituĠiilor ce garantează democraĠia, statul de drept, drepturile omului și
protecĠia minorităĠilor;
– existenĠa unei economii de piaĠă funcĠionale și capacitatea de a face faĠă presiunii
concurenĠiale și forĠelor pieĠei din Uniunea Europeană;
– capacitatea de asumare a obligaĠiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la
obiectivele uniunii politice, economice și monetare.
Acordul instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitatea și statele sale
membre, pe de altă parte (Acordul European), a fost semnat de către România la data de 1
februarie 1993. Acest acord care crea o zonă d e liber schimb între România si statele membre
recunoștea obiectivul României de a deveni membru al Uniunii Europene si prevedea asistenĠă
financiară și tehnică din partea Uniunii Europene. România a depus cererea de aderare la
Uniunea Europeană la 22 iunie 1995, la câteva luni după intrarea în vigoare a Acordului
European (1 februarie 1995).
Obiectivele Acordului European sunt următoarele:11
– crearea cadrului instituĠional necesar pentru stabilirea unui puternic dialog politic;
– sprijinirea eforturilor pe ca re le depune România pentru a deveni o economie de piaĠă
funcĠională și pentru întărirea democraĠiei;
– crearea condiĠiilor pentru libera circulaĠie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și
persoanelor;
– crearea cadrului și condiĠiilor necesare pentru dezvoltarea cooperării economice,
sociale, financiare și culturale dintre cele două părĠi.
De asemenea, în cadrul Consiliului de la Copenhaga criteriile de aderare ale unei ܊ări la Uniunea
Europeană au fost împar܊ite astfel: politice, economice ܈i geografice.12
A. Criteriul Geografic
– Statul candidat trebuie să fie un stat European.
B. Criterii politice
– Stabilitatea institu܊iilor care garantează democra܊ia ܈i statul de drept;
– Respectarea drepturilor omului;
– Protec܊ia minorită܊ilor.
C. Criterii economice
 Existen܊a unei economii de pia܊ă func܊ionale:
– Consens larg asupra direc܊iilor generale de politică economică;
– Atingerea stabilită܊ii macroeconomice, reducerea ratei infla܊iei, deficitului de cont
curent ܈i a deficitului balan܊ei de plă܊i externe;
– Reforma structural în economie;
– Privatizarea ܈i restructurarea întreprinderilor de stat;
– Realizarea echilibrului dintre cerere ܈i ofertă prin jocul liber al for܊elor pie܊ei;
– Reglementarea dreptului de proprietate, existen܊a unui sistem de legi care să protejeze
proprietatea privată;

10 https://europa.eu/european-union/about-eu/countries/joining-eu_ro , accesat 05.04.2017
11 http://www.bnr.ro/Criteriile- de-aderare-1253.aspx , accesat la data de 04.05.2017
12 Cristian Dinu, Marin Dinu, Marius Martina( ܈2007) – Modelul European de Integrare , Editura Economică,
Bucure܈ti, pp. 77 -79

11
– Absen܊a unor bariere semnificative la intrarea ܈i ie܈irea pe/de pe pia܊ă;
– Dezvoltarea adecvată a sectorului financiar.
• Capacitatea de a face fa܊ă presiunii for܊elor concuren܊iale ܈i for܊elor pie܊ei UE:
– Amortizarea cu acquis- ul comunitar a acordării ajutoarelor de stat, astfel încât să se evite
crearea unor distorsiuni ale mediului concuren܊ial;
– Adoptarea condi܊iilor tehnice pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a
accede pe pia܊a internă;
– Evitarea introducerii unor măsuri fiscale de natură să avantajeze anumi܊i agen܊i
economici;
– Dezvoltarea unui mediu de afaceri viabil ܈i deschis;
– Consolidarea unui sistem legislativ stabil, simplu, transparent si coerent, sus܊inut de un
cadru institu܊ional adecvat;
– Cre܈terea în economie a sectorului întreprinderilor mici ܈i mijlocii;
– Gradul de integrare comercială cu UE.
D. Criteriul tehnic
• Capacitatea de a -܈i asuma obliga܊iile de stat membru, de a adopta ܈i implementa acquis -ul
comunitar
– Stadiul pe principalele capitole de negociere;
– Reforma administra܊iei pu blice.
Îndeplinirea criteriilor de aderare constituie o opera܊ie tehnică de înfăptuit prin tratative
complicate ܈i de durată asupra componentelor a ceea ce este cunoscut drept capitol de negociere.
În fapt este vorba de stabilirea până la detaliu a măsurilor ܈i obiectivelor de atins în armonizarea
structurii economiei, a celorlalte componente ale sistemului social global, ale sistemului
institu܊ional, ale legilor.
Aderarea cuprinde un stadiu preliminar, cel al asocierii, ܈i unul pregătitor, cel al
preaderării, structurate complex în documente de tipul programelor ܈i planurilor, cu obiective
diverse ܈i termene de urmat, stimulate prin liste de sarcini, foi de parcurs, testate prin acorduri cu
institu܊iile financiare interna܊ionale, evaluate de institu܊iile e xecutive europene, monitorizate de
Parlamentul European ܈i Comisia Europeană, verificate de comisii de supraveghere ܈i control,
analizate de parlamentari ܈i comisari, prevăzute de mass -media europenă. Ca măsură de
prevedere, în ultimul timp aderarea poate fi suspendată prin clauz e de salvgardare, un sistem
complicat de condi܊ionalită܊i măsurate după metode negociate politic.

1.3. ğările din zona Uniunii Economice și Monetare

FuncĠ ionând ca o piaĠă un ică cu 28 de Ġări, UE este o putere comercială majoră pe plan
mondial. Politica economică a UE vizează menĠ inerea unei creșteri durabile cu ajutorul
investiĠ iilor în transporturi, energie și cercetare. De asemenea, încearcă să reducă impactul pe
care dezvoltarea economică v iitoare l-ar putea avea asupra mediului.
În prezent, produsul intern brut al UE, care reflectă cantitatea de bunur i ܈i servicii
produse de econom ia europeană, este mai rid icat decât cel al Statelor Unite. PIB-ul UE în 2015:
14 600 miliarde euro. Cu toate că popula܊ia UE reprezintă doar 6,9 % din po pula܊ia mondială,
schimburile sale comerc iale cu restul lum ii reprezintă aproximativ 20 % din exporturile ܈i
importurile derulate la nivel mondial. Aproximativ 62 % din comer܊ul total al statelor membre se
efectuează în interiorul UE.
Alături de SUA ܈i China, UE este unul dintre cei mai importan܊ i 3 actori globali din
comer܊ul interna܊ional. În 2014, exporturile de bunuri ale UE au reprezentat 15 % din totalul la
nivel mondial. Acestea au fost depă܈ ite, pentru pr ima dată de la crearea UE, de cele ale Chinei
(15,5 %), dar au fost peste n ivelul exporturilor derulate de Statele Unite (12,2 %). În ceea ce

12
prive܈te importurile, Statele Unite au de܊inut cea mai importantă cotă din totalul mondial (15,9
%), depă܈ind atât UE (14,8 %), cât ܈i China (12,9 %).13
Uniunea Economică ܈i Monetară presupune coordonarea politicilor economice ܈i fiscale,
aplicarea unei politici monetare comune ܈i folosirea euro ca monedă unică. Euro a fost introdus
la 1 ia nuarie 1999 ca monedă scripturală, utilizată numai în scopul efectuării de plă܊i care nu
presupuneau numerar ܈i în scopuri contabile. Bancnotele ܈i monedele au fost introduse la 1
ianuarie 2002.
Euro (€) este moneda oficială a 19 din cele 28 de state membre ale UE. Aceste ܊ări sunt
denumite colectiv Zona Euro. Peste 175 de milioane de oameni din întreaga lume folosesc
monede raportate la euro.
O monedă unică oferă ma i multe avantaje, printre care elim inarea fluctua܊iei ratelor de
schimb ܈i a comisioanelor de schimb valutar. Companiilor le este mai u܈or să -܈i desfă܈oare
opera܊iunile comerc iale transfrontaliere, economia devine mai stabilă, se dezvoltă ma i u܈or, iar
consumator ii au mai multe op܊ iuni. O monedă comună îi încurajează pe consumatori să
călătorească ܈i să facă cumpărături în alte ܊ări. La n ivel global , moneda euro conferă mai multă
influen܊ă Uniunii Europene, fiind a doua monedă ca importan܊ă interna܊ională, după dolarul
american.
Banca Centrală Europeană (BCE) este un organism independent care se ocupă de
afacerile monetare în UE. Scopul său este să men܊ ină stabilitatea pre܊urilor. De asemenea, BCE
fixează o serie de rate de refer in܊ă ale dobânz ilor pentru zona euro. De܈i taxele ܈i impozitele sunt
în continuare percepute de statele membre ܈i f iecare dintre acestea ia propriile decizii bugetare,
guvernele na܊ionale au elaborat norme comune în domeniul finan܊elor publ ice pentru a- ܈i
coordona activită܊ile men ite să asigure stabilitatea, cre܈terea economică ܈i ocuparea for܊ei de
muncă.14
Stabilită prin Tratatul de la Maastricht, î n 1993. UEM plasează un plafon în ceea ce
prive܈te cheltuiala publică ܈i finan܊area cheltuielii publice, o interdic܊ie în privin܊a printării ܈i
circula܊iei banilor na܊ional i. UEM a avut trei stadii de pregătire, cel de -al treilea ܈i ult imul a
început pe 1 ianuarie 1999 prin introducerea legală a Euro ca monedă unică. Aceasta înseamnă
că între 1 ianuarie 1999 si introducerea de monedă Euro ca modalitate de plată (1 ianuarie – 30
iunie 2002), unitat ea "Euro" ܈i monedele na܊ionale ale ܊ărilor din zona Euro au fost în mod legal
considerate ca monedă unică.
UEM pune la dispozi܊ie o bancă centrală ob i܈nuită pentru ܊ările care folosesc Euro (܊ările
zonei Euro), Banca Central Europeană (BCE). BCE produce moneda pentru cele 19 ܊ări ale zonei
Euro ܈i prin urmare, controlează chestiunea cred itului pentru întreaga zonă.
Tratatul de la Maastricht cere o infla܊ie scăzută. BCE a decis să men܊ină infla܊ia în cadrul
zonei Euro, la 2% sau mai pu܊in, pe an. BCE nu este controlată din punct de vedere politic ܈i este
interzis prin Tratat de a se da curs instruc܊ iunilor din partea oricărui guvern sau institu܊ii UE.
Tratatul cere guvernelor Statelor Membre să -܈i gestioneze economiile astfel încât acestea să fie
în concordan܊ă cu politica monetară a BCE.
Pentru a se alătura UEM, econom iile ܊ărilor trebuie să întrunească patru criterii (criterii de
convergen܊ă). Dupa aderare, ܊ările trebuie să convină de acord ca să -܈i men܊ină chel tuielile la un
anumit nivel ( Pactul de Stabilitate ܈i Dezvoltare ). Sub auspic iile acestui pact, guvernele care
înreg istrează deficite bugetare excesive (de exemplu, cheltuielile sunt mai mari dec ât veniturile),
܈i nu inten܊ionează să rezolve această problemă, pot să fie amendate.
În 2003, atât Germania cât ܈ i Fran܊a au încălcat regula, sus܊ inând faptul că guvernele nu
pot să înregistreze un def icit anual de mai mult de 3% din Produsul Na܊ional Brut (PNB). Cele

13 https://europa.eu/european-union/about-eu/figures/economy_ro#tab-0-1 , accesat la 05.04.2017
14 https://europa.eu/european-union/about-eu/money/euro_ro , accesat la 05.04.2017

13
două ܊ări, riscă prin urmare, să fie amendate.15 Uniunea Europeană reune܈te ܊ări ܈i economii de
dimensiuni diferite.
În Tabelul nr.1. sunt prezentate valorile PIB (mld. Euro) aferente ܊ărilor UE, precum ܈i
ponderea lor în PIB- ul UE ܈i observăm că cea mai mare valoare ܈i pondere a PIB -ului este
întâlnită în Germania.
Tabel nr.1.Яările Uniunii Europene după mărimea Produsului Intern Brut în 2015
܉ară PIB (mld. Euro) PIB (% din UE 28)
Germania 3025.90 20.70
Marea Britanie 2568.90 17.60
Fran܊a 2183.60 14.90
Italia 1636.40 11.20
Spania 1081.20 7.40
Olanda 678.60 4.60
Suedia 444.20 3.00
Polonia 427.80 2.90
Belgia 409.80 2.80
Austria 337.20 2.30
Danemarca 266.20 1.80
Irlanda 214.60 1.50
Finlanda 207.20 1.40
Portugalia 179.40 1.20
Grecia 176.00 1.20
România 159.80 1.10
Cehia 154.70 1.10
Ungaria 108.70 0.74
Slovacia 78.10 0.53
Luxemburg 52.10 0.36
Bulgaria 44.20 0.30
Croa܊ia 43.90 0.30
Slovenia 38.50 0.26
Lituania 37.20 0.25
Letuania 24.40 0.17
Estonia 20.50 0.14
Cipru 17.40 0.12
Malta 8.80 0.06
Sursa: http://cursdeguvernare.ro , accesat la data de 05.04.2017

În Tabelul nr. 2. este prezentată rata lunară a infla܊iei în perioada iunie 2016 -februarie
2017, la nivelul fiecărei ܊ări din UE. Se observă că rata anuală a infla܊iei în zona euro ܈i Uniunea
Europeana (UE) s-a dublat în luna decembrie 2016, ajungând la 1,2% în cazu l UE ܈i la 1,1% în
Zona Euro, de la 0,6% în noiembrie 2016, în timp ce în Romania cre܈terea pre܊urilor a rămas în
teritoriul negativ, arată datele publicate de Oficiul European de Statistică (Eurostat).

15 http://ro.euabc.com/word/314 , accesat la 06.04.2017

14
Potrivit sursei citate, doar trei state membre au înr egistrat o infla܊ie anuală negativă în
decembrie: Bulgaria (minus 0,5%), Irlanda (minus 0,2%) ܈i România (minus 0,1%, fa܊ă de minus
0,2% în noiembrie).
Cele mai mari rate anuale ale infla܊iei au fost înregistrate în Estonia (2,4%), Belgia
(2,2%), Cehia ܈i Letonia (ambele cu o infla܊ie anuală de 2,1%). Comparativ cu luna noiembrie
2016, infla܊ia anuală a rămas stabilă în Irlanda ܈i a crescut în 26 state, inclusiv în România.

Tabel nr.2. Rata lunară a inflaаiei la nivelul аărilor din Uniunea Europeană
Lună 06.2016 07.2016 08.2016 09.2016 10.2016 11.2016 12.2016 01.2017 02.2017
܉ară
Germania 0.20 0.40 0.30 0.50 0.70 0.70 1.70 1.90 2.20
UK 0.50 0.60 0.60 1.00 0.90 1.20 1.60 1.80 :
Fran܊a 0.30 0.40 0.40 0.50 0.50 0.70 0.80 1.60 1.40
Italia -0.20 -0.20 -0.10 0.10 -0.10 0.10 0.50 1.00 1.60
Spania -0.9 -0.70 -0.30 0.00 0.50 0.50 0.70 0.90 1.40
Olanda -0.20 -0.60 0.10 -0.10 0.30 0.40 0.70 1.60 1.70
Suedia 1.20 1.10 1.20 0.80 1.10 1.30 1.70 1.50 1.90
Polonia -0.40 -0.60 -0.50 -0.20 0.10 0.20 0.90 1.40 1.90
Belgia 1.80 2.00 2.00 1.80 1.90 1.70 2.20 3.10 3.30
Austria 0.60 0.60 0.60 1.10 1.40 1.50 1.60 2.10 2.40
Danemarca 0.10 0.10 0.00 -0.30 0.10 0.10 0.30 0.70 0.90
Irlanda 0.10 0.10 -0.40 -0.30 -0.40 -0.20 -0.20 0.20 0.30
Finlanda 0.30 0.50 0.50 0.50 0.60 0.60 1.10 0.90 1.40
Portugalia 0.70 0.70 0.80 0.70 1.10 0.50 0.90 1.30 1.60
Grecia 0.20 0.20 0.40 -0.10 0.60 -0.20 0.30 1.50 1.40
România -0.70 -0.30 0.30 -0.10 0.10 -0.20 -0.10 0.30 0.50
Cehia -0.10 0.50 0.60 0.50 0.80 1.60 2.10 2.30 2.60
Ungaria -0.10 -0.30 -0,10 0,70 1,10 1.10 1.80 2.40 2.90
Slovacia -0.70 -0.90 -0.80 -0.50 -0.30 -0.20 0.20 0.90 1.30
Luxemburg -0.40 -0.40 -0.20 0.30 0.70 0.60 1.60 2.50 2.70
Bulgaria -1.90 -1.10 -1.10 -1.10 -1.00 -0.80 -0.50 0.40 0.90
Croa܊ia -1.20 -1.10 -1.50 -0.70 -0.30 0.20 0.70 0.90 1.40
Slovenia 0.00 -0.10 -0.20 0.20 0.70 0.70 0.60 1.50 2.50
Lituania 0.40 0.00 0.50 0.60 0.70 1.10 2.00 2.50 3.20
Letonia -0.60 0.10 -0.10 0.50 1.10 1.20 2.10 2.90 3.20
Estonia 0.40 0.80 1.10 1.70 1.00 1.40 2.40 2.80 3.40
Cipru -2.00 -0.40 -0.60 -0.40 -1.00 -0.80 0.10 1.70 1.40
Malta 1.00 0.90 1.00 0.90 0.50 0.80 1.00 1.40 1.20
Sursa: http://ec.europa.eu , accesat la 06.04.2017

În cazul Zonei Euro (Anexa nr. 1.), cel mai semn ificativ impact asupra cre܈terii anuale a
pre܊urilor l -au avut combustibilii pentru transport (0,21 puncte procentuale), legumele (cre܈tere
de 0,07 puncte procentuale) ܈i combustibilii pentru încălzire ( 0,05 puncte procentuale). De
cealaltă parte, cel mai semnificativ impact negativ asupra infla܊iei a venit din partea gazelor
naturale (minus 0,10 puncte procentuale), telecomunica܊ii (minus 0,05 puncte procentuale) ܈i
produsele de îngrijire personală (minus 0,04 puncte procentuale).
În ceea ce pr ive܈te România, datele publicate anterior de Institutul Na܊ional de Statistică
(INS) arată că pre܊urile de consum, măsurate prin ind icele pre܊ur ilor de consum (IPC), au fost
mai mici cu 0,5% în luna decembrie 2016 comparat iv cu luna decembrie 2015. Determ inată pe

15
baza ind icelui armonizat al pre܊ur ilor de consum (IAPC), rata anuală a pre܊ur ilor de consum a
fost de – 0,1%. (Grafic nr. 2.)16
Perspectivele infla܊iei prezintă riscuri de evolu܊ie pozitivă. Pe măsură ce efectul
reducerilor fiscale se estompează, se estimează că infla܊ia va cre܈te rapid în 2017. Printre al܊i
factori care vor exercita presiuni în sensul cre܈terii pre܊urilor în perioada 2017 -2018 se numără
majorările salariale suplimentare, expansiunea accelerată a creditării, relaxarea fiscal -bugetară,
precum ܈i devia܊ia pozitivă a PIB -ului.17

Grafic nr.2. Inflaаia exprimată prin indicele armonizat al preаurilor de consum la impozite
constante
Sursa: http://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-european-semester-country-r eport-romania-ro.pdf

16http://www.banknews.ro/stire/77300_bulgaria,_irlanda_si_romania,_singurele_ tari_din_uniunea_europeana_cu_in
flatie_anuala_negativa_in_decembrie.html , accesat la 06.04.2017
17http://ec.europa.eu/info/sites/info/files/2017-european-semester-country-rep ort-romania-ro.pdf ,accesat la
23.05.2017

16
2. Rolul Uniunii Europene în Economia M ondială

2.1. Economia UE în contextul mondial

UE are nevoie de o politică externă comună solidă care să răspundă în mod eficient
provocărilor globale, inclusiv crizelor din vecinătatea sa, să îi promoveze valorile ܈i să contribuie
la pace ܈i la prosperitate în lume. ܉inând mereu cont de acest aspect, UE a plasat promovarea
păcii ܈i a securită܊ii la nivel interna܊ional, cooperarea pentru dezvoltare, drepturile omului ܈i
gestionarea crizelor umanitare în centrul politicilor sale externe ܈i de securitate pe parcursul
anului 2016. La nivel interna܊ional, UE ܈i -a folosit influen܊a diplomatică ܈i economică pentru a
exercita p resiuni în vederea găsirii unor solu܊ii politice la conflictele din Siria, Libia ܈i Ucraina.
Uniunea a continuat să lucreze intens pentru a promova normalizarea rela܊iilor dintre Kosovo ܈i
Serbia. Ac܊iunile subsecvente în materie de apărare ܈i securitate a u fost deosebit de prompte,
având ca rezultat adoptarea unor concluzii importante de către Consiliul Uniunii Europene în ܈i a
unor propuneri privind cooperarea UE-NATO.
De asemenea, Comisia Europeană a propus în noiembrie un plan de ac܊iune european în
domeniul apărării, cu scopul de a institui un Fond european de apărare. Acest ansamblu de
măsuri privind apărarea a fost aprobat de Consiliul European în decembrie ܈i completat cu
sarcini concrete de executat în 2017. În cursul anului, UE a început să impleme nteze obiectivele
de dezvoltare durabilă ale ONU. A fost creat Fondul fiduciar de urgen܊ă al UE pentru Africa ܈i s –
a convenit intensificarea cooperării în materie de migra܊ie cu cinci ܊ări africane. Crizele
umanitare au continuat să facă multe victime, drept care, în 2016, UE a alocat asisten܊ă
umanitară în valoare de peste 2,1 miliarde de euro pentru alimente, adăposturi, protec܊ie ܈i
asisten܊ă medicală unui număr de 120 de milioane de persoane în peste 80 de ܊ări.18
UE men܊ine rela܊ii diplomatice cu aproape toate ܊ările din lume. A încheiat parteneriate
strategice cu principalii actori economici ܈i interna܊ionali, colaborează intens cu ܊ările emergente
܈i a semnat acorduri bilaterale de asociere cu mai multe ܊ări vecine. Politica europeană de
vecinătate (PEV) are scopul de a stabiliza regiunea din punct de vedere economic, politic ܈i al
securită܊ii. Stabilitatea UE se bazează pe democra܊ie, respectarea drepturilor omului ܈i statul de
drept, valori universale pentru care PEV va continua să pledeze.
Prin polit ica sa de cooperare pentru dezvoltare, UE contribuie la reducerea săraciei în
lume ܈i la dezvoltarea durabilă pe toate planurile – economic, social, de mediu. În acela܈i timp,
promovează democra܊ia, statul de drept, buna guvernan܊ă ܈i respectarea drepturil or omului. UE
acordă ajutor umanitar în func܊ie de nevoile popula܊iei afectate de dezastre, în special
persoanelor cele mai vulnerabile. În caz de catastrofe, oriunde în lume, UE coordonează asisten܊a
acordată de statele membre în domeniul protec܊iei civi le.
Prin politica sa comercială UE stabile܈te o direc܊ie pentru comer܈ ܊i investi܊ii în interiorul
܈i în afara UE. Pentru că influen܊ează direct vie܊ile cetă܊enilor, politica este elaborată în urma
consultării acestora ܈i reflectă, astfel, valorile ܈i interesele societă܊ii europene în ansamblul său.
UE î܈i propune să ajute întreprinderile să valorifice oportunită܊ile de la nivel mondial ܈i să
stimuleze cre܈terea economică, ocuparea for܊ei de muncă, investi܊iile ܈i competitivitatea în UE.19
Cu toate că popula܊ia UE reprezintă doar 6,9 % din popula܊ia mondială, schimburile sale
comerciale cu restul lumii reprezintă aproximativ 20 % din exporturile ܈i importurile derulate la
nivel mondial. Aproximativ 62 % din comer܊ul total al statelor membre se efectuează în
interiorul UE. Alături de SUA ܈i China, UE este unul dintre cei mai importan܊i 3 actori globali
din comer܊ul interna܊ional. În 2014, exporturile de bunuri ale UE au reprezentat 15 % din totalul
la nivel mondial. Acestea au fost depă܈ite, pentru prima dată d e la crearea UE, de cele ale Chinei
(15,5 %), dar au fost peste nivelul exporturilor derulate de Statele Unite (12,2 %). În ceea ce

18 Raport Comisia Europeană – UE în 2016, p. 80, pdf
19 https://ec.europa.eu/commission/priorities/stronger-global-actor_ro , accesat la 19.06.2017

17
prive܈te importurile, Statele Unite au de܊inut cea mai importantă cotă din totalul mondial (15,9
%), depă܈ind atât UE (14,8 %), cât ܈i China (12,9 %).20
Uniunea Economică realizată de statele europene este cea mai înaltă formă de integrare
realizată în economia mondială. Aceasta a modificat arhitectura modernă a Europei,
transformând-o dintr- o structură de state independente, cu monede ܈i politici proprii, într -o
structură cu un înalt grad de integrare economică, cu o monedă comună, cu politici economice
similare, cu renun܊area la anumite aspecte ale suveranită܊ii ܈i acceptarea unor importante
elemente suprastatale. Drumul de la multitudinea de state ܈i economii concurente, la integrarea
lor în Uniunea Europenă de astăzi, a fost lung ܈i anevoios, caracterizat de evolu܊ii inegale, cu
momente de stagnare sau chiar pa܈i înapoi, dar care, de fiecare dată, au fost depă܈ite de voin܊a
politică a statelor europene de a ob܊ine mai multă prosperitate printr -o ac܊iune comună .21

2.2. Politicile Economice ܈i Monetare ale Uniunii Europene

Politica monetară poate fi un instrument folositor, utilizat pentru a amortiza perturbările
care afectează economia. De exemplu, în cazul unei crize economice, o politică monetară de
relaxare poate impusiona reluarea cre܈terii economice. Cu toate instrumentele, politica monetară
poate fi totu܈i utilizată în mod necorespunzător. Tipărirea banilor în scopul acoperirii deficitelor
bugetare reprezintă un motiv suficient pentru care unele ܊ări decid să -܈i lege propriile mâini ܈i să
adopte o anumită formă de fixitate.22
În Europa de după 1989 se pot distinge doua procese contrare ܈i totu܈i complementare: s –
a ajuns într-o fa ză sus܊inută a integrării politico -economice ܈i, nu fără reac܊ii de suspans în cadrul
celor care consideră securitatea o valoare extrem de vulnerabilă în context european, are loc o
scindare, o fragmentare ale unor state considerate stabile timp de lungi decenii. Ceea ce leaga
aceste doua procese contrare, făcându -le complementare, este regionalismul. Acest fenomen,
complex ܈i controversat pentru mul܊i politicieni dar ܈i o mare parte a cetă܊enilor, pu܈i în fa܊a unor
situa܊ii nemaîntâlnite, atrage tot mai mult interesul anali܈tilor din cele mai diverse domenii ܈i
ramuri. Astfel, dincolo de abordările de factură politică, sunt tot mai numeroase cele ܈tiin܊ifice.
Chiar daca dimensiunea ܈tiin܊ifică este, în acest cadru, primordială, nu putem trece cu vederea un
element din ce în ce mai important legat de regionalism: a devenit ܈i continuă să fie un principiu
de structurare a rela܊iilor interna܊ionale.23
Scopul Consiliului de la Lisabona din 23-24 martie 2000 a fost de a conferi un suflu nou
cadrului reglementar co munitar, pe fondul unei cre܈teri economice sus܊inute la nivel european.
Măsurile astfel propuse vizau un orizont de timp larg. 24
Tratatul de la Lisabona consolidează rolul pe care îl are Comisia în politica economică a
Uniunii Europene. Aceasta dobândește în special o putere de supraveghere sporită, pentru a
asigura respectarea de către statele membre a cerinĠelor europene. În plus, Tratatul de la
Lisabona îmbunătăĠește guvernanĠa economică a UE, consolidând mai ales politica monetară a
UE. Trebuie reaminti t că politica economică a UE prevede convergenĠa politicilor economice ale
statelor membre spre obiective comune. Aceasta include și definirea unei politici monetare
comune tuturor statelor membre, al cărei obiectiv principal este menĠinerea stabilităĠii preĠurilor.
În plus, statele membre care fac parte din zona euro, adică cele care au adoptat Euro ca
monedă unică, duc în paralel o politică monetară mai riguroasă și specifică Zonei Euro.

20 https://europa.eu/european-union/about-eu/figures/economy_ro , accesat la 19.06.2017
21 Aura Gabriela Socol – Macroeconomia Integrării Monetare Europene , Editura Economică (2009), pp. 241 -242
22 Aura Gabriela Socol – Macroeconomia Integrării Monetare Europene , Editura Economică (2009), p 64
23 George Ungureau, Nicoleta Sârb – Mateoc – Dezvolt area Regională Юi Rurală , Editura Tipo Moldova, Ia܈i
(2009), p 109
24 Dan-Voicu Dragomir – Guvernanаă Corporativă Юi Sustenbilitate în Uniunea Europeană , Editura Economică
Bucure܈ti (2010), p 115

18
Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în 1.12.2009, U niunea Europeană
dobânde܈te personalitate juridică unică, până la acest moment, ea fiind mai degrabă un concept
politic decât unul juridic . În acest fel , Uniunii Europene i se conferă ܈i o existentă juridică pe
lângă una politică, fapt important mai ales în domeniul politicii externe a Uniunii. Uniunea
Europeană – spa܊iu de justi܊ie implică recunoa܈terea mutuală a deciziilor jurisdic܊ionale,
apropierea legisla܊iilor ܈i garantarea accesului la justi܊ie. Cooperarea poli܊ienească ܈i judiciară nu
î܈i mai păstrează specificitatea, întrucât se alătură dispozi܊iilor privind vizele, azilul ܈i
imigra܊ia.25
Politica economică a UE se bazează pe două tipuri de implicare a statelor membre:
marile orientări ale politicilor economice (MOPE) : MOPE iau forma unor recomandări adoptate
de Consiliu. Obiectivul acestora este armonizarea politicilor economice ale statelor membre în
jurul unor obiective comune. ܇i pactul de stabilitate și creștere : obiectivul acestui pact este
controlarea deficitelor publice ale statelor membre. Acestea sunt astfel obligate să respecte
pragurile maxime privind îndatorarea publică și privind deficitul administraĠiilor publice.
Respectarea MOPE și a pragurilor de îndatorare publică face obiectul
unei supravegheri asigurate de către Comisie și de către Consiliu. Tratatul de la Lisabona
consolidează și mai mult rolul Comisiei în vederea exercitării acestei supravegheri. Comisia este
de acum înainte în măsură să adreseze direct avertismente statelor membre, atunci când
consideră că acestea nu și -au respectat angajamentele. Anterior, ea nu putea decât să depună o
cerere către Consiliu în acest sens. Atunci când Comisia adresează un astfel de avertisment,
Consiliul poate apoi să adopte o recomandare către statul membru.
Tratatul de la Lisabona adaugă aici două precizări:26
– statul membru în cauză nu va mai putea lua parte la votarea unei recomandări care ar
putea să i se adreseze;
– dacă s tatul membru nu face parte din Zona Euro, numai statele membre ale zonei euro
vor putea lua parte la votarea unei eventuale recomandări .
Tratatul de la Lisabona nu aduce modificări semnificative în privinĠa politi cii monetare
comune tuturor statelor membre. Principala noutate o constituie recunoașterea Băncii Centrale
Europene (BCE) drept instituĠie a UE. În plus, se consolidează put erile Parlamentului European
în ceea ce privește modificarea statutelor BCE. Această modificare depinde acum de procedura
legislativă ordinară .
În ceea ce privește politica monetară a Zonei Euro, Tratatul de la Lisabona aduce
modificări mai importante. În primul rând, Tratatul de la Lisabona confirmă competenĠa
exclusivă a UE în domeniul politicii monetare pentru statele membre care au adoptat moneda
Euro. De asemenea, Tratatul de la Lisabona consacră pentru prima dată existenĠa Eurogrup. Este
vorba despre reuniuni neoficiale ale miniștrilor de finanĠe din Zona Euro. Obiectivul Eurogrup
este de a îmbunătăĠi dezvoltarea Zonei Euro, graĠie unei cooperări mai strânse între statele
membre.
De asemenea, statele membre ale Zonei Euro dobândesc o autonomie decizională pentru
unele dintre măsurile care le vizează în mod direct. Astfel, articolul 136 din Tratatul privind
funcĠionarea UE precizează că numai statele din zona euro pot participa la votarea măsurilor al
căror scop este în special:
– coordonarea și supravegherea disciplinei bugetare a statelor membre a căror monedă
este euro;
– elaborarea orientărilor politicilor economice specifice monedei Euro și compatibile cu
MOPE.

25 Claudia- Florina U܈vat – Infracаiunile de Corupаie în Contextul Reglementărilor Europene , Editura Universul
Juridic, Bucuresti (2010), p 33
26 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aai0031 , accesat la 10.05.2017

19
În sfârșit, Tratatul de la Lisabona oferă posibilitatea statelor membre care au adoptat
moneda Eur o să asigure o reprezentare unificată a Eonei euro în cadrul instituĠiilor financiare
internaĠionale. În plus, statele membre aflate în Zona Euro vor fi singurele care vor putea vota
poziĠiile pe care UE le va adopta în forurile internaĠionale, pentru chestiunile care au legătură cu
Uniunea economică și monetară.27

2.3. Uniunea Europenă ܈i criza mondială

Criza mondială este probabil cel mai discutat subiect al ultimilor ani. Numero܈i
economi܈ti ܈i anali܈ti au studiat situa܊ia economică mondială ܈i regională, încercând să găsească
solu܊ii ܈i explica܊ii pentru ceea ce s -a întâmplat ܈i încă mai urmează să se întâmple. Ne -am
inspirat din studiile ܈i articolele publicate de ace܈tia pentru a găsi explica܊ii ܈i solu܊ii de ie܈ire din
criză.
Direct, criza s-a manifestat prin falimentul institu܊iilor de credit care au acordat credite
subprime, prin pierderile marilor bănci care le de܊ineau, iar indirect prin revinderea crean܊elor pe
pie܊e specializate sub formă de derivative. Acestea au fost revândute de nenumărate ori, a stfel
încât nu s- a mai ܈tiut cui îi apar܊ine riscul. În mare parte, aceasta a fost modalitatea prin care
criza s- a transmis ܈i la nivel european.
Primul semnal de începere a crizei în Europa a fost în august 2007, cînd banca BNP
Paribas a anun܊at public că va suspenda retragerea de lichidită܊i din două fonduri de investi܊ii
de܊inute deoarece nu puteau să mai evalueze valoarea activelor, implicit ܈i a riscului. Un alt ܈oc
care bulversează pia܊a europeană este anun܊ul conform căruia banca Northern Rock se va
împrumuta urgent de la Banca Angliei. Această informa܊ie a panicat deponen܊ii, care, într -o
singură zi au retras un miliard de lire. O altă lovitură a venit din partea băncii elve܊iene UBS,
care a anun܊at în octombrie 2007 pierderi de 3,4 miliarde$, pierde ri datorate expunerii foarte
mari pe pia܊a creditelor subprime.28
În ultimii zece ani, Uniunea Europeană a înregistrat dezechilibre macroeconomice care au
accentuat efectele negative ale crizei financiare și economice începute în 2008. De܈i criza a
debutat în SUA, prin bula creditelor ipotecare care a culminat cu prăbu܈irea băncii de investiĠii
Lehman Brothers, aceasta nu a izbucnit peste noapte, ci este rezultatul unui proces îndelungat.
Dezechilibrele din Zona Euro (determinate de acumularea, în unele state membre, a unor deficite
܈i datorii publice masive), dezechilibrele economice la care s -au adăugat diferenĠele tot mai mari
la nivel de competitivitate au făcut ca, pentru unele ܊ări, criza financiară ܈i criza datoriilor,
survenite în acela܈i timp, să fie foarte greu de gestionat.
Ca răspuns la aceste provocări, instituĠiile europene, împreună cu statele membre și
Banca Centrală Europeană au convenit în primul rând, măsuri pentru a asigura stabilitatea
financiară. Astfel, a fost creat Mecanismul european de stabilizare financiară, care îi permite
Comisiei Europene să împrumute, în numele UE, până la 60 de miliarde de euro de pe pieĠele
financiare ܈i să le dea mai departe cu împrumut Ġărilor din UE care se confruntă cu dificultăĠi. De
asemenea, a fost creat ܈i Fondul european de stabilitate financiară – un fond pentru situaĠii de
urgenĠă, cu o capacitate de creditare de 440 de miliarde de euro, destinat Ġărilor din zona euro
care întâmpină probleme. Acesta colectează fonduri de pe pieĠele financiare, în baza garanĠiilor
oferite de Ġările din zona euro. Un grup de experĠi, denumit „ Troika ”, format din personal al
Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene ܈i Fondului Monetar InternaĠional (FMI),
evaluează periodic progresele înregistrate cu privire la reformel e convenite.
Deoarece cele 2 două mecanisme menite să asigure stabilitatea financiară (Mecanismul
european de stabilizare financiară ܈i Fondul european de stabilitate financiară) au fost instituite

27 http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aai0031 , accesat la 11.04.2017
28 Mircea Mure܈an, Dan Chirle܈an – Convergenаa Reală Юi Convergenаa Nominală , Editura “Universită܊ii Alexandru
Ioan Cuza”, Ia܈i (2009), p 101 -102

20
ca măsuri temporare, în toamna anului 2012 Ġările din Zon a Euro au creat un nou mecanism
financiar, de data aceasta permanent – Mecanismul european de stabilitate (MES). În prezent,
capacitatea de creditare a MES este de 500 de miliarde de euro. Alături de contribuĠiile
provenind de la Fondul Monetar InternaĠion al (FMI), acest mecanism dispune de aproape 750 de
miliarde de euro, devenind parte integrantă din strategia globală a UE destinată garantării
stabilităĠii financiare.
Pentru a preveni efectele nedorite pe care le pot avea deciziile luate într-un stat membru,
UE a decis reglementarea, parĠială, a politicilor economice. Instrumentul fundamental de
coordonare și orientare a procesului de elaborare a politicii economice în statele membre este
pactul de stabilitate și de creștere. Acesta stabilește două reguli principale: datoria publică (suma
pe care a împrumutat- o statul respectiv) nu poate depăși 60% din PIB valoarea totală a producĠiei
unei Ġări într -un an); deficitul naĠional (diferenĠa dintre cheltuieli și venituri într -un an dat) nu
poate să depășească 3% din PIB.29
Dezechilibrele globale, reglementarea financiară laxă, politica monetară permisivă din
SUA, complexitatea ܈i opacitatea produselor financiare, combinate cu stimulentele
necorespunzătoare pentru ac܊iuni riscante ܈i sistemele de remunerare pe te rmen scurt, conflictul
de interese dintre agen܊iile de rating de credit, produsele derivate nereglementate, inegalită܊ile
sociale ܈i comportamente dăunătoare mediului se numără printre principalele cauze ale crizei
financiare.
Actuala criză financiară a determinat restrângerea activită܊ii economice la nivel mondial
܈i a declan܈at o criză economică ܈i ulterior socială, înso܊ită de cre܈terea la scară largă a
܈omajului, a sărăciei ܈i a excluziunii sociale. Măsurile de salvare adoptate în UE au avut rezultate
pozitive, iar crearea mecanismului european de stabilizare a fost salutară. Cu toate acestea,
nivelul de coordonare dintre diferitele planuri na܊ionale de redresare a fost prea modeste, iar
Comisia ar trebui să prezinte în ce măsură au fost eficiente. Criza economică a demonstrat
nevoia de consolidare a dimensiunii europene în viitor.
Din acest motiv, Parlamentul European este de părere că Europa trebuie să devină mai
unită, mai eficientă ܈i mai pu܊in birocratică ܈i că Comisia, a cărei misiune este de a defini ܈i
apăra interesul general, trebuie, ca prioritate ܈i în cadrul dreptului său la ini܊iativă, să se angajeze
în numele Uniunii acolo unde dispune de competen܊e partajate sau de coordonare a ac܊iunii
statelor membre.
Comisia ar trebui să î܈i asume răspunderea deplină pentru a permite gestionarea ܈i
finan܊area proiectelor, în special în domeniile următoare:30
– surse de energie regenerabilă ܈i stocarea energiei ecologice;
– eficien܊ă energetică, îndeosebi în sectorul transporturilor ܈i al construc܊iilor;
– o re܊ea energetică europeană ܈i o dezvoltare de re܊ele inteligente;
– un serviciu public de căi ferate de mare viteză în întreaga Uniune;
– infrastructura fundamentală ܈i acces la internet rapid în întreaga Uniune;
– instituirea suprema܊iei UE în domeniul sănătă܊ii.
Parlamentul European estimează de asemenea că, de܈i există un acord privind aceste
elemente de guvernan܊ă ܈i de ac܊iune a Uniunii în domeniile de competen܊ă partajată ܈i de
ac܊iune complementară, Uniunea trebuie să se doteze cu mijloacele necesar e, în special
financiare, pentru o asemenea strategie.
Criza a demonstrat limitele auto- reglementării. Prin urmare, Parlamentul European
solicită un sistem de supraveghere ܈i reglementare care să impună obligativitatea înregistrării

29 Raport – Bilanțul crizei: Ce măsuri a luat Uniunea Europeană, p 1, pdf http://europedirect.cdimm.org/wp-
content/uploads/2013/11/ED-Maramures_Bilantul-crizei.pdf , accesat la 11.04.2017
30 http://europedirect.cdimm.org/wp-content/uploads/2013/11/ED-Maramures_B ilantul-crizei.pdf , accesat la
15.04.2017

21
fiecărei pie܊e financiare, a fiecărei institu܊ii financiare ܈i a fiecărui instrument financiar. În acest
sens, trebuie realizate următoarele ac܊iuni:31
– adoptarea unui număr mai mare de reglementări contraciclice;
– reducerea riscului sistemic cauzat de institu܊iile mari ܈i/sau interconectate ( „prea mari
pentru a da faliment ”) ܈i de pie܊ele de instrumente financiare derivate;
– introducerea de politici ferme de guvernan܊ă cu privire la remunerare, pentru evitarea
conflictelor de interese ܈i introducerea unei perspective pe termen mai lung în cadrul
sistemului financiar;
– consolidarea structurilor de reglementare ܈i supraveghere europene ܈i mondiale;
– investigarea utilizării de tranzac܊ii extra -bilan܊iere ܈i proliferarea de SPV ܈i SPE;
– introducerea unei taxe asupra tranzac܊iilo r financiare;
– introducerea unor standarde noi pentru datele statistice referitoare la sectorul financiar;
– îmbunătă܊irea drepturilor de vot ale ac܊ionarilor.
Statele membre trebuie să î܈i coordoneze politic ile bugetare ܈i să pract ice o transparen܊ă
reciprocă. Acest lucru neces ită o comparabilitate îmbunătă ܊ită a cheltuielilor publ ice în cadrul
bugetelor na܊ ionale, care ar trebui promovată de Consiliu ܈i Comisie.
Pentru dezvoltarea în cont inuare a pie܊ei interne a Uniun ii este necesară o abordare
coordona tă atât la nivel na܊ional, cât ܈i la nivelul UE, pentru a fructif ica cele mai bune practici în
combaterea fraudei ܈i a evaziunii fiscale. În acest sens, Parlamentul European sprijină ideea de
instituire a unu i grup pentru politica fiscală, ca un pas import ant pentru încurajarea dialogului
dintre guverne cu privire la politica fiscală ܈ i se exprimă în favoarea unei fiscalită܊ i reduse în
domeniul muncii, care să permită încura jarea ܈i crearea de stimulente pentru ocuparea for܊ei de
muncă, inovare ܈ i investi܊i i pe termen lung.
Instrumentele de coez iune reprezintă instrumente esen܊iale de asisten܊ă pentru reg iuni,
care au cea mai mare nevo ie de ele, pentru a face fa܊ă consec in܊elor crizei pr in sprijinirea
investi܊iilor în infrastructură, societă܊i ܈i locuri de muncă. Prin urmare este indispensabil ca or ice
strategie de investi܊ii pe termen lung a UE, ma i ales în cazul în care este sus܊inută de politica de
coeziune, să se lege de rezultatele în domeniul competitivită܊ii, al cre܈terii, al creării ܈i men܊inerii
de locuri de muncă decente ܈i al protec܊iei mediului.
Criza mondială este un subiect de actualitate care încă afectează direct sau indirect toate
܊ările lumii. Pe baza majorită܊ii studiilor efectuate se pare că economiile în curs de dezvoltare
suferă cel mai mult: Cei bătrâni declară războiul ܈i cei tineri se sacrifice. Mari politicieni ܈i
economi܈ti au încercat să găsească solu܊ii personalizate de depă܈ire a crizei pentru f iecare ܊ară în
parte. Însă de la teorie până la practică este o cale lungă ܈i plină de i mpedimente.32
Uniunea European ă a adoptat măsur i pentru a ie܈i din criza ܈i putem afirma ca a ܈i reu܈it
chiar daca poate nu ܈ i-a revenit complet la s itua܊ia de dinainte de 2007. Un pachet de măsur i de
redresare în valoare de 200 de miliarde de euro a fost anunĠat de Comisia Europeană în
noiembrie 2008. Aproximativ 170 de miliarde de euro vor proveni din bugetele statelor membre,
iar UE și Banca Europeană de InvestiĠii (BEI) vor furn iza împreună 30 de miliarde de euro;
Comisia a propus simplificarea cr iteriilor de acordare a sprijinului d in partea Fondului
Social European (FSE) , reprogramând cheltuielile și majorând plăĠile în avans de la începutul
anului 2009, astfel încât statele membre să aibă acces ma i devreme la fonduri de până la 1,8
miliarde de euro în vederea consolidăr ii politicilor active pe piaĠa muncii, a reorientări i
sprijinului în direcĠia categor iilor mai vulnerabile, a intensificării acĠiunilor de dezvoltare a

31 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A 7-2010 –
0267+0+DOC+XML+V0//RO
32 Mircea Mure܈an, Dan Chirle܈an – Convergenаa Reală Юi Convergenаa Nominală , Editura “Universită܊ii Alexandru
Ioan Cuza”, Ia܈i (2009), p 106

22
competenĠelor și, după caz, în vederea optării pentru finanĠarea integrală din partea ComunităĠii a
proiectelor în cursul acestei perioade;
Comisia a sugera t efectuarea unor modificări ale Fondului european de ajustare la
globalizare (EGF), care a fost conceput pentru a sprijini lucrătorii disponibilizaĠi să se
reintegreze în muncă. În cazul în care sunt acceptate, propunerile vor oferi posibilitatea EGF să
intervină mai rapid în vederea furnizării de fonduri pentru formare profesională și pentru proiecte
de plasare a forĠei de muncă. Bugetul anual disponibil sub egida EGF se ridică la 500 de
milioane de euro.
Comisia Europeană a lansat un nou instrument de microfinanĠare prin care să ofere
microcredite întreprinderilor mici și persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă și doresc să
înceapă o afacere pe cont propriu.
Portalul pentru ocuparea forĠei de muncă EURES oferă sprijin celor care caută un loc de
muncă și doresc să facă uz de dr eptul de a munci într- o altă Ġară europeană;
IniĠiativa „ New Skills for New Jobs ” vizează îmbunătăĠirea modului în care Europa
analizează și preconizează cerinĠele viitoare în materie de competenĠe ale economiei.
Comisia și -a intensificat monitorizarea situaĠiei sociale și a ocupării forĠei de muncă,
inclusiv prin publicarea unei noi serii de rapoarte de monitorizare lunare privind prezentul
context aflat în rapidă schimbare. Comisia Europeană a adoptat un „angajament comun în
favoarea ocupării forĠei de muncă” care ia în considerare priorităĠile cheie și acĠiunile în vederea
menĠinerii locurilor de muncă și acordării de asistenĠă celor care se confruntă cu dificultăĠi în
perioada amenajării drumului către reconstrucĠie.33
Uniunea Europeană (UE) a trecut, începând din 2008, printr-una dintre cele mai grave
crize financiare, economice și, implicit, sociale din ultimele două decenii. Toate statele membre
au fost nevoite să ia măsuri drastice, care implicau decizii austere pentru a se menĠine pe linia de
plutire în aceste domenii. Unele au gândit lucrurile în așa fel încât populaĠia să aibă cât mai puĠin
de suferit. Altele, dimpotrivă, au lăsat tot greul pe umerii micului contribuabil. Sub o formă sau
alta, criza a afectat întreaga UE, până la cel mai profund nivel. În 2010, criza a atins apogeul,
însă și astăzi încă resimĠim efectele ei. 34

33 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=736 , accesat la 24.05.2017
34 http://www.jurnaluleuropean.info/single-post/2015/09/27/Cum- au-trecut-statele- UE-criza-economica , accesat la
24.05.2017

23
3. Rela܊iile comerciale în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, asigurând 16.5% din
volumul importurilor și exporturilor efectuate la nivel mondial. Liberul schimb între statele
membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza creării UE. Uniunea este hotărâtă să
continue eforturile și în direcĠia liberalizării comerĠului mondial. ComerĠul mondial se bazează
pe regulile stabilite de OrganizaĠia Mondială a ComerĠului pentru a garanta transparenĠa și
echitatea acordurilor comerciale încheiate între Ġări.
Politica comercială a UE se decide exclusiv de către instituĠiile europene. Comisia
negociază acorduri în numele UE respectând regulile OMS (Organiza܊ia Mondială a Sănătă܊ii) și
colaborează strâns cu statele membre și cu Parlamentul European pentru a garanta funcĠionarea
sistemului mondial și pentru a -i permite acestuia să se adapteze la schimbări.
UE este cel mai mare exportator de produse și servicii la nivel mondial și cea mai mare
piaĠă de import pentru peste 100 de Ġări. Uniunea Europeană este și cea mai mare piaĠă unică din
lume. Consumatorii și investitorii europeni și internaĠionali beneficiază de numeroasele avantaje
oferite de un sistem simplificat, într- un domeniu în care persoanele, bunurile, serviciile și banii
circulă liber.
UE negociază acorduri prin reĠeaua sa mondială de relaĠii comerciale și colaborează cu
numeroși parteneri, mai ales prin intermediul acordurilor de liber schimb. Aceste parteneriate
sunt menite să favorizeze creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Europa,
deschizând noi pieĠe cu restul lumii. De exemplu, pe pieĠele transatlantice se derulează zilnic
tranzacĠii în valoare de aproape 2 miliarde de euro.
Politica comercială a UE își propune să reducă exploatarea copiilor și munca forĠată,
acĠiunea de distrugere a mediului și volatilitatea preĠurilor. Un exemplu în acest sens îl constituie
sistemele care garantează transparenĠa și trasabilitatea în lanĠul alimentar. Pentru Ġările mai
sărace ale lumii, politica comercială a UE încearcă să combine comerĠul cu dezvoltarea.
Aplicarea unor ta xe mai reduse, sprijinirea firmelor mici de export și consultanĠa cu privire la
ameliorarea guvernanĠei sunt câteva din modalităĠile prin care comerĠul și dezvoltarea pot merge
mână în mână pentru a le oferi avantajele creșterii generate de comerĠ celor ca re au cea mai mare
nevoie de ele.35
Politica comerc ială a Uniunii Europene (Anexa nr. 2. ), trebuie privită prin prisma a două
dintre realită܊ile zilelor noastre. Trebuie să ܊inem cont, în primul rând, de rolul important pe care
îl joacă Uniunea pe scena mondială. În al doilea rând, de schimbările pe care le generează
globalizarea pe plan interna܊ional. UE este cea mai mare economie din lume, primul exportator ܈i
importator mondial, principalul investitor ܈i destinatar al investi܊iilor străine, precum ܈i cel mai
important donator mondial. Reprezentând doar 7 % din popula܊ia mondială, UE de܊ine peste un
sfert din bogă܊ia mondială, măsurată prin produsul intern brut (PIB), adică valoarea totală a
bunurilor ܈i serviciilor produse.
Pia܊a unică a UE, în interiorul căreia circulă liber bunurile, serviciile, persoanele ܈i
capitalurile, este elementul esen܊ial pe care se sprijină Uniunea pentru a crea locuri de muncă
prin intermediul schimburilor comerciale cu alte ܊ări ܈i regiuni. De această pia܊ă unică nu
răspund guvernele na܊ionale, ci UE. De asemenea, UE gestionează rela܊iile comerciale cu restul
lumii. Exprimându- se la unison, Uniunea Europeană reu܈e܈te să se impună mult mai bine în
negocierile comerciale interna܊ionale decât ar putea să o facă individual fiecare stat membru. Ea
este un actor economic ܈i politic dinamic, interesele ܈i responsabilită܊ile sale la nivel regional ܈i
mondial fiind în plină cre܈tere. 36

35 https://europa.eu/european-union/topics/trade_ro , accesat la 08.05.2017
36 http://bookshop.europa.eu/ro/comer –
bNA0216154/;pgid=GSPefJMEtXBSR0dT6jbGakZD0000eGYcKYE_;sid=gSf5PnMLulP5Piob NalnmREuhvT_7X
TYh_Q=?CatalogCategoryID=luYKABst3IwAAAEjxJEY4e5L , accesat la 08.05.2017

24
3.1. Fluxurile economice internaĠionale

Uniunea Europeană nu a fost concepută ca un stat unitar, nici măca r ca nu stat federal ci,
ca o grupare de state autonome care ܈i -au propus anumite scopuri, astfel că, într -o primă fază,
obiectivele comunitare s- au realizat exclusiv prin legea na܊ională, chiar dacă solu܊iile legislative
nu erau unitare, a܈a încât, dacă se încălcau unele reguli comunitare, se foloseau încriminarile din
legea penală na܊ională, ca ܈i când ar fi lezat nu interese comunitare, ci pe cele na܊ionale.37
Fiecare ܊ară, indiferent de gradul de dezvoltare economică ܈i socială, se confrută cu
probleme î n dezvoltarea economică echilibrată a teritoriului, determinate de o serie de factori
obiectivi ܈i subiectivi care determină dezvoltarea inegală a zonelor economice. Diferen܊ele de
dezvoltare din interiorul fiecărei ܊ări au început să se simtă mai mult în momentul în care a
apărut un spa܊iu european unic, datorită implica܊iilor pe care le are realizarea acestui deziderat,
cum ar fi:
– apari܊ia necesită܊ii elaborării ܈i implementării unei politici de dezvoltare regionale
pentru a promova dezvoltarea armonioasă a întregului spa܊iu European unic;
– UE va ܊inti la reducerea diferen܊elor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni
܈i cre܈terea regiunilor mai pu܊in favorizate.38
Economia de pia܊ă creează noi oportunită܊i economice, dar activează ܈i imperati vul
adresat comunită܊ii de afaceri de a se autolimita ܈i de a se mobilza în interesul unei stabilită܊i ܈i
al unei bunăstări sociale. În Uniunea Europeană, ameliorarea legisla܊iei ܈i promovarea unei
culture antreprenoriale sunt puncte importante pe agenda e uropenă, fapt confirmat de raportul
Comisiei Europene privind Parteneriatul pentru cre܈tere economică ܈i ocuparea for܊ei de muncă.
Comisia este preocupată de promovarea competitivită܊ii economiei europene, cerând comunită܊ii
de afaceri să -܈i demonstreze public angajamentul fa܊a de o dezvoltare durabilă, marcată prin
cre܈tere economică ܈i asigurarea unor locuri de muncă mai bune. Europa are nevoie de
întreprinzători activi, precum ܈i de o atitudine pozitivă fa܊ă de ideea de întreprindere private, într –
un cli mat public în care micii întreprinzători să fie aprecia܊i nu doar pentru că aduc profit, dar ܈i
pentru că aduc o contribu܊ie exemplară la atingerea anumitor deziderate sociale.39
În Graficul nr. 3. se poate observa că 90% din cre܈terea mondială este generată în afara
UE, în principal de către celelalte mari puteri ale lumii China – în propor܊ia cea mai mare în toată
perioada analizată 2005 -2016 urmată de SUA.

Grafic nr. 3. Evoluаia PIB -ului mondial după 2009 în comparaаie cu anii anteriori
Sursa: FMI, Perspective economice mondiale

37 Claudia- Florina U܈vat – Infracаiunile de Corupаie în Contextul Reglementărilor Europene , Editura Universul
Juridic, Bucuresti (2010), p 33
38 George Ungureau, Nicoleta Sârb – Mateoc – Dezvoltarea Regională Юi Rurală , Editura Tipo Moldova, Ia܈i
(2009), p 31- 32
39 Voicu-Dan Dragomir – Guvernanаă Corporativă Юi Sustenabilitate în Uniunea Europeană , Editura Economică,
Bucure܈ti (2010), p 139 -140

25
3.2. Export/Import Uniunea Europeană cu alte Ġări

Conform art.2 din Tratatul CE, unul din obiectivele principale ale Comunită܊ii Europene
este realizarea unei Pie܊e Comune cât mai apropiate de înlăturarea tuturor barierelor care st au în
calea comer܊ului în cadrul Comunită܊ii, având ca scop contopirea pie܊elor na܊ionale într -o unică
pia܊ă care să func܊ioneze, pe cât posibil, ca o veritabilă pia܊ă internă.
Conceptul Pie܊ei Comune ridică Comunitatea Europeană de la nivelul unei simple uniuni
vamale, dar o deosebe܈te ܈i de o simplă zonă a liberului schimb. Elementele consitutive ale
acestei comunită܊i economice sunt realizarea liberei circula܊ii a mărfurilor, persoanelor,
serviciilor ܈i capitalurilor, o reglementare cuprinzătoare a dreptului concuren܊ei care să
preîntâmpine interven܊iile statului, precum ܈i comunitarizarea anumitor domenii politice. Pia܊a
Comună este caracterizată prin principii ale economiei de pia܊ă, care sunt însă înlocuite, în
anumite domenii, de mecanisme interven܊ioniste, ca, de exemplu, în ce prive܈te energia atomică
sau agricultura.
Pia܊a internă cuprinde, conform art.14 alin. 2 din Tratatul CE, “un spa܊iu fără grani܊e
interne, în care libera circula܊ie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor ܈i capitalurilor sunt
garantate conform prevederilor acestui Tratat ”. Pia܊a Internă comunitară este deci un spa܊iu fără
frontiere interne care trebuie să func܊ioneze în acelea܈i condi܊ii ca ܈i pia܊a na܊ională. Din aceasta
reiese că Pia܊a Comună este mai cuprinzătoare decât Pia܊a Internă, pentru că prima cuprinde, pe
lângă libertă܊ile de circula܊ie, ܈i reglementarea la nivelul dreptului comunitar a diverselor
politici.40
Întreprinderile care desfă܈oară activită܊i comerciale în Uniunea Europeană, Spa܊iul
Economic European (SEE) ܈i Turcia au dreptul de a exporta ܈i importa liber bunuri. Prin urmare,
autorită܊ile nu pot limita cantitatea importurilor/exporturilor ܈i nici nu pot impune alte măsuri de
natură să restric܊ioneze comer܊ul.
Libera circula܊ie a bunurilor include ܈i dreptul de a tranzita liber teritoriul UE. Toate
produsele care intră în UE (chiar dacă au fost fabricate în ܊ări ter܊e) pot fi transportate liber în
toată Uniunea.
Dacă respectă norme armonizate, bunurile comercializate pot circula liber pe teritoriul
UE. Acest lucru înseamnă că nu pot fi puse în aplicare restric܊ii, precum limitarea cantită܊ilor de
vânzări. Normele armonizate la nivelul UE se bazează pe un set de condi܊ii, al căror scop este să
protejeze consumatorii, sănătatea publică ܈i mediul.
Dacă nu sunt su puse unor norme armonizate la nivelul UE, bunurile comercializate pot
face obiectul reglementărilor na܊ionale; ܈i în acest caz se poate beneficia de libera circula܊ie a
bunurilor, pe baza principiului recunoa܈terii reciproce (dreptul de a exporta ܈i importa bunuri pe
teritoriul UE, în mod liber).
Produsele pot face obiectul unor restric܊ii dacă aduc prejudicii interesului public, în
special pe motive care ܊in de protec܊ia sănătă܊ii ܈i vie܊ii persoanelor, animalelor ܈i plantelor,
protec܊ia mediului, siguran܊a publică ܈i moralitatea publică. Autorită܊ile trebuie să demonstreze
că astfel de restric܊ii privind libera circula܊ie sunt justificate ܈i propor܊ionale , cum ar fi
procedurile de autorizare prealabilă pentru anumite produse care prezintă un risc real pentru
sănătatea umană.
Libera circula܊ie a mărfurilor include ܈i dreptul de a tranzita liber teritoriul UE, al SEE ܈i
al Turciei. Toate produsele care intră în UE (chiar dacă au fost fabricate în ܊ări ter܊e) pot fi
transportate liber în toată Uniunea.41
Comer܊ul interna܊ional – în special mărimea ܈i evolu܊ia importurilor ܈i exporturilor – este
un indicator important al performan܊ei economiei Uniunii Europene (UE), arătând modul în care
aceasta interac܊ionează cu alte ܊ări ܈i statutul său în economia interna܊ională.

40 Ioana Eleonora Rusu, Gilbert Gornig – Dreptul Uniunii Europene , Editura C.H. Beck (2009), p 172- 173
41 http://europa.eu/youreurope/business/sell-abroad/import-export/index_r o.htm , accesat la 16.05.2017

26
În Graficul nr. 4 . putem observa evolu܊ia exporturilor si a importurilor în perioada 2008 –
2016, o data cu cre܈terea Uniunii Europene din punct de vedere teritorial a evoluat ܈i comer܊ul
de-alungul perioade analizate, cu o scadere în anul 2009 ca urmare a crizei mondiale.

Balan܊ă Export Import
Grafic nr. 4. Evoluаia comerаului extra UE -28, 2008-2016 (miliarde de euro)
Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat

În Graficul nr. 5. este prezentată evolu܊ia exporturilor/importurilor pe zone geografice ca
o paralelă între 2008 ܈i 2016, ܈i observăm că cea mai mare evolu܊ie este la nivel ul Asiei cu
diferen܊ă considerabilă între valoarea exporturilor si importurilor iar în ceea ce prive܈te Uniunea
Europeană aceasta se localizează pe a treia pozi܊ie după Asia si America de Nord.
2016 Export 2016 Imort 2008 Export 2008 Import
Grafic nr. 5. Comerаul UE -28 pe zone geografice, 2008 Юi 2016 (miliarde de euro)
Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat
Uniunea Europeană este una dintre economiile cele mai deschise către exterior ܈i
inten܊ionează să rămână astfel. Schimburile comerciale cu restul lumii s -au dublat din 1999 până
Asia America de Nord UE Africa America Centrală
܈i de Sud Oceania

27
în 2010 ܈i, în prezent, pentru aproape trei sferturi din importuri UE nu percepe deloc taxe sau
percepe taxe foarte mici. În 2012, nivelul acestora a fost de doar 1,6 % pentru produsele
industriale ܈i de 4 % pentru toate mărfurile în general. UE este cel mai important partener
comercial pentru 80 de ܊ări. Prin compara܊ie, numărul partenerilor SUA este de 20. Comer܊ul
exterior al UE cu bunuri ܈i servicii reprezintă 15 % din PIB -ul său, fiind cu trei puncte
procentuale peste cel al SUA sau al Japoniei. Datorită dimensiunilor pie܊ei sale, UE importă mai
multe produse agricole din ܊ările în curs de dezvoltare decât Australia, Canada, Japonia, Noua
Zeelandă ܈i Statele Unite ale Americii la un loc. Această deschidere este o sursă de putere,
pentru că lumea în care trăim este în continuă schimbare. Globalizarea – efect al dezvoltării
tehnologice ܈i al liberalizării economiei – permite bunurilor, serviciilor, capitalului, companiilor
܈i persoanelor să ajungă u܈or aproape peste tot în lume.
În prezent, produsele nu se mai fabrică, de la început până la sfâr܈it, într -un singur loc.
Ele trec printr- un proces format din mai multe etape, care implică unită܊i de produc܊ie situate
adesea în diferite păr܊i ale lumii. Cuvintele „ fabricat în ”, urmate de numele unei singure ܊ări
reprezintă acum mai degrabă o excep܊ie decât o regulă. Prin urmare, avem nevoie de o abordare
mai complexă în materie de exporturi ܈i importuri, care să nu se limiteze la a vedea aceste
activită܊i ca pe un simplu schimb de produse finite care intră sau ies de pe teritoriul unei ܊ări.
Ascensiunea altor puteri economice, cum ar fi China, India ܈i Brazilia, a dus la intensificarea
concuren܊ei în ceea ce prive܈te pre܊ul ܈i calitatea bunurilor produse ܈i, probabil mult mai
important, în ceea ce prive܈te accesul la energie ܈i materii prime. Totodată, în aceste ܊ări apar
grupuri noi de consumatori prosperi, iar economiile lor sunt mai deschise decât erau în urmă cu
15 sau 10 ani. În China, taxele la import au scăzut de la 19,6 % în 1996 la 4,2 % în 2009. În
cursul aceleia܈i perioade, în India taxele respective au scăzut de la 20,1 % la 8,2 %, iar în
Brazilia de la 13,8 % la 7,6 %. Cu toate acestea, e xistă încă unele obstacole, mai pu܊in vizibile,
în calea exporturilor UE.
Datorită unei politici comerciale active în rela܊ia cu economiile de pia܊ă emergente,
Uniunea Europeană î܈i îmbunătă܊e܈te perspectivele de cre܈tere ܈i beneficiază de noi oportunită܊i
comerciale. Potrivit estimărilor Fondului Monetar Interna܊ional, până în 2015, 90 % din cre܈terea
economică viitoare va fi generată în afara Europei (o treime din aceasta doar în China).
Uniunea răspunde de politica comercială a ܊ărilor sale membre, iar Comisia Europeană
negociază în numele acestora. Cu alte cuvinte, niciun guvern nu poate încheia separat un acord
comercial bilateral cu un partener din afara UE. Această împăr܊ire a atribu܊iilor se bazează pe
tratatele UE.
Politica comercială a UE se concentrează pe parteneri -cheie precum SUA, Canada ܈i
Japonia, dar acordă aten܊ie ܈i economiilor emergente, precum grupul BRICS (Brazilia, Rusia,
India, China ܈i Africa de Sud), considerate a fi noul motor al economiei mondiale. Pentru
exportatorii din UE, avant ajul încheierii de acorduri cu aceste ܊ări este evident. Tariful mediu
care li se percepe când î܈i vând produsele către restul lumii este în continuare de aproximativ 5
%. În unele ܊ări, este mult mai ridicat. În general, un acord acoperă diferite sectoare ܈i aspecte ܈i
include un calendar al reducerilor tarifare pentru fiecare produs în parte. Acordurile comerciale
moderne ale Uniunii Europene includ aspecte netarifare care variază de la proprietate intelectuală
la achizi܊ii publice. Ele con܊in diverse dispozi܊ii, cum ar fi regulile privind originea, pentru a
determina ce produse sunt eligibile pentru reducerea sau chiar eliminarea tarifelor. Aceste
acorduri consolidează sistemul bazat pe normele UE, care îl depă܈e܈te pe cel al OMC,
integrându-l în acorduri le contractuale interna܊ionale, astfel încât comer܊ul ܈i investi܊iile să fie
protejate ܈i să poată prospera.42
De pe pozi܊ia de cea mai importantă sursă de investi܊ii străine directe, UE promovează
norme clare menite să protejeze această formă de finan܊are, care joacă un rol central în crearea de

42Raport Uniunea Europeană – Să înаelegem politicile Uniunii Europene, pdf, pp. 5-6

28
întreprinderi ܈i de locuri de muncă în străinătate, precum ܈i în consolidarea lan܊urilor de
aprovizionare la nivel mondial.
Scopul este acela de a le oferi investitorilor certitudine juridică ܈i un mediu stabil,
previzibil, echitabil ܈i reglementat în mod corespunzător în care să î܈i desfă܈oare activitatea.
Acest obiectiv este în mare măsură atins prin intermediul Acordului General privind Comer܊ul cu
Servicii (GATS) al OMC ܈i, în cazul în care este posibil, prin aco rdurile bilaterale. Mai recent,
odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană a dobândit atribu܊iile
de a negocia cu privire la protec܊ia investi܊iilor europene în ܊ări ter܊e.43
Din cele Graficul nr. 6 . ܈i Graficul nr. 7. pute m observa că Uniunea Europeană prezintă
intrari de investi܊ii străine directe mult mai mari decât investi܊iile directe ale acesteia în ܊ări din
afara Uniunii. De asemenea, ca pondere în totalul investi܊iilor ܈i de o parte ܈i de cealalta Statele
Unite se re marcă printr -un procentaj destul de ridicat 28% în ceea ce prive܈te intrarile de ISD ܈i
45% în ceea ce prive܈te ie܈irile de ISD.

Grafic nr. 6 . Intrări de investiаii străine directe în UE
Sursa www.europa.eu

Grafic n r. 7. IeЮiri de investiаii străine directe în UE
Sursa www.europa.eu

Organiza܊ia Mondială a Comer܊ului (OMC) este o organiza܊ie interna܊ională care
supervizează un număr mare de acorduri care definesc "regulile comerc iale" dintre statele

43 Raport Uniunea Europeană – Să înаelegem politicile Uniunii Europene , pdf, p. 9

29
membre. OMC este succesoarea Acordului General pentru Tarife ܈i Comer( ܊GATT) ܈i operează
în direc܊ia reducerii ܈i ridicării barierelor comer܊ului interna܊ional. Organiza܊ia Mondială a
Comer܊ului a luat fiin܊ă la 1 ianuarie 1995, după aproape 50 de ani în care rela܊iile comerciale
dintre na܊iuni au func܊ionat într -un cadru institu܊ional ce nu a avut statutul de organiza܊ie
interna܊ională.
Începând cu 1 ianuarie 1995, membrii GATT (124 la acea dată) au devenit membri de
drept ai OMC. În prezent, OMC numără 159 de membri ܈i 25 cu statut de observator. Sediul
OMC se află la Geneva, Elve܊ia. Directorul general al OMC este Roberto Azevedo.
Prima încercare de adoptare a regulilor care să guverneze rela܊iile comerciale
interna܊ionale a fost făcută de unele ܊ări imediat după cel de -Al Doilea Război Mondial, când a
apărut necesitatea creării unui organism care să supravegheze, să controleze ܈i să se implice
direct în desfă܈urarea comer܊ului interna܊ional. Aceste eforturi au condus la convenirea, l a 30
octombrie 1947, a Acordului General pentru Tarife ܈i Comer ,܊regulile sale aplicându -se
comer܊ului interna܊ional cu bunuri. Acest Acord a func܊ionat pe o bază provizorie, de la 1
ianuarie 1948, până la înfiin܊area Organiza܊iei Mondiale a Comer܊ului ܈i a fost inclus în textele
legale ale OMC.
Organiza܊ia Mondială a Comer܊ului serve܈te drept forum pentru continuarea negocierilor
privind liberalizarea comer܊ului cu servicii prin desfiin܊area barierelor ܈i elaborarea de reguli în
noi domenii legate de come r .܊Pe lângă aceasta, ea îndepline܈te următoarele func܊ii: facilitarea
implementării, administrării ܈i aplicării instrumentelor juridice ale Rundei Uruguay ܈i ale
oricăror noi acorduri ce vor fi negociate în viitor; solu܊ionarea diferendelor comerciale;
examinarea politicilor comerciale na܊ionale; cooperarea cu alte institu܊ii interna܊ionale în
formularea politicilor economice la scară mondială. Astfel, în scopul asigurării unei mai mari
coeren܊e în elaborarea politicilor economice la nivel mondial, OMC cooperează, în func܊ie de
necesită܊i, cu FMI ܈i Banca Mondială.
OMC este singura organiza܊ie interna܊ională globală, cu voca܊ie universală, care stabile܈te
reguli de comer ܊între state. Aceste reguli sunt con܊inute în Acordurile OMC, negociate, semnate
܈i rat ificate de Parlamentele membrilor, scopul principal al acestor Acorduri fiind sprijinirea
producătorilor de bunuri ܈i servicii, a exportatorilor ܈i importatorilor în realizarea opera܊iunilor
comerciale, precum ܈i oferirea unui cadru multilateral coerent ܈i eficient, care să ajute membrii la
identificarea ܈i valorificarea avantajelor necesare cre܈terii economice. Toate aceste reguli au
caracter multilateral (pentru acordurile multilaterale), cu unele flexibilită܊i pentru ܊ările în curs de
dezvoltare.
OMC est e condusă, în fapt, de guvernele membrilor, toate deciziile fiind luate de către
membri, ca regulă generală prin consens, (fie de către mini܈tri — cu ocazia Conferin܊elor
ministeriale, fie de către oficialii membrilor — care se întâlnesc regulat la Geneva). Aceste
decizii sunt apoi transpuse în legisla܊iile na܊ionale, prin adoptarea lor de către Parlamentele
membrilor.
Unul dintre elementele esen܊iale prin care OMC se deosebe܈te de predecesorul său GATT
îl constituie obliga܊ia fiecărui membru de a accepta "pachetul" de reguli ܈i obliga܊ii multilaterale,
inclusiv de a se supune prevederilor Memorandumului de acord privind Reglementarea
Diferendelor, care sunt puse în aplicare prin intermediul Organului de Reglementare a
Diferendelor (ORD).
Principiile de bază ale OMC/GATT pe care to܊i membrii trebuie să le aplice sunt:
tratamentul cel mai favorabil acordat unei ܊ări trebuie extins tuturor membrilor Organiza܊iei
Mondiale a Comer܊ului (clauza na܊iunii celei mai favorizate); nicio ܊ară nu poate face
discriminare între produsele proprii ܈i cele importate (tratamentul na܊ional); nicio ܊ară nu poate
aplica restric܊ii cantitative asupra comer܊ului; toate regulile ܈i legile afectând comer܊ul trebuie să
fie publice; regulile ܈i angajamentele sunt obligatorii pentru memb ri, iar eventualele dispute
comerciale dintre membri trebuie solu܊ionate prin intermediul mecanismului de solu܊ionare a
diferendelor. Există însă ܈i excep܊ii referitoare la măsuri de protejare a comer܊ului sau

30
implementarea standardelor în domeniul sănătă܊ii ܈i siguran܊ei. În prezent, OMC reprezintă
elementul central al sistemului interna܊ional bazat pe reguli care guvernează comer܊ul mondial.
Prin situarea sa în afara sistemului Na܊iunilor Unite, OMC a reu܈it să î܈i prezerve, în
cadrul activită܊ii sale interne, caracterul de "neutralitate politică" ܈i esen܊a rolului său, rol pentru
care a fost înfiin܊at, de strictă reglementare a normelor aferente activită܊ilor comerciale pe plan
interna܊ional.44
Exporturile de produse agroalimentare ale Uniunii Europene au crescut cu 1,3%, sau 1,7
miliarde de euro în 2016, până la valoarea record de 130,7 miliarde de euro, arată datele
comunicate joi de Comisia Europeană. Cea mai mare cre܈tere anuală a exporturilor de produse
agroalimentare a fost către SUA, de 1,26 miliarde de euro, ܈i, de asemenea, către China, 1,06
miliarde de euro. Anul trecut, cele mai importante destina܊ii pentru exporturile de produse
agroalimentare ale UE au fost, în ordine: SUA, China, Elve܊ia, Japonia ܈i Rusia.
În paralel, importurile de produse agr oalimentare în UE au scăzut cu 1,5% în 2016, până
la 112 miliarde de euro, în principal ca urmare a scăderii cu 1,4 miliarde de euro a importurilor
din Brazilia ܈i a scăderii cu 700 de milioane de euro a importurilor din SUA. Cele mai
importante surse pentru importurile de produse agroalimentare ale UE au fost: Brazilia, SUA,
Argentina ܈i China, urmate de Elve܊ia, Turcia, Indonezia, Ucraina ܈i Coasta de Filde.܈
Ca urmare, surplusul balan܊ei comerciale a UE în domeniul comer܊ului cu produse
agroalimentare a crescut până la 18,8 miliarde euro în 2016, de la 15,3 miliarde euro în 2015.
Sectorul agroalimentar a fost responsabil pentru 7,5% din exporturile totale de bunuri ale
UE în 2016, în timp ce 6,6% din totalul bunurilor importate în UE au fost produse
agroalimentare.
De asemenea, cu un surplus de 18,8 miliarde euro, sectorul agroalimentar a avut o
contribu܊ie semnificativă la surplusul general înregistrat de UE de pe urma comer܊ului cu bunuri,
care în 2016 s-a situat la 39,3 miliarde de euro.
Pe categorii de produse, anul 2016 a fost marcat de cre܈terea cu 32% a valorii
exporturilor UE de carne de porc precum ܈i de cre܈tere cu 19% a exporturilor de ulei de măsline.
Pe de altă parte, 2016 a fost marcat de scăderea valorii exporturilor de piei ܈i blănuri, cu 41 %,
precum ܈i de o scădere cu 36% a valorii exporturilor de cereale, altele decât grâul ܈i orezul. În
concluzie, anul trecut producătorii UE ܈i -au majorat cu succes exporturile de produse primare de
genul carne de porc ܈i vegetale.45

44https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2014/03/06/organizatii-internationale-org anizatia-mondiala-a-
comertului- 10-37-19 , accesat 07.06.2017
45 https://www.agerpres.ro/economie/2017/02/23/exporturile- de-produse-agroalimentare-ale- ue-au-atins-o-valoare-
record- de-130-7-miliarde- de-euro- in-2016 -14-04-49 , accesat 07.06.2017

31
În Graficul nr. 8 . sunt prezentate principalele produse agroalimentare exportate de către
UE în perioada 2011- 2016 ܈i putem observa că cel mai mare volum de exporturi este înregistrat
de către semin܊ele de floarea soarelui iar în partea opusă, produsul cu cea mai mic nivel de
export este reprezentat de către “ caise, cire ܈e, vi܈ine, piersici, prune” .

Grafic nr. 8. Principalele produse agroalimentare exportate în UE care au înregistrat creЮteri,
mil USD)
Sursa: http://www.infoeuropa.md/files/evolutia-fluxurilor-comerciale- rm-ue-dupa-2-ani- de-implementare-
a-zlsac.pdf

3.3. RelaĠiile comerciale dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii

UE ܈i SUA împărtă܈esc valorile democra܊iei, drepturilor omului ܈i libertă܊ii economice ܈i
politice ܈i acelea܈i preocupări în materie de politică externă ܈i probleme de securitate. Acordul
economic ܈i comercial cuprinzător ܈i Acordul de parteneriat strategic dintre UE ܈i Canada au fost
semnate la 30 octombrie 2016 au primit aprobarea Parlamentului European la 15 februarie 2017.
SUA este aliatul cel mai apropiat al UE în materie de politică externă. Partenerii
cooperează îndeaproape, se consultă reciproc cu privire la priorită܊ile lor interna܊ionale ܈i
colaborează deseori pentru a promova interesele lor comune în cadrul forumurilor multilaterale.
Partenerii cooperează în domeniul politicii externe în mai multe contexte geografice, punând
accentul în prezent pe Or ientul Mijlociu ܈i Africa de Nord (în special Irak ܈i Siria) ܈i vecinătatea
estică a Europei (în special Rusia ܈i Ucraina).
SUA s-a dovedit a fi un partener fiabil în materie de securitate pentru o serie de state
membre ale UE, după cum a demonstrat -o cola borarea dintre alia܊ii Organiza܊iei Tratatului
Atlanticului de Nord (NATO). De exemplu, s- a dezvoltat o cooperare practică eficientă între
NATO ܈i misiunile UE din cadrul Politicii de securitate ܈i apărare comune (PSAC), în teatre de
opera܊iuni precum Afganistan, Irak, Kosovo, Bosnia ܈i Her܊egovina ܈i Cornul Africii.

32
Chiar dacă UE ܈i SUA nu sunt pe aceea܈i lungime de undă în toate chestiunile de politică
externă, ele rămân cei mai de încredere ܈i cei mai importan܊i alia܊i reciproci. Legăturile lor în
materi e de politică externă au rezistat de -a lungul multor decenii, în ciuda configura܊iilor politice
schimbătoare ܈i a schimbărilor geostrategice de ambele păr܊i.
Contactele dintre Parlamentul European ܈i Congresul SUA datează din 1972. În 1999,
rela܊iile dintre ele au fost modernizate ܈i institu܊ionalizate prin înfiin܊area Dialogului transatlantic
al legiuitorilor (DTL). DTL reune܈te deputa܊i în Parlamentul European ܈i membri ai Camerei
Reprezentan܊ilor din SUA la întâlnirile interparlamentare bianuale, ce au loc alternativ în SUA ܈i
Europa.
Unul dintre cele mai importante aspecte economice în discu܊ie în anul precedent a fost
negocierea unui Parteneriat transatlantic pentru comer܈ ܊i investi܊ii (TTIP). În pofida progreselor
modeste realizate în timpul rundelor de negocieri, au continuat să existe diferen܊e considerabile,
iar negocierile nu au putut fi încheiate sub administra܊ia Obama. Alegerile preziden܊iale ܈i din
cadrul Congresului, inclusiv procedura de numire a unui nou reprezentant al SUA pentru comer ,܊
au pus ܈i mai mult sub semnul întrebării TTIP. UE este deschisă pentru reluarea negocierilor.
Între timp, contactele de ordin tehnic continuă în măsura posibilului.
Legiuitorii care participă la aceste reuniuni bianuale iau parte la schimburi de opinii cu
privire la chestiuni politice importante de interes comun, mergând de la apari܊ia a܈a -numitului
Stat Islamic în Orientul Mijlociu ܈i Africa de Nord până la coordonarea sanc܊iunilor punitive
interna܊ionale. De܈i există o convergen܊ă a punctelor de vedere tran satlantice într-o serie de
domenii, discu܊iile dintre legiuitori au scos, de asemenea, în eviden܊ă divergen܊e cu privire la
unele aspecte politice esen܊iale. Nu ar trebui să se subestimeze importan܊a acestui dialog politic
transatlantic, având în vedere, în special, puterea de care dispune Congresul SUA, de exemplu, în
ceea ce prive܈te autorizarea interven܊iei Statelor Unite în crizele mondiale ܈i influen܊area
participării SUA la institu܊iile de guvernare la nivel mondial.
Provocările financiare globale sun t, de asemenea, discutate în mod regulat în cadrul DTL,
având loc schimburi de opinii cu privire la modul în care se poate asigura viabilitatea pe termen
lung a finan܊elor publice ܈i modalitatea de a consolida coordonarea în domeniul reglementării
financia re. Securitatea cibernetică ܈i libertatea internetului constituie, de asemenea, preocupări
majore, fiind abordate în cadrul convorbirilor dintre UE ܈i SUA.
Împreună, economiile UE ܈i SUA reprezintă circa 50% din produsul intern brut (PIB) la
nivel mondial ܈i o treime din comer܊ul mondial. În 2015, UE a continuat să fie cel mai important
partener comercial al SUA în ce prive܈te schimburile comerciale de mărfuri — înaintea Chinei ܈i
Canadei, partenerul SUA din Acordul de Liber Schimb Nord-American (ALSNA).
În 2016, SUA a fost cea mai importantă destina܊ie pentru exporturile Uniunii, absorbind
20,7% din exporturile totale de bunuri ale UE (comparativ cu 9,7% din exporturile totale ale
Chinei). SUA a ocupat locul al doilea în rândul partenerilor UE în ce prive܈t e importurile,
furnizând totu܈i 14,5% din bunurile importate în UE. În această privin܊ă, SUA s -a clasat după
China, care a furnizat 20,2% din importurile totale ale UE, dar a fost înaintea Elve܊iei ܈i a Rusiei,
care a furnizat 7,1% ܈i, respectiv, 7,0%.

Tabel nr.3 . Comerаul cu mărfuri UE -SUA 2014-2016 (miliarde de euro)
Anul Exporturi c ătre SUA din
UE Importuri de către
UE din SUA Balan܊a UE (bunuri)
2014 311,6 209,3 +102,3
2015 371,3 249,3 +122,0
2016 362,0 246,8 +115,2
Sursa: Comisia Europeană, DG COMER܉

33
În perioada 2013- 2015, exporturile de servicii ale UE către SUA au crescut, la fel ca ܈i
importurile de servicii ale UE din SUA. În 2015, UE a înregistrat un surplus de 13 miliarde de
euro în comer܊ul cu servicii cu SUA.
Tabel nr.4 . Comerаul cu servicii UE -SUA 2013-2015 (miliarde de euro)
Anul Exporturi de servicii c ătre
SUA din UE Importuri de servicii de
către UE din SUA Balan܊a UE (servicii)
2013 183,5 166,0 +17,5
2014 199,2 189,3 +9,9
2015 225,8 212,8 +13,0
Sursa: Comisia Eur opeană, DG COMER܉

UE ܈i SUA sunt cei mai mari investitori reciproci. În 2015, stocurile de investi܊ii au
continuat să crească de ambele păr܊i. S -ar putea spune că investi܊iile bilaterale directe — care
prin natura lor reprezintă un angajament pe termen lu ng — constituie for܊a motrice a rela܊iilor
comerciale transatlantice. Acest lucru este întărit de faptul că schimburile comerciale între
societă܊ile -mamă ܈i filialele din UE ܈i SUA reprezintă peste o treime din totalul comer܊ului
transatlantic. Estimările indică faptul că întreprinderile din UE ܈i SUA care func܊ionează pe
teritoriul celuilalt partener asigură locuri de muncă pentru peste 14 milioane de persoane .46
Tabel nr.5 . Stocurile de investiаii bilaterale UE -SUA (miliarde de euro)
Anul Stocuri de ISD î n
SUE ale UE Stocuri de ISD în
UE ale SUA Balan܊a
2015 2561,2 2436,4 +124,8
Sursa: Comisia Europeană, DG COMER܉

UE negociază cu SUA un acord ambi܊ios ܈i echilibrat în domeniul comer܊ului ܈i
investi܊iilor. Parteneriatul transatlantic pentru comet ܈i investi܊ii (TTIP) va crea noi oportunită܊i
de comer܈ ܊i investi܊ii pentru întreprinderi mar i ܈i mici, precum ܈i noi locuri de muncă. Avantajul
consumatorilor: pre܊uri mai mici, ofertă mai largă, păstrarea standardelor ridicate impuse de UE
în materie de prote ctive a consumatorilor, a mediului ܈i a dreptuilor sociale.
Acordul va mări influen܊a Europei în lume, prin modelarea comer܊ului mondial, prin
promovarea valorilor noastre ܈i prin atragerea mai multor investi܊ii. UE vrea sa reducă sau să
elimine taxele val ame plătite Statelor Unite, ceea ce ar însemna economii semnificative pentru
consumatorii ܈i întreprinderile d in Europa. Pentru multe produse, cerin܊ele de calitate ܈i de
siguran܊ă sunt acelea܈i ܈i în UE, ܈i în SUA – de exemplu, pentru autovehicule, echipamente,
dispozitive medicale etc. ܇i totu܈i în prezent, producătorii trebuie să se supună unor proceduri
duble de certificare care pot fi foarte costisitoare, în special pentru o întreprindere mică. Dacă
autorită܊ile de reglementare ar colabora, s -ar facil ita schimburile comerciale, fără să renun܊ăm la
standardele ridicate de protec܊ie a cetă܊enilor ܈i a mediului. Mai mult, schimburile de informa܊ii
între aceste autorită܊i ar putea îndepărta eventualele noi dificultă܊i de ordin normativ în domenii
precum ma ܈inile electrice ܈i nanotehnologia.
Acest acord ar duce standardele de protec܊ie a med iului ܈i a for܊ei de muncă mai departe
decât orice acord precedent. UE vrea să colaboreze cu SUA pe aceste teme globale majore, astfel
încât să aibă o influen܊ă ܈i ma i mare pe scena interna܊ională ܈i să inspire restul lumii să ac܊ ioneze
responsabil de- a lungul întregului lan ܊de produc܊ie. Succesul TTIP depinde de transparen܊a
negocierilor. Într- adevăr, dezbaterile pe marginea sa sunt cele mai deschise din întreaga istorie a
acordurilor comerciale. Mai mult, Comisia se as igură că negocierile se desfă܈oară într -un spirit
de transparen܊ă ܈ i de încredere reciprocă.

46 http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_6.6.1 .html , accesat la 08.06.2017

34
UE î܈i va proteja standardele înalte în ceea ce prive܈te siguran܊a alimentară, normele de
protec܊ie a consumatorilor ܈i a mediului, protec܊ia vie܊ii private, sistemul de sănătate, protec܊ia
socială ܈i diversitatea culturală. Parlamentul European ܈i guvernele UE – al căror drept de a
reglementa nu este afectat – sunt implicate activ în negocieri. Întreprinderile, grup ările de
protec܊ie a mediului, sindicatele ܈i organiza܊iile consumatorilor sunt consultate corespunzător.
Negocierea acestui acord cu SUA face parte din noua strategie comercială ܈i de investi܊ii
a Comisiei , care vizează realizarea unei politici comerciale mai eficace ܈i mai responsabile.47
În Graficul nr. 9. putem observa că la nivel mondial primele economii ale lumii sunt
înregistrate la nivelul anului 2016 de către UE ܈i SUA urmate de China ܈i Japonia, prin urmare
putem afirma că SUA ܈i UE sunt primele două puteri economice globale.

Grafic nr. 9. Cele mai mari economii ale lumii, tril. dolari în 2016
Sursa: http://www.euractiv.ro/extern/ue- si-japonia- e2-80-93-doua-puteri-economice-globale- 269

În 2015, UE a fost cel de al doilea partener comercial al Canadei, după SUA, contribuind
cu 9,5 % la volumul total de exporturi ܈i i mporturi de bunuri ale Canadei. În 2016, UE a exportat
bunuri în valoare de 35,2 miliarde de euro în Canada ܈i a primit bunuri canadiene în valoare de
29,1 miliarde de euro. În 2016, Canada s-a situat pe locul 10 în rândul partenerilor comerciali
interna܊ionali ai UE. Ma܈inile, echipamentele de transport ܈i produsele chimice sunt printre
principalele bunuri care fac obiectul unor schimburi comerciale între cei doi parteneri comerciali.
Tabel nr.6 . Comerаul cu mărfuri UE -Canada2014-2016 (miliarde de euro)
Anul
Exporturi c ătre
Canada din UE Importuri de către
UE din Canada Balan܊a UE
(bunuri)
2014 27,4 31,6 +4.2
2015 28,3 35,1 +6.8
2016 29,1 35,2 +6.1
Sursa: Comisia Europeană, DG COMER܉

47 https://ec.europa.eu/commission/priorities/balanced- eu-us-free-trade-agreement_ro , accesat la 19.06.2017

35
Comer܊ul cu servicii reprezintă o componentă importantă a rela܊ie i comerciale dintre UE
܈i Canada. În compara܊ie cu 2013, în 2015, valoarea exporturilor de servicii din UE către Canada
a crescut la 18,0 miliarde EUR, în timp ce valoarea importurilor de servicii ale UE din Canada s-
a crescut la 12,1 miliarde EUR. Aceste modificări au avut loc după o scădere, în 2014, a
nivelului comer܊ului du servicii. Transportul, călătoriile, asigurările ܈i comunicarea sunt câteva
exemple de servicii comercializate frecvent între UE ܈i Canada.
Tabel nr.7. Comerаul cu servicii UE -SUA 2014-2015 (miliarde de euro)
Anul
Exporturi de servicii
de către Canada din
UE Importuri de servicii
de către UE din
Canada Balan܊a UE
(bunuri)
2014 27,4 31,6 +4.2
2015 28,3 35,1 +6.8
2016 29,1 35,2 +6.1
Sursa: Comisia Europeană, DG COMER܉

În ceea ce pr ive܈te investi܊iile directe străine (ISD), UE a investit mai mult în Canada
decât a investit Canada în UE. În 2015, stocurile de IDS către Canada s -au ridicat la 249,2
miliarde de euro. Stocurile canadiene în UE se cifrau la 228,1 miliarde de euro.48
Tabel nr.8 . Stocurile de investiаii bilaterale UE -Canada (miliarde de euro)
Anul
Stocuri de ISD în
Canada ale UE Stocuri de ISD în
UE ale Canadei Balan܊a
2015 228.1 249.2 +21.2
Sursa: Comisia Europeană, DG COMER܉

3.4. RelaĠiile dintre Uniunea Europeană și Ġările cu economie în tranziĠie

Acum aproape două decenii, 28 de Ġări au intrat pe un drum necunoscut și plin de
provocări pentru evoluĠia lor, denumit de literatura de specialitate tranziĠie la democraĠie și
economia de piaĠă. Transformarea cuprinzătoare, care a afectat viaĠa a peste 1,5 miliarde
persoane, poate fi considerată unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului XX,
alături de tranziĠia de la capitalism la socialism și Marea Depresie.
Un grup numeros de economiști a început să studieze pr ocesul de trecere de la socialism
la capitalism, iniĠial pentru a oferi recomandări de politică economică guvernelor Ġărilor în
tranziĠie, ulterior în câmpul cercetării academice, atât teoretice, cât și empirice.
Răspândite geografic pe două continente, Europa și Asia, Ġările în tranziĠie au format un grup
eterogen încă de la începutul procesului de transformare. Prin urmare, studii comparative
aprofundate au putut fi realizate numai prin limitarea numărului de Ġări după criterii obiective.
Un criteriu larg aplicat a fost cel geografic, avându- se în vedere că Ġările în tranziĠie au căutat
imediat să intre pe o traiectorie în jurul unui centru economic regional. Pentru Ġările central și
est-europene acesta era Uniunea Europeană, pentru Ġările foste sovietice, cu excepĠia Ġărilor
baltice, era Rusia, iar pentru Ġările asiatice, Japonia. Există în grup și Ġări cu potenĠial mare
precum Rusia și China care pot deveni ele însele modele și centre de gravitaĠie economică.
Din diverse considerente, cercetarea academi că pe subiecte de îngustă specializare s -a
concentrat o lungă perioadă de timp numai pe Ġările mai avansate în procesul tranziĠiei – Cehia,

48 http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_6.6.1.pdf , aceesat la 21.06.2017

36
Polonia și Ungaria, celelalte fiind omise. Prezentul studiu selectează din grupul Ġărilor central și
est-europene șase state, Bulgaria, Cehia, Polonia, România, Slovacia și Ungaria, care prezintă
anumite caracteristici comune: poziĠionare geografică pe continentul european, dimensiune
economică, mărimea populaĠiei, orientare geopolitică etc. ğările baltice au constituit încă de la
început un grup aparte prin mărimea economică și trecutul istoric anterior tranziĠiei, iar Slovenia
a fost un caz atipic chiar și la nivelul fostului spaĠiu iugoslav.49
O economie în tranzi܊ie este una care se schimbă de la planificarea centrală la pie܊e
libere. De la prăbu܈irea comunismului, la sfâr܈itul anului 1980, ܊ările din fosta Uniune Sovietică
܈i statele sale, inclusiv Polonia, Ungaria ܈i Bulgaria, au căutat să îmbră܊i܈eze pia܊a capitalistă ܈i
să abandoneze planificarea centrală. Cu toat e acestea, majoritatea dintre aceste economii în
tranzi܊ie s -au confruntat cu dificultă܊i grave pe termen scurt ܈i cu constrângeri pe termen lung
asupra dezvoltării.
Multe ܊ări cu economii în tranzi܊ie au înregistrat o cre܈tere masivă a ܈omajului, în
cond i܊iile în care întreprinderile recent privatizate au încercat să devină mai eficiente. În cadrul
comunismului, industriile de܊inute de stat au avut tendin܊a de a angaja mai mul܊i oameni decât
era strict necesar ܈i, pe măsură ce antreprenorii priva܊i au intrat pe pia܊ă, costurile for܊ei de
muncă au fost reduse în încercarea de a îmbunătă܊i eficien܊a. Întrucât firmele private nou
înfiin܊ate au devenit supuse unei concuren܊e sporite, unii au fost alunga܊i de pe pia܊ă, ceea ce a
creat pierderi de locuri de munc ă. În plus, o reducere a dimensiunii birocra܊iei de stat a însemnat
de asemenea că mul܊i angaja܊i ai statului ܈i -au pierdut locul de muncă.
De asemene, o parte din ܊ările cu economii în tranzi܊ie au cunoscut o rată a infla܊ie
pre܊urilor ca urmare a eliminării controalelor asupra pre܊uri impuse de guverne. Când s -a
întâmplat acest lucru, firmele recent privatizate au început să perceapă pre܊uri care reflectau
costurile reale ale produc܊iei. În plus, unii antreprenori ܈i -au exploatat pozi܊ia ܈i au ridicat
pre܊urile în încercarea de a profita de situa܊ie.50
Aspecte cheie ale procesului de tranzi܊ie:
– Liberalizarea pie܊elor pentru ca pre܊urile să aibă un rol mai important în alocarea
resurselor limitate între utilizările concurente;
– Privatizarea activelor guvernamentale (de stat) – transferate în sectorul privat;
– Reducerea tarifelor ܈i a altor bariere comerciale astfel încât economia să devină mai
deschisă;
– Reducerea d dimensiunilor subven܊iilor guvernamentale, de exemplu la industrii cu
pierderi;
– Reformele jurid ice, de exemplu pentru a proteja drepturile de proprietate privată;
– Reforma bancară ܈i liberalizarea ratei dobânzii .
În momentul de fa܊ă, printre ܊ările cu economie in tranzi܊ăe se enumeră: Albania, Bosnia
܈i Her܊egovina, Muntenegru, Serbia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedonie, Georgia, Armenia,
Azerbaidjan, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Rusia, Tadjikistan,
Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan.51

49http://www.editurauniversitara.ro/carte/relatii_internationale_si_diplomatie103/tarile_europei_est_cen trale_si_de_
est_in_contextul_redefinirii_relatiilor_est___vest/526 , accesat la 19.06.2017
50 http://www.economicsonline.co.uk/Competitive_markets/Transition_economies.htm l, accesat la 13.06.2017
51 https://www.tutor2u.net/economics/reference/transition-economies , accesat la 13.06.2017

37
În Tabelul nr. 9. realizat conform raportului încocmit de către Freedom House – Na܊iun i
în tranzit în 2015 se observă că gradul de democra܊ie a scăzut la nivelul a 12 ܊ări din cele 29 de
܊ări chestionate, ܈i s -a îmbunătă܊it în 4 ܊ări de la nivelul fiecarei regiuni: Ucraina, Georgia,
Republica Ceha si Albania.
Tabel nr.9 . Nivelul democraаiei în аările cu economie în tranziаie 2015/2014

B
A
L
C
A
N
I
C
E ܉ARĂ NIVEL DEMOCRA܉IE
2015(2014)
Albania
Bosnia ܈i He܊egovina
Croa܊ia
Kosovo
Macedonia
Muntenegru
Serbia

4,14(4,18)
4,46(4,43)
3,68
5,14
4,07(4,00)
3,89(3,86)
3,68(3,64)
E
U
R
O
P
A

C
E
N
T
R
A
L
Ă

Bulgaria
Republica Ceha
Estonia
Ungaria
Letonia
Lituania
Polonia
România
Slovacia
Slovenia

3,29(3,25)
2,21(2,25)
1,96
3,18(2,96)
2,07
2,36
2,21(2,18)
3,46
2,64(2,61)
1,93

E
U
R
A
S
I
A
Armenia
Azerbaijan
Belarus
Georgia
Kazahstan
Kirgistan
Moldova
Rusia
Tadjikistan
Turkmenistan
Ucraina
Uzbekistan

5,36
6,75(6,68)
6,71
4,64(4,68)
6,61
5,93(5,89)
4,86
6,46(6,29)
6,39(6,32)
6,93
4,75(4,93)
6,93
Sursa: https://freedomhouse.org/sites/default/files/FH_NIT2015_06.06.15_FINA L.pdf

38
3.5. Uniunea Europeană și tările în curs de dezvoltare

Mai mult de jumătate din ajutorul pentru dezvoltare provine din bugetul Uniunii ܈i al
statelor membre, UE fiind astfel cel mai important donator de ajutor la nivel mondial. În cea mai
mare parte, ajutorul este destinat ܊ărilor celor mai pu܊in dezvoltate ܈i celor cu venituri mici.
În 2013, Uniunea a consacrat ajutorului pentru dezvoltare 56,2 miliarde de euro,
provenind din fondurile UE ܈i de la bugetele na܊ionale ale ܊ărilor membre. Această sumă
reprezintă 0,43 % din venitul na܊ional brut al Uniunii (VNB). ܉ările UE s -au angajat să
atingă obiectivul de 0,7 % din VNB până în 2015.
Politica de dezvoltare a UE vizează în primul rând eradicarea sărăciei printr -o abordare
sustenabilă. UE a stabilit obiective ce vizează, printre altele, reducerea la jumătate a numărului
de persoane care trăiesc în condi܊ii de sărăcie extremă, stoparea răspândirii HIV/SIDA ܈i
asigurarea accesului un iversal la educa܊ia primară. În timp ce numărul persoanelor care trăiesc în
sărăcie absolută a scăzut cu 600 de milioane începând din 1990, alte obiective au înregistrat
progrese mai lente, în special reducerea mortalită܊ii materne ܈i infantile la na܈tere ܈i furnizarea de
apă potabilă curată. UE s -a angajat să contribuie cu încă 1 miliard de euro în 79 de ܊ări din
Africa, Pacific ܈i Caraibe, pentru atingerea acelor obiective în legătură cu care nu s -au înregistrat
suficiente progrese.
UE a decis ca 2015 să fie desemnat “Anul european pentru dezvoltare ”. Este vorba despre
o campanie care se va derula pe tot parcursul anului pentru a arăta unde merge ajutorul pentru
dezvoltare al UE ܈i cum contribuie la combaterea sărăciei. De asemenea, campania î܈i propune
să demonstreze că eradicarea sărăciei în lumea întreagă este benefică pentru noi to܊i ܈i să inspire
un număr cât mai mare de europeni să se implice în ac܊iuni de dezvoltare.52
În func܊ie de nivelul dezvoltării, în economia mondială există două mari categorii de
state : cele dezvoltate ܈i cele în dezvoltare: 53
– una d intre trăsăturile caracterist ice economiei mond iale contemporane este faptul că
major itatea ܊ărilor lumii o formează cele cu econom ii în dezvoltare.
– ܊ările din această categor ie se află în pl in proces de transformare s istemică , parcurgând
un drum ma i lung sau mai scurt către o econom ie efic ientă. Se poate spune că asistam la o
mi܈care mond ială către capitalism ;
– dupa orig inea lor, ܊ăr ile în dezvoltare pot f i grupate în 3 categorii :
1. foste ܊ăr i coloniale ܈ i dependente ;
2. foste ܊ăr i comuniste ;
3. actuale ܊ăr i cu regim comun ist.
– noile state industriale – sunt cele ma i avansate din punct de vedere economic ܈i soc ial,
în ansamblul ܊ăr ilor în dezvoltare. Gradul de d iversificare a activită܊ii econom ice este remarcab il,
productivitatea muncii ܈i cal itatea produselor ajungând la un n ivel comparabil cu cel al ܊ăr ilor
dezvoltate. (Singapore, Hong Kong, Taiwan, Argentina, Chile, Venezuela).

52 https://europa.eu/european-union/topics/development-cooperation_ro , accesat la 13.06.2017
53 http://www.creeaza.com/afaceri/economie/Economie-mondiala395.php , accesat la 19.06.2017

39
În Gaficul nr. 10. observăm în procente ajutorul acordat de UE către ܊ările cu economie în
curs de dezvoltare ܈i putem spune că cel mai mare ajutor este primit de către Africa 4597,33%
euro, urmată de către Europa ܈i Asia.

Gafic nr. 10 . Distribuаia pe regiuni a asistenаei acordate de UE аărilor în curs de dezvoltare
(2012)
Sursa www.europa.eu

Lumea s-a schimbat cu repeziciune în ultimii an i: cre܈terea accelerată a economiilor
emergente ܈i redresarea lentă a Un iunii Europene în urma crizei economice din 2008-2009 au
slăbit liniile de demarca܊ie dintre „ Nord ” ܈i „Sud”, dintre ܊ările „ dezvoltate ” ܈i cele „ în curs de
dezvoltare ” pe care se baza modelul tradi܊ional de dezvoltare. Pe fundalul acestor schimbări
profun de, comunitatea interna܊ională va aproba anul acesta un nou set de obiective, care vor
continua pe direc܊ ia trasată de Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), ܈i va pune în
aplicare angajamentele în materie de mediu asumate în 2012 la summitul Rio+20. Viitoarele
obiective, intitulate „Obiective de dezvoltare durabilă” (ODD), vor promova dezvoltarea
durabilă ܈i vor viza eradicarea sărăciei până în 2030.
Pentru a reu܈i acest lucru, obiectivele trebuie să ܊ină cont de caracterul multipolar al
lumii, d e geografia sărăciei aflată mereu în schimbare, de impactul provocărilor de la nivel
mondial (schimbările climatice ܈i noile amenin܊ări la adresa securită܊ii cum sunt epidemiile ܈i
grupările armate nonstatale) ܈i de transformările sufer ite de finan܊area pe ntru dezvoltare.
Parlamentul European (PE) urmăre܈te îndeaproape aceste schimbări – prin competen܊ele sale
legislative ܈i de control, prin rapoartele din proprie ini܊iativă ܈i prin reuniunile interparlamentare
cu ܊ări ter܊e – ܈i define܈te politicile ܈i pozi܊iile UE în cadrul dezbaterilor de la nivel mondial.
܉ările în curs de dezvoltare, motoarele cre܈terii economice mondiale din ultimii zece ani,
reprezintă în prezent jumătate din produsul intern brut (PIB) al lumii. Numeroase ܊ări ies din
categoria de „܊ară cu venituri reduse” ܈i trec în cea de „܊ară cu venituri medii” (având un venit
na܊ional brut per capita de peste 1 045 USD), ceea ce înseamnă că d ispun de mai multe resurse.
Cu toate acestea, ele continuă să se confrunte cu unele provocări: conform estimărilor, 73 % din
popula܊ia săracă a lumii trăie܈te în ܊ări cu venituri medii. Modelul tradi܊ional de dezvoltare, bazat
pe ajutorul transferat de ܊ările bogate către ܊ările sărace, nu mai predomină. În prezent, finan܊area
dezvoltării este considerată mai m ult decât un simplu ajutor: aceasta include resurse interne ܈i
fluxuri de cap ital privat interna܊ional. Transferurile de fonduri ale migran܊ilor (404
miliarde USD) ܈i investi܊iile străine directe (778 de miliarde USD) depă܈esc acum considerabil
sumele acordate ca ajutoare (135 de miliarde USD).

40
Ajutoarele nu ܈i -au pierdut însă din importan܊ă. Ajutoarele publice oficiale continuă să î܈i
păstreze obiectivul exclusiv de promovare a dezvoltării ܈i pot fi direc܊ionate înspre domeniile
unde sunt cel mai necesare: în timp ce în ܊ările cu venituri medii ajutoarele au contribuit cu doar
4 % la finan܊area totală a dezvoltării în perioada 2002 -2011, acestea au reprezentat 54 % din
finan܊area acordată ܊ărilor cele mai sărace. O mai bună finan܊are a dezvoltării, astfel c um a
observat PE, implică, de asemenea, combaterea evaziunii fiscale ܈i a fluxurilor ilicite de capital,
care costă ܊ările în curs de dezvoltare între 660 ܈i 870 de miliarde EUR în fiecare an.
În 2012, UE a răspuns acestor schimbări cu o nouă politică de dezvoltare denumită
Agenda schimbării. Ajutorul Uniunii se concentrează acum pe ܊ările cele mai sărace ܈i pe statele
cele mai fragile (adeseori afectate de conflicte), unde sărăcia extremă este larg răspândită, iar
ajutoarele pot avea cel mai mare impact. Vor fi stabilite noi parteneriate pentru dezvoltare – mai
pu܊in axate pe ajutoare – cu ܊ările cu venituri medii. UE a definit doi piloni pentru politica sa de
dezvoltare: „cre܈terea durabilă ܈i favorabilă incluziunii” ܈i „drepturile omului, democra܊ia, stat ul
de drept ܈i buna guvernare”. În ceea ce îl prive܈te, PE a salutat accentul pus pe drepturile omului
܈i efortul de direc܊ionare a ajutoarelor acolo unde sunt cel mai necesare, dar a avertizat totodată
în legătură cu faptul că se ia în considerare doar VN B-ul ܊ărilor partenere, fără a se ܊ine cont de
nivelurile de dezvoltare umană ܈i de inegalită܊ile ܈i vulnerabilită܊ile existente – cum sunt cele ale
insulelor mici în curs de dezvoltare, ale ܊ărilor fără ie܈ire la mare ܈i ale statelor fragile.
UE rămâne cel mai mare donator mondial de ajutoare pentru dezvoltare. Plă܊ile în contul
ajutorului oficial pentru dezvoltare efectuate de UE ܈i de statele membre au ajuns în 2013 la
58,2 miliarde USD. Angajamentele în materie de ajutoare ale celor 28 de state membre s-au
ridicat în acela܈i an la 71 de miliarde USD, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din totalul de
la nivel mondial. Această sumă este egală cu 0,41 % din VNB- ul Uniunii, cu mult mai pu܊in
decât angajamentul statelor UE, stabilit la 0,7 %. (Doar Suedi a, Luxemburgul, Danemarca ܈i
Marea Britanie au atins acest obiectiv). PE a afirmat că este important ca ajutoarele acordate să
fie suficiente ܈i ca angajamentul statelor membre să atingă 0,7 %.
În ciuda dificultă܊ilor economice, majoritatea (52 %) cetă܊enilor UE consulta܊i în cadrul
unui sondaj Eurobarometru recent sunt de părere că ajutoarele ar trebui majorate pentru a atinge
nivelurile promise, iar 15 % consideră chiar că ar trebui să depă܈ească aceste niveluri.
Majoritatea cetă܊enilor UE consideră că eradicarea sărăciei din ܊ările în curs de dezvoltare
contribuie la o lume mai pa܈nică ܈i mai echitabilă (74 %), dar este în acela܈i timp în interesul UE
(78 %). Europenii în܊eleg interdependen܊a tot mai mare din lumea în care trăim, atât între ܊ări, cât
܈i între politici.
Deoarece ajutoarele singure nu vor duce la dezvoltare, PE a solicitat în repetate rânduri
măsuri concrete pentru a face politicile interne ale UE în materie de migra܊ie, schimburi
comerciale, finan܊e, agricultură ܈i mediu compatibile cu obiectivele de dezvoltare mondială.
Doar prin adoptarea unor politici ambi܊ioase ܈i coerente, în interiorul ܈i în afara grani܊elor sale,
UE va contribui în mod eficace la eliminarea sărăciei ܈i la dezvoltarea durabilă pe plan
mondial.54

54 https://europa.eu/eyd2015/ro/eu-european-parliament/posts/eu-shaping-new -development-policy , accesat la
20.06.2017

41
Concluzii

Uniunea European ă este cea mai importantă putere economică a lumii în momentul de
fa܊a ܈i la nivelul tuturor timpurilor pentru că a reu܈it să realizeze o mul܊ime de lucruri care nu au
putut fi realizate de către alte organiza܊ii de -a lungul timpului ܈i anume a reu܈it să dezvolte
economic majoritatea ܊ărilor pe care le are sub supraveghere prin măsurile impuse, prin
acordarea de fondur i economice ܈i a oferit speran܊ă celorlalte ܊ări că se poate ajunge la un nivel
de bunăstare favorabil cetă܊enilor ܈i lumii în ge neral.
Uniunea Europeană s -a dezvoltat treptat ܈i prin eforturi substan܊iale, pornind în 1958 de
la o organiza܊ie formată din doar cinci ܊ări (Fran܊a, Germania, ܉ările de Jos, Italia, Belgia) ܈i
astăzi poate fi definită ca fiind prelungirea Europei ce include 28 de ܊ări, func܊ionând pe principii
de respectare a drepturilor omului, solidaridate ܈i men܊inerea unei rela܊ii bune cu celelalte state
ale lumii.
Ac܊iunile ܈i modul de dezvoltare al acestei importante puteri ale lumii, au demostrat în
to܊i ace܈ti ani puterea de evolu܊ie, de coordonare a rela܊iilor externe ܈i men܊inerea unei politici
economice ordonate, justă ܈i îndreptată către binele cetă܊enilor potrivită după mentalitatea
fiecărei ܊ări în parte. Trăim într -o lume care este într- o continuă mi܈care ܈i evolu܊ie, fiecare stat
face eforturi pentru a se men܊ine la un nivel optim de dezvoltare, Uniunea Europeană este un
exemplu bun de urmat pentru orice stat ܈i na܊iune de mul܊i ani ܈i pentru mult timp de acum
înainte.
A܈a cum bine ܈tim Uniunea Europeană presupune existent a trei piloni, ܈i anume: Primul
pilon care cuprinde Comunită܊ile Europene (CE), Pilonul al doilea în domeniul politicii externe
܈i a securită܊ii comune (PESC) ܈i pilonul al treilea privind cooperarea în domeniul Jusi܊iei ܈i al
Afacerilor . Aceste institu܊ii se ocupă ca Uniunea Europeană să rămână la fel de puternică ca ܈i
până acum ܈i să fie într -o continuă evolu܊ie atât din punct de vedere politic cât ܈i economic, de
securitate ܈i men܊inerea unui nivel cât mai înalt în ceea ce priveste partea juridică.
Experien܊a Uniunii Europene a oferit răspunsuri lumii întregi, chiar dacă nu exhaustive,
demonstrând un lucru extrem de interesant ܈i important în aceea܈i măsură: în cazul modelului
European, crearea unei uniuni monetare nu poate fi benefică în lipsa unor măsuri de integrare
specific pie܊ei unice. A arătat că o pia܊ă unică nu poate func܊iona bine decât o dată cu stabilirea
unor principia de urmat a cursurilor de schimb.
Putem spune că Uniunea î܈i datorează în mare parte succesul, principiilor de func܊ionare
܈i formei sale unice. Uniunea nu este o organiza܊ie de cooperare interguvernamentală cum sunt
Na܊iunilor Unite, dar nici o federa܊ie cum ar fi Statele Unite ale Americii. Statele membre
deleagă o parte din puterea lor de decizie institu܊iilor europene care o exercită astfel încât
deciziile asupra unor teme de interes comun să poată fi luate printr -un proces democratic la nivel
european.
Uniunea Europeană ܈i -a arătat importan܊a ܈i influen܊a ܈i î n criza economic ă, prin măsurile
de salvare adoptate care au avut efectele dorite, în timp, în stabilizarea economiei la nivel
mondial. În prezent pentru a evita apari܊ia unui astfel de fenomen economic cum a fost criza
economică, Institu܊iile Europeane au ajuns la concluzia că Europa poate în viitor să îsi
îmbunătă܊ească eficacitatea, misiunea ܈i în ceea ce prive܈te statele membre să le coordoneze
ac܊iunile pe o traiectorie mult mai stabilă ܈i mai pu܊in birocratică .
La baza creării Uniunii Europene a stat criteriul de liberalizare a schimburilor com erciale
dintre state, ajungând astăzi la nivel interna܊ional cel mai mare exportator ܈i importator în ceea
ce prive܈te comercializarea de servicii ܈i produse. Conform rapoartelor realizate, Uniunea
Europeană înregistrează un procent de 16,5% din totalitatea exporturilor ܈i importurilor
analizând la nivel mondial. Este cea mai di sponibilă economie către schimburile comerciale
exterioare, acestea reprezentând în prezent aproximativ 45% din importurile în Uniune ܈i c u taxe
foarte mici sau deloc.

42
Principalele r ela܊ii comerciale externe sunt între Uniunea Europeană ܈i SUA, parteneri
fiabili de mult timp, aceste două puteri interna܊ionale se ajută reciproc, semnează parteneriate de
afaceri, se consultă în domeniul securită܊ii, economiei ܈i probleme mondiale legate de migra܊ie ܈i
atacuri teroriste. În momentul de fa܊ă este afirmat că economiile acestora înregistrează un
procent de 50% din valoarea PIB- ului înregistrată la nivel mondial.
Pentru ܊ările sărace ale lumii Uniunea Europeană adoptă politici comerciale meni te să
ducă la dezvoltarea acestora, sus܊ine firme active profitabile, ajută la apari܊ia de noi locuri de
muncă, la dispari܊ia muncii for܊ate, ܈i exploatarea for܊ei de muncă ܈i a copiilor.
Uniunea Europeană se implică în dezvoltarea ܊ărilor în curs de dezvo ltare ܈i a celor în
tranzi܊ie prin mă surile impuse acestora dar mai ales prin fondurile nerambursabile acordate
acestora. În ultimii ani aceasta a acordat cele mai mari ajutoare ܊ărilor sărace fiind cel mai
important donator ܈i protector al acestora.
După parerea mea Uniunea Europeană s -a remarcat la nivel mondial printr-o serie de
calită܊i politice, comerciale ܈i de coordonare interna܊ională ܈i putem afirma că este cea mai
importan܊ă organiza܊ie a tuturor timpurilor ܈i preconizam că va continua să fie la fel de prosperă,
puternică ܈i cu o politică ce poate fi luată drept exemplu de către celelalte state ale lumii.

43
Bibliografie

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13. Aura Gabriela Socol

Claudia- Florina U܈vat

Claudia Gilia, Constan܊a Mătu܈escu

Cristian Dinu, Marin Dinu, Marius Martina܈

George Ungureau, Nicoleta Sârb-Mateoc

Gheorghe Moro܈an

Dan Chir le܈an, Mircea Mure܈an

Dan-Voicu Dragomir

Eleonora Ioana Rusu, Gilbert Gornig

Raport Comisia Europeană

Raport Centrul Europe Direct Maramure ܈

Raport – Să în܊elegem politicile Uniunii
Europene,

www.agerpres.ro Macroeconomia Integrării Monetare
Europene Editura Economică (2009)

Infracаiunile de Corupаie în Contextul
Regleme ntărilor Europene, Editura
Universul Juridic, Bucuresti (2010)

Uniunea Europeană Юi România -Alegerele
uropene în România , Editura Valahia
University Press, Târgovi܈te (2007)

Modelul European de Integrare , Editura
Economică, Bucure܈ti (2007)

Dezvoltare a Regională Юi Rurală , Editura
Tipo Moldova, Ia܈i (2009)

Integrarea sistemului bancar din România
în sistemul bancar al Uniunii Europene ,
Editura Didactică ܈i Pedagogică – RA
(2016)

Convergenаa Reală Юi Convergenаa
Nominală , Editura “Universită܊ii
Alexandru Ioan Cuza ”, Ia܈i (2009)

Guvernanаă Corporativă Юi Sustenabilitate
în Uniunea Europeană, Editura
Economică, Bucure܈ti (2010)

Dreptul Uniunii Europene , Editura C.H.
Beck (2009)
UE în 2016, Brussels Belgia (2017)

Bilanțul crizei: Ce măsuri a luat Uniun ea
Europeană, Maramure( ܈2014)

Să înаelegem politicile Uniunii Europene,
Brussels Belgia (2014)

Portal de Business

Portal de Business

44

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.
www.banknews.ro

www.bnr.ro

http://bookshop.europa.eu

www.creeaza.com

www.economicsonline.co.uk

http://ro.euabc.com

http://eur-lex.europa.eu

https://europa.eu

http://ec.europa.eu

www.europedirectmizil.ro

http://europedirect.cdimm.org

www.europarl.europa.eu

www.jurnaluleuropean.info

www.tutor2u.net
Banca Națională a României

Portal Uniunea Europenă

Portal de Business

Portal de Business

Portal de Business

Portal Uniunea Europenă

Portal Uniunea Europenă

Portal Uniunea Europenă

Portal de Business

Portal de Business

Portal Uniunea Europenă

Portal de Business

Portal de Business

Portal de Business

45
Anexe
Anexa nr. 1.
Harta аărilor UE din Zona Eu ro

46
Anexa nr. 2
Harta relaаiilor comerciale ale UE