PROGRAMUL DE STUDII: ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR [305299]

Anexa 8

[anonimizat]: ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL: C.I.F.

PROGRAMUL DE STUDII: [anonimizat]: (IF/FR/ID): IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

REALIZAREA UNUI SITE DE INFORMARE CULTURALĂ AL ZONELOR TURISTICE DIN ROMÂNIA

PLOIEȘTI

2018

Calificativele pot fi: nesatisfăcător/satisfăcător/bine /foarte bine /excelent.

Comentarii privind calitatea proiectului/lucrării: ________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

INTRODUCERE

Turismul a devenit în zilele noastre o [anonimizat], agricultura și comerțul.

[anonimizat], [anonimizat], psihologi și sociologi.

[anonimizat], "o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber", el presupune "mișcarea temporară a oamenilor spre destinații situate în afară reședinței obișnuite și activitățile desfășurate în timpul liber petrecut la acele destinșii", [anonimizat], el implică efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.

[anonimizat], că o [anonimizat] o [anonimizat], poziționată la intersecția mai multor ramuri și sectoare din economie. Toate aceste fațete își găsesc reflectarea în varietatea punctelor de vedere cu privire la conținutul noțiunii de turism și a conceptelor adiacente.

[anonimizat], [anonimizat], se integrează în economia unitară a țării, constituind o coordonată majoră a civilizației societății noastre. [anonimizat] s-[anonimizat], a [anonimizat], Turda, Sovată, Buzias etc.

Potențialul turistic de excepție al României este marcat prin două componente esențiale: componența naturală și componența antropica.

[anonimizat] a reliefului, [anonimizat].

Componența antropica este reprezentată prin vestigii ale civilizațiilor ce s-[anonimizat], muzee și colecții muzeale și elemente de etnografie și folclor.

[anonimizat] o paletă largă de forme de turism: de sejur ([anonimizat], balnear), [anonimizat], turism profesional etc.

În această lucrare este descrisă realizarea unui site web prin intermediul căruia sunt prezentatete unele dintre cele mai frumoase zone turistice din România. Scopul lucrării este să evidențieze principalele puncte de atracție turistică din țara, ce vizează atât peisajele deosebite ale României cât și anumite monumente acesteia.

Lucrarea este structurată în trei capitole, în felul următor:

Capitolul I cuprinde prezentarea generală a României: așezarea geografică a României pe glob, așezarea geografică a României pe continental European, descrierea reliefului, a climei și a faunei țării.

Capitolul ÎI descrie cele mai importante zone turistice ale României, clasificate pe regiuini: Maramureș, Bucovina, Crisnă, Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova.

Fiecare regiune deține cel puțin un obiectiv turistic pe care agenția îl propune anual.

Capitolul III prezintă informații despre limbajul utilizat și mediul de lucru pentru realizarea aplicației și site-ul web prin care este implementată această.

Site-ul web prezintă agenția de turism “Turism Romania” și serviciile sale: circuite, sejururi și obiective turistice pentru anul 2018.

CAPITOLUL 1 – PREZENTAREA GENERALĂ A ZONELOR TURISTICE DIN ROMÂNIA

PREZENTAREA GENERALĂ A ROMÂNIEI

România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre.

Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Român, Imperiului Otoman, Imperiului Rus și a celui Austro-Ungar.

România a apărut ca stat, condus de Alexandru Ioan Cuza, în 1859, prin unirea dintre Moldova și Țara Românească, păstrând autonomia și statutul de stat tributar față de Imperiul Otoman, pe care-l aveau cele două principate. A fost recunoscută ca țară independentă 19 ani mai târziu. În 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică, care a avut cea mai mare extindere teritorială din istoria României (295.641 km2).

În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (1940), România Mare, sub presiunea Germaniei naziste, a cedat teritorii Ungariei (nord-estul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) și Uniunii Sovietice (Basarabia, Herța și Bucovina de nord).

După abolirea dictaturii lui Antonescu la 23 august 1944 România s-a retras din alianța cu Puterile Axei, trecând de partea Puterilor Aliate (Anglia, Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietică). Prin Tratatul de pace de la Paris semnat la 10 februarie 1947, din teritoriile cedate ale fostei Românii Mari a recuperat Transilvania de Nord.

După înlăturarea regimului comunist instalat în România (1989) și după destrămarea Uniunii Sovietice (1991), statul a inițiat o serie de reforme economice și politice. După un deceniu de probleme economice, România a introdus noi reforme economice de ordin general (precum cota unică de impozitare, în 2005) și a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007.

România este o republică semi-prezidențială. Este al nouălea stat după suprafața teritoriului (238 397 km²) și a șaptea după numărul populației (peste 20 milioane locuitori) dintre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala țării, București, este și cel mai mare oraș al ei și al șaselea oraș din UE după populație (1,9 milioane locuitori). În 2007, a fost rândul României să desemneze un oraș drept Capitală Europeană a Culturii, fiind ales Sibiul.

AȘEZAREA GEOGRAFICA A ROMÂNIEI

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI PE GLOB

România este situată în emisfera nordică aproximativ la jumătatea distantei dintre Ecuator si Polul Nord, astfel paralela de 45o trece prin jumătatea de sud a România. Prin partea centrală a tării trece paralela de 46o pe linia localitătilor Varias, Zane, Vântu de Jos, Agnita, Tg Secuiesc, Soveja, Pafesti si Suceveni.

În longitudine România este situată în emisfera estică, prin centrul tării trecând meridianul de 25o longitudine estică pe linia localitătilor Lunca Evei, Sovata, Făgăras, Rosiorii de Vede, Ciuperceni.

Cele două linii (paralela de 46o si meridianul de 25o) se intersectează în partea centrală a României la 20km nord de Făgăras (în Podisul Hârtibaciului). Fată de acest punct central al României distanta până la extremitătile continentului sunt aproximativ egale pe cele trei direcții (vest, nord si est).

Până la Oceanul Atlantic, pe coastele de vest ale Irlandei distanța este de circa 2700 km, spre nord de 2800 km (până la Capul Nord) si de 2600 km până la Munții Ural. Singurul punct extrem mai apropiat este cel sudic, 1050km până la Capul Matapan.

Poziția matematică a României este legată de coordonatele punctelor extreme – în latitudine România se desfăsoară între 43o37’7’’ latitudine nordică în punctul extrem sudic în dreptul localitătii Zimnicea si 48 o 15’06’’ latitudine nordică pe Prut în dreptul localității Hodoristea. În longitudine – 20 o 15’44’’ longitudine estică la vest de localitatea Beba Veche si 29 o 41’24’’ longitudine estică la țărmul Mării Negre în dreptul localității Sulina.

România se desfăsoară pe aproape 5 o latitudine si peste 9 o longitudine, având o extensie în latitudine de 525 km si în longitudine de 740 km.

AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI PE CONTINENTUL EUROPEAN

În cadrul continentului european România este situată la nord de Dunăre, la nord de domeniul peninsular al Europei. România aparține domeniului continental al Europei. În aceste condiții este falsă idea apartenenței României la Peninsula Balcanică.

Având în vedere poziția fată de punctele extreme, România este o țară central-europeană, fiind situată în partea central-sud-estică.

Granițele actuale ale României au fost stabilite după Al Doilea Război Mondial, când a pierdut teritorii importante în partea de est, respectiv teritoriul Basarabiei, în partea de nord – Bucovina de Nord și în extremitatea sud-estică – 2 județe din Cadrilater.

În granițele actuale România are o suprafață de 238.391 km2, ceea ce reprezintă o țară de dimensiune mijlocie spre limita cu țările mici.

Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.

RELIEFUL ROMÂNIEI

Principala caracteristică a reliefului României este faptul că este foarte variat. În România există aproape toate formele de relief existente pe glob. Carpații reprezintă treapta cea mai înaltă din țară și ocupa aproximativ 28% din suprafața totală. Cea mai înaltă înălțime o întâlnim în Munții Făgăraș mai exact în vârful Moldoveanu (2544 m). Cea mai mare suprafață însă nu este ocupată de către munți ci de către dealuri și podișuri. Acestea din urmă ocupa aproximativ 42% din suprafața țării. Dealurile și podișurile României sunt așezate predominant în părțile învecinate munților pe care îi înconjoară în mare parte. Din punct de vedere altimetric această grupă de relief reprezintă treaptă intermediară între munți și câmpii, acestea din urmă, întâlnindu-se la altitudini mai mici de 300m. Cea mai înaltă înălțime din cadrul unităților de câmpie o întâlnim în Câmpia Pitestiului, iar cea mai joasă o întâlnim în Câmpia Șiretului Inferior.

Din punct de vedere altimetric cea mai mare întindere o întâlnim în treaptă hispometrică ce include înălțimi cuprinse între 0 și 200 de metri (42% din suprafața țării). Aceasta treaptă este urmată de treaptă cuprinsă între valorile de 200 și 500 de metrii care ocupa 31% din suprafața țării. Treaptă cuprinsă între 500 și 1000 de metri ocupa 15%, iar cea cuprinsă între 1000 și 1500 de metrii ocupa 8%. Restul de 4% este împărțit de treapta 1500-2000m (3%) și înălțimile de peste 2000m care ocupa 1% din suprafața țării.

Formele de relief ale României și diviziunile acestora:

Câmpii: Câmpia Română și Câmpia de Vest.

Dealuri și podișuri: Dealurile de Vest, Depresiunea Transilvaniei, Subcarpații României, Podișul Mehedinți, Podișul Getic, Podișul Moldovei, Podișul Dobrogei.

Munți: Carpații Occidentali, Carpații Meridionali, Carpații Orientali.

CLIMA ROMÂNIEI

Clima României poate fi caracterizată la nivel general ca fiind te tip temperat-continental dar există totuși diferențieri regionale. În principu, la o scară mai largă putem avem trei tipuri de climă în România. Primul tip este reprezentat de climatul temperat de tranziție, care este și cel mai răspândit din țară.

Datorită influenței mari pe care lanțul carpatic o are asupra climei României, acest tip de climat poate fi împărțit în climatul temperat de tranziție din interiorul arcului carpatic și cel aflat în exteriorul arcului carpatic. În interiorul arcului carpatic influenta maselor de aer oceanice, tropicale și arctice, venite din partea vestică, sudică și nordică a continentului, au o mai mare influență asupra climatului în funcție desigur de anotimp. Astfel clima din acesta zona este caracterizată de temperaturi mai mari iarna și temperaturi mai scăzute vara față de partea aflată la exteriorul arcului carpatic. O altă diferența între cele două zone este și faptul că precipitațiile sunt mai multe și umezeala aerului este mai mare decât în zonă aflată la est de arcul carpatic.

Cea de-a doua zonă a climatului temperat de tranziție este dispusă în partea exterioară a arcului carpatic. Acest climat este influențat de asemenea de către lanțul carpatic, care oprește masele de aer umed venite dinspre ocean și mediterana pe timp de vară. Acest fapt duce la temperaturi mai mari în partea exterioară lanțului carpatic. Pe timp de iarnă aerul arctic din nord, nord-est și est este blocat între Carpați și Balcani, fapt care poate duce la temperaturi mai reduse în Câmpia Română. Media anuală a temperaturii este undeva pe la 10.5 grade celsius.

Un alt tip de climat întâlnit în România este climatul temperat semiarid pe care îl întâlnim în Dobrogea. Acesta este caracterizat prin o medie a duratei strălucirii soarelui mai mare decât în celelalte părți ale țării (peste 2300 ore). Precipitațiile sunt și ele mai puține chiar și decât în zona Câmpiei Române. Pe fâșia de pe litoral influenta Marii Negre face ca precipitațiile să cadă destul de neregulat și duce la apariția brizelor. În această zonă temperatura media anuală este de aproximativ 11.2 grade celsius.

Ultimul tip de climat este cel temperat montan. Acesta este caracterizat prin medii ale temperaturilor mai scăzute și precipitații mai abundente pe măsură ce altitudinea crește. Temperatura medie anuală este de 3.5 grade celsius în munții mai joși și -2,5 grade în zonele munților înalți. Valorile precipitațiilor anuale pot să varieze între 900 și 1500 mm în funcție de altitudine. În partea din interiorul arcului carpatic, precipitațiile medii sunt între 600 și 800mm, iar la exterior între 400 și 600 mm.

VEGETAȚIA ROMÂNIEI

Flora României este compusă din următoarele elemente fitogeografice: nordic și alpin (circa 14%: artic, boreal, artic-alpin etc), european (circa 40%: eurosiberian, european, central-european etc), sudic (circa 8%: tropical, mediteranean etc), sud-estic (circa 10%: iliric, daco-iliric, balcanic, moezic), oriental sau continentala (circa 20%: pontic, sarmatic, ponto-central-asiatic, ponto-mediteranean), apusean (circa 1%: atlantic, atlantic-mediteranean), endemic (circa 4%, dacic propriu-zis), cosmopolit și adventiv (circa 4%).

Pădurile, care acoperă aproximativ un sfert din teritoriul României, sunt o componentă importantă a vegetației, în special în zona munte. Zona forestieră este etajată în funcție de altitudine și expunere. În zonele de câmpie și de dealuri joase (până la 600–700 m) predomină stejarul, gârnița, stejarul penduculat, la care se adaugă carpenul, teiul, paltinul de câmpie și frasinul. În regiunile de dealuri (mai înalte) și munte (până la 1.200 m și chiar 1.400 m) se dezvoltă fagul, care în amestec cu gorunul și alte specii de stejar coboară în regiunile dealurilor mai joase. Mai sus, în amestec cu rășinoasele, fagul poate urca până la limita superioară a pădurii. Rășinoasele (molid, mai răspândit în Carpații Orientali, zadă, brad, pe alocuri și pin) se dezvoltă până la 1700 – 1800 m (ajungând în Carpații Meridionali până la 1900 m). Dintre plantele ierboase la aceste altitudini sunt caracteristice ferigile și, în poieni, păiușul roșu. În zona alpină, cu îngheț îndelungat și soluri acide, se dezvoltă pajiști dese și scunde iar în partea inferioară (subalpină) apar tufișuri de ienupăr, bujor de munte, afin, jneapăn.

Variația condițiilor topoclimatice determină o diferențiere a învelișului vegetal prin etajarea formațiilor vegetale:

Vegetația alpină și subalpină, care ocupă culmile muntoase mai înalte de 1500–1700 m, este reprezentată prin pajiști alpine, formate din graminee, ciuperacee și plante cu flori viu colorate, rogozul alpin, părușca etc. În cadrul lor se întâlnesc și tufișuri pitice de smirdar, sălcii pitice și alți arbuști, tufărișuri subalpine și jneapăn, ienupăr pitic, afini. Pajiștile alpine alternează pajiși subalpine, formate din pe terenuri despădurite, în care predomină iarba stâncilor, părușca și țăpoșica.

Figura nr. 1.1. – Pajiște alpină (Munții Carpați)

Sursa: https://www.desktopbackground.org/wallpaper/beautiful-mountain-wallpapers-hd-wallpapers-355385

Vegetația montană, care acoperă regiunile muntoase sub altitudinea de 1700–1500 m, este reprezentată prin:

păduri de molid, în care predomină molidișurile pure, iar în locurile mai joase, doar local, întâlnindu-se brad și pin.

păduri amestecate de fag cu rășinoase, în care specii caracteristice sunt fagul, bradul și molidul.

păduri de fag, caracterizate prin predominarea fagului (în amestec slab cu bradul), a molidului (în pareta superioară), teiului, paltinului, frasinului, ulmului.

.

Figura nr. 1.2. – Pădure de molizi (Maramureș)

Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com

Vegetația de dealuri și de podișuri este reprezentată prin:

păduri de fag, care se continuă din zona montană.

păduri amestecate de fag cu gorun.

păduri de gorun și pajiști secundare stepizate dezvoltate pe locul pădurii de gorun.

păduri de stejar pedunculat, în care predomină stejarul pedunculat în amestec cu diverse alte esențe lemnoase.

păduri de cer și gârniță, cu pajiști stepizate și pajiști stepice secundare.

pajiști dezvoltate pe locul pădurilor alcătuite din diverse specii de stejar și pajiști xeromezofile de silvostepă.

Figura nr. 1.3. – Padure de fac (Caraș-Severin)

Sursa: https://www.romimo.ro/Terenuri/Padure/Caras-Severin/

Vegetația de câmpie este reprezentată prin:

păduri de stejar pedunculat.

păduri de cer și gârniță și pajiști formate pe locul fostelor păduri de stejari.

vegetație de silvostepă, care cuprinde păduri izolate de stejar brumăriu și de stejar.

pajiști xerofile de stepă, unde predomină păiușul, colilia etc.

Vegetația luncilor este reprezentată prin păduri de salcie, plop, prin șleauri de luncă.

Figura nr. 1.4. – Padure de lunca (Delta Dunarii)

Sursa: http://www.excursiiindeltadunarii.eu/paduri-delta-dunarii

Vegetația acvatică. Bălțile și lacurile prezintă în general o repartizare zonală a vegetației în raport cu adâncimea. La mal apare o zonă de rogozuri și stânjenei de baltă, urmată apoi de o zonă de stuf (foarte extinsă în Delta Dunării), în care predomină stuful în amestec cu papura și pipirigul. În zona centrală predomină nuferi și broscărița iar la adâncimi mai mari brădișul.

Figura nr. 1.5. – Vegetatie acvatica (Delta Dunarii

Sursa: http://www.accentmedia.ro/radarul-barcilor-de-azi-in-delta-dunarii_33783.html

Vegetația naturală are un fond primordial forestier caracteristic Europei Centrale , care prezintă diferențieri generate de altitudine, de etajele de climă, și cuprinde peste 4000 de specii. Astfel, stejarul pre-domină în zonele de câmpie, fagul urcă în Subcarpati și pe munții mai scunzi, iar coniferele (molidul,bradul, pinul etc.) ajung până la limita superioară a pădurilor. Vegetația forestieră prezintă interferențe în zonele de tranziție ale reliefului, iar din prezențele juxtapuse ale diferitelor specii rezultă , toamna, o bogată paletă colo-ristica atât de specifică peisajului românesc. Pe munții înalți se întâlnește o vegetație alpină și subalpină cuprinzând pajiști cu tufărișuri de jneapăn și ienupăr, afin etc. În sud-estul țării(Câmpia Bărăganului și Podișul Dobrogei de sud)s-a dezvoltat o vegetație de silvostepa și stepa. De-a lungul apelor , în lunci și în special în Delta Dunării s-a format o vegetație specifică regiunilor cu umiditate abundență (stuf,papură, rogoz, sălcie și plop).

În diferite locuri din țară trăiesc plante rare, unele endemice, altele constituind relicte din epoci îndepărtate sau tipuri specifice altor zone ale planetei. În munții Retezat există o floră foarte variată (peste 300 de specii), dintre care 16% endemisme carpatice și peste 4% endemisme proprii. Dintre acestea din urmă amintim vulturica (din genul Hieracium ). În munții Piatra Craiului se afla o altă plantă endemica , garofița Pietrei Craiului (Dianthus callizonus), care este totodată un relict de la sfârșitul terțiarului. Alte plante rare sunt drețele sau lotusul termal (Nymphaea lotus ), care crește în apele râului Peta de la Băile 1 Mai, laleaua pestriță (Fritillaria meleagris ) în zonele cu fânețe umede , bujorul românesc (Paeonia peregrina ) în Câmpia Română .

Figura nr. 1.6. – vulturica, drețe, garofița Pietrei Craiului, lotus termal, bujor românesc,

lalea pestriță

Sursa: https://infovacante.com/2014/04/26/parcul-national-retezat/

FAUNA ROMÂNIEI

Datorită poziției geografice și diversității condițiilor naturale, în România există o faună bogată și variată, care cuprinde atât elemente locale vechi cât și elemente relativ tinere.

În România sunt următoarele complexe faunistice:

Complexul alpin, care constituie domeniul caprei negre, al vulturului bărbos, al cintezei alpine și scatiului. Dintre reptile ajung până aici vipera comună și șopârla de munte.

Complexul pădurilor, cu o faună bogată și variată, în care apar: cerbi, urși, râși, jderi, veverițe, șoareci de pădure, pajura, vulturul pleșuv, ciuful de pădure, huhurezul, uliul, ciocănitoarea pestriță, pițigoiul, cinteza, gaița, cucul, dumbrăveanca, porumbelul și sitarul.

Figura nr. 1.7. – capra neagră, vulture bărbos, cinteza alpine, scatiu

Sursa: http://www.romaniaturistica.ro/parcul-national-domogled-valea-cernei

Mai apar și specii apte să trăiască în diferite condiții geografice ca: mistreți, căprioare, iepuri, lupi, viezuri, dihori, nevăstuici și arici. Dintre reptile, cea mai largă răspândire o au: șarpele de alun și năpârca. În pădurile de câmpie trăiesc coțofene, stăncuțe, ciori, granguri, botgroși, privighetori, dumbrăvence, pupeze, sitari, becațe, șoimul dunărean și viesparul.

Figura nr. 1.8. –șoarece de pădure, coțofană, lup, șarpe de alun, pițigoi, gaița, ciuf de pădure.

Sursa: http://forpedia.ro/showthread.php?3298-Fauna-flora-mediu-natural/page2

Complexul de stepă are o faună alcătuită mai ales din rozătoare, dintre care cel mai reprezentativ este popândăul. Mai apar: hârciogul, șoarecii de câmp și cățeii-pământului. Animalele mai mari sunt: lupul, vulpea, viezurele, dihorul de stepă, dihorul pătat. Dintre păsări se întâlnesc: ciocârlia de câmp, ciocârlia mare, prepelița, graurul, dumbrăveanca etc. Dintre reptile apar: șerpi, șopârle, broaște țestoase. Este de remarcat prezența unor insecte caracteristice, cum este călugărița.

Figura nr. 1.9. – vuple, dihor de stepa, ciocârlie de câmp, șopârla

Sursa: https://peterlengyel.wordpress.com/2011/08/26/rezervatia-allah-bair-dobrogea/

Fauna acvatică se repartizează în următoarele complexe faunistice:

Complexul lacurilor alpine, în general cu o faună săracă, datorită condiților și caracterizată prin prezența salmonidelor.

Complexul lacurilor montane (situate sub limita superioară a pădurilor), caracterizat prin prezența păstrăvului, a ochianei ( numit și babușcă ) și a boișteanului.

Complexul lacurilor litorale caracterizat printr-o faună amestecată și foarte variată, formată din animale de apă dulce, marine și relicte sarmatice. La limita dintre apele dulci și cele ușor salmastre trăiesc scoici, raci, melcișori.

Complexul luncilor și al deltei are o faună bogată și variată, alcătuită în primul rând din specii al căror mod de viață este amfibiu. Pe malurile râurilor trăiesc vidre și nurci. Dintre animalele mai mari sunt prezente: vulpea, lupul, mistrețul și iepurele. Nu lipsesc reptilele, dintre care mai caracteristice sunt: broasca țestoasă de baltă, șarpele de apă, broasca de lac, tritonii, buhaiul de baltă.

Păsările de baltă sunt numeroase și variate în special în Lunca și Delta Dunării: pelicanul comun, pelicanul creț, călifarul alb, călifarul roșu, lebăda mută, lebăda cântătoare, lișița, rața sălbatică mare, gârlița, stârcul, lopătarul, stârcul alb, țigănușul, găinușa, pițigoiul de stuf, privighetoarea de stuf etc.

Dintre păsările răpitoare sunt prezente: vulturul pescar, vulturul codalb, uliul de baltă.

Figura nr. 1.10. – pelican creț, călifar alb, lebădă mută, gârliță, stârc cenusiu, lopătar.

Sursa: http://www.acasa.ro/lebada

Râuri. În funcție de particularitățile regimului hidrologic al diferitelor sectoare, se disting următoarele etaje de faună:

în porțiunile de munte fauna păstrăvului, a lipanului și a moioagei.

în cursul mijlociu al râurilor fauna scobarului și a cleanului.

în cursul inferior fauna mrenei, care cuprinde: somnul, cleanul, scobarul, și fauna bibanului, care cuprinde: babușca, obletele, crapul, știuca.

în șenalul Dunării și în porțiunea inferioară a râurilor de șes fauna crapului, care cuprinde un foarte mare număr de specii, printre care pești marini migratori (nisetrul, păstruga, morunul, scrumbia de Dunăre), cega, pești care se retrag periodic în bălți (văduvița, somnul, crapul, șalăul, plătica, știuca) și pești care trăiesc de obicei în bălțile Dunării (zvârluga, bibanul-soare, carasul, roșioara).

Marea Neagră are o faună formată din numeroase specii de nevertebrate, pești(hamsii, heringi, scrumbii albastre, câini-de-mare, sturioni și pălămide) și mamifere marine (delfinul).

AGRICULTURA ROMÂINEI

România dispune de aproape 15 milioane hectare teren agricol, din care 9,3 mil. ha arabil, 0,6 mil. ha plantații de vii și livezi, peste 4,8 mil. ha pajiști naturale, cea mai mare parte a suprafețelor având o fertilitate ridicată.

Agricultura este o ramură tradițională a economiei românești care are ca mijloc de producție fondul funciar (totalitatea terenurilor situate între granițele unei țări ,inclusiv cele aflate sub ape) agricol, care asigură produsele alimentare necesare populației, materii prime unor ramuri industriale și produse pentru export.

Datorită predominării formelor de relief de înălțimi mici și mijlocii (lunci, câmpii, depresiuni, etc) fondul funciar al României are o componentă de o importantă valoare economică – terenul arabil, care constituie principală și cea mai sigură bogăție a țării. Astfel, din totalul suprafeței agricole, terenurile arabile ocupă șaizeci de procente.

Potențialul agricol al României rezultă din structura modului de utilizare a terenurilor (după Anuarul statistic al României). În funcție de calitățile și poziția geografică a terenurilor agricole s-au structurat și dezvoltat și diferitele sectoare ale agriculturii. O ramură cu vechi tradiții a agriculturii românești o constituie cultura cerealelor: grâul, porumbul, orzul și, într-o măsura mai mică, sorgul, orezul, ovăzul. Principalele regiuni cerealiere sunt: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podișul Moldovei, Podișul Dobrogei, Depresiunea Transilvaniei și Podișul Getic.

Principalele plante tehnice cultivate în România sunt: floarea soarelui ( în sud-estul țării mai cu seamă), soia, sfecla de zahăr, inul și cânepa. În zonele mai reci (Podișul Sucevei, depresiunile din Carpații Orientali, nord-vestul Depresiunii Transilvaniei) și în zonele periurbane din câmpie se cultivă cartoful. Legumele și leguminoasele pentru boabe se cultivă mai ales în împrejurimile orașelor și în luncile unor râuri. Cultura viței de vie are în România tradiții străvechi.

CULTURA PANTELOR

Cultura cerealelor este predominantă 2/3 din terenurile arabile, locul zece în lume și se cultivă în cea mai mare parte : grâu în regiunile joase (Câmpia Română, Dobrogea Câmpia Moldovei), porumb (locul II în Europa și IX pe Glob-extensiunea mai mare fiind în zona Podișului Getic, Podișului. Moldovei, Podișului Transilvaniei, Lunca Dunării și depresiuni intramontane), orz, orez (Câmpia de Vest și Sudul țării), secara, sorg etc.

Cultura plantelor industriale reprezintă materie primă pentru diverse ramuri industrial, plantele sunt introduse în cultură la noi în țară relativ recent (excepție inul și cânepa) iar cel mai mult se cultivă: floarea soarelui ( Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podișul Dobrogei, Câmpia Moldovei), sfecla de zahăr (Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podișul Dobrogei, Poddisul Moldovei, Depresiunea Transilvaniei), inul, cânepa, soia.

Cultura cartofului este introdusă în țară abia de 2 secole, aceasta predomina zonele răcoroase și umede (zona Sucevei, depresiunile intramontane din Carpații Orientali, Depresiunea Transilvaniei).

Cultura legumelor și zarzavaturilor se cultivă în zonele joase, luncile marilor râuri, zonele periurbane (în sere și solare) și include: tomatele, fasolea, mazărea etc.

Viticultura datorită condițiilor favorabile de climă și relief se practică încă din Antichitate. În prezent suprafețele viticole sunt mai reduse datorită cheltuielilor mari ce le impugn. România ocupă locul VIII la producția de vin pe Glob.

CAPITOLUL 2 – ZONELE TURISTICE

Turismul în România e o combinație extrem de interesantă de vechi și nou, de modern și

medieval, biserici, monumente și peisaje naturale deosebite.

În această lucrare voi prezenta câteva dintre cele mai interesante obiective turistice din România, care vor apărea pe site, obiective grupate pe regiuni: Maramureș, Bucovina, Crisnă, Transilvania, Moldova, Banat, Oltenia, Muntenia și Dobrogea.

REGIUNEA MARAMUREȘ

Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală situată pe teritoriul României și Ucrainei, alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și nord. Este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, are o suprafață de circa 10000 km², în nord Carpații Orientali, între munții Oaș, Gutâi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului și Carpații Păduroși. Se situează în partea de nord-est a munților Carpați și este împărțită în două zone de o ramificație muntoasă în bazinul superior al râului Tisa, numită culmea Pop-Ivanu (Vârful Pop-Ivan, 1937 m): partea sudică aparține României, iar cea nordică Ucrainei.

Unul dintre cele mai cunoscute peisaje pitorești din această zonă este întâlnit pe versantul nord-vestic al Munților Rodnei, la aproximativ 1200 m altitudine. În această locație întâlnim Valea Izei , din Bârsana, străbătută de râul ce îi poartă numele, oferind o imagine de poveste.

În același loc regăsim și Mănăstirea Bârsana, una din cele mai înalte biserici de lemn din România, având 57m înălțime. Mănăstirea datează din anul 1711 în locul numit "Pârâul Calagurului" și construită de nobil Ioan Stefanca, împreună cu fii săi și alți săteni din cauza ciumei mari din anul anterior pentru că Dumnezieu i-a protezat. După lupta cu tătarii de la 1717 ,biserica a fost mutată pe Valea Izei în jurul anului 1739. A mai fost mutată încă odată în jurul anului 1795 în mijlocul unui cimitir de victime din timpul ciumei mici de la 1742.

În Maramureș regăsim și una dintre cele mai importante valori culturale și tehnice ale țării, Mocănița de la Vișeu de Sus, este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. A fost construită în anul 1932 ca și soluție tehnică favorabilă pentru transportul materialului lemnos, calea ferată forestieră funcționează și astăzi și este pusă în funcțiune din luna mai pana în luna octombrie. Calea ferată trasează o zonă împădurită enormă, unde nu există drumuri sau sate, populată doar de urși și lupi.

Figura nr. 2.1.– Mocănița (Vișeu de Sus)

Sursa: http://www.podinaresort.com/en/local-info/

Printre locurile care merita vizitate în Maramureș se numără și Cascada Cailor, cea mai mare cascadă din România, situată în apropiere de stațiunea turistică Borșa, în partea de NE a Munților Rodnei. Apa adunată într-un circ glaciar se scurge peste un abrupt calcaros numit ˝Podul Cailor˝, în mai multe trepte. Se află la altitudinea de 1300 m iar căderea de apă este de 90 metri.

În vecinătatea orașului Borșa, se afla Rezervația Naturală Pietrosu Mare, este cea mai mare rezervație naturală complexă (geomorfologică, floristică și faunistică) din nordul țării. Din 1979 ea a fost inclusă în rețeaua mondială de rezervații ale biosferei. Aceasta cuprinde cel mai impresionant relief glaciar din Munții Rodnei și este situată în jurul Vârfului Pietrosu,care atinge o înălțime de 2.303 m. Aria protejată are un caracter complex și prezintă o deosebită  importanță științifică și peisagistica.

Un alt obiectiv turistic îl reprezintă Cimitirul Vesel din localitatea Săpânța, județul Maramureș, înființat în anul 1935, faimos datorită crucilor mormintelor viu colorate și picturilor cu scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Pe unele cruci sunt scrise versuri în care sunt amintite, deseori cu nuanțe umoristice ale persoanelor respective.

REGIUNEA BUCOVINA

Bucovina este o regiune istorică ce cuprinde un teritoriu de 10.441 km² care acoperă zonă adiacentă orașelor Cajvana, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Frasin, Milișăuți, Rădăuți, Șiret, Solca, Suceava, Vatra Dornei și Vicovu de Sus din România, precum și Cernăuți, Cozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Vijnița, Sadagura și Storojineț din Ucraina.

Bucovina este printre cele mai atractive și frecventate zone turistice de pe harta României, a fost distinsă în anul 1975 cu premiul internațional “Pomme d’Or” de către Federația Internațională a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism, iar multisecularele monumente de arhitectura cu fresce interioare și exterioare din acest colț de țară, au fost trecute de UNESCO în lista monumentelor de artă universală.

Printre cele mai interesante obiectivee turistice din această regiune regăsim: Cetatea de Scaun a Sucevei, mănăstiri și biserici (Mănăstirea Putna, Mănăstirea Voroneț, Mănăstirea Humor, Mănăstirea Sucevița, Biserica Arbore), muzee și case memoriale ( Muzeul Satului Bucovinean , Muzeul Sătesc Toader Hrib, Casa Memoriala Mihai Eminescu), Planetariul din Suceava dar și câteva părții de sky (Pârtia de ski Vatra Dornei și Pârtia de skiy Suceava).

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală aflată la marginea de est a orașului Suceava, în nord-estul României. Este localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70 m față de lunca Sucevei, loc de unde se poate vedea întreaga vale a Sucevei. Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construită de Petru I Musat la sfârșitul secolului al XIV-lea și fortificata ulterior în secolul al XV-lea de marele domnitor al Moldovei Ștefan cel Mare. care a restaureat clădirile din interior și a adăugat zidul de incintă, care avea rolul de a extinde și consolida șanțul de apărare.

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu). Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în Bucovina. Mănăstirea a fost un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi.

Figura nr. 2.2. – Mănăstirea Putna

Sursa: https://www.putna.ro

Planetariul și Observatorul Astronomic din Suceava este un muzeu științific destinat proiectării cerului, a sistemului solar, a planetelor vizibile, a sateliților, etc. A fost inaugurat în anul 1982, fiind al treilea planetariu din țară în ordinea deschiderii și cel mai mare din țară în ceea ce privește capacitatea sălii și diametrul cupolei. Planetariul din Suceava se află situat în cartierul Areni.

Muzeul Satului Bucovinean este un muzeu în aer liber din municipiul Suceava, care pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Bucovina. Înființat în anii '70, muzeul a cunoscut dezvoltarea și extinderea majoră începând cu anii '90, iar în prezent dispune de un număr de peste 30 de obiective: case tradiționale din lemn, anexe gospodărești, instalații tehnice populare, ateliere meșteșugărești, construcții comunitare. El este amplasat în partea estică a orașului Suceava, pe Strada Parcului, în apropiere de Cetatea de Scaun a Sucevei, Cimitirul Pacea și Parcul Șipote-Cetate.

Muzeul Satului Bucovinean a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-IV-s-B-05694.

REGIUNEA CRIȘANA

Crișana reprezintă o regiune istorică situată pe teritoriile României și Ungariei, ce are ca limite naturale râul Tisa la vest, râul Mureș la sud, Munții Apuseni în est și râul Someș în nord. În 1920 a fost împărțită între România și Ungaria.

Principalele atracții turistice ale acestei regiuni sunt: Băile 1 Mai și Băile Felix, Cetatea de piatră Șiria, Cetatea de piatră Soimos, Palatul Vulturul Negru, Castelul Curtici, Teatrul Vechi, Palatul Baroc și Cetatea Aradului.

Stațiunea "Băile 1 Mai" este situată în județul Bihor, Crișana, între două sate bihorene. Stațiunea balneoclimaterică de interes național Băile 1 Mai este situată în nord-vestul României, la 8 km sud de Oradea , la 140 m altitudine . Este așezată într-o pădure de stejari seculari dispune de un microclimat specific cu veri moderate termic și cu ierni blânde. Temperatura medie anuală este de 10,5 grade în timp ce precipitațiile se mențin în jurul valorii de 650 mm anual. Faima stațiunii 1 Mai și a întregului județ este dată de prezența unei specii tropicale, monumental naturii, numit Lotusul Termal, planta cu frunze rotunde plutitoare cu marginea dințată și răsfrânta în sus, din care se înaltă flori alb-gălbui, cu miros plăcut parfumat.

Cetatea Șiria este o cetate monumente istoric ce datează din sec. al XIII-lea și a fost zidită pe Dealul Cetății (496 m), unde domină regiunea din jurul localității Șiria. Aceasta avea o arhitectură complexă, era situată pe o stâncă de formă neregulată, iar fragmentele de zid, rămășițele unui donjon și curtea exterioară ale cărei ziduri erau groase de peste un metru și aveau o înălțime de peste trei metri. În fața cetății se întindea un șanț, care putea fi trecut pe un pod mobil, element întâlnit și la celelalte cetăți medievale din acea vreme. Cetatea avea un rol de securizare militară a regiunii, dar și economic, fiindcă sub stăpânirea sa se aflau 110 sate.

Palatul Vulturul Negru este un monument arhitectonic reprezentativ al municipiului Oradea. A fost construit între 1907-1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezső Jakob, în stil secession. Pe locul acestei clădiri s-a aflat palatul Arborele Verde, care dispunea de o sală ce găzduia manifestările culturale și politice. Palatul Vulturul Negru este cea mai importantă clădire ce reprezintă stilul secession, din Oradea. Clădirea este multifuncțională, la vremea inaugurării deținea un cazino, un hotel, birouri și restaurante, grupate în trei corpuri asimetrice. În prezent, în clădire funcționează multe cluburi, cafenele, restaurante și birouri.

Figura nr. 2.3. – Palatul Vulturul Negru

Sursa: https://ghidlocal.com/oradea/locatii/palatul-vulturul-negru/

Castelul Curtici este un monument istoric și arhitectonic, situat în localitatea Macea, județul Arad. Castelul datează din anul 1724, când familia nobilă origine sârbă, Csernovics a primit din partea Imperiului Austriac titluri nobiliare printre care și localitatea Macea. Dealungul timpului clădirea a suferit numaroase modificări și a avut parte de câteva extinderi. Începând cu anul 1991, castelul și grădina botanică din cadrul acestuia au fost închiriate de către Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, iar recent au fost achiziționate de către această.

Teatrul Vechi sau Teatrul Hirschl este o clădire declarată monument istoric situată în municipiul Arad, este primul edificiu de teatru permanent de pe teritoriul României și fost construită în anul 1817. Pe scena acestui teatru s-au desfășurat remarcabile spectacole în limbile maghiară, română și germană, la care au participat numeroase personalități ale acelor vremuri (în anul 1868 Mihai Pascaly, Matei Millo și Mihai Eminescu). În anul 1907 clădirea a fost transformată în cinematograful Urania, fiind printre primele din țară.

Palatul Baroc din Oradea, este unul din cele mai valoroase edificii construite în stil baroc pe teritoriul României, a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Construcția palatului a început în anul 1762 și a durat 15 ani, era o construcție în forma literei U specifică stilului austriac. În perioada 1945-1989 clădirea a fost folosită ca azil pentru revoluționarii comuniști greci refugiați în România. În anul 1971 s-a deschis în cadrul acesteia Muzeul Țării Crișurilor, iar în anul 2006 clădirea a fost cedata în posesia vechiului propietar.

Cetatea Aradului a fost construită între anii 1762-1783, pe vremea împărătesei Maria Tereza, proiectată sub formă de stea cu șase colțuri și a fost prevăzută cu trei rânduri de cazemate subterane și mai multe rânduri de șanțuri, care puteau fi la nevoie ușor inundate, având în vedere că a fost plasată pe o insulă, iar un braț al Mureșului o înconjura. Legătura cu exteriorul s-a realizat prin trei poduri orientate spre cartierele orașului. Podurile erau apărate, fiecare, de un val de pământ în formă de semilună. Cetatea a fost construită după planurile generalului Ferdinand Philipp Harsch, în stil vauban-tenaille, iar poarta principală și clădirile din interior au fost construite în stil baroc. Până în 1918 cetatea a reprezentat una din cele mai mari închisori militare ale Imperiului austro-ungar. În noiembrie 1918 cetatea a fost ocupată de trupele franco – sârbe, iar din iulie 1919 a fost preluată de armata română. În perioada interbelică cetatea a fost numită garnizoana Aradului. După armistițiul încheiat de România în 1944 a fost ocupată de armata sovietică, fapt pentru care a staționat în cadru sau o unitate de tancuri sovietică până în anul 1958. Locul sovieticilor a fost luat apoi de un regiment de tancuri românesc. În prezent în cetate se află Batalionul Mixt Româno-Ungar de Menținere a Păcii, batalion înființat la 20 martie 1998 și devenit operațional din anul 1999.

REGIUNEA TRANSILVANIA

Transilvania este una dintre cele mai vechi și mai frumoase regiuni istorice și folclorice ale țării noastre. Aceasta se află situată în centul țării și este cea mai mare regiune din România, acesta incluzând zece județe. Regiunea are o istorie bogată, fiind locuită în permanență încă din Antichitate, deține peisaje naturale impresionante, dar și numeroase obiective turistice spectaculoase, unele dintre ele unice în țară. Printre cele mai interesante obiective turistice din transilvania se numără: Castelul Corvinilor, Castelul lui Dracula, Cetatea Blidaru, Cheile Varghisului , Opera Națională Romana , Casa Sfatului , Izvoarele De Apă Minerală Borsec, Lacul Sfânta Ana – Harghita, Valea Zânelor, Mănăstirea Prislop, Sinagoga Neologa Brașov, Turnul Cu Ceas, Peștera Merești, Salina Praid.

Castelul Corvinilor este un monument arhitectural ce datează din secolul al XIV-lea este reprezentativ pentru arta feudală gotica din Europa și a fost construit pe locul unui vechi castru roman. Deține o arhitectură complexă, un istoric impresionant și oferă o vedere splendidă.

Figura nr. 2.4. – Castelul Corvinilor (Hunedoara)

Sursa: http://www.castelulcorvinilor.ro

Castelul lui Dracula sau Castelul Bran este situat între Munții Bucegi și Piatra Craiului, la 30 de km de Brașov și reprezintă singurul punct turistic care atrage sute de mii de turiști datorită legendei impresionante “Legenda Contelui Dracula”.

Prima atestare documentară este din 1377 când brașovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortărețe. Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund. La sfârșitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor și sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei. La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari. În 1938, Regina Maria a lăsat Castelul Bran drept moștenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948. În anul 1956 a fost amenajat ca muzeu de istorie și arta medieval, însă de atunci au avut loc numeoase controverse pe baza dreptului de propietate pentru castel. La data de 18 mai 2006 ,castelul este retrocedat după o perioadă de proceduri juridice legal moștenitorilor din familia Habsburg. Cu toate acestea în următorii trei ani statul român îl va admistra tranzitoriu prin Ministerul Culturii.

În anul 2009 castelul intra pe deplin în posesia moștenitorilor Principesei Ileana: Arhiducesa Elisabeta Sandhofer, Arhiducele Dominic de Hasburg și Arhiducesa Maria Magdalena Holzhausen.

Figura nr. 2.5. – Castelul Bran (Brasov)

Sursa: http://www.castelulbran.ro

Cetatea Blidaru este una dintre cele șase fortărețe dacice din Munții Orăștiei și face parte din patrimoniul mondial UNESCO din România. . Este situată lângă satul Costești, comuna Orăștioara de Sus din județul Hunedoara. A fost construită în secolul I, î.Hr. cu scopul de a oferii protecție împotriva cuceririi romane. Situată pe culmea Blidarului (750 m), este cel mai puternic complex fortificat din această zonă, fiind întins pe un platou de aproape 6000 metri pătrați. Străjuind malul stâng al apei Grădiștei, la fel ca și cetatea Costești, fortificația de la Blidaru cuprinde de fapt două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice.

Cetatea de la Slimnic reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice ale județului, aflată pe lista monumentelor istorice, așezată la marginea fostului scaun al Sibiului, înainte de dealurile care îl despărțeau de scaunul Mediașului. A fost ridicată în întregime din cărămidă, zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforți în trepte. Odinioară, în preajma ei, se afla un codru întins, intrat în tradiția populară drept loc de refugiu al haiducilor. Inițial, se pare că, pe locul actualei cetăți, a existat o fortificație de dimensiuni mai reduse. Acesteia i-a aparținut și capela gotică din nordul cetății, transformată, ulterior într-un turn de apărare. Cetatea a fost asediată în mai multe rânduri, fiind cucerită prima oară în 1529 de Ioan Zapolya, iar în 1602 de Moise Secuiul. Deși a rezistat asediului turcesc din 1658, precum și pandemiei de ciumă , cetatea a fost devastată și incendiată în 1706, în timpul luptelor dintre curuți și lobonți. Pierzându-și, treptat, orice rol militar, cetatea avea să fie părăsită și părăginită în secolul al XVIII-lea.

Cheile Varghisului se află situate în apropierea localității Merești (județul Harghita), în perimetrul Munților Persani. Cheile Varghisului reprezintă una din cele mai impresionante rezervații speologice și carstice din România, aici se afla un număr mare de peșteri, în jur de 50. Dintre acestea, cea mai importantă este cu siguranță Peștera Mare de la Merești, una din cele mai lungi peșteri din Carpații Orientali. Această peșteră este cunoscută din secolul trecut stârnind interesul turiștilor în ciuda accesului mai dificil în ea. În Cheile Varghisului se găsesc stânci de înălțimea zgârâie-norilor printre care curg numeroase pârâuri de munte, o bogată fauna și flora și urme ale așezărilor preistorice Pe lângă numeroase specii rare de animale și de plante, din totalul de 30 de specii de liliac din România aici se găsesc 17.

Salina Praid este stuata la 10 km de stațiunea Sovata în județul Harghita, Salina Praid este una dintre cele mai mari mine de sare din țară și Europa, exploatarea ei constituind de sute de ani sursa de venit pentru localnici, mulți dintre ei lucrând acum în salina. Cu o formă eliptică, zăcământul are diametre de 1,2-1,4 km și o adâncime de 2.700 metri, cu rezerve de aproape 500 de ani, o adevărată comoară pentru economia Transilvaniei.

Prin exploatări masive de sare au rămas goluri subterane de mari dimensiuni, unde s-a individualizat un microclimat de salină, cu temperaturi relativ constante, intre 14-16 0C, umiditate scăzută 66-70% și presiune mai mare decât la suprafață în medie de 735-738 mmHg. În inima muntelui de sare se ajunge cu autobuzul, printr-un tunel lung de 1.500 de metri, apoi accesul în salină se face coborând 300 de trepte abrupte iar în fața ochilor apare un adevărat orășel subteran, la 120 de metri adâncime.

REGIUNEA BANAT

Banatul deține locuri de vis, încărcate de istorie, construite de mâna omului sau de puterea incredibilă a naturii și peisaje fabuloase. Comorile din Banat au fost incluse într-un top 10 al locurilor pe care orice turist merită să le vadă.

Această parte reprezintă una dintre zonele României unde întâlnim toate formele geografice caracteristice țării: munți, dealuri și câmpie. Relieful montan se întinde pe 65 % din suprafața județului Caras Severin asigurându-i o diversitate turistică de invidiat datorată cadrului natural, resurselor balneare, monumentelor istorice și de artă, precum și bogăției fondului etnofolcloric.

Catedrala Mitropolitană din Timișoara este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul "Trei Ierarhi". A fost construită între 1936 și 1940 și este un simbol al orașului. Situată în centrul orașului Timișoara, la încrucișarea celor mai importante artere de circulație, catedrala Mitropolitană cu hramul "Trei Ierarhi", impresionează prin dimensiunile ei, prin grația liniilor cât și prin învelișul de tiglă smăltuita care strălucește de departe în razele soarelui. Catedrala ortodoxă, veritabil simbol al orașului, a fost construită între 1936 și 1940 după planul arhitectului Ioan Troianescu, fiind declarată monument de artă pentru arhitectură, pictură și sculptură.

Colecția de artă populară Iulia Folea Troceanu prezintă un muzeu înființat în anul 1969. În incinta sunt expuse obiecte de artă populară bănățeana colecționate de Iulia Folea Troceanu. În cadrul acestuia se pot admira numeroase obiecte autentice: costume din zonă (cepse, spăcele, brâuri, brăciri, catrințe, cojoace, șube, conci), țesături din bumbac și lână (cilimuri, căpătaie de perne, ștergare), obiecte din lemn (lăzi de zestre, linguri), ceramică. Fiecare obiect expus este însoțit de câte o descriere care face referire la materialele din care a fost confecționat, părțile component, funcționalitate dar și tehnica de lucru utilizată.

Figura nr. 2.6. – obiecte de artă din cadrul colecției Iulia Folea Troceanu

Sursa: http://banatour.eu/poi_details.do?poi_id=16111

Muzeul Banatului este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, construit între anii 1443 – 1447 de către Ioan de Hunedoara, pe ruinele unui vechi castel din secolul al XIV-lea. A fost construit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou..
În urma constituirii în data de 25 iulie 1872 a Societății de Istorie și Arheologie din Banat, s-au pus bazele Muzeului Banatului. Primele obiecte de patrimoniu care au intrat în inventarul său au fost depozitate la început într-o încăpere din Palatul Episcopiei de Cenad. Obiectele muzeului au provenit din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții. În anul 1876, cu sprijinul prefectului comitatului Timiș, Societatea de Istorie și Arheologie din Banat a primit două încăperi în Casa Wellauer, clădire ce a rămas ca sediu al muzeului până în perioada interbelică. Actuala înfățișare este prezentată încă din anul 1900. Fațada principală a fost desenata în stil romantic, cu ferestre terminate în arc neogotic ce au luat locul locașurilor pentru piesele de artilerie. Turnul castelului are formă rectangulară, înălțime mică, ferestre mici și terminații cu creneluri, ce aveau scopul de a sublinia importanța militară din acele vremuri. Intrarea principală este marcată de doi pilaștri masivi, în partea superioară a acestora fiind prezente doua armuri de cavaler, ce accentuează aspectul gotic al edificiului.

Peștera Liliecilor este situată lângă localitatea Moneasa din județul Arad. Accesul în peșteră se face prin intermediul unei poteci turistice marcate cu banda albastră, care pornește din stațiunea Moneasa, făcând ca durata traseului să fie de aproximativ o oră si jumatate. Peștera este deosebit de frumoasă, este săpată în calcar negru și este ornamentată cu foarte multe stalactite și stalagmite de mărimi diferite. Tot în această zonă își are izvorul un pârâu care trece prin stațiunea Moneasa, pe lângă baza veche de tratament. Locul prezintă un peisaj cu totul deoasebit care cu siguranță incântă orice turist.

REGIUNEA OLTENIA

Oltenia este o zonă inedită a României ce deține valori turistice și culturale extraordinare. Este o zonă cu un reliefului variat, unde se găsesc monumente istorice, culturale, naturale și tradițiilor unice.

Castrul roman Pelendava vestigiile pelendavei se găsesc și azi în Craiova, în cartierul Mofleni. Localitatea Craiova este atestată documentar în varianta Pelendova, pe harta numită Tabula Peutingeriana, o copie medievală a unei hărți romane executate în jurul anului 225 din inițiativa împăratului Caracalla. La începutul secolului al II-lea romanii au construit la Pelendava un castru, întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în timpul lui Hadrian). Datorită protecției castrului roman și a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viață înfloritoare.

Castrul român, ale cărui ziduri, lucrate din piatră și cărămidă, se afla lângă mănăstirea Bucovățului Vechi (Coșuna), la Mofleni. Acesta a fost ridicat, probabil, în vremea lui Hadrian, de N(umerus) M(aurorum), unitate militară care a rămas aici pentru paza castrului și despre care indică o cărămidă ștampilată cu inițialele NM. Această unitate militară a fost detașată de la Răcari, unde și-a avut garnizoana principală și unde a lăsat cărămizi ștampilate cu inițialele NMΣ. Aceste castre aveau misiunea de a păzi drumul de pe valea Jiului, care făcea legătura peste Carpați, între Dunăre și Sarmizegetusa Ulpia Traiana

Cetatea Severinului este situată în localitatea Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, a fost construită în epoca medievală cu rol de fortăreață împotriva pecenegilor și cumanilor prezenți în regiune, de către regele Ladislau I. Cetatea avea formă dreptunghiulară, zidurile erau construite din pietre de râu neprelucrate, lipite cu mortar, deținea 6 turnuri de apărare, era înconjurată cu 2 valuri concentrice de piatră și un șanț adânc de apă. În anul 1524, a fost atacată de armata turcească a lui Soliman Magnificul, iar în urma atacului a rămas în picioare doar un turn.

A fost apoi reabilitată prin intermediul unui proiect European, construindu-se încă 2 ziduri de incintă. În timpul reabilitării au fost găsite numeroase obiecte: un cuptor vatră pentru prelucrarea armelor, un tezaur format din 160 de monede, resturi de săgeți de arc și de arbalete, fragmente de țevi de tun, resturi de cămăși de zale, o fântână plină de resturi ceramice, dar și oseminte umane.

Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938. În epoca zisă a realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. În anul 1964 a fost redescoperit în România ca un geniu național și în consecință, ansamblul de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac. Cele trei componente sculpturale ale ansamblului din Târgu Jiu sunt: Masa tăcerii, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit. Masa tăcerii , lucrată în calcar, reprezintă masa dinaintea confruntării cu bătălia la care urmează să participe combatanții. Timpul este dispus în clepsidrele-scaune care-l măsoară. Totul decurge în tăcere. Motivul sărutului, prezent pe stâlpii porții, ar putea fi interpretat și că ochii care privesc spre interior. Coloana fără sfârșit , sau a sacrificiului infinit, considerată de către Sydnei Geist punctul de vârf al artei moderne, reprezintă un adevărat "testament spiritual" al artistului, un adevărat axis mundi, menit parcă să sprijine în veșnicie bolta cerului. Înaltă de 29,33 m, este constituită din 17 module romboidale din fontă.

Figura nr. 2.7. – Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși

Sursa: http://blogdecalatorii.ro/ansamblul-sculptural-constantin-brancusi-de-la-targu-jiu/

Peștera de la Mănăstirea Tismana – Mănăstirea Tismana este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, având o istorie de peste 600 de ani. Lăcașul se află pe teritoriul orașului Tismana din județul Gorj, la 36 de kilometri de orașul Târgu-Jiu. În imediata sa apropiere se află o peșteră numită acum Peștera Tezaurului deoarece, spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, aici a fost depozitat aurul Băncii Naționale a României.

La momentul respectiv, acțiunea a purtat numele strict secret ”Operațiunea Tismana”. Întreg tezaurul țării noastre însumând 242 de tone de aur ar fi fost depozitat în peștera cu pricina, deși peștera are o lungime de numai 200 metri. Pentru a marca importanța Peșterii Tismana, autoritățile române, respectiv Banca Națională Română și Mitropolia Olteniei, împreună cu cele locale și județene, au decis să amenajeze în incinta grotei un veritabil muzeu. Demersul a fost oficial inițiat în anul 2013.

Figura nr. 2.8. – Peștera de la Mănăstirea Tismana

Sursa: https://limbaromana.org/revista/peștera-cu-apă-de-la-mănăstirea-tismana/

REGIUNEA DOBROGEA

Dobrogea este o regiune în care întâlnim pe lângă forme de relief diferite de la Delta Dunării până la munții vechi ai Dobrogei, până la situri arheologice, mănăstiri, grote și nu în ultimul rând salba de stațiuni pentru agrement de pe malul Mării Negre, beneficiind în general de o rețea de infrastructură care să faciliteze accesul la aceste obiective turistice.

Biserica cu ceas este situată în localitatea Tulcea și a fost construită în anul mântuirii 1857 pe vremea stăpânirii otomane, motiv pentru care nu este prevăzută cu turle. Este zidită în formă de corabie, domina împrejurimile atât prin clopotnița și ceasul din turla, care degajă sunete la ora fixă și jumătate de oră, precum și prin clopotele sale care sunt inconfudabile. Biserica este construită în formă de "basilică romană", în interior are 12 coloane și 12 stâlpi masivi care susțin bolțile. În vremea stăpânirii otomane Biserica "Sf. Gheorghe" era reședința episcopală unde păstorea mitropolitul Grigorie, rânduit de Patriarhia Ecumanica de la Constantinopol iar în curtea bisericii există reședința, care a fost demolată forțat în februarie 1989 de regimul totalitar, precum și o școală în limba bulgară, clădire ce dăinuie și astăzi. Casa parohială a fost construită de credincioși în anul 1927. Cărțile de valoare stau în biblioteca bisericii însă din păcate nu exista fotografii vechi.

Biserica grecească Buna Vestire se afla în localitatea Brăila și a fost construită în anul 1863 de către domnitorul României Al. I. Cuza, la cererea Consiliului Municipiului Brăila, datorită faptului că în localitate circulau anual o mie șase sute de vapoare cu muncitori greci. În timpul lucrărilor de punere a temeliei bisericii, unul dintre ctitori a avut un vis, ce a avut ca rezultat descoperirea unui izvor natural, cu proprietăți vindecătoare de ziua Izvorului Tămăduirii. Acest lucru a fost considerat un semn divin, astfel izvorul a fost închis într-o fântână, iar deasupra s-a construit Sfântul Altar.

Figura nr. 2.9. – Biserica grecească Buna Vestire

Sursa: http://bisericagreaca-braila.ro

Cetatea Enisala cunoscută și sub denumirea de Cetatea Heracleea este amplasată în comună Sarichioi din județul Tulcea și face parte din rândul construcțiilor genoveze de pe teritoriul României. Cetatea are un plan poligonal neregulat, care urmează sinuozitățile masivului de calcar jurasic pe care este amplasată. Cercetătorii arheologi au descoperit în incinta cetății o mulțime de obiecte dacice printre care și oseminte de mamut. Materialele descoperite în urma cercetărilor arheologice și mai ales monedele bizantine, genoveze, tătărăști, moldovene, muntene sau turcești atestă rolul militar, politic, administrativ și economic pe care l-a îndeplinit cetatea. Între anii 1397 – 1418, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, cetatea a făcut parte din sistemul defensiv al Țării Românești, iar în anul 1421 a fost cucerită de Imperiul otoman. În secolul al XVI-lea, aceasta nu mai corespundea intereselor strategice și economice turcești fapt pentru care a fost părăsite și a căzut în ruine.

Figura nr. 2.10. – Cetatea Enisala

Sursa: http://calatorcudor.ro/cetatea-enisala-din-dobrogea/

Mănăstirea Peștera Sfântul Andrei este amplasată în apropierea localității Ion Corvin, din județul Constanța. A fost construită în jurul unei peșteri în care tradiția populară presupune ca trăit și creștinat, Sfântul Apostol Andrei. În anul 1943 a fost descoperită de preotul Constantin Lembrău, care a resfințit peștera și a redat-o cultului, prin construirea unei turle și a unui zid de protecție. În anul 1990 părintele Nicodim Dinca, monah de la mănăstirea Sihăstria, împreună cu părintele ieromonah Victorin Ghindaoanu, s-au apucat de reamenjarea peșterii și construirea mănăstirii.

În peștera se afla icoana Sfântului Andrei, iar în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit în piatră, despre care se spune că era folosit de Apostolul Andrei pentru a se odihni. În prezent, Mănăstirea are o a doua biserică, mai mică, ridicată între 1994 – 1995, sfințită cu Hramul Acoperământul Maicii Domnului.

O a treia biserică, mai mare, a fost construită între anii 1998 și 2002. În Biserica cea mică se păstrează moaștele Sfântului Andrei. Este vorba de o cruce în formă de X, aflată în fața altarului, în partea stângă, iar în centru are o părticică din degetul Sfântului Andrei, adusă de la Mitropolia Trifiliei din Grecia.

Figura nr. 2.11. – Mănăstirea Peștera Sfântul Andrei

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Peștera_Sfântului_Andrei

Muzeul de Științele Naturii Delta Dunării este situat în centrul orașului Tulcea și a fost construit în secolul XX, după anul 1944 a devenit sediul mai multor instituții publice, printre care se numără și prima unitate muzeală din Tulcea, Muzeul Deltei Dunării. A fost confirmat că muzeu thematic în data de 8 iulie 1964, iar până în prezent, funcționează într-un edificiu, monument de arhitectură, ce se remarcă prin decorațiunile interioare și exterioare, în cadrul cărora un loc aparte îl ocupă elementele picturale și de stucatură. Patrimoniul muzeal a început de la 1500 de piese zoologice, mineralogice și un herbar botanic consistent, iar după 40 de ani de activitate științifică, au fost adăugate în patrimoniu colecții de botanică, malacologie, entomologie, ihtiologie, ornitologie, mamalogie, care însumează 66.737 piese muzeale.

REGIUNEA MUNTENIA

Muntenia este o zonă turistică a contrastelor, care se întinde de la semețele culmi ale Carpaților în Nord, până la atracțiile și misterele Dunării în Sud, zona dispunând de o mulțime de bogății ce așteaptă să fie descoperite. În partea de Nord, poalele Munților Făgăraș oferă la Arefu, un fundal dramatic pentru castelul lui Vlad Țepeș, iar în Sud oferă un număr impresionant de situri arheologice care atrag foarte mulți arheologi. Zona turistică Muntenia este cunoscută și pentru festivalurile și târgurile organizate în piețele satelor și a orașelor care evocă rituri și tradiții arhaice, proprii unui mod de viață demult uitat în Europa, precum și mănăstirile și castelele străvechi, amintesc și ele de un trecut zbuciumat și fascinant în același timp.

Palatul Parlamentului este situat în municipiul București și este cunoscut sub numele de “Casa Poporului”. A fost înființat în anul 1983 de către Nicolae Ceaușescu. Clădirea este construită pe un deal cu o înălțime inițială de 18 metri, care dinspre Bulevardul Libertății a fost înălțată în mod artificial. Are 12 nivele la suprafață , 8 nivele subterane și o suprafață desfășurată de 330.000 metri pătrați, înscriindu-se în "Cartea Recordurilor" la capitolul "Clădiri Administrative", pe locul 2 în lume, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 metri cubi, pe locul 3 în lume.

Grădina Botanică – București se afla în locația actuală din anul 1884 și are cu o suprafață de aproximativ 17 hectare. Finalizarea Grădinii Botanice a avut loc în anul 1891, când au fost inaugurate serele și clădirea Institutului Botanic, ce a fost și bombardata în 1944. Grădina deține: sectorul plantelor ornamentale, grupe geografice (plante rare din flora României, plante din zona mediteraneană), sectorul flora Dobrogei, cascadă, gradina italiană, rozariu, sectorul plante utile, sectorul "sistemul plantelor", arboret și complexul de sere.

Grădina Botanică din București rămâne și azi o oază de liniște, de meditație, de încântare a ochiului și spiritului.

Figura nr. 2.12. – Grădina Botanică București

Sursa: https://gradina-botanica.unibuc.ro/galerie-foto/

Mănăstirea Dealu este situată în apropierea localitatatii Târgoviște și a fost construită de către voievodul Radu cel Mare în jurul anului 1500. Numele sub care mănăstirea este atestată, încă de la începutul existenței sale și până astăzi, se datorează situării sale geografice. Lăcașul de la Dealu a fost încă de la primele începuturi necropola domnească, datorită situării sale în apropierea orașului Târgoviște servind, totodată, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea ca loc de detenție pentru persoanele pedepsite de domnie. După secularizarea averilor manăstirești, în 1863, contrucțiile de la Dealu au fost ocupate de diferite instituții ale statului. În timpul Războiului de Independență din 1877 a funcționat, la mănăstire, un lagăr pentru un detașament de prizonieri turci, iar din 1879 și până la 1883 aici și-a avut sediul Scoala divizionara de ofițeri. Un moment important în viața mănăstirii l-a constituit aducera în incinta lăcașului a tipografiei domnești mutată mai apoi în Târgoviște. În afară de manuscrise și tipărituri, la mănăstirea Dealu s-au păstrat foarte puține obiecte dintre cele dăruite de ctitori datorită jafurilor repetate ale trupelor străine. În present la biserica se poate vedea o cruce mare din lemn de preț sculptat, ferecată în argint aurit, dăruită de Matei Basarab în 1648- 1649.

Muzeul Ceasului Ploiești era cunoscut sub denumirea de “Ceasul de-a lungul vremii” și deținea un patrimoniu de circa 300 de piese, într-o sală a Palatului Culturii din Ploiești. Din anul 1993, muzeul își schimba titulatura în “Muzeul Ceasului Nicolae Simache”, în semn de cinstire a memoriei fondatorului său. Patrimoniul Muzeului Ceasului “Nicolae Simache”, număra în prezent peste 4000 de piese și componente specifice, de mare valoare și atractivitate, ilustrând evoluția ceasurilor din secolele al XVI-lea – al XIX-lea. În prezent, muzeul are o colecție de aproape 1000 de piese (numai în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de maeștrii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Preș Vaucher, A. Hess).

Biblioteca Centrală Universitară este situată în cadrul Palatul Fundației Universitare Carol I, a fost construită pe locul cumpărat de regele Carol I și a fost proiectată de arhitectul francez Paul Gottereau. Construcția clădirii a fost finalizată în anul 1893 iar în următorii doi ani așezământul, numit Fundația Universitară Carol I, a fost dotat și amenajat. Inaugurarea a fost făcută de regele Carol I la 14 martie 1895. În anul 1911, sub conducerea aceluiași arhitect, edificiul este extins și dat în folosință la 9 mai 1914. Prin Decretul nr. 136, la 12 iulie 1948, biblioteca a devinit Biblioteca Centrală a Universității „C.I. Parhon” din București.
În timpul Revoluției din anul 1989, clădirea a fost incendiată și s-a pierdut fondul bibliotecii alcătuit din cărți rare. Au fost distruse peste 500.000 de exemplare, hărți rare și aproape 3.700 de manuscrise care aparțineau unor persoane marcante ale culturii, printre care Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Coșbuc, Blaga, Eliade. Începând din aprilie 1990, sub egida UNESCO, a început reconstrucția și modernizarea bibliotecii. Exteriorul clădirii a fost restaurat iar noiembrie 2001 s-a făcut redeschiderea oficială.

Figura nr. 2.13. – Biblioteca Centrala Universala Carol I

Sursa: http://www.bcub.ro/noutati-si-evenimente/expozitii/contact

REGIUNEA MOLDOVA

Moldova deține un mare potențial ca centru european de turism. Aceasta se separă de Vestul Europei prin impresionantul lanț Carpatic, o mare parte a Regiunii fiind încă neexplorată și necunoscută pentru turiștii străini. Județe precum Suceava, Neamț și Bacău sunt recunoscute pentru maiestuozitatea masivilor muntoși și farmecul aparte al celebrelor mănăstiri în timp ce
județele Botoșani, Iași și Vaslui impresionează prin diferite atracții turistice, dintre care se remarcă localitățile rurale tradiționale, neatinse de poluare, ce dețin biserici străvechi dar și multe alte locații interesante, încărcate de cultură și istorie, ce merită să fie vizitate.
Moldova prezintă un mod de viața simplu, apropiat de natură, păstrează tradițiile strămoșești, iar prin ospitalitatea lor, locuitorii acestei zone completează tabloul pitoresc oferit turiștilor dornici de inedit. Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat, ridicat între anii 1602-1609 în satul Mitocu Dragomirnei din comună cu același nume, județul Suceava.

În anul 2015, Mănăstirea Dragomirna a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Suceava. A fost construită de către mitropolitul Moldovei, Anastasie Crimca și este situată în apropierea pădurii Dragomirna, la 12 km nord de Suceava. Biserica mănăstirii poartă hramul “Pogorârea Sfântului Duh”. Ansamblul mănăstirii este format din cinci obiective: Biserica “Pogorârea Sf. Duh” – construită în anul 1609, Paraclisul “Sf. Nicolae” – construit în secolul XVII, Egumenia – datează din secolul XVII, Trapeza – datează din 1609 și Zidul de incintă – construit în secolul XVII.

Figura nr. 2.14 – Mănăstirea Dragomirna (Suceava)

Sursa: http://www.manastireadragomirna.ro

Cheile Bicazului sunt situate la aproximativ 20 de km de orașul Bicaz, și reprezintă una din cele mai atrăgătoare zone turistice ale țării. Situate în partea centrală a Munților Hășmaș, aparținând Carpaților Orientali, și fiind delimitate la nord și nord-vest de Suhardul Mare (1506 m) și la sud-est de Suhardul Mic (1352 m), fac legătura între județele Neamț și Harghita. Cheile, cu o lungime de 8 km, ce se întind intre stațiunea Lacu Roșu și satul Bicazul Ardelean, sunt formate de răul Bicaz și afluenții săi (din care cel mai important este Bicajelul) și leagă Transilvania de Moldova.

Construcția drumului îngust, gândit să învingă relieful cu o salbă de serpentine spectaculoase, a început în anul 1912. Inițial drumul a fost conceput pentru armată, însă s-a ajuns ulterior la una din cele mai importante cai de trecere între Transilvania și Moldova, accentuindu-i-se acest rol prin darea recentă în funcțiune a noului tunel.

Observatorul Astronomic Victor Anestin a fost înființat la 30 noiembrie 1976, la sediul muzeului. La 6 aprilie 1978 s-a obținut spațiul din str. Trotuș 8-10 și s-a început amenajarea noului spațiu. Clădirea a fost construită între anii 1910 – 1911 și avea rol de castel de alimentare cu apă a orașului, cu diametrul de cca. 12 m și înălțimea totală de aproape 25 m, are 4 niveluri, la primele trei niveluri exista câte 3 încăperi și o a patra rezervată scării de acces. În anul 1981 clădirea a fost atribuită muzeului. În toamna anului 1979, observatorul a primit sprijinul efectiv al astronomului Matei Alexescu, stabilit tot atunci la Bacău.

În iulie 1980 observatorul a fost dotat cu planetariu și două lunete. La data de 4 mai 1984 a avut loc inaugurarea expoziției de bază și a planetariului. Din 22 iunie 1995 Observatorul poartă numele lui Victor Anestin. În cadrul acestuia au avut loc numeroase reuniuni științifice și comunicări ale cercetărilor, ceea ce au impus Observatorului astronomic o prezență culturală notabilă.

Mănăstirea Coșula este situată la 20 de km sud-est de Botoșani și dateaz ă din anul 1535. A fost un important centru cultural, unde s-a făcut prima traducere din Herodot în limba română (sec. XVIII). În pictura acestei mănăstiri rămâne un mister folosirea culorii galben.

Lăcașul a fost construit din piatră iar pentru conturul ferestrelor și ocnițelor s-a folosit cărămidă. Atât la interior cât și la exterior, biserică era acoperită cu picturi valoroase din care încă au mai rams urme. Pictură originală din interiorul bisericii, a fostrealizată în anul 1538 și a fost acoperită parțial cu pictură în ulei ce datează din secolul al XIX-lea.

Mânăstirea Coșula stă cocoțată pe un pinten de deal ce pătrunde până în inima satului, spre valea râului Miletin. De aproape cinci sute de ani ea străjuiește și apără spiritualitatea creștină a locului. Mânăstirea s-a ridicat în vremurile frământate ale domnitorului Petru Rareș, pe cheltuiala lui Mateiaș Coșulvei, mare vistiernic al domnitorului. Când i s-a pus piatra de temelie, zona era una sălbatică, împădurită, izolată de „Șleahul cel Mare al Moldovei”, care pe atunci nu trecea pe lângă Coșula, traseul fiind Iași-Cotnari-Hârlău-Dracșani. Cu timpul, în jurul mânăstirii și-au făcut loc casele creștinilor, iar localitatea înfiripată a început să-și făurească propriul renume.

Castelul Sturdza de la Miclăușeni este cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza și este un castel construit în stil neogotic, între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturză și soția să Maria, în satul Miclăușeni, la o distanță de 65 km de municipiul Iași. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a dăruit vornicului Miclăuș (1380-1440), membru în Sfatul Domnesc, o moșie întinsă, situată în apropierea de Lunca Șiretului. Moșia a devenit cunoscută sub denumirea de Miclăușeni, după moartea vornicului. La 25 aprilie 1591, urmașii vornicului Miclăuș au vândut moșia către vistiernicul Simion Stroici (1550-1623). Acesta a construit aici un conac ale cărui ruine se mai puteau încă vedea la începutul secolului al XX-lea. Printr-un testament din 5 iunie 1622, vistiernicul Simion Stroici a lăsat moștenire satul Miclăușeni lui Lupu Prăjescu, iar acesta neavând urmași, l-a retrocedat fraților Ioan și Sandu Sturdza, aceștia au împărțit averile între ei, iar odată cu trecerea anilor, conacul a ajuns în posesia unuia dintre moștenitorii lui Ioan, George Sturdza, care între anii 1880 și 1904, a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene și amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Planurile construcției au fost realizate de arhitecții Iulius Reinecke și I. Grigsberg.

Conacul Rosetti-Solescu a fost ridicat în secolul al XIX-lea, la îndemnul Catincai Rosetti, soția postelnicului Iordache Rosetti, fiind o clădire reprezentativă pentru arhitectură moldovenească, ce împletește elementele tradiționale cu cele ale stilului neoclasic predominant în Europa acelor vremuri.

Clădirea conacului a fost construită din cărămidă, pe fundație de piatră, are trei nivele (demisol, parter și etaj), camerele fiind grupate în jurul unui hol central, din care se accede în toate camerele prin intermediul culoarelor. În holul central se afla o scară monumentală de lemn cu balustrada sculptată. Latura de est a fațadei are o boltă de trăsură cu arcade la parter și o terasă neacoperită la etaj. El este compus din patru monumente cu același regim: conacul propiu zis, parcul cu arbori seculari, zidul de incinta și Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, aflată la est de conac. După moartea postelnicului Iordache Rosetti și a Ecaterinei, conacul a fost lăsat moștenire fiului Constantin, iar apoi a fost moștenit de fiul său, Gheorghe Rosetti Solescu, fost ministru plenipotențiar al României la Sankt Petersburg timp de 40 de ani, apoi de fiul său, Theodor Gh. Rosetti.

CAPITOLUL 3 – MEDIUL DE LUCRU PENTRU REALIZAREA APLICAȚIEI

Pentru realizarea aplicației necesară prezentării zonelor turistice din România, am folosit limbajul Hypertext Markup Language (HTML) împreună cu editorul de text Notpad ++.

Prin intermediul limbajului HTML și editorului de text Notpad ++ am creat pagini web, care pot fi deschise printr-un browser web și afișează informațiile despre agenția de tursim creată și anume agenția denumită “Turism România”.

3.1. LIMBAJUL HYPERTEXT MARKUP LANGUAGE

HTML este un limbaj de marcare universal interpretat de browsere și se folosește pentru elaborarea diferitelor documente text cu linkuri și elemente multimedia – pagini web, prezentări, cărți electronice. Fișierele HTML sunt fișiere text. Datorită acestui fapt, ele pot fi afișate și modificate pe orice calculator cu orice sistem de operare. Extensia unui fișier HTML este .htm sau .html.

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web ) este HTML

( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite și văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independența față de platformă, structurarea formatării și legăturile hypertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet și Web. Primele specificațiile de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP și URL.

Inițial limbajul HTML a fost dezvoltat de Tim Berners-Lee în anul 1989 la CERN. HTML reprezintă o implementare a limbajului SGML (Standard Generalized Markup Language), standard internațional ISO-8879, aprobat în 1986. HTML a fost dezvoltat inițial ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizează computere diferite de a realiza schimburile de informații prin intermediul internetului.

Hipertext înseamnă că orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator ( client ) poate face referința la un alt document, ceea ce ușurează mult navigarea între multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiași document.

Structurarea riguroasă a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format în altul precum și interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
Standardul oficial HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enunțat câteva versiuni ale specificației HTML, printre care și HTML 2.0, HTML 3.0,HTML 3.2, HTML 4.0 și, cel mai recent, HTML 4.01. în același timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape și Microsoft, au dezvoltat adesea propriile "extensii" HTML în afara procesului standard și le-au încorporat în browserele lor.

În unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape , aceste extensii au devenit standarde de facto adoptate de autorii de browsere. HTML 2.0, elaborat în Iunie 1994, este standardul pe care ar trebui să-l suporte toate browserele curente – inclusiv cele mod text. HTML 2.0 reflectă concepția originală a HTML ca un limbaj de marcare independent de obiectele existente pentru așezarea lor în pagina, în loc de a specifica exact cum ar trebui să arate acestea.

Dacă doriți să fiți siguri că toți vizitatorii vor vedea paginile așa cum trebuie, folosiți tagurile HTML 2.0. Specificația HTML 3.0, Enunțata în 1995, a încercat să dezvolte HTML 2.0 prin adăugarea unor facilități precum tabelele și un mai mare control asupra textului din jurul imaginilor. Deși unele din noutățile HTML 3.0 erau deja folosite de autorii de browsere, multe nu erau incă. în unele cazuri, taguri asemănătoare implementate de autorii de browsere au devenit mai răspândite decât tagurile "oficiale".

Specificația HTML 3.0 acum a expirat, deci nu mai este un standard oficial.
în Mai 1996, W3C a scos pe piața specificația HTML 3.2, care era proiectată să reflecte și să standardizeze practicile acceptate la scară largă. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape și Microsoft plus extensii HTML răspândite. în Bilanțul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informații să utilizeze specificația HTML 3.2.Versiunile curente ale majorității browserelor ar trebui să suporte toate, sau aproape toate aceste taguri. De asemenea există extensii Netscape și Microsoft care nu fac parte din specificația HTML 3.2, ori pentru că sunt mai puțin utilizate, ori au fost omologate după apariția HTML 3.2. Pentru că navigatorul Netscape a fost printre primele browsere care suportă anumite taguri HTML 3.0, iar Netscape deține în jur de 70% din piața de browsere, mulți au crezut eronat că toate extensiile Netscape (incluzând taguri ca și facilitați ca ferestrele) fac parte din HTML 3.0 sau HTML 3.2. La momentul apariției acestui tutorial, HTML 4.0 este larg utilizat și au fost deja publicate specificațiile HTML 4.01.

Documentele HTML sunt documente în format ASCII și prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost însă dezvoltate editoare specializate care permit editarea într-un fel de WYSIWYG deși nu se poate vorbi de WYSIWYG atâta vreme cât navigatoarele afișează același document oarecum diferit, în funcție de platforma pe care rulează. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate ( și formatate ) cu alte editoare. Evident conversiile nu pot pastra decât parțial formatările anterioare deoarece limbajul HTML este încă incomplet.

3.2. STRUCTURA UNUI DOCUMENT HTML

Orice document HTML începe cu notația <html> și se termină cu notația </html>. Aceste "chestii" se numesc în literatura de specialitate "TAG-uri". Prin convenție, toate informațiile HTML încep cu o paranteză unghiulară deschisă " < " și se termină cu o paranteză unghiulară închisă " > ". Tag-urile între aceste paranteze transmit comenzi către browser pentru a afișa pagina într-un anumit mod. Unele blocuri prezintă delimitator de sfârșit de bloc, în timp ce pentru alte blocuri acest delimitator este opțional sau chiar interzis.

Între cele două marcaje <html> și </html> se introduce doua secțiuni:

secțiunea de antet <head>…</head>

corpul documentului <body>…</body>. Blocul <body>…</body> cuprinde conținutul propriu-zis al paginii HTML, adică ceea ce va fi afișat în fereastra browser-ului.

Se pot adăuga diferite etichete pentru fișier, care îndeplinesc anumite roluri, dintre acestea, cele mai relevante sunt:

eticheta pentru titlu <title>… </title>;

culoare pentru fond <body bgcolor=”…”>;

culoare pentru text <body text=”…”>;

mărime text <big>…</big>, <small>…</small>;

stiluri fizice și logice: citate <câte>…</câte>, evidențiere <em>…</em>, cod sursă <code>…</code>;

comentarii <!– și –>;

culoarea fontului <font color="…">cuvânt</font>;

blocuri <div> alături de tagul “align” se indică zona centrării prin folosirea codurilor “left”, “center”sau “right” <div align="center">;

blocuri de paragraph <p>…</p>;

blocuri <nobr> afișează textul pe o singură linie <nobr>…</nobr> ;

liste ordonate <ol>…</ol>;

liste neordonate <ul>…</ul>;

tabele și elemente tablelare: inserare tabel <table>…</table>, inserare rând <tr>…</tr>, inserare coloană <td>..</td>;

imagini <img src="locație imagine">;

adrese <address>…</address>;

butonane <button>…</button>;

hărți <map name="nume_harta"></map>;

sunete și video – multimedia se prezintă într-o multitudine de formate, în fișiere media. Modalitatea cea mai simplă de a determina tipul unui fișier media este de a analiza extensia fișierului respective (ex.: RealAudio, MIDI, MP3, MP4, RealVideo, etc).

3.3. REALIZAREA APLICAȚIEI

Pentru a realiza aplicația de prezentare a zonelor turistice din România am urmat următorii pași:

Pasul 1 – Utilizând editorul de texte Notpad ++, am creat formularul pentru pagina principală, am ales să fie format din trei cadre și am stabilit proporția pe care am dorit să o dețină fiecare cadru. Formularul respective va afișa interfața aplicației.

Figura nr. 3.1. Cod sursă Frame1

Pasul 2 – Pentru fiecare cadru în parte am creat câte o pagină, la denumirea căreia am adăugat extensia .html , iar apoi am aduagat diferitele elemente pe care am dorit ca paginile să le afișeze

(imagini, texte și referințe către alte alte pagini).

Pasul 3 – prima pagină care este situată în partea stângă, am denumit-o “ meniustanga.html” iar în cadrul acesteia am adăugat șase imagini care reprezintă punctele de interes pentru site-ul agenției (denumite astfel: desprenoi, destinații, sejururi, lastminute, parcuri, revelion), cărora le-am pus câte o referință către alte pagini. A doua pagină a formularului a fost numită “sus.html”, conține emblema agenției, datele de contact și sloganul acesteia, iar cea de a trei-a pagină a fost numită “index.html” și prezintă o imagine de fundal.

Pasul 4 – Imaginile adăugate în pagina “meniustanga” îndeplinesc rol de butoane, iar prin accesarea lor, se face trimiterea către alte pagini web care conțin alte elemente ce vor fi afișate.

Pagina denumită “desprenoi” conține informații generale despre activitatea agenției de turism “Tursim România”.

Figura nr. 3.2. – Cod sursa Pagina “despre noi”

Pagina “destinații” conține regiunile turistice pe care agenția le descrie: Maramureș, Bucovina, Crisana, Transilvania, Banat, Oltenia, Dobrogea, Muntenia și Moldova. Acestea sunt enumerate tot prin intermediul unor imagini iar la accesarea lor, se deschid alte pagini, care prezintă obiectivele turistice propuse de agenție pentru fiecare zonă în parte.

Figura nr. 3.3. – Cod sursă pagina “Destinatii”

Figura nr. 3.4. – Cod sursa Pagina “Maramures”

În pagina “sejururi” se găsesc ofertele anuale pentru turiști și albume cu fotografii din destinațiile prezentate.

Pagina “lastminute” conține oferte în limita stocului disponibil.

În cadrul paginii “parcuri” se regăsesc prezentate cele mai interesante parcuri din România.

Pagina “revelion” conține ofertele anuale pentru petrecerea concediilor de iarnă.

3.4. INTERFATA APLICATIEI

Prima pagină a aplicației se numește “pagina principală” și principalele informații despre agenție: date de contact, destinațiile turistice și ofertele agenției.

Figura nr. 3.5. – Interfata aplicatiei

Prin apăsarea imaginii “ despre noi” se vor afișa informațiile generale despre agenția de turism.

Figura nr. 3.6. – Informatii generale depre agentie

Imaginea “destinații” afișează zonele turistice expluatate de agenția de turism și o imagine cu un colaj de fotografii din cadrul zonelor respective.

Figura nr. 3.7. –Destinatii turistice

Pentru a vizualiza obiectivele turistice propuse de agenție se dă clik pe fiecare destinație și vor fi afișate fotografii și descrieri ale obiectivelor respective.

Figura nr. 3.8. – Obiective turistice

Imaginile “sejururi”, “last minute”, “parcuri” și “revelion” conțin oferte pentru vacanțe anuale sau în limita stocului disponibil, fotografii și descrieri ale ofertelor precum și informații depsre prețurile ofertelor și facilitățile din cadrul acestora.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Aplicația realizată prezintă agenția de turism România Tour și obiectivele acesteia.

România Tour este o agenție de turism care promovează obiective turistice de pe teritoriul României, incurajuand astfel turismul în România. Agenția pune în prim plan complexitatea și valoarea turistică a țării care este recunoscută pe plan mondial, atât datorită peisajelor și climei țării cât și datorită diverselor monumente care au fost păstrate de-a lungul anilor.

Opiniile referitoare la potențialul turistic al României sunt aproape unanime, punând în evidența calitatea deosebită a acestuia și constituie o premisă că turismul exploatat la adevărată să valoare, să se constituie în unul din principalele motoare ale dezvoltării durabile. În cadrul potențialul turistic al României – privit în sens general – se distinge zonă montană, că având numeroase caracteristici pozitive, capabile să constituie premisele unei intensificări a activității turistice. Astfel conform criteriilor CE-Rez.1257/99, rev., zonă montană a României are 74.000 km2 și concentrează 3,6 milioane de locuitori. Aceste cifre corespund unei ponderi de aproximativ o treime – 31%- din suprafața totală a țării. Populația zonei montane este estimată la 3,6 milioane de locuitori, ceea ce corespunde unei ponderi de aproximativ 15% din totalul populației.

Carpații Românești, atât prin desfășurarea extinsă, cât și prin poziția centrală, configurația generală și altitudinala, se impun că o componența de bază în structură geografică și peisagistică a României. Cu aceeași importantă se înscriu și în activitatea de turism prin bogăția și varietatea potențialului lor turistic, prezentând o serie de elemente specifice acestora: faună, vegetație și floră, influențate de clima care este diferită pe timpul anului.

Pentru realizarea aplicației am folosit limbajul Hipertext Markup Language, acesta redus la esența reprezintă un set de coduri speciale care se inserează într-un text, pentru a adaugă informații despre formatare și despre legături. HTML se bazează pe Limbajul Generalizat Standard de Marcare ( Standard Generalized Markup Language-SGML).

În lucrare am scris informații despre zonele turistice pe care agenția le propune, am prezentat imagini cu acestea și am descris limbajul utilizat și modalitatea de implementarea a aplicației.

Capitolul 1 cuprinde prezentarea generală a României: așezarea geografică, relieful, clima, faună, vegetația și agricultura acesteia.

Capitolul 2 conține descrierea zonelor turistice ale României, obiectivelor turistice pe care agenția Turism România le propune turiștilor precum și ofertele acesteia.

Capitolul 3 cuprinde informații despre limbajul HTML și modalitatea de realizare a plicatiei precum și prezentarea acesteia.

Avantajele utilizării acestei aplicații sunt:

– Aplicația poate fi folosită cu usurintă, fără a fi nevoie de personal cu studii de specialitate.

– Limbajul HTML este extrem de complex și se pot realiză foarte multe operațiuni prin intermediul acestuia.

– Prețul pentru realizarea site-ului prin intermediul HTML este extrem de accesibil pentru orice fiind vorba despre un limbaj pe care 95% dintre programatori îl cunosc în cele mai mici detalii, iar serviciile de acest gen sunt oferite de majoritatea firmelor de web design și freelanceri care pot dezvoltă un site perfect funcțional.

– Excluzând din discuție prețul pentru implementarea aplicației, site-ul creat prin HTML se poate caracteriza că fiind simplu și de “bun gust”, mai ales dacă ne raportăm la proiectele dezvoltate de programatori care au cunoștințe temeinice în acest domeniu. Simplitatea HTML se rezumă la structură site-ului, interfață grafica și codul sursă, acesta din urmă, dacă este scris corect, ajută la obținerea unei viteze de încărcare a site-ului extrem de ridicată și la o indexare facilă din partea motoarelor de căutare.

Dezavantajele utilizării aplicației:

– Limbajul HTML, dacă este utilizat singular, nu are capacitatea de a dezvoltă site-uri foarte complex, acesta are o structură statică.

– Funcționalitățile unui site sunt dintre cele mai diversificate însă site-urile HTML putem spune că nu le dețin. Făcând referire la panoul de administrare cu o însemnătate ridicată pentru o agenție care dorește o manageriere rapidă a conținutului, la colaborarea dintre site și o bază de date capabilă să stocheze diverse informații precum conturi de utilizatori sau articole de blog, apare imposibilitatea de a genera un modul de căutare în site a diverselor informații, cât și absența unei funcții de înregistrare sau logare a vizitatorilor.

Propuneri pentru îmbunătățirea aplicației:

– Implementarea mai multor funcții pentru aplicație (o descrire mai amănunțită a obiectivelor turistice, adugarea mai multor imagini, sau chiar video).

– Implementarea unei baze de date pentru aplicație – această este utilă atât pentru utilizatori cât și pentru agenție.

– Introducerea unor informații cu recenzii din partea clirntilor care au ales serviciile agenției.

BIBLIOGRAFIE

Bacivarov A., Ciuchi C., Petrică G., (2016), Programare web. Aplicații în HTML, CSS, JavaScript, Ed. Romană, București

Cruțe A., (2016), Coding HTML CSS Java Made Easy: Web, Apps and Desktop, Ed. AuthorHouse

Pătruț B., (1998), Internet pentru începători , Ed. Teora

Gluck E., Roz A ,. (1982), Ghid HTML, Arad

Petrescu L,. (2004), Internet, HTML și Baze de date, Ed. Romana

Head First HTML and CSS,. (2012)

Mănescu M ,. Cum realizăm un site web

Sorin T ,. Hutanu V,. (2004), Crearea și programarea paginilopr web, Ed. L&S Informat

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia

https://biblioteca.regielive.ro/cursuri/geografie/pozitia-geografica-a-romaniei-pe-glob-si-in-europa-199219.html

http://ro-geo.ro/romania-date-generale/

http://www.viseudesus.ro/mocanita/prezentare-mocanita

http://www.informatia-zilei.ro/mm/cultura/rezervatia-naturala-pietrosu-mare

În picioare de aproape 1000 de ani: Cetatea Medievală a Severinului