Programul de studii: Drept [614449]

UNIVERSITATEA „VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
Programul de studii: Drept

RAPORTUL ÎNTRE DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC ȘI
DREPTUL INTERN AL STATELOR
DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC

PROF: CONF. UNIV. DR. CONSTAN ȚA MĂTUȘESCU

STUDENT: [anonimizat]

2
CUPRINS

Aspecte introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 3
1. Asemănări între dreptul internațional și dreptul intern al statelor …………………….. 3
2. Deosebiri între dreptul internațional și dreptul intern al statelor ………………………. 3
2.1 Deosebiri privitoare la obiectul de reglementare ………………………….. ……………. 3
2.2 Deosebiri privitoare la modalitatea de elaborare a normelor ………………………. 4
2.3 Deosebiri privitoare la subiectele de drept ………………………….. …………………….. 4
2.4 Deosebiri privitoare la izvoarele dreptului internațional ………………………….. … 4
2.5 Deosebiri privitoare la sistemul de aplicare și sancționare a normelor ………… 4
3. Raportul dintre dreptul internațional public și dreptul intern al statelor membre 5
3.1 Dualism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
3.2 Monism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 7
3.2.1 Monismul cu primatul dreptului intern asupra dreptului internațional ………… 7
3.2.2 Monismul cu primatul dreptului internațional asupra dreptului i ntern ………… 7
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 9
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9

3
RAPORTUL ÎNTRE DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC ȘI DREPTUL I NTERN
AL STATELOR

Aspecte introductive
1. Asemănări între dreptul internațional și dreptul intern al statelor
Dreptul internațional public și dreptul intern al satelor reprezintă două sisteme de drept,
fiecare având proprile sale elemente definitorii și e lemente caracteristice. Acestea au o serie
de trăsături comune, precum1:
a) Ambele reprezintă un sistem de norme juridice și principii ce reglementeaza anumite
relații sociale. Iar respectarea acestora se poate realiza la nevoie prin forță.
b) Atât dreptul int ern, cât și dreptul internațional au o structură asemănătoare (principii,
norme, instituții).
c) Constrângerea/ aplicarea forței în vederea asigurării respectării normelor. Această
constrângere este realizată de către subiecții dreptului internațional (state le) pe baza
acordurilor încheiate.
Însă, dreptul internațional prezintă o serie de deosebiri în raport cu dreptul intern al
statului, iar acestea se referă la obiectul de reglementare, elaborarea normelor, subiectele
dreptului, sistemul de aplicare și san cționarea normelor.
2. Deosebiri între dreptul internațional și dreptul intern al statelor
2.1 Deosebiri privitoare la obiectul de reglementare
Dreptul internațional este defint ca fiind „un ansamblu de principii și norme create de
către state pe baza acordului de voință, exprimate în forme juridice specifice (tratate, cutuma),
pentru a reglementa relațiile dintre ele privind pacea, securitatea și cooperarea internațională,
norme a căror aplicare este realizată prin respectarea de bună voie, iar în caz de necesit ate,
prin sancțiunea individuală sau colectivă a statelor ”2, prin urmare identificăm subiectele
dreptului internațional, relațiile dintre acestea și importanța acestora, precum și obiectul
dreptului.
Dreptul internațional reglementează relațiil e sociale c are depăș esc limitele compentenței
interne și teritoriale a statelor, pe când dreptul intern reglementează relațiile sociale în cadul
fiecărui stat concret.

1 Adrian Burian, Drept internațional public , Universitatea de Stat din Moldova, Universitatea de
Studii Europene din Moldova,Asociația de Drept Internațional din Republic Mo ldova, Ediț ia a III -a,
Chișinău, 2009, pag. 18-19.
2 Constanța Mătușescu , Suport de curs -Drept internațional public , Târgoviște, p ag. 6.

4
Referior la obiectul de reglementare, obiectul dreptului intern îl reprezintă reglementarea
relați ilor sociale dintre persoane care alcătuiesc populația acelui stat. Comparativ cu dreptul
internațional, obiectul îl formează statele ce sunt parte.
2.2 Deosebiri privitoare la modalitatea de elaborare a normelor
La nivel intern, statul este cel care stabileș te și elaborează normele cu privire la
organizarea, funcționarea și structura sa. Prin urmare, normele sunt rezultatul voinței unei
autorități centrale (legislative). În cadrul unui sistem constituțional puterea legislativă este
reprezentată de Parlament, acesta elaborează legile statului respectiv – legi care sunt obligatorii
pe întreg teritoriu și pentru toți cetățenii statului. Comparativ cu dreptul internațional, normele
acestuia se formează prin acordul statelor, prin exprimarea liberului consimtământ .
2.3 Deosebiri privitoare la subiectele de drept
În cadrul dreptului internațional subiectele de drept sunt atât stale membre, cât și
organizațiile internaționale. Acestea au drepturi și obligații în plan internațional și au ca
obiectiv stabilirea unei bune co nduite în cadrul acestora. Statele membre sunt principalele
participante în cadrul relațiilor internaționale, deoarece prin acordul exprimat, creează relații
interstatale determinând astfel statutul juridic al altor participanți, În ceea ce privește dreptu l
intern, subiectele sunt persoane fizice și persoane juridice (autorități publice, asociații).
2.4 Deosebiri privitoare la izvoarele dreptului internațional
Principalele izvoare în dreptul internațional sunt cutuma și tratele internaționale, iar în
dreptul in tern acestea sunt legea și actul normativ subordonat legii.
2.5 Deosebiri privitoare la sistemul de ap licare și sancționare a normelor
În ordinea juridică internațională nu există, în mod general, autorități ale administrației
publice care să aplice sancți uni în cazul încălcării normelor juridice. În mod normal, acest
lucru se realizează de către organele specializate ale statelor, statele fiind obligate să respecte
tratatele internaționale, precum și alte norme ale dreptului internațional. Cu privire la
sancțiunile aplicabile acestea sunt împărțite în două categorii: sancțiuni cu folosirea forței
armate și sancțiuni fără folosirea forței armate. În cadrul celor cu folosirea forței armate, Carta
ONU instituie în Capitolul VII, art, 42 un sistem de sancțiuni colective împotriva amenințării
contra păcii, violării păcii, a actelor de agresiune.3 Iar, cu privire la sancțiunile fără folosirea
forței armate, normele de drept internațional prevăd numeroase sancțini, precum: Consiliul de
Securitate, conform art.41 di n Carta ONU poate la decizia întreruperii totale sau parțiale a

3 Articolul 42 din Carta ONU prevede dreptul Consiliului de Securitate de a întreprinde,cu forte
aeriene, navale sau terestre, orice acțiune pe care o considera necesară pentru menținerea sau
restabilirea păcii și securității internaționale. Aceasta acțiune poate cuprinde demonstratii măsuri de
blocada și alte operațiuni executate de forte aeriene, maritime sau terestre ale Membrilor Națiunilor
Unite.

5
relațiilor economice, a comunicațiilor feroviare, maritime, aeriene, ruperea relațiilor
diplomatice, dar și suspendarea sau excluderea din anu mite organizații internaționale

3. Raportul dintre dreptul internațional public și dreptul intern al statelor
membre
Deși diferite, cele două sisteme se întrepătrund prin intermediul statelor, care sunt
creatoare atât ale normelor de drept internațional, cât și ale normelor de drept intern și care
veghează la aplicarea lor atât în ordinea internă a statelor, cât și în ordinea internațională.
Astfel, există norme de drept internațional, în special cele cuprinse în tratate internaționale, în
temeiul cărora statele care devin părți ale acestor tratate sunt obl igate să ia anumite măsuri în
planul legislației lor interne, pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor ce le revin din aceste
tratate.
Dintre domeniile, în care statele sunt obligate prin clauzele unor convenții internaționale
să adopte anumite măsur i pe plan legislativ intern, menționăm: drepturile omului,
transporturile internaționale pe uscat, pe mare, traficul aerian de mărfuri și călători,
combaterea poluării, a terorismului.4 De exemplu, există tratate care pot aduce modificări în
legea internă sau să prevadă obligația statelor de a adopta anumite reglementări interne ca, de
exemplu, în domeniul capturării ilicite a aeronavelor.
Există, de asemenea, o serie de reglementări interne speci fice fiecărui stat, care privesc î n
mod direct relațiile resp ectivului stat cu alte state sau organizații internați onale, care produc
deci efecte î n ordinea internațională . În această categorie intră, de exemplu, numirea și
funcțiile misiunilor diplomatice, competența orga nelor statului prin intermediul cărora se
desfășoară relațiile sale externe, problemele privind cetățenia, statutul juridic al străinilor,
procedurile interne prin intermediul cărora un stat devine parte la tratatele internaționale.
Dreptul internațional exercitând o influență substanțială în sensul unificării unor concepte
și reglementări de drept intern. Pornindu -se de la ideea că dreptul internațional exprimă
interesele superioare comune ale societății internaționale, statelor le revine obligația de a -și
adapta propria legislație la exigențele și la regulile de drept internațional, existând, astfel,
elemente ale unui proces de internaționalizare a dreptului intern.
În decursul timpului în doctrina dreptului internațional s -au conturat în legătură cu acest
raport, două categorii de opinii asupra acestui raport între dreptul internațional public și
dreptul intern al statelor. În ac este opinii și -au găsit expresii în cele două poziții fundamentale
din doctrina de drept internațional cu privire la fundamentul acestuia. Una dintre aceste poziții

4 Raluca Miga -Beșteliu , Drept internațional -introducere în dreptul internațional , Editura ALL,
București, 1998, p ag. 455.

6
este concepția voluntaristă asupra dreptului internațional public. Ea susțin e că fundamentul
acestui drept, al normelor sale, este consimțământul statelor, ca expresie a acordului lor de
voință. în c hestiunea raportului între cele două sisteme de drept, concepția voluntaristă asupra
dreptului internațional public a condus la apariția „teoriei dualiste”.
Cealaltă poziție doctrinară privind fundamentul dreptului internațional public este
concepția obiectivistă. Ea consideră că originea ordinii juridi ce este în afara voinței umane.
Această concepție a generat „teoriile moniste” referitoare la raportul între dreptul internațional
public și dreptul intern al statelor.
3.1 Dualism
Teoria dualistă a fost elaborată în doctrina germană și italiană la sfârșit ul secolului al
XIX-lea și început de secol XX), iar conform acestei teorii cele două sisteme de drept sunt
egale, dar diferite, acționează pe planuri diferite având izvoare și destinatari diferiți. Prin
urmare cele două au un domeniu de reglementare speci fic-propriu neputându -se astfel
intersecta. 5
Conform acestei teorii, cele două sisteme de drept sunt egale, însă sunt independente și
separate. Ele nu se întâlnesc, nu au puncte de contact asemenea liniilor paralele.
În susținerea acestei teorii, adepții ei invocă următoarele argumente:
a) deosebirile existente între cele două sisteme de drept, îndeosebi izvoarele lor (drep tul
internațional iind expresia acordului de voință a, cel puțin, două state, în timp ce dreptul intern
exprimă voință unilaterală a un ui stat);
b) deosebirile existente între cele două sisteme de drept cu privire la subiectele lor, mai
ales în perioada în care unicul subiect de drept internațional era statul;
c) deosebirile existente între cele două sisteme de drept în aspectul garantări i lor prin forța
coercitivă. Dreptul intern este garantat printr -un întreg sistem de organe (executive și
judecătorești) ale statului care au caracter permanent și obligatoriu pentru subiectele sale. În
ordinea juridică internațională nu sunt, încă, instit uite astfel de organe.
Garantarea dreptului internațional iind realizată de către state, în mod individual sau
colectiv (prin intermediul unor organizații interna ționale, în special, prin ONU).
De aici se poate trage concluzia că normele dreptului interna țional nu au valoare
obligatorie pentru dreptul intern, deși statul este subiect de drept internațional și creator al
dreptului intern, și ca atare – obligat să asigure conformitatea acestuia cu angajamentele
asumate față de alte state.
Dreptul intern s -ar aplica întotdeauna, indiferent dacă e în concordanță cu dreptul
internațional, staul respectiv purtând însă răspunderea internațională pentru că nu a luat

5 Constanța Mătușescu , Suport de curs -Drept internațional public , Târgoviște, p ag. 11.

7
măsurile necesare în acest scop. Pentru a se aplica în ordinea juridică internă, o normă de
drept i nternațional trebuie transformată într -o normă de drept intern, adică reprodusă de legile
interne devenită internă, norma juridică respectivă poate fi modi ficată de o lege ulterioară,
ceea c e atrage răspunderea statului.
3.2 Monism
Teoria monistă este cons truită și susținută pe ideea că dreptul internațional și dreptul
intern formează o singură ordine juridică, un singur sistem juridic intre normele căruia există
o ierarhizare. Drept urmare, teoria monistă, are ca fundament „ideea ansamblului normelor
juridice ale celor două sisteme de drep t și subordonarea unui drept față de celalalte și cuprinde
două variante:
a) monismul cu primatul dreptului intern asupra dreptului internațional;
b) monismul cu primatul dreptului internațional asupra dreptului intern ”6.
3.2.1 Monismul cu primatul dreptului intern asupra dreptului internațional
Prima variantă susține independența și suveranitatea deplină a statelor, încearcă sa
demonstreze că dreptul internațional reprezintă o proiectare în sfera raporturilor dintre state a
unor norme din dreptul intern, dreptul internațional derivând deci, din dreptul intern al
fiecărui stat7.
Prin urmare, această terorie stabilește faptul că dreptul internațional ar fi un drept extern
al statulu i, subordonat dreptului intern. Susținătorii te oriei primatului dreptului intern asupra
dreptului internațional și subordonarea acestuia din urmă față de dreptul intern, invocă
următoarele argumente:
a) inexistența în ordinea juridică internațională a unei autorități suprastatale care să
elaboreze legile internaționale. În consecință, iecare stat este îndreptățit, ca în temeiul
suveranității sale, să -și stabilească singur obligațiile și drepturile sale internaționale;
b) fiecare stat este singurul judecător al modului în care își îndeplinește obligațiile
internaționale;
c) fundamentul constituțional al competenței autorităților statelor de a încheia tratate
internaționale8.
3.2.2 Monismul cu primatul dreptului internațional asupra dreptului intern
Ca reacție la prima terorie, a apărut o altă variantă care susține faptul că „ dreptul
internațional public ar determina limitele competenț elor dreptului intern al statelor”.9 Drept
urmare, se poate afirma existența unei ordini juridice naționale .

6 Constanța Mătușescu , Suport de curs -Drept internațional public , Târgoviște, p ag. 12.
7 Ibidem, p. 12.
8 Marțian Niciu, Drept internațional public, Editura Fundației „Chemarea”, vol.I, Iași, 1993, pag. 325.

8
Teoriile moniste sub ambele variante sunt în contradicție cu natura dreptul ui inter național
și a dreptului intern. Concepția primatului dreptului intern neagă în esență caracterul
obligatoriu și însăși existența dreptului internațional. Concepția primatului dreptului
internațional, într -un sens absolut, este contrară naturii aces tuia de drept interstatal și nu
suprastatal.

Concluzii

Raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern trebuie abordat prin prisma
interferenței care există între aceste două ordini de drept. Ambele ordini de drept sunt
rezultatul manifestării ac eleiași puteri de stat, unitatea dintre politica internă și externă a
statului determină c orelația dintre ele, normele de drept intern neputând contrazice normele și
principiile dreptului internațional pe care statul în cauză s -a angajat să le respecte, un stat,
constituindu -se parte la un tratat inte rnațional, își asumă obligația ca legislația sa internă să nu
contrazică normele stabilite.
Pentru a evita unele probleme, C onstituțiile multor state conțin norme de p reluare sau
receptare globală a dreptului i nternațional, ca parte a dreptului intern. Acestea fiind norme cu
o valoare constituțională, ele prevalează față de legile interne ordinare, ceea ce asigură
aplicarea automată a tratatelor în d reptul intern, și, prin urmare, primatul normelor respective
ale dreptului internaționa l. Aceasta nu înseamnă însă că ordinea lor juridică internă ar
„deriva” din dreptul internațional, aces ta rămâne un drept interstatal, dar nu un fel de
legislație internațională care s -ar substitui dreptului intern.
Așadar, in fluențându -se reciproc, dar păstrându -și fiecare speci ficul său, cele două
sisteme coexistă într -un raport de coordonare.

9 Constanța Mătușescu , Suport de curs -Drept internațional p ublic , Târgoviște, p ag. 12.

9

Bibliografie

I. Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de specialitate

1. Constanța Mătușescu , Suport de curs -Drept internațional public , Târgoviște,2020 –
2021.
2. Adrian Burian, Drept internațional public , Universitatea de Stat din Moldova,
Universitatea de Studii Europene din Moldova, Asociația de Drept Internațional din
Republic Moldova, Ediția a I II-a, Chișinău, 2009.
3. Raluca Miga -Beșteliu , Drept internațional – introducere în dreptul internațional ,
Editura ALL, București, 1998.
4. Marțian Niciu, Drept internațional public , Editura Fundației „Chemarea”, vol.I, Iași,
1993 .
II. Acte normative

1. Carta Națiu nilor Unite din 26 iunie 1945, p ublicat ă în Monitorul Oficial din 26 iunie
1945 .