PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ : ZI LUCRARE DE LICEN ȚĂ EXPERIMENT ARGENTIC COORDONATOR : Lect.Univ.Dr. Mădălin Marienuț ABSOLVENT: Bledea Benjamin… [608064]

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE ARTE ȘI DESIGN
DEPARTAMENTUL : FOTO VIDEO
PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ : ZI

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

EXPERIMENT ARGENTIC

COORDONATOR :
Lect.Univ.Dr. Mădălin Marienuț ABSOLVENT: [anonimizat]
2018

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE ARTE ȘI DESIGN
DEPARTAMENTUL : FOTO VIDEO
PROGRAMUL DE STUDII DE LICEN ȚĂ: ZI

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

EXPERIMENT ARGENTIC

COORDONATOR :
Lect.Univ.Dr. Mărienuț Mădălin ABSORVENT:
Bledea Benjamin

TIMIȘOARA
2018

Table of Contents
INTRODUCERE
1. DE LA SARE LA GELATINA
2. DIVERSI ARTISTI SI EXPERIMENTELE LOR
3. EXPERIMENTE PRSONALE

INTRODUCERE

Pornind de la definitia din dex , experimentul este o metoda de cercetare in stiinta ce
consta in pr ocerea sau modificarea mentionata a unui fenomen, cu scopul observarii lui in
conditiile special create si a legilor care il guverneaza .1
Nu pot mentiona experinemtul fara sa scot in evide nta termenul de curiozitate care,
pentru mine personal, a stat la baza experimen telor in fotografia argentica. Asadar
experimentul argentic a pornit de la o simpla curiozitate. Voiam doar sa vad daca dintr -o
simpla joaca cu hartia fotografica de laborator si cateva surse de lumina – bricheta, chibrit,
lanterna – pot sa continui ceea ce am inceput folosindu -ma de aparatul de fotografiat digital.
Acest lucru fiind o incercare mai putin reusita in a reproduce aspectului vizual al
fotogramelor. Eram foarte atr as de contrastele puternice, compozitia dinamica si de
contururile foarte bine definite, iar mai tarziu am descoperit total opusul. Am descoperit
frumusetea conturirilor neclare, care nu prez inta o forma descifrabila si frumusetea
imperfectiunii procesului care in sine nu permite rezultate in timp real.
Man Ray a fost primul artist care m -a influentat sa o iau pe aceasta directi e iar eu am
incercat sa imit stilulu lui folosindu -ma de un laptop cu eran alb, un DSLR si plasand diverse
obiecte pe ec ranul alb, am obtinut contururi foarte bine definite cu tonuri de alb si negru.
Dupa multe incercari, unele mai reusite iar unele mai putin reusite, am ajuns sa ma
intreb daca as putea sa fac fotograme in modul in care se faceam pe vremuri – hartie foto,
revelator, baie stop, fixator.
Tratand acest lucru ca pe o joaca si ca pe un test pentru a afla daca sunt in stare sa
reproduc acest proces simplu, am ajuns sa reunt la reproducerea digitala in totalitate si sa
continui sa dezvolt si sa experimentez proc esul traditional care imi ofera nenumarate
posibilitati in plus de a experimenta fie de la alegerea subiectului, de la alegerea sursei de
lumina, si de la alegerea substantelor prin care este trecuta hartia.

1 DEX online

1. DE LA SARE LA GELATINA
1.1. FOX TALBOT SI SAREA
William Henry Fox Talbot, nascut in 1800,
este prima persoana din istoria fotografiei care
reuseste sa captureze si sa fixeze o imagine. In
ciuda pregatirii lui academice din domeni ul
matematicii, Talbot a fost atras si de chimie,
botanica, astronomie, etc. La varsta de 7 ani s -a
decis sa aproximeze numarul de kilometri facuti in
calatoriile lui, mai exact 4372 km. Nu e nimic
special, e doar o poveste despre un baiat , dar
aceasta pov este exemplifica cel mai bine
caracterul si curiozitatea lui. Pe parcusul vietii,
Talbol nu putea tine pasul cu toate curiozitatile
sale. Pe langa faptul ca e un initiator important in
dezvoltarea fotografiei, el face parte si dintre primii
care au tradu s scrierilor cueniforme antice. Pe
langa astea, Talbot era un calator inrait. Insasi
pasiunea sa pentru calatoriei l -a indrumat sa experimenteze in domeniul fotografiei.
In iulie 1833 Talbot impreuna cu sotia sa, a inceput o escapada prin Europa care avea
sa tina 6 luni. Impreuna au calatorit de la Londra la Paris , de la Paris la Berna si tot asa . Iar
in luna Septembrie a aceluasi an , erau unde va prin sudul Italiei. Dupa cum scrie Talbot in
„Creionul naturii”, s-a intamplat ca in Octombreie 1833, in timp ce schita peisajul de la Lacul
Como, cat timp inca era prin Italia, sa fie prima data cand i -a trecut prin cap ideea de
fotografie.
„Camera lucida ” pe care o purta Talbot pe parcursul calatoriilor sale , era un sistem
optic conceput pentru a -l ajuta la desenat. Sistemul a fost inventat in 1807 de catre William
Fig. 1 William Henry Fox Talbot, de John Moffat
of Edinburgh, Mai 1864

Hude Wollaston, chimist si fizician, si era alca tuit dintr -o prisma ce, odata ajustata, permitea
utilizatorului sa vizualizeze in acelas timp peisajul si hartia pe care era menit sa fie c opiat.
Problema lui Talbot era faptul ca nu putea sa deseneze suficient de bine cat sa fie multumit,
in ciuda sistemului ajutator , si, astfel a ajuns la concluzia ca o „camera obscura” iar permite
sa deseneze mai usor. Un instrument ce a fost folosit, intr -o forma sau alta, inca din
Renastere pentru a desena si pentru a studia perspectiva
„Camera obscura ”, in 1830, era un
dispozitiv format dintr -o cutie care avea la in capat
un obie ctiv ce permitea proiectia unei imagin i pe o
oglin da, care, la randul ei, proiecta o imagine pe un
geam mat, asa -zisul ecran. Un astfel de principiu
este folosit si in DSLR -urile de astazi. Imaginea
putea fi trasata pe o bucata de hartie de calc
plasata pe geamul mat . Dar chiar si cu ajutorul
camerei obscure , celui care utiliza acest tip de
mecanism tot ii era necesar sa deseneze. Iar Talbot
era curios daca, folosind acelasi principiu, era posibil
ca imaginea sa fie transferata di rect pe hartie
folosindu -se numai de efectul chimic al luminii.
Cand s -a intors inapoi in Anglia , in Ianuarie 1834, Talbot a inceput cercetarile legate
de modul de capturare a lumini ce se afla pe geamul mat al camerei obscure. Insa Talbot nu
avea cunostin ta de experimentele si studiile lui Nicephore Niepce din Franta, care au fost
mai apoi preluate si continuate de catre Louis Daguerre. Chiar si asa, acesta nu a pornit de
la zero. A avut posibilitatea sa isi puna bazele experimentele in urma cercetaril or lui Johann
Heinrich Shulze din 1725 legate de efectul lumini i asupra nitratului de argint.
Incercand sa pregateasca fosfor cu calcar si acid azotic, Shulze descopera accidental
sensibilitatea argintului azotic la lumina. A stfel a observat ca acea combinati e de acid si
calcar se innegreste odata cu expunerea la lumina si ca acest lucru se datoreaza ramasitelor
de argint din acidul azotic.
Fig. 2 Gravura care ilustreaza modul de
functionare a camerei obscrure , Adolphe
Ganot, 1860

In Anglia, pe la inceputul secolului XIX, Thomas Wedgwood si Humphry Davy
experimenteaza si ei cu azotatul de argint. Wedgwood a incercat sa creeze o imagine
folosindu -se de azotatul de argint pe care il intindea pe diverse suprafete – in mare parte
piele alba si hartie – care mai apoi le punea intr -o camera obscura. Acesta din urma
demonstrandu -se a fi un esec , din cauza timpul ui de expunere care era foarte mare , datorat
sensibilitati scazute la lumina a azotatului de argint . Din acest moment, Wedgwood rec urge
la simpla plasare a obiectelor opace sau semitransparente pe suprafata sensibilizata. Mai
tarziu si Davy face aceleasi experiment , dar inlocuieste azotatul de argint cu clorura de
argint , deoarece a observat ca aceasta din urma este mai sensibil la lu mina.
Wedgwood si Davy ai reusit sa creeze imagini prin aceasta metoda , dar procesul lor
avea un foarte mare dezavantaj: odata ce imaginea a fost realizata, aceasta ramanea
sensibila la lumina. Trebuia sa fie vizionata la o lumina foarte slaba, dar chiar si asa, pentru
o perioada scurta pentru ca zonele neexpuse se innegreau , iar imaginea disparea. Acestia
inca n u stiau cu m sa fixeze imaginea . Fig. 3 Frunza, William Henry Fox Talbot, Print cu sare, Gilman Collection, c 1840

Asemeni predecesori lor lui, Talbot trateaza hartia cu azotat de argint. In primul lui
experiment a pus hartia la geam , in asa fel incat umbrele unor diverse obiecte sa cada pe
hartie , urmand ca mai apoi sa plaseze obiecte precum flori, frunze, sau mileuri , direct pe
hartie. Fi ind nemultumit de sensibilitatea scazuta, trece si el la o solutie formata din clorura
de argint. La primele incercari nu observa nicio diferenta de sinsibilitate , dar, mai apoi, inainte
sa trateze hartia direct cu clorura de argint, acesta incearca sa trateaze mai intai hartia cu
sare – clorura de sodiu –iar mai apoi, dupa ce hartia s -a uscat, incearca cu azotatul de argint,
in acest fel formandu -se clorura de argint pe suprafata hartiei in sine. Chiar si asa a observat
ca sensibilitatea era aproape la fel , insa colturile imaginii aveau tendinta sa se innegr easca
mai repede decat centrul imaginii , iar acest lucru il facea sa se intreb e daca acest efect are
loc deoarece colturile erau tratate cu mai putina sare fata de centrul imaginii.
In primavara anului 1834 testeaza aceasta idee tratand suprafata hartiei cu o solutie
cu continut scazut de sare , pastrand cantitatea de azotat de argint la fel ca inainte. Hartia
intradevar se innegrise mult mai repede in comparatie cu hartiile din experimentele
anterioare.
Fig. 4 Chimen , William Henry Fox Talbot, Print cu sare, Gilman Collection, c 1841

In acest mod Talbot descopera efectul de crestere a sensibilitati clorurii de argint
datorat excesului de azotat de argint. Automat acest lucru l-a facut saajunga la concluzia ca
excesul de sare din solutia finala duce la scaderea sensibilitatii clorurii de argint, iar hartia,
ajungand la punctul in care soluti a bogata in sare ar putea sa fixeze imaginea , si mai apoi
sa opreasca innegrirea imaginii atunci cand aceasta este privita la lumina. In toamna
aceluiasi and descopera o alta solutie bogata in iodura de potasiu, care i-l putea ajuta sa
fixeze imaginea.
In cele din urma, dupa ce a experimentat c u cele doua substante, a descoperit ca
niciuna nu putea fixa imaginea permanent. Ele puteau doar sa reduca partial sensibilitatea
hartiei la lumina si nu in in tregime.
Odata ce Talbot a determinat proportile corecte pentru crearea substantei de
sensibilizare a hartiei, putea sa obtina cu usurinta rezultate multumitoare , folosind plante si
obiecte plasate pe hartie. Dar cand a incercat sa puna hartia intr -o came ra obscscura, a
indreptat -o spre casa lui si a expus timp de o ora . Acesta a observat ca hartia e suficient de
sensibila doar pentru a se forma doar conturul casei , iar detaliile arhitecturale nu. Dupa
spusele lui Talbot , in The Pencil of Nature , aceasta descoperire avea loc in primavara lui
1834.2
In vara anului urmator a descoperit cum sa faca hartia mult mai sensibila la lumina .
Punea substanta sensibila pe hartie cu pensula, alternand directia de manuire a pensulei cu
care punea pe hartie sarea si az otatul de argint, si o expunea cat timp hartia inca era umeda.
A doscoperit acest lucru experimentand cu imaginile create cu ajutorul unui dispozitiv numit
„microscop solar ”, care era un fel de aparat de marit , folosi ndu-l pentru a schimba
dimensiunea siluetel or unor diverse obiecte de dimensiuni mici. Talbot reuseste sa
foloseasca acest dispozitiv si sa creeze imagini de douzeci si sapte de ori mai mari decat
obiectul in sine. Folosind hartie preparata in acest mod , el sustine ca are rezultate mai bune
in combinatie cu camera obscura. El a folosit camere de mici dimensiuni, cu distanta focala
scurta si cu diafragme deschise larg , obtinand un timp de expunere de zece minute intr -o zi

2 Henry William Fox Talbot, The Pencil of Nature 1844 (Gutenberg Ebook Project 2010), p.15

insorita. Talbot mai sustine ca a fost „ajutat” de conditiile meteo surprinzator de favorabile
din vara lui 1835 .3
1.2. SURPRIZA LUI TALBOT
In 7 februarie 1839 artistul francez Fancois Arago, a dezvaluit experimentele
fotografice ale lui Daguerre Academiei de Stiinte din Paris, insa acesta nu a dezvaluit detalii
legate de pasii nece sari realizarii procesului. Odata ce Talbot a aflat despre acest lucru a
realizat ca trebuie sa actioneze ra pid ca meritul inventiei sa i se acordeze lui, in cazul in car e
procesul lui Daguerre este la fel cu al sau.4 Asa ca in 25 ianuare a expus, asa -zisele lui
desene fotogenice la Institutia Regala din Londra.5 Erau diverse lucrari, de la printuri prin
contact cu frunze si flori pana la negative cu casa lui realizate cu camera obscura. Sase zile
mai tarziu a dus lucr arile la Societatea Regala unde a depus un document care descria
procesul in mare si a dat cateva exemple legate de utiizarea procesului in viitor. Procesul lui
Daguerre a fost dezvaluat abea sase lumi mai tarziu.6
Cea mai mare diferenta intre procesul lu i Talbot si cel al lui Daguerre era ca
dagherot ipul era un proces ce oferea o imagine direct pozitiva pe cand calotipul era un
proces negativ. In Some Account of the Art of Photogenic Drawing Talbot descrie cum se
poate realiza o copie fotogenica a unei gr avuri obtinand o imagine inversata in tonuri care,
la randul ei, putea fi folosita ca negativ pentru a obtine pozitivul gravurii. Dar aceasta metota
era mentionata doar pentru gravuri. E greu de imaginat de ce pozitivele din aceasta perioada
nu erau realiz ate cu negative din camera obscura fiind cea mai evidenta folosinta a tehnicii
de copiere respective.7
Pe 1 febreuarie 1839, il intalneste pe Sir John Herschel, un astronom, care ii propune
sa aplice un stat de ceara pe pe spatele lucrarii dorita a fi copiata pentru a marii transparenta
facand copia mai calitativa. Nu se stie exact cand negativele din camera obscura erau
trecut e in pozitiv dar in luna august a lui 1839 Talbot a prezentat noua zeci si cinci de desene

3 Idem, p.17
4 William Crawford, The Keepers of Light , p.21
5 Ibidem
6 ibidem
7 Henry William Fox Talbot, Some Account of the Art of Photogenic Drawing , p.11

fotogenice la meeting -ul Asociatiei Engleze din Birmingham, si printre ele se regaseau si
pozitive realizate cu negative din camera obscura.8

1.3. HYPO
Herschel a fost cel care a descoperit cea mai buna metoda de fixare a imaginii. Cu
doua zeci de ani mai devreme, in 1819, a descoperit abilitatea tiosulfatul de sodiu (care
pana in 1869 era incorect numit hiposulfat de soda, de unde vine si termenit folosit inca si
astazi , hypo ) de a dizolva anumite saruri argentice. Herschel a flat de procesul lui Daguerre
printr -o scrisoare care i -a fost trimisa de catre Francis Beaufort. Imediat dupa acea, Herschel
a incept sa experimenteze si el. In ciuda faptului ca el nu avea la cuno stinta detalii legate de
procesele lui Talbot si Daguerre, reuseste sa creeze imagini folosindu -se de clorura de
argint, azotat de argint, carbonat de artint si acetat de argint, iar pentru a le fixa folosea mai
apoi tiosulfatul de sodiu.9 Imaginile lui Herschel, asa cum admite si el, nu se comparau cu
cele ale lui Talbot dar avea o metoda de fixare a imaginii mult mai superioara. In realitate,
tiosulfatul nu dizolva sarea argentica neexpusa ci producea o substanta solubila care mai
apoi er a inlaturata.
Talbot, in vizita s -a din 1 februarie, invata de la Hershel metoda de fixare cu tiosulfat.
Daguerre afla de ea ,mai tarziu, printr -o scrisoare trimisa de catre Talbot fizicianului francez
Jean Baptiste Biot, in care sunt enumerate metodele de fixare a imaginii, iar acesta scrie ca
tiosulfatul este cea mai buna metoda de fixare.10 Daguerre renunta de-ndata la fixatorul pe
baza de sare – care l -a descoperit pe cont propriu, fara a s inspira de la Talbit – si foloseste
si el tiosulfat.
Majoritate a printurilor cu sare din perioada respectiva ai virat, de la culoarea lor
„naturala”, rosu maroniu, spre tente de verde maroniu sau galben maroniu. Acest lucru se
datoreaza fixarii incomplete – cu fixator epuizat sau o spalare finala insuficienta. In ani i 1840’,
Herschel spunea ca un print a fost spalat indeajuns atunci cand picaturile ce se scurg de pe
print nu mai au un gust duceag, atunci acesta a fost spalat suficient. Cateva printuri si mai

8 Helmunt si Alison Gernsheim, The History of Photography, p.78
9 Proceedings of The Royal Society , 5 martie, 1849, p.205 -210
10 Beaumont Newhall, Latent Image, p.62

vechi, care erau fixate cu o solutie bogata in sare si nu cu tiosulfat, au virat spre roz sau
mov.11
1.4. HARTIILE DE LABORATOR MODERNE
Alianta dintre fotografi si gaini a ramasa in picioare timp de patru zeci de ani, in ciuda
faptului ca pentru standardele de astazi, un print cu albus de ou necesita la fel de multa
bataie de cap ca si realizarea unui negativ pe sticla cu colodiu umed. Fotograful, sau
asistentul fotografului, trebuia sa trateze hartie cu argint, si apoi sa o expuna la vapori de
amoniu , iar apoi o expunea la soare, expunere care, in zile cu conditii meteo nefavorabile,
poate dura de la cateva ore sau, in cazuri extreme in care negativul este foarte dens, poate
dura chiar si cateva zile.12 In cele din urma au aparut pe piata hartii cu albus presensibilizate
dar erau scupme si trebuiau folosite destul de repede de la achizitie datorita termenului de
expirare a hartiei de o saptamana.13
Doar odata cu introducerea pe piata a emulsilor de gelati na presensibilizate a inceput
cu adavarat modul in care printurile pe baza de gelatina erau realizate. Primele placi cu
gelatina uscata folosite in aparatul de fotografiat au fost realizate de Dr. Richard L. Maddox
in anul 1871 si apoi au fost comercializa te doi ani mai tarziu de catre John Burgess.14
Liverpool Dry Plate Company a fost prima companie care a introdus pe piata hartii
tratate cu gelatina si bromura de argint in 1873.15 Comparativ cu procesul cu albus de ou,
care datorita excesului de azotat de a rgint face imaginea sa apara in timpul expunerii, hartia
avea un exces de bromura asadar imaginea era vizibila in timpul developarii. Hartia cu
brobura e cu mult mai sensibila decat cea cu albus putand fi expusa la lumina artificiala.
Chiar si asa a ducat cativa ani ca acest tip de hartie fotosensibila sa prinda la publicul larg.
In 1886, abea dupa aparitia masinilor care produceau hartie fotosensibila, hartia cu bromura
a inceput sa devina un sandard, facand ca procesul cu albus sa nu mai fie folosit pe la
inceputul aniilor 1890’.16

11 Helmunt si Alison Gernsheim, The History of Photography, p.81
12 William Crowford, Keepers of Light , p.63
13 Ibidem
14 Ibidem
15 Ibidem.
16 Ibidem

CAPITOLUL 2
2.1. LOUIS -JACQUES -MANDÉ DAGUERRE
Tehnica lui Talbot a reprezentat prima reusita a metodei de fotografiere netagiv –
pozitiv asa cum este ea cunoscuta astazi, dar timp de aproape un deceniu acreasta tehnica
a fost neglijata in fa voarea faimosului daghero tip.17
Daguerre, cunoscut in Paris pentru faimoase le sale Diorame, prezinta un interes
ridicat pentru fotografie incercand si el sa creeze imagini folosindu -se de camera obscura
dar experimentele sale dau roade odata cu parteneriatul sau cu Nié pce. Daguerre isi
bazeaza apoi experimenele pe cercetarile dej a facute de Nié pce dar el este acela care
descopea imaginea latenta – o suprafata fotosensibila a carei imagine deja expunsa la
lumina isi face aparitia doar dupa procesul de developare si nu inainte – care sta la baza
daghero tipului.18
Se spune ca intr -o zi, Daguerre, in timp ce experiment a cu diverse substante pentru
developarea imaginii , isi lasa o placa expunsa in dulapul sau cu substante si chimicale de
laborator. Cateva zile mai tarziu, Dag uerre deschide dulapul si ramane uimit de faptul ca pe
placa se regaseste o imagine. Observand acest lucru, urmatorul pas era sa identifice ce
substanta a r eactionat cu placa si face acest lucru realizand o serie de placi identice cu cea
initiala si rand pe rand elimina cate o substanta din dulap pana sa ajunga cu dul apul gol si
la concluzia ca un termomentru spart si cateva picaturi de mercur neobservate ce un raft
erau cea ce cauta el cu disperare.19

2.2. MAN RAY
Mai intai, in anii 1910’, se maturizeaza in centrul modernismului american, apoi se
stabileste la Paris in anii 1920’ -1930’, iar mai tarziu, in anii 1940’, traverseaza atlanticul din
nou pentru a se manifesta artistic in New York si Hollywood. Arta lui est e alcatuita din picturi,
sculpturi, flme, printuri, poezii, iar pe parcursul carierei a fost influentat de cubism, futurism,

17 Helmunt si Alison Gernsheim, The History of Photography, p.23
18 Idem, p.24
19 Ibidem

dadaism si surealism. A reusit sa se faca remarcat atat in domeniul artelor comerciale cat si
in cel al artelor frumoase, si a dev enit un fotograf foarte cautat in domeniul fashion. Dar, cu
toate astea, el se remarca cu fotografiile sale din perioada interbelica, mai exact rayogramele
sale.20
Efectul Sabattier este o alta tehnica fotografica folosita de Man Ray devenind o
tehnica spec ifica lui. In cele mai multe cazuri acest efect este confundat cu solarizarea,
efectul Sabattier are loc adunci cand imaginea este expusa la lumina in dimpul developarii
ei.21 Acest lucru produce o inversare partiala a tonurilor imaginii, in special in zole ne
supraexpuse. Atat a cest efect cat si fotogramele, sustine Man Ray, au fost descoperite
accidental in timp ce lucra in laboratorul foto.22
In ciuda faptului ca Man Ray s -a dozvoltat in domeniul picturii abstracte, a ajuns in
cele din urma sa dispretuiasc a traditionala pictura superioara fotografiei si a jonglat intre
medii cu usurinta. In ochii lui Man Ray, fotografia era un mediu intre arta si viata. Era o
modalitate de a documenta sculpturi care nu aveau o viata proprie in afara fotografiei, si era
o mo dalitate de a captura activitatile prietenilor sai avangardisti. Lucrarile sale ca si fotograf
comercial l -au incurajat ca creeze printuri bune si sa compuna cu grija dar nu si -a dorit
niciodata sa devina un artist ca si Alfred Stieglitz .23

2.3. LÁSZLÓ MOHOLY -NAGY
László Moholy -Nagy este, fara indoiala, unul dintre cei mai mari influentatori a
invatamantului artistic din periara postbelica din Statele Unite ale Americii. Un modernist si
un impatimit al exmerimentului din nastere, artistul de origine magh iara a fost influentat de
curentele: dadaism, constructivism si suprematism. Atunci cand acesta fost chemat de catre
Walter Gropius sa fie profesul la scoala Bauhaus din Dessau, Germania, acesta a preluat
cusurile preliminare si le-a oferit o abordare prac tica, experimentala si tehnica. Acesa a avut
activitate in numeroase domenii: design comercial, design de scena de teatru, a lucrat si la
cateva filme si a lucrat ca si director la un revista de arta. Dar ,pe departe, cea mare mare

20 http://www.theartstory.org/artist -ray-man.htm
21 The Goerge Eastman House Collection, A History of Photography , p.533
22 Ibidem
23 http://www.theartstory.org/artist -ray-man.htm

contributie a lui a fost cea de la Institutul de Design din Chicago din Statele Unite, unde a
introdus doctrina Bahuhaus.24
El este un artist foarte intrigat de fotografie iar acest lucru il face sa ajunga la concluza
ca artisti, care se folosesc de vaz, trebuie sa se modernizeze. Acestia obisnuiau sa fie
dependenti de uneltele de perspectiva pentru desen, dar, odata cu fotografia, acestia trebuia
sa „invete din nou cum sa vada”. Automat trebuiau sa renunta la doctrina clasica a secolelor
anterioare, incurajandu -i sa regandeasca is toria artei incercand sa reproduca vechile
metode dar si experimentat cu noile posibilitati.25
Principalele subiecte pe care le trata Moholy -Nagy de -a lungul carierei erau
satiul,timpul si lumina si acest lucru se refecta in nenumaratele forme de exprimare pe care
le folosea. Fie ca picta sau fie ca realiza fotograme sau fie ca realiza sculpturi din Plexiglass,
in esenta el voia sa studieze interactiunea dintre aceste trei elemente.26

2.4. EADWEARD MUYBRIDGE
Muybridge si -a inceput experimentele sale in face fotografia miscarea in 1872, atunci
cand a fost angajat de catre Leland Sanfod, sa demonstreze c a un cal se desprinde complet
de pamant in timp ce galopeaza. Primele sale eforturi erau in zadar datorita obturatorului
camerelor de fotografiat care nu oferea un timp suficient de scurt pentru a captura
momentul.27
In 1877, reintorcandu -se in California, reincepe experimentele cu fotografia in miscare
si se foloseste de intre doisprezece si douazeci si patru de camere de fotografiat, si un
obturator special ca i i oferea un timp de expunere de 11000⁄ dintr-o secunda ,cea ce oferit
rezultate satisfacatoare si suficient de bune pentru a -i dobedii lui Stanford dilema calului.28
Imgainile lui Muybride erau publicate pe scara larga, in mare parte, sub forma unor
desene ale fotografiilor lui. Acestea erau dispretuite de care aceia care inca nu credeau ca
un cal poate face asta. Ca sa se opuna acestei critici, acesta calatorea prin S tatele Unite si

24 http://www.theartstory.org/artist -moholy -nagy -laszlo.htm
25 Ibidem
26 ibidem
27 https://www.britannica.com/biography/Eadweard -Muybridge
28 Ibidem

Europa pentru a oferii cursuri despre sistemul locomotor la animale. Aceste cursuri erau
sustinute cu ajutorul unui aparat numit zoopraxiscop , un proiector inventat de el care
proiecta imagini succesive cu viteza mare de pe un disc de sticl a creind iluzia de miscare.
Acest dispozitiv pentru proiectie a reprezentat un primul pas catre foarte cunoscutul motion
picture asa cum il stim noi astazi.29

2.5. ALEXANDER RODCHENKO
Rodchenko este probabil cel mai important artist avangardist care isi foloseste arta in
scopuri revolutionar -politice , cariera sa find o imbinare intre arta moderna si politica. A
inceput ca fiind un pictor destul de convenional dar intersectarea s -a cu futurismul rusesc l –
a indrumat spre infintarea influentului curent numit Constructivism. Angajamentul sau fata
de Revolutia Rusa la incurajat sa abandoneze pictura si in cele din urma arta in intregime
folosindu -se de abilitatile sale in serviciul industriei si al statului, realizand o multime de
lucrari, de la afis publicitar la coperta de carte. Viata lui artistica a fost un experiment continu
folosindu -se de pictura, sculptura, design grafic si fotografie.30
Natura sa experimentala folosea elemente picturale si sculpturale producand lucrari
de arta pur abstranca si separa ele mentele componente ale fiecare imagini: linie, forma,
spatiu, culoare, suprafata, textura, si suportul fizic al lucrarii finale.31
Fotografia a jucat un rol important pentru Rodchenko in anii 1920’ atunci cand cauta
o forma de exprimare portrivita ideilor l ui revolutionare. Prima data se folosea de fotografie
ca o sursa de imagini deja existente, utilizandu -le in colaje cu imagini si text dar mai tarziu a
inceput sa realizeze el insuri fotografii fiind prima persoana care folosea unghiuri
neconventionale , compozitii foarte stranse, si un contrast puternic intre lumina si umbra.32

29 Ibidem
30 http://www.theartstory.org/artist -rodchenko -alexander.htm
31 Ibidem
32 Ibidem

2.6. JOEL MEYEROWITZ
Joel Meyerowitz este un artist de origine americana care isi realizeaza lucrarile de
fotografie stradala in stilul lui Henri Cartier -Bresson si Robert Frank. El este printre primii
fotografi carese foloseau de fotografia color sa si mediu de exprimare. Realizand acest lucru,
Meyerowitz a reusit sa duca fotografia color de la o forma dezapriata a fotografiei la o froma
de acceptare a fotografiei color ca arta asemeni ce i alb-negru.33
In timp ce lucra ca si director la o firma de publicitate din New York,in 1962, acesta il
intalneste pe Robert Frank. Observandul pe Frank in timp ce fotografia , Joel era uimit si
atrat de modul lui de a se misca in timp ce fotografiaza. Urm atorul lucru pe care Mayerowitz
l-a facut a fost sa mearga la birou si sa isi dea demisia spunand sefului ca doreste sa se
faca fotograf, iar ca si incurajare, acesta i -a forerit o camera de fotografiat cu care sa isi
inceapa cariera.34
Acea zi in care s -a intalnit cu Robert Frank a fost mai mult decat o inspiratie; a fost
punctul de plecare pentru stilul in care Meyerowitz capureaza viata de pe strazi. Se strecoara
printre valurile de multime de pe strazi cautand acel moment special care devine o fotografie
reusita. El este interesat de gesturile oamenilor de pe strazi, modul in care cuplurile
reactioneaza pe strazi si modul in care doua lucruri care se pretrec in acelasi timp se
complezeaza una pe cealalta reazultand un nou inteles.

2.7. WILLIAM EGGLESTON
Inca de la inceputul anilor 1960’, William Eggleston contura transformarile culturale
din Tennessee si zonele rurale din sud folosindu -se de fotografia color. El captureaza aceste
schimbari care se regasesc in scene din viata de zi cu zi, po rtrete de familie dar si statii de
alimentare, masini si interioarele magazinelor. Eggleston captureaza modul in care lucrurile
efemere reprezinta prezenta umana in lume, in timp ce jongleaza cu idea de experienta,

33 http://www.howardgreenberg.com/artists/joel -meyerowitz
34 http://time.com/3793028/joel -meyerowitz -taking -his-time/

amintire si propria perceptie fata de an umite lucruri, oferindu -le o intimitate si un caracter
personal.35
Instantaneul este stilul care i -a oferit lui Egglestone formatul potrivit cu care creaza
imagini anecdotice despre viata de zi cu zi. Asocierea s -a cu fotografiile de familie, fotografia
amatoriceasca, si chiar si cu camera Kodak Brownie i -a determinat lucrarile sa capete
proporti si in acelasi timp un caracter personal al vietii de zi cu zi.36
Colorul are mai multe intelesuri pentru Eggleston. Exprima vechiul si noul, banalul si
extraordinaru l, artificialul si naturalul. Natura lui nonconfrmista i-a permis sa exploreze
procesele de printat comerciale ale diatransferului ca sa vada cum poate contribuii la
prezentarea realizatii in culoare. Scurta sa intalnire cu Warhol i -a dezvaluit fotografia
comerciala, care l -a influentat formandu -si o atitudine experimentala fata de fotografie.37
Caracterul de anecdota pe care il capata imaginile sale din viata obisnuita, cu care
descrie un anumit loc in timp si spatiu, fie prin capturarea unui detalui, a unui obiect sau a
unei expresii facuale, sau capturand intreaga scena a impins limitele fotografiei documentare
in stilul de fotografie asociat cu Robert Frank si Walker Evans.38

35 http://www.theartstory.org/artist -eggleston -william.htm
36 Ibidem
37 Ibidem
38 Ibidem

CAPITOLUL 3
3.1. ECRANUL DIGITAL
Ecranul digital ,asa cum il stiu noi, este preze nt peste tot. Micul display de la
electrocasnice, ecranul de pe bordul masinilor moderne, ecranul telefonului etc. Dar cel mai
important fiind monitorul computerului. Monitor in fata caruia iti poti pierde tipul sau in fata
caruia se poate planui urmatoare a plecare spre luna. Rezumandu -ma la domeniul
fotografiei, acesta este folosit pentru vizualizarea, procesarea si retusarea imaginilor digitale,
acestea necesitand obligatoriu un tip de ecran pentru a putea fi vizualizate datorita noului
ecosistem al fotog rafiei digitale oferind posibilitati inimaginabile pentru fotograful amator,
facand fotografia si mai acesibila decat era deja odata cu aparitia aparatelor pe film care
necesitau utilizator sa in drepte camera spre subiectul dorit si sa apese pe buton, digi talul
eliminand necesitatea trimiterii filmului la un laborator foto pentru a fi developat.
Folosind diverse surse de lumina pentru realizarea anumitoar fotografii (lantern a,
lampa, blitul de la telefon) , deoarece fotogra fiam obiecte de dimensiuni mici. A sa ca am
ajuns la concluzia ca as putea folosii monitorul de 24 de inci ca si o sursa de lumina si ca
fundal in acelasi timp. Am facut acest lucru prin plasarea obectelor la o distanta de aproape
20cm in fata monitorului si aparatul de fotografiat pe trepi ed la distante variabile in functie
de compozitia dorita. Pe monitor avea Adobe Illustrator deschis prin care putea m sa modific
fundalul si in acelasi timp dimensiunea sursei de lumina controland cu usurinta dimensiunea
obiectelor din Illustrator.
Ceva ti mp mai tarziu, cu ocazia altei teme de examen, luand in considerare reusitele
lui Man Ray, cea ce pentru mine la momentul acela era ceva nou, mi -am propus sa realizez
si eu fotografi in stilul fotogramelor. Binenteles ca primul lucru pe care l -am facut a f ost sa
ma gandesc cu pot realiza acest lucru folosindu -ma de echipamentele si materialele pe care
pe aveam la dispozitia atunci. Nicio secunda nu mi -a trecut prin cap sa ma folosesc de o
camera obscura si de substante pentru developat.

3.2. LAPTOPUL
Cautan d si experimentand cu diverse surse de lumina, s -a dovedit in cele din urma
ca acest efect de fotograma se realizeaza foarte usor. Tot ce aveam nevoie era o sursa de
lumina uniforma in fata careia pot plasa diverse obiecte pe care sa le pot fotografia in
contrejour. M-am folosit de ecranul laptopului pentru a face acest lucru deoarece era
suficient de luminos, e perfect plan, are o dimensiunea potrivita (15,6 inci), si facea ca toata
instalatia sa fie usor de demontat. Aparatul era indreptat perpendicular s i centrat cu ecranul
laptopului. Fotografia rezultanta o converteam in alb -negru si inversam tonurile pentru a
obtine un fundal negru cu obiecte de culoare alba.
Am persistat ceva vreme cu metoda asta deoarece imi oferea un contrast foarte
puternic intre a lb si negru si totusi se pastratu detalile in zonele intunecate si in acelasi timp
foarte clare. Totul a fost bine si frumos pana cand am ajuns la realizarea ca aspectul
fotogramei nu este dat ce contrastul puternic si de claritatea ridicata ci de lucruril e total
opuse. Contururile neclare si de zonele de gri reprezinta componentele cheie care ofera
fotogramei caracteul sau.
Am incercat sa capturez acest „farmec” folosindu -ma de obiecte transparente si in
special bucati de hartie cu care am lucrat in straturi. Intr -o oarecare masura a functionat si a
oferit rezultate multumitoare dar tot simtea m de parca ii lipsea acel ceva. Dupa multe
incercari nereusite si dupa multe cautari in speranta ca pot sa continui folosindu -ma de
„tehnica” asta, in cele din u rma am ajuns la fotografia argentica de laborator.

3.3. PRIMELE FOTOGRAME
Pentru a putea face fotograme „traditionale” aveam nevoie de substante de laborator
(revelator, baie stop si fixator), hartie fotosensibila, tavi in care pot pune substan tele diluate,
cilindri in care pot turna substantele diluate pentru pastrarea lor si, desigur, o camera
obscura. Ca si revelator am folosit Fomatol LQN la flacon de 250 ml de concentrat care se
dilueaza in apa la o proportie de 1+7 (o parte concentrat la 7 parti apa) care este suficient
pentru doi litrii de revelaotor care are puterea de a developa 6 m2 de hartie foto. Ca si baie

stop, in primele incercari am folosit pur si simplu o spalare cu apa timp de un minut dar mai
tarziu am folosit o baie stop compusa dintr -un litr u de apa si doua liguri de otet alb cu 5%
acid acetic, iar ca fixator am folosit

IDEI:
– Laptop
– Obiecte pe laptop
– Tranzitia
– Matrielele folosite
– Tanzitia in laborator
–