Programul de studii : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE [610978]

1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOV A
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
Programul de studii : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific,
Lect.univ.dr. VĂRZARU Anca Antoaneta

Absolvent: [anonimizat]
2018

2
UNIVERSITATEA DIN CRAIOV A
FACULTATEA DE ECONOM IE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
Programul de studii : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

UTILIZAREA INSTRUMENTELOR
DE PLATĂ ÎN TRANZACȚIILE
INTERNAȚIONALE

Conducător Științific,
Lector Univ. Dr. Vărz aru Anca

Absolvent: [anonimizat]
2018

3
CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………. ……………….. ……………………….. .4

CAPITOLUL I. MODALITĂȚILE DE PLATĂ UTILIZATE ÎN ROMÂNIA

1.1. Generalități privind activitatea financiar -monetară internațională…………………….. 6
1.2. Plățile în numerar………………………………………………………………………….. …………… 7
1.3. Plățile prin virament…………………………………………………………………………………… 8
1.3.1.Ordinul de plată………………………………………………………………………………… …….9
1.3.2.Cecul…………… ……… ……………….. ………………………………………………………….. ..10
1.3.3.Cardul…………… …………………………………………………………………………….. ………11
1.3.4 .Cambia (trat a)…………. ……………………………………………………………………….. … 12
1.3.5.Biletul la ordin……….. ……………………………………………………………………….. …..13
1.3.6. Acreditivul docu mentar…………………… ……………………………………………………14
1.3.7.Incasso -ul documentar……………………………………………….. ………………………….. 17

CAPITOLUL II . UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PLATĂ ÎN TRANZACȚIILE
INTERNAȚIONALE PE EXEMPLUL .S.N.P. .Petrom S.A.

2.1.Prezentarea generală a firmei………………………………………….. ………………………….. 20
2.2..Organizarea S.N.P. PETROM S.A.. …………………………………………………………….. 20
2.3.Produse și servicii oferite……………………………………………….. …………………………. 22
2.4.Activitatea internațională……………………….. ………………………………………………….2 3
2.5.Obiectul de activitate………………………………………………………………………………….2 3
2.6.Indicatorii economico -financiari ai S.N.P. PETROM S.A…………… ………………….2 4
2.7. Tipuri de operațiuni specifice activității de comerț exterior…………………………….2 9
2.7.1.Operațiuni de import……………………………………………………………………………….. 30
2.7.1.1. Operațiuni de import pe cont propriu…………. ……………………….. ……………… 30
2.7.1.2. Operațiuni de i mport în comision………. ……………………………………………… .31
2.7.2. Operațiuni de export……………………………….. ……………………………………………. ..31
2.7.2.1.Operațiuni de export pe cont pr opriu…………………. ………………………………. ..32
2.7.2.2.Operațiuni de export în comisio n…………………… ……………… ………………… …32

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………….. ……… 34

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….. …………………………………3 6

ANEXE………………………………………………………………………………………………………… ………….3 7

4
INTRODUCERE

Relațiile economice internaționale reprezintă ansamblul raporturilor, structurilor și
tranzacțiilor economice dintre agenții economicii aparținând unor state diferite care includ în
principal comerțul internațional, cooperarea în producție, relațiile financiar -valutare și de
credit.
Relațiile financiar -monetare internaționale cuprind totalitatea principiilor, normelor,
mecanismelor și instituților care permit agențiilor economici și pe rsoanelor fizice să își
îndeplinească obligațiile bănești exprimate prin mijloace de plată internaționale față de
partenerii din alte țări.
Economia internațională este sprijinită de exportul, importul de bunuri și servicii,
relațiile comerciale interna ționale sunt unul din factorii cheie în dezvoltarea economiei
naționale, influența acestora asupra creșterii economice se face sub mai multe forme. În
primul rând comerțul internațional contribuie la obținere sau realizarea produsului intern brut,
iar în a l doilea rând, comerțul internațional determină majorarea sau diminuarea venitului
național produs în exterior în funcție de raportul dintre valoare națională și valoarea
internațională a mărfurilor care fac obiectul relațiilor comerciale internaționale.
Relațiile economice internaționale dar și alte legături între state nasc obligații
reciproce de plată, toate aceste relații presupun funcționarea banilor ca mijloc universal de
cumpărare și plată. Relațiile mijlocite de banii universali se numesc relații monetare sau
valutare și se desfășoară în funcție de anumite raporturi cantitative între monedele naționale.
Activitatea economică pe plan internațional s -a conturat și s -a amplificat din ce în ce
mai mult ca fenomen generalizat, internaționalizarea e conomiei nu poate fi despărțită însă de
esența sa democratică prin înlăturarea unor obstacole, ridicarea unor restricții, flexibilizarea și
armonizarea unor reglementări care să favorizeze dezvoltarea schimburilor comerciale,
extinderea cooperării multilat erale, transferul de tehnologii, efectuarea investițiilor de capital
în deplină securitate, perfecționarea și accesibilitatea sistemului financiar -valutar
internațional. Participarea la activitatea financiar -monetară internațională presupune adoptarea
de d ecizii, adică hotărâri de repartiție financiară și de credit sau de transfer de sume
determinate de fluxurile economice financiare și de credit. Nivelul deciziilor depinde de
activitățile de orice natură care pe plan internațional pun în mișcare o anumită valoare sub
formă de bunuri sau mijloace de plată, aceste activității care privesc adoptarea de decizii
financiar -monetare pe plan extern se referă în economia națională la investiții, producții,
acțiuni sociale, iar la nivelul economiei mondiale la comerț ul exterior, investiții externe, taxe,
cotizații, ajutoare, etc.
Ținând cont de cele prezentate mai sus în lucrarea de față mi -am propus să prezint și
să analizez relațiile financiar -monetare și instrumentele de plată sau de decontare fără de care
acest e relații nu ar fi posibile .
Primul capitol trateaza atât instrumentele de plată internaționale tradiționale folosite
de către firmele din Romania, cât și instrumentele de plată cu acces la distanță, prezentând
rolul său și funcțiile acestora în încasarea contravalorii mărfurilor exportate sau a serviciilor
prestate.
Cel de -al doilea capitol curpinde un studiu de caz la una dintre firmele din Romania
analizand principalele instrumente de plata utilizate de catre aceasta in comertul internationa l
cu bunuri si servicii pe exemplul SNP PETROM SA.
Lucrarea a fost alcătuită cu ajutorul a mai multor manuale de specialitate care sunt
prezentate la bibliografie dar și internetul tot mai diversificat și mai fiabil a fost o sursă de
inspiraț ie.
Tranzacțiile economice internaționale privesc în esență operațiile comerciale, adică

5
exportul și importul de mărfuri, operațiile necomerciale, adică serviciile de transport,
asigurarea transporturilor de mărfuri, serviciile bancare privind d econtarea schimburilor de
mărfuri, transferuri de valută, dobânzi, etc.
În economiile de piață moderne agenții economici dispun de o varietate de metode
pentru a face plăți, astfel ei au posibilitatea de a alege instrumentul de plată pe care îl
consideră adecvat necesităților lor din perspectiva vitezei de execuție, a costurilor de
tranzacție, a caracteristicilor dar și cadrului legal care reglementează obligațiile de plată.
Internaționalizarea economiei referitoare la sistemul financiar -monetar este una dintre
cele mai importante laturi ale economiei datorită dinamismului, complexității și cuprinderea
mondială a fenomenului.

6
CAPITOLUL I

MODALITĂȚI DE PLATĂ UTILIZATE ÎN ROMÂNIA

1.1. Generalități privind activitatea financiar -monetară internațională

Relațiile financiar -monetare internaționale reprezintă o componentă de bază a
relațiilor economice internaționale ale entităților naționale, alături de relațiile comerciale
internaționale, de cooperare economică internațională și de activitățiile de servicii
internaționale, activități publicitare, etc.
Ansamblul relațiilor financiar -monetare internaționale în totalitatea lor formează
sistemul relațiilor financiar -monetare i nternaționale și este format din mecanisme funcționale
și angajamentele instituționale care asigură mișcarea internațională a capitalurilor bănești, cele
care asigură crearea și distribuirea lichidităților internaționale precum și normele referitoare la
cursurile de schimb.
Acest sistem cuprinde ansamblul de reguli și principii care reglementează relațiile monetare
și financiare internaționale.
Sistemul financiar monetar a fost creat și este orientat pentru a îndeplini cel puțin 3
obiective:

 asigurar ea stabilității relative a cursurilor valutare în scopul diminuării riscurilor valutare
se grevează tranzacțiile comerciale internaționale;
 crearea unei rezerve internaționale de lichidități ;
 instruirea unor mecanisme de echilibru a deficitelor sau excede ntelor care tind să devină
cronice;
Pentru efectuare plăților în cadrul tranzacțiilor internaționale în vederea lichidării obligațiilor
de plată care depind de nivelul și structura schimburilor comerciale, de interesele părților
contrctante, de cooperare a economică, de locul plății, de capacitatea de plată a debitorilor și
de legislația valutară de la locul plății1.
În cadrul schimburilor economice externe se utilizează diverse modalități de plată cu
referire la operațiunile și tehnicile de plată la contr olul bancar și la circuitul documentelor.
Trebuie făcută distincția între instrumentul de plată, adică forma pa care o ia suportul de plată,
modalității adică procedura care se utilizează pentru realizarea plății și tehnicii de plată, adică
modul în care b ani sunt transferați de la cumpărător la vânzător .
Între părțiile aflate într -o relație contractuală se stabilesc instrumentele și modalitățiile de
plată dar și termenele în care trebuie făcută plata dar și o serie de obligații specifice.
Stingerea oblig ațiilor bănești ce rezultă din activitatea de comerț exterior și cooperare
internațională între parteneri din diferite țări se realizează modalități de decontare și de plată
internațională pe care experiența bancară le -a generat pe plan mondial.
Sistemul de plăți și compensări reprezintă o componentă importantă a sistemului
monetar și prin aceasta a infrastructurii financiare a economiei, asigurând circulația banilor și
transferul de active monetare .
Relațiile financiar -monetare se desfășoară după c um urmează :

 la nivelul statelor între organismele acestora (bănci centrale, organizații statale);
 la nivelul unor organisme economice internaționale se mai pot desfășura și prin diverse

1 Mangra M., Relații financiar -monetare internaționale, Editura Universitaria, Craiova 2007.

7
organizații economice ale statelor;
 între persoanele fizice și jurid ice care aparțin unor state diferite participante la circuitul
economic mondial.
În urma celor spuse mai sus putem spune că mai există și o altă definiție a relațiilor
financiar -monetare internaționale care reprezintă ansamblul raporturilor care se formeaz ă între
persoane fizice și juridice în legătură cu mișcările de fonduri la nivel intenațional.

1.2. Plățile în numerar

Numerarul este reprezentat de bancnotele și monedele aflate în circulație, în afara
sistemului bancar, deținute de utilizatorii n on-bancari, persoane fizice și juridice (altele decât
băncile).
Este cel mai vechi mijloc de plată, utilizat încă din antichitate. La noi, plățile în numerar au
încă o pondere foarte mare, iar ca frecvență dețin primul loc.
Numerarul are următoarele caracteristici :
o este un mijloc de plată cu efect imediat, în sensul că remiterea numerarului către
beneficiar are ca efect stingerea definitivă a obligației de a plăti;
o este un mijloc de plată nedeterminat în sensul că efectuarea plății nu est e
condiționată de nimic. Suma ce -i revine beneficiarului îi este remisă acestuia fără a
fi grevată de nici o obligație.
o este un mijloc de plată generat, valabil pentru toți cei ce fac plăți și acceptat de toți
participanții la procesul economic.

Utiliza rea numerarului reprezintă cel mai direct mijloc de transfer al fondurilor bănești
între utilizatorii non -bancari.
Numerarul este folosit pentru decontările de valoare mică, pe măsură ce valoarea tranzacției
crește, crește și tendința de utilizare a unui i nstrument de plată fără numerar pentru a realiza
decontarea.
Plățile în numerar ale oricărei casierii din cadrul unei instituții de credit pot avea
următoarele destinații :
– depuneri de numerar la Banca Națională a României;
– ridicări de numerar ale clienților, alții decât instituțiile de credit;
– alte plăți generate de funcționarea unei instituții de credit.
Plata cu numerar se realizează prin intermediul intrumentelor de plată sub formă de
numerar care se pot pre zenta ca numerar propriu -zis ( bancnote și monede în circulație ) și ca
instrumente negociabile la purtător .
Monedele și bancnotele reprezintă doar o formă a banilor, sunt expresia cea mai comună a
acestora, dar valoarea monetară poate fi transferată și în absența lor.

Moneda are două dimensiuni:

1. O dimensiune individuală
2. O dimensiune socială

La nivel individual, moneda are două calități : putere de cumpărare și este rezervă de
valoare. Puterea de cumpărare a monedei este dată de cap acitatea sa, de a putea fi
preschimbată. Când puterea de cumpărare scade are loc un dezechilibru monetar cunoscînd
sub numele de inflație. Când puterea de cumpărare crește avem deflație. Atunci când inflația
începe să scadă avem dezinflație.

8
Din pun ct de vedere social, banii aparțin unei comunități de plăți. Prin intermediul lor se
pun în aplicare politici publice macroeconomice, în acest fel moneda servește unor obiective
sociale determinate.

Instrumentele negociabile la purtător include :

– instrumente monetare la purtător ( cecurile de c ălătorie );
– instrumente negociabile ( cecuri, ordine de plată );
– instrumente semnate fără specificarea numelui beneficiarului

Convertibilitatea monedelor naționale este de mai multe tipuri :

Din punct de vedere al puterii de cumpărare, convertibilitatea monedei poate fi :

1) deplină ( dolarul american, marca germană, lira sterlină, francul francez );
2) externă ( celelalte țări cu economie de piață dezvoltată cum ar fi : francul elvețian, lira
italiană );
3) limitată ( la granițele țării sau la anumite tranzacții ).

Din punct de vedere al conținutului, convertibilitatea poate fi :

1) de cont curent;
2) de capita l.

1.3. Plăți prin virament

Cea mai importantă m odalitate de efectuare a plăților ca volum este viramentul. Această
modalitate de plată a apărut o dată cu băncile și este strâns legată de acestea, adică nu se poate
desfășura în afara lor.
Aceste plăți se fac prin utilizarea unor instrumente de plată f ără numerar prin intermediul
cărora moneda scripturală circulă între diferite conturi bancare.
Dezvoltarea băncilor și atragerea treptată a firmelor și persoanelor în cadrul clientelei
băncilor a dus la extinderea și generalizarea celei mai impor tante simplificări a relațiilor de
plăți, la generalizarea viramentelor ca modalitate de efectuare a plăților. În cadrul aceleași
bănci sau în general, în sistemul bancar, a conturilor celor două subiecte ale raportului de
plăți, devine posibilă efectuarea plății printr -o simplă operație scriptică: trecerea sumei dintr –
un cont ( contul persoanei plătitoare ) în alt cont ( al persoanei beneficiare ).
Astfel, viramentul se caracterizează ca un procedeu special de plată care se înfăptuiește prin
transferul su mei dintr -un cont în altul.
În practica bancară, viramentul este prezent și sub forma unui document de dispoziție adresat
de titularul de cont băncii sale.
Ordinul de virament este un document prin care se exprimă și materializează mandatul dat de
client bancherului de a prelua o sumă din contul său și de a o transfera în contul altuia.

Clasificarea viramentului :

1. Viramentul intern este efectuat între două conturi deschise la acceași bancă.

9
2. Viramentul extern este efectuat între două conturi deschise la bănci diferite si se
realizează în patru etape :

 plătitorul emite ordinul de virament cerând băncii sale să -i debiteze contul cu o
anumită sumă;
 banca plătitorului pune la dispoziția băncii beneficiarului un credit egal cu aceeași
sumă;
 banca beneficiarului creditează contul acestuia;
 între cele două bănci se realizează reglementarea conturilor prin casa de
compensații interbancare.

Viramentul este de două feluri :

1) Viramentul de credit este cel mai utilizat și constă în faptul că plăti torul ( debitorul )
dispun de fondurile sale și dă dispoziție să se efectueze plata. Din această grupă fac
parte cele mai importante instrumente de plată, precum ordinul de plată, cecul și
cambia.

2) Viramentul de debit, utilizarea lui este mai rară. În prea labil este dat consimțământul
plătitorului transmis băncii sale. Prin acest consimțământ, plătitorul împuternicește
creditorul să facă toate demersurile pentru efectuarea plății, adică să depună
documentele la bancă, și să ceară ca suma respectivă de plată să fie transferată în
contul său.

1.3.1. Ordinul de plată

Ordinul de plată este un înscris prin care o persoană numită ordonator ( importator ) dă
un ordin băncii sale să plătească o sumă oarecare în favoarea unei alte persoane num ite
beneficiar (exportator). În general pentru realizare ordinului de plată există înscrisuri adecvate
puse la dispoziție de bănci pentru efectuare operațiuni. (vezi anexa nr.4).
Documentul ordin de plată este un formular tipizat emis de bancă și care treb uie să
conțină următoarele elemente :
 denumirea și sediul ordonatorului;
 denumirea și sediul beneficiarului;
 denumirea și adresa băncii ordonatoare;
 data emiterii ordinului de plată;
 modalitatea de plată: letric (poștal), telegrafic, SWIFT;
 suma ce va fi plătită, în cifre și în litere, cu indicarea valutei în care se va face
plata;
 documentele care trebuie să fie prezentate de beneficiarul plății (în cazul unui
ordin de plată documentar);
 semnăturile autorizate ale băncii ordonatoare sau ale persoane i autorizate de către
firma ordonatoare.
Completarea ordinului de plată se efectuează prin dactolagrifiere cu stilou sau pix cu pastă
de culoare albastră sau neagră si poate fi utilizat atât de persoanele juridice cât si de cele fizice
cu cont deschis la b ancă .
Ordinul de plată este revocabil, plata poate fi sistată de către importator în orice moment de

10
aceea se recomandă ca utilizarea ordinului de plată în relațiile de export sau de import să se
facă împreună cu alte modalități de plată, deoarece revocar ea sa poate da naștere unor serii de
prejudicii beneficiarului.
Din punct de vedere al modalități de încasare ordinul de plată este de două feluri :
 ordin de plată simplu când suma este încasată de la bancă pe baza unei chitanțe
eliberate de beneficiar;
 ordin de plată documentar când beneficiarul trebuie să prezinte bănci și documentele
care atestă livrarea mărfilor sau prestarea de servicii.
O plată dintr -un cont la bancă se face în baza unui ordin de plată, iar pentru ca acesta
să fie valabil trebuie să c onțină mențiunile obligatorii cuprinse în Regulamentul B.N.R.
nr.8/19.08.1994 privind ordinul de plată2.
Participanții implicații în derularea ordinului de plată sunt :
 emitentul – agentul economic nonbancar care emite ordinul de plată pe cont propriu în
baza unui cont deschis la bancă;
 beneficiarul – instituția sau persoana desemnată prin ordinul de plată de către plătitor să
primească o sumă de bani;
 banca inițiatoare –banca căreia i se adresează ordinul de plată al emitentului și la care
acesta are cont bancar deschis;
 banca destinatară – banca care recepționează și acceptă ordinul de plată în nume propriu
sau pentru un client al său, în calitate de beneficiar.
Ordinul de plată are avantajul că este foarte ieftin în comparație cu o plată prin acreditiv
sau incasso documentar, costurile bancare fiind cele mai reduse, iar timpul de execuție este
mult mai scurt.
Ordinul de plată este utilizat în special în cadrul:

Operațiunilor auxiliare actului comercial propriu -zis, cum ar fi, de exemplu:
– restituiri de a vansuri;
– primirea unor avansuri periodice;
– restituiri de garanții;
– plata taxelor vamale;
– plata cheltuielilor de transport;
– remiterea unor comisioane;
În activități necomerciale, cum ar fi, de exemplu:
 plata unor cotizații;
 plata salariilor;
 plata nava lurilor;
 plata unor indemnizații;
 achiziționarea de hârtii de valoare.

1.3.2. Cecul

Cecul reprezintă un ordin scris dat de client băncii sale prin care cere acesteia să
plătească o anumită sumă, fie lui pentru retrageri de numerar, fie cătr e o persoană specificată
de client, pentru plata unei datorii. ( vezi anexa nr. 3. ).
Cecul este un instrument de plată de debit. Nu se admit cecuri fără acoperire, de regulă
cecul este vizat și certificat de banca ce l -a emis ( banca trăgătorului ).
Cecul trebuie sa conțină următoarele elemente :
 denumirea de cec;

2 Avram V ., Gestiune și Contabilitate Bancară, Editura Universitaria, Craiova 2003.

11
 ordinul necondiționat de a plăti o anumită sumă de bani;
 numele celui care trebuie să plătească (trasul);
 locul unde plata trebuie facută;
 data și locul emiterii;
 suma trecuta in cifre ,litere și moneda in care se face plata;
 semnatura emitentului.
In lipsa acestor elemente esențiale cecul este nul.
Cecul nu poate fi tras decât asupra societății bancare. Totuși cecul tras și plătibil în
străinătate este valabil ca cec, chiar dacă trasul nu este o bancă. Cecul nu poate fi emis decât
dacă trăgătorul are disponibil la tras și are drept de a dispune asupra acestuia. Disponibilul
trebuie să fie deci lichid, cert și exigibil.
Întâlnim următoarele tipuri de cecuri:
După modul în care este trec ut beneficiarul:
 nominative în funcție de persoana beneficiară sau îndreptățită să încaseze suma prevăzută
în document;
 la purtător este acela în care nu se indică numele persoanei care posedă documentul dar
acestuia urmează să i se efectueze plata;
 la ord in menționează dreptul beneficiarului de a transmite cecul prin girare;
Dupa modul de încasare cecul poate fi :
 cec barat care se achită prin virarea sumei în contul bancar al beneficiarului;
 cecul nebarat care se plătește în numerar la bancă;
 cecul de vir ament care nu se achita imediat;
 eurocecurile (cecurile cu legitimație de garanție)reprezinta un gen de cecuri la care au
aderat majoritatea țărilor europene,specificul lor constă în faptul că banca emitentă
eliberează odată cu carnetul de cecuri și o cart e de garanție care cuprinde o serie de date ;
 cecul de călătorie este cu valoare fixă imprimată pe formularul cecului () el este emis de
bancii și vândut clienților pentru a înlesni lichiditațile în călătorii și pentru a înlocui cash –
ul în deplasările în s trăinatate.Protecția unui astfel de cec se asigura prin semnatură .

1.3.3. Cardul

Cardul bancar este un instrument universal de plată ce constituie cheia de acces a
dirijării contului de card, este un suport de tranzacție stan dardizat, securizat și informatizat
care are următoarele elemente obligatorii:
– numărul cardului;
– numele si prenumele deținătorului;
– data emiterii si expirării valabilității;
– denumirea și sigla emitentului;
– o bandă magnetică;
– o rubrică pentru semnătura titularului .

Cardul permite prin intermediul unor dispozitive electronice ( de aici denumirea de bani
electronic i ) accesul titularului la contul său bancar precum si efectuarea rapidă de plăți (card
de debit) sau obținerea unor împrumuturi pe termen scurt (card de credit).
Plata prin card este o variantă modernă a plății prin cec: dacă în cazul cecului cumpărătorul
unei mărfi semnează un cec pe care vânzatorul îl încasează la vedere sau la termen, în cazul
plății prin card cumpărătorul prezintă cardul și semnează factura, iar furnizorul o trimite spre
încasare la banca emitentă.
Cardul se emite pe o anumită perioa dă de obicei între 1 și 4 ani și este un instrument de plată

12
care permite efectuarea unui număr nelimitat de tranzacții spre deosebire de instrumentele de
plată pe hârtie care erau legate de o singura tranzacție, iar transmiterea informației bani este
electronică și nu prin poștă.

Există dou ă tipuri de carduri :

– cardul de debit (de plată) permite titularului de card să efectueze o decontare
către comerciant în urma achiziționarii de mărfuri și servicii .În cazul
sistemelor de plății on -line transferul de fonduri din contul cumpărătorului în
cel al vânzătorului se face imediat ce cumpararea a fost făcută prin citirea
cardului de către aparate speciale;
– cardul de credit dă deținătorului său dreptul de a obține de la banca emitentă un
credit în suma necesa ră efectuării unor anumite plăți. Beneficiarul plății va
primi contravaloarea bănească a tuturor facturilor sale printr -o reglementare
periodică de regulă lunară cu banca emitentă.

Promovare si globarizarea plăților prin carduri se realizează p rin anumite organizații cum
sunt :

 Visa Internațional
 Europay Internațional
 American Express Master Card

Țara A B
2012 2013 2014 2015 2016 2017
Belgia 14,3 24,3 34,3 0,1 0,2 0,2
Canada 28,8 45,5 58,1 0,4 0,8 0,5
Franța 15,5 22,9 28,8 0,2 0,2 0,2
Germania 1,9 5,6 11,5 0,003 0,3 0,5
Italia 4,1 13,1 22,2 0,005 0,2 0,2
Olanda 1,8 22,9 32,4 0,0 1,0 1,4

Tabelul nr. 1. Importanța relativă a cardului în cadrul intrumentelor de plată fără numerar
în țările dezvoltate ( 2012 -2017 )
A – procent din numărul tranzacțiilor fără numerar;
B – procent din valoarea tranzacțiilor fără numerar.

1.3.4. Cambia

Cambia sau trata este titlul de credit care cuprinde obligația de a plăti sau de a face să
plătească la scadență o sumă determinată.
Cambia este unul dintre cele mai vechi instrumente financiare, folosită începând cu secolul X
de către bogații c omerciali arabi, iar în Evul Mediu a cunoscut o mare extindere în Europa
Occidentală. ( vezi anexa nr. 1. ).

Cambia pune în legătură trei persoane :

13

– trăgătorul, persoana fizică sau juridică care în calitate de creditor ordonă plata, el este și
emitentul cambiei;
– trasul, persoana fizică sau juridică care în calitate de debitor va plăti suma înscrisă pe
cambie;
– beneficiarul, persoana fizică sau juridică căreia i se va plăti suma menționată în cambie.

Cambia îndeplinește în circuitul comercial mai multe f uncții :

 instrument de încasare. Beneficiarul poate încasa cambia la scadență, în una
din următoarele zile lucrătoare, ulterioare scadenței ;
 instrument de plată. Trăgătorul, beneficiarul sau purtătorul efectului poate
folosi cambia ca mijloc de decontare ( plată ) unui creditor al său, operație
ce poartă numele de adosare ( girare );
 instrument de creditare. Trăgătorul, beneficiarul sau purtătorul efectului
poate sconta cambia, ceea ce presupune că, odată cu prezentarea efectului în
bancă, să -i fie credita tă sumă înscrisă în cambie, mai puțin o sumă ce
reprezintă dobânda până la scadență, sumă denumită taxă de scont;
 instrument de garatare. Operațiunile cu cambii oferă un grad ridicat de
garanție detreminată de mecanismul cambial.

Pe cambie se fac următo arele mențiuni :

 acceptat – este prezentată pe fața cambiei, se completează de către tras și constituie o
garanție suplimentară pentru beneficiar că trasul va plăti la scadență;
 avalizat – este prezentată pe fața cambiei, este completată de către o perso ană numită
avalist care prin semnătura pe care și -o pune în această rubrică garantează obligația
unuia dintre obligațiile cambiei, numit avalizat, pentru toată suma menționată în
cambie;
 girarea sau andosarea – reprezintă transmiterea cambiei de la un ben eficiar la altul,
până la scadență.
Clasificarea cambilor :
 cambii comerciale rezultate în urma unui contract comercial;
 cambii bancare se folosesc când o bancă comercială a acordat un credit cumparatorului;
 cambii documentare se folosesc în condițile exis tenței unui contract comercial când se
solicita remiterea unor documente;
 cambii de complezență stingerea sau acoperirea unei datorii de către debitor
beneficiarului.

1.3.5. Biletul la ordin

Biletul la ordin este un înscris prin c are emitentul se obligă necondiționat să plătească
beneficiarului sau deținătorului legal al biletului la ordin suma menționată pe înscris, la o
anumită dată, denumită scadență. Biletul la ordin este definit drept un titlu de credit, sub
semnătură privat ă, care pune în legătură în procesul creării sale două personae: emitentul și
beneficiarul. ( vezi anexa nr. 2.).

14
Functiile economice ale biletului la ordin:

 Funcția de instrument de plată, consta in faptul ca tragatorul, în cazul emitentului, are de
achitat o datorie față de o terță persoana, adică beneficiarul. Mai constă și în faptul că
baneficiarul unui astfe de înscris, numit girant, poate să îl transfere prin gir unui
creditor al sau, numit giratar, ca plata a datoriei fata de acesta ;

 Funcția de i nstrument de credit comercial, constă în facilitatea relațiilor de credit și se
realizeaza prin asigurarea rambursarii creditului acordat prin utilizarea biletului la
ordin;

 Funcția de titlu de garanție.

Biletul la ordin și cambia au aceeași esență, el e fiind menite să faciliteze derularea
operațiunilor comerciale (de aici si denumirea de comerț).
Dispozițiile legale referitoare la trată sunt aplicabile și biletului la ordin atâta timp cât ele nu
sunt incompatibile cu natura acestuia din urma, iar meca nismele lor de utilizare sunt similare.

1.3.6. Acreditivul documentar

Acreditivul documentar este modalitatea de plată cea mai utlizată pentru stingerea
obligațiilor care decurg din tranzacțiile comerciale internaționale.
Este un docume nt emis de o bancă conținând o promisiune de a -l plăti pe exportator la
primirea dovezii că exportatorul a îndeplinit toate cererile menționate în document.
Acreditivul documentar reprezintă angajamentul ferm asumat de către o bancă, la ordinul
și contul clientului său ( importatorul ), de a plăti o sumă de bani exportatorului prin
intermediul altei bănci, la termenele stabilite de ordonatorul acreditivului, contra remiterii
documentelor care atestă faptul că marfa a fost livrată.
În decontarea tranz acțiilor internaționale acreditivul documentar ocupă un loc predominant –
peste 70.
În derularea acreditivului documntar sunt implicate patru părți :

– Ordonatorul acreditivului documentar, care :
 Este importatorul, beneficiarul unei prestații sau serviciu în cadrul
relației contractuale;
 Inițiază relația de acreditiv documentar prin instrucțiunile pe care le
dă băncii sale pentru a plăti exportatorul;
 Completează formularul „Cerere de deschidere acreditiv” , unde
precizează condițiile privind termenele și doc umentele în baza cărora
banca urmează să efectueze plata.

– Banca emitentă, care :
 Este banca importatorului;
 Își asumă angajamentul de plată, la solicitarea importatorului.

– Beneficiarul acreditivului documentar, care :
 Este exportatorul, prestatorul de servicii, în cadrul relației
contractuale;
 Este persoana în favoarea căreia a fost deschis acreditivul

15
documentar;
 Prezintă setul de documente la bancă în vederea încasării
contravalorii mărfurilor livrate vsau serviciilor prestate.

– Banca corespondentă, c are:
 Este situată, de regulă, în țara exportatorului;
 Asigură transmiterea textului acreditivului documentar de la banca
emitentă către beneficiar.
Caracteristi :

o Acreditivul documentar este cea mai utlizată formă de plată în tranzacțiile
internațional e pentru că oferă un grad sporit de siguranță atât vânzătorului cât și
cumpărătorului;
o Acreditivul documentar presupune două contractul distincte : primul încheiat între
ordonator și beneficiar, care este contractul comercial de vânzare -cumpărare în care
este înscrisă clauza plății prin acreditiv. Iar al doilea contract se încheie între
ordonator și banca sa;
o Pentru exportator, acreditivul documentar constituie o promisiune irevocabilă din
partea unei bănci de a plăti, condiționată de către el, într -un anumi t termen, a setului
de documente care atestă xpedierea mărfii;
o Pentru importator, acreditivul oferă o garanție la fel de serioasă. Documentele
trebuie să fie în concordanță cu clauzele din contractul de vânzare -cumpărare, iar
specificațiile din acreditiv trebuie să fie cât mai clare.

Dezavantaje :

– Nu-l asigură pe cumpărător că marfa expediată este în conformitate cu
prevederile contractuale;
– Nu-i scutesc pe cumpărători și pe vânzători de alte neînțelegeri și nemulțumiri
ce pot să apară în timpul derulării tranzacției.

Acreditivul documentar se clasifică după mai multe categorii :

1. După forma acreditivului documentar, avem :

– Acreditiv documentar revocabil. Poate fi modificat sau anulat de banca
emitentă în orice monment, fără nici o notificare pre alabilă a beneficiarului ;

– Acreditiv documentar irevocabil. Presupune angajamentul ferm al băncii
emitente de a efectua plata în favoarea beneficiarului, cu condiția ca
documentele prezentate de acesta să fie în strictă conformitate cu termenii și
condiții le din acreditiv.

2. Din punct de vedere al domicilierii, avem :

– Acreditiv documentar domiciliat în țara exportatorului ;
– Acreditiv documentar domiciliat în țara importatorului ;
– Acreditiv documentar domiciliat într -o terță țară.

16
3. După modul de utilizar e, avem :

– Acreditiv documentar cu plata la vedere. Plata exportatorului se face în
momentul prezentării de către acesta a documentelor la banca plătitoare.
– Acreditiv documentar cu plata diferită ( amânată ). Plata documentelornu se
face în momentul preze ntării acestora la bancă, ci la o dată ulterioară.
– Acreditiv documentar cu plata prin acceptare. Este utlizat în cazul unui export
pe credit și presupune prezentarea la banca plătitoare atât a documentelor, cât
și a unei cambii sau un set de cambii trase asupra băncii indicate în acreditiv.
La deschiderea unui acreditiv documentar, cumpărătorul dă ordin băncii sale să
deschidă un acreditiv în favoarea vânzătorului prin intermediul unei bănci corespondente, de
regulă, banca vânzătorului. Întârzierea deschid erii acreditivului trebuie consemnată prin
înscrierea unei clauze corespunzătoare, cu efect de penalizare, în contractul de vânzare
internațională, având în vedere daunele pe care le poate înregistra vânzătorul.
Această modalitate de plată se face dup ă regulile și uzuanțele uniforme elaborate de CCI Paris
(Camera Internațională de Comerț).
Deschiderea acreditivului presupune un ordin dat de importator băncii sale și
angajamentul luat de banca emitentă.
Ordinul de deschidere a acreditivului are la bază termenii și condițiile contractului
comercial adică ordonatorul trebuie să indice locul unde urmează să aibă loc plata
acreditivului și termenul limită până la care exportatorul trebuie să prezinte documentele la
ghișeele băncii unde este domiciliat acred itivul. ( figura 1 ).
Prin deschiderea acreditivului documentar banca emitentă își asumă o serie de obligații:
1. să garanteze efectuarea plății;
2. să accepte documentele dacă acestea corespund condițiilor din acreditiv;
3. să plătească acreditivul contra document elor.
Utilizarea acreditivului documentar este un termen generic ce desemnează tehnica comercială
bancară prin care exportatorul își poate încasa banii. ( figura 2 )

Contract ul comercial

Notificarea Dispoziție de
exportatorului deschidere AD

Deschiderea acreditivului

Figura nr. 1. Deschiderea acreditivului documentar.

EXPORTATOR
Beneficiar AD
Banca exportator
Banca plătitoare Banca importator
Banca emitentă IMPORTATOR
Ordonatorul AD

17
Expedierea mărfii

Plata Documente privind Plata Documente
documentelor expedierea mărfii documentelor

Rambursare bani

Remitere documente

Figura nr. 2. Utilizarea acreditivului documentar

1.3.7. Incasso -ul documentar

Incasso -ul documentar reprezintă o modalitate de plată internațională, prin care
exportatorul transmite băncii sale documentele care at estă livrarea mărfii conform
contractului, iar banca remite spre încasare documentele unei bănci din străinătate, care se
angajează să le prezinte importatorului și să solicite achitarea contravalorii mărfurilor sau
serviciilor prestate.
Plățile implica te în derularea unui incasso documentar sunt următoarele :

A. Ordonatorul ( trăgătorul ), care :

– Este exportatorul ( vânzătorul );
– Completeză formularul “ Ordinul de încasare “ , precizează condițiile concrete
de derulare a operațiunii de incasoo.

B. Banca remi tentă, care :

– Este banca exportatorului;
– Este banca la care ordonatorul a încredințat operațiunea de incasso.

C. Banca încasatoare, care :

– Orice banc ă, alta decât cea remitentă, care intervine în operațiunea de incasso;
– Transmite rezultatele incasso -ului bă ncii remitente, respectiv sume de bani.

D. Banca prezentatoare, care :

– Are misiunea de a prezenta documentele trasului în conformitate cu ordinul de
încasare și de a obține încasarea, atunci când aceste operațiuni nu pot fi
realizate de către banca încasatoa re.

E. Cumpărătorul ( tras ), care :

– Este importatorul; EXPORTATOR
Beneficiarul AD IMPORTATOR
Ordonatorul AD
Banca exportator
Banca plătitoar e Banca importator
Banca emitentă

18
– Este destinatarul documentelor vehiculate la incasso.

Există trei tipuri de incasso documentar, în funcție de opțiunea cumpărătorului de a plăti :

1) Documente contra plată. În acest caz, banca încasa toare eliberează
cumpărătorului documentele doar după ce acesta a achitat cambiile.
2) Documente contra acceptare. Banca încasatoare aredreptul de a elibera
cumpărătorului documentele contra acceptării cambiilor la termen. Cambiile
acceptate sunt păstrate de banca încasatoare și prezentate cumpărătorului în
schimbul plății la scadență.
3) Documente de acceptare contra plată. Este o formă care combină elementele
ale primelor două. În acest caz, documentele rămân în posesia băncii
încasatoare până la ach itarea mărfii.
Documentele utilizate de băncii în cazul incasso -ului documentar sunt de două feluri :
 documente comerciale (factură,documente de transport,de proprietate,etc)
 documente financiare (cambii, bilete la ordin, cec -uri, chitanțe, etc)
În funcție d e documentele vehiculate se disting două tipuri de incasso -uri :
1. incasso -ul simplu este un incasso de documente financiare neînsoțite de cele comerciale
2. incasso -ul documentar este un incasso de documente comerciale însoțite sau nu de
documentele financiare .
Utilizarea incasso -ului documentar este recomandată numai în anumite situații :
– când relațiile dintre exportator și importator se bazează pe încredere
reciproca;
– când nu există îndoieli în ceea ce privește solvabilitatea și buna credință din
parte impor tatorului ;
– în condiții de stabilitate politică, economică și juridică in țara importatoare ;
când relațiile de plăți din țara importatoare nu sunt împiedicate sau amenințate prin măsuri de
control valutar sau tip de restricții.

Livrare marfă

Contract comercial internațional

Notificare Depunere Notificare Intrare în
privind documente impo rtator posesia
încasarea mărfurilor
exportului

Remit erea documentelor

Remiterea încasării documentelor

Figura nr. 3. Derularea plății prin incasso -ul documentar EXPORTATOR
(Ordonator) IMPORTATOR
(Tras)
Banca exportator
Banca remitentă Banca importator
Banca prezentatoare

19

Mecanismul derulării plății prin incasso documentar ( figura 3 ).

Mecanismul derulării plății prin incasso documentar poate fi descris în două faze astfel:
1. emiterea ordinului de încasare, însoțit de documentele aferente. În această
prima fază fiecar e din părțile implicate în derularea unui incasso are îndatoriri
pe care trebuie să le îndeplinească cu strictețe;
2. încasarea propriu -zisă presupune din partea celor doi parteneri – exportatorul
și importa torul – îndeplinirea unor îndatoriri specifice, în funcție de tipul de
incasso ales de părți.

20
CAPITOLUL II

UTILIZAREA INSTRUMENTELOR DE PLATĂ ÎN TRANZACȚIILE
INTERNAȚIONA LE PE EXEMPLUL SNP PETROM SA

2.1. Prezentarea generală a firmei

Societatea Națională a Petrolului PETROM S.A. București a luat ființă prin Ordonanța
de Urgență nr 49/15.09.1997 a Guvernului României, aprobata prin Legea nr. 70/1998 ș i a
început să opereze din punct de vedere comercial la data de 01.11.1997. Este persoană
juridică română, organizată sub forma unei societăți pe acțiuni, cu mai mulți asociați și
dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării în Registrul Co merțului de pe lângă
Camera de Comerț și Industrie Bucuresti, sub nr. J40/8456/1997, cod unic de înregistrare
1520846. Sediul societății este în București, pe strada Coralilor, nr. 22.
Fiind organizată ca o societate integrată pe verticală, care își desfășoară activitatea în
domeniul industriei petroliere, Petrom are în componența sa pe lângă sucursalele de
explorarea și exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi, ale fostei Regii Autonome a
petrolului, pe structura căreia s -a constituit, sucursale de prelucrare a țițeiului, sucursale
pentru transportul produselor petroliere, sucursale de distribuție ale acestor produse, atât
en-gros, cât și en -detail, sucursale de servicii, precum și sucursale de cercetare .

2.2. Organizarea S.N.P. PETROM S.A.

10 sucursale on shore ( de uscat) de explorare a zăcămintelor de hidrocarburi și
extracție a acestor produse ( țiței, gaze naturale, bioxid de carbon, gazolină, propan), care la
rândul lor au în subordine un număr de 24 de schele petroliere.

PETROM Ploieșt i

Schela Boldești

Schela Baico

Schela Berca
PETROM Videle

Schela Videle

Schela Roata

Schela Poeni

Schela Bolintin

PETROM Brăila

PETROM Timișoara
Schela Timișoara
Schela Arad

PETROM Pitești

21

Schela Pitești
Schela Ciurești
Schela Dragășani

PETROM Suplac

Schela Suplac
Schela Marghita

PETROM Moinești

Schela Moinești

Schela Modarzău
Schela Zemeș

PETROM Craiova

Schela Craiova

Schela Stoina

PETROM Târgu -Jiu

Schela Țicleni

Schela Turburea

PETROM Târgoviște

Schela Târgoviște

Schela Moreni

Schela Găești

1 sucursală off shore ( în platoul continental al Mării Negr e ) de explorare a
zăcămintelor de hidrocarburi și extracție a acestor produse: Petromar Constanța
3 sucursale de cercetare în domeniul petrolier :

Institutul de Cercetări și Proiectări Tehnologice Câmpia

Centrul de Cercetări și Proiectări în dome niul Explorării Petroliere București

Incerp Ploiești
1 sucursală de aprovizionare : Baza de Aprovizionare Florești
1 sucursală de operațiuni speciale la sonde : Baza de Operațiuni Speciale la Sonde
Câmpina
1 sucursală de IT&C : Petrosoft Bucu rești
1 sucursală de servicii mecano -energetice și de transport : Petrorep Moinești
3 sucursale de procesare a țițeiului și gazelor naturale :
ARPECHIM Pitești
PETROBRAZI Ploiești

DOLJCHIM Craiova
1 sucursală de transport produse petro liere (produse albe) : Transpeco București
41 de sucursale de comercializare a produselor petroliere , care au în subordine:

630 benzinării

155 de depozite pentru produse petroliere
40 PECO Județene
Competrol București.

22
2.3. Produsele și se rviciile oferite

Produse oferite:

Acetonă
Acizi nafteici
Anhidridă ftalică
Anhidridă maleică
Antiger
Azot
Azotat de amoniu
Benzină aviație
Benzină cu plumb
Benzină de etilare
Benzină fără plumb CO 90 – 94
Benzină f ără plumb Cga – cgb Clu Cocs petrol
Combustibil P și Pc
Combustibil P și M
Combustibil TH
Dietanolamina
Gaz petrolier
Gaz petrolier lichefiat
Lichid de frână
Motorină
Oxigen
Păcură
Petrol distilat
Poliacetat de vi nil
Propan
Propan comercial
Propilenă
Trietanolamină
Uleiuri

PETROM S.A. extrage anual circa. 6 milioane de tone de țiței, aproximativ 6,1 miliarde
m3 de gaze naturale și produce în jur de 96.000 tone de gazolină și 47.000 tone de etan.
De asemenea, dispune de o capacitate de prelucrare de cca. 14 milioane de tone de țiței anual,
dar prelucreaza 5,5 milioane tone țiței, precum și 700 milioane m3 de gaze realizând un
număr de 70 – 80 de produse de rafinare și petrochimie.
Totodată, PETROM, comecializează prin cele circa 600 benzinării dispuse într -o rețea
națională proprie, 1.680.000 tone de carburanți și aproximativ 2.000 de tipuri de produse
complementare (alimente și băuturi alcoolice și nealcoolice, piese, accesorii și cosmetice auto,
papetărie, jucării, presa etc.), iar direct din rafinăriile sau depozitele sale, către distribuitorii
privați încă aproximativ 800.000 tone.

Printre alte produse petroliere comercializate anual de PETROM cele mai importante sunt :
păcură 800.000 tone;
CLU 240.000 tone;
GPL 120.000 tone;

23

etilenă 190.000 tone;
polietilenă 90.000 tone;
acrilonotril 80.000 tone;
amoniac 52.000 tone;
metanol 62.000 tone etc.

S.N.P. PETROM S.A intenționează ca pe lângă sistemele de plată denumerarizate existente
(carduri bancare, bonuri valorice) să introducă și un sistem propriu bazat pe SmartCard -uri cu
valoare preplătită. Acest sistem oferă clienților săi controlul total și operativ privind momentul
alimentării (data/ora), cantit atea și tipul de carburant, locul și suma plătită pe fiecare dintre
autovehicule.

2.4. Activitatea internațională

Societatea desfășoară o vastă activitate internațională prin Departamentu l PETROM
International .
Astfel, sunt deschise :
sucursale în Ungaria, Republica Moldova, Iugoslavia ,
10 reprezentanțe, filiale și sucursa le în țări precum: Kazahstan, India, Ecuador, Turcia,
Iran, Nigeria, Sudan etc.

PETROM descoperă și dezvoltă resursele petroliere, le rafinează și transportă produs ele
petroliere obținute pentru a oferi produse și servicii de calitate clienților, care îi răsplătesc
sporindu -le vânzările și profitul.
PETROM administrează afacerea cu responsabilitate pentru a obține profit, în echilibru cu
dezvoltarea pe termen lung, spre câștigul acționarilor, asumându -și responsabilitățile pe care
le au față de comunitate și de mediu.

2.5. Obiectul de activitate

Scopul Societății Naționale a Petrolului "PETROM" S.A. București este:
explorarea și exploatarea zăcămintelor de petr ol și gaze naturale de pe uscat și din
platoul continental al Mării Negre;
transportul petrolului și a produselor petroliere;
rafinarea țițeiului;
comercializarea produselor prin rețele proprii de distribuție;
importul și exportul de țiței, produse petroliere, utilaje, echipamente, și tehnologii
specifice;
colaborarea tehnico -științifică în domeniul petrolier;
executarea de lucrări în străinătate în cola borare cu alte firme în domeniu.
Activitățile principale ale PETROM:

Explorare

Extracție

Procesare

Distribuție și comercializare

Construcții mecano – energetice (Petroserv)

Tehnico științifică IT & C Socială

Protecția mediului

24
2.6. Indicatorii economico -financiari ai S.N.P PETROM S.A

Cunoașterea performanțelor unei firme prezintă importanță atât pentru acționari cât și
pentru manageri, salariați, creditori, stat, bănci, parteneri de afaceri, etc. Orice firmă își
desfășoară activitatea într -un mediu dinamic și agresiv, ceea ce o determină să se raporteze
permanent la cererea pe piață, să anticipeze mișcările concurenței, să -și autoeval ueze resursele
de care dispune.
Analiza eco nomico -financiară constituie un instrument operațional care a apărut
pentru a răspunde necesităților concrete și de perspectivă privind activitatea întrepriderii ca
organism social.dezvoltarea sa are loc în strânsă legătură cu complexitatea și diversitatea
fenomenelor economico -financiare care marchează evoluția întreprinderii.
Analiza performanțelor unei întreprinderi, inclusiv a rentabilității acesteia, sunt necesare
pentru o corectă apreciere și evaluare a eventualelor modificări esențiale privind resur sele
economice pe care le -ar putea controla în viitor. Importanță deosebită prezintă variația
performanței în viitorul previzibil, determinându -se în acest scop aspectele legate de
generarea de fluxuri de trezorerie în funcție de resursele existente. În ce ea ce privește
orientarea întreprinderii către noi resurse financiare, analiza performanței va trebui să
furnizeze concluzii asupra impactului pe care l -ar avea utilizarea de resurse suplimentare.
V oi prezenta în continuare structura bilanțului financiar p entru exercițiile financiare 2016,
2017 precum și contul de profit și pierdere corespunzător acestor 2 exerciții financiare.
Scopul acestei analize îl constituie întocmirea diagnosticului financiar al întreprinderii, în
vederea evidențierii punctelor forte și punctelor slabe, adică a stării de sănătate sau de
slăbiciune financiară a întreprinderii, precum și potențialul managementului financiar.

Tabelul n r. 2. STRUCTURĂ BILANȚ FINANCIAR

(mii lei)
DENUMIRE POST BILANȚIER EXERCIȚIUL FINANCIAR
2016 2017
Active imobilizate 758.693,5 778.729,5
Active circulante din care : 1.235.740,5 2.517.709,5
Stocuri 256.365,2 958.723,5
Creanțe 623.574 675.969
Disponibilități 125.563,25 883.017
TOTAL ACTIV 2.999,936,45 3.305.439
Capital propriu 922.543,5 1.590.097,5
Datorii pe termen mediu și lung – –
Datorii pe termen scurt 991.930,5 1.715.341,5
TOTAL PASIV 1.914.474 3.305.439

(mii lei)
Nr.
Crt
Denumire indicator
2016
2017
1 Cifra de afaceri 5.132.969,5 7.721.239,5
2 Venituri din exploatare 4.132.369,5 6.722.913,5
3 Cheltuieli de exploatare 3.029.258,5 7.603.158
4 Rezultatul din exploatare 103.684 229.486,5
5 Venituri financiare 12.580,4 44.051,5
6 Cheltuieli financiare 38.148 54.052,5

25
7 Rezultat financiar -25.367,5 -19.953
8 Rezultat curent al exercițiului 97.773,5 69.502,5
9 Venituri excepționale 0 219.022
10 Cheltuieli excepționale 250 251.914
11 Rezultat excepțional -250 -32.892
12 Venituri totale 4.145.340 5.635.687
13 Cheltuieli totale 5.067.941,5 7.809.076,5
14 Rezultat brut al exercițiului 97.398,5 86.610,5
15 Impozit pe profit 19.412 31.017
16 Rezultat net al exercițiului 67.986,5 55.593,5
Tabelul nr. 3. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT ȘI PIERDERE

INDICATORI AI RENTABILITĂȚII

Rata rentabilității economice

Rata rentabilității economice reflectă corelația dintre un rezultat economic și mijloac.

În calculul ratei rentabilității economice, la numărător se poate utiliza rezultatul exploatării
sau excedentul brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economic totale (activul total )
sau o parte a acestora.3
Rata rentabilității economice este independentă de structura financiară ( gradul de îndatorare),
politica fiscală de impozi tare a profitului, precum și de elementele excepționale. Această rată
vizează de fapt eficiența capitalului economic alocat activității productive a întreprinderii.
V oi evidenția în cele ce urmează evoluția ratei rentabilității economice pe cele două exerc iții
financiare pe care le analizez.

2016 2017
Rata rentabilității economice 6,3 5,7
Tabelul nr. 4. Rata rentabilității economice

Dacă această rată a rentabilității economice are o valoare mai mare de 25% se
consideră că întreprinderea își va putea reînnoi în maxim patru ani capitalurile angajate prin
excedentul său brut de exploatare.
Se observă că în ambele exerciții financiare analizate, rata rentabilității economice
depășeșt e cu mult nivelul minim de 25%.

3 Vasile Robu, Nicolae Georgescu – „Analiză economico -financiară” – pag 213 Re=(Rezultatul economic sau Excedentul brut din exploatare/ Activul total)*100

26

6,3
5,7
5,45,65,866,26,4
valoare
2016 2017
anulrata rentabilitatii economice
Figura nr. 4. Rata rentabilității economice

Ratele de rentabilitate financiară

Rentabilitatea financiară ex primă corelația dintre profit și capitaluri ( ca surse de finanțare
a activității). Având în vedere componența capitalurilor putem analiza 2 rate și anume: rata
rentabilității financiare a capitalului propriu și rata rentabilității financiare a capitalului
permanent. Dar în cazul societății comerciale PETROM capitalurile proprii sunt egale cu cele
permanente, deoarece întreprinderea nu are angajate datorii pe termen lung și mediu.
Rentabilitatea financiară reprezintă capacitatea întreprinderii de a degaja p rofit net prin
capitalurile proprii angajate în activitatea sa. Acest indicator măsoară în mărime relativă
remunerarea acționarilor ( aduse ca aport sau profit net lăsat la dispoziția firmei pentru
autofinanțare).
Următoarele trei rate evidențiază rentabi litatea financiară:
Rentabilitatea financiară înainte de impozit

Rentabilitatea financiară netă

Rata profitului

Activul economic însă este constituit din capitaluri proprii și din cele împrumutate, și de aceea
rentabilitatea economică este o rezultantă a rentabilității financiare și a remunerării datoriilor.

În tabelul următor sunt prezentate valorile numerice corespunzătoare acestor rate de
rentabilitate financiară.

2016 2017
Rentabilitatea financiară înainte 8,43 6,26 Rf=(Rezultatu l curent înainte de impozit/Capitaluri proprii)*100
Rfn=(Rezultatul net al exercițiului/Capitaluri proprii)*100
Rpr=(Profit brut/Cifră de afaceri)*100
Rf = R ec+(R ec – Rf )*Datorii/Capitaluri proprii

27
de impozit
Rentabilitatea financiară netă 5,2 2,24
Rata profitului 1,87 0,9
Tabelul nr. 5. Rata de rentabilitate financiară

8,43
5,2
1,876,26
2,24
0,9
0246810
valoarea
2016 2017
anulRentabilitatea financiară înainte de impozit
Rentabilitatea financiară netă
Rata profitului

Figura nr. 5. Rentabilitatea financiară

Din această figură se poate observa trendul descrescător al tuturor acestor indicatori, ceea ce
denotă că firma s -ar putea găsi într -un impas financiar. Chiar și evoluția ratei p rofitului este
descrescătoare, aceasta scăzând de la 1,87% în anul 2016 la 0,9% în anul 2017.

Rata lichidității globale

Rata lichidității globale compară ansamblul lichidităților potențiale asociate

Rata lichidității globale este cel mai utiliza t mod de apreciere a solvabilității pe termen
scurt, pentru că indică măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt perfect
acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate în lichidități în decursul unei perioade
care corespunde per ioadei de maturitate a datoriilor.
În mod normal, această rată trebuie să fie mai mare decât 1, ceea ce semnifică
existența unui fond de rulment. Această rată este comparabilă cu rata fondului de rulment
( Rfr ).

Rlg=(Active circulante/Datorii pe termen scurt)*100
Rfr = (Capital permanent / Active imobilizate)*100

28

Potrivit teoriei economice nord-americane, această rată mai este cunoscută și sub denumirea
de „rată rapidă” sau „testul acid” (quick rațio). Ea exprimă capacitatea întreprinderii de a -și
onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități. 4

Rata lichidității imediate

În teoria economică, această rată mai este cunoscută sub denumirea de trezorerie la vedere sau
rata capacității de plată imediată.

Tabelul nr. 6 Evoluția ratelor lichidității și a fondului de rulment

2016 2017
Rata lichidității globale 124,58 146,78
Rata lichidității reduse 88,92 90,88
Rata lichidității im ediate 26,06 51,48
Rata fondului de rulment 135,92 204,19

4  Vasile Robu, Nicolae Georgescu – „Analiză economico -financiară” Rlr=[(Active circulante – Stocuri)/Datorii pe termen scurt]*100
Rli=(Disponibilități/Datorii pe termen scurt)*100

29

124,58
88,92
26,06135,92146,78
90,88
51,48204,19
050100150200250
2016 2017Rata lichidită ? ii globale Rata lichiditatii reduse
Rata lichiditatii imediate Rata fondului de rulment
Figura nr. 6. Evolu ția ratelor lichidității și a fondului de rulment

Se observă din acest grafic faptul că pentru anul 2017 se înregistrează o îmbunătățire a
situației societății în ceea ce privește aceste rate ale lichidității.

2.7. Tipuri de operațiuni specifice activități i de comerț exterior,
desfășurate de S.N.P.PETROM S.A.

Conform practicii comerțului internațional, activitatea de comerț exterior se împarte în
două mari categorii: activitate directă și activitate indirectă.
Exportul -importul direct (activitat ea directă) presupune că organizarea și derularea
importului și exportului de mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii se înfăptuiesc
de către unitățile producătoare pe contul și pe riscul lor.
Activitatea indirectă presupune separea func țiilor de comercializare de cele de
producție în unități autonome care acționează în calitate de comercianți. Producătorul intern
vinde marfa unei firme comerciale, care efectuează exporul în nume și pe cont propriu. În
acest caz, producătorul nu își asumă cheltuielile și riscurile legate de comercializarea în
stăinătate a mărfurilor sale; el nu are o legătură directă cu piața externă, firma comercială
reprezentând “interfața” dintre mediul intern și cel extern.
Din punct de vedere juridic, cele două forme descrise mai sus – pe cont propriu și în
regim de comisionar – au la bază contracte economice diferite: contracte ferme, la intern și la
extern, în cazul operațiunilor derulate pe cont propriu și contracte de comision la intern și
ferme la extern, în cazul operațiunilor în comision.
În ceea ce privește exportul -importul direct, acesta are următoarele avantaje:
însușirea profitului comercial;
menținerea contactului cu piața;
promovarea mărcii de fabrică.
Dintre dezavantajele acestei forme de activitate enumerăm:
cheltuielile de comercializare sunt ridicate;

30

riscurile specifice activității de comerț exterior se răsfrâng asupra firmei;
este necesară constituirea unor servicii sau compartimente profilate pe activitățile
internaționale.
În ceea ce pri vește exportul prin comisionar, comisionarul -exportator desfășoară următoarele
categorii de activități:
prospectează piața externă;
dă indicații utile în legătură cu orientarea producției în funcție de specificul și evoluția
cererii externe;
primește comenzile importatorilor străini și le transmite producătorilor exportatori în
vederea executării lor;
asigură expediția mărfurilor la export și efectuarea diferitelor formalități legate de
livrare;
realizează operațiuni de promovare a exporturilor și de fidelizare a clienților.

2.7.1. Operațiuni de import

Nr.crt. Criteriul Forme
1. după modalitățile de
realizare -pe cont propriu
-în comision
2. după termenul de
decontare
a mărfurilor importate -cu plata la vedere
-cu plata la termen
3. după modalitățile de
decontare
cu partenerii externi -pe bază de acreditiv documentar
-prin virament bancar
4 după destinația mărfurilor
importate -pentru consum intern
-pentru reexport
5. după condițiile de livrare
a mărfurilor -cu transportul princi pal neplătit: FCA
-cu transportul principal plătit: CPT,CIP
6. după natura bunurilor
importate -bunuri de folosință îndelungată
-bunuri pentru consum
Tabelul nr. 7. Importul de mărfuri cunoaște diferite forme de realizare și din acest punct
de ved ere este structurat pe mai multe criterii așa cum sunt prezentate în tabel ul de mai sus .

2.7.1.1. Operațiuni de import pe cont propriu

În modalitatea de import pe cont propriu, unitatea producătoare acționează pe piețele
externe pe contul și pe riscul ei, ceea ce are ca efect reflectarea rezultatealor activității de
import, în totalitatea lor, în gestiunea proprie a acesteia..
Caracter isticile operațiunilor de import pe cont propriu sunt prezentate mai jos:
Prețul mărfurilor, negociat în funcție de condițiile de livrare, este elementul esențial al
contractelor economice încheiate cu furnizorii externi.
Modalitatea de livrare: cu tra nsportul neplătit de furnizor: FCA (free carrier) sau cu
transportul principal plătit de furnizor: CPT (cost paid to), CIP (cost and inssurance paid to).
Traseul parcurs de mărfurile importate pe cont propriu este de regulă următorul:
Furnizor extern vamă depozitul unității producătoare

31

Decontarea mărfurilor importate pe cont propriu: pe fluxul circulației lor.
Plata mărfurilor către furnizorii externi: se face în valută prin acreditiv documentar sau
prin virament bancar direct. Valuta necesară plății externe se obține prin cumpărarea la
licitație a acesteia, în cadrul băncii unde societatea își are deschise conturile bancare.

Specifice plăților în conturile furnizorilor externi sunt diferențele de curs valutar,
diferențe ce apar datorită faptului că, momentul primirii facturii nu coincide cu momentul
plății și, între aceste două momente au loc fluctuații ale cursului de schimb.
Diferențele de curs valutar pot fi:
– favorabile: atunci când între momentul primirii facturii și momentul plății
cursul valutar scade pentru valuta respectivă;
– nefavorabile: atunci când între momentul primirii facturii și momentul plății
are loc o creștere a cursului valutar și o depreciere a monedei naționale.

2.7.1.2 Operațiuni de import în comi sion

În operațiunile de import în comision, societățile de comerț exterior joacă rolul de
intermediari, importând mărfurile în numele lor, dar în contul și pe riscul beneficiarilor de
import.
Caracteristicile acestui tip de operațiuni sunt următoarel e:
Obiectul operațiunilor de import în comision îl reprezintă trecerea mărfurilor
contractate în proprietatea importatorului cu ajutorul unor servicii de specialitate legate de
încheierea și derularea contractelor de pe piața externă din partea societăți lor de comerț
exterior
Traseul pe care circulă mărfurile este: furnizor extern vamă beneficiar de
import.
Decontarea mărfurilor importate în comision se face pe fluxul invers al circulației
mărfurilor.
Decontarea mărfurilor cu f urnizorii externi se face potrivit condițiilor de plată din
contractul extern. În continuare se efectuează plățile în vamă în lei pentru taxele legale
datorate și plățile către unitățile prestatoare de servicii pe parcurs extern. Decontarea cu
beneficiarii de import are loc după facturarea de către aceștia a mărfurilor, și constă, de fapt,
în regularizarea diferenței între valoarea facturată de către societatea de comerț exterior și
avansul încasat, mai puțin reținerile făcute de societatea importatoare.

2.7.2. Operațiuni de export

Exportul reprezintă totalitatea operațiunilor comerciale prin care o parte din mărfurile
produse sau prelucrate într -o țară se vând în alte țări și a operațiunilor în care serviciile
prestate au ca beneficiari persoane juridi ce sau fizice aparținând străinătății.

Nr.crt Criteriul Forme
1. după modalitățile de realizare -export pe cont propriu
-export în comision
2. după termenul de decontare -cu încasare la vedere
-pe credit comercial
3. după decontare a cu clienții externi -cu decontare prin AD

32
-cu decontare prin virament bancar
4. după condițiile de livrare -la poarta fabricii – EXW
-cu transportul principal neplătit: FCA
5. după natura mărfurilor -bunuri de folosință îndelungată
-bunuri pentru consu m
6. după proveniența mărfurilor -cu mărfuri indigene
-cu mărfuri străine(reexport)
Tabelul nr.8 . Exportul îmbracă mai multe forme în funcție de criteriile după care
acesta se diferențiază sunt prezentate în tabelul de mai sus .

2.7.2.1 Operațiuni de export pe cont propriu

Exportul de mărfuri pe con t propriu reprezintă forma de organizare a exportului în
care, unitățile producătoare vând bunurile realizate clienților externi pe contul și pe riscul lor.

Caracteristicile operațiunilor de export pe cont propriu sunt următoarele:
Prețul mărfurilor este cel mai important element al contractelor încheiate și este
negociat de regulă în condiția franco fabrică.

Cheltuielile interne de circulație până la frontiera română, precum și cheltuielile de
depozitare sunt suportate de către firma exportatoare.

Condițiile de livrare: cu transportul principal neplătit – FCA -free carrier; cu
transportul principal plătit -CPT (cost paid to), CIP (cost and inssurance paid to), CFR (cost
anf freight) și CIF (cost inssurance freight) pentru transportul naval.
Deconta rea mărfurilor se face pe fluxul circulației l or.

2.7.2.2. Operațiuni de export în comision

În cazul exportului de mărfuri în comision, intervin societățile de comerț exterior care
au rolul de a comercializa mărfurile la extern în nume le lor, dar în contul și pe riscul unităților
producătoare de mărfuri.
Unitățile producătoare încheie contracte de comision care, din punct de vedere juridic,
împuternicesc societățile exportatoare să îndeplinească acte de comerț în nume propriu, dar în
contul producătorului, în schimbul unui comision care constituie prețul serviciilor prestate. La
această modalitate de comercializare internațională apelează producătorii atunci când doresc
să beneficieze de experiența și numele unui comerciant consacrat pe piața externă, dar în
același timp să participe efectiv la realizarea tranzacției.

Caracteristicile acestui tip de operațiuni sunt următoarele:

Obiectul operațiunilor de export în comision îl reprezintă parcurgerea de către
mărfurile contractate a tr aseului de la exportatorul român la importatorul străin cu ajutorul
unor servicii de specialitate legate de încheierea și derularea contractelor din partea

33
societăților de comerț exterior.
Traseul pe care circulă mărfurile este: furnizor extern, vamă, be neficiar de import.
Decontarea mărfurilor exportate în comision se face pe fluxul invers al circulației.

34
CONCLUZII

Alegerea unei modalități de plat ă sau a unui instrument în derularea unei afacerii
economice internaționale implică din partea managerilor și a colectivelor de specialiști ce își
desfășoară activitatea în acest domeniu, cunoștințe temeinice de management și de marketing
internațional deo arece fiecare dintre aceste mijloace, instrumente și tehnici de plată au
particularitățiile lor de formă și de fond.
Totodată această alegere mai depinde și de alte elemente cum sunt :
– legislația națională care trebuie să fie aliniată la cea i nternațională ;
– experiența acumulată în timp în utilizarea acestor mijloace sau instrumente de plată ;
– poziția firmei pe piețele internaționale ;
– relația dintre agenți economici și banca sau băncile colaboratoare ;
– puterea economico -financiară a firmei .
După părerea mea dezvoltarea actuală a comerțului nu ar fi fost posibilă fără
existența acestor mijloace și instrumente de plată și de decontare internaționale .
Afacerile de comerț exterior presupu n în principiu câteva etape cum ar fi promovarea ,
cercetarea pieței, contactarea partenerului, negocirea, contractarea, derularea operațiunilor,
urmărirea comportării produselor. Este evident că aceste etape diferă în conținut în funcție de
numeroși fact ori cum sunt: felul produsului, raportul cerere -ofertă, poziția agentului pe piață,
tipul tehnici de afaceri (exporturi, importuri), anvengura afacerii (volum, durabilitate în timp).
Managementul afacerilor economice internaționale este o componentă esenți ală în derularea
instrumentelor și modalitățiile de plată.
Folosirea unui acreditiv documentar irevocabil semnifică pentru beneficiar o
certitudine privind plata cu condiția ca documentele prezentate să fie în strictă concordanță cu
termenii și condiții le din acreditiv.
Costul incasso -ului este mai ieftin decât cel al acreditivului documentar însă este mai
puțin folosit deoarece plata prin incasso nu presupune nici un fel de obligație de garantare a
plății în afara obligațiilor asumate de cumpărător pri n contractul internațional de vânzare –
cumpărare, prin urmare singura protecție a exportatorului o constituie faptul că importatorul
nu poate ridica marfa decât în momentul plăți când va intra și în posesia documentelor care îi
atestă proprietatea asupra mă rfii.
În concluzie incasso -ul documentar este o formă de a efectua plata și de a asigura
plata prin intermediul băncilor, iar documentele implicate în derularea tranzacțiilor vor fi
furnizate în anumite termene și condiții.
Cardurile bancare constitu ie cea mai mare provocare a actualului secol întrucât ele au
revoluționat sistemul de plății, acestea au evoluat de la plăcuțele metalice din 1914 până în
prezent la cardurile de plastic în care sunt înmagazinați banii electronici care câștigă tot mai
mult teren.
Fiecare dintre aceste modalități de plată prezentate în această lucrare au avantaje și
dezavantaje în utilizarea lor în relațiile de schimb economic extern care depind de
următoarele:
– gradul de încredere existent între parteneri ;
– gradul de solvabilitate și de lichiditate al firmei plătitoare ;
– necesitatea recuperării integrale și în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor
livrate, a serviciilor prestate, etc;
– cuantumul cheltuielilor ocazio nate în utilizarea uneia dintre modalități în comparație
cu restul modalitățiilor de plată;
– felul, natura operațiunii contractate;

35
– practicile comerciale sau necomerciale utilizate pe piața externă respectivă.
Utilizarea modalităților de plată în ansamblul sistemului valutar -financiar actual poate
constitui o frână sau un stimul pentru dezvoltarea relațiilor de afaceri ale unei firme cu
străinătatea, dar în același timp plățile nu pot fi disociate de riscurile valutare și de preț sau de
executarea sau neexecutarea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract.
Consider că derularea afacerilor comerciale internaționale a oricărui agent economic
trebuie tratată în ansamblu și ca banca este un partener de încreder e, un furnizor complet de
produse și servicii pentru orice agent economic.
În economia de piață funcționează un număr mare de firme comerciale situate pe
diferite nivele ale sectoarelor economice și având diferite potențiale financiare, riscul de
neplată al angajamentelor contractuale de către cumpărători este relativ mare, ceea ce îi obligă
pe furnizări să fie precauți și să ia măsurile necesare de siguranță.
Ei trebuie să folosească anumite tehnici comerciale și nu numai care să le asigure miș care
organizată a documentelor care atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale de către toate
părțile implicate în acest proces.
De asemenea, pentru realizarea unei tranzacții economice internaționale avantajoase
nu este suficientă numai dorința părțil or de a negocia și de a încheia un contract, ci sunt
necesare temeinice cunoștințe tehnice, economice, financiare, juridice, care să permită
adaptarea activităților conexe la cele mai diverse situații conjuncturale.
Din punctul de vedere al exportatorului, cel mai avantajos și mai sigur mod de plată
într-un contract internațional este reprezentat de acreditivul documentar irevocabil și
confirmat, domiciliat la o bancă din țara sa și cu plata la vedere, deoarece:
Este asigurat că nu va fi retras sau modifica t de către ordonator în termenul de valabilitate
Beneficiază de garanția unei bănci terțe (alta decât cea emitentă) că plata va fi efectuată .
Plata se va efectua fără întârziere, economisindu -se timpul necesar pentru transmiterea
documentelor între băncile dintre cele două țări (este domiciliat în țara exportatorului)
Va încasa contravaloarea mărfii de îndată ce se depun documentele la banca plătitoare.
Însă dezvoltarea uimitor de rapidă a științei și tehnicii pune în lumină noi modalități de plată,
prin int ermediul unor metode rapide și deosebit de sigure sau chiar prin Internet. De aceea,
pentru maximizarea rezultatelor unei afaceri trebuie, ca manager sau chiar ca simplu angajat,
să fii în orice moment la curent cu noile descoperiri și inginerii financiare .
În ceea ce privește analiza indicatorilor ce caracterizează activitatea economico –
financiară a firmei trebuie remarcat faptul că exercițiul financiar 2000 a fost mai performant
decât cel din 2016, însă cu variații destul de mici și cu menținerea peste limitele minime ale
indicatorilor respectivi.
Spre exemplu, în anul 2016 rentabilitatea economică a scăzut ușor față de 2017
menținându -se însă mult peste limita minimă de 25%.
Lichiditatea globală a crescut cu 22,2% în 2016 față de 2017 în ambele exerciții
financiare atingându -se valori mult peste limita minimă.
Solvabilitatea pe termen lung s -a menținut aproape la aceeași valoare de 193%
scăzând cu 0,3% în 2016 față de 2017.
În ceea ce privește modalitățile de plată utilizate în afacerile internaț ionale, acestea
variază în funcție de fiecare partener. Dacă în cazul partenerilor consacrați se folosesc cu
precădere modalități de plată de genul viramentului bancar sau al incasso -ului, în cazul
partenerilor noi nu se folosește altceva decât acreditivul documentar. Această atitudine a
managementului firmei vis -à-vis de alegerea mijlocului de plată poate fi considerată a fi
corectă și întemeiată, întrucât astfel riscurile de neonorare a plăților de către partener sunt
minimizate .

36
BIBLIOGRAFIE

1. Avram V ., Gestiune și contabilitate bancară, Editura Universitaria, Craiova 2003.

2. Boajă M., Radu S.C., Relații financiar -monetare internaționale, Editura
Universitară, București 2007.

3. Mangra M. Relații financiar -monetare internaționale, Editura Universitaria, Craiova
2007.

4. Dumitru T., Monedă, bănci, credit, Editura Universitară, București 2006.

5. D.D. Saguna, Rațiu M., Drept bancar, Editura C.H., București 2007.

6. Vasile C., Sisteme și operațiuni b ancare, suport de curs, Universitatea Al. I. Cuza Iași,
2003.

7. Basno C., Sisteme de plăți, Compensări și Decontări, Editura Didactică și Pedagogică,
R.A. București 2003.

8. Nețoiu L., Nețoiu T., Meiță L., Monedă, credit, bănci, Editura Universitaria, Crai ova
2012.

9. Georgescu G., Mijloace, modalități și instrumente de plată, Editura ASE, București
2004.

10. Matei V ., Modalități, tehnici și instrumente de plată în comerțul internațional,
Editura Universitaria, Craiova 2002.

11. Matei V ., Nețoiu L., Tran zacțiile economice internaționale, Editura Universitaria,
Craiova 2002.

12. . Popa I., Tranzacții comerciale internaționale, Editura Economică, București 2008.

13. Popa I., Tehnica operațiunilor de comerț exterior, Editura Economică, București
2008.

14. V oinea Gh., Relații valutar -financiare internaționale, Editura Univ.Al.I.Cuza, Iași
2007.

37
ANEXE

Anexa nr. 1. Cambia

A V ALIZAT V oi plăti în schimbul acestui BILET LA ORDIN
VĂZUT

de…………………… stipulat……………………………….. emis în………..exemplare la data
…………………………
pentru……… ……….
……………………………… suma de moneda …………………… . de
emitent…………………….
(semnătura avalistului)

1.Girat de …………………
către……………………… (suma în litere)
la data…………………… semnătura
emitentului
………………… …………….. la ordinul……………………………………………………………………. data
emiterii
(semnătura girant) Valoarea reprezintă……………………………………………… ………

2. Girat de ………………… EMITENT Locul emiterii
către……………………… Cod emitent
………………………………………
la data…………………… IBAN
…………………………………. emitent Scadența
(semnătură girant)
………………….. …………………..
Denumire
emitent Locul plății
3. Girat de………………… IBAN
……………………………………….
către……… …………….. posesor
la data…………………. În această porțiune nu se scrie
………………………………..
(semnătura girant)

semnat ura
emitentului

38
Anexa nr. 2. Bilet la ordin

AVA LIZAT V oi plăti în schimbu l acestui BILET LA ORDIN VĂZUT

de…………………… stipulat……………………………….. emis în………..exemplare la data
…………………………
pentru……………….
……………………………… suma de moneda …………………… . de
emitent…………………….
(semnătura avalistului)

1.Girat de ……. …………..
către……………………… (suma în litere)
la data…………………… semnătura
emitentului
……………………………….. la ordinul………………………………………………………………… …. data
emiterii
(semnătura girant) Valoarea reprezintă……………………………… ………………………

2. Girat de ………………… EMITENT Locul emiterii
către……………………… Cod emitent
………………………………………
la data…………………… IBAN
…………………………………. emitent Scadența
(semnătură girant)
……………………………………….
Denumire
emitent Locul plății
3. Girat de………………… IBAN
……………………………………….
către…………………….. posesor
la data…………………. În această porțiune nu se scrie
………………………………..
(semnătura girant)

semnatura
emitentului

39
Anexa nr. 3. Cecul

BANCA TRANSILV ANIA Str.G.Barițiu nr.8
Cluj-Napoca
România
Plătiți în schimbul acestui CEC / /
emis în localitatea………………..la data suma de mo moneda

suma în litere

stipulat………………….plătibil la ……………………. Denumire
lui/la ordinul……………………………………………… trăgător

Cod IBAN
trăgăt or trăgător

În aceasta porțiune nu se scrie Semnătură
trăgător

IBAN posesor

1.Girat de …………… 2.Girat de …………….
către…………………… către……………………
la data………………… la data…………………
………………………… ………………………….
(semnătura girant) (semnătură girant)

40
Anexa nr. 4. Ordin de plată

BRD ORDIN DE PLATĂ
GRUPE SOCIETE GENERALE

Ordin de plată nr………………………………….. suma
……………………………………………. ………………………..lei
adică………………………………………………………………………………………………………… …………………………………………….
……
PLĂTITOR:………………………… ………………
BENEFICIAR:…………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………..
CF/CNP CN/CNP

ADRESA:…………………………….. …………….
ADRESA:……………………………………………..
…………………………………………………………..
…………… ………………………………………………..
DIN CONT(FORMAT IBAN) ÎN CONT(FORMAT IBAN)

De la BRD -Grupe Societe GeneraleS.A La
BANCA………………………………………………..
Unitatea………………………………………….. …………
…………………………………………………………………..
NR. DE EVIDENȚĂ A PLĂȚII
(pentru plățile către trezoreria statului ) SEMNĂ TURA PLĂTITORULUI

……………………………………………………………….

REFERINȚE………………. …………………………………………………………….DATA EMITERII
…………………………………………………………………………………………………………….. ……………..
EXEMPLARUL DESTINAT CLIENTULUI

Primire /acceptare

Semnătura L.S