Programul de Studii Design [303382]

[anonimizat]: Studentă:

Lec. Univ. Dr. Mihnea George Ciprian Gábor Boglá[anonimizat]

2019

Cuprins:

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………….3 p. …

CAPITOLUL 1. Istoric ………………………………………………………………………9 p. …

1.1. Istoria parcurilor …………………………………………………………………9 p. …

1.2. Istoria mobilierelor urbane ………………………………………………..14 p. …

1.3. Istoria bicicletelor și bicicletelor electrice ……………………………19 p. …

CAPITOLUL 2. Surse de inspirație ……………………………………………………23 p. …

2.1. Descriere și semnificații……………………………………………………..23 p. …

CAPITOLUL 3. Concept……………………………………………………………………30 p. …

3.1 Publicul țintă……………………………………………………………………..30 p. …

3.2 Avantaje și dezavantaje……………………………………………………….33 p. …

3.3 Descrierea ideii finale…………………………………………………………34 p. …

CAPITOLUL 4. Materiale și culori……………………………………………………37 p. …

4.1 Materialele folosite……………………………………………………………..37 p. …

4.2 Simbolistica culorii…………………………………………………………….38 p. …

CAPITOLUL 5. Derularea proiectului……………………………………………….39 p. …

5.1 Schițe de idei…………………………………………………………………….39 p. …

5.2 Desene tehnice ………………………………………………………………….45 p. …

5.3 Modelul 3D………………………………………………………………………47 p. …

CONCLUZII …………………………………………………………………………………….52 p. …

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………….55 p. …

[anonimizat]- Napoca. [anonimizat]-o [anonimizat], [anonimizat]-se spațiul existent la adevărata lui valoare.

[anonimizat] – Napoca, [anonimizat]. [anonimizat]: [anonimizat]-a [anonimizat]. [anonimizat], ultra-modern si liniștit. [anonimizat] natura. Totodată, se dorește și o reconexiune între generații (seniori-adulți-copii).

Lucrarea este concepută în contextul unei ample dezvoltări a științei amenajării urbane. Astfel, putem vorbi despre viața cotidiană urbană, care urmărește o concentrare mare de oameni, fiecare cu preocupările proprii, dorindu-și satisfacția nevoilor imediate, și nu numai, fiind nevoiți să interacționeze unii cu ceilalți pentru a-și atinge scopurile. Iar amenajările urbane servesc acestui scop, prin reconstruirea localităților și echiparea acestora, adaptându-le cerințelor vieții contemporane.

Modernizarea urbană este un proces continuu de adaptare la cerințele mereu înnoite ale populației și devine un mijloc de supraviețuire a orașelor. De aceea, rezultă o necesitate continuă de a realiza un volum uriaș de construcții într-un timp relativ scurt, ceea ce impune evoluții rapide ale mediului urban. Astfel, domeniul ales este unul complex, vast și extrem de important, iar proiectul pe care îl voi prezenta înfățișează un parc verde inteligent și cu un puternic impact cultural. Doresc să creez un spațiu inedit, care să reprezinte o sursă de interes pentru turismul zonal. Mai mult de atât, se dorește a fi o zonă care să reflecte ideea de evoluție, de schimbare și care să reconecteze oamenii, având în vedere și discrepanța existentă între generații.

Prin urmare, parcul este împărțit în patru zone care să ofere “intimitate” fiecărei generații. De asemenea, fiecărei regiuni îi corespunde o anumită zonă climatică. Aceste ipoteze au fost confirmate în urma unor analize cantitative și calitative, fiind menite să reflecte și să studieze realitatea socială. Astfel, soluția oferită pentru acest proiect se va baza pe date concrete.

Au fost utilizate metode precum “sondajul de opinie”, concretizat prin aplicarea unui chestionar, pentru a vedea opiniile populației cu privire la situația actuală a parcului și care sunt așteptările acestora cu privire la modernizarea spațiului. Drept eșantion, au fost chestionate atât persoanele tinere cât și cele mai în vârstă, îndeosebi părinți care ies cu copiii la joacă, având în vedere că aceștia își petrec timpul liber în parcuri sau alte spații amenajate pentru recreere.

Prima zonă o reprezintă partea centrală a parcului care asigură și joncțiunea cu celelalte zone. Clima predominantă este cea oceanică, fiind necesare a fi identificate forme și idei reprezentative pentru acest tip de climă. Astfel, s-a ajuns la o structură arhitecturala în formă de pisică de mare, a cărei prelungiri a cozii duc direct spre zona de copii, formând o conexiune strânsă între cele două regiuni. În centrul structurii în formă de pisică de mare este adăpostită o bibliotecă în aer liber, creându-se un spațiu relaxant și liniștit, unde să poți savura o carte alături de prieteni sau familie. De asemenea, există și posibilitatea de proiectare pe “tavanul” structurii, unde să poți petrece un timp îmbucurător în nopțile de vară, alături de persoanele dragi ție și persoanele pe care nu ai avut prilejul să le cunoști, oferind posibilitatea de a crea noi prietenii.

A doua regiune corespunde seniorilor, iar structurile arhitecturale sunt inspirate din junglă. Oferindu-se o zonă verde, unde să poți lua o pauză de la rutină și stresul zilnic, seniorii au ocazia să se bucure de natură, alături de nepoți, plantând și având grijă de diverse plante în spațiul special amenajat, și anume grădina verticală. Tot aici, există și posibilitatea de a te întrece în strategii și distracție, cu o partidă de șah, dame, table, etc, Acest lucru, se datorează existenței băncilor special confecționate pentru jocuri digitale, care sunt alimentate de panouri solare fotovoltaice, fiind și o sursă importantă de iluminare a parcului. Zona este gândită pentru a satisface nevoile celor care doresc să stea într-o zonă liniștită, înconjurată de verdeață, unde căldura soarelui să ofere un moment de pace și odihnă.

A treia zonă este special amenajată pentru familie, în special pentru acei părinți care ies adesea cu copiii mici la o plimbare prin parc. Spațiul este inspirat din zona deșertului și oferă multiple locuri de odihnă, precum și un spațiu de joacă adecvat pentru cei mici. Încă de la intrare, se poate observa o structură în forma unui canion, care servește drept "locuri de odihnă pentru toate vârstele", în imediata apropriere fiind un joc care a luat forma unei meduze, conceput pentru copiii sub 5 ani. Spațiul mai cuprinde și gropi de nisip, inspirate din dunele de nisip, unde copiii se pot juca în voie. Iar dacă este necesar, se pot curăța la cișmeaua acoperită, cu o structură arhitecturală sub forma unui cactus.

Ultima zonă include spațiul de joacă pentru copiii de toate vârstele, iar clima reprezentativă este cea rece-antarctică. Forma spațiului este inspirată din iglu, o formațiune de blocuri de zăpadă sau gheață realizată sub forma unui dom. Acest pavilion este inspirat din acest tip de locuință temporară ori permanentă și are o formă organică, structura sa fiind realizată din fâșii de lemn așezate la o distanță anume.

Cu toate că parcul are multe zone de lectură si relaxare, am concluzionat că este nevoie și de un spațiu unde copiii să fie activi din punct de vedere fizic, ceea ce înseamnă că am inclus jocuri precum: tobogane, leagăne, jocuri de cățărat, ș.a.m.d. Totul poate fi adaptat în funcție de spațiul disponibil, astfel dându-se posibilitatea de a fi implementat și în alte parcuri existente.

De menționat mai este faptul că am mai conceput și un loc unde copiii să se poată bucura și de jocurile digitale, având o structură spațioasa, al cărei “parter” include trei ecrane de proiectare (tip panou), iar la etaj se găsesc panouri solare fotovoltaice și locuri de odihnă.

Acest spațiu va deveni un punct de atracție, de reacție și de petrecere a timpului liber, totul pornind de la nevoile populației, de la așteptările și dorințele lor, în condițiile în care cei care vor beneficia de acest proiect sunt cetățenii. Intenția este de a moderniza un spațiu căruia îi lipsește acest lucru, care v-a reflecta evoluția și dezvoltarea orașului Cluj-Napoca și care îi atestă situația economică și socială.

Prezenta lucrare de licență se numește „Mobilier urban pentru parcuri și spații de joacă”, iar în cadrul acestei teme o să dezvolt diferite posibilități de relaxare, suport pentru parcarea bicicletelor tradiționale dar și a celor electrice, inclusiv pentru încărcarea acestora.

Am ales această temă deoarece consider că legătura dintre generații este importantă. În zilele noastre nu există o legătură foarte strânsă între generații, de aceea este foarte importantă construirea spațiilor verzi, în comunitățile urbane, unde se poate ieși și petrece mai mult timp împreună. Consider că spațiile verzi asigură oportunități de a petrece mai mult timp în aer liber. Spațiile verzi trebuie să ne ofere locuri de relaxare și de mișcare, iar pentru desfășurarea activităților în aer liber este importantă realizarea unor mobiliere urbane care să asigure condiții optime în diferite activițăți. Un pas important este analizarea nevoilor locuitorilor și apoi crearea unei atmosfere ambientale în care putem să realizăm o conexiune între generații, altfel spus, o re-conectare între aceștia. De aceea, motto-ul proiectului este ,,conectarea și re-conectarea generațiilor’’.

Bazată pe acest motto, am propus realizarea unui suport pentru biciclete tradiționale și electrice. Generația mai tânără folosește biciclete electrice iar cei mai în vârstă sunt adepții bicicletelor tradiționale. O altă propunere este conceperea unei zone în care voi combina suportul pentru biciclete cu bănci realizate într-un stil modern și actual. Produsul reamintit mai sus prezintă tipuri diferite ca și: suport pentru biciclete combinat cu bancă (cu un număr definit de utilizare – 2, 4, 6 persoane), suport simplu pentru biciclete și bancă. Utilizarea elementelor se poate face separat dar și împreună, în diferite zone cu aceiași destinație.

Proiectul meu face parte din concursul oferit de Primăria Cluj-Napoca. Brief-ul concursului se găsește mai jos, în care sunt specificate criteriile legate de parcuri și spații de joacă.

Brief- ul: Concurs de soluții și idei pentru spațiu public ultramodern de joacă și lectură analogică, digitală și audio. Drept urmare a programului de Bugetare Participativă susținut de Primăria Cluj Napoca, a fost avansată ideea existenței unei zone de lectură pe raza municipiului.

Primăria Cluj Napoca a plusat pe marginea acestei solicitări, prin decizia de a crea un proiect pilot, care ulterior se dorește a fi răspândit și în alte zone vitale ale municipiului Cluj-Napoca. Pentru proiectul pilot, a fost votat spațiul verde situat pe Aleea Rășinari din cartierul Gheorgheni. Astăzi, acest spațiu este destinat riveranilor și școlarilor din zonă.

Primăria Cluj a apelat la strânsa colaborare cu Universitatea de Artă și Design din Cluj Napoca pentru a găsi cele mai inovative și autentice soluții pentru una dintre cele mai așteptate investiții locale ale anului. Proiectul se află în faza de generare de soluții și idei, urmând ca ulterior să se avanseze spre etapele superioare, respectiv de elaborare a documentației necesare, care să indice și factorii de impact socio-cultural și financiar.

Având în vedere anvergura și importanța acestui proiect pilot, care se dorește a fi extins în anii ce vor urma, este esențială analiza spațiului și înțelegerea profundă a relației pe care o are cu beneficiarii săi. Se impune o evaluare faptică a spațiului propus, deoarece acest parc este situat într-o zona închisă de clădiri relativ vechi, populată cu structuri supraterane de natură temporară, a căror documentație de amplasare și construcție este ambiguă sau inexistentă.

Metodele digitale moderne și performante de proiectare din domeniul designului de produs și arhitecturii urbane, două domenii atât de diferite dar a căror relație se întrepătrunde prin rezultate remarcabile, conduce deopotrivă la transpunerea zonei propuse spre modernizare în mediu digital. Acest lucru este esențial pentru realizarea studiilor de acces și flux, analiza scenariilor propuse, simularea impactului asupra ariei extinse, etc. Este evident o orientare a direcțiilor subordonate Primăriei Cluj Napoca pentru a transforma zona cartierului Gheorgheni într-o zona verde, modernă și liniștită. În mod concret, se dorește modernizarea zonei, cu păstrarea valențelor atât de specifice acestei zone încă de la reconstrucția ei din anii socialismului.

Capitolul unu prezintă istoria parcurilor, a bicicletelor, precum și evoluția acestora până la cele electrice. Pe lângă istoria acestora, menționez importanța mobilierelor urbane, cu un scurt istoric și cu exemplele existente, clasificarea mobilierelor, ce tipuri se găsesc pe piață și care sunt funcțiile lor.

Capitolul doi oferă o scurtă descriere a surselor de inspirație și despre semnificațiile lor, care erau factorii influențatori.

Capitolul trei prezintă conceptul, cu precizarea publicului țintă, analizarea avantajelor și dezavantajelor și găsirea unor soluții, după care urmează concluzia și descrierea ideii finale.

Capitolul patru conține propunerile pentru materiale, precum și simbolistica culorilor care se vor folosi.

Derularea se află in capitolul cinci, care conține schițele de idei, desenele tehnice, randări, macheta de studiu și o machetă finală.

CAPITOLUL 1: ISTORIC

Capitolul unu prezintă istoria parcurilor și a bicicletelor, respectiv evoluția celor din urmă, până la cele electrice. Pe lângă istoria acestora, menționez importanța mobilierelor urbane, cu un scurt istoric și cu exemplele existente.

ISTORIA PARCURILOR ȘI ZONELOR VERZI

Problematica amenajării parcurilor și a zonelor verzi a existat, în general, din cele mai vechi timpuri și chiar au existat popoare cu o cultură deosebită pentru acest lucru. Omul, în calitatea sa de creator al mediului artificial, și-a dorit întotdeauna să fie înconjurat de elemente din natură, pe care să le armonizeze în acest mediu artificial, iar de-a lungul timpului, s-au dezvoltat și conturat multiple modalități de amenajare. Cu timpul, unele concepte care au dispărut au fost regăsite și îmbogățite, iar acestea au evoluat, conturându-se stiluri definite cu modalități proprii de realizare.

Dovezile istorice ale apariției grădinilor, cum ar fi: picturile murale, mozaicurile, textele istorice ori vestigiile construcțiilor străvechi, au fost atestate la început în Orient (Asia), în nordul Africii (Egipt) și mai apoi în Europa (Grecia, Italia și peninsula Iberica), dar și în jurul golfului Mexic.

La început, grădinile din antichitate au fost create în scop utilitar, aici fiind cultivate numeroase plante cu rol alimentar, însă mai târziu au căpătat un caracter religios, dar și unul meditativ. În timp, sortimentul de plante s-a lărgit, grădinile au început să capete un caracter ornamental si recreativ, oferind umbră și răcoare.

În Orient, clima fiind una călduroasă și existând suprafețelor întinse de deșert, grădinile erau considerate adevărate oaze de răcoare, relaxare, repaus și plăcere. Însă, realizarea acestor grădini a necesitat constituirea unor sisteme de aducțiune a apei și de irigare. Grădinile din Orient se mai chemau și http://googlekepek.hu

Paradisuri sau Raiuri pe Pământ, datorită numeroaselor specii lemnoase, miresmelor diferitelor specii aromatice sau a răcorii create de apa sub formă de cascade ori bazine.

În mileniul al III-lea î.H., în Egiptul antic, pe malurile Nilului, existau numeroase terenuri fertile, care erau străbătute de canale pentru irigație, aici fiind cultivate diferite fructe și legume. În gospodăriile oamenilor se găseau și grădini de relaxare, ca o prelungire naturală a clădirilor, fiind înconjurate de ziduri sau un gard masiv din http://googlekepek.hu

lemn, și datorită acestui fapt, clădirea avea o forma regulată dreptunghiulară. Zona centrală a grădinii era străbătută de un canal cu apă sau cuprindea un bazin dreptunghiular, alungit sau în formă de T, populat cu pești și lotuși. Vegetația era distribuita astfel: în apropierea canalului sau a bazinului cu apă erau plantați arborii de talie mică, iar la periferie, arborii înalți cu port piramidal. Grădinile mai mari prezentau unele compartimentări interioare, cu ziduri scunde, în care se cultiva vița-de-vie sau alte specii cu valoare alimentară. Ca specii folosite, erau unele fructifere dar și numeroase specii forestiere, precum și numeroase specii floricole precum: mixandrele, lăcrimioarele sau trandafirii.

În Grecia, civilizatia antică a înregistrat o dezvoltare extraordinară în toate domeniile, inclusive în arta grădinăritului. La început, grecii au cultivat în grădinile lor pomi fructiferi și legume. Grădinile au aparut inițial pe lângă temple sau http://googlekepek.hu

diferite așezăminte religioase, în care se desfășurau ceremoniile de slăvire a zeilor. În secolele II-IV î.H. existau grădini pe lângă palate, gimnazii si academii, de dimensiuni relativ restrânse, ce aveau numeroase elemente cu valoare artistică, precum statui și fântâni, elemente ce întregeau vegetația abundentă. Tot în această epocă au apărut grădinile publice numite agora. Aici erau construite principalele instituții de cultură și artă în care se țineau adunările populare. Chiar dacă piața publică, numită agora, era utilizată pentru adunările populare și întâlnirile politice, aici se cultivau diferite specii de arbori, cum ar fi: platanul, ulmul, plopul, salciile plângătoare, merii, perii, rodiile, măslini palmieri, dafini, smochini, trandafiri, mirt, laur, buxus. Ca specii floricole, erau des folosite: panselele, crinii, garoafele, micsandrele, nu-mă-uita, macii, zambilele, stânjeneii și bujorii. În epoca elenistică s-au dezvoltat mici grădini ale locuințelor, numite gradini patio, în care erau prezente fântânile arteziene, mici canale sau diverse statui de nimfe.

În Europa, în Evul Mediu, s-a înregistrat un regres din acest punct de vedere, în interiorul cetăților și a castelelor, terenul disponibil pentru grădini devenind foarte limitat, deoarece era folosit mai mult în scopuri utilitare. Cu toate acestea, tradiția cultivării diferitelor plante s-a păstrat. Grădinile monahale erau compartimentate perfect geometric, cu spații distincte pentru http://googlekepek.hu

legume si pomi fructiferi, plante medicinale, aromatice, specii floristice.

Modelul grădinii medievale, a fost urmat timp de peste două secole în occidentul creștin. Acest model presupune compartimentarea grădinii în sectoare separate de cultură: – grădina cu pomi fructiferi, – grădina cu arbuști și plante ornamentale, – grădina de legume și plante medicinale, – grădina de flori. Grădinile locuintelor medievale aveau dimensiuni mai mici, fiind plane și înconjurate de ziduri.

Alcătuirea era una monotonă, având o geometrie delimitată de alei de aceeasi lățime, arbori și garduri tunse. Uneori, lipsa arborilor era suplinită prin îmbrăcarea zidurilor cu plante agățătoare precum iedera, vița-de-vie sau trandafirii urcători. Așa cum era de așteptat, grădinile regale și cele ale nobililor erau mai mari și în general compartimentate în curți geometrice separate prin garduri, cu diverse amenajări pentru amuzament (labirint, menajerie, pavilioane pentru petreceri, galerii acoperite de plante), folosite ca loc de promenadă și care făceau legătura între diferite sectoare ale grădinii. Exemple: gradinile de la Luvru si Saint-Pol.

Arta aceasta a grădinilor s-a dezvoltat rapid după prima jumătatea a sec. al XVII-lea, în Europa Occidentală, plecându-se de la școala italiană a Renașterii și de la școala franceză. Toate creațiile din această perioadă sunt cunoscute sub denumirea de grădini clasice. Exemple: Austria: – parcul Schönbrunn (Viena) – stil clasic; – Saint-James Park – model francez; – Gradinile Greenwich – model francez; Spania: – gradinile La Cranja (lânga Segovia) – model francez.

În Germania, multe parcuri au fost restructurate și reproiectate după stilul peisager, respectiv după principiile grădinilor engleze. Ca exemple pot fi amintite: Grădina engleză (München) și Parcul Public Friederichsham (Berlin).

În Italia au apărut vile cu parcuri romantice precum Villa Carraresi (Roma).

În Rusia s-a realizat cel mai mare parc peisager din Europa – Parcul Pavlovsk, lânga St. Petersburg.

În S.U.A. marile orașe sunt dotate cu mari parcuri publice și sisteme de zone verzi. Ca exemple pot fi amintite: New York – Central Park ,– Fairmount Park; Chicago – South Park; Boston – Park System.

În România, la început spațiile verzi au fost amenajate în interiorul cetăților, unde existau mici grădini cu rol dublu: utilitar și estetic. Existau și grădini cu caracter decorativ, în jurul mănăstirilor și pe lângă locuințele boierilor. Ca date istorice mai importante pot fi amintite următoarele: – în1567 la Alba Iulia este amenajată o grădina cu numeroase terase și decorată cu diferite specii de flori; – în sec. al XVI -lea se amenajează un parc la Făgăraș.

La sfârșitul secolului al XVII-lea apare un nou stil arhitectural, stilul brâncovenesc, ce împletea tradițiile românești cu numeroase elemente din arhitectura italiană și cea orientală. Astfel, au fost reamenajate în stil peisager Curtea Veche și palatul Mogoșoaia, parcul de la Bontida – Cluj al familiei Bauffy, parcul de la Gornești –Mureș, lânga castelul familiei Teleky, parcul de la Albești –Brașov, lânga castelul familiei Haller.

La sfârsitul sec. al XVIII-lea – Bucurestiul avea 80% din suprafața sa ocupată de grădini, fiind numit oraș-grădină, dar în mare parte acestea nu erau organizate.

În sec. al XIX –lea, odată cu dezvoltarea orașelor, a fabricilor și cu apariția cartierelor de locuințe, a apărut necesitatea creării de zone verzi. În perioada 1833-1840 se amenajează în Bucuresti șoseaua Kiseleff (prima arteră verde a orașului), în 1838 parcul promenadă ,,Dumbrava furnicilor’’ din Cluj, pe malul Somesului, iar în 1858, la Timisoara se amenajează primul parc al orasului.

În România s-a înregistrat o revigorare a amenajării spațiilor verzi după 1952-1953, prin reconstruirea celor existente și amenajarea unora noi. Aici amintim Parcul Sportiv din Bucuresti (în prezent Parcul National), s-a înființat Parcul Expoziției, Parcul Tineretului, parcuri în Titan, Balta Albă, Drumul Taberei, Pantelimon. Corespunzător multitudinii de stațiuni de la malul mării, a fost realizat sistemul de spații verzi de pe litoralul românesc.

În concluzie, istoria arhitecturii peisagere este în strânsă legătură cu istoria grădinăritului, fără a fi la fel de vastă. Ambele arte sunt preocupate de compoziția plantării, forma spațiului, apă, pavaj și alte structuri, dar designul grădinilor se ocupă în mod special cu spații deschise, private (parc, grădină, etc.), în timp ce designul arhitectural se ocupă atât cu spații închise cât și cu spații deschise, care sunt destinate publicului (scuar, parc rural, sisteme de parcuri, spații verzi etc.). De-a lungul secolului XX, arhitectura peisageră a suferit mai multe modificări de natură estetică și continuă să se dezvolte ca disciplină estetică. Astăzi, continuă să se creeze o inovație, pentru a oferi soluții estetice competitive pentru spațiile verzi, atât de-a lungul drumurilor cât și în parcuri și grădini.

Grădina este un spațiu care din cele mai vechi timpuri a inspirat imaginația oamenilor, un loc care a "ascuns" întâmplări, a găzduit evenimente fastuoase, a protejat îndrăgostiții, a reflectat trecerea anotimpurilor în mod spectaculos și a inspirat artiștii. Indiferent dacă încercăm să ne întoarcem în natura neatinsă de om sau dacă încercăm să organizăm noi spațiul și universul natural după regulile omului, peisagistica este un domeniu fascinant, fie că este vorba despre ordonata și fastuoasa grădină franceză, despre sălbatica și romantica grădină engleză sau despre meditativa și grațioasa grădină japoneză.

ISTORIA MOBILIERELOR URBANE

Potrivit legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor în construcții, mobilierul urban include toate elementele funcționale și/sau decorative amplasate în spațiile publice care, prin alcătuire, aspect și amplasare, conferă personalitate aparte zonei sau localității. Altfel spus, reprezintă totalitatea obiectele instalate în spațiul public al unei localități, cu scopul de a răspunde necesităților utilizatorilor, schimbând astfel imaginea localității respective. În această categorie intră: mobilierul de repaos (bănci, banchete, scaune, mese), obiectele care contribuie la păstrarea curățeniei localității (coșuri de gunoi), echipamente de iluminat stradal, comunicare și informare (afișe cu informații municipale sau culturale, plăcuțe cu nume de străzi, tabele de orientare), jocuri de copii, obiecte utile circulației vehiculelor (stâlpi delimitatori, bariere, rasteluri pentru biciclete, orologii, semafoare), jardiniere, grilaje și protectii, arbori, copertine destinate utilizatorilor de transport în comun.

Începând cu secolul XIX, mobilierul destinat spațiului public era proiectat să se armonizeze cu arhitectura urbană, inspirat din natură, folosindu-se metalul și lemnul. Termenul de mobilier urban începe să apară în 1970, concomitent cu nașterea liniilor de mobilier urban și a designului acestuia, perioadă în care apar și primele reglementări comunale ale mobilierului urban și ale concesiunii întreținerii acestuia. Amenajarea unui spațiu public este un proces relativ complex, care trebuie să satisfacă toți participanții la viața urbană. Munca arhitecților, peisagiștilor și designerilor tinde să se dezvolte împreuna cu proiectele globale, având în vedere funcționalitatea obiectelor, materialele folosite, dimensiunile, ergonomia și rezistența acestora. Pentru a răspunde necesităților utilizatorilor, amenajarea urbană tinde să dezvolte socializarea, redând spațiului public demnitatea și calitatea pierdută în timp, atribuind un rol esențial spațiilor de întălniri și repaos.

Băncile din parcuri au început să existe odată cu apariția primelor spații verzi destinate relaxării și odihnei. În culturile marilor civilizații ale Greciei antice, imperiilor Roman și Persan, băncile din grădini erau construite din marmură sau alte pietre. Finalul secolului XVIII se caracterizează prin construirea băncilor din parcuri din materiale mai ușoare (lemn așezat pe structură sau picioare metalice), apărând ideea de bancă cu modelul de sipci așezate pe o structură metalică. Aceste tipuri de bănci sunt relativ fragile, fiind vulnerabile din cauza vremii și/sau a actelor de vandalism, lemnul fiind necesar a fi înlocuit periodic. Realizarea băncilor din alte materiale a debutat spre sfârșitul secolului al XIX-lea, înlocuind astfel băncile clasice din lemn și piatră. Alături de bănci au fost create și alte tipuri de obiecte posibil a fi folosite pentru odihnă colectivă precum: banchetele, gradenele, bordările spațiilor verzi, etc. În prezent, se consideră că dezvoltarea urbana este asociată și cu dezvoltarea mobilierului urban și a componentelor lui. Mobilierul urban reprezintă un element de confort al spațiilor publice, un element de strictă necesitate, indispensabil tuturor localităților urbane sau rurale. Același tip de mobilier poate fi realizat din materiale diferite (masa plastică, lemn, beton, mozaic, oțel, fonta, etc), în funcție de elementele menționate anterior. Multifuncționalitatea produsului oferă diferite posibilități de relaxare, socializare, desfășurare de activități, alături de capacitatea acestuia de a se adapta în funcție de spațiu si zona de amplasament la dorința de socializare. Aceste caracteristici determină aprecierea favorabilă a conceptului privind încadrarea acestuia în amplasamentul urban modern.

În continuare, sunt adunate câteva exemplare întâlnite de a lungul istoriei:

Early Georgian Stool or Bench 1730:

Băncuța este menită pentru mai mult de o persoană, și are înălțimea corespunzătoare standardelor actuale. Picioarele sunt sculptate în formă de picior de leu, și este decorat în stil rococo. Șezutul este tapițat cu catifea cu modele florale.

https://www.nicholaswells.com/shop/seating/stools-

A mid- 18th century chair back settee in manner of Thomas Chippendale 1750:

Scaunele sunt tipice Chippendale cu spătare sculptate din lemn, cu picioare sculptate triple de influență gotică. Este o trecere de la o bancă de două persoane la canapeaua modernă, și deși are trei picioare în față reprezintă un moment important în dezvoltarea mobilierului pe viitor.

thtps://www.1stdibs.com/furniture/seating/settees/irish-george-ii-chippendale-mahogany-double-chair-back-settee/id-f_14286231/

A tahitian wood stool 1800:

Este un exemplar rar, este mai lat de un metru și este cioplit dintr-o singura bucată de lemn bredfruit.

https://www.google.com/search?q=a+tahitian+wood+stool+c1800&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwj898ng6OvhAhXDZVAKHfKcCboQ_AUIDigB&biw=1536&bih=674#imgdii=frvGCUMhz6U1NM:&imgrc=gtf5UouQmfBo5M:

George Bullock an Oak and Holly Window Seat 1815:

La prima vedere acest design de Bullock nu pare a fi revoluționar în mobilier, ci mai mult începutul unei reveniri. De notat esta anul de fabricare – 1815 și folosirea lemnului Oak și Holly, care sunt amândouă britanice.

https://www.christies.com/lotfinder/Lot/a-regency-mahogany-hall-bench-circa-1815-20-6142208-details.aspx

Banca Enfiel din casele de întâlnire Shaker:

Shaker-ii întotdeauna au folosit băncuțe ușor de mutat în casele și camerele de întâlnire. Designul care a fost creat în Enfield, în jurul anului 1840 este un rafinament Shaker al stilului Windsor, care se dovedește unul rezistent în timp.

Banca MT. Lebanon Shaker:

Fiind una din formele cele mai rare ale mobilei Shaker, banca e de două persoane și a fost construit spre finalul secolului XIX. Este posibil ca doar șase astfel de bănci să fi supraviețuit timpului. Mulțumită generozității unui colecționar privat, acest model se poate reproduce momentan cu acuratețe.

https://www.google.com/search?biw=1536&bih=674&tbm=isch&sa=1&ei=zgLHXNf

Banca Lebanon:

Arhitecți și profesioniști în design consultă frecvent stilul shaker pentru a rezolva problema obiectelor de șezut pentru clienții lor. Una din aceste exemple este adaptarea clasicei bănci Lebanon pentru spațiile mici: holuri, livinguri și dormitoare.

https://www.google.com/search?biw=1536&bih=674&tbm=isch&sa=1&ei=zgLHXNf_FMqS1fAP6paMwAc&q=bench+

Banca arcuită Shaker:

Arcurile armonios proporționate sunt lucrări tipice ale lui Mount Lebanon, New York shaker. Acestea sunt durabile încât să poată fi folosite în interioare umede dar și în exterior.

https://www.google.com/search?biw=1536&bih=674&tbm=isch&sa=1&ei=zgLHXNf_FMqS1fAP6paMwAc&q=bench+mt.+lebanon+shaker&oq=bench+mt.+lebanon+shaker&gs_l=img. Banca Hancock Shaker:

Băncile lungi au fost în mod particular folosite pentru Shakeri în camerele de zi, ele fiind foarte ușor de mutat de depozitat.

https://www.google.com/search?biw=1536&bih=674&tbm=isch&sa=1&ei=zgLHXNf_FMqS1fAP6paMwAc&q=bench+m

Bench, North Family, Mount Lebanon:

Băncile lungi au fost în mod particular folosite pentru Shakeri în camerele de zi, ele fiind foarte ușor de mutat de depozitat.

https://shakerml.org/to-a-green-bench-in-a-green-shade/

Bancă regândită:

Banca a fost reproiectată de către echipa Gessato, în stil minimalist și utopic, iar sursa lor de inspirație au fost băncile Shaker.

Furnishing Utopia/Shaker Reinterpreted

1.3 ISTORIA BICICLETELOR ȘI A BICICLETELOR ELECTRICE

Leonardo da Vinci a fost cel care a desenat în anul 1460, sub formă de schiță, primul vehicul pe două roți.

https://izraelinfo.com/event/leonardo-da-vinci-tel-avivban/

Germanul Karl Dreis este primul care inventează o mașinărie din lemn cu două roți în anul 1817, mașinăria fiind numită "Laufmachine", adică "mașină pentru alergat". Această bicicletă primitivă nu avea pedale, omul fiind nevoit să se împingă cu picioarele în sol pentru a se mișca.

Velocipedul a apărut în anul 1865, acest tip de bicicletă având pedale, însă plasate pe roata din față. Era construită tot din lemn, ca și predecesoarea ei fără pedale, iar roțile erau întărite cu metal.

Bicycle-ul tradus din engleză, care înseamna bicicletă, a fost cea mai cunoscuta variantă. Era o bicicletă cu o roată foarte mare în față și cu o roată mică în spate. Pedalele erau în continuare atașate de roata din față. Pentru oferirea unei călătorii mai confortabile, cauciucul a fost folosit prima oară în combinație cu spițele. Roata din față era mai mare de cât cel din spate deoarece constructorii au realizat că în acest fel o rotație a pedalelor va permite deplasarea pe o distanță mai mare. Apoi a apărut tricicleta, pentru doamne și persoanele mai cu prestanță.

http://ziarullumina.ro/o-scurta-istorie-a-bicicletei-68143.html

Un scoțian, pe nume Thomas McCall, construiește în anul 1869 o bicicletă care folosește un sistem de pârghii ce antrenează mișcarea roților din spate, ideea fiind preluată de mai mulți ingineri ai vremii. Acest model a cauzat mai multe accidente, iar oamenii credeau că este periculos, greu de stăpânit și incomod. La finalul anului 1800 au fost făcute modificări la biciclete.

Henry Lawson a creat în 1879 un model care nu s-a impus pe piață și care avea roata din față mai mare decât cel din spate, iar lanțul era conectat cu roata din spate.

John Kemp Starley era cel care a creat modelul cu roți egale și cu lanț.

Scoțianul John Dunlop a creat o nouă eră, inventând în 1888 anvelopa pneumatică, pentru a face fiului său mai comod mersul cu tricicleta.

Din acele timpuri și până în zilele noastre, caracteristicile de bază au rămas aceleași: bază romboidală (construită la început din lemn, în anii '30 din oțel și apoi din titan, dar se folosesc și materiale plastice speciale cu fibre de carbon), furca fiind fixată printr-o articulație de cadrul bicicletei, având ghidon și șa.

Prima bicicletă – moped electric a fost inventată de către un român la începutul anilor '70. Sigismund Șlaiher a dat numele Elmo mopedului, care vine din cuvintele engleze „electric moped”. Elmo funcționa trei ore și atingea viteza de 25 km/h ca și un scuter pe benzină de  50 de centimetri cubi. Elmo a fost conceput la București în laboratorul de cercetare  ICPE. Au trecut doi ani până când Sigismund și echipa lui a reușit să realizeze vehicolul care a uimit Europa. A câștigat mai multe premii și în străinătate, însă regimul comunist l-a recompensat cu doar cinci mii de lei și i-a permis să circule cu un singur prototip.

http://www.mobra.ro/index.php?p=stiri&p_title=ELMO++ELectric+MObra&nid=28&fbclid=IwAR316ulsPOROXnP1bFIAdtT5V0RRcmNWjo18X-fB-axDw4MsBn4QFRBXVEc

În principal, bicicletele electrice sunt de două mari categorii, în funcție de amplasamentul motorului. Primul tip este acela la care când motorul se găsește integrat în butuc, în roata din spate, iar al doilea tip de motor este cel amplasat central, integrat direct în construcția cadrului, în zona angrenajului pedalier.

Ilustrație proprie

Sunt și cazuri diferite în care motorul este așezat în roata din față. Componentele unei biciclete electrice sunt: bateria, motorul, trenul de rulare și mai putem menționa încărcătorul și controller-ul.

Bateriile pot fi de două feluri:

– baterii pe bază de plumb-acid, care  sunt cele mai ieftine, iar la noi în țară predomină în proporție de cca. 70% pe piața de biciclete electrice, ca urmare a costului redus; dezavantajul lor îl constituie greutatea și timpul de încărcare;

– baterii pe bază de Litiu; prețurile lor cresc în funcție de amperaj, sunt mult mai ușoare și au durata de viață dublă față de cele pe bază de plumb-acid.

Ilustrație proprie

Ca orice bicicletă, și cel electric se poate folosi ca unul tradițional. Se poate folosi bateria ca un ajutor, astfel că în timpul pedalării un senzor îi "spune" motorului să vă asiste, efortul depus în pedalare fiind minim. Se poate merge doar electric, prin accelerație, se rotește mânerul de accelerație, iar bicicleta va pleca cu o viteză variabilă în funcție de poziția în care se ține accelerația.

Încărcarea se face întotdeauna cu un încărcător original sau compatibil cu specificațiile tehnice ale bateriilor, deoarece fiecare tip de baterie se încarca cu o altă tensiune. Încărcarea bateriilor Litiu se face de obicei în 2-4 ore, iar a celor de Plumb se face în aproximativ 6-8 ore.

Ilustrație proprie

La încărcarea bateriilor pentru biciclete trebuie luat în considerare următoarele aspecte:

Respectarea polarității, în caz contrar dacă inversăm polaritățile la încărcare putem distruge acumulatorul bicicletei

Depozitarea acumulatorilor se face în spații uscate sau nu la temperaturi extreme.

Totodată acumulatori trebuie feriți de umezeală.

În cazurile în care nu se utilizează bicicleta cel mult treizeci de zile fie pe timp de vară sau iarnă aceasta necesită o încărcare.

Dacă nu se respectă acest termen există posibilitatea ca performanța acumulatorilor să scadă mult sau chiar să se distrugă.

CAPITOLUL 2. SURSE DE INSPIRAȚIE

Capitolul doi oferă o scurtă descriere a surselor de inspirație și a semnificațiilor acestora, precum și a factorilor influențatori.

2.1. DESCRIERE ȘI SEMNIFICAȚII

Cum am menționat mai sus fiecare zonă corespunde unei zone climatice (ocean, junglă, deșert, antarctică). Proiectul meu face parte din zona de familie care corespunde climei deșertului.

Deșerturile se extind pe suprafețe atât de mari încât cantitatea precipitațiilor anuale nu depășește 250 litri pe metru pătrat. De aceea, prima expresie la care se gândesc oamenii despre deșert este pustietatea, căldura imensă și nisip cât vezi cu ochii, care pare a fi jar încins. Există mai multe tipuri de deșert. Tipurile de deșert sunt: aride, nisipoase, pietroase sau stâncoase, deșerturi cu pietriș, deșerturi de sare și pustiuri de gheață.

http://googlekepek.hu

M-am inspirat din deșerturile pietroase, mai ales din deșertul Mojave din Arizona și anume din formele interesante ale stâncilor.

M-a inspirat continuitatea liniilor și armonia mișcării, iar cu ajutorul acestora voi proiecta o formă organică care totodată este și prietenoasă. Aș dori să creez un aspect care să fie atrăgător atât tinerilor cât și generațiilor mai în vârstă. Așa cum se vede că piatra e alcătuită din diferite straturi de materiale, așa vreau și eu ca obiectul meu să fie alcătut din mai multe materiale și să aibă un aspect de armonizare între materiale.

https://i.pinimg.com/736x/9c/76/a0/9c76a046087e7ab38b9c19374d15b1e9–desert-photography-landscape-photography-tips.jpg

Factorii influențatori ale designului de produs.

Un factor important îl constituie economia mijloacelor și materialelor utilizate. Estetica industrială implică o armonie intimă între caracterul funcțional și aparența exterioară. Un alt factor este unitatea compoziției, cu scopul de a forma un tot armonios.

Obiectele utile, funcționale trebuie să fie în acord cu legile echilibrului static și dinamic, prin proporții ținând cont de materialele folosite. Studiul caracterului estetic al unui produs trebuie să țină cont de durata normală de viață a produsului, față de care trebuie să fie adaptată. Estetica nu are caracter definitiv, ci este într-o continuă dezvoltare. Frumusețea lucrării este în funcție de avansul tehnologic și evoluția tehnicii implicate. Obiectele destinate mișcării în spațiu găsesc în mișcarea pe care o generalizează caracteristica esențială.

Estetica și designul implică o înțelegere a gândirii tehnice și artistice în structura obiectului considerat. Departe de a fi decor, mai mult sau mai puțin artificial, artele care concură la realizarea unui produs reușit sunt implicate în modelul conceput într-o convergență optimă cu multitudine de domenii și ramuri ale științei.

În procesul de realizare a moodboard-ul, am selectat anumite imagini din surse diferite care m-au inspirat cel mai mult și care m-au ajutat să-mi croiesc ideea pentru demersul creativ ce va fi prezentat în ultimele capitole. Moodboard- ul reprezintă formele, culorile, materialele, compozițiile principale care au avut o influență mare asupra creației. Formele sunt simple, organice și prietenoase. Culorile au un contrast plăcut și sunt deseori întâlnite în zone de relaxare precum ar fi parcurile. Pe lângă culori, am propus folosirea a două materiale, lemnul și metalul, care se regăsesc în https://ro.pinterest.com/ general în astfel de zone.

După realizarea moodborard-ului am început să mă documentez după mobiliere urbane existente, iar în continuare am adăugat câteva modele interesante:

Sursele imaginilor: http//:googlekepek.hu http//:pinterest.com

CAPITOLUL 3: CONCEPT

Capitolul trei prezintă conceptul, cu precizarea publicului țintă, analizarea avantajelor și dezavantajelor și găsirea unor soluții, după care urmează concluzia și descrierea ideii finale.

3.1. PUBLICUL ȚINTĂ

Proiectul a început cu realizarea publicului țintă. Deși este vorba despre un parc, precizarea publicului a fost o adevărată provocare, și asta pentru că parcul este folosit fără a se ține cont de vârstă. Ca să am o imagine mai clară despre loc și oamenii care petrec timp liber acolo, m-am deplasat la fața locului, împreună cu echipa care m-a ajutat. M-a surprins varietatea generațiilor, de la mămici cu bebeluși la copii de zece ani plus, până la bunici. Din cauza varietății de generații, mi-am propus să fac un chestionar.

Chestionarul m-a ajutat să clarific dorințele și nevoile localnicilor. Echipa care m-a ajutat a adunat următoarele întrebări:

O parte din echipă s-a deplasat la fața locului ca să pună întrebările locuitorilor. După ce am analizat răspunsurile, am tras concluzia că fiecare generație are pretenții diferite dar scopul lor e același, și anume să aibă un loc de relaxare unde să se poată întâlni cât mai multă lume.

După analiza chestionarelor am alcătuit o listă, în funcție de dorințele intervievaților, după cum urmează: bănci, teren de baschet, teren de fotbal, groapă de nisip, paznic, loc de închiriat mingi, pistă biciclete, coș de gunoi, WC, tobogan, flori, mese, loc de încărcat telefoane, suport de biciclete.

Poză proprie

Ca să îndeplinim dorințele fiecăruia am propus structurarea parcului în diferite zone. Zonele ne ajută ca să oferim intimitate fiecărui generații. Parcul a fost împărțit în patru zone.

Poză proprie

Prima zonă reprezintă centrul parcului care este și joncțiunea cu restul zonelor. Iar clima predominantă este cea oceanică, căutându-se forme si idei reprezentative pentru acest tip de climă. Astfel, s-a ajuns la o structură arhitecturala în formă de pisică de mare, a cărei prelungiri a cozii duce direct spre zona de copii, formând o conexiune strânsă între cele două regiuni. Aici poți petrece un timp îmbucurător în nopțile de vară, alături de persoanele dragi ție și persoanele pe care nu ai avut prilejul să le cunoști, oferind posibilitatea de a crea noi prietenii.

A doua regiune corespunde seniorilor, iar structurile arhitecturale sunt inspirate din junglă. Oferind o zonă verde unde să poți lua o pauză de la rutină și stresul zilnic, seniorii au ocazia să se bucure de natură, alături de nepoti, plantând și având grijă de diverse plante în spațiul special amenajat, și anume gradina verticală. Tot aici există și posibilitatea de a te întrece în strategii și distracție cu o partidă de șah, dame, table, etc, Zona este gândită pentru a satisface nevoile celor care doresc să stea într-o zonă linistită, înconjurată de verdeață, unde căldura soarelui să ofere un moment de pace și odihnă.

A treia zonă este special amenajată pentru familie, în special pentru acei părinți care ies adesea cu copiii mici (sub 5 ani) la o plimbare prin parc. Spațiul este inspirat din zona deșertului și oferă multiple locuri de odihnă și un spațiu de joacă adecvat pentru cei mici. Încă de la intrare se poate observa o structură sub forma unui canion, care servește pentru amenajarea locurilor de stat pentru toate vârstele, în imediata apropriere fiind un joc care a luat forma unei meduze, conceput pentru copiii sub 5 ani. Spațiul mai cuprinde și gropi de nisip, inspirate din dunele de nisip unde copii se pot juca în voie. Iar dacă au nevoie se pot curăța la ciușmeaua acoperită, cu o structură arhitecturală sub forma unui cactus.

Ultima zonă include spațiul de joacă pentru copiii de toate vârstele, iar clima reprezentativă este cea rece-antartică. Forma spațiului este inspirată din iglu, o formațiune de blocuri de zăpadă sau gheață realizată sub forma unui dom. Acest pavilion este inspirat din această locuință care poate fi temporară sau permanentă și are o formă organică, stilistă, structura fiind realizată din fâșii de lemn așezate la o distanță anume.

3.2. AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

Poză proprie

Localizarea parcului atrage după sine mai multe avantaje și dezavantaje cum ar fi:

parcul fiind situat într-o zonă mai puțin cunoscută, despre existența acestuia au cunoștință doar locatarii din zonă;

în ultimii ani parcul nu a fost întreținut, fapt ce necesită investiții pentru bănci, coșuri de gunoi, locuri de joacă pentru copii, etc.;

constituie un avantaj faptul că se află într-un cartier de locuințe, că va fi folosit de multă lume, dar în același timp poate fi și un dezavantaj de punct de vedere al respectării orelor de odihnă al locatarilor din cartier;

în urma sondajului de opinii, am ajuns la concluzia că dimensiunea parcului este suficientă.

faptul că garajele ar trebui demontate pentru că ocupă loc și strică estetica locului, poate fi un dezavantaj pentru locatari

dacă în zonă populația predominantă este tânără sau de vârstă înaintată, pierzi din închegarea relațiilor între generații.

3.3. DESCRIEREA IDEII FINALE:

Primul pas înainte de a realiza ideea finală a fost efectuarea unui studiu asupra tipurilor de roți existente cu care sunt echipate bicicletele în funcție de utilizarea acestora.

Ilustrație proprie

Concluzia după analiza acestor tipuri de roată este că o problemă ar putea fi spițele, astfel că trebuie găsită o soluție pentru a prinde bicicleta fără a cauza probleme din acest punct de vedere. O altă problemă ar fi butucul, doar în situația în care rastelul prinde și butucul nu doar roata. Butucul are dimensiunea între 135-165 milimetri.

Cauciucurile sunt de mai multe dimensiuni, în funcție de utilizarea acestora. Cea mai subțire e de oraș, are manevrabilitate mai ușoară și suprafața de frecare între cauciuc și asfalt este mult mai mică în comparație cu celelalte tipuri de biciclete.

Cele mai folosite tipuri de roată in oraș sunt următoarele: de utilitate, de croazieră, turistică și rutieră.

Ilustrație proprie

Următoarea ilustrație ne arată diametrele roților de biciclete pentru copii și pentru adulți, diametrul variază între 30 și 74 de centimetri. Aceasta înseamnă că rastelul trebuie să aibă capacitatea de a prinde toate dimensiunile de roată. Grosimea variază între 3.5- 6.3 centimetri, în cazul în care vrem să prindem toate grosimile trebuie să avem o distanță mai mare de 6.3 centimetri ca să intre și roata cea mai groasă.

În concluzie rastelul nostru trebuie să aibă o lățime mai mare decât 74 centimetri și distanța între suporturi trebuie să fie mai mare de 6.3 centimetri.

Pasul următor a fost găsirea unei soluții de închidere. Ce se întâmplă când uiți acasă lanțul antifurt? Trebuie să ai posibilitatea de a prinde cumva bicicleta și de aceea m-am gândit la un sistem de închidere care nu necesită un lanț antifurt.

Sistemul funcționează în următorul fel, este bazat pe un senzor. Senzorul se activează la greutate și se închide automat după ce poți să introduci o parolă din patru numere. În cazul în care vrei să scoți bicicleta introduci parola și rastelul se deschide. Cu sistemul respectiv putem să evităm introducerea unui cod fără să pui o bicicletă în rastel. În urma ideii de conectare și re-conectare am decis să combin sistemul automatizat cu sistemul de legare cu antifurt.

Ilustrație proprie

Pasul trei a fost găsirea unei forme care să prindă toate tipurile și grosimile de roți. Forma este organică și prietenoasă inspirată din deșerturi. Lângă rastel este așezată o bancă care are o formă asemănătoare cu rastelul, tot unul organic. Banca este echipată cu un sistem de încărcare a acumulatoarelor bicicletelor electrice prin două conectoare speciale și un loc de depozitare pentru ele. Tot ansamblul trebuie să fie amplasat în locuri unde se poate racorda la rețeaua de iluminat public. În situațiile în care nu există posibilitate de racordare la aceasta, se poate rezolva prin instalarea unei surse de alimentare cu acumulator încărcate de la un panou fotovoltaic. Acumulatorii pot fi montați în interiorul băncii.

CAPITOLUL 4: MATERIALE ȘI CULORI

Capitolul patru conține propunerile pentru materiale, precum și simbolistica culorilor care se vor folosi.

4.1: Materiale folosite

Materialele propuse sunt lemnul și metalul. Lemnul fiind un material natural și mat, creează un contrast plăcut cu metalul care este lucios și artificial.

Lemnul este unul dintre cele mai importante materiale de constructii, fiind folosit inca de la inceputurile civilizatiei umane, la constructia de adaposturi, locuinte si barci. In prezent, lemnul este la fel de apreciat in constructii, fiind unul dintre cele mai prietenoase materiale pentru om, avand caracteristici unice ce asigura confort si durabilitate. O locuinta de lemn este calduroasa iarna si racoroasa vara, fara sa ofere senzatia de aer sufocant. Fiind un material flexibil, lemnul se comporta bine la vibratii si cutremure, oferind rezistenta intregului ansamblu. Lemnul se foloseste ca atare, in forma bruta (lemn masiv), dar si in forma lamelara (lemn stratificat). In constructia de locuinte, lemnul se foloseste in toate formele sale (cherestea, dulapi, stalpi, sipci, grinzi, capriori, scandura) pentru structura de rezistenta a acoperisului, pentru podele si parchet, tamplarie de interior si exterior (ferestre, usi, obloane, rolete), scari si balustrade, lambriuri. In trecut, barcile si corabiile erau realizate aproape in mod exclusiv din lemn, fiind utilizat, cu precadere lemnul de ulm care rezista foarte bine in mediu umed.

În ultimele zile, aluminiul este cel mai discutat metal din spațiul public internațional și poate deveni în curând subiectul războaielor comerciale printre cele mai avansate economii din lume. Aluminiu este metalul care are cel mai puternic impact economic asupra Statelor Unite, în timp ce industria aluminiului contribuie cu mai mult de 186 miliarde de dolari sau cu 1% din PIB-ul țării (date de la Asociația Americană de Aluminiu). Potrivit analiștilor economici, aluminiul este una dintre puținele materii prime care afectează fiecare persoană din America și aproape 713.000 de locuri de muncă în America sunt susținute de industrie.
În prezent, aluminiul este al doilea metal cel mai utilizat în lume.

Lemnul deschis la culoare creează ideea de spatialitate, luminozitate. Combinația de lemn cu metal este una foarte apreciata de designeri. Aceasta alegere este fericită atât în ceea ce privește duritatea și rezistența în timp, cât și partea estetică.

4.2: Simbolistica culorii

Culoarea galbenă este cea mai caldă, cea mai expansivă și poate cea mai insuflețită culoare. Galbenul este intens, amplu și orbitor ca un suvoi de metal topit, fiind greu de stins, el se revarsă mereu. Galbenul reprezintă razele soarelui ce străbat azurul ceresc având puterea divinităților din lumea cealaltă. Galbenul este simbolul tinereții și al nemuririi divine, este culoarea zeilor. In cosmologia mexicana, galbenul-auriu este culoarea pe care o are pamantul inainte de inverzire, la inceputul anotimpului ploios. Aceasta culoare este deci asociată misterului reînvierii. Galbenul este culoarea veșniciei, tot așa cum aurul este metalul nemuririi.

Culoarea galbenă stimulează sistemul nervos central, mărește capacitatea digestiva, imbunătățește tonusul, facandu-ne să ne simtim in forma. Stimulează de asemenea sistemul limfatic, asigurandu-i funcționarea în condiții optime.

Culoarea galbenă conferă stăpânire de sine, mărind autocontrolul și amplificând starea de luciditate mentală. La nivel mental, ajuta la dobândirea unei profunde cunoașteri, făcând posibila atingerea unei stări de înțelepciune.

Maroul este culoarea care înfrânge extravaganța. În unele cazuri, această culoare creează o senzație de tensiune. Totodată maroul este culoarea pământului si pădurii. Este solid, de încredere si ajută la crearea unei atmosfere neutre, confortabile si primitoare. Este culoarea care comunică sinceritate, putere, maturitate. El comunică sinceritate, putere, maturitate.

Griul este culoarea precauției și a compromisului, persoanele care adoră culoarea gri caută calmul și pacea și muncesc adesea fără a aștepta o recompensă. Cei care preferă griul se pot eschiva în multe situații în care îi aduce viața suprimându-și, uneori, personalitatea. Aceste persoane sunt însă foarte abile în afaceri, tind să muncească mult, sunt conservatoare și de încredere. Au tendința de a se proteja de stres. Preferă o viață sigură, în condiții de echilibru perfect. Calzi și atenți, oamenii “grej” sunt corecți, practici și diplomați, însă fără prea mult entuziasm. Le plac îmbrăcămintea și piesele de mobilier clasice.

În concluzie culorile alese sunt luate din natură pentru a crea o atmosfera placută și să nu iasă foarte mult în evidență, să aibă o imagine cât mai naturală.

CAPITOLUL 5: DERULAREA PROIECTULUI

Derularea proiectului conține schițele de idei, desenele tehnice, randări, macheta de studiu și o machetă finală.

5.1: Schițe de idei

5.2: Desene tehnice

Vederea laterală a băncii:

5.3: Modelul 3D

CONCLUZII

Amenajarea parcurilor este întotdeauna o provocare, deoarece mobilierul din parc trebuie să se încadreze în natură și în același timp trebuie să fie în concordanță cu stilul parcului. La alegerea mobilierului trebuie ținut seama de faptul că parcul este un loc de întâlnire și de relaxare, dar și un loc de joacă pentru cei mici.

Oportunitatea investiției este justificată de necesitatea punerii în valoare a spațiului neamenajat și a creării în zona a unui loc de recreere, promenadă, joacă pentru locuitorii cartierului.

Tehnologia tot mai avansată, industria și-au pus amprenta in mod negativ asupra naturii, cu efecte nefaste pentru om. Calitatea aerului din marile centre urbane influenteaza direct starea de sănătate a populației. Poluarea, cu toate aspectele ei, este unul din factorii asupra cărora se poate interveni cu mijloace simple și la îndemana tuturor. Lupta pentru reducerea poluarii este continuă. Mărirea suprafețelor de spații verzi amenjate, perdelele de verdeață, sunt locuri ideale de recreere, relaxare și petrecere a timpului liber.

Deteriorarea sau dispariția unor spații verzi constituie pierderi ireparabile, cu efect negativ, în special, asupra stării de sanatate fizică si psihică a copiilor și a intregii populații, având în vedere funcții deosebite, ca:

imbunătățirea calității mediului, prin reducerea poluării și îmbogățirea atmosferei cu oxigen;

conservarea resurselor de apă, combaterea eroziunii solurilor și a alunecărilor de teren;

amortizarea zgomotelor urbane;

armonizarea peisajelor antropice cu cele naturale;

îmbunătățirea aspectului estetic și arhitectural al localității;

crearea unui cadru adecvat practicării sportului si activităților recreative.

Zona propusă reamenajării prezintă următoarele oportunități:

-parcul reprezintă o oaza de liniște și odihna în zonele urbane aglomerate;

-spațiile verzi pot constitui un mijloc eficient de combatere a poluării;

-zona este accesibilă nu doar din cartier, ci și din alte zone ale orașului;

-terenul poate deveni unul din centrele secundare ale orașului, si o zonă de maximă interes pentru comunitate.

Amenajarea parcului va revitaliza zona și va asigura funcțiuni sanogene (îmbunătățirea calității mediului), estetice (înfrumusețarea zonei, dezvoltarea simțului estetic), sociale (socializare, relaxare, petrecere a timpului liber, sentimentul apartenenței la comunitate), educative (acțiuni desfășurate de administrația locală împreună cu liceul, pro mediu, pentru cunoașterea naturii și plantelor, pentru stimularea biodiversității), economice (prin creșterea valorii imobiliare a zonei). Nu în ultimul rând, amenajarea parcului de pe Aleea Rășinari din cartierul Gheorgheni, municipiul Cluj- Napoca va contribui la valorificarea patrimoniului natural și cultural al zonei și orașului.

Crearea în cartier a unei loc adecvat care să asigure tinerilor și copiilor condiții pentru mișcare în aer liber, în condiții de siguranță cât și amenajarea unor zone care sa fie adevărate oaze de liniște, verdeața, care să ofere o priveliște relaxantă tuturor categoriilor de vârsta, va contribui la păstrarea si îmbunătățirea stării de sănătate a locuitorilor.

Vegetația plantată va contribui la lupta împotriva poluarii in zonă și impotriva încalzirii globale. Umbra arborilor, productia de oxigen…sunt elemente pozitive care, pe termen mediu/lung, au efecte pozitive asupra reducerii cheltuielilor orasului pentru ameliorarea factorilor de mediu.

Se propune dotarea parcului cu mobilier urban astfel încat să acopere toate zonele și saă alcătuiască un ansamblu arhitectural bine definit, conducând la un aspect plăcut, în concordanță cu celelalte elemente ale parcului.

Mobilierul stradal creează spații pentru odihnă, recreere și întâlniri sociale cu alte persoane. Aceste setări pot avea o importanță deosebită pentru persoanele în vârstă, pentru persoanele cu mobilitate limitată și pentru adulții care au copii mici. În plus față de aspectul lor funcțional, elementele de mobilier urban prevăzute în acest proiect, pot fi, de asemenea, semnificative din punct de vedere social, deoarece oferă acestor locuri, un aer reconfortant și atrăgător, aducând oamenii împreună.

Bicicletele electrice sunt o soluție pragmatică la provocările vieții moderne urbane, în cazul în care dorim să înlocuim mașina cu bicicleta.

Tot mai multe persoane aleg bicicleta pentru a se deplasa la locul de muncă, pentru recreere sau, pur și simplu, pentru a se menține în formă. Bicicleta electrică oferă aceleași beneficii ca și bicicleta tradițională: îmbunătățirea stării de sănătate și a vieții sociale, îmbunătățirea stării de spirit, libertate de mișcare la costuri mai mici față de o mașină.

Prin acest proiect, se urmărește stimularea petrecerii a cât mai mult timp în aer liber și promovarea mișcării și sportului în rândul tuturor categoriilor de vârstă.

Caracterul sustenabil al acestui proiect este realizat prin preocuparea de a revigora spațiile verzi, prin plantarea unui număr cât mai mare de arbori, prin utilizarea materialelor reciclabile (lemn, nisip), prin raționalizarea consumului de resurse (apa, energie), prin atragerea oamenilor spre aceste spații, in concluzie prin abordarea integrată a acestui aspect din cotidian.

La finalizarea acestui proiect, in cartierul Gheorgheni din municipiul Cluj- Napoca va exista o oază de liniște și verdeață, în care  cei mici,  împreună cu cei mari , vor petrece timpul liber în cel mai plăcut mod cu putință.  Parcul va fi un loc in care prichindeii, veniți la joacă alături de părinți sau de bunici, vor socializa, vor lega prietenii și vor fi înconjurați de numeroase atracții colorate, fantezist , intocmai pe placul inimii lor.

O carte citita in razele soarelui, pe una din bancile de lemn ale parcului, o promenda seara pe aleile pietruite împreuna cu cei dragi, aerul curat cu mireasma de liliac și flori multicolore,  sunt doar o parte din  lucrurile pe care parcul de pe Aleea Rășinari ne îmbie să le facem, atunci când acest minunat proiect va fi finalizat.

Având în vedere că rastelul se poate monta oriunde în orașele din România, poate să aduca ideea de conectare și reconectarea generaților în toată țara.

Avantajele rastelului în comunitate sunt:

E prietenos pentru toate vârstele, datorită faptului că are un sistem automatizat preferat de tineri și un sistem tradițional pentru cei în vârstă.

Ne oferă și o stație de incarcarea a bicicletelor electrice, și totodată un loc de relaxare.

Spatiul verde actual se va transforma intr-o gradina eleganta cu un concept peisagistic bine conturat si va intra in circuitul cultural al orasului, ca obiectiv turistic remarcabil, cu memoria trecutului si orientat spre viitor.

BIBLIOGRAFIE

David Raizman, 2003 – History of modern design, Laurannce King Publishing

Műkincshatározó: A bútor Stílustörténeti kalauz az ókortól napjainkig, Officina ’96 kiadó

Dolores Toma: despre grădini și modurile lor de folosire, Polirom 2001

Depășirea Timidității: Sfaturi Eficiente

Ian L. McHARG: Design with nature, 1995- Wiley Publishing

http://ziarullumina.ro/o-scurta-istorie-a-bicicletei-68143.html

http://www.mobra.ro/index.php?p=stiri&p_title=ELMO+-+ELectric+MObra&nid=28&fbclid=IwAR316ulsPOROXnP1bFIAdtT5V0RRcmNWjo18X-fB-axDw4MsBn4QFRBXVEc

https://www.evelo.com/electric-bikes-101/

https://villanybringa.hu/elektromos-kerekpar-akkumulator-toltese

https://whitewoodtrading.com/ro/articole/lemnul-material-prietenos-omului-multiple-utilizari.html

https://edifica.ro/stil-de-viata/diverse/semnificatia-culorilor-si-personalitatea/

https://hu.wikipedia.org/wiki/Sivatag