PROGRAMUL DE STUDII ASISTENȚĂ SOCIALĂ Lucrare de licență Coordonator Lector univ. dr. Marinela ȘIMON Absolventă: Bălțătescu Olga Brașov 2017… [625047]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDII ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Lucrare de licență

Coordonator
Lector univ. dr. Marinela ȘIMON

Absolventă:
Bălțătescu Olga

Brașov
2017

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE
PROGRAMUL DE STUDII ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Reintegrarea socială a persoanelor private
de libertate
Atitudinea studenților față de persoanele liberat e
din penitenciar

Coordonator :
Lector univ. dr. Marinela ȘIMON

Absolventă:
Bălțătescu Olga

Brașov
2017

Cuprins

Capitolul 1 . Abordări conceptuale ale fenomenului criminalității ………………………….. ……. 5
1.1 Delimitări conceptuale: devianță, delincvență, infracționalitate, criminalitate ………………… 5
1.2 Cauzele criminalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 8
1.3 Teorii explicative ale criminalității ………………………….. ………………………….. ………………… 10
Capitolul 2 . Efectele socio -psihologice ale privării de libertate ………………………….. ………………….. 17
2.1 Influența pedepselor asupra persoanelor condamnate ………………………….. ………………………….. …… 17
2.2 Aspecte psihosociale ale mediului privativ de libertate ………………………….. ………………………….. … 20
2.3 Reeducarea în sistemul penitenciar ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
Capitolul 3 . Reintegrarea socială a ex -deținuților ………………………….. ………………………….. …………. 26
3.1 Programele de asistență socială în penitenciar ………………………….. ………………………….. …………….. 26
3.2 Asistența și consilierea post -penală ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 29
3.3 Factori care influențează procesul de reintegrare a persoanelor liberate din detenție …………………. 32
Capitolul 4 . Atitudinea studenților față de persoanele liberat e din penitenciar ………………………. 36
4.1 Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 36
4.2 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 36
4.3 Universul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
4.4 Metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 37
4.5 Eșantionarea și stabilirea eșantionului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 38
4.6 Instrumentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 39
4.7 Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 40
4.8 Concluziile cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 59
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 61
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 63
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 66

4
Justificarea alegerii temei

Oare un deținut sau fost deținut mai are șansă la o viață normală? Oare poate fi privit și
primit in societate ca un om normal? Oare mai are șanse să fie moti vat în așa fel încât să se
schimbe și să nu mai recidiveze? Oare e posbil să înveț e să-și controleze faptele și gâ ndurile?
Astea sunt întrebările pe care mi le pun mereu când mă gândesc la o persoană deținut ă sau ex –
deținută.
Acest domeniu și această temă mi -au trezit un interes aparte. Ceva timp în urmă am avut
ocazia să interacționez cu o persoa nă liberată din penitenciar , care m -a determinat să-mi pun
aceste întrebări și la care nu am găsit un răspuns. E o temă mai delicată, mai plină de
specificitate, ceea ce și m -a tentat să o aleg , pentru că de obicei îmi plac lucrurile mai diferite .
Acești oameni care comit o crimă, care încal că normele sociale, cred că pot fi schimbați
și îndreptați spre drumul cel bu n. Consider că, ei trăiesc o luptă cu propriile sentimente și
gânduri, nu le pot controla, nu realizează că de fapt viața trebuie trăită altfel, că totul este
trecător și că prin rău nu poți câștiga.
Ai ajuta să se integreze în societate este o șansă mare pentru deținuți de a începe o viață
nouă și normală. Vreau să identific care sunt cauzele pentru care ei comit o infracțiune , cum îi
influențează viața din penitenciar, să cunosc dacă după detenție oamenii au parte de o asistență
post-penală și cum se manifestă ea.
Nu în ultimul rând vreau să cercetez atitudinea studenților din cadrul Universității
Transilvania din Brașov în raport cu un fost condamnat, pentru că pri mul pas spre schimbarea
pozitivă a condamnatului este acceptarea lui de către societate și non -discriminarea . Reacțiile
pozitive sau negative ale societății , contribuie uneori în mod hotărâtor la reușita sau eșecul
integrării normative și funcționale a fostulu i infractor.

5
Capitolul 1
Abordări conceptuale ale fenomenului criminalității

În acest prim capitol voi începe prin a defini fenomenul criminalității , prin a surprinde
diferența , dar și legătura dintre conceptele cheie pe care le voi utiliza în lucrarea de față
(devianță, delincvență, infraționalitate și criminalitate). Voi analiza mai apoi, cauzele care
conduc spre înfăptuirea unei crime și voi vedea care sunt teoriile și cum se aplică ele în
practic ă.

1.1 Delimitări c onceptuale: devianță, delincvență, infracționalitate, criminalitate
În orice societate, indivizii , în cadrul procesului de socializare iau contact cu normele
sociale specifice societății în care ei trăiesc. Aceste norme au menirea de a oferi stabilitatea ș i
funcționarea societății umane. Astfel că, indivizii au două alternative : fie acceptă normele și
acționează în conformitate cu ele , fie le încalcă sau le ignoră, ceea ce face ca acțiunile lor să
fie definite ca fiind deviante, deli ncvente sau criminale, în funcție de natura normei violate
( Banciu, 2005) .
„Conceptul de devianță are la bază ideea de încălcare a normelor general acceptate de
majoritatea membrilor dintr -o colectivitate. Plecând de la această premisă se poate spune că
devianța se află la limita dintre ce e ste permis și ce nu este permis ” (Szabo, 2010, p. 451).
Devianța include “orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau
nescrise ale societății sau ale unui grup social particular” (Zamfir și Vlăsceanu, 1998, p. 165 ).
În funcție de natura sa, devianța are 3 sensuri clasice:
1. Devianța pozitivă – include acțiunile de evitare a normelor, dar a căror finalitate aduc
beneficii precum inovația și invenția .
2. Devianța neutră – aceste acțiuni sunt tolerate de către grup, aici fiind cazul actelor
excentrice sau bizare. Tolerarea actelor de devianță este în fapt rez ultatul conformării
individului la normele grupului, care sunt contrare normelor expuse de autoritatea
exterioară.

6
3. Devianța negativă – acele acțiuni care încalcă normele unui grup social, în această
categorie sunt incluse infracțiunile (viol, omor, tâlhări e, furt, corupție etc.) (Rădulescu,
1998 apud Szabo, 2010 , p. 27) .
Pornind de la distincția prezentată mai sus, privind tipurile de devianță, putem preciza că
nu avem de -a face cu un fenomen omogen. Acesta include o varietate de tipuri de
comportament, începând cu cele mai ciudate sau excentrice (limbaj vulgar, vestimentație
aparte, gesturi de impolitețe) și terminând cu cele disfu ncționale, criminale (tâlhărie, omor,
consum de droguri, violuri etc.). Pentr u acest motiv sociologii consideră că devianța are un
caracter relativ, fiindcă ea variază în funcție de diversele contexte istorice și normative
(Banciu, 2005) . „Devianța negativă sau f orma acută de devianță socială este delin cvența . În
diversele legislații penale, acest fenomen are d iferite denumiri și conotații. De pildă, în
legislația americană el are denumirea de crimă și criminalitate, în legislația europeană de
delincvență și criminalitate , iar în cea românească de infracționali tate” (Banciu, 2005, p.46) .
Noțiunea în sine de criminalitate a apărut relativ recent, respectiv către sfârșitul secolului
XVIII și începutul secolului XIX . Această apariție corespunde cu începuturile presei și cu
primele satistici criminale care „ au obișnuit spiritele să conceapă existența unii fenomen social
globa l care merită a fi explicat” (Cioclei, 1998, p.16) .
Criminalitatea este considerată o devianță cu caracter penal. Aceasta reprezintă
ansamblul actelor și faptelor care, încălcând regulile ju ridice penale, impun adoptarea unor
sancțiuni negative, organizate, din partea agenților specializați a i controlului social ( poliție,
justiție, etc). Chiar dacă delincvența apare ca un fenomen juridic, reglementat prin normele
dreptului penal, ea este un fenomen social având consecințe negative și distructive pentru
securitatea indivizilor și grupurilor (Banciu, 1995) .
„Prin criminalitate ca obiect de studiu al criminologiei se înțelege fenomenul social de
masă care cuprinde totalitatea infracțiunilor săvîrșite în decursul întregii evoluții umane sau
numai în raport cu anumite civilizații, epoci, intervale de timp ori spații geografice
determinate. Din acest punct de vedere concepem noțiunea de criminalitate în două sensuri:
 Sensul larg, unde prin criminalitate în sens larg înțelegem totalitatea crimelor comise
de-a lungul întregii evoluții umane pe întreaga suprafață a globului terestru.

7
 Sensul restrîns, unde prin criminalitate în sens restrîns înțelegem totalitatea crimelor
săvîrșite în limitele unei perioade de timp determinate, într -o arie geografică
determinată” (Mateuț, 1992, p.126) .
„Termenul de infracțiune este o denumire atribuită exclusiv încălcărilor de lege cu
caracter penal și este echivalent cu conceptul de faptă penală sau ilicit penal” (Antoniu, Bulai
și Chivulescu, 1976 apud Amza, 2008, p.28) . În același sens este definită infracțiunea și în
Codul Penal, art. 17:, infracțiunea este o “faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu
vinovăție și prevăzută de legea penală” (Codul Penal al Rom âniei, 2011 ).
Pentru a sublini gravitatea actelor criminale, Banciu (2005) aduce în discuție distincția între
devianță și criminalitate. Astfel că, cea din urmă: Presupune încălcarea normelor și
legilor care interzic comiterea anumitor acțiuni considerate ca dăunătoare și
periculoase pentru societate.
 Implică manifestarea unor comportamente și conduite contrare regulilor de conviețuire
socială acceptate și recunoscute în societate.
 Presupune desfășurarea unor acțiuni considerate ca anti-sociale, care pun în pericol
siguranța oamenilor și instituțiilor sociale, afectând ordinea socială și normativă,
producând un sentiment de insecuritate și frică.
„Crima sau infracțiunea, fiind legată de societate, a existat și va exista mereu. Vor ex ista
mereu criminali, precum există săraci, neputincioși, imbecili. Această inegalitate este inerentă
societății. Astfel, este o utopie a ne gândi la stârpirea absolută a criminalității, tot ce putem
face este ca s -o reducem și s -o îmblânzim”(Pop, 1928 apud Amza, 2008, p.28) .
Cei mai mulți membri ai societății î nțeleg actele delincvente ca având consecințe negative. De
asemenea, delictele se află în opoziție cu cele mai importante valori umane: viața, libertatea,
securitatea, etc. De aceea sunt intreprinse o serie de acțiuni sociale de prevenire și de
combatere a acestui fenomen (Szabo, 2010) .
Aceste măsuri , însă, încep a fi construite și puse mai apoi în aplicare, nu înaint e de a
depista cauzele care îi î ndreaptă pe indivizi spre realizarea unei acțiuni delincvente sau
criminale.

8
1.2 Cauzele criminalității
În explicarea comportamentului infracțional, un loc important îl ocupă stabilirea
cauzelor principale și secundare, pornindu -se de la ideea că în domeniul actelor infracționale
cauzele directe sunt endogene și psihoindividuale, iar cauzele indirecte sunt de natură
psihosocială și socială. Atât cauzele directe cât și cele indirecte pot fi principale în funcție de
ponderea pe care o au în manifestarea comportamentului (Moser,1987 apud Ion și Badiță,
2013 ).
În analiza cauzelor criminalității este necesară dinstincția dintre cauze și condiții. Prin
cauză, se înțeleg factorii care determină săvârșirea unei infracțiuni, iar prin condiții sunt
definiți factorii care doar favorizeaz ă săvârșirea unei infracțiuni. Datorită acestui fapt, cel mai
frecvent se folosește expresia de factori criminogeni, ce înseamnă totalitatea elementelor
obiective care intervin în producerea unei infracțiuni (Iliescu și Achinca, 2014) .
În literatura de spe cialitate sunt descrise două perspective din care pot fi analizate cauzele
infracțiunii:
a) Din prima perspectivă infracționalitatea poate fi privită ca o acțiune individuală , ca
un act de voință a persoanei ce este îndreptat spre obținerea unui rezultat. Din acest
punct de vedere, analiza cauzelor infracțiunii presupune determinarea factorilor de
acțiune a persoanei, direcția și conținutul actului de voință.
Privită din această perspectivă, infracțiunea își are cauza în individ, în modul cum acesta
percepe valorile sociale și morale, cât de mult dorește și vrea să manifeste un comportament
conform cerințelor societății. Manifestarea exterioară a unei personalități imperfecte
declanșează înfăptuirea unui act c u caracter criminal. S -a mai constatat că la baza actului
delincvent nu stau numai elemente din sfera conștientului dar și din sfera inconștientului, ceea
ce explică faptul că un individ poate fi condus de imboldurile interioare profunde (Iliescu și
Achinc a, 2014).
b) A doua perspectivă este bazată pe teoriile criminologice de inspirație marxistă. Aceste
teorii au adus în discuție importanța factorului social, a condiț iilor materiale ale
societății. Astfel, în explicarea determinării cauzelor infracțiunii s -au introdus
conceptele de proprietate privată și existența claselor antagoniste.
Așadar, î ncă nu există o explicație general privind factorii care favorizează infăptuirea
infracțiunilor. Multe teorii criminologice susțin și argumentează diferite ipoteze:

9
 De ordin psihologic (cauze psihogene, anormalitatea proceselor psihice)
 De ordin biologic (ereditate)
 De ordin social (se consideră că infracțiunea își are cauzalitatea în mediul
social, individul fiind provocat de condițiile exterioare)
ONU în anul 1990, î n al 8 -lea congres, a dezbătut și a stabilit factorii favorizanți ai
criminalității. Astfel, au fost identificate 9 cauze care îl fac pe individ să acționeze delincvent:
(Gheorghe, 2005)
1. Sărăcia, șomajul, analfabetismul, absența locuințelor bune și ieftine, sistemul de
învățământ și formare profesională inadaptat
2. Prezența unui număr crescând de cetățeni fără perspectivă de inserație socială și
agravarea inegalităților sociale.
3. Disocierea legăturilor sociale și familiale agravată de o educație parenta lă inadecvată,
educație ce face deseori condițiile de viață dificile
4. Condițiile dificile în care trăiesc oamenii care migrează spre oraș sau alte țări
5. Degradarea mediului urban mai ales insuficiența echipamentelor colective în anumite
cartiere favorizând delincvența
6. Abuzul de alcool, droguri sau alte substanțe
7. Multiplicarea activităților legate de crima organizată
8. Promovarea prin mass -media a ideilor care îndeamnă la violență , ine galitate si
toleranță .
9. Dificultățile create de societatea modernă de a se în sera corect în comunitate, în
familie, în mediul de muncă și în școală ș i a se identifica cu o cultura.
Cum am evidențiat mai sus, cauzele apariției comportamentului infracțional sunt
diverse, începând cu propria personalitate a individului și finalizând cu factorii din mediul
social. În rândurile următoare voi trece în revistî principalele teorii ale criminalității, menite să
explice motivele ce stau la baza declanșării actului criminal.

10
1.3 Teorii explicative ale criminalității
Teoria criminalului „înnăscut”
Lombroso, în lucrarea sa publicată în 1911, la doi ani după moartea sa, a pus în discuție
mai mulți factori care stau la baza declanșării fenomenului criminal. Pe lângă factorii fizici sau
antropologici, Lombroso susține că există 3 mari clase de criminali: criminalii născuți,
criminalii bolnavi și criminoloizii (Amza, 2008) . Conform teoriei criminalului înnăscut ,
personalitatea delincventului reprezintă o personalitatea specială, denumită „personalitate
ciminală”. Aceasta se datoar ează anumitor structuri anatomo -fiziologice și biologice,
transmise ereditar. Ele determină predis poziția spre crimă și violență (Banciu, 2005) .
„Criminalul se naște criminal. Crima provine din condițiile organice, fiind un feno men
biologic și astfel, crim a este în sânge, este congenitală. O constatare interesantă pe care a
făcut -o Lombroso a fost în legătură cu lipsa durerii, care îl apropie pe criminal și mai mult de
omul sălbatic” (Amza, 2008) .
„Lombroso, a reușit să distingă unele trăsături craniene ce se regăseau într -o proporție
mare la persoanele care au comis o crimă, așa zisele stigmate ale omului criminal . Un
infractor are sinusurile frontale foarte pronunțate, pomeții și fălcile voluminoase, orbitele mari
și depărtate, asimetria feței și a deschiderilor nazale, apedice lemurian al fălcilor”. (Lombroso,
1891 apud Cioclei, 1998) .
„Un individ care posedă 5 -6 asemenea trăsături spe cifice, reprezintă, după Lombroso,
tipul criminal perfect, cel care are între 3 și 5 stigmate este tipul imperfect , iar cel care posedă
mai puțin de trei dintre aceste caracteristici nu est e obligatoriu un tip criminal” (Banciu, 2005 ,
p.124 ). Aceste stigmate, nu sunt generatoare de criminalitate, însă favorizează trecerea la
înfăptuirea actului criminal și care permit identificarea firii umane predispuse spre violență
(Banciu, 2005) .
Cercetările lombrosiene au constituit punctul de plecare al unor numeroase investigații
științifice cu privire la fenomenul criminal. Opera lui Lombroso constă în negarea ideii de
liber arbitru și a celei de răspundere morală, ca temei al represiunii (Cioclei, 1998) . „Când
Lombroso înceta din viață, în anul 1909, pentru toți cercetătorii teoriile lui erau simple și
naive. În aceste condiții, noțiunea de criminal ca un tip fizic, atavist, devenise deja lipsită de
sens. Pozitivismul zilelelor noastre, în criminologie, și -a dezvoltat propriul s istem de idei în
care cu greu mai poate fi regăsit Lombroso” (Amza, 2008, p.119) .

11
Teoria rezistenței la frustrare
Această teorie a mai fost numită și teoria înfrânării , care a fost creată de criminologul
american Walter C. Reckless. El a constat că rata criminalității în SUA era determinată de
diferențele privind capacitatea de înfrânare a comportamentelor deviante (Ciobanu, 2007).
W. Reckless susține că infracțiunea poate fi prevenită sau în frânată prin două procese
situate la nivelul organizării sociale și la nivelul individual. Pentru a -și susține teoria, el
apelează la o serie de cercetări empirice realizate între 1951 -1958 care accentuau ideea că de
cele mai multe ori delincvenții provin din familii destrămate, fiind lipsiți de controlul familial.
Noncriminalii însă, provin din familiile clasei de mijloc sau din familiile care au o stabilitate
afectivă, economică și socială și posedă concepte pozitive în ceea ce pr ivește respectul față de
lege ( Stănoiu, 2002 ).
Teza principală susținută de Reckless constă în faptul că „toți indivizii sunt afectați de forțe
care-i împing spre crimă și forțe care -i rețin de la comiterea crimei” (Ciobanu, 2007, p.197).
Forțele care îl împing pe individ la comiterea crimei au fost împărțite în:
a. Presiuni sociale ce presupun condiții rele de viață și de trai (sărăcie, conflicte
familiale, șomaj). Datorită acestor presiuni socile pot apărea atracțiile sociale care se
axează pe influențe deviante.
b. Impulsuri soc iale care au ca efect tragerea individului în subcultura criminală și
companii dăunătoare.
c. Impulsuri psihologice ele vin din interiorul fiecărui individ cum ar fi agresivitatea,
nemulțumirea, sentimente de inferioritate sau superioritate (Ciobanu, 2007).
Forțele care îl rețin pe individ spre comiterea de infracțiuni, pot avea atât un conținut extern
cât și intern. Externul se referă la mediul în care trăiește persoana, familia și anturajul apropiat
și include factori precum moralitatea, suprav egherea și di sciplina. Auto -controlul,
responsabilitatea, orientarea potrivită a scopurilor fac referire la interiorul individului. Ele au
un rol decisiv și reprezintă ultima linie de apărare împotriva forțelor care împing individul spre
un act delincvent (Stănoiu, 2 002).
Teoria rezistenței la frustrare este una generală care ar putea explica cele mai multe cazuri
de delincvență și crimă (Stănoiu, 2002).

12
Teoria dezvoltării psihomorale
Teoria dezvoltării morale aparține psihologului L. Kohlberg . În urma cercetării pe care
a făcut -o în domeniul dezvoltării morale, Kohlberg dinstinge 3 niveluri ale dezvoltării morale.
Aceste niveluri sunt împărțite la rândul lor în câte 2 stadii. (Dorofte, 1998 apud Sandu , 2012).
 Nivelul I : Moralitatea preconvențională
Stadiul 1: Orientare bazată pe pede apsă. Este prezentă la majoritatea copiilor în vârstă
de 10 ani. Moralitatea este orientată spre ideea de evitare a pedepselor.
Stadiul 2: Orientare bazată pe schimb . Este frecventă la copiii de 12 ani. Moralitatea
este orientată sp re idee de răsplată.
 Nivelul II: Moralitatea convențională
Stadiul 3: Moralitatea conformismului inte rperso nal și al bunelor relații . Se manifestă
la copiii de 13 ani. Moralitatea este orientată spre ideea evită rii posi bilei dezaprobări din
partea apropiaților .
Stadiul 4: Moralitatea autorității și ordinii soci ale- prezentă la adolescenți. La acest
stadiu copiii iau decizii raportându -se la societate ca întreg – nu dintr -o perspectivă individuală
ci din perspectiva unui membru al societății .
 Nivelul III: Moralitatea postconvențională
Stadiul 5: Moralitatea concepută sau acc eptarea democratică a legilor. Raționamente ce
sunt bazate pe ideea de respectare a celor aprop iați, pe idee de egalitate și d emocrație.
Stadiul 6: Moralitatea principiilor individ uale de dreptate. Orientarea către un set
personal de valori (Năstase, Cozman, Răchieriu, Răchieriu, 2008) .
Autorul acestei clasificări crede că ultimele stadii sunt mai solicitate din punct de
vedere intelectual. David Thornton, prin studiul său cu privir e la caracteristicile morale ale
delinvcenților, consideră că es te prezentă o relație destul de mare între comportamentul
infracțional și etapa în care se află persoana.
„Circumstanțele în care o persoană se gândește că încălcarea legii poate fi justifica tă
depind de etapa morală în care se găsește: în prima etapă, încălcarea legii este acceptată dacă
nu va fi pedepsit, în a doua dacă beneficiul va fi mai mare decât riscul, în a treia etapă, dacă
doar astfel se pot păstra relațiile cu cei apropiați, în eta pa a patra, dacă infracțiunea este în
folosul colectivității, iar în etapa a cincea, dacă promovează justiția socială sau protejează
astfel drepturile de bază ale omului ”(Gheorghe, 2003, p.79)

13
Persoanele care utilizează raționamente din primele 3 etape sunt mai predispuși să
comită infracțiuni d ecît cele aflate în ultimele 2. Deci, stilul de viață antisocial este adesea
asociat cu raționamentele morale preconvenționale (Gheorghe, 2003).
Teoria anomiei sociale
Conceptul de anomie s-a aflat în centrul mai multor teorii criminologice. Primul care l -a
utilizat a fost Durkheim (1958), care prezenta anomia ca pe o cădere a regulilor stabilite în
societate de a reglementa tendințele naturale ale indiv izilor (Amza, 2008) . Anomia, poate fi
definită ca o stare de dereglare ce afectează un grup social. Ea apare în cazul unor transfor mări
puternice și prea rapide ( dezastru economic sau creștere rapidă a bunăstării), care produce o
ruptură în echilibrul ordinii sociale. În acest caz, indivizii se simt dezorientați , sunt puși într -o
situație inferioară celei pe care o aveau anterior, nu se mai supun regulilor care le sunt impuse
(Banciu, 2005) .
„Merton (1959), a propus o nou ă idee asupra conceptului. Teor ia lui prezintă o concepție
culturalistă. Anomia este concepută ca o stare socială de absență ori de slăbire a normei, ceea
ce duce la o lipsă de coeziune între membrii comunității” (Cioclei, 1998, p.117) .
Astfel că, „o societate care încurajează achizițio narea de bunuri rare pentru obținerea de
status social fără a oferi și mijloace corespunzătoarede atingere a acestui scop social produce
delincvență” (Durnescu, 2009, p.54) .
Merton, identifică 5 moduri de adaptare diferite , prin care un individ poate răspu nde la
problema anomiei, care în cele mai multe cazuri depind de atitudinea față de țelurile culturii și
față de mijloacele instituționalizate (Amza, 2008) .
În viziunea lui Merton (apud Durnescu, 2009, p.54) cele 5 tipuri de ajustare a
comportamentului uman sunt:
1. Conformis tul – este specific majorității indivizilor. Ei acceptă standardul de succes, dar
și mijloacele legitime. Conformismul reprezintă garanția continuității și stabilității
societății.
2. Inovatorul – indivizii acceptă standardele sociale, dar găsesc alternative (de obicei
ilegitime) cu privire la mijloace (ex. furtul) . Merton (1959), remarcă faptul că în cazul
în care canalele sociale spre succes sunt blocate, indivizilor ambițioși nu le ramân
decât căile altern ative. Astfel, ambiția determină devianța.

14
3. Ritualistul – este tipul birocratului care uită scopurile sociale. Este tipul cu șanse mici
de succes social. El este considerat deviant, deoarece refuză standardele de succes
prescrise de societate.
4. Evazionistul – este tipul care respinge atât scopurile, cât și mijloacele. Exemplele tipice
de conduită evazionistă sunt: alcoolismul, vagabondajul și consumul de droguri.
Merton (1959 ) vorbește despre defetism, chietism (pasivitatea ca ideal de viață) și
resemnare (asumarea sorții) ca fiind principalele mecanisme de retragere.
5. Răzvrătitul – acest tip se evidențiază printr -o atitudine activă de denunțarea societății
actuale. El propune înlocuirea scopurilor și mijloacelor legitime cu altele noi,
promovând o societate nouă”.
Conform teoriei anomiei, cele mai mari rate ale crimei vor fi întâlnite la clasele de jos,
deoarece ele au cele mai mici posibilități de a -și atinge scopurile în mod legitim (Amza,
2008) . „Ipotezele sugerate de Merton au trezit un interes deosebit în lumea științifică și
numeroase cercetări ulterioare au încercat să testeze valabilitatea acestor ipoteze. Teoria
continuă și astăzi să se afle la baza unor cercetări cu caracter empiric” (Cioclei, 1998) .
Teoria etichetării
Teoria etichetării, subliniază ideea că devianța este o denumire semantică acordată
comportam entelor acelor indivizi care de viază de la cerințele conformismului social
(Rădulescu, 1999).
Teoreticienii etichetării sociale concep delincvența ca tip special de reacție socială.
Această reacție presupune apărarea din partea societății, iar intensitatea reacției depinde de
factori precum sunt: puterea, statusul, prestigiul unor anumite persoane, bogăția. Deținătorii
puterii sau ai bogăției au tendința de a eticheta ca deviante acțiu nile indivizilor din clasele de
jos ale societății. Reacția celor etichetați poate fi de acceptare sau de respingere, adoptând alte
conduite (Petcu, 2003).
Frank Tannenbaum este primul care a observat că devianța este rezultatul reacției
social e față de un anumit comportament. La rândul său, Edwin Lemert, susține ideea că reacția
socială față de o anumită conduită este mai importantă pentru definirea devianței, decâ t
cauzele care determină acest comportament (Rădulescu, 1999).
Lemert, afirmă că nu devianța produce controlul social, ci, din contră, controlul social
creează devianța; mai exact, felul de raportare și de tratare a profesioniștilor (poliție, justiție,

15
medicină, psihiatrie, asistență socială) asupra indivizilor care încalcă normele legale (Ogien,
2002).
„Howard Becker (1973) susține că, odată aplicată eticheta de criminal (infractor) prin
pronunțarea sentinței penale rămase definitive, ceilalți oameni vor vedea în persoana
respectivă un criminal” ( apud Amza, 2008, p.3 26). Aceasta, îl face să afirme că
„Ne putem aștepta și la momente c ând o persoană etichetată ca fiind criminală să fie
forțată de împrejurări să aibă un rol criminal, datorită stereotipurilor publice cu privire la
acesta. De exemplu, o persoană eliberată din penitenciar poate să nu -și obțină o angajare
datorită condamnării pe care a suferit -o și, de aceea, pentru a supraviețui, se poate întoarce la a
comite din nou crime” (Amza, 2008, p.326) .
Ideea centrală este că oamenii nu răspund pasiv la rea litatea socială așa cum este ea în
mod obiectiv, ci își construiesc propria lor reprezentare în funcție de ideile lor despre lume
(Țica, Roth, Mezei, 2012).
Durnescu ( 2009, p.58) trece în revistă p rincipalele trăsături ale teoriei etichetării :
 Nici un act nu este criminal în sine
 Definițiile actului infracțional sunt oferite de către clasa aflată la putere
 Un individ devine infractor nu comițând un anumit act, ci după ce este definit ca fiind
astfel de către autorități
 Momentul identificării făp tuitorului unui anumit act este începutul procesului de
etichetare
 Decizia autorităților judecătorești este determinată de vârstă, clasa socioeconomică și
rasa celui adus în fața instanței
 Sistemul judecătoresc se bazează doar pe presupunerea liberului arb itru și nu
recunoaște determinismul social
 Procesul de etichetare poate conduce la identificarea individului cu imaginea deviantă
sau cu o anumită subcultură”.
Boudon descrie efectul pervers al etichetării sociale. El pornește d ela idee că un tip de reacție
din partea societății la adresa indivizilor devianți este stigmatizarea. Bo udon afirmă că:
„reacția socială crește probabilitatea perpetuării unui comportament deviant în loc să îl
resoarbă și favorizează înrădăcinarea în devianță” (Boudon, 1998 a pud Țica, Roth, Mezei,
2012, p.86)

16
Procesul de etichetare are consecințe de declanșare a devianței, deoarece per soanele care
sunt etichetate ca fiind deviant e, cred în veridicitatea ei și adoptă comportamente care să se
conformeze cu această etichetă ( adoptă un rol deviant, se alătură grupurilor care au același stil
de viață, de gândire, de norme și valori). Etichetarea socială are o importanță deosebită în
ceea ce privește autocaracterizarea și identitatea de sine a unei persoane care este nevoit să se
supună cerințelor ce rezultă din acest proces (Rădulescu, 1999).
Cauzele și toate explicațiile apariției compor tamentului delincvent enumerate mai sus,
pot determina o persoană în a comite infracțiuni. Aceste deviații de la normele și regulile
sociale și legale, au și anumite consecințe – pedepsirea persoanei. Cea mai cunoscută pedeapsă
adusă infractorului este privarea de libertate.
În următorul capitol voi anal iza care sunt influențele ped epselor asupra persoanei
condamnate, care sunt efectele sociale și psihologice ale privării de libertate și nu în ultimul
rând, voi analiza procesul de reed ucare din cadrul penitenciarelor .

17
Capitolul 2
Efectele socio -psihologice ale privării de libertate

2.1 Influența pedepselo r asupra persoanelor condamnate
„Ca reacție socială contra faptei antisociale, pedeapsa este un mijloc și o măsură de
apărare socială. Fiind sancțiune proprie dreptului penal, pedeapsa se aplică persoanelor care au
săvârșit infracțiuni ș i vizează libertatea, bunurile și drepturile cetățenești ale acestora ”
(Neamțu, Stan, 2005 , p.186 ).
Penitenciarul semnifică o ruptură totală între condamnați și mediul exterior, astfel
principalul efect al încarcerării reprezintă deculturația (termen utilizat de Goffman) , care îl
face pe individ incompetent de a se descurca cu și în viața de zi cu zi din afara gratiilor.
Penitenciarul îl desprinde pe individ de personalitatea lui anterioară și introduce o rupere între
trecutul și p rezentul său printr -un control destul de sever și permanent al tuturor aspectelor
vieții lui psihice și fizice, neavând posibilitatea de a fi singur. (Banciu, 2015)
Stabilirea unei pedepse și condamnarea persoanei vinovate înseamnă doar o etapă în
combate rea și prevenirea infracționalității. Pedeapsa presupune o schimbare totală a cursului
vieții și e xecutarea efectivă a pedepsei va determina conștientizarea de către condamnat a
gravității faptei pe care a făcut -o, iar societatea va primi o satisfacție și îi va reapărea
sentimentul de încredere față de lege (Neamțu, Stan, 2005).
Este evident că încarcerarea pentru orice om constituie o situație deosebită, cu
puternice schimbări în mediul său de viață, atât pe durata detenției, cât și după aceea, în
libertate. Pentru persoana condamnată mediul penitenciar ridică cel puțin două probleme
importante, de adaptare la m ediul penitenciar și de dezvoltare ulterioară a personalității sale
(Gheorghe, 2001).
Penitenciarul oferă posibilitate condamnaților de a -și forma o atitudine corectă față de
muncă, față de ordinea de drep t și față de regulile sociale ( Neamțu, Stan, 2005).
S-a constatat faptul că actualul sistem penitenciar aduce efecte destul de negative
asupra delincvenților tineri sau adulți.
Verin (1994) formulează anumite critici legate de acest tip de pedeapsă cum ar fi:

18
 deteriorarea sănătății fizice și mentale – se referă la inexistența condițiilor satisfăcătoare
din perspectiva localurilor (spații încăpătoare, populație peste limita admisă, iluminare
deficitară, etc) .
 inactivitate demoralizantă – înseamnă deprofesionalizarea accentuată a individului .
 contaminarea morală – „este cel mai grav efect al încarcerării și are în vedere faptul că
indivizii „sănătoși”, prin contact prelungit, sunt convertiți ca o consecință inevitabilă a
promiscuității morale ce domnește între deținuți” (p. 204).
 ruptur a legăturilor de contact social – în primul rând, se referă la desfacerea contractului
de muncă a individului și dificultăți seri oase de refacere a lui după per ioada de
executare a pedepsei. De asemenea, instituționalizarea penală va duce la pasivitate și la
lipsa de voință a deținutului în raport cu reintegrarea lui în viața socială. (Apud
Bocancea, Neamțu, 1999).
„Efectele încarcerării au fost analizate și de Sykes (1958), Foucault (1997). Ei au
evidențiat principalele efecte negative ale încarcerării (Banciu, 2015, p. 523) :
 închisoarea nu a micșorat rata criminalității, uneori are tendințe de creștere ;
 închisoarea îl înrăiește pe delincvent, îi determină să devine persoane agresive prin
modalitățile de constrângere;
 înschisoarea generează fenomene de „inducție negativă”, fiind o veritabi lă școală
pentru învățarea unor tehnici și comportamente deviante tot mai perfecționate;
 închisoarea dezumanizează delincventul, generând recidivă post -executorie a acesteia,
datorită imposibilității de a se mai integra într -o activitate socială utilă;
 închisoarea „fabrică” indirect delincvenți în rândul familiilor celor deținuți, care, lipsite
de susținere materială și financiară, ajung, la rândul lor, să comită delicte pentru a se
întreține, ajungând astfel în fața justiției penale”.
Înschisoarea are tendințe de restrângere, de interzicere a interacțiunilor sociale dintre cei
ce sunt instituționalizați și societatea exterioară. Această delimitare are ca scop apărarea
interesului comunității de persoanele considerate periculoase (Durnescu, 2009).
Privarea de libertate înseamnă pentru orice om o situație de amplă rezonanță în modul său de
viață, atât pe durata detenției, cât și după această perioadă. (Gheorghe, 2003 ).
Efectele privării libertății împiedică dezvoltarea normală a personalității indivi dului ,
creează condiții pentru apariția și amplificarea unor tulburări psihice și psihosociale. Lipsa

19
libertății marchează profund viața indivizilor și relațiile lor sociale. Afec tează întreaga
personalitate avâ nd consecințe asupra întregului comportament (Zidaru, 2001).
Restrângerea acută a libertății individuale, relațiile impersonale, lipsa informării,
regimul autoritar, mediul închis și activitățile monotone, toate acestea resimțite de către
deținut afectează în mod direct integritatea lui ca ființă umană . În multe cazuri, impactul
privării de libertate asupra componentelor personalității este dramatic, generând
comportamente diferite față de cel e avute anterior în mediul liber (Gheorghe, 2001).
Penitenciarul creează un tip aparte de relații interpers onale care au un conținut dinamic
și modalități aparte de structurare și manifestare.
Sunt doi factori care determină aceste relații interpersonale:
1) cadrul specific al penitenciarului: mod de organizare; genuri de activități; supraveghere
permanentă;
2) specificul populației penitenciare ” (Bogdan, Santea, Cornianu, 1983 apud Neagu, f.a).
Sykes (1958/1974), a identificat faptul că reducerea criminalității se realizează prin
impunerea condamnaților să interacționeze și să se asocieze cu mii de alți infractori. Se
explică ideea că adunarea în același loc a infractorilor, scoate în evidență probleme de
securitate, cu toate măsurile autorităților. În acest context, rivalitățile, disputele legate de
putere, se pot ușor tra nsforma în violențe sau crime ( Durnescu, 2009).
Pe lâ ngă efectele negative evidențiate, există în studiul lui Bondenson (1989) și o
minoritate de 12 % dintre deținuți care afirmă existenț a și a unor efecte pozitive ale pedepsei
prin încarcerare . Închisoarea este privită pozitiv, deoarece ea oferă gratuit tratamente medicale
și stomatologice, de asemenea oferă șansă deținutului de a se califica profesional. Deci, munca
și calificarea profesională contribuie la combaterea pasivității și plictiselii deținutului . Un alt
aspect pozitiv identifi cat, de o parte din deținuți , a fost existența rutinei în mediul penitenciar.
Rutina și organizarea zilei, le oferă condamnaților sentimentul stabilității. Ceea ce pare a fi
destul de îngrijorător este faptul că doar 10 % dintre deținuții care au participat la studiu ,
apreciază pozit iv educația școlară din acest mediu. Acest lucru se explică prin faptul că
deținuții nu au acele obiceiuri de studiu necesare învățării (Durnescu, 2009).
„Populația penitenciară pre zintă o serie de ca racteristici , în general nefavo rabile unui
demers cultu ral-educativ, motiv pentru care îndreptarea morală a celor aflați în detenție devine
foarte dificilă. Statisticile indică, în general, un nivel scăzut de școlarizare, inclusiv neștiutori

20
de carte, instabilitate profesională, vârsta de până la 30 ani, trăsă turi negative de caracter, o
anume experiență antisocială chiar și în cazul celor care nu au antecedente penale, nivel de
aspirații privind aspectele materiale ale vieții în discordanță cu posibilitățile și calitățile
personale ” (Neagu, f.a).
Influențele p edepselor cu închisoarea sunt multiple și complexe, de aceea asistentul social
trebuie să vizeze cu prioritate diminuarea acestor efecte sau influențe distructive asupra
personalității și sistemului social din care face parte condamnatul (Durnescu, 2009).

2.2 Aspecte psihosociale ale mediului privativ de libertate
Venirea unei persoane în penitenciar nu poate fi nicidecum considerată ca fiind un act
voluntar ci reprezintă o sancțiune obligatorie aplicată persoanei care s -a abătut de la normele
morale și juridice. O dată cu intrarea în penitenciar , individul resimte într-o măsură mai mare
sau mai mică, în funcție de vârstă, de structura sa psihologică, de maturizarea socială și de
nivelul de cultu ră, efectul privării de libertate și reacționează într -un mod pe rsonal la această
nouă situație (Neagu, f.a).
Penitenciarele sunt medii ostile, care îi afectează pe toți indivizii odată ajunși aici.
Mediul penitenciar, creează un nivel destul de ridicat de anxietate, cu un sentiment profund de
teamă, umilință și violență (Rachieru, 2010).
Tihan, Eusebiu (2002, p.128), precizează faptul că „tensiunea din cadrul unităților
penitenciare este propice dezvoltării lipsei încrederii și apariției agresivității. Un astfel de
mediu nu reprezintă pentru nimeni un mediu securizant, în care să se trăiască după standardele
societății” ( apud Rachieru, 2010, p.16).
Efectele psihologice ale încarcerării, au fost cercetate în studiile sociologice. Cei mai
mulți dintre cercetători (Merton, G offman, Sykes, Bondeson,etc.), precizează că efectele cele
mai cunoscute ale încarcerării sunt: instituționalizarea, infantilizarea, mortificarea,
stigmatismul, alienarea și defetismul. În opinia lor, acestea se stabilesc ca urmare a celor mai
grele privațiuni cum ar fi: pierderea libertății, pierderea contact ului cu sexul opus, monotonia
și au aceeași intensitate și caracter, indiferent de durata pedepsei (Durnescu, 2009).
Primul contact cu o instituție penitenciară scoate în evidenț ă multe probleme pentru
condamnat. În această perioadă, care se mai numește și perioada de „carantină”, apar diverse
simptome depresive la cei care sunt aduși pentru prima dată: au insomnii, slăbesc, au dureri

21
abdominale. S -a constatat faptul că cei care s unt mai sensibili sau mai imaturi din punct de
vedere afectiv și social suferă mai mult decât persoanele cu un eu mai puternic (Rachieru,
2010).
Psihologul Gheorghe Florian (1996, p.18), subliniază ideea că „la majoritatea
deținuților se instalează o intol eranță emoțională față de ambianța penitenciară: procesul
începe cu aspecte legate de condițiile fizice ale detenției -spațiu insuficient, mirosuri neplăcute,
somn dificil, zgomot permanent – și continuă cu aspecte legate de relațiile interumane –
agresivitat e verbală, practici anormale în ceea ce privește sexualitatea, umilințe, etc. Apar
bizarerii comportamentale, cu răzbunări absurde, cu denunțuri de tot felul , se deschid și
procese de divorț, etc.”
Studiile psihologice s -au concentrat și asupra modalităț ilor de adaptare a deținutului la
viața din mediul carceral. S -a ajuns la concluzia că majoritatea deținuților își dezvoltă anumite
strategii defensive care îi ajută să treacă peste această experiență. Ast fel, s-a introdus un nou
concept, cel de coping (de a face față). Prin această metodă, procesul de adaptare a individului
la condițiile de detenție, se manifestă prin activarea unor mecanisme de retragere, de blocarea
amintirilor legate de lumea exterioară și evitarea planificărilor pentru viitor. Însă, chiar și după
executarea pedepsei, fostul deținut rămâne a fi ca un prizonier a acestor mecanisme
provocându -i dificultăți în integrarea lui socială și familială (Durnescu, 2009).
Mediul detențional declanșează relații sociale depersonalizate. Toate rel ațiile sociale s e
transformă în relații impersonale . Consecințele psihosociale ale acestora sunt percepute ca
fiind negative: subdezvoltare personală, frustrarea care generează rigiditatea, dificultăți în
comunic are și cooperare, inadaptarea ( Rachieru, 201 0).
Procesul prizonizării include și alte aspecte psiho sociale cum ar fi:
Șocul depunerii (încarcerării)
Acest lucru sporește apariția frământări lor psihice și psihosociale , începând cu criza de
detenție care se manifestă de la închiderea individului până la comportamente agres ive și
autoagresive (sinucideri ). Șocul depunerii se dezvoltă și prin limitarea libertăților individuale.
Percepția deținutului asupra pedepsei și a mediului privativ
Acest fenomen este determinat de modul cum a perceput fiecare individ problema
pentru care a fost sancționat. Atunci când deținutul percepe pedeapsa ca fiind măsura faptei, el
acceptă condiția de zi cu zi supusă tuturor rigorilor, însă atunci când deținutul crede că i s -a

22
făcut o nedreptate și tre ce printr -o sancțiune nemeritată, el va rămâne neîmpăcat, revendicativ
și va fi domin at de sentimente de victimizare (Neagu, f.a).
Mediul penitenciar scoate în evidență și problema agresivității deținutului. Aceasta
creează și întreține „ un anumit tip de tensiune între lumea familială și lumea instituțională și
folosește această tensiune permanentă ca o pârghie strategică înmanevrarea oamenilor”
(Goffman, 2004, p.24 apud Banciu, 2015, p.521). Agresivitatea condamnatului este
determinată și de modul de viaț ă pe care îl are în penitenciar. Viața penitenciară inhibă
intimitatea, nu are posibilități de refugiu și de schimbare. Individul trece prin umilințe verbale,
în unele cazuri chiar și acționale. Degradarea comportamentului uman, care concepe din aceste
umilințe, provoacă apariția agresiunilor fizice și sexuale, ceea ce crește posibilitatea ca
deținutul să acționeze violent și agresiv (Banciu, 2015).
La mulți dintre foștii deținuți s -a evidențiat existența sindromului posttraumatic. Acest
sindrom se manifest ă printr -un nivel crestul al anxientății, coșmaruri, depresii cronice,
iritabilitate, interes scăzut, incapacitate de a se implica în relații umane, etc. De asemenea,
unuii psihiatri au avansat ideea că deținuții suferă de o transformare forțată a persona lității,
ceea ce le scade considerabil identitatea de sine (Durnescu, 2009).
Interesul prelungit și accentuat față de evaluarea beneficiului neutralizării
delincventului prin detenție , sugerează că domeniul dat prezintă aspecte și laturi diverse,
deoarece condamnarea și detenția rămân a fi justificate, însă circumstanțele de executare nu
conduc deobicei la modificări pregnant -pozitive la nivelul comportamentului individului.
Atunci când există o cooperare între deținut și personalul specializat din peniten ciar
cum ar fi psihologi, asistenți sociali și în cazul în care în penitenciar sunt desfășurate activități
precum: utilizarea muncii, activități educative, tehnici de dezvolare indi viduală, penitenciarul
poate avea și anumite aspecte ce permit o schimbare psihologică și psihosociologică pozitivă a
infractorului (Bocancea, Neamțu, 1999).
Problema calității vieții deținuților intră în discuție începând cu celulele în care aceștia
sunt închiși și sălile în care întreprind anumite activități și sfârșind cu modu l de comportament
pe care îl adoptă cadrele atunci când vine vorba de persoanele private de libertate. Se discută
și despre abuzul dintre deținuți și toate formele acestuia, dar cu siguranță nimic nu este mai
grav, pentru majoritatea dintre ei, decât faptu l că sunt privați de libertate și de posibilitatea de
a fi alături de familiile lor. Ca și consecință, o mare parte dintre condamnați au ales să își

23
exprime sentimente le de frustrare, singurătate, disperare, apatie scriind poezii sau cântece, alții
își scr iu memoriile sau pictează. Toate acestea nu sunt făcute doar pentru a se descărca
emoțional, dar și pentru a arăta societății ce se întâmplă în spatele gratiilor (Curtescu, 2011).

2.3 Reeducarea în sistemul penitenciar
Revenind la conceptul de pedeapsă, aceasta are scopul de izolare, prevenție gene rală a
comiterii de infracțiun i și resocializarea deținutului (Durnescu, 2009).
„Resocializarea și educarea persoanelor care ajung în penitenciar nu este deloc ușoară:
majorita tea vin cu lacune importante în educație și instruirea școlară, cu atitudini
disfuncționale față de propria persoană, față de familie, față de muncă, față de oameni și față
de lumea în care trăim. Din cauza acestui fapt se vorbește des de reeducare, adică de refacere,
de luarea de la capăt a întregului proces de construcție a personalității deținuților astfel încât,
ei, să respecte legile, să poată trăi conform normelor de conviețuire socială” (Gheorghe, 2016,
p.14).
Potrivit Legii nr. 275/2006 privind ex ecutarea pedepselor și a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal , executarea pedepselor privative de libertate are
ca și funcție, în primul rând, asistarea persoanelor private de libertate în vederea reintegrării
sociale și a pre venirii săvârșirii de noi infracțiuni și mai apoi urmează funcția de securitate.
Deci, securitatea nu reprezintă primul scop al penitenciarului, primul fiind tratamentul,
reabilitarea și reintegrarea deținutului (Durnescu, 2009).
Prin reabilitare comportam entală se înțelege „procesul, intervenția sau programul care
își propune să ajute indivizii să depășească dificultățile anterioare asociate cu comiterea de
infracțiuni, astfel încât aceștia să respecte legea și să devină membri utili ai comunității”
(Burne tt, 2008 apud Durnescu, 2010, p.40) .
O caracteristică esențială a procesului de reabilitare sau reeducare a deținutului ce
rezultă din această definiție este legată de toate procesele, intervențiile sau programele care au
ca și scop sprijinirea indivizilor. (Durnescu, 2010).
Astfel , activitatea de reeducare, conform planului aprobat de Comisia pentru
Individualizarea Regimului de Executare trebuie să cuprindă următoarele puncte de
intervenție:
o adaptare la condițiile privării de libertate

24
o instruirea școlară și formarea profesională
o activități educative și recreative
o asistență socială
o asistență psihologică
o asistență religioasă
o pregătire pentru liberare (Durnescu, 2009).
Disciplina internă a penitenciarului este un mijloc de for mare și reeducare a
infractorului . Disciplina și regulile sunt stabilite cu scopul de a -l corecta și disciplina pe
condamnat. Prestarea unei munci , de asemenea este o componentă importantă fiind un factor
destul de hotărâtor în reeducarea și recuperarea socială a condamnaților. În programul zilnic al
individului sunt incluse cursuri școlare pentru cei analfabeți sau care vor să -și continue
studiile, acces la bibliote că, cursuri de pregătire profesională pentru calificarea infractorului
într-o meserie pe care o vor putea practica când vor fi liberi. Aceste activități contribuie direct
la reeducarea deținuților, cu ajutorul cărora ei pot dobândi o anumită disciplină ca re le fixează
atenția, gândirea și le dezvoltă simțul realității (Cercel, 2009).
„Centrele de r eeducare din România sunt împărț ite în 6 mari categorii: școlarizarea
persoanelor private de libertate, activități cultural artistice, activităț i sportive și r ecreative,
programe de intervenț ie socială, programe terapeutice și programe de adaptare instituț ională .
Pentru eficientizarea acestor activităț i de formare profesională, cursurile de calificare se
desfășoară în paralel cu activităț ile de informare, consil iere și mediere profesională ”
(Curtescu, 2011, p.12)
Noel Mailloux (1984) descrie existența a două forme de reeducare , prima este cea
curentă, obișnuită în mediul de detenție și a doua, educația avansată care presupune o înaltă
competență profesională și experiența adunată în penitenciar .
Atunci când vine un deținut în penitenciar cu un sentiment puternic de devalorizare,
educatorii, psihologii, supraveghetorii trebuie să -i ofere cât mai repede oportunitatea de a se
încadra în activități de grup pentru a se pune cât de cât în valoare. Activități le pot fi diverse,
precum: amenajarea straturilor cu flori din curte, recondiți onarea cărților din bibliotecă, etc.
Cu ajutorul acestor ocupații individul își va face prieteni și va avea încredere în propriile f orțe
și că poate contribui la o muncă utilă (Gheorghe, 2016).

25
Încurajarea deținuților în eforturile lor de reeducare, se face cu ajutorul sistemului de
recompense. Aceste r ecompense se aplică deținuților care au dat dovadă de străduință în
muncă și în cadr ul activităților educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și
asistență socială, al instruirii școlare și al formării profe sionale. Recompensele pot fi :
încredințarea unor responsabilități în cadrul activităților educative, culturale, te rapeutice, de
consiliere ps ihologică și asistență socială, ridicarea unei sancțiuni d isciplinare instituite
anterior, suplimentarea d repturilor la vizită și pachete, acordarea de materiale pentru activități
ocupaționale, permisiunea de ieșire din penitenci ar pentru maxim 10 zile, nu mai mult de 30
de zile pe an. Acestea le pot oferi condamnaților o motivație destul de puternică pentru
schimbare și adoptare a unui comportament pro -social (Cercel, 2009).
Cea mai mare provocare pentru programele penitenciare e ste educația morală . Aceasta
presupune o contribuție constantă și un efort destul de mare din partea personalului educa tiv,
psihologilor, sociologilor și a asistenților sociali.
Programul de dezvoltare morală depășește toate celelalte programe, și urmărește
evaluarea și transmiterea unor cun oștințe despre problemele des întâlnite la deț inuți: e vorba
despre factori, cauze, consecințe și reacții sociale față de violență, abandonul familial,
dependențe, atitudinile neadecvate privind munca, școala , asocierile infracționale (Gheorghe,
2016).
În ultima perioadă s-a ajuns la ideea necesității construirii unei me todologii specifice
de intervenț ie socială. Ace asta are ca și scop menț inerea contactului persoanelor care se află în
detenție cu mediul de supor t și cu societatea -familia și societatea fiind factorii principali ce
influenț ează întregul proces de reabilita re și r eintegrare a foștilor deținuți (Curtescu, 2011).
În următorul capitol voi analiza programele de intervenție socială , deoarece ele
contribuie direct la efectuarea unui schimb eficient de informaț ie între sistemul penitenciar și
comunitate, având un rol hotărâtor în asigurarea echilibrului emoțional al deținuț ilor. De
asemenea voi vedea ce înseamnă asisten ța post penală , cum se aplică ea în România și cât de
necesară și eficientă este în procesul de reintegrare a deținutului.
Nu în ultimul rând, voi identifica factorii ce influențează acest proces, deoarece
reintegrarea deținutului se bazează în mare măsură de mediul exterior și de atitutidea lui față
de un fost condamnat.

26
Capitolul 3
Reintegrarea socială a ex -deținuților

3.1 Programele de a sistență socială în penitenciar
Toate penitenciarele din orice țară urmăresc scopul de a ameliora și de a schimba
modul de gândire și de comportament a deținuților prin oferirea de cunoștințe, de tratamente
pentru diferite boli psihice și fizice, dezvoltându -le abilitățile ne cesare pentru o viață normală
și cinsti tă după liberare (Gheorghe, 2003 ).
Astfel, c onform Titlului 1, Art. 2 , aln.2, lit.b) din Regulamentul de organiza re și funcționare a
unităților penitenciare din 21 mai 2012, actualizat la data de 11 octombrie 2012, unul dintre
rolurile pe care le are penitenciarul este de a asigura „ evaluarea nevoilor concrete de asistență
socială, educație și terapeutice ale persoanelor private de libertate, organizarea și derularea
de programe socioeducative pentru o cât mai eficie ntă reintegrare socială după punerea în
libertate ”.
Ca urmare, programele implementate de administrația u nui penitenciar se împart în
programe de educație, programe de formare profesională și programe de terapie. Urmarea
acestor programe ajută deținuții s ă gândească și să se comporte într -un mod acceptat social,
astfel încât să nu mai comită noi infracțiuni (Gheorghe, 2003 ).
„Programele de intervenție socială contribuie la efectuarea unui schimb eficient de
informație între sistemul penitenciar și comunitate, având un rol important în asigurarea
echilibrului emoțional al deținuților ” (Curtescu, 2011 pp. 47-48).
Evaluarea, manageri erea riscurilor și aspectele l egate de bunăstarea deținuților sunt foarte
importante în derularea muncii de asistență socială în penitenciar, în special când vine vorba
de deținuți agresivi. Aceste aspecte se referă la prevenirea suicidurilor, suport ul individual,
limitarea aparițiilor comportament elor nesatisfăcătoare ale deținuților, etc. (Rachieru, 2009)
Conform clasificării propuse de D.L.MacKenzie , programele educative și de intervenție
socială se împart în 6 categorii:
1. neutralizarea – presupune a reduce capacitatea delincventului de a mai comite alte
infracțiuni

27
2. disuasiunea – pedepsele au consecințe neplăcute care îi pot face pe delincvenți să
renunțe la infracțiuni
3. readaptarea – delincventul participă la programe care au ca și scop schimbarea
modului de gândire, sentimentele și comp ortamentele
4. măsuri de control în comunitate – se referă la măsurile de supraveghere prin care
delincventul este împiedicat să particie la acte infracționale
5. structură, disciplină și stimulare – totalitatea activităților fizice și mentale, cu scopul
de a influența pozitiv atitudinile infractorului
6. readaptarea și măsuri de control – totalitatea metodelor de tratament, supraveghere și
restrângerea libertății (Mackenzie, 1997 apud Gheroghe, 2003 ).
Activitățile și porgramele de asistență socială în peniteciar p ot fi atât individuale cât și
de grup. Lucru în grup este adresat pentru rezolvarea unor probleme comune pentru unu
anumit număr de deținuți (ex. managerierea furiei și anxietății) sau a unor probleme
specifice (ex. consumul de droguri). Programele sunt di sponibile în fiecare arie
problematică ce necesită lucru în grup. Întâlnirile de grup trebuiesc dublate cu întâlniri
individuale și de suport pe tot parcursul perioadei de încarcerare.
Lucrul individual începe de la rezolvarera problemelor familiale și păstrarea legăturii
cu lumea exterioară, până la acumularea abili tăților și cunoștințelor necesare pentru ca
deținutul să aibă o reintegrare mult mai ușoară după liberare (Rachieru, 2009) .
Activitățile desfășurate de către asistentul social din penitenciar sunt foarte complexe.
Ele reprezintă primul pas spre micșorarea recidivei și vizează reintegrarea socială a
deținuților. În penitenciar, programele aplicate de către asistentul social s unt obligatorii și
ele sunt următoarele:
 ALF AZ – acest program este adresat deținuților analfabeți și se realizează prin cursuri
intensive și au ca și scop:
– de ai învăța pe deținuți să scrie și să citească
– de a le dezvolta gândirea independentă
– dezvoltarea abilităților de socializare
 INSTAD -adaptarea instituționalizată a persoanelor aflate în penitenciar. De acest
program beneficiază deținuții nou -intrați și presupune:
– Familiarizarea persoanei condamnate cu mediul penitenciar

28
– Reducerea efectului psihologic negativ produs de condamnare
– Câștigarea încredereii deținutului
– Structurarea programelor pentru fiecare persoană în funcție de nevoile și capacitățile
de care dispune.
 CEB – educația bunului cetățean. Programul vizează:
– asimilarea cunoștințelor legate de structura și funcționalitatea legilor, ca instrument de
acțiune asupra comportamentelor umane
– asimilarea cunoștințelor despre drepturile omului
– dezvoltarea simțului de respect față de stat și lege
 DIFICIL – programul se referă la întreținerea și dezvoltarea legăturilor cu mediul
exterior (familia, comunitatea). Scopuirle programului sunt:
– reducerea diferențelor dintre viața din penitenciar și viața exterioară
– menținerea și ameliorarea legăturilor cu familia
– informarea periodică a deținuților în ceea ce prive ște derularea vieții sociale și
familiale
– redobândirea unor sensuri existențiale importante cum ar fi: familia, comunitatea
– stimularea interesului deținutului pentru viața comunității
 PROLIB – pregătirea deținutului pentru liberare. Scopul programului este de a sprijini
deținutul în vederea reintegrării sociale prin întărirea abilităților sociale și a
comportamentelor pro -sociale. Acest program face legătură cu asistența post -penală și
se realizează de către specialiștii în asistența psihosocială și socio -educativă. Acest
program are ca și obiective medierea relației cu membrii familiei sau alți agenți
comunitari, evaluarea psiho -comportamentală și întocmirea referatului de evaluare
psihosocială pentru liberarea condiționată, informare cu privire la posibilit atea de a
solicita, după liberare, includerea în programe speciale de consiliere vocațională și
orientare socio -profesională prin intermediul serviciilor de probațiune (Sandu, 2016) .
 DERIS – programul se adresează persoanelor depresive și tinde de a diminua starea de
depresie a deținuților ex puși la un grad înalt de suicid. Scopurile programului sunt:
– asigurarea tratamentelor
– satisfacerea unor nevoi speciale ale condamnaților

29
– asigurarea unor condiții satisfăcătoare de viață, a posibilității dezvoltării aptit udinilor și
deprinderilor în vederea reintegrării sociale
– întărirea sentimentului de echitate socială
– minimalizare a efectelor grele ale închisorii
 SRADA V – programul este adresat deținuților ce au dizabilități mentale sau fizice,
deținuților dependenți, homosexuali, deținuților insuficie nt educați. Reprezintă
asistență specială, prin oferirea de ajutor terapeutic și recuperator.
 EDUCOLEX – acest program se aplică tuturor deținuților și are ca și scop educația
juridică prin:
– Prevenirea infracțiunilor și altor comportamente anti -sociale
– Cunoașterea legilor și respectarea lor
– Cunoașterea și respectarea drepturilor tuturor cetățenilor (Rachieru, 2009).
Persoanele care și -au finalizat pedeapsa sau persoanele care sunt liberate condiționat
beneficiază de asist ența post penală care este oferită de către instituț iile de stat (Stănișor,
2002).

3.2 Asistența și consilierea post -penală
„Asistenț a post -penală este un proces ce urmărește reintegrarea fostului deținut în
societate și cuprinde toate serviciile de care acesta poate beneficia pentru a atinge acest
scop”(Durnescu, 2009, p.173).
Deținutul aflându -se o perioadă destul de mare în spatele gratiilor, pierde capacitățile
de interacțiune în viața socială. Birourile de probațiune sunt cele care desfășoară activități de
pregătire pentru liberare și acordă persoanelor condamnate servicii de asistență și consiliere
post-penală. Pentru eficiența acestui proces este necesară o e valuare a necesităților
beneficiarului, după care, se planifică acțiunile de reintegrare socială a fostului condamnat
(Zaharia, Stey, Popa, Popa, 2011).
Importanța personalului ce se ocupă de asistența post -penală a condamnaților este
majoră, obiectivul general al lor este de a crea o situație care să -i permită clientului să -și
gândească problemele cu claritate și să -și trăiască viața cu o mai multă chibzuință și
raționament. Individul trebuie ajutat să găsească soluții personale pentru o situ ație la care nu
se poate adapta (Țica, Roth, Mezei, 2012).

30
Asistența post -penală se regăsește ca fiind o ramură de bază ale asistenței
psihosociale în probațiune. Asiste nța post -penală se află într -o strânsă le gătură cu
supravegherea , care urmăresc efectuarea anumitor tipuri de activități: evaluarea psihosocială,
consilierea, programele comunitare (aflate în colaborare cu instituțiile din comunitate) ,
estimarea riscului și asistarea persoanelor cu probleme speciale. Consilierea post -penală poate
fi de mai multe tipuri : consiliere motivațională, consiliere focalizată pe schimbarea atitudinal –
comportamentală, consilierea axată pe rezolvarea de probleme, consilierea vocațioală.
Programele comunitare au un rol esențial în activarea comunității locale, în vederea
reabilitării și incluziunii sociale a beneficiarilor, în paralel cu asigurarea securității publice
(Sandu, 2016) .
„Supravegherea oferă structura și stimulentele necesare pentru a -i ține pe cei recent
eliberați din închisoare focalizați asupra acelor activități care le oferă posibilitatea de a nu se
mai implica în infracțiuni. Ofițerii de supraveghere îi pot ajuta pe acești indivizi, fie prin
referirea lor către anumite programe educaționale și de tratament, fie pot servi ca intermediari
pentru a -i sprijini să beneficieze de servicii sociale ori de un loc de muncă (Piehl și LoBuglio,
2005 apud Dâmboeanu, 2011, p.300 ).
În timpul asistenței post -penale, indivizii beneficiază, de programe de intervenție
special inițiate, în baza unor protocoale de colaborare încheiate la nivel central (Administrația
Națională a Penitenciarelor și Direcția Națională de Probațiune), cât și în baza unor proiecte –
program de intervenție realizate în colaborare cu i nstituțiile și organizațiile din cadrul
comunității (Sandu, 2016) .
Asistența post-penală este un proces în care accentul cade pe consilierea vocațională,
pe suport, orientare și îndrumare.
Aceasta include următoarele tipuri de servicii : (Durnescu, 2009, p .173)
– sprijin pentru obținerea acetelor de identitate ;
– sprjin pentru procurarea unei locuințe sau a unui adăpost temporar ;
– sprijin pentru obținerea unui loc de muncă, a unei calificări sau a unui venit minim ;
– sprijin pentru continuarea studiilor, în special pentru minorii și tinerii liberați
condiționat ;
– sprijin pentru înlăturarea izolării sociale ;

31
Procesul de asistență post -penală este unul destul de complex, care își are începutul încă
din penitenciar. Procesul de reabilitare socială se face de la i nterviu până la închiderea cazului.
Deci acest proces de reabilitare cuprinde 4 etape: (Durnescu, 2009)
 Interviul de liberare
Această etapă se face cu 30 zile înaintea liberării deținutului. În timul interviului se realizează
evaluarea finală a programelo r pe care le -a urmat deținutul în timpul detenției. Tot aici se
identifică nevoile de intervenție (locuința, locul de muncă, un venit minim decent, rezolvarea
problemelor legate de familie și comportament, un sistem de sprijin și suport). La acest
interviu participă atât asistentul social, educatorul cât și consilierul de porgațiune. Ei
realizează împreună planul de intervenție, unde sunt formulate obiectivele SMART.
 Programul intensiv de pregătire pentru liberare
Se face pe o durată de 30 zile în care se realizează următoarele activități:
 Întâlniri frecvente între deținut și consilierul de probațiune ;
 Continuarea programelor, care au fost începute în perioada anterioară;
 Aplicarea planului de inte rvenție stabilit în etapa anterioară;
 Acordarea unor învoiri deținuților pentru liberare provizorie, necesare ca deținutul să
parcurgă o perioadă tranzitorie de la detenție la liberare;
 Identificare resurselor materiale și financiare necesare primelor zile după liberare;
 Stabilirea primei întâlniri după liberare cu consilierul de probațiune;
 Preluarea clientului de către consilierul de probațiune
Etapa aceasta este realizată în primele 7 zile după liberare. În cadrul primelor întâlniri sepun
în discuție problemele legate de adaptare dar se întreprinde și planul de asistare ce cuprinde și
pregătirea clientului pentru închiderea dosarului (eliminarea dependenței clientului față de
consilier, identifică resursele de care dispune clientul pentru rezolvarea unor probleme).
 Închiderea cazului
Etapa se realize ază din momentul în care consilierului îi este evident faptul că clientul nu mai
are nevoie de sprijinul lui . Intervenția este una de succes atunci când clientul:
 Are un adăpost;
 Are un loc de muncă și venit suficient;
 Are un sistem de sprijin și suport ps ihologic;
 Dispunde de oportunități de petrecere a timpului liber constructive;

32
Colaborarea dintre unitatea penitenciară și serviciul de probațiune este foarte
importantă în procesul de reintegrare socială a unui fost condamnat. Continuitatea asistării
condamnatului și după liberare joacă un rol semnificativ în obținerea unei integrări eficiente
dar și în micșorarea riscului de recidivă.
Psihologul de la Penitenciarul Mărgineni, menționează: „ dacă l -ai lăsat la poartă și nu are
unde merge și lumea de pe stradă îl înjură și îl arată cu degetul, păi omul ăla chiar nu are
nici o șansă. Acesta se va întoarce în același mediu social în care nu a avut, prob abil, nici o
restricție ” (Dâmboe anu, 2011, p .306).

3.3 Factori care influențează procesul de reintegrare a persoanelor liberate din detenție
Anturajul social joacă un rol semnificativ de mare în reușita adaptării sociale a
persoanelor liberate din detenție. Apariția relațiilor de natură socială între individul care a
comis infracțiuni și membrii a diferitor grupuri sociale depinde foarte mult de atitudinea pe
care aceștia o adoptă față de el. Atitudinea grupurilor sociale sau a fiecărui individ component
al acestor grupuri, poate să determine ap ariția unui anumit tip de răspuns din partea fostului
infractor. Reacția de respingere a societății stabilește o contrareacție din partea infractorului,
care mai apoi se manifestă prin încălcarea normelor legale. De aici și apare dificultatea pentru
un fos t infractor de a se rupe din mediul infracțional și a se integra în societate (Rusu, Osadcii,
2015).
În întregul proces de reintegrare contribuie influența atât a factorilor individuali
(personalitatea individului) cât și situaționali (de context) (Țica, Roth, Mezei, 2012).
Cauzele inadaptării în mediul social a acestor persoane sunt probleme legate de
adaptare în societate (stigmatizarea), dificultăți de reintegrare în familie, dificultăți
întâmpinate în găsirea unei locuințe, a unui loc de muncă (Muraru, 2015) .
Etichetare a și stigmatizarea sunt factori de tip situaționali și sunt cei mai principali în
influențarea procesul de reintegrare a foștilor condamnați . Ceilalți oameni încearcă să evite de
a avea unele relații cu ei. Individul astfel etich etat devi ne un marginal. Statistica dovedește că
majoritatea persoanelor din societate nu și -ar dori să aibă în calitatea de prieten, veci n sau
rudă, un fost condamnat ( Ciobanu, Groza, 2002 apud Rusu, Osadcii, 2015).
Societatea percepe pericolul, acesta provoacă teamă și duce la un răspuns apărător ce
este exprimat prin îndepărtarea de persoana pe care o percep ei ca fiind un potențial pericol.

33
Îndepărtarea se manifest ă în diferite feluri: distanțare afectivă, învinuire, blamare, neacceptare .
Un alt fa ctor ce influenț ează reintegrarea fostului deți nut este legat de excluziunea pe
piața muncii . Unii foști condamnați recurg repetat la activitățile infracționale, deoarece nu au
posibilitatea de a obține venituri în mod legal datorită stigmatului asociat ca zierului judiciar cu
care sunt priviți de unii angajatori . Ei consideră acești oameni că sunt periculoși și de
neîncredere pentru a putea face parte din câmpul muncii (Dâmboeanu, 2010).
Foștii condamnați se confruntă cu o mulțime de probleme din partea colectivului de
muncă din care fac parte, cum ar fi: discriminare salarială, restricții pentru avansare în funcție,
etichetare prin supraveghere excesivă, izolarea d e către colegi (Rusu, Osadcii, 2015).
Angajatorii sunt foarte reticenți să lucreze cu perso anele care au fost încarcerate , din
cauza temerii ca aceștia să nu comită noi infracțiuni la locul de muncă, ori consideră că nu au
pregătirea necesară să facă față cerințelor impuse de această muncă (Petersilia, 2005 apud
Dâmboeanu, 2011).
Pentru acești oameni care au executat o pedeapsă privativă de libertate, poate că cel
mai important lucru este atitudinea familiei și apropiaților față de ei. „Mulți dintre deținuți
susțin că au fost uitați de părinții lor și de prieteni. Cei care și -au în temeiat o familie au fost
părăsiți de partenerii de viață și renegați de copii, care au ajuns să îi considere o rușine pentru
familia lor” (Dâmboeanu, 2010, p.90).
Din cauza acestei reputații pe care o au după liberare, „foștii pușcăriași”, nu au nici pe
viitor șanse de a mai întemeia o familie, și practic, nu au nici șanse de a se mai integra în
anturajele bune ale societății. Acestea reprezintă factori care îi determină să comită alt e
infracțiuni. Familia și copiii reprezintă factori moderatori ai crimin alității. Un condamnat
pentru omor, bărbat, 43 ani, din Penitenciarul Giurgiu afirmă: „ dacă nu eș ti ac ceptat în
comunitatea respectivă , în c are ai umblat, în care ai copilărit , în care ai trăit, automat te
atașezi mult de persoana care te acceptă. Ș i în momentul în care anturajul e rău, dar te
acceptă, te formezi după el. Dacă prietenul bun își întoarce spatele și vezi că un amărât te
acceptă, te respectă, îț i pune masa, contin ui cu el. Și atunci te formezi după el. Și ajungi să
faci mai departe infracțiuni , să te apuci de droguri, de prostii ” (Dâmboeanu, 2010, p.91) .
Reintegrarea socială înseamnă într -un sens destul de important reacceptarea de către
familie și depinde de disponibilitatea familiei de a susține material și moral persoana care a
ispășit o faptă penală . Menținerea relațiilor cu familia , iar acolo unde este cazul îmbunătățirea

34
relațiilor cu familia este un obiectiv prioritar pentru reinserția socială a persoanei private de
libertate (Pachet informativ, f.a.) .
În prezent un alt rol important în ceea ce privește integrarea socială a unei persoane
liberate din detenție îl au organizațiile . În România s -a constat că ne confruntăm cu
insuficiența programelor de supravegheve și asistența socială, care sunt menite să asigure
suportu l pentru obținerea condițiilor fundamentale: o locuință și un loc de muncă (Baluță,
2012).
Unii infractori nu au nici mă car acte de identitate. Din cauza lipsei unei loc uințe este
aproape imposibil de a -ți obț ine documentul de identitate. Astfel, apare și problema din cauza
căreia foștii infractori nu se pot angaja și sunt nevoiți , oarecum , să comită din nou infracțiuni
pentru a supraviețui (Dâmboeanu, 2010).
Implicarea ofițerilor de supraveghere îi pot sprijini pe acești o ameni în a beneficia de
anumite servicii sociale care include și găsirea unui spațiu locativ (Dâmboeanu, 2011).
Mass -media este un alt factor puternic de influențare dar și schimbare a
comportamentelor individuale și colective. Mijloacele de comunicare nu sunt doar niste surse
de informare, ci și un mijloc puternic de influențare a tutu ror domeniilor vieții sociale. Asupra
procesului de reintegrare, mass -media , cu cât mai mult va tipări materiale ce vor cuprinde
informații și judecăți de valoare prin prisma reintegrării despre toate perioadele din viața unui
infractor, cu atât opinia publicului se va forma cu mai puține prejudecăți și idei preconcepute
(Rusu, Osadcii, 2015).
Informarea societății cu privire la caracteristicile indivizilor stigamtizați este deosebit
de importantă pentru a elimina stereotipurile cu privire la aceștea. Totuși nu mereu informarea
este suficientă pentru a reduce respingerea societății.
„Rolul comunității în managementul reintegrării foștilor condamnați, prin reunirea
forțelor u nor instituții precum micii întreprinzători, furnizorii de servicii, școlile și instituțiile
civice, este major. Politicile corecționale ar trebui extinse și în afara gratiilor și ele ar trebui să
vizeze reintegrarea deținuților în familiile, comunitățile și locurile de muncă pe care le -au
părăsit temporar” (Țica, Roth, Mezei, 2012, p.97).
Deci pentru a reuși în a integra un fost deținut în societate și pentru a micșora riscul de
recidivă , foștii deținuți trebuie să beneficieze de următoarele servicii : (Dur nescu, 2009)
– Sprijin pentru obținerea actelor d e identitate;

35
– Facilitarea accesului la o locuință sau cel puțin la un adăpost temporar;
– Sprijin pentru obținerea unui loc de muncă sau a unui venit minim;
– Înlăturarea izolării sociale și a discriminării;
Șansele de reintegrare și de evitare a recidivei sunt mai ridicate în contexte le sociale
care oferă aceste servicii pentru cei ce au fost liberați din detenție ( Țica, Roth, Mezei, 2012).
Singurătatea este un mod deficient de existe nță umană, o realitate – nu o regulă.
Elementul cheie al succesului social constă într -un număr cât mai mare de relații . De cele mai
multe ori eliminarea infractorului din grupurile sociale, face imposibilă reintegrarea sa
ulterioară, în ciuda oricărui serviciu pe care îl primește , iar finalitatea pedepsei privative de
libertate se dovedește a nu fi atinsă.

36
Capitolul 4
Atitudinea studenților față de persoanele liberat e din penitenciar

Având în vedere că viitorul va fi construit de prezenții studenți și că în majoritatea
cazurilor viața socială și nu numai este pusă în mâinile noastre, am făcut referire la măsurarea
atitudinii pe care o au studenții în raport cu un fost condamnat. O astf el de analiză este
importantă, deoarece cum am specificat în partea teoretică, reușita reintegrării unui fost
deținut este posibilă doar cu acceptarea lor de către societate eliminând discriminarea,
marginalizarea și excluderea lor în general. Totodată, a titudinea pe care o are societatea este
cea care va determina și gradul de recidivă a unui fost condamnat. Deci, o atitudine pozitivă
sau din potrivă, o atitudine negativă a viitorilor angajatori sau angajați, a membrilor familiei, a
prietenilor sau a simp lilor vecini față de un fost deținut, pot determina micșorarea sau sporirea
gradului de criminali tate – o problemă gravă și actuală.
4.1 Scopul cercetării
Societatea are un rol foarte important în reintegrarea foștilor condamnați, astfel că nu
este suficient ca cei care au savârșit infracțiuni să își dorească să se întoarcă în societate ci și
setul de atitudini, receptarea socială a infracționalității își spune cuvântul.
Astfel, scopul principal al cercetării mele este măsurarea atitudinii pe care o au
studenții din cadrul Universității Transilvania din Brașov în raport cu un fost condamnat
liberat din penitenciar.
4.2 Obiectivele cercetării
Stabilirea obiectivelor cercetării am făcut -o în funcție de ceea ce eu doresc să aflu în
urma cercetării, astfel, obiectivele cercetării reprezintă de fapt întrebările la care ar trebui să
răspundă cercetarea mea. Întrebările la care eu îmi doresc să răspundă această cercetare sunt
legate în special de diferențele de atitudini existente la studenții Universității Transilvania din
Brașov în funcție de anumite caracteristici.
Obiectivele cercetării sunt următoarele:
O1. Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii deținuți, în funcție de gen?

37
O2. Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii deținuți, în funcție de
facultatea pe care o urmează?
O3. Există diferențe de atitudini între studenti cu privire la foștii deținuți, în funcție de mediul
de provenie nță?
4.3 Universul cercetării
Universul cercetării asupra căruia vor fi generalizate rezultatele cercetării este format
din studenții universității Transilvania din Brașov. Unitatea de analiză sau de cercetare este
reprezentată de studenți, iar unitatea de eșantionare de facultatea din cadrul căreia vor fi
selectați studenții. Selectarea eșantionului am făcut -o și pe baza următorului criteriu: studenți
ai universătiții Transilvania din Brașov ce își fac studiile la ciclul licență, zi.
Subiecții vor fi info rmați de faptul că vor participa la o cercetare și, de asemenea, că
toate informațiile oferite de ei sunt confidențiale și vor fi folosite numai în scop metodologic.
De aici reiese faptul că cercetarea va fi una de tip participativ, în care subiecții sunt conștienți
că iau parte la un studiu.
4.4 Metodologia cercetării
Știind că orice cercetare se face cu scopul de a obține răspunsuri la una sau mai multe
întrebări (obiectivele cercetării), în funcție de acestea, alegerea se face între cercetărea
cantitativistă și calitativistă . Tipul de cercetare care poate răspunde la obiectivele propuse de
mine este cea cantitativistă de tip corelațional .
Metodele prin care pot fi realizate cercetările de tip cantitativist , în sociologie și în
celelalte științe sociale umane, sunt metoda observației, metoda anchetei , metoda
experimentului și metoda analizei de conținut, fiecare cu tehnicile și procedeele aferente. Iar
având în vedere caracteristicile universului cercetării și obiectivele cercetă rii, metoda optimă
este metoda anchetei.
Tehnica pe care o voi folosi este tehnica chestionarului . În ceea ce privește procedeul
pe care trebuie să -l folosesc având vedere tehnica aleasă, trebuie să decid între procedeul
anchetei cu chestionar autoadministrat și procedeul anchetei cu chestionar administrat prin
operator. Voi folosi procedeul anchetei c u chestionar autoadministrat, via Internet .

38
4.5 Eșantionarea și stabilirea eșantionului
Am ales eșantionarea probabilistă/ aleatoare stratificată proporțional. Această metodă
crește reprezentativitatea datorită scăderii erorii probabile de eșantionare înt rucât studenții vor
fi extrași din straturi omogene. Prin urmare omogenitatea este asigurată de stratificarea
studenților pe facultăți, iar eterogenitatea va apărea între substraturi (între studenții de la
facultățile selectate).
Cadrul de eșantionare care permite alegerea acestui tip de eșantionare este reprezentat
de raportul Rectorului universității Transilvania din Brașov pentru anul de studiu 2015 -2016
referitor la studenții și masteranzii înmatriculați (Anexa 27, Tabelul 47 ). Din cadrul acesteia
am e xtras datele necesare pentru ciclul licență pe fiecare facultate în parte ținând cont de
statutul studentului conferit de locul pe care a fost admis.
Am decis să calculez volumul eșantio nului în cazul procentelor, und e punctul de
plecare este reprezentat de cunoașterea intervalului de întredere determinat pe baza
procentelor.
Determinarea intervalului în cazul de față se face plecând de la relația:
p ± z · √(𝒑𝟏𝟎𝟎 −𝒑)
𝒏
Dacă vom nota eroarea ± față de p, cu E, atunci formula de calcul la care ajungem este:
n= 𝒛𝟐 × 𝒑 × 𝒒
𝑬𝟐
unde 𝑧2 reprezintă pătratul distribuției z corespunzător nivelului de încredere și are valoarea
1,96; P=95% și reprezintă probabilitatea de garantare a rezultatelor; 𝐸2= eroarea maximă
admisă pe care am luat -o în considerare a fost de ±5%; valoarea maximă a abat erii standard ce
se înregistrează când numărul răspunsurilor favorabile este egală cu al celor nefavorabile, deci
p = 50%. Întrucât populația de bază este omogenă (și datorită eșantionării stratificate) am
considerat că pot reduce volumul eșantionului prin alegerea erorii maxime admise ±5%.
Dacă se ia în calcul o eroare maximă admisă de ±5% pentru nivelul de încredere de 95%, care
conform tabelului distribuției x este egal cu 1,96, volumul eșantionului va fi:
(1,96)² × 50 × 50 / 5² = 384, 16=384.
După ce am stabili volumul eșantionului am calculat numărul studenților pe fiecare
facultate în parte ținând cont de locul b ugetat sau nebugetat ocupat. Volumul fiecărui
subeșantion a fost calculat prin ponderea în funcț ie de volumul total al eșantionului în funcție

39
de numărul studenților bugetați și nebugetați pe fiecare facultate. Facultățile le -am clasific at
pe 3 domenii în funcție de profil (științe inginerești, științe socio -umane, științe vocaționale).
Astfel număru l de studenți de la fiecare facultate în parte a fost calculat după formula:
X= 𝒏𝒓(𝒔.𝒑)×𝟑𝟖𝟒
𝑵𝒓(𝒕𝒐𝒕𝒂𝒍 )

Totalul de studenți chestionați în funcție de profil este:
1. Științe inginerești = 209;
2. Științe socio -umane = 119;
3. științe vocaționale = 56;
4.6 Instrumentul
Instrumentul pe care îl voi folosi pentru a măsura variabilele în metoda anchetei este
întrebarea . Când vine vorba de fidelitatea la nivelul întrebărilor, trebuie să evităm greșeala de
a întreba ceva, iar subiecții noștri să înțeleagă altceva. Regulile, instrucțiunile, restricțiile și
prudențele pentru asigurarea fidelității la nivelul întrebărilor sunt valabile pentru toate
întrebările pe care le folosim, indiferent de funcț iile pe care acestea le îndeplinesc în
chestionar. Având în vedere obiectivele cercetării, o să măsor atitudini. Scalele de atitudini fac
parte din sub -clasa procedeelor de anchetă versatile incomplete și sunt destinate să măsoare
atitudinile.
Pentru a mă sura atitudini față de foștii infractori am ales să utilizez instrumentul creat
de Melvin, Gramling și Gardner (1985) – Scala Attitudes Toward Prisoners (atitudinea față de
infractori) utilizat în majoritatea cercetăr ilor întreprinse până în prezent . Atitud inea față de
infractori se referă la gradul de acceptanță sau de respingere de către comunitate a persoanelor
care au încălcat legea. Rezultatele cercetării lui Melvin, Grambling și Gardner (1985),
consideră că doar o parte din infractori sunt cu adevărat periculoși, că majoritatea infractorilor
sunt victimele circumstanțelor și că s -ar înțelege bine cu destul de mulți infractori. O atitudine
suportivă se remarcă și din faptul că dacă tratezi cu respect un infractor și el te va trata cu
respect. O persoană care are o atitudine suportivă față de infractori are încredere în faptul că
aceștia pot fi reabilitați și că dacă au o purtare bună în închisoare, ei ar trebui eliberați
condiționat (Muraru, 2015).

40
Scala cuprinde 36 itemi sub forma unei scale Likert în 5 trepte. S -au folosit întrebări
închise. Scala conține cinci trepte, adică cinci variante de răspuns: varianta 1. „dezacord
total”, 2. „dezacord”, 3. „indiferent”, 4. „acord” și 5. „acord total”.
Ca metodă de operare, o să invit subiecții să aleagă dintre variantele 1 -5, varianta care
li se potrivește cel mai bine, marcând diferențe de intensitate.
4.7 Analiza și interpretarea datelor
După aplicarea chestionarelor, mai exact, recuperarea acestora de la respondenți, având
în vedere că am folosit procedeul anchetei cu chestionar autoadministrat, via Internet, u rmează
introducerea acestora în baza de date, adică în SPSS. După ce baza de data este gata și conține
toate chestionarele aplicate, voi putea să extrag datele care mă interesează pentru a le
interpreta.
Cercetarea s -a efectuat pe un eșantion de 384 respondenți. Media de vârstă a
respondenților este egală cu 21.80, iar valoarea modală a vârstei este 22. Dintre acestia 55, 7%
au fost studente și 44,3 studenți; 63,8% provin din mediul urban, iar 36,2% din mediul rural.
54,4% își fac studiile la științe inginerești, 31% la științe socio -umane și 14,6% la științe
vocaționale. Majoritatea studenților, 28,9%, își fac studiile în anu l III.
a) Obiectivul 1 -Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii deținuți, în
funcție de gen?
Pentru a răspunde acest ei întrebări se aplică testul x ² (Chi pătrat) între întrebarea 1 din datele
demografice (care este sexul tău?) și întrebările 1 ,3,5, 9,13, 20,23, 26, 27, 31, 32, 34 din scala
de evaluare din chestionarul atașat la Anexa 1 . Consider că aceste întrebări pot descrie cel mai
bine atitudinea studenților.
 Întrebarea 1. Deținuții sunt altfel decât majoritatea oameni lor.
Conform Tabelului 1 din Anexa 2 , atât studenții de sex masculin cât și cei de sex feminin,
sunt dezacord cu această afirmație, ceea ce presupune că majoritatea studenților îi consideră pe
deținuți ca fiind la fel ca și ceilalți oameni ce nu au comis infracțiuni. Astfel depistăm o
atitud ine pozitivă.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste d ouă variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și atitudine a în legătură cu
faptul că deținuții sunt altfel decât majoritatea oamen ilor.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și atitudine.

41
Conform prelucrării statistice din Tabelul 1.2 din Anexa 2 valoarea lui x² calculat = 8.89,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă Ho.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și afirmaț ia că
deținuții sunt altfel decâ t majoritatea oamenilor.
 Întrebarea 3 . Deținuții nu se vor schimba niciodată .
Analizând Tabelul 2 din Anexa 2 , putem depista faptul că atât studenții se sex masculin
cât și cei de sex feminin sunt dezacord cu faptul că deținuții nu se vor schimba niciodată. Deci
putem deduce că au o atitudine suportivă față de un deținut, considerând că ei se pot schimba.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și atitudinea în legătură cu
faptul că deținuții nu se vor schimba niciodată
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și atitudinea în legătură cu
faptul că d eținuții nu se vor schimba niciodată.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 2.1 din Anexa 3 valoarea lui x² calculat = 6.54,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² c ritic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă Ho.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și afirmația că
deținuții nu se vor schimba niciodată .
 Întrebarea 5. Deținuții au sentimente și emoții la fel ca toți oamenii.
Depistez și de această dată, conform Tabelului 3 din Anexa 3 faptul că studenții manifestă
o atitudine pozitivă față de deținuți, deoarece atât studenții de sex masculin cât și cei de sex
feminin sunt total de acord cu afirmația că deținuții au se ntimente și emoții la fel ca noi toți.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și atitudine a în legătură
cu faptul că deținuții au sentimente și emoții la fel ca toți oamenii .
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și atitudine a în legătură cu
faptul că deținuții au sentimente și emoții la fel ca toți oamenii.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 3.1 din Anexa 4 valoarea lui x² calculat = 7.53 ,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă Ho.

42
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și afirmația că
deținuții au sentime nte și emoții la fel ca toți oameni i.
 Întrebarea 9. „Întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul .”
Din Tabelul 4 , Anexa 4 putem depista că majoritatea studenților de sex feminin sunt
indecise în legătură cu af irmația „întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul”, iar
majoritatea studenților de sex masculin sunt dezacord cu afirmația dată. Astfel, bărbații tind
mai mult în a avea o atitudine mai pozitivă.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și atitudinea în legătură
cu afirmația dată.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și atitudinea în legătură cu
afirmația dată .
Conform prelucrării statistice din Tabelul 4.1 , Anexa 4 valoarea lui x² calculat = 9.30 , pentru
4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libert ate, x² critic = 9,49. Se observă că x² calculat este
mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă Ho.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și afirmația că
dacă „îi întinzi unui prizonier mâna el âți va lua tot brațul”.
 Întrebarea 13. Să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
Tabelul 5 din Anexa 5 ne reflectă faptul că atât studenții cât și studentele sunt dezacord că
a încerca a reabilita un deținut este o pier dere de timp și de bani. Deci, ei consideră că un
deținut necesită a fi reabilitat.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și faptul că a rea bilita un
deținut este o pierdere de timp și de bani.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și faptul că a reabilita un
deținut este o pierdere de timp și de bani.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 5.1 , Anexa 5 valoarea lui x² calculat = 6.88, pentru
4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x² calculat este
mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă Ho.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și faptul că a
reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.

43
 Întrebarea 20. Există câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
Conform Tabelului 6 din Anexa 5 , atât studenții de sex masculin cât și cei de sex
feminin, snt indeciși cu privire la faptul dacă ar putea să aibă încredere în câțiva dintre
deținuți.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și dacă există câțiva
deținuți în care aș putea avea încredere.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și dacă există câțiva deținuți
în care aș putea avea încredere.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 6.1 , Anexa 6 , valoarea lui x² calculat = 3.72, pentru
4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x² calculat este
mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă Ho.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variab ila gen și fapt ul că ar
putea să aibă studenții încredere în câțiva dintre deținuți.
 Întrebarea 23. Nu m -ar deranja să locuie sc în preajma unui fost deținut.
Datele statistice din Tabelul 7 , Anexa 6 , arată că atât studenții de sex masculin cât și cei
de sex feminin afirmă că snt acord cu faptul că nu i -ar deranja să locuiască în preajma unui
fost deținut. Deci, putem spune că iarași depistăm o atitudine suportivă față de un fost deținut.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am apli cat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și dacă m-ar deranja să
locuiesc în preajma unui fost deținut.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și dacă m-ar deranja să
locuiesc în pre ajma unui fost deținut.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 7.1, Anexa 6 valoarea lui x² calculat = 2.00,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0 .
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabi la gen și dacă m -ar
deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.

44
 Întrebarea 26. Majoritatea deținuților au aceeași valoarea ca și noi toți ceilalți oameni.
Conform Tabelul 8 din Anexa 7 , studenții cât și studentele susțin că sunt de acord cu
faptu că majoritatea deținuților au aceeași valoarea ca și noi toți ceilalți oameni. Pot spune că
studenții nu -i desprețuiesc pe deținuți, având o atitudine suportivă .
Pentru a vedea dacă există asocie re între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și că majoritatea
deținuților au aceeași valoarea ca și noi toți ceilalți oameni.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și că majoritatea deținuților
au aceeași valoarea ca și noi toți ceilalți oameni.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 8.1 , Anexa 7 , valoarea lui x² calculat = 2.30, pentru
4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x² calculat este
mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0 .
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și că
majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
 Întrebarea 27. Niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o
persoană fostă deținută.
Conform Tabelului 9 din Anexa 7 , atât studenții de sex masculin cât și cei de sex feminin
sunt indeci și cu privire la afirmația: niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiiii mei să
întâlnească o persoană fostă deținută.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am ap licat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și niciodată nu mi -aș dori
ca unul dintre copiii mei să întâlnească o persoană fostă deținută.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și niciodată nu mi -aș dori ca
unul dintre copiii mei să întâlnească o persoană fostă deținută.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 9.1 , Anexa 8 , valoarea lui x² calculat = 6.15,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0 .
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și niciodată nu
mi-aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlne ască o persoană fostă deținută.

45
 Întrebarea 31. În general deținuții sunt oameni răi.
Tabelul 10 din Anexa 8 , reflectă faptul că atât studenții cât și studentele sunt dezacord cu
faptul că deținuții sunt oameni răi, ceea ce ne demonstrează că studenții de ambele sexe
manifestă o atitudine pozitivă față de deținuți.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și faptu l că deținuții sunt
oameni răi.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și faptul că d eținuții sunt
oameni răi.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 10.1 , Anexa 8 , valoarea lui x² calculat = 7.96 ,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0 .
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între varia bila gen și faptul că
deținuții sunt oameni răi.
 Întrebarea 32. Majorit atea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
După cum se observă în Tabelul 11 din Anexa 9 , majoritatea studenților de sex masculin
și de sex feminin sunt de acord cu faptul că persoanele deținute pot fi reabilitate. Acest fapt ne
demonstrează că studenții au încredere în faptul că deținuții pot fi reabilitați, manifestând o
atitudine suportivă.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și că majoritatea
persoanelor deținute pot fi reabilitate.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și că majoritatea persoanel or
deținute pot fi reabilitate.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 11.1 , Anexa 9 , valoarea lui x² calculat = 6,25,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și că
majoritatea persoanelor deț inute pot fi reabilitate.

46

 Întrebarea 34 . Mi-aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
Conform Tabelului 12 din Anexa 9 , atât studenții cât și studentele sunt total dezacord cu
afirmația „mi -aș dori să mă asociez cu unii deținuți”. Putem deduce că majoritatea studenților
de ambele sexe nu și -ar dori să colaboreze cu un deținut sau fost deținut.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila gen și și dacă mi -aș dori să mă
asociez cu un deținut.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila gen și dacă aș do ri să mă asociez
cu un deținut.
Conform prelucrării st atistice din Tabelul 12.1 , Anexa 11 , valoarea lui x² calculat = 7, 24 ,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49. Se observă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În con cluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila gen și că mi -aș dori
să mă asociez cu unii deținuți.
Rezultatele obiectivului 1. Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la
foștii deținuți, în funcție de gen?
În urma analizării statistice făcute pentru a r ăspunde obiectivului 1 propus de mine , am
ajuns la concluzia că diferențele de gen al e studenților nu infl uențează atitudinea pe care o
manifest ă față de un fost deținut . În majoritatea cazurilor, studenții de ambele sexe au o păre re
și o atitudine suportivă în raport cu un fost deținut, însă totuși nu și -ar dori să se asocieze cu
aceștia.
b) Obiectivul 2 -Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii deținuți, în
funcție de facultatea pe care o urmează ?
Pentru a răspunde acestei întrebări se aplică testul x² (Chi pătrat) între întrebarea 3 din
datele demografice ( facultatea cărui domeniu urmezi din cadrul UNITBV ?) și întrebările
1,3,5, 9, 13, 20, 23 , 26, 27, 31, 32, 34 din scala de evaluare din chestionarul atașat la Anexa 1.
Consider că aceste întrebări pot descrie cel mai bine atitudinea studenților.
 Întrebarea 1. Dețin uții sunt altfel decât majoritatea oameni.
Conform Tabelului 13 din Anexa 10 , studenții ce urmează facultatea domeniului științelor
inginerești sunt de acord cu faptul că deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor, în timp

47
cei ce își fac studiile în domeniul științelor socio -umane și științelor vocaționae, sunt dezacord.
Deci, studenții din cadrul domeniului științelor inginerești tind să aibă o atitudine mai
negativistă față de un deținut.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și deținuții sunt altfel
decât majoritatea oamenilor.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și deținuții sunt altfel
decât majoritatea oamenilor.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 13.1 , Anexa 10 , valoarea lui x² calculat = 15,85 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mare decât x² critic. Prin urmare se respinge H0 și se acceptă H1.
În concluzie se poate afirma că există relație de asociere între variabila facultate și deținuții
sunt altfel decât majoritatea oamenilor.
 Întrebarea 3. Deținuții nu se vor schimba niciodată.
Tabelul 14 din Anexa 11 , evidențiază ideea că majoritatea studenților din cadrul celor 3
domenii de studiu sunt dezacord cu faptul că deținuți i nu se vor schimba niciodată. Deci putem
deduce că studenții au o atitudine pozitivă față de un deținut, considerând că ei se pot schimba.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat te stul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila deținuții
nu se vor schimba niciodată.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila deținuții nu
se vor schimba niciodată.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 14 .1, Anexa 11 , valoarea lui x² calculat = 15,50 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și
variabila deținuții nu se vor schimba niciodată.
 Întrebarea 5. Deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți
Conform Tabelul ui 15 din Anexa 11 , majoritatea studenților din cadrul celor 3 domenii
de studiu sunt total acord că deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți, ceea ce
presupune că emotiv, deținuții nu sunt diferențiați de către studenți de ceilalți oameni.

48
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila deținuții
au sentimente și emoții la fel ca noi toți.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila deținuții au
sentimente și emoții la fel ca noi toți.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 15.1 , Anexa 12 , valoarea lui x² calculat = 15,09 ,
pentru 8 grade de lib ertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și
varia bila deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți.
 Întrebarea 9. „Întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul”
Tabelul 16 din Anexa 12 , ne reflect ă faptul că majoritatea studenților din toate
cele 3 domenii de studiu sunt dezacord cu această afirmație ceea ce presupune că dacă îi oferi
unui prizonier ajutor, el va fi recunoscător și nu va profita.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila întinde -i
unui prizoner mâna și el îți va lua tot brațul.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila întinde -i
unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul.
Conform prelucrări i statistice din Tabelul 16.1 , Anexa 12 , valoarea lui x² calculat = 7,67 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și
variabila întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul.
 Întrebarea 13. Să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
Conform Tabelului 17 din Anexa 13 , atât studenț ii științelor inginerești, științelor
socio -umane cât și vocaționale, sunt dezacord cu afirmația că a reabilita un deținut este o
pierdere de timp și de bani, ceea ce înseamnă că studenții ce aparțin celor 3 domenii d e studiu
cred în faptul că un deținut poate fi reabilitat.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².

49
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila să încerci
a reabilita u n deținut este o pierdere de timp și de bani.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila să încerci a
reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 17.1 , Anexa 13 , valoarea lui x² calculat = 15,49 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma c ă nu există relație de asociere între variabila facultate și
variabila să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
 Întrebarea 20. Există câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
Studenții ce își fac studiile în cadrul dom eniilor științelor inginerești și științelor
socio -umane, sunt indeciși cu privire la afirmația „există câțiva deținuți în care aș putea avea
încredere”, însă majoritatea studen ților facultăților vocaționale sunt de acord (conform
Tabelului 18 , Anexa 14 ). Se depistează un grad mai mare de acceptare din partea studenților
științelor vocaționale față de deținuți.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabil a facultate și variabila există
câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila există
câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
Conform prelucrării statistice d in Tabelul 18 .1, Anexa 14 , valoarea lui x² calculat = 22,2 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mare decât x² critic. Prin urmare se respinge H0 și se acceptă H1 .
În concluzie se poate afirma că există relație de asociere între variabila facultate și variabila
întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul.
 Întrebarea 23. Nu m -ar deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
Conform Tabelului 19 din Anexa 14 , observ că studenții științelor inginerești ,
socio – umane și științelor vocaționale sunt de ac ord cu această afirmație, ceea ce înseamnă că
nu i-ar deranja să locuiască în preajma unui fost deținut , manifestând o atitudine pozitivă față
de aceștia.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².

50
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila nu m -ar
deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
H1 presupune existența u nei relații de asociere între variabila facultate și variabila nu m -ar
deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 19 .1, Anexa 15 , valoarea lui x² calculat = 15.23 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și
variabila nu m -ar deranja să locuiesc înpreajma unui fost deținut.
 Întrebarea 26. Majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
Conform Tabelului 20 din Anexa 15 , observ că studenții științelor inginerești sunt
indeciși cu privire la faptul că majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți
oameni însă, studenții științelor socio – umane și științelor vocaționale sunt de acord cu această
afirmație, ceea ce înseamnă că studenții științelor socio -umane și vocaționale au o atitudine
mai satisfăcătoare față de deținuți, considerându -i ca având aceeași valoare ca oamenii care nu
au comis infracțiuni.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații d e asociere între variabila facultate și variabila
majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila majoritatea
deținuților au aceeași valoare c a și noi toți ceilalți oameni.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 20 .1, Anexa 15 , valoarea lui x² calculat = 26.24 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mare decât x² crit ic. Prin urmare se respinge H0 și se acceptă H1 .
În concluzie se poate afirma că există relație de asociere între variabila facultate și variabila
majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni .
 Întrebarea 27. Niciodată nu mi-aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o
persoană fostă deținută.
Conform Tabelului 21 din Anexa 16 , studenții ce își fac studiile în domeniul
științelor inginerești și științelor socio -umane s unt indeciși cu privire la această afirmație, însă
studenții din cadrul domeniului științelor vocaționale, sunt dezacord cu această afirmație.

51
Deci, studenții științelor vocaționale manifestă o atitudine mai pozitivă comparativ cu ceilalți,
față de un dețin ut.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila niciodată
nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o persoană fos tă deținută.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila niciodată
nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o persoană fostă deținută.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 21.1 , Anexa 16 , valoa rea lui x² calculat = 21.42 ,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mare decât x² critic. Prin urmare se respinge H0 și se acceptă H1.
În concluzie se poate afirma că există relaț ie de asociere între variabila facultate și variabila
niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întîlnească o persoană fostă deținută.
 Întrebarea 31. În general, deținuții sunt oameni răi.
Tabelul 22 din Anexa 16 , reflectă faptul că majoritatea studenților din cadrul
celor 3 domenii de studiu sunt dezacord cu privire la afirmația că deținuții sunt oameni răi,
ceea ce exprimă o atitudine suportivă față de aceștia.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila în
general, deținuții sunt oameni răi.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila în general
deținuții sunt oameni răi.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 22.1 , Anexa 17 , valoarea lui x² calculat = 14,5,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și
variabila deținuții sunt oameni răi.
 Întrebarea 32. Majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
Conform Tabelul ui 23 din Anexa 17 , majoritatea studenților ce aparțin tuturor
celor 3 domenii de studiu, sunt de acord cu afirmația dată, ceea ce înseamnă că indiferent de
domeniul de studiu, studenții cred că o persoană deținută poate fi reabilitată.
Pentru a vedea dacă există asociere înt re aceste 2 variabile am aplicat testul x².

52
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila
majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila majoritatea
persoanelor deținute pot fi reabilitate.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 23.1 , Anexa 17 , valoarea lui x² calculat = 14,69,
pentru 8 grade de libertate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și variabila
majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
 Întrebarea 34. Mi -aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
Tabelul 24 din Anexa 18 , eviden țiază faptul că atât studenții științelor inginerești,
științelor socio -umane și științelor vocaționale sunt dezacord cu afirmația dacă și -ar dori să se
asocieze cu unii deținuț i.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila
majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila facultate și variabila majoritatea
persoanelor deținute pot fi reabilitate.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 24.1 , Anexa 18 , valoarea lui x² calculat = 15,10,
pentru 8 grade de liber tate. Pentru 8 grade de libertate, x² critic = 15,51 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila facultate și variabil a
mi-aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
Rezultatele obiectivului 2. Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii
deținuți, în funcție de facultatea pe care o urmează?
În urma analizării statistice făcute, pentru a răspunde obiectivului 2 propus de
mine, am ajuns la concluzia că în unele cazuri există diferențe de atitudini între studenți cu
privire la foștii deținuți, în funcție de facultate. Prin urmare, studenții științelor inginerești tind
să aibă o atitudine mai negativi stă comparativ cu celelalte domenii de studiu față de un fost
deținut, deoarece ei îi consideră pe deținuți diferiți de ceilalți oameni și sunt indeciși cu privire
la faptul că deținuții au aceeași valoare ca și toți ceilalți oameni. În același timp am dep istat că

53
studenții care își fac studiile în domeniul științelor vocaționale, au o atitudine mai bună faț ă de
un fost deținut. Ei ar putea avea încredere într -un deținut și nu i -ar deranja ca unul dintre copiii
lor să întâlnească o persoană fostă deținută, comparativ cu ceilalți studenți. Însă, din nou
observ, că studenții nu și -ar dori să se aso cieze cu vreo persoană deținută, dar cred un deținut
poate fi reabilitat.
c) Obiectivul 3 -Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii deținuți, în
funcție de mediul de proveniență ?
Pentru a răspunde acestei întrebări se aplică testul x² (Chi pătrat) între întrebarea 2 din
datele demografice ( care este mediul tău de proveniență ?) și întrebările 1,3,5, 9, 13, 20, 23, 26,
27, 31, 32, 34 din scala de evaluare din chestionarul atașat la Anexa 1. Consider că aceste
întrebări pot descrie cel mai bine atitudinea studenților.
 Întrebarea 1. Deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor.
Tabelul 25 din Anexa 18 , eviden țiază faptul că atât studenții ce provin din mediul urban cât și
cei din mediul rural sunt dezacord cu faptul că deținuții sunt altfel decât majoritatea
oamenilor .
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila fmediul de proveniență și
variabila deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 25.1 , Anexa 19 , valoarea lui x² calculat = 5,83,
pentr u 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor.
 Întrebarea 3. Deținuții nu se vor schimba niciodată.
Conform Tabelului 26 din A nexa 19 , studenții din ambele medii de proveniență (urban,
rural) sunt dezacord cu faptul că deținuții nu se vor schimba niciodată. Deci, studenții atât
din mediul urban cât și rural consideră că deținuții se pot schimba.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².

54
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila deținuții nu se vor schimba niciodată.
H1 presupune exi stența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila deținuții nu se vor schimba niciodată.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 26.1 , Anexa 19 , valoarea lui x² calculat = 1,36,
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila deținuții nu se vor schimba niciodată.
 Întrebarea 5. Deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți .
Tablul 27 din Anexa 20 , reflectă faptul că atât studenții ce provin din mediul
urban cît și cei din mediul rural, sunt total acord cu faptul că deți nuții a sentimen te și emoții la
fel ca noi toți , ceea ce presupune că emotiv, deținuții nu sunt diferențiați de către studenți în
funcție de mediul de proveniență.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila fmediul de proveniență și
variabila d eținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 27.1 , Anexa 20 , valoarea lui x² calculat = 3,30
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți.
 Întrebarea 9. „Întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul”
Conform Tabelului 28 din Anexa 20 , observ faptul că majoritatea studenților proveniți din
mediul urban sunt indeciși cu această afirmație, însă cei proveniți din mediul rural sunt
dezacord.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul.

55
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 28.1 , Anexa 21 , valoarea lui x² calculat = 16,06
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mare decât x² critic. Prin urmare se respinge H0 și se acceptă H1.
În concluzie se poate afirma că există relație de asociere între variabila mediul de proveniență
și variabila întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul.
 Întrebarea 13. Să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
Tabelul 29 din Anexa 21 , reflectă ideea că atât studenții proveniți din mediul urban câ t și cei
proveniți din mediul rural, sunt dezcord cu această afirmație. Astfel studenții din ambele medii
de proveniență consideră că a reabilita un deținut nu este o pierdere de timp și de bani.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 29.1 , Anexa 21 , valoarea lui x² calculat = 1,93
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila să încerci a reabilita un deținut este o pierdere de timp și de bani.
 Întrebarea 20. Există câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
Atât studenții proveniți din mediul u rban cât și cei din mediul rural, sunt indeciși cu faptul
dacă există câțiva deținuți în care ar putea avea încredere (conform Tabelului 30 din Anexa
22).
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila există câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila există câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.

56
Conform prelucrării statistice din Tabelul 30.1 , Anexa 22 , valoarea lui x² calculat = 8,27
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este ma i mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila există câțiva deținuți în care aș putea avea încredere.
Întrebarea 23. Nu m-ar deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
Conform Tabelului 31 , Anexa 22 , majoritatea studenților proveniți din mediul urban cât și
din mediul rural sunt de acord cu această afirmație, ceea ce înseamnă că nu i -ar deranja să
locuiască în preajm a unui fost deținut.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila nu m -ar deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila nu m -ar deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
Conform prelucrării statist ice din Tabelul 31.1 , Anexa 23 , valoarea lui x² calculat = 3,68
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie s e poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila nu m -ar deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
 Întrebarea 26. Majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
Conform Tabelului 32 din Anexa 23 , studen ții proveniți din mediul urba sunt indeciși cu
privire la această afirmație, comparativ cu majoritatea studenților proveniți din mediul rural
care sunt de acord cu faptul că deținuții au aceeași valoarea ca și noi toți ceil alți oameni.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila majoritatea deținuților au aceeași valoarea ca și noi toți ceilalți oameni.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 32.1 , Anexa 23 , valoarea lui x² calculat = 13,7
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mare decât x² critic. Prin urmare se respinge H0 și se acceptă H1.

57
În concluzie se poate afirma că există relație de asociere între variabila mediul de proveniență
și variabila majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
 Întrebarea 27. Niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o
persoană fostă deținută.
Tabelul 33 din Anexa 24 , evidențiază faptul că majoritatea studenților proveniți
din ambele medii (rural, urban) sunt dezacord cu afirmația: niciodată nu mi -aș dori ca unul
dintre copiii mei să î ntâlnească o persoană fostă deținută, ceea ce presupune că nu i -ar deranja
acest lucru.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila medi ul de provenie nță și
variabila niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o persoană fostă
deținută.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiii me i să întâlnească o persoană fostă
deținută.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 33.1 , Anexa 24 , valoarea lui x² calculat = 9,18
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să întâlnească o persoană fostă
deținută.
 Întrebarea 31. În general, deținuții sunt oameni răi.
Conform Tabelului 34 din Anexa 24 , atât majoritatea studenților proveniți din mediul urban
cât și cei din mediul rural sunt dezacord cu faptul că deținuții sunt oameni răi, ceea ce
presupune că studenții nu îi consideră pe deținuți ca fiind oameni răi.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila în general, deținuții sunt oameni răi.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila în general deținuții sunt oameni răi.

58
Conform prelucrării statistice din Tabelul 34.1 , Anexa 25 , valoarea lui x² calculat = 3,58
pentru 4 gr ade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila în general, deținuții sunt oameni răi.
 Întrebarea 32. Majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
Majoritatea studenților proveniți atât din mediul rural cât și urban sunt de acord cu faptul că
majoritatea persoanelor dețin ute pot fi reabilitate (conform Tabelului 35 , Anexa 25 ). Astfel,
studenții din ambele medii de proveniență consideră că majoritatea persoanelor deținute pot fi
reabilitate.
Pentru a vedea dacă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
H1 presupune existența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
Conform prelucrării statistice din Tabelul 35.1 , Anexa 25 , valoarea lui x² calculat = 8,83
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai m ic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
 Întrebarea 34. Mi -aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
Conform Tabelului 46 , Anexa 26 , atât majoritatea studenților proveniți din mediul urban cât
și cei proveniți din mediul rural sunt total dezacord cu faptul că și -ar dori să se asocieze nu
unii deținuți.
Pentru a vedea d acă există asociere între aceste 2 variabile am aplicat testul x².
H0 presupune inexistența unei relații de asociere între variabila mediul de proveniență și
variabila mi -aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
H1 presupune existența unei relații de asoci ere între variabila mediul de proveniență și
variabila mi -aș dori să mă asociez cu unii deținuți.

59
Conform prelucrării statistice din Tabelul 46.1 , Anexa 26 , valoarea lui x² calculat = 1,14
pentru 4 grade de libertate. Pentru 4 grade de libertate, x² critic = 9,49 . Se obse rvă că x²
calculat este mai mic decât x² critic. Prin urmare se respinge H1 și se acceptă H0.
În concluzie se poate afirma că nu există relație de asociere între variabila mediul de
proveniență și variabila mi -aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
Rezultatele obiectivului 3 . Există diferențe de atitudini între studenți cu privire la foștii
deținuți, în funcție de mediul de proveniență ?
Rezultatele analiz ării statistice f ăcute de mine, arată că nu există diferențe de atitudini
între studenți cu privire la foștii deținuți în funcție de mediul de proveniență. În majoritatea
cazurilor, studenții au bifat răspunsuri asemănătoare, ce denotă că au o atitudine pozitivă față
de un fost deținut, însă, iarăși se observă că studenții proveniți din ambele medii de
proveniență, categoric nu ar dori să se asocieze cu un deținut.
4.8 Concluziile cercetării cantitative
Tema tratată în prezenta cercetare este una de actualitate și din punctul meu de
vedere are o importanță majoră. Studenții reprezintă viitorul și atitudinea manifestată de ei față
de un anumit grup social problematic, poate determina evoluția pozitivă sau din contra
negativă a acestui grup. Am avut ca și obiective să cercetez dacă există diferențe de atitudine
în funcție de anumiți factori socio -demografici precum (mediul de rezidență, genul și
facultatea urmată de student). În urma analizării statistice, am ajuns la concluzia că acești
factori nu influențează într -un mod major atitudinea pe care o manifestă studenții în raport cu
un fost deținut.
Am rămas plăcut surprinsă de faptul că studenții nu au o atitudine discriminatorie
față de un deținut. Majoritatea studenț ilor manifestă acceptare , sunt suportivi și empatici față
de acest grup problematic. Mă bucură faptul că studenții cred că un deținut poate fi reabilitat și
îndreptat spre drumul cel bun. Deci, studenții au încredere în specialiștii din domeniu, ceea ce
ar fi o motivație pentru specialiști de a dezvolta acest domeniu de reabilitare și reintegrare
mult mai mult.
În legătură cu relațiile de asociere între atitudine și factorii socio -demografici, am
ajuns la concluzia că atât mediul de proveniență cât și genul persoanei nu influențează
atitudinea față de un fost deținut, deci nu au fost remarcate diferențe semnificative statistic.
Însă s -a remarcat o diferență de atitudine la studenții ce își fac studiile în domeniul științelor

60
inginerești. Ei tind să aibă o atitudine mai negativistă de cât studenții din celelalte două
domenii de studiu (socio -uman, vocațional) față de o persoană condamnată sau fost ă
condamnată , afirmând că deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor și au o atitudine
indecisă în legătură cu faptul că deținuții au aceeași valoare ca și noi toți ceilalți oameni.
Deci , există relație de asociere între domeniul de studiu și atitudine.
Un alt fapt depistat de mine este că deși studenții manifestă o atitudine suportivă, fără a pune
etichete , totuși nu și -ar dori să se a socieze cu un deținut.

61
Concluzii

Infracționalitatea deș i este un fenomen social, trebuie cercetată ca act individual, ca ac t
comis de o persoană concretă într -o situație concretă. Este vorba de o acțiune umană,
determinată de anumit e elemente: trebuințe, tendințe, motive, scopuri și în special de elem ente
ce țin de perso nalitatea umană. După cum am analizat în partea teoretică, actul infracțional ca
orice alt tip de act comportamental, reprezintă rezultatul interacțiunii dintre fact orii ce
structurează personalitatea individului și factorii externi .
Ajuns în penitenciar, problemele individului se agravează și cel mai mare șoc este
faptul că pierde contactul cu mediul exterior – cu viața normală pe care ar trebui să o trăiască.
Deși este logic ca un individ să fie pedepsit pentru faptele sale ilegale, consider că sistemul
penitenciar Române sc nu face decât să înrăutățească situația – aceasta depistând -o din numărul
extrem de mare a persoanelor care recidivează . Forța, izolarea și lipsa unei comuni cări decente
cu aceste persoane nu-l poate schimba, nu-l pot motiva și convinge spre adaptarea unui
comportament pozitiv.
Cred că, odată ajuns în penitenciar, infractorul trebuie modelat de către specialiști
psihologi, asistenți sociali ș i educatori într -un fel în care personal itatea acestui a să se dezvolte.
Dar până a se ajunge la dezvoltare, primul lucru care trebui e făcut este depistarea și rezolvarea
acelor probleme care au servit drept cauze a comiterii de infracțiuni. Programele exis tente în
penitenciar cred că ar trebui să se bazeze în cea mai mare măsură pe dezvoltarea personală.
Reintegrarea socială presupune restructurarea caracterului infractorului astfel încât
acesta să poată activa în societate fără a comite, pe viitor, infra cțiuni. Reintegrarea
condamnatului într -o comunitate este dificilă și presupune implicarea tuturor factorilor sociali
pentru ca ace asta să fie efectivă. Deoarece mulți infractori eliberați nu au legături puternice cu
familia sau comunitatea, se vor întoarce , cel mai probabil, la vechile obiceiuri. Mulți vor
comite din nou infracțiuni pentru a se susține financiar, deoarece accesul serviciilor sociale, la
o casă, un loc de muncă este aproape imposibil. Astfel, un rol major în reușita reintegrării
sociale a un ui fost infractor este asistența post – penală , care ar trebui dezvoltată mult mai mult
de către asistenții sociali și considerată de stat ca fiind ceva destul de important și serios.

62
Teoria etichetării sociale evidențiază faptul că etichetarea stopează procesl de
reintegrare și are conse cințe de declanșare a devianței și a recidivei, deoarece per soanele care
sunt etichetate ca fiind deviant e, cred în veridicitatea ei și adoptă comportamente care să se
conformeze cu această etichetă ( adoptă un rol devia nt, se alătură grupurilor care au același stil
de viață, de gândire, de norme și valori). Comunitatea joacă un rol esențial în procesul de
reintegrare, iar membrii societății trebuie să găsească un echilibru între frică, etichete și
neincrederea cauzată de reîntoarcerea prizonierilor și să le ofere un suport atât social cât și
personal.

63
Bibliograf ie
Cărți
1. Amza, T., Amza, C.P. (2008) Criminologie. Tratat de teorie și politică criminologică.
Editura Lumina Lex, București.
2. Banciu, D. (2005) Crima și criminalitatea. Repere și abordări juris -sociologice. Editura
Lumina Lex, București.
3. Bocancea, C., Neamțu, G. (1999) Elemente de asistență socială. Editura Polirom, Iași.
4. Ciobanu, I.A. (2007) Criminologie. Note curs catedra Drept penal și crimino logie.
Editura Cartdidact, Chisinău.
5. Cioclei, V. (1998) Manual de criminologie, curs universitar publicat. Editura All Beck,
București.
6. Coord. Buzducea, D., autor Szabo, A. (2010) Asistența socială a grupurilor de risc.
Capitolul 15, Greșeală, vinovăție și pedeapsă, despre reabilitarea persoanelor care au
comis infracțiuni. Editura Polirom, Iași.
7. Durnescu, I. (2009) Asistența socială în penitenciar. Editura Polirom, Iași.
8. Gheorghe, F. (2003) Fenomenologie penitenciară. Editura Oscar Print, București.
9. Gheorghe, F. (2001) Psihologie penitenciară. Editura Oscar Print, București.
10. Gheorghe, F. (1996) Psihologie penitenciară. Editura Oscar Print, București.
11. Mateuț, Gh. (1993) Criminologie (note curs). Arad.
12. Neamțu, G., Stan, D. (2005) Asistență socială. St udii și aplicații. Editura Polirom, Iași.
13. Ogien, A. Tradus de: Lungu, D., Neamțu, G. (2002) Sociologia devianței. Editura
Polirom, Iași, 2002.
14. Rachieru, A. (2010) Impactul programelor de asistență socială în penitenciar. Editura
Lumen, Iași.
15. Rădulescu, S. M. (1999) Devianță, criminalitate și patologie socială. Editura Lumina
Lex, București.
16. Sandu, M. (2016) Reacția socială împotriva criminalității: supravegherea și asistența
post-penală. Editura Pro Univers, București.
17. Stănișor, E. (2002) Monografia siste mului penitenciar românesc. Editura Oscar Print,
București.

64
18. Stănoiu, R. M. (2002) Criminologie. Ediția 5 revăzută și adăugită. Editura Oscar Print,
București.
19. Zaharia, V., Stey, H., Popa, V. [et al]. (2011) Manualul consilierului de probațiune.
Editura Cu Drag, Chișinău.
20. Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1998) Dicționar de sociologie. Editura Babel, București.
21. Zamfir, E., Stănescu, A.M., Aprinte, D. (2015) Asistența socială și prevenirea formelor
de agresivitate în mediul penitenciar. Ediura Școala Ardeleană și EIKON, Cluj –
Napoca.
22. Zidaru, P. (2001) Drept penitenciar. Tratament penitenciar. Regimul penitenciar.
Practica penitenciară. Editura Universul juridic, București.
Articole științifice
1. Iliescu, L.T., Achinca G. (2014) Criminalitatea prin atenuarea consecinț elor. Revista de
investigare a criminalității . Vol. VII. Nr.2. P p. 48 -57.
2. Bădiță, I.N. (2013) Cauzele și condițiile în manifestarea criminalității . Revista Pro
Patria Lex . Vol. XI. Nr. 1. Pp. 198 -201.
3. Gheorghe, F. (2005) Prevenirea criminalității. Teorie și practică. Revista Ambasada
Argentinei , [online]: http://criminologie.org. ro/wpcontent/uploads/2015/08/Prevenirea –
criminalitatii -teorie -si-practica -Rezumat.pdf =, accesat la data de: 13.03.2017.
4. Petcu, M. (2003) Teorii societale privind geneza delincvenței . Anuarul de Științe
Sociale ale Institutului de Istorie Geprge Bariț, Hum anitas . Vol. I. Pp. 87 -100.
5. Neagu, M. L. (f. a). Consecințele socio -psihologice ale privării de libertate, [online]:
https://scholar.google.ro/scholar?hl=ro& q=consecintele+socio+psihologice&btn
G=, acces at la data de: 12.02.2017
6. Cercel , A. (2009). Aspecte privind regimul penitenciar închis și executarea pedepsei în
acest domeniu. [online]:
https://scholar.google.ro/scholar?hl=ru&q=Aspecte+privind+regimul+penitenciar
+%C3%AEnchis+%C5%9Fi+executarea+pedepsei+%C3%AEn+acest+mediu&
btnG =, accesat la data de: 15.03.2017
7. Gheorghe, F. (2016). Lumini și umbre privind educația persoanelor care execută
pedepse privative de libertate. Revista de studii psihologice . Nr. 3. Art. 2. Pp. 12 -24.

65
8. Curtescu, C. A. (2011). Dificultăți întâmpinate de deținuți în mediul penite nciar.
Revista Probation junior . Vol. II. Nr. 4. Pp. 6 -31.
9. Durnescu, I. (2010). Câteva considerațiuni asupra construcției conceptului de
reabilitare a deținuților în legislația penală din România. Revista Sociologie
românească . Vol. XIII. Art. 1. Pp. 40 -47.
10. Dâmboeanu, C. (2011). Fenomenul recidivei în România. Revista Calitatea vieții. Nr.3.
Pp. 295 -312.
11. Rusu, O., Osadcii, C. (2015). Aportul comunității în reușita adaptării sociale a
persoanelor liberate din penitenciar. Studii de securitate publică . Vol. I V. Nr.3. Pp. 66 –
72.
12. Dâmboeanu, C. (2010). Factori favorizanți ai recidivei. O tipologie a infractorilor de
carieră. Revista Sociologie românească . Vol.VIII. Nr. 3. Pp. 82 -97.
13. Năstase, V., Cozma, D., Rachieriu, C., Rachieriu, T. (2008). Persogeneza -scurtă
sinteză a teoriilor dezvoltării. Revista SNAPCAR . Vol. XI. Nr. 2. Pp. 3 -8.
14. Țica, G., Roth, M., Mezei, E. (2012). Forme ale excluziunii sociale care pot favoriza
revenirea foști lor deținuți în închisori. Revista de Asistență socială . Nr.3. Pp. 85 -98.
15. Codul Penal al României actualizat 2011. Articolul 17, Capitolul 1, Trăsături esențiale
ale infracțiunii, Dispoziții generale. [online]: http://legeaz.net/cod -penal -actualizat –
2011/art -17-cpen =, accesat la data de: 11.02.2017.
16. Baluță, C. (2012). Eco -reintegrare:proiect de incluziune socială a foștilor d eținuți.
Revista Social Economy . Vol. II. Nr. 4. Pp. 140-159.
17. Pachet informativ (f.a.) Reintegrarea socială a persoanelor condamnate penal și care
aparțin unor grupuri vulnerabile. Pp. 1 -304. [online]:
http:/ /www.penalreform.ro/fileadmin/pri/media/Reintegrarea_fostilor_infractori_ –
_resurse.pdf =, accesat la data de : 05.03.2017.

66

Anexe

Anexa 1
Chestionar

I. Date demografice

Genul:
1. Masculin
2. Feminin

Ce vârstă ai? (ani împliniți)
……………………………………..

Care este mediul tău de proveniență?
1. Urban
2. Rural

Bună ziua! Numele meu este Bălțătescu Olga și sunt studentă la Facultatea de Sociologie și
Comunicare , specializarea A sistență socială , din cadrul Universității Transilvania din Brașov.
În lucrarea mea de licență, realizez o cercetare al cărei scop este să aflu care este atitudinea
studenților Universității Transilvania din Brașov în raport cu o fostă persoană liberată din
penitenciar. Mai jos regăsiți o serie de întrebări la care vă rog să răspundeți în acord cu
sentimentele și credințele voastre. Nu există răspunsuri corecte sau greșite.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!

67
Ce specializare urmezi în cadrul Universității Transilvania din Brașov?
………………………………………………………………………………………………………

Anul de studiu:
……………………
Ați cunoscut vreodată vreo persoană care a fost privată de libertate? Dacă da, în ce context?
1. Da…………………………………………………………………………………………………………… ……
2. Nu

Ați fost implicat în timpul studenției în activități de voluntariat? Dacă da, unde?
1. Da……………………………. …………………………………………………………………………………..
2. Nu

II. Scala de evaluare
Precizează care este opinia ta față de fiecare dintre propozițiile de mai jos, printr –
un X în dreptul numărului care descrie cel mai b ine atitudinea ta personală, știind
că 1= dezacord total, 2= dezacord, 3= indecis, 4= acord, 5= acord total

Nr.
crt. Itemi 1 2 3 4 5
1 Deținuții sunt altfel decât majoritatea oamenilor.
2 Doar câțiva dintre deținuți sunt cu adevărat periculoși.
3 Deținuții nu se vor schimba niciodată.
4 Majoritatea deținuților sunt victime ale unor circumstanțe
nefavorabile și merită să fie ajutați.
5 Deținuții au sentimente și emoții la fel ca noi toți.
6 Nu este înțelept să ai prea multă încredere într -un deținut.
7 Cred că mi -ar plăcea mulți deținut.

8. Condițiile rele din penitenciar îl determină pe deținut să
devină mai rău.

68
9 Întinde -i unui prizonier mâna și el îți va lua tot brațul .

10 Majoritatea prizonierilor sunt lipsiți de inteligență și
judecată.
11 Deținuții au nevoie de afecțiune și cuvinte de laudă la fel
ca și ceilalți oameni.
12 Nu trebuie să te aștepți la prea multe de la un deținut.
13 Să încerci să reabilitezi un deținut este o pierdere de timp și
bani.
14 Niciodată nu vei ști atunci când un prizonier spune
adevărul.
15 Deținuții nu sunt mai buni sau mai răi decât ceilalți.
16 Trebuie să fii mereu atent în preajma unui deținut.
17 În general, deținuții gândesc și acționează la fel.

18 Dacă îi oferi unui deținut respect, el îți va oferi același
lucru.
19 Deținuții se gândesc doar la ei înșiși.
20 Există câțiva deținuți în care aș putea să am încredere.
21 Deținuții vor asculta de glasul rațiunii.
22 Majoritatea deținuților sunt prea leneși pentru a câștiga o
viață cinstită.
23 Nu m -ar deranja să locuiesc în preajma unui fost deținut.
24 Deținuții sunt vulnerabili afectiv.
25 Deținuții mereu încearcă să păcălească /să ia ceva de la
cineva.
26 Majoritatea deținuților au aceeași valoare ca și noi toți
ceilalți.
27 Niciodată nu mi -aș dori ca unul dintre copiii mei să
întâlnească un fost deținut.

69
28 Majoritatea deținuților au capacitatea de a iubi.
29 Deținuții sunt pur și simplu imorali.
30 Deținuții ar trebui să fie sub o disciplină strictă și severă .
31 În general, deținuții sunt oameni răi.
32 Majoritatea persoanelor deținute pot fi reabilitate.
33 Unuii deținuți sunt chiar drăguți.
34 Mi-aș dori să mă asociez cu unii deținuți.
35 Persoanele deținute respectă doar brutalitatea.
36 Dacă un deținut are un comportament bun în penitenciar, el
trebuie să fie liberat condiționat.

Data completării chestionarului: Ziua…../ Luna…../ Anul…..

Vă mulțumesc pentru colaborare și pentru timpul acordat. Menționez că răspunsurile
voastre sunt confidențiale și vor fi fo losite exclusiv în scop științific .

70
Anexa 2
Tabelul 1.
care este sexul tau? * detinutii sunt altfel decat majoritatea oamenilor

detinutii sunt altfel decat majoritatea oamenilor
Total dezacord total dezacord Indecis acord acord total
care este sexul tau? Masculin 25 48 31 53 14 171
Feminin 27 69 54 41 22 213
Total 52 117 85 94 36 384

Tabelul 1.2

Tabelul 2.
care este sexul tau? * detinutii nu se vor schimba niciodata

detinutii nu se vor schimba niciodata
Total dezacord total dezacord Indecis Acord acord total
care este sexul tau? Masculin 26 71 41 19 14 171
Feminin 51 82 53 16 11 213
Total 77 153 94 35 25 384

Testul Chi -square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 8.892a 4 .064
Likelihood Ratio 8.894 4 .064
Linear -by-Linear Association .408 1 .523
N of Valid Cases 384

71
Anexa 3
Tabelul 2.1

Tabelul 3.
care este sexul tau? * detinutii au sentimente si emotii la fel ca noi toti

detinutii au sentimente si emotii la fel ca noi toti
Total dezacord total dezacord Indecis acord acord total
care este sexul tau? Masculin 7 12 13 65 74 171
Feminin 3 13 30 68 99 213
Total 10 25 43 133 173 384

Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 6.541a 4 .162
Likelihood Ratio 6.609 4 .158
Linear -by-Linear Association 4.512 1 .034
N of Valid Cases 384

72
Anexa 4
Tabelul 3.1
Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig.
(2-sided)
Pearson Chi -Square 7.538a 4 .110
Likelihood Ratio 7.684 4 .104
Linear -by-Linear
Association .397 1 .529
N of Valid Cases 384

Tabelul 4
care este sexul tau? * „indintei unui prizonier mana si el iti va lua tot bratul

„indintei unui prizonier mana si el iti va lua tot bratul
Total dezacord total dezacord Indecis Acord acord total
care este sexul tau? masculin 21 48 38 40 24 171
Feminin 24 59 74 32 24 213
Total 45 107 112 72 48 384

Tabelul 4.1

Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 9.309a 4 .054
Likelihood Ratio 9.400 4 .052
Linear -by-Linear Association .876 1 .349
N of Valid Cases 384

73
Anexa 5
Tabelul 5

Tabelul 5.1
Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 6.882a 4 .142
Likelihood Ratio 6.865 4 .143
Linear -by-Linear Association 4.589 1 .032
N of Valid Cases 384

Tabelul 6
care este sexul tau? * exista cativa detinuti in care as putea avea incredere

exista cativa detinuti in care as putea avea incredere
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este sexul tau? Masculin 35 20 51 45 20 171
Feminin 38 34 73 51 17 213
Total 73 54 124 96 37 384

care este sexul tau? * sa incerci in a reabilita un detinut este o pierdere de timp si de bani

sa incerci in a reabilita un detinut este o pierdere de timp si de bani
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este sexul tau? masculin 47 61 32 19 12 171
feminin 74 86 25 16 12 213
Total 121 147 57 35 24 384

74
Anexa 6
Tabelul 6.1
Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 3.725a 4 .444
Likelihood Ratio 3.735 4 .443
Linear -by-Linear Association .480 1 .488
N of Valid Cases 384

Tabelul 7
care este sexul tau? * nu m -ar deranja sa locuiesc in preajma unui fost detinut

nu m -ar deranja sa locuiesc in preajma unui fost detinut
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este sexul tau? masculin 34 34 33 53 17 171
feminin 46 42 48 63 14 213
Total 80 76 81 116 31 384

Tabelul 7.1
Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 2.002a 4 .735
Likelihood Ratio 1.995 4 .737
Linear -by-Linear Association .755 1 .385
N of Valid Cases 384

75
Anexa 7
Tabelul 8.

Tabelul 8.1
Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 2.304a 4 .680
Likelihood Ratio 2.302 4 .680
Linear -by-Linear Association .201 1 .654
N of Valid Cases 384

Tabelul 9.

care este sexul tau? * majoritatea detinutilor au aceeasi valoare ca si noi toti ceilalti oameni

majoritatea detinutilor au aceeasi valoare ca si noi toti ceilalti oameni
Total dezacord total dezacord indecis Acord acord total
care este sexul tau? masculin 13 21 48 53 36 171
feminin 12 33 61 71 36 213
Total 25 54 109 124 72 384
care este sexul tau? * niciodata nu mi -as dori ca unul dintre copiii mei sa intalneasca o persoana fosta detinuta

niciodata nu mi -as dori ca unul dintre copiii mei sa intalneasca o persoana fosta detinuta
Total dezacord total dezacord Indecis acord acord total
care este sexul tau? masculin 18 43 46 34 30 171
feminin 22 47 78 37 29 213
Total 40 90 124 71 59 384

76
Anexa 8
Tabelul 9.1
Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 6.158a 4 .188
Likelihood Ratio 6.222 4 .183
Linear -by-Linear Association .172 1 .679
N of Valid Cases 384

Tabelul 10.
care este sexul tau? * in general, detinutii sunt oameni rai

in general, detinutii sunt oameni rai
Total dezacord total dezacord indecis Acord acord total
care este sexul tau? masculin 17 68 28 44 14 171
feminin 25 90 51 35 12 213
Total 42 158 79 79 26 384

Tabelul 10.1

Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 -sided)
Pearson Chi -Square 7.964a 4 .093
Likelihood Ratio 7.979 4 .092
Linear -by-Linear Association 3.196 1 .074
N of Valid Cases 384

77
Anexa 9
Tabelul 11.
care este sexul tau? * majoritatea persoanelor detinute pot fi reabilitate

majoritatea persoanelor detinute pot fi reabilitate
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este sexul tau? masculin 15 26 37 57 36 171
feminin 8 24 53 82 46 213
Total 23 50 90 139 82 384

Tabelul 11.1
Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 6.252a 4 .181
Likelihood Ratio 6.245 4 .182
Linear -by-Linear Association 2.986 1 .084
N of Valid Cases 384

Tabelul 12.
care este sexul tau? * mi -as dori sa ma asociez cu unii detinuti

mi-as dori sa ma asociez cu unii detinuti
Total dezacord total dezacord Indecis acord acord total
care este sexul tau? Masculin 68 55 28 17 3 171
Feminin 82 55 56 19 1 213
Total 150 110 84 36 4 384

78
Anexa 10
Tabelul 12.1

Tabelul 13

Tabelul 13.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 7.244a 4 .124
Likelihood Ratio 7.378 4 .117
Linear -by-Linear Association .246 1 .620
N of Valid Cases 384

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * detinutii sunt altfel decat majoritatea oamenilor

detinutii sunt altfel decat majoritatea oamenilor
Total dezacord total Dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 24 54 49 56 25 208
stiinte socio -umane 20 41 30 21 7 119
stiinte vocationale 8 22 6 17 4 57
Total 52 117 85 94 36 384
Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 15.855a 8 .045
Likelihood Ratio 16.920 8 .031
Linear -by-Linear Association 5.007 1 .025
N of Valid Cases 384

79
Anexa 11
Tabelul 14

Tabelul 14.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 15.50 5a 8 .050
Likelihood Ratio 15.714 8 .047
Linear -by-Linear Association .422 1 .516
N of Valid Cases 384

Tabelul 15

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * detinutii nu se vor schimba niciodata

detinutii nu se vor schimba niciodata
Total dezacord total Dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 30 97 47 18 16 208
stiinte socio -umane 33 40 30 11 5 119
stiinte vocationale 14 17 16 6 4 57
Total 77 154 93 35 25 384
facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * detinutii au sentimente si emotii la fel ca noi toti

detinutii au sentimente si emotii la fel ca noi toti
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 9 13 19 78 89 208
stiinte socio -umane 1 6 21 35 56 119
stiinte vocationale 0 6 3 20 28 57
Total 10 25 43 133 173 384

80
Anexa 12
Tabelul 15.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 15.094a 8 .061
Likelihood Ratio 17.370 8 .026
Linear -by-Linear Association 1.144 1 .285
N of Valid Cases 384

Tabelul 16.

Tabelul 16.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi-Square 7.673a 8 .466
Likelihood Ratio 7.726 8 .461
Linear -by-Linear Association .300 1 .584
N of Valid Cases 384

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * „indintei unui prizonier mana si el iti va lua tot bratul

„indintei unui prizonier mana si el iti va lua tot bratul
Total dezacord total dezacord Indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 23 66 51 39 29 208
stiinte socio -umane 18 38 32 19 12 119
stiinte vocationale 4 18 14 14 7 57
Total 45 122 97 72 48 384

81
Anexa 13
Tabelul 17

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * sa incerci in a reabilita un detinut este o pierdere de timp si de bani

sa incerci in a reabilita un detinut este o pierdere de timp si de bani
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 53 75 37 25 18 208
stiinte socio -umane 47 50 15 4 3 119
stiinte vocationale 21 22 5 6 3 57
Total 121 147 57 35 24 384

Tabelul 17.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2-
sided)
Pearson Chi -Square 15.490a 8 .070
Likelihood Ratio 22.023 8 .005
Linear -by-Linear Association 9.843 1 .002
N of Valid Cases 384

82
Anexa 14
Tabelul 18

Tabelul 18 .1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 22.208a 8 .005
Likelihood Ratio 22.666 8 .004
Linear -by-Linear Association 6.477 1 .011
N of Valid Cases 384

Tabelul 19

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * exista cativa detinuti in care as putea avea incredere

exista cativa detinuti in care as putea avea incredere
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 43 39 68 42 16 208
stiinte socio -umane 17 12 44 31 15 119
stiinte vocationale 13 3 12 23 6 57
Total 73 54 124 96 37 384
facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * nu m -ar deranja sa locuiesc in preajma unui fost detinut

nu m -ar deranja sa locuiesc in preajma unui fost detinut
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 45 46 42 59 16 208
stiinte socio -umane 23 25 28 34 9 119
stiinte vocationale 12 5 5 29 6 57
Total 80 76 75 122 31 384

83
Anexa 15

Tabelul 19.1

Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 15.239a 8 .106
Likelihood Ratio 22.726 8 .004
Linear -by-Linear Association 3.472 1 .062
N of Valid Cases 384

Tabelul 20

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * majoritatea detinutilor au aceeasi valoare ca si noi toti ceilalti oameni

majoritatea detinutilor au aceeasi valoare ca si noi toti ceilalti oameni
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 18 30 74 58 28 208
stiinte socio -umane 6 14 28 45 26 119
stiinte vocationale 1 10 7 21 18 57
Total 25 54 109 124 72 384

Tabelul 20 .1

Testul Chi-Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 26.242a 8 .001
Likelihood Ratio 27.579 8 .001
Linear -by-Linear Association 14.200 1 .000
N of Valid Cases 384

84
Anexa 16
Tabelul 21

Tabelul 21.1

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * niciodata nu mi -as dori ca unul dintre copiii mei sa intalneasca o persoana fosta
detinuta

niciodata nu mi -as dori ca unul dintre copiii mei sa intalneasca o persoana
fosta detinuta
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 16 43 68 42 39 208
stiinte socio -umane 18 28 42 15 16 119
stiinte vocationale 6 22 11 14 4 57
Total 40 93 121 71 59 384
Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 21.428a 8 .006
Likelihood Ratio 21.724 8 .005
Linear -by-Linear Association 8.563 1 .003
N of Valid Cases 384

Tabelul 22

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * in general, detinutii sunt oameni rai

in general, detinutii sunt oameni rai
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 17 74 45 53 19 208
stiinte socio -umane 17 58 23 14 7 119
stiinte vocationale 8 26 11 12 0 57
Total 42 158 79 79 26 384

85
Anexa 17
Tabelul 22.1

Tabelul 23

Tabelul 23 .1

Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 14.695a 8 .066
Likelihood Ratio 23.016 8 .003
Linear -by-Linear Association 14.580 1 .000
N of Valid Cases 384

Testul Chi -Square

Value Df Asymp. Sig.
(2-sided)
Pearson Chi -Square 14.578a 8 .072
Likelihood Ratio 23.891 8 .002
Linear -by-Linear
Association 12.533 1 .000
N of Valid Cases 384

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * majoritatea persoanelor detinute pot fi reabilitate

majoritatea persoanelor detinute pot fi reabilitate
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 19 32 57 67 33 208
stiinte socio -umane 2 11 24 49 33 119
stiinte vocationale 2 7 9 23 16 57
Total 23 50 90 139 82 384

86
Anexa 18
Tabelul 24

Tabelul 24.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 15.105a 8 .123
Likelihood Ratio 26.020 8 .001
Linear -by-Linear Association 16.818 1 .000
N of Valid Cases 384

Tabelul 25

facultatea carui domeniu urmezi in cadrul UNITBV * mi -as dori sa ma asociez cu unii detinuti

mi-as dori sa ma asociez cu unii detinuti
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
facultatea carui domeniu
urmezi in cadrul UNITBV stiinte ingineresti 96 60 38 12 2 208
stiinte socio -umane 37 39 31 10 2 119
stiinte vocationale 17 11 15 14 0 57
Total 150 110 84 36 4 384
care este mediul tau de provenienta? * detinutii sunt altfel decat majoritatea oamenilor

detinutii sunt altfel decat majoritatea oamenilor
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 34 70 63 61 20 248
rural 18 47 22 33 16 136
Total 52 117 85 94 36 384

87
Anexa 19
Tabelul 25.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 5.836a 4 .212
Likelihood Ratio 5.947 4 .203
Linear -by-Linear Association .017 1 .896
N of Valid Cases 384

Tabelul 26

care este mediul tau de provenienta? * detinutii nu se vor schimba niciodata

detinutii nu se vor schimba niciodata
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 48 96 63 25 16 248
rural 29 57 31 10 9 136
Total 77 153 94 35 25 384

Tabelul 26.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 1.361a 4 .851
Likelihood Ratio 1.385 4 .847
Linear -by-Linear Association .654 1 .419
N of Valid Cases 384

88
Anexa 20
Tabelul 27

Tabelul 27.1

Testul Chi-Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 3.300a 4 .509
Likelihood Ratio 3.428 4 .489
Linear -by-Linear Association 1.928 1 .165
N of Valid Cases 384

Tabelul 28

care este mediul tau de provenienta? * „indintei unui prizonier mana si el iti va lua tot bratul

„indintei unui prizonier mana si el iti va lua tot bratul
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 32 58 84 39 35 248
rural 13 49 28 33 13 136
Total 45 107 112 72 48 384

care este mediul tau de provenienta? * detinutii au sentimente si emotii la fel ca noi toti

detinutii au sentimente si emotii la fel ca noi toti
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 7 19 31 82 109 248
rural 3 6 12 51 64 136
Total 10 25 43 133 173 384

89
Anexa 21
Tabelul 28.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 16.062a 4 .003
Likelihood Ratio 16.163 4 .003
Linear -by-Linear Association .261 1 .610
N of Valid Cases 384

Tabelul 29

care este mediul tau de provenienta? * sa incerci in a reabilita un detinut este o pierdere de timp si de bani

sa incerci in a reabilita un detinut este o pierdere de timp si de bani
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 74 99 39 22 14 248
rural 47 48 18 13 10 136
Total 121 147 57 35 24 384

Tabelul 29.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 1.934a 4 .748
Likelihood Ratio 1.929 4 .749
Linear -by-Linear Association .003 1 .954
N of Valid Cases 384

90
Anexa 22
Tabelul 30

care este mediul tau de provenienta? * exista cativa detinuti in care as putea avea incredere

exista cativa detinuti in care as putea avea incredere
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 44 42 82 54 26 248
rural 29 12 54 30 11 136
Total 73 54 136 84 37 384

Tabelul 30.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 8.270a 4 .082
Likelihood Ratio 8.510 4 .075
Linear -by-Linear Association .159 1 .690
N of Valid Cases 384

Tabelul 31

care este mediul tau de provenienta? * nu m -ar deranja sa locuiesc in preajma unui fost detinut

nu m -ar deranja sa locuiesc in preajma unui fost detinut
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 56 51 51 68 22 248
rural 24 25 30 48 9 136
Total 80 76 81 116 31 384

91
Anexa 23
Tabelul 31.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 3.686a 4 .450
Likelihood Ratio 3.692 4 .449
Linear -by-Linear Association 1.275 1 .259
N of Valid Cases 384

Tabelul 32

care este mediul tau de provenienta? * majoritatea detinutilor au aceeasi valoare ca si noi toti ceilalti oameni

majoritatea detinutilor au aceeasi valoare ca si noi toti ceilalti oameni
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 18 39 80 65 46 248
rural 7 15 29 59 26 136
Total 25 54 109 124 72 384

Tabelul 32.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 13.715a 4 .008
Likelihood Ratio 13.652 4 .008
Linear -by-Linear Association 5.029 1 .025
N of Valid Cases 384

92
Anexa 24
Tabelul 33

care este mediul tau de provenienta? * niciodata nu mi -as dori ca unul dintre copiii mei sa intalneasca o persoana fosta detinuta

niciodata nu mi -as dori ca unul dintre copiii mei sa intalneasca o persoana fosta detinuta
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 28 90 52 41 37 248
rural 12 41 31 30 22 136
Total 40 131 83 71 59 384

Tabelul 33.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 9.187a 4 .077
Likelihood Ratio 10.341 4 .035
Linear -by-Linear Association .087 1 .769
N of Valid Cases 384

Tabelul 34

care este mediul tau de provenienta? * in general, detinutii sunt oameni rai

in general, detinutii sunt oameni rai
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 28 95 57 52 16 248
rural 14 63 22 27 10 136
Total 42 158 79 79 26 384

93
Anexa 25
Tabelul 34.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 3.589a 4 .465
Likelihood Ratio 3.641 4 .457
Linear -by-Linear Association .201 1 .654
N of Valid Cases 384

Tabelul 35

care este mediul tau de provenienta? * majoritatea persoanelor detinute pot fi reabilitate

majoritatea persoanelor detinute pot fi reabilitate
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 19 27 62 86 54 248
rural 4 23 16 65 28 136
Total 23 50 78 151 82 384

Tabelul 35.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 8.838a 4 .182
Likelihood Ratio 27.301 4 .000
Linear -by-Linear Association 2.441 1 .118
N of Valid Cases 384

94
Anexa 26
Tabelul 46

Tabelul 46.1

Testul Chi -Square

Value df Asymp. Sig. (2 –
sided)
Pearson Chi -Square 1.142a 4 .888
Likelihood Ratio 1.155 4 .885
Linear -by-Linear Association .226 1 .635
N of Valid Cases 384

care este mediul tau de provenienta? * mi -as dori sa ma asociez cu unii detinuti

mi-as dori sa ma asociez cu unii detinuti
Total dezacord total dezacord indecis acord acord total
care este mediul tau de
provenienta? urban 101 68 53 23 3 248
rural 49 42 31 13 1 136
Total 150 110 84 36 4 384

95
Anexa 27
Tabelul 47