Programul de studii: CONTABILITATEA ȘI AUDITUL AFACERILOR [627206]

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE CLUJ – NAPOCA

Programul de studii: CONTABILITATEA ȘI AUDITUL AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC,
Conf.univ.dr. Radu LENGHEL

ABSOLVENT: [anonimizat]
2 0 1 7

1
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE CLUJ – NAPOCA

Programul de studii: CONTABILITATEA ȘI AUDITUL AFACERILOR

STUDIU PRIVIND CONTROLUL INTERN LA
SC HAYAK SRL

ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC,
Conf.univ.dr. Radu LENGHEL
ABSOLVENT: [anonimizat]
2 0 1 7

2

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE

Subsemnatul (a) _______________________________ _________________
domiciliat(ă) în __________ str.______ ______nr.____ scara ______ etaj ______
ap. ____ jud.________________________, născut (ă) la data de
________ _______în localitatea __________________________________________
jud._____________________________ fiul lui_____________________________
și al ______ _______________________ posesor al C.I. seria________
nr.________________ C.N.P. _____________________ eliberat de
______________________________, absolvent: [anonimizat], din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemi r” București,
programul de studii ____________________________, ciclul de studii de masterat
promoția ____________, forma de învățământ CU FRECVENȚĂ declar, pe
proprie răspundere, că lucrarea de disertație cu titlul
_______________________________________ _____________________________
____________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea științfică a d -lui (d -nei)____________________________
în vederea susținerii publice în sesiunea _____________ este o lucrare perso nală.
Menționez că nu am plagiat altă lucrare publicată sau un fișier postat pe
internet. Pentru realizarea lucrării am folosit exclusiv bibliografia prezentată și nu
am ascuns nici o altă sursă bibliografică sau fișier electronic pe care să le f i folosit la
redactarea lucrării. Am luat la cunoștință că nerespectarea celor declarate mai sus
duce la anularea examenului de disertație.
Prezenta declarație este parte a lucrării și se anexează la aceasta.
Semnez și susțin că această dec larație este conformă cu realitatea.

Cluj-Napoca, _____________________

Semnătura_____________________

3

4

CUPRINS

CAPITOLUL 1 -CONCEPTUL DE CONTROL INTERN ………………………….. ……………………….. 5
1.1. DEFINIREA CONTROLULUI INTERN ………………………….. ………………………….. …………… 5
1.2. CONTROLUL INTERN – ATRIBUT AL CONDUCERII ………………………….. …………………. 7
1.3. FORMELE CONTROLUL INTERN ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
1.4. PRINCIPIILE CONTROLULUI INTERN ………………………….. ………………………….. ………… 11
1.5.LIMITELE CONTROLULUI INTERN ………………………….. ………………………….. …………….. 12
1.6.CARACTERISTICILE CONTROLULUI INTERN ………………………….. ………………………… 12
1.7.CONTROLUL INTERN ȘI CONTROLUL EXTERN ………………………….. …………………….. 14
CAPITOLUL 2 – OBIECTIVELE GENERALE ALE CONTROLULUI INTERN ………………… 16
2.1. SECURITATEA ȘI CONSERVAREA POTENȚIALULUI PRODUCTIV AL ENTITĂȚII 16
2.2. CALITATEA INFORMAȚIILOR ………………………….. ………………………….. ……………………. 17
2.3. OPTIMIZAREA ALOCĂRII ȘI UTILIZĂRII RESURSELOR ………………………….. ……….. 19
CAPITOLUL III INVENTARIEREA –PROCEDEU AL CONTROLULUI GESTIONAR AL
PATRIMONIULUI – ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 20
3.1.ASPECTE GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA ………………………….. ………………….. 20
3.2.FUNCȚIILE INVENTARIERII ………………………….. ………………………….. ……………………….. 21
3.3.ORGANIZAREA INVENTARIERII ………………………….. ………………………….. ………………… 22
3.3.1.ETAPELE INVENTARIERII ………………………….. ………………………….. ………………………. 23
3.3.2.DOCUMENTE UTILIZATE PENTRU EFECTUAREA INVENTARIERII ……… ……..27
3.4. REGULARIZAREA DIFERENȚELOR CONSTATATE LA INVENTARIERE …………… 28
3.5.STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTROLUL INTERN LA SC.HAYAK SRL ………………… 32
3.5.1.PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂ ȚII ………………………….. ………………………… 32
3.5.2.CONTROLUL INTERN PRIN I NVENTARIERE AL SOCIETÃȚII SC HAYAK SRL 34
CONCLUZII ȘI PROPUNERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 49
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 50

5
CAPITOLUL 1 -CONCEPTUL DE CONTROL INTERN

1.1. DEFINIREA CONTROLULUI INTERN

Orice demers în cunoașterea abordărilor fundamentale asupra unui concept se cuvine a fi
început cu sursa etimologică a respectivului concept. Etimologia termenului “control” provine de
la latinescul “contra rolus” și se traduce prin “verificarea unei informații prin comparare cu altă
informație"1. În viziunea franceză, controlul „ este o verificare, o inspecție, atentă a corectitudinii
unui act ”.
Controlul intern, conform Legii 672/2002 privind auditul public intern, art.2,
lit.b,reprezintă “ansamblul f ormelor de control exercitate la nivelul entității publice, inclusiv
auditul intern, stabilite de conducere în concordanță cu obiectivele acesteia și reglementările
legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient și eficace .
Controlul i ntern este reprezentată de măsura luată de conducere cu scopul de a îmbunătăți
gestionarea riscurilor la care este expusă entitatea și să crească probabilitatea ca scopurile și
obiectivele să fie ȋndeplinite.În înțelesul pre zentelor reglementări (OMFP 1802/2014 ),controlul
intern al entității vizează asigurarea2:
• conformității cu legislația în vigoare;
• aplicării deciziilor luate de conducerea entității;
• bunei funcționari a activității interne a entității;
• fiabilității informațiilor fin anciare;
• eficacității operațiunilor entității;
• utilizării eficiente a resurselor;
• prevenirii și controlul riscurilor de a nu se atinge obiectivele fixate .
În ceea ce privește definirea controlului intern, de -a lungul istoriei acest concept a cunosc ut
definiții numeroase, aflându -se încă într -un proces de evoluție și aceasta și datorită faptului că
controlul intern se găsește în centrul preocupărilor managerilor din toate domeniile, acest interes
fiind cauzat de un ansamblu de fenomene din care menți onăm:
• creșterea complexității organizațiilor care a generat creșterea și dezvoltarea delegării
competenței, ca o modalitate care permite managerului să -și exercite prerogativele de la
distanță;
• extinderea reglementărilor normative, a legilor, regulamente lor, standardelor profesionale,
normelor bugetare și sociale, care limitează activitatea responsabilului printr -o rețea de
norme care se impune a fi respectată.
Conform Jacques Renard , primele definiții ale controlulu i intern, datează din 1948, dar
caracteristica lor principală era aceea că ele erau strict contabile. Evoluția acestui concept a fost
caracterizată prin dinamism, fiind centrul de interes a unor imp ortante organisme profesionale.

1 OPREAN IOAN – Control și audit intern -suport de curs pentru masterat, Editura Dimitrie Cantem ir, Cluj-Napoca,
2010 , pag.7
2OMFP 1802/2014, pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate.

6
În cele ce urmează, ne vom opri asupra celor mai importante definiții care au marcat
evoluția acestui concept:
• Ordin ul Experților Contabili definea controlul intern ca fiind „totalitatea măsurilor de
securitate care contribuie la deținerea controlului asupra întreprinderii. Are drept scop pe
de o parte asigurarea protecției, asigurarea patrimoniului și calitatea informației, pe de altă
parte aplicarea instrucțiunilor conducerii și favorizarea îmbunătățirii performanțelor. Se
manifestă prin organizarea, metodele și procedurile fiecărei activități a întreprinderii,
pentru a -i menține perenit atea” (Renard J., 2002).
• Institutul American al Contabi lilor Publici Certificați (American Institute of Certified
Public Accountants – AICPA) emite, în 1978, următoarea definiție: „Controlul intern este
format din planurile de organizare și din toate metodele și procedurile adoptate în
interiorul unei întrepri nderi pentru a -i proteja activele, pentru a controla exactitatea
informațiilor furnizate de către contabilitate, pentru a crește randamentul și a asigura
aplicarea instrucțiunilor conducerii”.
• Un alt cadru conceptual al controlului intern este cel realizat de Institutul Canadian al
Contabililor Autorizați (The Canadian Institute of Chartered Accountants – CICA), sub
denumirea de modelul CoCo, bazat pe criterii privind comitetul de control (criteria of
control). Conform acestui model, „controlul intern este constituit d in elementele unei
organizații, inclusiv resursele, sistemele, procesele, cultura, structura și sarcinile), care, în
mod colectiv, ajută personalul în realiz area obiectivelor organizației”.
• Institutul Contabililor Autorizați din Anglia și Țara Galilor (The Institute of Chartered
Accountants in England & Wales) au publicat un raport privind implementarea cerințelor
de control intern din Codul combinat al conducerii corporative, fiind destinat directorilor
companiilor listate la bursa din Londra, London Stock Exchange. Conform acestui raport,
„controlul intern include politicile, procesele, sarcinile, comportamentele și alte aspecte
ale unei organizații, care luate împreună: să faciliteze funcționarea eficientă și eficace a
acestuia astfel încât să aibă capacitatea de reacție corespunzătoare în fața riscurilor
semnificative de afaceri, operaționale, financiare, de conformitate și alte riscuri, astfel
încât să se atingă obiectivele organizației. Aceasta include protejarea activelor de o
utilizare ina decvată, de pierderi și fraude, și asigurarea că datoriile și obligațiile sunt
identificate și gestionate corespunzător; contribuie la asigurarea calității raportărilor
interne și externe; contribuie la asigurarea conformității cu legile și regulamentele î n
vigoare, și de asemenea, și cu politicile interne ale organizației”.
• Ultima definiție semnificativă este cea emisă de către Fundația de Cercetare a
Institutului Auditorilor Interni (Institute of Internal Auditors Research Foundation –
IIARF), prin raport ul „Auditarea și controlul sistemelor” (Systems Auditability and
Control – SAC), publicat pentru prima dată în 1977, a doua oară în 1991, și revizuit în
1994. Conform acestui raport, controlul intern „este un set de procese, funcții, activități,
subsisteme , iar membrii organizației sunt organizați împreună, sau fiecare în mod
individual, pentru a asigura îndeplinirea efectivă a obiectivelor și scopurilor organizației”
• În România, în contextul aderării României la Uniunea Europeană, s -a procedat la
preluarea acquis -ului comunitar în legislația națională. Controlul este apreciat în Uniunea
Europeană, fiind recunoscut unul dintre obiectivele urmărite în cadrul negocierilor de
aderare, importanța și rolul acestuia fiind obiectul „Capitolului 28: Controlul financ iar”.
Conform „Strategiei dezvoltării controlului financiar public în România”, proiect realizat
de către Unitatea Centrală pentru Armonizarea Auditului Public Intern, din cadrul
Ministerului Economiei și Finanțelor Publice, controlul intern cuprinde „într egul sistem de
controale financiare și nonfinanciare, structurile organizatorice, metodologiile,
procedurile, inclusiv auditul intern, stabilit de către management potrivit scopurilor sale,

7
menit să -l ajute în administrarea entității în mod economic, efici ent și eficace, asigurând
respectarea strategiilor manageriale ”.
Bertrand Fain și Victor Faure în lucrarea lor int itulată „Revizia contabilă” , precizează faptul
că, „controlul intern constă în organizarea rațională a contabilității și serviciului contabil, care
vizează prevenirea sau cel puțin descoperirea, fără întârziere, a erorilor și fraudelor”. Normele
Naționale de Audit (NNA) precizează faptul că sistemul de control intern constă „într -un ansamblu
de politici și proceduri la care recurge con ducerea unei entități pentru a asigura o gestiune
riguroasă și eficientă a activității acestei .
Aceste proceduri implică respectarea politicilor manageriale, protecția activelor, prevenirea
și descoperirea fraudelor și erorilor, exactitatea și exhaustivitatea înregistrărilor contabile și
asigurarea de informații credibile”.
COSO3 definește controlul intern ca pe „un proces efectuat de conducerea și personalul unei
organizații menit să furnizeze o asigurare rezon abilă în cu privire la realizarea obiectivelor.”
În prezent, controlul intern are două sensuri:
• În sens tradițional “a controla” ȋnseamnă “a verifica” sau “a inspecta”;
• În sens modern “a controla” ȋnseamnă “a stăpâni”,”a domina”.
Controlul intern es te un proces , care:
• înainte de acțiune orientează ;
• în cursul desfășurării acțiunilor ajută ;
• după desfășurarea acțiunii evaluează procedurile aplicate și rezultatel e.
1.2. CONTROLUL INTERN – ATRIBUT AL CONDUCERII

Controlul intern este un atribut al conducerii de la toate nivelurile ierarhice. Toate
persoanele care dețin funcții de conducere trebuie să planifice, să organizeze aplicarea măsurilor
suficiente pentru a oferi o asigurare rezonabilă asupra faptului că obiectivele vor fi îndeplinite.
Atribu tele conducerii reprezintă un tot unitar și se condiționează reciproc. În acest caz,
conducerea nu poate fi privită ca o trecere succesivă de la o funcție la alta, urmând ca totul să se
reia de la capăt. Controlul reprezintă atât funcția finalizatoare a pr ocesului de conducere, cât și
funcția care furnizează elementele necesare pentru realizarea în condiții corespunzătoare a
celorlalte atribute ale conducerii4:

Figure 1.1. Controlul atribute le conducerii.
Fără informațiile colectate în urma controlului, conducerea nu -și poate îndeplini în
mod corespunzător celelalte atribute ale sale: previziunea, organizarea, coordonarea și
antrenarea .

3 COMITETUL DE SPONSORIZARE A ORGANIZAȚIILOR COMISIEI TREADWAY (COSO) din SUA a publicat
lucrări de referință ȋn domeniul cont rolului intern
4 OPREAN IOAN – Control și audit intern -suport de curs pentru masterat, Editura Dimitrie Cantemir , Cluj-Napoca,
2010, pag. 9
Previzionare
Organizarea
Coordonarea
Antrenarea
Controlul

8

Figure 2 Etapele controlului
Intrări in sistemul de control
a) Compararea
Situația ideală Situație reală
b) Analiza si evaluarea riscurilor și abaterilor
c) Valorificarea constatărilor
Îmbunătățirea
Activităților
Autoperfecționarea
controlului
Ieșiri Astfel, pe baza informațiilor obținute, conducerea cunoaște realitatea, modificările
intervenite în mediul intern și mediul extern al entității și pe această bază5:
• apreciază calitatea deciziilor luate anterior și eficacitat ea măsurilor întreprinse pentru
realizarea lor;
• analizează și evaluează riscurile și abaterile care amenința atingerea obiectivelor fixate,
pe domenii de activitate și pe responsabilități.
Indiferent de nivelul de la care se exercită, indiferent de activitățile controlate și indiferent
de obiectivele urmărite, controlul se derulează în trei etape succesive , cărora le corespund trei
componente distincte6:
a. Compararea situației care ar trebui să existe (ideale, dorite) cu situația de fapt (reale);
b. Analiza și evaluarea riscurilor care amenință activitatea verificată și a abaterilor de la
parametrii stabiliți;
c. Valorificarea constatărilor.

a) Intrările în subsistemul de control se compun din informațiile necesare stabilirii celor 2
termeni: situația ideală și reală.
Situația ideală se stabilește pe baza:
• deciziilor hotărâte de conducerea de la diferite niveluri;
• prevederilor și restricțiilor legislative;
• existențelor scriptice din contabilitate;
• recomandărilor auditului intern;
• programelor de activitate;
• procedurilor de lucru aprobate sau standardizate.
Situația reală se stabilește de către conducătorii din ierarhia entității, de către auditorii
interni și externi sau de către unele organe ale statului, cu ajutorul unor proceduri și tehnici
specifice sau co mune:

5OPREAN IOAN, POPA EREMIA EMIL, LENGHEL RADU DORIN – Procedurile auditului și ale controlului
financiar, Edituara Risoprint, Cluj -Napoca, 2007, pag.12
6 OPREAN IOAN -Ccontrol și audit intern -suport de curs pentru masterat, Editura Dimitrie Cantemir , Cluj -Napoca,
2010 , pag.10 -12

9
• inspecția – constă în examinarea documentelor și registrelor precum și a activelor corporale,
inclusiv prin inventarierea fizică a acestora. Acestui procedeu îi corespund verificările
documentare, verificările faptice precum și utilizarea în control ș i audit a instrumentelor
informatice;
• observarea – constă în urmărirea unui proces sau proceduri efectuate de alte persoane,
precum și în utilizarea anumitor simțuri pentru aprecierea anumitor situații;
• investigația – constă în obținerea de informații de la cei controlați sau auditați, ca răspuns la
chestionarele controlorilor sau auditorilor;
• confirmarea – constă în primirea de răspunsuri scrise sau orale din partea unei terțe părți
independente;
• calculul – constă în reconstituirea unor calcule din documente ș i din registrele contabile
pentru a testa corectitudinea lor . Reconstituirea urmărește și corectitudinea transferurilor
de informații, a parcursului anumitor sume de la documentele de sinteză și până la sursele
primare;
• procedurile analitice – constau în a naliza tendințelor, fluctuațiilor, corelațiilor cu ajutorul
unui sistem de indicatori.
b) Se trece la analiza și evaluarea rezultatelor sau a abaterilor , la stabilirea și delimitarea
factorilor de influența și a cauzelor. În cadrul acestei etape se evaluează riscurile și măsurile ce
trebuie luate și se fixează concluziile controlului.
c) Valorificarea constatărilor este etapa finalizatoarea. În cadrul acestei etape se
definitivează un ansamblu de măsuri menite să ducă atât la influența activităților controlate cât și
la autoperfecționarea controlului.
În interiorul subsistemului de control, între cele trei componente ale lui, trebuie să existe în
primul rând o legătură directă , în sens ul că oricărei intrări în subsistem trebuie să -i corespundă o
ieșire.
Ieșirile din subsistemul de control sunt formate din:
• măsuri operative luate în timpul controlului pentru redresarea situației;
• îmbunătățirea activității și sancționarea vinovaților;
• dispoziții obligatorii date celor controlați;
• rapoarte și informări către organele de conducere care au dispus controlul sau care au
competența și sarcina să ia măsurile care se impun;
• propuneri pentru mai bună fundamentare a deciziilor conducerii la dif erite niveluri, pentru
perfecționarea procedurilor și normelor interne sau a sistemului legislativ -normativ.
Ieșirile din subsistemul de control diferă în funcție de subordonarea ierarhică a organelor de
control și în funcție de obiectivele controlate.Ieși rile trebuie să ducă la reducerea riscurilor care pot
afecta atingerea obiectivelor entității sau activității controlate, la întărirea legalității și
îmbunătățirea activităților respective și prin aceasta să contribuie la perfecționarea intrărilor în
sistemul de control.
Între cele trei componente ale subsistemului de control ia naștere o conexiune inversă menită
să asigure stabilitatea, dezvoltarea subsistemului. În urma valorificării concluziilor controlului, se
pot constata unele confuzii în derularea c ontrolului, ceea ce impune fie refacerea acestuia, fie
luarea unor măsuri menite să contribuie la perfecționarea sistemului de control.

10
1.3. FORMELE CONTROLUL INTERN

Activitățile controlului intern sunt structurate avându -se ȋn vedere următoarele criterii7:
a) După timpul în care se exercită se delimitează:
• controlul preventiv – se exercită înaintea efectuarea operațiunilor;
• controlul concomitent – se exercită pe parcursul efectuării operațiunilor ;
• controlul ulterior – se exercită după ce acțiunea a av ut loc.
b) Din punct de vedere al obiectivelor controlate , se deosebesc:
• controlul economic – urmărește planificarea și utilizarea eficientă a resurselor materiale și
de muncă și îndeplinirea sarcinilor stabile;
• controlul financiar – acționează în sfera re lațiilor financiare și de credit;
• controlul tehnic – urmărește respectarea tehnologiilor de fabricație, calitatea produselor,
caracteristicile mijloacelor fixe.
Un control eficient trebuie să fie un control multilateral, ceea ce impune că obiectivele
contro late să fie abordate atât din punct de vedere economic și financiar, cât și din punct de vedere
tehnic.
Între controlul economic și controlul financiar interferențele sunt foarte numeroase.
Majoritatea operațiunilor economice au și implicații financiare ș i gestionare, motiv pentru care, se
exercită un control economico -financiar sau un control financiar și gestiune.
c) După sfera ce cuprindere controlului, se deosebesc:
✓ controale complexe și controale parțiale;
✓ controale totale și controale prin sondaj.
• controalele complexe – presupun abordarea multilaterală a activităților controlate, cu
participarea unor specialiști din domenii diferite. Din aceste domenii pot face parte
specialiști în domeniul contabilității, fiscalității, sociologiei, juridicului, tehn ic,
marketingului;
• controale parțiale -se exercită numai asupra unui grup de obiective, cum ar fi: respectarea
disciplinei financiare și fiscale, legalitatea operațiunilor de comerț exterior, salarizarea,
gestionarea stocurilor.
Atât controalele complexe cât și cele parțiale se exercita sub forma controalelor totale și sub
forma controalelor prin sondaj.
• controalele totale – presupun verificarea tuturor operațiunilor, documentelor și perioadelor
de gestiune din sectoarele aferente;
• controalele prin sondaj – se exercită numai asupra unor documente, operațiuni, categorii de
bunuri, perioade de timp. Aceste controale sunt semnificative si au o importanță relativă
pentru formularea concluziilor.
De regulă, controalele se exercită prin sondaj. Dacă se co nstată nereguli importante cum ar
fi : fraude, falsuri, omisiuni sau alte erori semnificative, controalele prin sondaj se transformă în
controale totale.
d) După procedeele folosite , controalele sunt:
• controalele documentar -contabil – se exercită pe baza documentelor primare, a evidențelor
operative și a registrelor contabilității analitice și sintetice;
• controalele faptice -se realizează sub forma inspecției în fața locului, observației fizice,
inventarierii de control, analizelor de laborator și a ex pertizelor.
e) După gradul de apropiere a controlului de activitățile controlate, deosebim

7OPREAN IOAN, POPA EREMIA EMIL , LENGHEL RADU DORIN – Procedurile auditului și ale controlului
financiar, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2007 , pag. 15 -17

11
• controalele directe – constau în urmărirea de către organele de conducere sau control a
activității subalternilor sau a celor controlați;
• controalele indirecte – constau în urmărirea activităților controlate pe baza rapoartelor și
informărilor primite, a declarațiilor fiscale, a ședințelor de lucru, a notelor explicative date
de cei controlați;
• controalele reciproce – se realizează între membrii formațiilor de munc ă, între
compartimente, între întreprinderi;
• autocontrolul – presupune verificarea propriei activități, având scopul să stabilească dacă
obiectivele propuse au fost realizate, dacă activitatea este la nivelul cerințelor.
f) Din punct de vedere al intereselor economico -financiare deosebim:
• controalele exercitate de stat – prin intermediul organelor Curții de Conturi, Ministerul
Finanțelor Publice, Ministerul de Interne, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, etc.
urmăresc respectarea actelor nor mative specifice domeniului controlat;
• controalele exercitate la nivelul entităților – sub forma controalelor preventive,
concomitente și ulterioare, urmăresc gestionarea corectă a patrimoniului, stăpânirea
riscurilor care pot amenința atingerea obiectivelo r;
• controlul legal sau statutar – se exercită de către profesioniștii independenți membri ai
Camerei Auditorilor Financiari din România (CAFR) sau ai Corpului Experților Contabili
Autorizați din România (CECCAR).

1.4. PRINCIPIILE CONTROLULUI INTERN

Studiile de specialitate descriu o serie de principii generale a căror aplicare asigură calitatea
controlului intern8:
A.Principiul organizării: orice societate trebuie să fie organizată rational;
Pe măsură ce întreprinderea se dezvoltă și apare delegarea de responsabilități, este necesară
separarea celor patru funcții fundamentale:
1. funcția de decizie;
2. funcția de deținere de valori monetare sau bunuri fizice;
3. funcția de contabilizare;
4. funcția de control.
B. Principiul integrării : controlul inter n trebuie să includă proceduri de autocontrol care să
permită descoperirea erorilor și fraudelor;
C. Principiul permanenței: procedurile de control trebuie să fie perene, să aibă asigurată
stabilitatea;
D. Principiul universalității : procedurile de control intern trebuie să fie aplicate în toată entitatea,
sa nu fie permisă existența unor persoane privilegiate;
E. Principiul independenței: obiectivele controlului intern trebuie să fie realizate independent de
metodele, procedeele și mijloacele utilizate de societatea bancară pentru desfășurarea activității
sale;
F. Principiul informării : informația produsă de controlul intern trebuie să posede două calități: să
fie verificabilă și utilă;
G. Principiul armoniei: constă în adaptarea continuă a controlului int ern, având ȋn vedere
riscurile care pot afecta sistemul și costurile implicate de introducerea procedurilor de control
intern.
H. Principiul calității personalului : un personal calificat este un element necesar pentru
asigurarea unui control intern de cali tate.

8www.faracontabilitate.ro

12
1.5.LIMITELE CONTROLULUI INTERN

Deși controlul intern oferă o asigurare rezonabilă de atingere a obiectivelor entității există
limitări. Controlul ul intern nu poate pr eveni decizile nepotrivite sau evenimente le externe care pot
determina o organizație să nu reușească și să ȋși atingă obiectivele sale operaționale. Cu alte
cuvinte, chiar și un si stem eficient de control intern poate experimenta un eșec. 9
Limitările pot rezulta din:
• Adecvarea obiectivelor stabili te ca o condiție prealabilă pentru controlul intern ;
• Realitatea ca judecata umană în luarea deciziilor poate fi defectuoasă ;
• Defecțiuni care pot apărea din cauza unor defecțiuni umane, cum ar fi erori simple ;
• Abilitatea conducerii de a suprascrie controlul intern ;
• Abilitatea conducerii sau a terților de a eluda controale prin coluziune ;
• Evenimente externe dincolo de controlul organizației ;
• Costurile controlului intern.
Aceste limitări împiedică consiliul și conducer ea să aibă o asigurare absolută a realizării
obiectivelor entității – adică, c ontrolul intern oferă o asigurare rezonabil a, dar nu și asigurare
absolută. În ciuda acestor limitări inerente, conducerea ar trebui să fie conștientă de ele în
momentul selectării, dezvoltări i și impl ementării controalelor și să minimizeze, în măsura
posibilului, aceste limitări.
În concluzie, există o mulțime de factori care nu se află sub directa influență a deciziei
manageriale sau a proiectării unor produse sau servicii în cadrul entității – erori umane, erori de
judecată, decizii greșite, acte de indisciplină ori de reavoință.

1.6.CARACTERISTICILE CONTROLULUI INTERN

Un principiu anglo -saxon privind necesitatea controlului precizează că: „ Oamenii fac ce
trebuie să facă atunci când știu că vor fi controlați ”10.
Plecând de la acest principiu, controlul intern a fost și rămâne centrul preocupărilor
managerilor de la toate nivelurile unei entități.
De-a lungul timpului controlul intern a evoluat în raport de gradul de dezvoltare al culturii
organizațiilor . Pe măsură ce s -au amplificat afacerile întreprinderilor și s -au dispersat centrele de
activitate, controlul intern a căpătat noi valențe atât în concept cât și în conținut .
Conceptul de control intern a fost în permanență definit și redefi nit, cel puțin în raport cu
două aspecte, și anume:
• descentralizarea activităților, ceea ce a condus la creșterea și delegarea competențelor în
cadrul aceleași structuri;
• amplificarea numărului de prevederi, normative, reguli și reglementări, care să asigure
gestionarului căile de acțiune pentru utilizarea corespunzătoare a resurselor în vederea
creșterii eficacității.
Din practică au rezultat o serie de caracteristici ale controlul intern și anume:
a) Controlul intern este un proces și nu o funcție . Toate funcțiile conducerii, inclusiv
funcția de audit intern, includ o structură de control, care influențează decisiv procesul managerial.
Mai mult chiar fiecare activitate t rebuie să aibă componenta ei de control, care o ajută să
funcționeze .

9 Committee of Sponsoring Organizations of the Treadway Commission (COSO), Internal Control – Integrated
Framework (Executive Summary, May 2013) ,pag . 9
10BUNGET OVIDIU CONSTANTIN – Control financiar , Editura Mirton, Timișoara, 2008 , pag. 20

13
Controlul intern, privit ca proces la dispoziția managerului, este un proces dinamic, care își
adaptează permanent instrumentele și tehnicile la schimbările de mediu survenite în cultur a
organizației determinate de gradul de competență al managerilor.
Controlul nu este un scop în sine, ci un mijloc. Astfel, controlul nu este organizat de dragul
controlului, ci rolul lui este să confirme așteptările managementului prin utilizarea unor p rocedee,
tehnici și instrumente specifice. În practică, există și asemenea situații când managerii creează
structuri complexe, greu de controlat. Pentru realizarea unui control eficient trebuie să se
proiecteze structuri simple, descentralizate și flexibil e care să nu îngreuneze verificare și aplicarea
procedurilor.
b) Relativitatea controlului intern . Oricât de bine ne -am organiza nu putem pretindem că
vom fi la adăpost de toate neregulile sau abaterile care pot să apară de la un ecart stabilit, dar
acest a ne va permite ameliorarea situației. Dacă totuși controlul nu există, și se știe bine acest
lucru, atunci este posibil să apară situații care nu pot fi stăpânite.
Scopul organizării controlului intern este acela de a oferi o asigurare rezonabilă împotr iva
riscurilor și nu o asigurare absolută. O asigurare rezonabilă este mai mult decât minim și se
raportează întotdeauna la obiectivele entității . De la controlul intern conducerea și Consiliul de
administrație al entității așteaptă asigurări rezonabile ba zate pe evaluarea riscurilor, prin
concentrarea pe cele trei principii ale performanței (economicitate, eficiență și eficacitate).
Pentru a adăuga valoare și a contribui la îmbunătățirea eficacității managementului trebuie
să facem recomandări. Nu putem r ecomanda numai adăugarea a încă unui control în plus. Aceasta
presupune costuri, chiar dacă există riscuri. Trebuie să apreciem dacă costul controlului justifică
costul mecanismului de control. De asemenea, trebuie să vedem dacă costul controlului este ma i
mic decât riscurile care pot apare.
Oricât de bine ar fi planificat și executat controlul intern nu poate asigura decât o
certitudine relativă , deoarece un control intern care ar viza atingerea tuturor obiectivelor propuse,
în condiții de eficiență, ar fi scump și neeconomic. De aceea, controlul intern nu este conceput
pentru a garanta succesul organizației, ci obiectivul său este relativ și rezonabil.
c) Controlul intern este universal. Controlul intern reprezintă nu numai formulare,
proceduri, tehnici , programe, instrucțiuni, calculatoare și manuale de politici, ci și oameni la
fiecare nivel al organizației.
Controlul intern este un proces realizat de către personalul de la toate nivelele . El este
efectuat atât de managementul de la vârf, dar și de m anagementul de linie, adică responsabilii de
compartimente, dar și de toți ceilalți oameni. Fiecare membru al entității este responsabil pentru
controlul său intern.
Mediul de control, mereu în schimbare, impune abordarea controlului la nivelul fiecărei
entități ca un sistem de control intern , diferențiat și integrativ, construit în raport de interesele
organizației. Această construcție va trebui să țină cont de structura organizatorică a entității, de
stilul de conducere al managerilor, de influența facto rilor de mediu și implicit de riscurile care pot
afecta entitatea.
Excesul de norme, reguli, proceduri împiedică realizarea unui control eficient, de aceea
este necesară găsirea unui echilibru optim în vederea stabilirii acestora. Astfel, sunt situații î n care
se impun reguli precise, clare, stricte, adică un control riguros, spre exemplu, cazul întreprinderilor
aflate în faza de maturitate, dar sunt și situații în care controlul trebuie să fie mai puțin restrictiv
pentru a putea permite atingerea obiecti velor strategice ale entităților, spre exemplu, cazul
societăților nou înființate sau a celor care se află într -o fază de creștere.
Modul de stabilire al acestor reguli ține, pe de o parte, de stilul de conducere și de
capabilitățile organelor ierarhic e în delegarea responsabilităților, iar pe de altă parte de nivelul de
dezvoltare și de cultură al organizațiilor.

14
În organizarea controlului intern se impune o mare flexibilitatea deoarece nu poți da reguli
pentru fiecare situație întâlnită și de asemen ea, o regulă dacă nu este de actualitate sau este prea
rigidă stagnează procesul și conduce la ineficacitate.
O altă componentă a universalității controlului intern o constituie faptul că urmare a
expansiunilor domeniilor de activitate și a creșterii nivelurilor ierarhice, precum și a
descentralizării activităților pe funcțiuni, conducerea s -a îndepărtat de executanți.
În prezent, acționarii și asociații firmelor se află în fața pericolului de a nu mai stăpâni
propria afacere, motiv pentru care acești a au acordat mandate de reprezentare unor administratori .
Această extindere a activităților a condus la extinderea domeniului normativ (legi, reglementări,
constrângeri profesionale) care să limiteze pe gestionarul de resurse, managerul, în acțiunile sale,
dar care să aibă drept scop să -l ajute, să -l ghideze și nu în ultimul rand să -l coordoneze și să -l
supervizeze în îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor tot mai complexe ce -i revin.
1.7.CONTROLUL INTERN ȘI CONTROLUL EXTERN

În literatura de specialitate există o întreagă tipologie a controlului11, dar din punct de
vedere al exercitării acestuia, avem:
• control intern , care cuprinde ansamblul controalelor din interiorul entității;
• control extern , care cuprinde totalitatea controalelor care se adresează entităților,
din afara acesteia.
Controlul intern s-a confruntat în permanență cu o lărgire sistematică a ariei de aplicare. În
prezent, controlul intern se referă la toate activitățile, toate procedurile, toate i nformațiile, la întreg
patrimoniul, la toți membrii întreprinderii și acționează permanent. Controlul intern este perceput
ca un atribut al managementului care răspunde de organizarea acestuia, dar mai ales este preocupat
de permanenta actualizare a sistem ului de control intern, datorită evoluției riscurilor cu care se
confruntă entitatea.
În România, în perioada economiei planificate, controlul avea o natură și obiective diferite,
situație în care statul impunea sistemul de control din interiorul unitățil or economice și organiza și
controlul extern pentru urmărirea modului de exercitare a controlului intern a unităților economice,
toate fiind obligatorii.
Din aceste motive, perioada 1990 -1999 s -a caracterizat prin profunde reorganizări,
concretizate în re strângerea treptată a controalelor obligatorii și instituirea unui sistem de control
intern organizat și menținut în funcțiune de management funcție de riscurile cu care se confruntă
organizația.
Începând din 1999, în sistemul de control românesc este int rodus prin lege „controlul intern
și auditul intern” pentru entitățile publice, ceea ce a impus clarificări ale conceptelor și practicii în
domeniu.
Controlul intern este propus într -o manieră europeană, în sensul că legea nu prevede decât
atribuțiile ge nerale și specifice ale acestuia, modul de organizare și exercitare rămânând la
dispoziția managerului entității publice.
Modul acesta de organizare a sistemului de control intern, nespecific economiei planificate,
a creat impresia managerilor că organiza rea controlului este benevolă și coroborat cu lipsa
răspunderii manageriale, a slăbit eficiența sistemului de control.
Practica internațională impune separarea clară a activităților de audit intern de cele de
control intern și recomandă conturarea unui si stem de control intern și a unei structuri de audit
intern în coordonarea managerului, capabile să răspundă la riscurile actuale cu care se confruntă
entitățile publice.

11BUNGET OVIDIU CONSTANTIN – Control financiar, Editura Mirton, Timișoara, 2008 , pag. 14 -16

15
Conform bunei practici în domeniu, controlul intern se regăsește în componența fiecăr ei
activități și trebuie să fie formalizat prin proceduri, pe baza fișelor posturilor, care vor fi însoțite de
chestionare -liste de verificare , care de fapt sunt procedurile/instrucțiunile de realizare a
respectivelor controale interne.
În mod concret, man agerul stabilește pentru fiecare grup de activități formele de control intern
menite să limiteze sau să elimine riscurile asociate sub forma:
• autocontrolului activității prin respectarea de fiecare salariat a propriilor proceduri
de lucru instituie;
• controlului mutual , între fazele unui lanț procedural, exercitat de fiecare post de
lucru asupra modului de efectuare a prelucrărilor în cadrul postului de lucru anterior
pentru a putea adăuga propriile prelucrări și de a pregăti controlul pe care îl va
efectu a postul de lucru următor;
• controlului ierarhic , exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate;
• controlului partenerial , care se realizează prin delegarea unor competențe între
diferitele paliere de responsabilitate.
Alături de aceste forme de control intern, atașate intrinsec activităților curente ale fiecărui
post de lucru, managerul poate stabili și alte forme de control intern care intră în lanțul operațiilor,
dar care presupun costuri suplimentare, având reguli procedurale distincte, fiind chiar st ructuri de
sine stătătoare, spre exemplu:
• controale de calitate în diferite puncte cheie ale lanțului operațiunilor;
• control financiar preventiv;
• control de gestiune (patrimonial);
• control financiar -contabil;
• control administrativ;
• inspecții .
Distinct de acestea, auditul intern are rolul de a evalua și de a da o asigurare fundamentată
și obiectivă managementului asupra gradului de funcționalitate, atât pe ansamblul sistemului de
control intern, cât și pe fiecare formă concretă de manifestare a acestuia, conform cadrului
metodologic și procedural și a practicii recunoscute în domeniu.
Controlul extern a evoluat și s-a restructurat continuu, în prezent concretizându -se în
următoarele forme:
• controlul financiar preventiv delegat, exercitat de Ministerul Finanțelor Publice, prin
controlori delegați, la ordonatorii principale de credite ai bugetului de stat;
• controlul fiscal , exercitat de Ministerul Finanțelor Publice, prin inspectori din cadrul
Agenției Naționale de Administrare Fi scală;
• controlul operativ și inopinat privind prevenirea, descoperirea și combaterea oricaror acte
și fapte din domeniul economic, financiar și vamal , exercitat de comisarii Gărzii financiare;
• controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a României, prin controlori financiari,
pentru urmărirea modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor
financiare ale statului și sectorului public;
• expertize contabile realizate de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
Româ nia (CECCAR), prin lucrările de strictă specialitate, la solicitarea instanțelor sau
persoanelor fizice și juridice.

16
CAPITOLUL 2 – OBIECTIVELE GENERALE ALE CONTROLULUI
INTERN

Consiliul de Administrație și conducerea executivă a entităților plani fică,organizează,
coordonează și antrenează aplicarea unor măsuri necesare pentru obținerea unei asigurări
rezonabile asupra faptului că riscurile la care este expusă entitatea sunt stăpânite (controlate) și
asupra faptului că obiectivele stabilite vor fi atinse12.
Controlul intern, datorită caracterului său sistematic și atotcuprinzător, răspunde nevoilor de
informare ale membrilor Consiliului de Administrație și ai Comitetului de Direcție, precum și ale
celorlalte persoane care dețin funcții de conducere și de execu ție, favorizând dialogul dintre
aceștia, asigurând transparența și democrația.
Pe baza informațiilor furnizate de controlul inter n, conducerea are posibilitatea să-și
fundamenteze mai judicios deciziile manageriale referitoare la programele de activitate, la
organizarea și coordonarea structu rilor entității, la delimitarea responsabilităților pe compartimente
și pe persoan ele implicate în efectuarea tranzacțiilor și operațiunilor respective ș i în consemnarea
și prelucrarea informa țiilor.
Urmărind efectuarea tranzacțiilor și operațiun ilor în conformitate cu normele legale și cu
deciziile conducerii, controlul intern previne și elimină neregulile și event ualele conflicte din
interiorul entității sau d intre entitate și terți (organe fiscale, clienți, creditori etc.).
Dupa O.G. nr 119/1991 controlul intern are următoarele obiective generale13:
• realizarea, la un nivel corespunzãtor de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice, stabilite
ȋn concordanțã cu propria lor misiune, ȋn condiții de regularitate, eficacitate,
economicitate și eficiențã;
• respectarea deciziilor conducerii;
• dezvoltarea și întretinerea unor sisteme de colectare, stocare a datelor și informațiilor
financiare și de conducere .
Pentru a contribui la asigurarea continuității activității (perenității) entității și la
atingerea obiectivelor manageriale, controlul intern urmărește în permanență și în
cadrul tuturor categoriilor de entități, patru obiective generale:
• securitatea activelor și informațiil or precum a celorlalte elemente care aduc
avantaje economice pentru entitate;
• calitatea informațiilor;
• respectarea directivelor, normelor și procedurilor;
• opt imizarea utilizării resurselor.
În continuare facem o prezentare a acestor patru obiective, urmând ca acestea sa fie
dezvoltate pe parcursul lucrării.

2.1. SECURITATEA ȘI CONSERVAREA POTENȚIALULUI PRODUCTIV
AL ENTITĂȚII
Securitatea și conservarea potențialului productiv al entității se referă la:
• securitatea activelor contabile;
• securitatea și informațiilor;
• securitatea socială a angajaților;
• protejarea imaginii întreprinderii.

12 OPREAN IOAN – Control și audit intern -suport de curs pentru masterat, Editura Dimitrie Cantemir , Cluj -Napoca ,
2010 , pag. 15 -20
13OG nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, M. Of. nr. 430/1999, modificată și
republicată, OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, M. Of. nr. 799/2003.

17

Pentru a asigurara securitatea potențialului productiv al entității , contro lul intern se bazează pe
norme și proceduri interne care se aprobă de conducere și se refer ă la:
• inițierea și aprobarea tranzacțiilor și operațiunilor;
• gestionarea și accesul la activele entității;
• protejarea și accesul la fișiere și înregistrări;
• inventarierea activelor și datoriilor.
Aceste norme și proceduri interne stabilesc cine are accesul la active și fișiere, pe baza
cărei autorizații, cine inițiază și cine aprobă tranzacțiile și operațiunile, cine și când verifică modul
de derulare a operațiunilor și existența activelor și datoriilor14.

2.2. CALITATEA INFORMAȚIILOR

Control ul intern trebuie să ofere conducerii o asigurare rezonabilă asupra faptului că
informațiile puse la dispoziția acesteia reflectă imaginea fidelă, respectându -se criteriul
regularității și sincerității informațiilor.
Cadrul general contabil elaborat de căt re IASC/IASB15 stabilește că pentru a fi utile
procesului decizional informațiile trebuie să fie:
• inteligibile, ușor de înțeles de către utilizatori;
• relevante, adaptate la nevoile utilizatorilor și furnizate la momentul oportun;
• credibile, verificabile și nepărtinitoare;
• comparabile în timp și spațiu;
Referitor la sistemul contabil din întreprindere, controlul intern urmărește calitatea
informațiilor și în special dacă sunt respectate următoarele criterii:
• Exhaustivitatea și integritatea înregistrărilor
• Realitatea înregistrărilor
• Exactitatea înregistrărilor
Exhaustivitatea și integralitatea înregistrărilor
Acest criteriu cere ca toate tranzacțiile și operațiunile care au loc într -o entitate să fie
reflectate în documente justificative corespunzătoare și să f ie înregistrate în contabilitate fără
omisiuni și fără repetări. În acest sens, controlul intern urmărește fiabilitatea sistemului de
numerotare (manual sau automat) practicat în întreprindere.16
În scopul asigurării preluării integrale a documentelor justi ficative în sistemul automat de
prelucrare a datelor se utilizează mai multe procedee, dintre care amintim procedeul "prin număr
de control" care constă în confruntarea manuală sau automată a numărului de poziții din Jurnalul
de înregistrare cu numărul de documente predate spre prelucrare conform „Borderourilor de
predare a documentelor". Verificând înregistrările din registre și jurnale, controlul intern poate
depista situații în care unele documente au fost omise sau au fost înregistrate de mai multe ori.
• corelația dintre rulaje și soldurile unor conturi , precum și soldurile anormale.
Astfel, controlul intern poate analiza corelațiile dintre conturile clienți, venituri din
vânzări și TVA colectată. De asemenea, soldul debitor al contului furnizori se poate
datora neînregistrării corecte a facturilor de aprovizionare, confuziilor între
analiticele acestui cont, plății de mai multe ori a facturilor: prin casă, prin bancă sau
prin instrumente de plată diferite.

14MAN ALEXANDRU ȘI COLAB – “Procedurile financiar -contabile”, E ditura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010 , pag. 23
15IASB – International Accounting Standards Board (Consiliul de Standarde Contabile Internaționale).
16OPREAN IOAN, POPA EREMIA EMIL , LENGHEL RADU DORIN – Procedurile auditului și ale controlului
financiar, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2007 , pag. 19

18
• dacă înregistrările contabile nu se materializeaz ă pe suport de hârtie, pentru
controlul aplicațiilor informatizate se apelează la „ jocuri de încercare" denumite și
„parcurs de sistem" care se bazează pe prelucrarea manuală a unui eșantion de
documente sau pe prelucrarea după un alt program informatic și compararea
rezultatelor.
Realitatea înregistrărilor
Toate informațiile înregistrate în contabilitate și sintetizate în situațiile financiare trebuie să
fie justificabile și verificabile pe baza documentelor justificative. Toate elementele patrimoniale
reflectate în contabilitate trebuie să fie în concordanță cu realitatea faptică stabilită prin
inventarierea fizică, prin confirmări primite de la terți prin analize de laborator sau prin a lte
procedee. Toate veniturile și cheltuielile trebuie să fie reale, să privească perioada resp ectivă și
entitatea respectivă.
Exactitatea înregistrărilor
Corecta înregistrare în contabilitatea și corecta prezentare a informațiilor contabile se
verifică su b aspectul perioadei corecte, evaluări corecte, imputării corecte și prezentării corecte.
• perioadei corecte -principiul independenței exercițiului cere ca operațiunile și
tranzacțiile să se înregistreze în perioada în care acestea au avut loc, după cerințele
unei contabilități de angajament.
Prin lucrările de regularizare:
• se asigură recunoașterea acestora în b ilanț (dacă resursele respective aduc avantaje
economice viitoare) sau în contul de profit și pierdere;
• se asigură delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor;
• se constituie sau se reiau provizioanele și ajustările de valoare;
• se repartizează difere nțele de preț asupra cheltuielilor și stocurilor;
• se contabilizează diferențele de curs valutar aferente disponibilităților, creanțelor și
obligațiilor în devize;
• se „stochează" în bilanț cheltuielile și veniturile în avans, dobânzi de plătit și
dobânzi de încasat etc.
Controlul intern, inspecțiile fiscale și auditorii trebuie să analizeze modul în care se
respectă principiul independenței exercițiul și modul în care se efectuează lucrările de regularizare
și rectificare contabilă. Independența exercițiului se controlează prin mai multe procedee, dintre
care amintim analiza primelor și ultimelor documente dintr -un exercițiu financiar, cu scopul
depistării unor „raporturi" nereale sau nelegale între perioadele de gestiune.
• evaluări corecte -principiul cuantifi cării monetare nu este un principiu explicit în
legislația noastră contabilă. Legea contabilității nr. 82/1991 stabilește regulile de
evaluare: la intrarea în patrimoniu, cu ocazia inventarierii, la închiderea exercițiului
și la ieșirea din patrimoniu sau la darea în consum.
Reglementările contabile conforme cu Direcția a IV -a a CEE, aprobat prin Ordinul MFP nr.
1802/2014 privind aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
completează regulile de evaluare la cost istoric și regulil e privind amortizările și provizioanele cu
alte reguli denumite „reguli alternative", care se referă la valoarea de înlocuire, valoarea justă,
contabilitatea de inflație, etc. Prin această normă legală se instituie „principiul evaluării separate a
elemente lor de activ și datorii".
• imputări corecte -principiul contabilității duble are la baza dublă înregistrare
(debitul și creditul), dubla reprezentare (activul și pasivul) și dublă stabilire a
rezultatului exercițiului (Contul de profit și pierdere și Bilanțu l). În țările inspirate
din dreptul roman este reglementată și corespondența dintre conturi. Ca urmare,
controlul intern trebuie să urmărească înregistrarea operațiunilor și a tranzacțiilor
în conturile corespunzătoare, știut fiind faptul că nerespectarea corespondenței

19
dintre conturi poate să contribuie la mascarea unor fraude sau alte nereguli, la
compensații nelegale, la denaturarea unor indicatori, etc.
• ȋntocmirii corecte a situațiilor financiare -controlul intern trebuie să urmărească
corectitudinea în registrărilor contabile pe baza balanțelor de verificare sintetice și
analitice, pe baza confruntărilor dintre contabilitate și evidențele operative (fise de
magazie, registre de casă, rapoarte de gestiune, etc.) pe baza lucrărilor de
regularizare și recti ficare a conturilor, inclusiv pe baza inventarierilor și pe baza
confruntărilor dintre înregistrările cronologice și înregistrările sistematice.

2.3. OPTIMIZAREA ALOCĂRII ȘI UTILIZĂRII RESURSELOR

Controlul intern este un control al performanțelor obținute sau al eficacității. Controlul
performanței urmărește realizarea obiectivelor manageriale la un nivel optim. Astfel, controlul
performanței se pronunța asupra economicității , eficacității , eficienței și oportunității tranzacțiilor
și operațiunilor. De asemenea, controlul performanței analizează necesitatea, fezabilitatea și
fiabilitatea acestor tranzacții și operațiuni.
Economicitatea se referă la minimizarea costului resurselor alocate unei activități, fără ca
prin aceasta să se compromită realizarea în bune condiții a obiectivelor stabilite. Costul minim se
evaluează ca un cost de oportunitate, care asigură atingerea obiectivelor manageriale.
Eficacitatea se referă la gradul de îndeplinire a obiectivelor prevăzute la relația dintre
impactul dorit și impactul efectiv al unei activități, tranzacții sau operațiuni. Eficacitatea presupune
analiza efectivității atingerii unui obiectiv sau a unei decizii manageriale și stabilirea abaterilor
dintre efectul real și efectul prevăzut.
Eficiența are în vedere raportul dintre rezultatul obținut și costul resurselor utilizate pentru
obținerea acestui rezultat. Eficiența reprezintă un optim analitic între economicitate și eficacitate,
în sensul maximalizăr ii lor. Controlul determină perechi între economicitate și eficacitate și
analizează compatibilitatea acestor două caracteristici. Eficiența se calculează ca un raport dintre
rezultate și costul resurselor. Astfel, o soluție tehnică care asigură reducerea consumurilor și
costurilor, poate să ducă la insatisfacții pentru clienți și la scăderea vânzărilor. În acest caz
eficiența se bazează pe optimizarea costurilor și satisfacerea cerințelor clienților.
Oportunitatea presupune efectuarea unei tranzacții sau o perațiuni în momentul cel mai
propice și cu mijloacele cele mai eficiente (oportunitate structurală).
Deci, controlul intern nu trebuie privit numai ca o inspecție formală care inventariază
abaterile și neregulile și care întocmește rapoarte și informări s au care sancționează neregulile
constante, ci el trebuie privit, ca o activitate de prevenire a neregulilor, de lichidare a cauzelor care
le determină, de perfecționare a activităților controlate.

2.4. RESPECTARE A DIRECTIVELOR

Un obiectiv al controlului intern este acela de a urmări dacă persoanele care dețin funcții de
conducere și toți angajații entităților desfășoară acțiuni în vederea respectării reglementărilor
legale, a normelor și procedurilor interne, a cauzelor contractuale, a regulilor etice și de
comportament.

20
CAPITOLUL III INVENTARIEREA
– PROCEDEU AL CONTROLULUI GESTIONAR AL PATRIMONIULUI –
3.1.ASPECTE GENERALE PRIVIND INVENTARIEREA

Inventarierea este un procedeu de autocontrol, prin care datele contabile sunt aduse periodic la
nivelul realității.
Inventarierea generală a patrimoniului reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se constată
existența și starea tuturor elementelor de activ și pasiv, cantitativ -valoric sau numai valoric, aflate în
patrimoniul entităților la o anumită dată17. Este lucrarea pregătitoare întocmirii situațiilor financiare, prin
care se stabilește situația reală a patrimoniului fiecărei entități și cuprinde toate elementele patrimoniale,
precum și bunurile sau valorile deținute cu orice titlu, aparținând altor p ersoane fizice sau juridice.
„Documentele oficiale de prezentare a situației economico -finan ciare a persoanelor juridice sunt
situațiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanțelor
financiare, fluxurile de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată”, pentru
asigurarea acestui deziderat este necesară verificarea în prealabil a existenței și stării activelor și
datoriilor entității,
Constatarea elementelor patrimoniale exis tente se face prin inventarierea directă (numărare,
cântărire, măsurare, după caz) pentru bunurile corporale și, pe bază de acte justificative, registre sau
confirmări ale terților, pentru bunurile necorporale.
Cercetarea directă constă în examinarea și ob servarea nemijlocită, pe teren, a bunurilor sau
operațiunilor care au loc. Cercetarea directă se utilizează în toate cazurile în care se impune cunoașterea
nemijlocită a stării de fapt, din diferite sectoare. Subestimarea cercetării directe în munca de con trol
înseamnă a da acestuia un caracter formal, desprins de realitățile din entitatea supusă controlului.
În sistemul de org anizare a contabilității pe bază de norme legale, inventarierea este obligatorie
pentru toți agenți economici și este definită că an samblul operațiunilor prin care se constată existența
elementelor de activ și pasiv, cantitativ și valoric după caz prezente în patrimoniul societății la dată la
care această se efectuează, în vederea stabilirii situației reale a patrimoniului fiecărei uni tăți, inclusiv a
bunurilor și valorilor deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane juridice sau fizice, cu scopul
întocmirii bilanțului contabil care se asigure o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a
situației financiare și a rezult atelor obținute.
Inventar ierea patrimoniului se află în legătură strânsă cu celelalte proceduri ale metodei
contabile și constituie procedura de constatare, descriere și evaluare a existenței fizice a
elementelor patrimoniale, pe care trebuie să se fundame nteze imaginea fidelă a informației
contabile privind situația patrimoniului.
Deci inventarierea patrimonială este un procedeu al metodei contabilității, prin care se
constată existența faptică, se descriu și se evaluează elementele patrimoniale, și extrap atrimoniale
cu scopul de a se stabili situația reală, cantitativă și valorică a elementelor respective .
Scopurile principale pentru care se efectuează inventarierea :
1) se stabilește situația reală a patrimoniului fiecărei unități, prin aplicarea principiului prudenței,
în vederea întocmirii bilanțului contabil care trebuie să asigure o imagi ne fidelă, clară și
cmpletă a patrimoniului,stabilirea situației financ iare și a rezultatelor obținute;
2) se verifică bunurile primite în gestiune, se stabilesc eventualele lipsuri și dacă există lipsuri se
caută persoanelor vinovate de acest lucru și se iau măsuri în vederea recuperării pagubelor .

17 LENGHEL RADU DORIN, Control și audit intern -manual de studiu universitar, Editura Dimit rie Cantemir, Cluj –
Napoca, 2013, pag. 50

21

3.2.FUNCȚIILE INVENTARIERII

În calitatea sa de procedeu al metodei contabilității și de tehnică de control faptic, inventarierea
îndeplinește trei funcții18:
1) funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și
realitate;
2) funcția de stabilire a situației nete și a rezultatului exercițiului;
3) funcția de calcul și evidență a stocurilor, consumurilor și a vânzărilor.

Aceste funcții sunt prezentate sistematic în schemă următoare:

1)funcția de control a concordanței dintre informațiile furnizate de contabilitate și
realitate p rin compararea situației faptice, stabilită prin inventariere, cu situația scriptică din contabilitate
se stabilesc plusurile și minusurile de inventar și se iau măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor
scriptice c u realitatea, în vederea delimitării rspunderilor și a întăririi ordinei în gestionarea
patrimoniului.
Deci prin funcția de control se urmărește în principal determinarea diferențelor dintre stocurile
scriptice și cele reale, apoi cauzele care le -au generat, precum și persoanele implicate în producerea lor.
Diferențele pot fi de natură cantitativă sau calitativă; diferențele cantitative pot fi în realitate în
plus sau în minus față de evidență scriptică. Diferențele cantitative în minus, adică soldu rile scriptice,
sunt mai mari decât cele reale și constituie lipsuri din gestiune; aceste lipsuri pot fi la rândul lor justificate
sau în curs de justificare. În cazul în care stocul faptic este mai mare decât stocul scriptic apar diferențele
în plus.
Atât lipsurile cât și plusurile din gestiune pot avea cauze multiple. Dacă este vorba de bunuri
materiale, ambele situații se pot întâlni atât în procesul de aprovizionare, manipulare cât și în cel de
desfacere.
Astfel lipsurile pot fi generate de proprietăți le fizico -chimice ale bunurilor materiale, pot fi
cauzate de uscare, oxidare, evaporare, scurgere; de factori naturali cu caracter distructiv (calamități
naturale), de forță majoră sau fortuită.

18LENGH EL RADU DORIN -Control și audit intern, Editu ra Dimitrie Cantemir, Cluj Napoca, 2013,pag. 50

Functia de control dintre
informatiile furnizate de
contabilitate si realitate
INVENTARIERE

Functia de stabilire a
situatiei nete si a
rezultatelor exercitiului

Functia de calcul si
evidenta a stocurilor
consumurilor si
vânzarilor

22
Alte cauze care pot provoca lipsurile sunt:
•valorile materi ale și bănești ce suferă transformări de genul celor menționate în paragraful
anterior pe durata transportului, manipulării, și depozitării, pierzând sau câștigând în substanță utilă
indiferent de gestionar, sau ceea ce este grav prin aportul deliberat al acestora;
•în anumite gestiuni sau la anumite sortimente de bunuri au loc sustrageri sub diferite forme,
furturi, risipă, proastă gestionare etc;
•unele documente primare se omit cu ocazia înregistrărilor în contabilitate, se înregistrează de
mai multe ori sau se înregistrează eronat, denaturând astfel stocurile scriptice;
•personalul care gestionează sau manipulează valori materiale sau bănești, este neglijent sau
nepriceput sau chiar rău intenționat;
•la unele sortimente stocurile au devenit de prisos, fă ră mișcare, greu vandabile sau nevandabile,
sunt cu termenul de valabilitate depășit sau sunt neutilizabile;
•în alte cazuri comenzile de producție în curs sunt anulate datorită renunțării de către beneficiari –
clienți iar unele proiecte de cercetare și i nvestiții sunt abandonate din diferite motive;
•pe parcursul unei perioade de gestiune se pot produce calamități naturale sau intervin cazuri de
forță majoră acestea modificând activele patrimoniale;
2)Funcția de stabilire a situației nete și a rezultatulu i exercițiului – intrucât inventarierea confirmă
realitatea activelor și datoriilor, ea stă la baza determinării situației financiare reale a societății la
un moment dat.
Pe baza inventarierii și a balanței de verificare în care rezultatele inventarierii se regăsesc în
conturile contabile se deschid la începutul exercițiului și tot pe baza lor se încheie și se definitivează
bilanțul. Cu ajutorul inventarier ii se certifică realitatea patrimoniului, determinându -se situația netă a
acestuia. Situația netă a patrimoniului se stabilește ca diferența între activele și obligațiile stabilite prin
inventariere .
Relația este:
Situația netă a = Activele inventariate – Datorii inventariate
patrimoniului
3)Funcția de calcul și evidență a stocurilor, consumurilor și vânzărilor. Există anumite situații în
care stabilirea stocurilor nu se poate face decât prin efectuarea în prealabil a inventarierii.
Întreprinderile mici și mij locii pot folos i pentru evidența stocurilor metoda inventarului
intermite nt. În acest caz, în conturile de stocuri se înregistrează numai stocurile inițiale și finale al e
elementelor patrimoniale respective. De asemenea, intrările se înregistrează în conturile de
cheltuieli corespunzătoare. În concluzie , inventarierea de la sfârșitul fiecărei luni stă la baza
determinării ieșirilor din depozite, astfel:
Ieșiri din depozite = Stocuri inițiale + Intrări din cursul lunii – Stocuri fin ale

3.3.ORGANIZAREA INVENTARIERII

Inventarierea pat rimoniului se realizează cel puțin o dată pe an, de regulă la sfârșitu l anului,
pe parcursul funcționă rii unității, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității, precum și în
următoarele situ ații:
• la cererea organelor de control;
• ȋn cazul modificării prețurilor;
• atunci c ând sunt indicii că sunt lipsuri sau plusuri ȋn gestiune;
• la predarea -primirea gestiunilor;
• ca urmare a unor calamități naturale sau ȋn caz de forță majoră.
La începutul activității entității, inventarierea are ca scop principal stabilirea și evaluarea
elementelor de natura activelor ce constitui e aport la capitalul entității. Elementele de natura

23
activelor care constituie aport la cap italul social al entități lor și la patrimoniul instituțiilor publice
se înscriu în registru l-inventar, grupate pe conturi.
Inventarierea anuală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii se face,
de regulă, cu ocazia încheie rii exercițiului financ iar, avându -se în vedere și specificul activității
fiecărei entități.
La entitățile cu activitate complexă, bunurile pot fi inventariate și înaintea datei de
încheiere a exercițiului financiar, cu condiția asigurării valorificării și cuprinderii rezultate lor
inventarierii în situațiile fin anciare anuale întocmite pentru exercițiul financiar respectiv.
Entitățile care, potrivit legii contabilității, au stabil it exercițiul financiar diferit de anul
calendaristic, organizează și efectuează in ventarierea anua lă astfel încât rezultatele acesteia să fie
cuprinse în situațiile financi are întocmite pentru exercițiul financiar stabilit.
În situația inventarierii unor gestiuni pe parcursu l anului, în registrul -inventar se cuprinde
valoarea stocurilor faptice inventa riate și însc rise în listele de inventariere actualizate cu intrările și
ieșirile de bunuri di n perioada cuprinsă între data inventarierii și data încheierii exercițiului
financiar.
Răspunderea pentru organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului d e către regii
autonome, societăți comerciale, instituții publice, unități cooperatiste și alte persoane juridice,
precum și de către persoanele fizice care au calitatea de comerciant, revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane ca re are obligația administrării patrimoniului19 .
3.3.1.ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea presupune următoarele etape:
• pregătirea inventarierii;
• inventarierea propriu -zisă (constatarea, descrierea și evaluarea elementelor inventariate);
• stabilirea rezultatelor (diferențele dintre situația faptică și cea scriptică);
• regularizarea lor (determinarea valorii de utilitate a elementelor patrimoniale și
înregistrarea diferențelor constatate).
A) Pregătirea inventarierii presupune luarea unor măsu ri de natură organizatorică și contabilă :
Măsurile de natură organizatorică presupun:
• precizarea obiectului și sferei de cuprindere a inventarierii;
• numirea comisiilor de inventariere;
• crearea condițiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventarier e;
• măsuri care trebuie luate de către comisie pentru afectuarea inventarierii.
Numirea comisiilor de inventariere se face prin decizie scrisă de către persoanele care
răspund de organizarea și efectuarea ei conform legii. Comisia de inventariere este forma tă din cel
puțin două persoane, iar la gestiunile mici poate fi efectuată de o singură persoană. Dacă este
cazul, comisiile de inventariere sunt coordonate de către o comisie centrală care organizează,
instruiește și controlează efectuarea operațiilor de i nventariere. Din comisia de inventariere nu pot
face parte gestionării de depozite și contabilii care țin evidență gestiunii respective .
Măsurile ce vizează crearea condițiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de
inventariere cuprind:
• organizarea depozitării mărfurilor pe sorto -tipo-dimensiuni, codificarea acestora;
• ținerea la zi a evidenței tehnico -operative a gestiunilor de mărfuri și confruntarea
periodică a datelor cu cele din contabilitate;
• participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;

19 BOGDAN V ICTORIA – Bazele C ontabilității Contemporane , Editura Universității din Oradea, 2005, pag. 389-390

24
• asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se
evidențiază, respectiv pentru sortare, așezare, cântărire, măsurare, numărare, etc.;
• asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate a u nor persoane
competențe din unitate sau din afară acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei
de inventariere, care au obligația de a semna listele de inventariere pentru atestarea
datelor înscrise;
• dotarea cu aparate și instrumente pentru măsurare, cântărire, cataloage, formulare și
rechizite necesare;
• dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a
spațiilo r inventariate.
Principalele măsuri organizatorice ce trebuie luate de către comisia de inventariere sunt:
• închiderea și sigilarea în prezența gestionarului ori de câte ori se întrerup lucrările și se
părăsește gestiunea;
• declarația scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale și în
alte locuri de depozitare; are în gestiune bu nuri aparținând terților cu sau fără documente;
are plusuri sau minusuri; are valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate,
primite să eliberate; deține numerar din vânzarea bunurilor; are documente de predare –
primire neoperate în evidență ge stiunii sau nepredate la contabilități;
• identificarea tuturor locurilor de depozitare a valorilor materiale ce urmează a fi
inventariate;
• să bareze și să semneze ultima operație, fișele de magazie;
• la unitățile de desfacere cu amănuntul care folosesc metod ă global -valorică se va întocmi
de către gestionar înaintea începerii inventarierii raportul de gestiune, care cuprinde
valoarea documentelor de intrare și ieșire a mărfurilor și a numeralului depus la casierie și
predarea lui la contabilitate;
• să controle ze modul de funcționare a aparatelor și instrumentelor de măsură și cântărire;
• să sisteze operațiile de predare, primire, livrare a bunurilor, iar dacă nu este posibil ele se
vor efectua în prezența comisiei cu mențiunea „primit sau eliberat în timpul inve ntarierii”.
Măsurile de natură contabilă cuprind:
• înregistrarea la zi a tuturor operațiilor economice;
• verificarea exactității înregistrărilor în conturi și stabilirea soldurilor conturilor sintetice și
analitice în vederea comparării lor cu situația fapti că.
B) Inventarierea propriu -zisă este principala etapă a inventarierii al cărei conținut îl
reprezintă constatarea, descrierea și evaluarea elementelor supuse inventarierii.
Constatarea reprezintă stabilirea direct și concret la față locului a existenței , mărimii și stării
reale a elementelor patrimoniale la dată inventarierii. Stocurile de mărfuri se constată faptic prin
numărare, cântărire, măsurare, culoare, după caz, cu excepția bunurilor aflate în ambalaje originale
intacte, care se desfac prin sonda j. Este obligatorie consemnarea în listele de inventariere a
modului cum s -a făcut inventarierea și a datelor care au stat la baza calculelor.
Elementele constatate se înscriu în listele de inventariere , în care alături de cantitate se
specifică și princ ipalele caracteristici distinctive referitoare la calitatea, starea și structura lor.
Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de păstrare pe categorii de bunuri și pe
persoane gestionare, așa cum au fost constatate. Constatările trebuie trecute în listele de
inventariere separat pentru:
• fiecare loc de depozitare ;
• fiecare gestiune aparținătoare unității patrimoniale ;
• fiecare categorie de bunuri din cadrul gestiunilor ( în concordanță cu conturile
contabile) ;
• bunurile aflate asupra angajaților în mome ntul inventarierii (scule, unelte etc) ;

25
• bunurile ce aparțin altor unități (închiriate, în leasing, în consignație, în custodie) ;
• creanțele sau datoriile incerte sau în litigiu ;
• bunuri necorespunzătoare din puct de vedere calitativ, degrad ate;
• bunuri fără mișcare, cu mișcare lentă sau greu vandabile .
În cazul ultimelor două categorii de bunuri se anexează la listele de inventariere o „notă de
constatare” sau un „proces -verbal” din care vor rezulta cauzele nefolosirii bunurilor, caracterul și
gradul deterio rării si eventualele persoane vinovate.
Inventarierea patriomoniului se materializează prin înscrierea bunurilor cu cerneală sau cu
pix, fără spații libere și fără ștersături în formularul ,,listă de inventariere” (variantele prevăzute în
normele a probate prin OMFP nr . 2861/2009 ) în urma verificării existenței fizice a fiecărui
element patrimonial inventariat.
Prin ordinul Ministerului Finanțelor nr. 2861/2009 s-a stabilit că listele de inventariere se
întocmesc într -un singur exemplar. Este recomandabil ca aceste liste să se întocmeascî în două
exemplare, un exemplar de către gestionar și unul de către membri comisiei de inventariere. Daca
inventarierea se desfășoară cu ocazia predării -primirii gestiunilor, listele de inventariere se pot
întocmi în trei exemplare de către: gestionarul predător, gestionarul primitor și un membru al
comisiei de inventariere.
În cazul în care inventarierea nu se termină într -o zi, la finele zilei incăperea se sigilează și
fișele de inventariere sunt semnate de c ătre membri comisiei de inventariere pe fiecare filă. La
reluarea inventarierii, dacă sigiliul a fost rupt, nu se intră în încăperea respectivă ci se anunță
conducerea unității, pentru luarea măsurilor care se impun.
Documentele întocmite de comisia de in ventariere rămân în cadrul gestiunii inventariate, în
locuri special amenajate, încuiate și sigilate. Este interzisă scoaterea lor din gestiune până la
terminarea inventarierii.
Stabilirea stocului faptic se face prin numărare, cântărire, măsurare, calcul e tehnice, după
caz. Bunurile aflate în ambalaje orginale se despachetează numai prin sondaj.
Lichidele și materialele de masă (ciment, produse agricole etc) se inventariază în functie
de: volumul acestora (stabilit prin calcule tehnice), densitatea și c ompoziția lor (stabilite pe baza
probelor de laborator sau organoleptic).
Bunurile aparținând altor unități se înscriu în liste de inventariere separate și un exemplar
din acestea se trimite proprietarului, care este invitat să confirme realitatea datelor respective.
Neconfirmarea realității și concordanței datelor din acele liste, în termen de 5 zile, presupune
recunoașterea lor.
Bunurile care la data inventarierii se află în afara entității (date spre prelucrare sau reparare
la terți) se inventariază pr in confirmarea scrisă primită de la entitatea unde se gasesc.
Echipamentele, cazarmamentele, sculele, uneltele etc. aflate asupra angajaților se trec în
liste separate specificându -se persoanele care răspund de pastrarea lor.
Disponibilitățile aflate în conturi la bănci se inventariază prin confruntarea soldurilor
extraselor de cont cu cele din contabilitate. În acest scop, extrasele de cont emise pentru ultima zi a
anului trebuie să poarte ștampila oficială a băncii. În același timp și băncile au obligaț ia să solicite
beneficiarilor confirmarea soldurilor pe baza extraselor de cont.
Imobilizările corporale și necorporale se inventariază prin verificarea titlurilor de
proprietate și prin constatarea existenței și stării lor.
Producția în curs, producția de imobilizări cu forțe proprii, reparațiile neterminate etc se
inventariază prin descrierea gradului de execuție sau a stadiului de prelucrare și prin stabilirea
valorii acestora pe baza documentației tehnice și a datelor din contabilitate.
Creanțele faț ă de terți, obligațiile față de furnizori și celelalte active și pasive patrimoniale
se inventariaza prin verificarea soldurilor scriptice și prin confirmarea soldurilor de către terți, pe
baza extrasuli de cont remis terților sau prin punctaje reciproce. Nu este obligatorie confirmarea

26
creanțelor curente, care au o vechime mai mică de 6 luni și care au o pondere de până 1% în total
creanțe.
Pe ultima filă a listei de inventariere se trece durata efectivă a inventarierii, adică data
începerii și terminării precum și mențiunea gestionarului din care reiese dacă:
• toate cantitățile de bunuri au fost stabilite în prezența sa ;
• bunurile respective se află în păstrarea și răspunderea sa ;
• obiecțiile pe care le are de făcut (dacă există) ;
• mai are bunuri neinventariate .
Dacă există obiecții , acestea vor fi analizate iar concluziile se vor menționa la sfârșitul
listei de inventariere.
Listele de inventariere sunt supuse unei „prelucrări” , în sensul comparării stocurilor
consemnate în acestea, la locuril e de depozitare, cu stocurile scriptice din contabilitate. În cadrul
acestei prelucrări toate pozițiile la care se constată diferențe, generate fie de plusuri sau minusuri
cantitative, fie de prețurile pieței mai mici decât costurile istorice, se extrag di n lista de
inventariere cod 14 -3-12/b și se consemnează în lista de inventariere cod 14 -13-12.
Cele doua liste de inventariere menționate mai sus se întocmesc în cazul gestiunilor
cantitativ -valorice. În cazul gestiunilor global -valorice, se întocmește li sta de inventariere cod 14 –
3-12/a.
C) Stabilirea și regularizarea rezultatelor inventarierii , este ultima etapă a inventarierii,
în care se determina mai întâi rezultatele inventarierii, adică plusurile sau minusurile, prin
compararea cantităților și valor ilor constatate faptic cu cele din contabilitate, diferența reprezintă
„plus de inventar”, iar în situația inversă „minus de inventar20 ”.
Diferențele în plus sau în minus constatate la inventariere să tratează în contabilitate diferit, dacă
acestea sunt : diferențe cantitative și valorice.
a) Diferențele cantitative între stocurile faptice și cele scriptice evaluate la valoarea de
intrare în patrimoniu se înregistrează în contabilitate că plusuri sau minusuri de inventar, după
efectuarea în prealabil a compensărilor adminse de lege. Dacă cantitățile și valorile constatate
faptice sunt mai mari decât cele din contabilitate, diferența reprezintă plus de inventar, iar în
situația inversă minus de inventar.
Dacă plusurile și minusurile constatate la inventar iere s -au produs în aceași perioadă, la
același gestionar, la sortimente asemănătoare unde sunt posibile confuzii și în cazul unei activități
normale de serviciu, este posibilă compensarea plusurilor cu minusurile pentru cantități egale de
plusuri și minus uri, deci se interzice compensarea valorică. Pentru a se asigura concordanță dintre
datele din contabilitate cu realitatea, concretizată în datele inventarierii, se efectuează înregistrări
menite să rectifice în plus sau în minus datele din contabilitate c u plusurile cantitative, respective
cu minusurile cantitative constatate, adică are loc regularizarea rezultatelor inventarierii.
b)Diferențele valorice ( plus sau minus) rezultate prin compararea valorii contabile sau a
valorii nete contabila și valoar ea de inventar sunt tratate potrivit principiului prudenței, așa cum
au fost prezentate și descrise în capitolul privind evaluarea elementelor în contabilitate.
Rezultatele inventarierii si concluziile cu privire la cauzele lipsurilor sau plusurilor, a
vinovatilor pentru acestea, precum si propunerile de masuri corespunzatoare sunt consemnate
in procesul -verbal de inventariere , care dupa semnarea lui de catre conducerea intreprinderii, sta
la baza efectuarii regularizarii rezultatelor inventarierii, adica inregistrarea plusurilor si a
minusurilor in scopul punerii de acord a datelor contabile cu constatarile faptice.
Regularizarea rezultatelor inventarierii diferă în funcție de natură elementelor patrimoniale,
cauzele diferențelor și prevederilor legislați ei financiare. În principiu, plusurile se înregistrează că
intrări în patrimoniul unității, iar lipsurile sunt ieșiri din patrimoniul unității care se impută

20BOGDAN VICTORIA –Bazele C ontabilității Contemporane , Editura Universității din Oradea, 2005, pag. .392-393

27
persoanelor vinovate. Înaintea regularizării se pot face unele compensări între plusuri și minusur i,
numai în cazul în care există riscul de confuzie între sortimentele aceluiași produs și în cadrul
aceleiași perioade și la același gestionar.
La terminarea inventarierii comisia întocmește un proces -verbal de inventariere, din care
rezultă: perioadele ș i gestiunile inventariate, caracterul plusurilor și minusurilor constatate,
compensările efectuate, bunurile depreciate, vinovații, valorificarea rezultatelor inventarierii,
constituirea și regularizarea provizioanelor, etc. Pentru degradări, lipsuri, plus uri de bunuri,
comisia solicită explicații scrise de la persoanele respective, în funcție de care se stabilește
caracterul diferențelor.
Pentru a se asigura concordanță dintre datele din contabilitate cu realitatea, concretizată în
datele inventarierii, se efectuează înregistrări menite să rectifice în plus sau în minus datele din
contabilitate cu plusurile, respectiv cu minusurile cantitative constatate.
Lipsurile de inventar se înregistrează că ieșiri din patrimoniul unității. Lipsurile de
inventar la măr furi se înregistrează în debitul contului 607„Cheltuieli privind mărfurile” și creditul
contului 371 „Mărfuri.
Lipsurile la inventariere pot fi imputabile și neimputabile.
Lipsurile imputabile pot proveni din neglijente și sustrageri, valoarea lor recuperâ ndu-se de
la cei vinovați. Imputarea se face la prețul pieței existent la dată producerii pagubei sau a
constatării acesteia.
Lipsurile neimputabile se produc că urmare a manipulării și păstrării mijloacelor materiale.
Plusurile constatate la inv entar , ca urmare a ținerii necorespunzătoare a evidențelor,
funcționarea necorespunzătoare a aparatelor de măsurat, intenții de sustragere, se înregistrează ca
orice intrare de mijloace economice. Prin înregistrarea lor,se asigură corelația dintre contabil itate
și realitate și întocmirea unui bilanț real.
La sfârșitul anului, în baza datelor cuprinse în listele de inventariere, procesele verbale de
inventariere și a bilanțului contabil anual, se întocmește „Registrul -inventar”, document
obligatoriu de înreg istrare anuală și grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului și a
conținutului unor posturi de bilanț, servind ca probă în litigii.
3.3.2.DOCUME NTE UTILIZATE PENTRU EFECTUAREA
INVENTARIERII
Formularele care se ȋntocmesc cu ocazia inventarierii patrimoniului sunt:
• Decizia de inventariere;
• Declaratia de inventar;
• Procesul verbal de sigilare;
• Lista de inventariere pentru gestiunile global – valorice;
• Lista de inventariere – varianta simplificata;
• Situatii analitice distincte pe conturi sintetice;
• Extrasul de cont;
• Registrul inventar;
• Procesul – verbal privind rezultatele inventarierii;
• Nota explicativa;
• Decizia de imputare;
• Angajamentul de plata.

28
3.4. REGULARIZAREA DIFERENȚELOR CONSTATATE LA
INVENTARIERE

După stabilirea plusurilor și minusurilor de inventar, se procedează la regularizarea
diferențelor. In principiu, plusurile se înregistrează ca intrări în patrimoniul unităților, iar
minusurile se trec asupra cheltuielilor sau se scad din veniturile aferente variației stocurilor, după
caz21.
Stabilirea sumelor ce se impută persoanelor vinovate se face la valoarea de înlocuire, care
reprezintă costul de achiziție al bunurilor la data constatării pagubei. Acest cost de achiziție
cuprinde: prețul de cumpărare practicat pe piață, la care se adaugă taxe nerecuperabile, cheltuielile
de transport aprovizionare și alte cheltuieli necesare punerii în stare de utilitate sau pentru intrarea
în gestiune a bunurilor respective. La toate aceste componente se adaugă T.V.A. Pentru bunurile
constatate „li psă” ce urmează a fi imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piață, valoarea de
imputare se stabilește de către o comisie formată din specialiști în domeniul respectiv.
Practic, diferențele constatate cu prilejul inventarierii generale a patrimoniului sun t
regularizate prin următoarele modalități:
A. compensarea plusurilor cu minusurile de inventar;
B. acordarea de perisabilități normale;
C. înregistrările plusurilor de inventar și imputarea sau scăderea din evidență a minusurilor
de inventar.
Calcului com pensărilor dintre plusurile și minusurile stabilite la inventariere, acordarea
perisabilităților (peste normele legale), scăderea din contabilitate a altor lipsuri și deprecieri
neimputabile etc, nu influențează mărimea profitului impozabil și a taxei pe v aloarea adăugată
datorate, deoarece toate acestea sunt nedeductibile fiscal Aceste regularizări influențează numai
raporturile dintre conducerea unității patrimoniale și personalul din subordine (gestionari, casieri,
etc.).
3.4.1. COMPENSAREA PLUSURILOR CU MINUSURILE CONSTATATE
LA INVENTARIERE

Potrivit normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului (aprobată
prin Ordinul M.F.P. nr. 2861/2009) compensarea plusurilor cu minusurile operează numai dacă
sunt îndeplinite următoarele condi ții:
• existența riscului de confuzie între sortimentele aceleiași grupe de bunuri materiale,
din cauza asemănării lor în ceea ce privește aspectul exterior: culoare, model,
dimensiuni, ambalaj și alte elemente;
• plusurile și minusurile trebuie să fie aferent e aceleiași perioade de gestiune și aceleași
gestiuni.
Compensarea nu este admisă în cazul în care s -a făcut dovada că diferențele constatate se
datorează relei intenții sau neglijenței, ceea ce a dus la sustragerea sau distrugerea bunurilor
respective, da torate vinovăției persoanelor însărcinate cu gestionarea acestor bunuri. Listele cu
sorturile de produse, mărfuri, ambalaje și alte valori materiale ce îndeplinesc condițiile
compensării se stabilesc anual de către administratorii unităților economice sau ordonatorii de
credite.
De asemenea, trebuie avute în vedere și următoarele reguli privind compensarea:
a) egalitatea cantitativă între plusuri și minusuri se obține prin eliminarea din calcul a
cantităților ce depășesc această egalitate (plusuri sau minusuri, după caz), începând cu

21LENGHEL RADU DORIN -Control și audit intern -manual de studiu universitar , Editu ra Dimitrie Cantemir, Cluj
Napoca, 2013,pag. 58 -64

29
sortimentele care au prețul unitar cel mai scăzut, în ordinea crescândă a pr ețurilor
(gestionarii răspund pentru paguba cea mai mică);
b) diferențele valorice, la cantități egale de plusuri și minusuri se stabilesc între totalul
valorii sortimentelor constatate în plus și totalul valorii sortimentelor constatate în minus,
din cadrul aceleiași grupe de valori materiale;
c) în urma compensării nu pot rezulta pentru firmă diferențe nefavorabile iar dacă totuși
există, acestea se recuperează de la cei vinovați (în urma compensării nu se poate diminua
patrimoniul entității).
În practica compensării diferențelor în plus și minus stabilite la inventariere se pot întâlni
patru situații diferite:
Dacă se notează cu ∑ bi suma cantităților constatate lipsă și cu ∑a i suma cantităților
constate în plus la inven tariere, atunci aceste situații pot fi sintetizate astfel:

NR.CRT SITUAȚIILE OPERAȚIILE DE REGULARIZARE
1. ∑ai < ∑b i
∑aipi < ∑b ipi
(lipsurile cantitative și valorice
sunt mai mari decât plusurile
constatate) -descărcarea gestiunii cu valoare cantităților
constatate lipsă și eliminate din calculul
compensărilor și cu diferența valorică negativă
rezultată în urma compensării;
-imputarea acestor lipsuri cantitative și valorice
stabilite în urma compensării.
2. ∑aipi < ∑b ipi
(cantitativ, lipsurile sunt mai
mari decât plusurile, dar
valoric plusurile depășesc
lipsurile) -descărcarea gestiunii cu valoarea lipsei
cantitative eliminate din calcul compensărilor;
– imputarea lipsei cantitative necompensate;
– înregistrarea ca un plus în gestiune a
diferențelor valorice pozitive în urma
compensărilor.
3. ∑ai > ∑bi
∑aipi > ∑bipi
(plusurile cantitative și valorice
sunt mai mari decât lipsurile) – se înregistrează cu un plus de inventar:
• valoarea cantităților constatate în plus și
eliminate din calculul compensărilor;

• diferențelor valorice pozitive rezultate în
urma compensărilor.
-nu se stabilește răspunderea patrimonială.
4. ∑ai > ∑bi
∑aipi < ∑bipi
(cantitativ, plusurile sunt mai
mari decât lipsurile, dar
valoric, lipsurile depășesc
plusurile) -se înregistrează ca un plus în gestiune valoarea
cantităților eliminate din calculul compensărilor;
-se descarcă gestiunea cu diferența valorică
negativă rezultată în urma compensărilor(lipsă de
inventar );
-se impută aceste diferențe valorice negative.

3.4.2. ACORDAREA SCĂZĂMINTELOR ADMISIBILE

Prin pierderi materiale normale sau perisabilități se înțeleg, de obicei, pierderi prin
spargeri, fărâmițări, scurgeri, volatilizări, absorbții în ambalaje e tc., care se produc în timpul
transportului, manipulării, depozitării sau însilozării bunurilor în limitele normale (legal aprobate).
Nu sunt considerate pierderi normale și, prin urmare, nu se acordă perisabilități pentru:
➢ pierderi datorate neglijenței, proastei gospodăriri, relei intenții, deteriorărilor etc., indiferent
dacă sunt mai mici sau mai mari decât limitele normale;
➢ pierderile produse la materialele supuse prelucrării, care sunt incluse în normele de consum
specifice, respectiv la categoria pie rderilor tehnologice;

30
➢ produsele obținute din producție proprie, excepție făcând cazurile în care ele au fost
predate către o altă gestiune distinctă de gestiunea secțiilor sau laboratoarelor care le -au
produs;
➢ pierderile datorate depozitării unor categorii de bunuri peste durata normală.
Sunt asimilate perisabilităților și pierderile datorate condițiilor de muncă și de supraveghere
din unele societăți comerciale, cunoscute sub denumirea de „pierderi de risc de vânzare”, care se
acordă magazinelor de desface re cu amănuntul și unităților de alimentație publică.
Coeficienții de perisabilitate sunt stabiliți de conducerea fiecărei entități, în funcție de
pierderile efective din perioada precedentă și noile condiții create în activitatea de transport,
manipulare, depozitare sau însilozare a bunurilor respective.
Din punct de vedere fiscal, pierderile constatate la mărfuri sunt cheltuieli deductibile la
calculul impozitului pe profit în limita cotelor de perisabilități aprobate prin HG nr. 1569/2002.
Conducerea e ntităților poate aproba cote de perisabilități peste limitele aprobate de guvern sau
la alte sortimente de mărfuri. Aceste perisabilități diminuează răspunderea patrimonială a
gestionarilor, dar nu se diminuează obligațiile fiscale ale contribuabililor.
Perisabilitățile, indiferent dacă sunt stabilite de Guvern sau de conducerea entității, nu se
acorda anticipat, ci numai după constatarea unei lipse efective prin inventariere sau prin recepția
bunurilor aprovizionate.
1. Perisabilități pe timpul depozitării
Perisabilitățile pe timpul depozitării se pot determina după mai multe metode de calcul, cum sunt:
• calculul perisabilităților în funcție de scăzământul mediu pe unitate de timp (pe oră, pe
lună etc.);
• calculul perisabilităților în funcție de stocul mediu;
• calculul perisabilităților în funcție de durata medie a depozitării;
• calculul perisabilităților în funcție de rulajul înregistrat între două inventarieri succesive
etc.
2. Perisabilități în timpul transportului
Se referă la pierderile ce intervin în volumul c antitativ și, uneori, calitativ al bunurilor și se
calculează, de regulă, prin aplicarea cotelor procentuale de scăzăminte asupra cantității sau valorii
bunurilor transportate.
Pentru materialele de masă care sunt transportate de obicei în vrac și care se preiau în
gestiunea întreprinderilor pe baza documentelor însoțitoare (cântărirea vagoanelor făcându -se în
stația de expediție), perisabilitățile se acordă numai cu ocazia inventarierii depozitelor respective,
calculele făcându -se în funcție de volumul val oric sau cantitativ al intrărilor între două inventarieri
succesive. Dacă preluarea bunurilor în gestiune se face prin cântărire, măsurare etc., atunci
perisabilitățile se calculează și se acordă pe baza documentelor de constatare a diferențelor la
recepți e, întocmite pentru fiecare lot transportat, în limita cotelor procentuale de perisabilitate și a
diferențelor efectiv constatate, mai puțin pierderile produse din vina furnizorului, cărăușilor sau
alte cazuri de forță majoră.
Pentru pierderile produse pri n spargeri în timpul transportului este necesar să se
întocmească pe lângă actele de recepție din care să rezulte lipsa neimputabilă și un proces -verbal
de constatare și distrugere sau valorificare a probelor.
Pentru unele categorii de bunuri, cotele proce ntuale pot fi diferite în funcție de distanțele
transportului, de durata transportului sau de anotimpul în care are loc transportul și de mijloacele
de transport folosite.

31
3.4.3. ACORDAREA COMBINATĂ A PERISABILITĂȚILOR ȘI
COMPENSĂRILOR

În cazul bunurilor materiale confundabile între ele, perisabilitățile cantitative (Pq) se
acordă numai dacă suma cantităților constatate lipsă este mai mare decât cea a cantităților
constatate în plus și numai în limita aceste diferențe (Pq < ∑bi – ∑a,).
Scăzăminte le se acordă, în primul rând, pentru sortimentele la care s -a constatat lipsa, iar
dacă mai rămân diferențe cantitative în minus, se pot acorda și pentru celelalte sortimente la care s –
au înregistrat plusuri sau nu există diferențe. în cadrul fiecărei din aceste categorii, ordinea de
acordare a perisabilităților este cea folosită la cuprinderea bunurilor în compensare (începând cu
sortimentul care are prețul unitar cel mai ridicat).
Lipsurile valorice (Lv) care pot fi acoperite pe seama perisabilităților se compun din
valoarea cantităților lipsă care depășesc cantitățile constatate în plus, la care se adaugă diferențele
valorice negative rezultate în urma compensărilor cantităților egale.
Dacă cantitățile constatate în plus sunt mai mari decât cantitățile co nstatate în minus, nu se
acordă perisabilități, nici atunci când în urma compensării cantităților egale, rezultă o diferență
valorică negativă.
La acordarea combinată a perisabilităților și compensărilor pentru sortimente de valori
materiale confundabile î ntre ele pot să apară următoarele situații:
1. Perisabilitățile cantitative (Pq) calculate sunt mai mici decât minusurile cantitative (Lq)
dar valoric, perisabilitățile (Pv) acoperă lipsurile valorice (Lv), deci: Pv >Lv și Pq <Lq.
În această situație, deși perisabilitățile valorice (Pv) acoperă lipsa valorică (Lv), se impută
persoanelor vinovate lipsa cantitativă (Lq) care depășește perisabilitățile cantitative (Pq).
Imputarea se face în ordinea în care bunurile respective au fost eliminate di n calculul
compensărilor (începând cu prețul unitar cel mai mic).
2. Perisabilitățile cantitative (Pq) calculate acoperă lipsa cantitativă (Lq) constatată, dar
valoric, perisabilitățile (Pv) sunt mai mici decât lipsurile valorice (Lv) constatate: Pq > Lq și Pv
< Lv.
În această situație, se acordă perisabilități cantitative (Pq) numai în limita lipsurilor
cantitative (Lq), iar valoric se impută vinovaților diferența dintre lipsa valorică (Lv), mai mare
și perisabilitățile valorice (Pv), mai mici.
3. Perisabilitățile cantitative și valorice (Pq și Pv) sunt mai mici decât lipsurile cantitative și
valorice (Lq și Lv) constatate la inventariere: Pq<Lq și Pv <Lv.
În acest caz, se acordă integral perisabilitățile cantitative și valorice calcul ate după unul
din procedeele de mai sus și se impută lipsa cantitativă și valorică care depășește aceste
perisabilități.
4. Perisabilitățile cantitative și valorice (Pq și Pv) acoperă lipsurile constatate, atât
cantitative (Lq), cât și valorice (Lv): Pq > Lq și Pv > Lv.
În această situație, se acordă perisabilitățile numai în limita lip surilor constatate, cantitative
și valorice, nefiind cazul să se stabilească răspunderea patrimonială prin imputare.

32
Acordarea combinată a perisabilităților și compensărilor poate fi sintetizată astfel:
NR.CRT.
SITUAȚIILE

OPERAȚIILE DE REGULARIZARE
*
1. Pq < Lq
Pv 2 ≥ Lv -Se acordă integral perisabilitățile cantitative (Pq ) calculate;
-Se imput ă diferența dintre valoarea lipsei cantitative ( Lq ) și valoarea
peris abilităților ( Pq).
2. Pq ≥ Lq
Pv < Lv -Se acordă perisabilități cantitative (Pq) numai în limita lipsei
cantitative (Lq );
-Se impută lipsa valorică (Lv) care depășește perisabilitățile valorice
(Pv) acordate.
3. Pq < Lq
Pv < Lv -Se acorda integral perisabilitățile calculate ( Pq și P v);
-Se impută lipsa rămasă neacoperită prin aceste perisabilități.
4. Pq > Lq
Pv > Lv -Se acordă perisabilitățile cantitative ( Pq) și valorice (P v) numai în
limita lipsei rămase după compensare ( Lq și Lv);
-Nu se stabilește răspunderea materială.

3.5.STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTROLUL INTERN LA
SC. HAYAK SRL
3.5.1.PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂ ȚII

Societatea comercială Hayak S.R.L este persoană juridică româna cu sediul în Cluj
Napoca, strada Teilor, nr.5, județul Cluj și a fost înființată în actuala formă juridică (societate cu
răspundere limitată, cu actuala denumire) din data de 28 mai 2016.
Societatea comercială a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă
Tribunalul Cluj cu numărul J12/850/2016, societății fiindu -i atribuit codul unic de identificare
34125141 .
VIZIUNE, MISIUNE, DI RECȚII DE ACȚIUNE
Viziune :
SC Hayak SRL își propune realizarea unui lanț de localuri de alimentație publică
(restaurante, baruri) și furnizarea de servicii de alimentație pentru evenimente și alte servicii de
alimentație (catering) bazate pe bucătăria italiană.
Misiune :
Serviciile oferite v or satisface cererile persoanelor care au luat contact (ca rezidenți sau ca
turiști) cu produsele alimentare italiene și pe cele ale tinerilor care sunt în căutare de noi experiențe
culinare.
Pentru materializarea viziunii și realizarea misiunii, SC Hayak SRL va acționa pe următoarele
direcții prioritare de acțiune :
• creșterea continuă a calității produselor și serviciilor;
• diversificarea produselor și serviciilor astfel încât acestea să satisfacă așteptările
persoanelor din grupul -țintă;
• creșterea gradului de satisfacție al actualilor clienți;
• mediatizarea produselor și serviciilor furnizate;
• monitorizarea sistematică și atentă a cerințelor clienților actuali și potențiali;

33
• selecționarea, instruirea și motivarea corespunzătoare a resursei umane;
• susținerea inovației la toate nivelurile și în toate domeniile de activitate ale firmei.
ISTORICUL FIRMEI
La data înființării, SC Hayak SRL avea ca obiect de activitate „Baruri și alte activități de
servire a băuturilor” (Cod CAEN rev. 2 2011 – 5630).
Activitatea inițială consta în operarea unei terase de vară care, ulterior, a fost amenajată
pentru funcționarea pe timp de iarnă. Printr -o poziționare corectă pe piață – publicul țintă era
constituit de tineri din segmentul 18 -25 ani care ieșeau în oraș pentru social izare cu cei de vârsta
lor, mai curând decât pentru a -și satisface alte necesități (servirea meselor zilnice, întâlniri de
afaceri, activități de protocol etc.), terasa Prod Exp a supraviețuit și s -a dezvoltat în proximitatea
unui local de alimentație publ ică de tradiție în localitate.
Diferențierea a fost făcută prin diversificarea produselor solicitate de publicul -țintă, oferta
terasei conținând o gamă largă de băuturi răcoritoare, sucuri naturale de fructe în diferite
combinații și multiple tipuri de caf ea și de cocktail -uri.
În același timp, potențialii clienți din grupul -țintă au fost atrași prin organizarea periodică
de activități cu caracter de divertisment: seri tematice, karaoke sau stand -up comedy .
Din perspectivă managerială și de marketing, princ ipalul element de dezvoltare a constat în
activarea unui nou obiect de activitate: “activități specifice pentru restaurante și alimentație
publica” (cod CAEN 5530). Acest obiect de activitate s -a concretizat în realizarea unei linii de
producție pizza, rec rutarea, angajarea și instruirea personalului necesar deservirii acestuia.
Investiția a fost efectuată în scopul satisfacerii dorinței clienților de a servi produse diverse,
preparate rapid și hrănitoare.
MANAGEMENTUL FIRMEI
Proprietarii afacerii și echipa managerială
Societatea are doi asociati, din care unul are și calitatea de administrator.
Pentru a efectua reduceri de costuri dar și pentru un plus de expertiză, societatea a apelat la
servicii de consultanță externe, în baza unor contracte de prestări de servicii pentru următoarele
funcțiuni:
• contabilitate (servicii de întocmire a documentelor și a evidenței contabile; evidența
contabilă a salariilor; consultanță financiar -contabilă);
• managementul resurselor umane (administrarea personalului; salarizare ; consultanță în
managementul resurselor umane);
• consultanță juridică (civil, penal, comercial, contencios administrativ -fiscal, litigii de
munca; asistenta si reprezentare in procese; recuperare creanțe/debite; redactare acte
juridice; atestare contracte și acte adiționale; avizare juridica,).
Personalul și organizarea firmei
La momentul efectuării prezentului studiu, firma avea un număr de 6 angajați: 2 ospătari, 2
barmani și 2 bucătari. Deși media de vârstă este destul de scăzută (25 ani), întreg persona lul are
pregătirea profesională și experiența necesare desfășurării activității în condiții foarte bune.
Climatul organizațional este pozitiv, facilitează implicarea în sarcină a întregului personal al
firmei.
Din punct de vedere organizatoric, SC Ha yak SRL este o "organizație incipientă", ceea ce
Henry Mintzberg numește "structură simplă". Acest tip de structură este caracterizată relației
dintre proprietari cu toate posturile și funcțiile angajaților. Luarea deciziilor este relativ simplă și
eficien tă; administratorul trebuie să se implice în toate domeniile, ceea ce face din structura sim plă
cea mai riscantă structură.

34
3.5.2.CONTROLUL INTE RN PRIN INVENTARIERE AL SOCIETÃȚ II
SC HAYAK SRL
Cu ajutorul inventarierii putem afla situația patrimoniului unei societății la un moment dat,
deoarece inventarierea patrimoniului reprezintă constatarea faptică la o anumită dată, a existenței
elementelor patrimoniale ale unităților economice și sociale din punct de vedere cantitativ, calit ativ
și valoric.
Formularele care se ȋntocmesc cu ocazia inventarierii patrimoniului sunt:
• Decizia de inventariere;
• Declaratia de gestionar ;
• Procesul verbal de sigilare;
• Lista de inventariere;
• Decizie de desigilare ;
• Procesul – verbal privind rezultatele inventarierii;
• Decizia de imputare;
• Angajamentul de plata.
În continuare, am ȋncercat să ȋmpart inventatierea pe mai multe etape.
Etapele inventarului:
Etapa I : Î ntrunirea comisiei ȋn urma căreia se ia decizia de inventar și s tabilirea comisiei de
inventa r.
În data de 28.03.2017 Directorul economic, împreună cu acționarii firmei au hot ărât să se
efectueze inventarul parțial, numai la gestiunea bucătărie.
A fost formulată ȋn scris această hotărâre și au fost numite persoanele care vor fi ȋnsărcinate să
fie membre ȋn comisia de control, care iși propun ca inventarul să dureze 4 zile.
Administra torul societății a numit comisia de inventariere prin decizie scrisă, comisia de
inventariere este compus ă din: Vas Mihai și Pop Ovidiu , membri i, gestionarul este Moldovan Dana . La
data stabilită conform AGA s -a întrunit comisia de inventariere, s -a luat declarație gestionarului, pe toată
durata inventarierii aprovizionarea societății și livrările de bunuri au fost suspendate, rezultatele
inventarierii s -au consemnat în procesul verbal de inventariere. Listele de inventariere au fost semnate de
membrii comisiei, gestionar și Vlădescu Marius , reprezentant al departamentului de contabilitate.

35

S.C. HAYAK SRL c.f. 34125141 r.c. J12/850/2016
Cluj-Napoca
NOTĂ INTERNĂ
DECIZIA NR. 4/28.03.2017

Administratorul S.C. HAYAK SRL , Moldovan Alexandru , având în vedere:
-Legea contabilității nr. 82/1991, republicată;
-Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2861/09.10 .2009 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, dator iilor și capitalurilor proprii;
DECIDE:
Art.1. Se efectuează inventarierea bunurilor la gestiunea "Prod Exp -Bucatarie"
Art.2. Se constitui e comisia de inventariere ca fiind formată din:
1. Vas Mihai
2. Pop Ovidiu
Art.3. Acțiunea de inventariere se va efectua ȋn perioada 01.04.2017 – 05.04.2017.
Art.4. Comisiile de inventariere răspund de efectuarea tuturor lucrărilor de inventariere potriv it
normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și
capitalurilor proprii, aprobate prin OMFP nr. 2861/09.10.2009.
Art.5. Rezultatele inventarierii vor fi consemnate, de către comisiile de inventarie re în procese
verbale, care vor cuprinde și propuneri privind rezolvarea și înregistrarea în contabilitate a eventualelor
diferențe constatate precum și propuneri de scoatere din uz, de casare și/sau declasare a unor bunuri.
Art.6. Membrii comisiei de inve ntariere răspund, conform prevederilor Ordinului ministrului
finanțelor publice nr.2.861/09.10.2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea
inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii și a Legii co ntabilității nr.
82/1991, republicată, pentru pagubele la a căror producere au contribuit prin nerespectarea termenelor,
inexactitatea datelor din documentele de inventariere sau alte încălcări a dispozițiilor legale.
Art.7. Listele de inventariere și proc esele verbale vor fi predate la contabilitate până la data de
11.04.2017.

Administrator
Moldovan Alexandru
NOTĂ INTERNĂ
Acest control a urmărit:
-Verificarea faptică a bunurilor prin numărarea produs cu produs sau prin sondaj;
-Verificarea facturilor și concordanța acestora cu ȋnregistrările din gestiune;
-Verificarea termenelor de garantie a mărfurilor;
-Verificarea modului cum acestea sunt scoase din gestiune;
-Verificarea ord inii si curateniei din depozit.

36
Graficul de desfășurare a inventarierii este următoarea:
GRAFIC DE DESFĂȘURARE
a inventarierii gestiunii Prod Exp -Bucătarie ȋn perioada 01.04.2017 -05.04.2017
Nr. crt. Elementele patrimoniale Perioada de inventariere
De la data de: Până la data de:

1. Materii prime ș i materiale 01.04.2017 02.04.2017
2. Obiecte de inventar 03.04.2017 03.04.2014
3. Materiale aflate la terț i,
bunuri primite ȋ n custodie 04.04.2017 04.04.2017
4. Imobiliză ri corporale 05.04.2017 05.04.2017

GRAFIC DE DESFĂȘURARE
În cazul în care inventarierea nu se termină într -o zi, la finele zilei încăperea se sigilează și
fișele de inventariere sunt semnate de către membrii comisiei de inventariere pe fiecare filă. La
reluarea inventarierii, dacă sigiliul a fost rupt, nu se intră în încăperea respectivă și se anunță
conducerea entității, pentru luarea măsurilor care se impun.
În urma stabilirii datei efectuării inventa rului și a comisiei se ia decizia de sigilare a punctului
de lucru la care se va efectua inventarul și fost luată o declarație de inventar de la gestionarul care
răspunde de departament.
Aceasta arăta astfel:

S.C. HAYAK S.R.L.
PROCES VERBAL DE SIGILARE
din 30.03.2017
În executarea deciziei de inventariere nr. 4 din 28.03.2017 privind gestiunea SC HAYAK
SRL – subsemnatul Moldovan Alexandru organ de control CFG în prezența d -lui Moldovan
Dana , gestionar, am procedat la sigilarea spațiului de depozitare a valorilor materiale în imobilul
situat în Teilor, nr.5.

A fost aplicat sigiliul nr. 6 – S.C. HAYAK S.R.L.

Odată cu sigilarea s -a procedat și la predarea către organele de control a cheilor de la depozit
din strada Teilor.

Organe de control Gestionar Asistenți

PROCES VERBAL DE SIGILARE

37

DECLARAȚIE GESTIONAR

Subsemnata Moldovan Dana gestionar al gestiunii „Prod Exp -Bucatarie”
declar:
1. Toate valorile materiale și bănești aflate ȋn gestiunea subsemnatei se găsesc ȋn
locurile (ȋncăperile): bucătaria din cadrul Hayak SRL
2. Nu posed valori materiale aparținând terților.
3. Nu am cunoștință de existența unor plusuri/lipsuri ȋn valoare (cantitate) de: –
4. Nu am eliberat valori materiale fără documente legale.
5. Nu am valori materiale nerecepționate sau care trebuiau expediate.
6. Nu am documente de primire -eliberare care nu au fost operate la zi sau nu au
fost predate la contabilitate.
7. Ultimele documente de intrare sunt:
Factura nr.2382 din 31.03.2017
Nota de recepție 157 din 31.03.2017
8. Ultimele documente de ieșire sunt:
Bon de consum nr.148 din 31.03.2017
9. Alte mențiuni:

DATA ÎN FAȚA NOASTRĂ GEST IONAR
Semnături Moldovan Dana

Data:01.04.2017

DECLARAȚIE GESTIONAR

Etapa a – II – a Pregătirea inventarului.

În vederea bunei desfășură ri a inventarului s -a trecut la aranj area produselor pe sortimente câ t mai
vizibil posibil. În ceea ce priveș te produsele t rimise spre retur s -au aranjat ȋ n ordine procesele verbale prin
care s-a returnat marfa,semnate atât de gestionar cât ș i de fur nizor. Facturile care se aflau ȋncă la punctul
de lucru au fost de asemenea așez ate ȋn ordine pen tru a uș ura munca celor din comisie.
Se apelează la procedura de inventariere din diverse motive:
• În cazul în care se constată că la un moment dat anumite produse în aflate în stoc nu sunt
corect înregistrate în datele din gestiune și deci nu există un st oc corect al acestor produse;
• În momentul în care se decide ca prin sondaj să se verifica stocurile, pe furnizori, pe
departamente etc. Acest control prin inventar are un caracter preventiv, deci nu se știe în
momentul începerii acțiunii da că stocurile sunt sau nu corecte ;
• În momentul în care se constată că ceva nu este în regulă în datele contabile ale unui
furnizor, respectiv soldul furnizorului nu este cel real. Acest lucru se poate observa la un
eventual punctaj efectuat cu furnizorul în cauză și se constată documente neînregistrate

38
(din diverse motive) în gestiune și deci lipsa unor date din contabilitate (deoarece acestea
vin prin import de date din gestiune) ;
• Odată cu începerea unui nou an se efectuează inventar la totalul magazinelor incusiv la
depozitul central de marfă. Legea îi obligă pe comercianți să efectueze cel puțin o dată pe
an un inventar total.
Acest control a constat practic în:
• Verificarea faptică a mărfii prin numărarea acesteia produs cu produs sau unde era cazul
prin numărarea mărfii prin sondaj (unde existau furnizori care au adus cantități mari de
marfă) ;
• Verificarea recepției cantitative a mărfii prin cântărirea acesteia ;
• După numărarea/cântărirea mărfii, se verifică documentele de intrare respectiv cantitatea
înscrisă în documentul care însoțește marfa (factură fiscală, aviz de însoțire a mărfii) și se
compară dacă corespund cantitățile faptice cu cele scriptice.În cazul în care marfa nu a fost
livrată în întrgime se verifică dacă receptionerul a semalat acest l ucru și deci dacă a făcut
mențiunea în factură că marfă nu a ajuns conform cantității înscrisă în factură ;
• S-a verificat dacă pe documente există semnătura de primire a mărfii, în clar, citeț, cu
numele complet al celui care a recepționat marfa ;
• S-a ve rificat marfa din punct de vedere calitativ (aspect fizic plăcut,ambalaje
corespunzătoare și intacte, marfă nedegradată la transport etc.) ;
• S-a verificat dacă marfa nu este venită expirată de la furnizor (sau dacă numai o parte din
marfă este expirată ori cu termen de expirare foarte redus ca număr de zile și practic marfa
nu are cum să se vândă în intervaul de timp respectiv mai ales dacă este o marfă greu
vandabilă) ;
• A fost verificat dacă nu cumva furnizorul aduce altă marfă; alta decât cea din comandă dar
la același preț de intrare (este vorba despre produsele care au o gamă largă de denumiri și la
care furnizorul care nu poate aduce un anumit tip încearcă să aducă altul la același preț, dar
nu cel din comandă) ;
• A fost verificată marfa care este din im port (furnizorul importă această marfă nu o
produce el), dacă are traduceri în limba română pentru instrucțiunile de folosire a acestei
mărfi i ;
• A fost verificat circuitul mărfii în depozit; dacă aceasta poate fi sustrasă ușor în timpul
aranjării acestei a în depoz it ;
• Au fost verificate condițiile de depozitare a mărfii(ex : umiditate,temperatura etc.) ;
• A fost verificat modul în care este menținută ordinea și curățenia în depozit (să nu existe
marfă degradată în depozit, să nu existe marfă împrăștiată pe jos în cazul în care în timpul
manipulării mărfii o parte din aceasta a fost degradată , să nu existe praf ci să fie menținută
o curățenie constantă în depozit astfel în cât la un control sanitar -veterinar să nu existe
probleme).
Etapa a – III – a Stabili rea stocurilor faptice

Constatarea și descrierea elementelor patrimoniale supuse inventarierii este etapa în care se
efectuează inventarierea propriu -zisă a bunurilor corporale și se concretizează prin completarea
listelor de inventar. Procesul de inventariere a bunurilor patrimoniale se realizează la locurile de
păstrare a acestora.
Comisia de inventar a cerut de la operatorul P.C. în cadrul sediului societății Hayak S.R.L.
să printeze stocul depozitului. Înainte ca acesta să listeze stocul, comisi a s-a interesat daca sunt
toate documentele înregistrate la zi. După ce s -au asigurat că documentele sunt ȋ nregistrate, s -a
trecut la listarea stocului produselor finite.

39
Raportul stocului scriptic conține următoarele criterii de selecție:
• Denumirea produsului respectiv
• Codul sau numărul de inventar
• Unitatea de masură a produsului
• Stocul scriptic la data printării raportului.
• Valoarea contabilă
Raportul este scos automat din calculator acesta nu este operat manual de către gestionar
nefiind posibil ca operatorul să printeze un raport care sa cuprindă date eronate cu privire la stocul
scriptic.
Pentru stabilirea stocurilor faptice s -a folosit ca tehnică de efectuare numărarea propriu –
zisă a produselo r. Stabilirea stocului faptic se mai face prin cânt ărire, măsurare, calcule tehnice,
după caz. Bunurile aflate în ambalaje originale se despachetează numai prin sondaj.
Listele de inventar pe cele 4 zile de inventariere este afișat mai jos după cum urmează:
• ȋn primele 2 zile s -a făcut inventarierea la materiile prime și consumabile existente
ȋn bucătăria societății

LIST Ă DE INVENTARIERE Gestiunea
Prod Exp –
Bucătă rie Data 01.04.2017
Materii prime
Codul sau
CANTITĂȚI VALOAREA
CONTABILĂ
Denumirea bunurilor
inventariate numărul U/M Preț Valoarea
de
de
inventa r Stocuri Diferențe Unitar Valoare Diferențe inventar
Faptice Scriptice Plus Minus – lei – – lei – Plus Minus
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
ZAHĂ R 00000027 KG 0.45 0.5 0.05 2.60 1.30 0.13 1.30
OUĂ 00000028 BUC 12 12 0.80 9.60 9.60
FĂINĂ 00000029 KG 5 5 2.10 10.50 10.50
ULEI 00000030 KG 0.5 1.5 1 3.80 5.70 3.80 5.70
MUȘ TAR 00000037 KG 0.7 0.7 4.50 3.15 3.15
KETCHUP 00000038 KG 0.3 0.35 0.05 5.20 1.82 0.26 1.82
MAIONEZĂ 00000039 KG 0.75 0.75 8.30 6.23 6.23
CARTOFI 00000050 KG 4 4.8 0.8 1.50 7.20 1.20 7.20
ARDEI 00000052 KG 0.28 0.3 0.02 3.80 1.14 0.08 1.14
CEAPĂ 00000053 KG 0.00 0.00
BOIA 00000055 KG 0.005 0.005 203.00 1.02 1.02
SARE 00000057 KG 1 1 9.00 9.00 9.00
OȚET 00000065 ML 0.75 0.75 2.40 1.80 1.80
USTUROI 00000069 KG 0.2 0.2 15.00 3.00 3.00
PIPER 00000070 KG 0.002 0.002 31.00 0.06 0.06
PIEPT PUI 00000071 KG 0.2 0.2 11.60 2.32 2.32
CAȘ CAVAL 00000074 KG 1.1 1.1 17.89 19.68 19.68

40

LISTĂ DE INVENTARIERE

Data 02.04.2017
Alte consumabile

Codul sau
CANTITĂȚI VALOAREA
CONTABILĂ
Denumirea bunurilor
inventariate numărul U/M Preț Valoarea
de
de
inventa r Stocuri Diferențe Unitar Valoarea
Diferențe
Inventar
Faptice Scriptice Plus Minus – lei – – lei – Plus Minus
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
DETERGENT VASE
1L 00000018 GR 1 1 9.00 9.00 9.00
LAVETE 00000024 BUC 3 3 0.30 0.90 0.90
SACI MENAJ 60 00000032 ROLA 2 2 3.90 7.80 7.80
SĂPUN 00000045 BUC 1 1 2.50 2.50 2.50
ROLE BUCĂTĂ RIE 00000046 BUC 1 1 8.00 8.00 8.00
CUTII DEPOZITARE
20/25 00000068 BUC 4 4 4.16 16.64 16.64
FOLIE STRECH 00000073 M 0 1 1 4.50 4.50 4.5 4.50
FOLIE ALUMINIU 00000078 M 2.5 2.5 5.50 13.75 13.75
MĂTUR Ă 00000080 BUC 1 1 6.00 6.00 6.00
MOP 00000083 BUC 1 1 5.00 5.00 5.00
ȘERVEȚ ELE CUTIE 00000091 CUT 1 1 3.40 3.40 3.40
CLOR 2L 00000092 ML 0.56 0.6 0.04 4.02 2.41 0.16 2.41
TOTAL 79.90 0 4.66 79.90

ROȘ II 00000085 KG 0.35 0.35 4.00 1.40 1.40
TOTAL

84.91 0.00 5.47 84.91

41
• ȋn a 3 -a zi s -a făcut inventarierea la obiectele de inventar

LISTĂ DE INVENTARIERE

Data 03.04.2017
Obiecte inventa r
Codul sau
CANTITĂȚI VALOAREA
CONTABILĂ Denumirea
bunurilor
inventariate numărul U/M Preț
de
inventar Stocuri Diferențe Unitar Valoarea
Diferenț e
Faptice Scriptice Plus Minus – lei – – lei – Plus Minus
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
FELIATOR
MEZELURI 00000062 BUC
1 1
949 949.00
CÂNTAR
ELECTRONIC 00000077 BUC
1 1
600.01 600.01
TH AER
CONDIȚ IONAT
12000BT 00000105 BUC
1 1
1100.24 1100.24
TRUSĂ SANITARĂ 00000117 BUC 1 1 139.9 139.90
PALETĂ PĂTRATĂ
PERFORATĂ 32 00000129 BUC
1 1
331.08 331.08
SCAUN 00000144 BUC 6 6 70 420.00
MAS Ă LEMN 00000145 BUC 2 2 200 400.00
CUIER 2 00000178 BUC 1 1 16 16.00
SUPORT PROSOP 2 00000179 BUC 1 1 27 27.00
SET LINGURIȚ E 10 00000187 SET 2 2 3.99 7.98
CUȚIT DE MASĂ 00000188 BUC 20 20 2.99 59.80
SET FURCULIȚ E 10 00000189 SET 3 3 14.99 44.97
TIGAIE 25CM 00000182 BUC 1 1 76 76.00
OALĂ 15L 00000196 BUC 1 1 85 85.00
APARAT AER
CONDIȚ IONAT 00000222 BUC
1 1
4400 4400.00
CAPAC
GASTRONOMIC ¼ 00000224 BUC
10 10
21.98 219.80
TAVĂ
GASTRONOMICĂ
1/4 2.5L/10CM 00000225 BUC
10 10
34.98 349.80
PAHAR BERE 00000276 BUC 1 1 15.83 15.83
FARFURIE LATĂ 00000283 BUC 12 12 9.25 111.00
PAHAR 200ML 00000303 BUC 12 12 0.66 7.92
CUPTOR
MICROUNDE
CANDY 00000314 BUC
1 1
210.08 210.08
MASĂ LUCRU
ML18/7/C 00000323 BUC
1 1
915.88 915.88
TOTAL 10487.29 0.00 0.00

42
• ȋn ultima zi s -a făcut inventarierea la imobilizările corporale
LISTĂ DE INVENTARIERE

Data 05.04.2017
Imobilizări corporale
Codul sau CANTITĂȚ I VALOAREA
CONTABILĂ Denumirea bunurilor
inventariate numărul U/M Preț
de
inventar Stocuri Diferenț e Unitar Valoarea Diferențe
Faptice Scriptic
e Plus Minus – lei – – lei – Plus Minus
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
MALAXOR CU ROTI 17
KG 00000062 BUC
1 1
3492.00 3492.00
MASA BLAT GRANIT 3
USI 00000077 BUC
1 1
4400.00 4400.00
TOTAL 7892.00 0.00 0.00

Etapa a – IV – a
Stabilirea rezultatel or inventarierii
În urma realizării inventarului consultând atât facturile de intrare și cele de retur,precum și
numărarea faptică a produselor s -a ajuns la următoarele concluzii:
S-au constatat următoarele diferențe ȋntre soldurile scriptice și cele faptice:
• La materii prime – diferențe ȋn minus ȋn valoare de 5,47 lei.
• La alte consumabile – diferențe ȋn minus ȋn valoare de 4,66 lei.
La obiecte de inventar și imobilizări corporale nu s-au constatat diferențe ȋntre soldurile scriptice și
cele faptice, respectiv nu s -au constatat plusuri sau minusuri ȋn gestiune.
Depozitarea bunurilor s -a facut ȋn condiții de siguranță. Nu s -au constatat valori materiale
depreciate, fără mișcare sau cu mișcare lentă.
Imobilizările corporale și obiectele de inventar ȋn folosință se află ȋn stare normală de utilizare și
funcționare.

43
S-a ȋntocmit și un proces verbal privind inventarierea:

APROBAT
NUMELE SI PRENUMELE:
Moldovan Alexandru
Semnă tura ______________

PROCES VERBAL DE INVENTARIERE
Întocmit azi 06.04.2017

Subsemn ații:
1. Vas Mihai
2. Pop Ovidiu

Prin decizia nr. 4 din data de 28.03.2017 am procedat la inventarierea gestiunii “
Prod exp -bucătă rie” a societăț ii Hayak SRL, cu sediul ȋ n Cluj Napoca, str. Teilor,
nr.5, CUI 34125141, nr.ORC J12/850/2016.
Inventarierea a ȋ nceput la data de 01. 04.2017 ș i s-a terminat la data de
05.04.2017.
Toate valorile materiale aflate ȋn gestiunea inventariată au fost trecute ȋn listele
de invent ar anexate, ȋn mod corect fără omisiuni.
Rezultatele inventarierii:
S-au constatat următoarele diferențe ȋ ntre s oldurile scriptice ș i cele faptice:
1. La materii prime – diferențe ȋn minus ȋ n valoare de 5,47 lei.
2. La alte consumabile – diferențe ȋ n minus in valoare de 4,66 lei.
La obiecte de inventar și imobiliză ri corporale nu s-au cons tatat diferențe ȋntre
soldurile scriptice ș i cele faptice, respectiv nu s -au constatat plusuri sau minusuri ȋ n
gestiune .
Depozitarea bunurilor s -a facut ȋn condiții de siguranță . Nu s -au constatat valori
materiale depreciate, fără mișcare sau cu mișcare lentă .
Imobilizările corporale ș i obiectele de inventar ȋn folosință se află ȋn stare
normală de utilizare și funcț ionare.

COMISIA DE INVENTARIERE

Vas Mihai ________________
Pop Ovidiu ________________

PROCES VERBAL DE INVENTARIERE

44

Etapa a – V – a Soluționarea diferențelor gă site la inventar
Se ȋntocmește un tabel cu produsele lipsă,urmând să se impute suma aferent ă de la persoanele
responsabile de dispariția acestora.

DECIZIE DE IMPUTARE

NR. 3 Din 06.04.2017

Nr.
Crt Denumire U.M Cantitate Preț
1 ZAHĂ R KG 0,05 1,30
2
ULEI KG 1 3,80
3 KETCHUP
KG 0,05 0,26
4 CARTOFI

KG 0,8 1,20

5 ARDEI KG 0,02 0,08
TOTAL 5,47

DECIZIE DE IMPUTARE

NR. 3 Din 06.04.2017

Nr.
Crt Denumire U.M Cantitate Preț
1 FOLIE STRECH M 1 4,50
2
CLOR 2L ML 0,04 0,16
TOTAL 4,66
Paguba a fost produsă ȋn perioada cuprinsă ȋntre ultimul inventar și cel prezent, fiind adusă
la cunoștința conducerii prin actul de constatare sus menționat. Răspunzatoare pentru producerea
pagubelor se face persoana Moldovan Dana,având funcția de gestion ar la gestiunea “Prod Exp –
Bucatarie” . Având ȋn vedere temeiul de fapt și de drept care determină angajarea răspunderii
mate riale, totalul pagubei de 10,13 lei se suportă de persoana dupa cum urmează:

45
Moldovan Dana 10,13 lei

DECIZIE DE IMPUTARE

Se impută persoanei sus menționate având locul de muncă la Cluj -Napoca, suma de 10,13 lei.
Prezenta decizie de imputare constituie titlu executoriu de la data comunicării.
Decizia poate fi contestată ȋn termen de 30 de zile de la comunicare la conducerea societății.

Director Viza de Control financiar preventiv
Contabil ș ef

Constantin Adrian Vl ădescu Marius

DOVADA DE COMUNICARE

A
Angajata Moldovan Dana , domiciliată ȋn Cluj -Napoca a p rimit decizia de imputare nr. 3 din
06.04. 2017 emisă de SC Hay ak SRL ȋn valoare de 10,13 lei .

Data: 06.04. 2017 Semnă turi

46
După ce s -a efectuat inventarierea, s-a procedat la desigilarea ușilor aferente inventarierii.
Această decizie arată astfel:

DECIZIE DE DESIGILARE

Astăzi 06/04/2017, ora 09:00 s -a procedat la desigilarea următoarelor uși de
acces: ușa de la intrare ȋn restaurant și ușa de la depozit după verificarea prealabilă a
sigiliului aplicat, care a fost găsit intact.

Organe de control
Vas Mihai
Pop Ovidiu

Gestionar

Doamna Moldovan Dana

Consemnarea desigilării și sigilării se repetă după caz.

DECIZIE DE DESIGILARE

47

Etapa a – VI– a Concluziile ș i propunerile Comisiei de inventariere

Propunerile cuprinse în procesul verbal al comisiei de inventariere se prezintă, în termen de
trei zile de la data încheierii operațiunilor de inventariere, administratorului unității patrimoniale.
Acesta, cu avizul compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult cinci zile, asupra
modului de soluționare a propunerilor făcute, cu respectarea dispozițiilor legale.

NOT Ă INTERN Ă

NOT Ă INTERN Ă

Ca urmare a rezultatelor controlului prin inventariere, membrii comisiei de
inventar au următoarele concluzii și propuneri :
Persoana vinovata de minusurile din gestiune constatate este d -na Moldovan Dana,
gestionar la gestiunea “Prod Exp -Bucatarie” care nu a putut justifica diferen țele
constatate.
Minusurile constatate cu ocazia inventarierii vor fi imputate persoanei vinovate,
respectiv d-na Moldovan Dana.
Prezentul proces verbal, ȋntocmit la terminarea inventarierii, la care s -au atasat
listele de inventariere, va fi depus la contabilitate p ână la data de 11.04.2017 pentru
ȋnregistra rea rezultatelor inventarierii.
Se recomand ă ȋmbunătăț irea controalelo r asupra gestiunii stocurilor, ȋmbunătățirea
acurateții procesării mișcărilor stocurilor ȋn evidența contabilă și urmă rirea a tentă ș i
rezolvarea c auzelor care au generat diferenț ele de inventar.
Sperăm că toate aceste sugestii vă vor ajuta pe viitor în evitarea unor astfel de
probleme și dacă mai este cazul noi, membrii Comisiei de inventar putem veni și cu alte
sugestii de organizare .

COMISIA DE INVENTARIERE

Vas Mihai ________________
Pop Ovidiu ________________

48
REGULARIZAREA DIFERENȚELOR CONSTATATE LA INVENTARIERE

La gestiunea bucătărie, evidența se ține global valoric și se constată o lipsă de gestiune față
de valoarea reală în sumă de 10,13 lei. Această valoare se impută gestionarului care se face
vinovat la valoare de 10,13 după cum urmează:
1.Înregistrare lipsă materii prime:

601“Cheltuieli cu materiile prime” = 301 “Materii prime” 5,47 lei

• Imputare lipsă materii prime:

4282 “Alte creanțe ȋn legatură cu personalul”= % 6,56 lei
7581 “Venituri din despăgubiri,amenzi 5,47
și penalități”
4427 1,09

• Încasare creanță:

5311 “Casa ȋn lei” = 4282 “Alte creanțe ȋn legatură cu personalul” 6,56 lei

2.Înregistrare lipsă alte materiale consumabile:

6028“Cheltuieli privind alte materiale consumabile ” = 3028 “Alte materiale 4,66 lei

consumabile ’’
• Imputare lipsă alte consumabile :

4282 “Alte creanțe ȋn legatură cu personalul”= % 5,59 lei
7581 “Venituri din despăgubiri, amenzi 4,66
și penalități”
4427 0,93

• Încasare creanță:

5311 “Casa ȋn lei” = 4282 “Alte creanțe ȋn legatură cu personalul”” 5,59 lei

49
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În opinia mea inventarierea trebuie să se realizeze cu foarte mare atenție astfel încât rezultatele
acesteia să fie corecte, deoarece altfel gestionarul patrimoniului respectiv poate fi considerat vinovat din
cauza neatenției sau neglijenței altei persoane.
Tot cu a jutorul inventarierii putem afla situația patrimoniului unei societății la un moment dat,
deoarece inventarierea patrimoniului reprezintă constatarea faptică la o anumită dată, a existenței
elementelor patrimoniale ale unităților ec onomice și sociale din punct de vedere cantitativ, calitativ și
valoric.
În urmă înregistrării inventarierii, se realizează diminuarea datelor contabile în cazul minusurilor,
astfel ȋncât, în final soldurile conturilor să corespundă cu realitatea faptică s tabilită cu ocazia inventarierii.
În urmă controlului prin inventariere la Hayak SRL putem spune că acesta s -a desfășurat în bune
condiții întrucât a existat o bună arhivare a documentelor,produsele erau așezate în ordine pe raft.
Din rezultatele acțiuni i de inventariere au reieșit minusuri în gestiune în valoare de 10,13 lei care
s-au scăzut din gestiune și s -au imputat persoanei responsabile.La verificarea modului de desfășurare a
inventarierii în cadrul unității s -au constatat următoarele:
1. A fost st abilită comisia pentru efectuarea inventarierii.
2. Listele de inventariere listate din programul de gestiune au fost vizate de către directorul
economic.
3.Au fost luate declarații de inventar de la gestionar.
4.A fost verificat modul în care se înregistr ează documentele în programul de gestiune și dacă
acestea erau înregistrate la zi.
5.Stocurile faptice au fost stabilite prin numărare.
6.Au fost comparate rezultatele inventarierii cuprinse în listele de inventariere cu fișele de
magazine.
7.S-au valorificat rezultatele prin înregistrarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii,imputarea
lipsurilor și recuperarea pagubelor.
Concluziile ce se deduc în urmă controlului prin inventariere sunt oarecum satisfăcătoare,întrucât
lipsurile din gestiun e nu sunt foarte mari și de asemenea valoarea acestora este mică.Majoritatea
neregulilor constatate au fost rezolvate în timpul controlului sau în termenul acordat de către organul de
control pentru rezolvarea acestora.

PROPUNERI

Verificarea documentelor înregistrate în ziua precedentă astfel încât dacă se produce o eroare,ea să
poată fi rezolvată în timp util.
Controlul prin inventariere este necesar pentru orice companie pentru a vedea dif erențele reale
dintre mărfuri. Măsurile p e care eu cred că societatea ar trebui să le adopte pentru a nu se mai repetă
pierderile este de a impune noi reguli de depozitare a mărfurilor și tratarea cu grijă a produselor pentru a
se evita deteriorarea. Directorul General ar trebui să facă controale inopinate pentru a vedea cum se
depozitează marfă și să îi controleze pe cei care nu respectă normele.

50
BIBLIOGRAFIE

1. BOGDAN VICTORIA, Bazele Contabilității Contemporane , Editur a Universității din
Oradea, 2005.
2. BUNGET OVIDIU CONSTANTIN , Control financiar, Editura Mirton, Timișoara, 2008
3. LENGHEL RADU DORIN, Control și audit intern -manual de studiu universitar , Editu ra
Dimitrie Cantem ir, Cluj -Napoca, 2013.
4. LENGHEL RADU DORIN , Control și audit intern, Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2011.
5. MAN ALEXANDRU ȘI COLAB., Procedurile financiar -contabile, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2010 .
6. OPREAN IOAN , Control și audit intern -suport de curs pentru masterat, Editu ra Dimitrie
Cantem ir, Cluj-Napoca, 2010.
7. OPREAN IOAN, POPA EREMIA EMIL, LENGHEL RADU DORIN, Procedurile
auditului și ale controlului financiar, Edituara Risoprint, Cluj Napoca, 2007.

8. ***www.faracontabilitate.ro
9. ***OG nr. 119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, M. Of. nr.
430/1999, modificată și republicată, OG n r. 119/1999 privind controlul intern și controlul
financiar preventiv, M. Of. nr. 799/2003.
10. ***OMFP 1802/2014 , pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.