Programul de studii: ASISTENȚĂ SOCIALĂ [619331]

1

Programul de studii: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Virusul imunodeficien ței umane între discriminare și
acceptare

COORDONATOR, ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

2

Cuprins
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 7
Noțiuni generale despre virusul HIV/SIDA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 7
1.1 Definiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.2 Semne și simptome ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8
1.1.1 Stadiul de boală avansată SIDA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 8
1.3 Metode de diagnosticare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
1.1.2 Căile de transmitere ale virsului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 10
1.1.3 Tratamentul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 11
1.1.4 Factori de risc ai infectării cu HIV ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 11
1.1.5 Situații riscante/situații sigure ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 11
1.1.6 Vaccinul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 12
Capitolul II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 13
Metode de prevenire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 13
2.1 Prevenția ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 13
2.2 Discriminarea pe rsoanelor seropozitive ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
2.3 Principiile directoare ale Strategiei Naționale HIV/SIDA ………………………….. ………………………….. …….. 17
2.4 Drepturile persoanelor seropozitive ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 18
2.5 Prev enirea în rândul tinerilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 19
2.6 Promovarea folosirii prezervativului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
2.7 Accesul universal al tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA la servicii de prevenire secundară a HIV/SIDA 20
2.8 Reducerea ri scului de transmitere HIV la adolescenții și tinerii marginalizați sau instituționalizați ….. 21
2.9 Asigurarea accesului tinerilor insti tuționalizați și a copiilor străzii la servicii de prevenire, îngrijire și
tratament pentru consum de droguri și ITS -uri ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
2.10 Dezvoltarea de programe specifice pentru adolescenții și tinerii din afara școlii …………………………. 22
2.11 Prevenirea transmiterii în rândul utilizatorilor de droguri injectabile ………………………….. …………….. 22
2.12 Prevenirea transmiterii asociată cu sexul commercial ………………………….. ………………………….. …….. 23
2.12.1 Menținerea și extinde rea programelor de prevenire HIV/SIDA în rândul persoanelor care
practică sexul comercial: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
2.13 Prevenirea transmiterii în rândul bărbaților care au activitate sexuală cu alți bărbați ………………….. 25

3
2.13.1 Reducerea riscurilor asociate cu sexul homosexual ………………………….. ………………………….. ….. 25
2.14 Prevenirea transmiterii HIV în rândul comunităților dezavantajate ………………………….. ……………….. 26
2.15 Prevenirea transmiterii în sistemul penitenciar ………………………….. ………………………….. ………………. 27
2.15.1 A ccesul universal al deținuților la un pachet minim de servicii de prevenire HIV în sistemul
penitenciar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 27
2.16 Prevenirea transmiter ii verticale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 27
2.16.1 Accesul universal al femeilor gravide seropozitive HIV la pachetul complet de prevenire a
transmiterii vertical instituit conform ghidurilor medicale naționale ………………………….. ………………… 27
2.17 Prevenirea transmiterii în sistemul medical și la locul de muncă ………………………….. …………………… 28
Capitolul III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 29
Persoanele seropozitive și consilierea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 29
3.1 Asigurarea tratamentului ARV ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 29
3.2 Sistemul de asistență socială psiho -socială ………………………….. ………………………….. ………………………. 30
3.3 Sistemul de protecție rezidențială ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 33
3.4 Accesul persoanelor seropozitive la muncă ………………………….. ………………………….. ……………………… 33
3.5 Accesul persoanelor seropozitive la educație ………………………….. ………………………….. …………………… 34
3.6 Atitudini în raport cu HIV/SIDA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 34
3.7 Aspecte psihologice ale SIDA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 35
3.7.2 Impactul psihologic al HIV asupra membrilor familiei, partenerilor și prietenilor …………………….. 36
3.8 Consilierea familiilor cu copii infect ați HIV/SIDA ………………………….. ………………………….. ………………. 37
3.9 HIV/SIDA și religia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45
Capitolul IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 53
Tehnici folosite ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 53
4.1 Consilierea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 53
4.2 Interviul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 60
4.3 Studiul de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 70
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 73
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 74

4

Argument

În lumea aceasta există multe tipuri de microbi , printre care și virusurile. Auzim multe despr e
ele și cu toate acestea puțini dintre noi știu ce înseamnă cu adevărat. Odată intrat în celulă, virusul
poate cauza moartea celulei sau să schimbe buna funcționare a acesteia, alteori rămânând ascuns în
celulă și inactiv.
HIV este prescurtarea dată de me dici pentru virusul imunodeficienței umane .

Am ales această temă deoarece generația din care fac parte a scăpat puțin de sub control, aici
referindu -mă la tinerii care practică sexul neprotejat și consideră acest lucru ca fiind o
normalitate.Prin această lucrare aș dori să clarific gravitatea situației, să cuprind cât mai multe
informații despre acest virus, respectiv boala pe care o cauzează, să atrag atenția tinerilor asupra
subiectului și a problemelor sociale pe care le cauzează.

5
Introducere
“Unul din cel mai exploz ive și în același timp îngrijorătoare fenomene sociale cu care s -a
confruntat societatea românească, începând din momentul în care a fost depistat primul caz
(1985) și până astăzi, îl constit uie copiii cu infecție HIV/SIDA ”.1
Virusul imunodeficienței umane duce la boala SIDA, care dereglează sistemul imunitar al
organismului, deranjează relațiile sexuale, afectând și relațiile sociale.Această boală a fost
catalogată ca fiind stranie datorită caracteristicilor epidermologice și clinice particulare . Deși s –
au făcut progrese considerabile în domeniul medicinii, încă nu exista un remediu pentru HIV.
“Fenomenul este cu atât mai acut cu cât este dat, pe de o part e, de numărul mare și mereu
în creștere de copii seropozitivi (peste 50% din numărul cazurilor pediatrice din Europa sunt
înregistrate la noi în țară), iar pe de altă parte, de problemele sociale grave cu care se confruntă
familiile ce au în componența șpr astfeș de copii. Lipsa resurselor financiare, stigmatizarea din
partea societății și chiar a familiei lărgite, lipsa comunicării și educației în problematica
HIV/SIDA, birocrația implicată în obținerea ajutorului social și a celorlalte facilități ce li se
cuvin, prin lege, toate acestea generează în familiile ce au în componența lor copii seropozitivi,
nutriție precară, izolare social, scăderea stimei de sine și nu în ultimul rând, conflicte ce pot duce
la dezorganizarea familiei și chiar la abandonul copi ilor”.2
Istoria HIV/SIDA
“Povestea începe în 1921, undeva între râul Sanaga din Camerun și râul Congo, unde un
virus pare să fi fost transmis de la o maimuță din jungle Africii Centrale către un birocrat care a
părăsit Zairul pentru a pleca acasă în Haiti . Acest lucru s -a întâmplat cu 60 de ani înainte ca
virusul să fie detectat, relatează The New York Times.
Despre SIDA a început să se vorbească în 1981, atunci când un homosexual american s -a
îmbolnăvit de un tip foarte rar de pneumonie. În “originile SID A”, publicată săptămâna trecută
de către Cambridge University Press, Dr. Jaques Pepin, un specialist în boli infecțioase de la
Universitatea Sherbrooke din Quebec, vorbește pe larg despre acest subiect”.3

1 Holt România,” Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei” , Editura Lumen, Iași, 2002,
p.119
2 Holt România, “Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei” , Editura Lumen, Iași, 2002,
p.119

3 https://romanialibera.ro/societate/utile/istoria -virusului -hiv–vezi-cum-a-aparut -si-cum-s-a-raspandit -241625 ,
accesat la data: 08.04.2019

6
La începutul secolului, politicile autorităților franceze și belgiene au dus la izbucnirea unui
proces nedorit: un virus care a contaminat câțiva cimpanzei s -a strecurat în sângele unor
vânători. Un șir de cauze favorizante au dus la extinderea acestui vir us, cum ar fi campaniile de
sănătate, transfuziile de sânge și turismul sexual.
De unde a apărut virusul HIV ?
“ Au fost efectuate o serie de cercetări privind AND -ul, iar o subspecie de cimpanzei, Pan
troglodytes troglodytes, s -au dovedit a fi “strămoșii” virusului HIV.Aceste maimuțe trăiesc doar
în Sanaga și râurile Congo (cimpanzeii nu pot să înnoate).
HIV-1 este de patru tipuri genetice, M, N, O, P, ceea ce înseamnă că trecerea de la animal
la om s -a făcut de cel puțin patru ori de -a lungul istoriei. Î nsă grupul M este întâlnit în 99% din
cazuri.
“Ceasul” molecular a arătat că virusul de tip M a infectat oamenii pentru prima data în
jurul anului 1921. Folosind o serie de date legate de recensămintele colonial, de vânătoare și de
sistemul medical, Jaques Pepin a calculat că, la începutul anilor ’20, cel mult 1350 de vânători s –
au aflat în contact direct cu sângele cimpanzeilor. Doar 6% dintre cimpanzei ar fi putut fi
infectați (aproximativ 80), și mai puțin de 4% dintre vânători ar fi putut contacta virus ul. Asta
înseamnă că au existat cel mult trei vânători infectați cu HIV”.4
O cercetare care a avut în vedere consumatorii de heroină a dovedit că virusul HIV se
transmite de 10 ori mai repede prin utilizarea seringilor de mai multe ori decât pe cale sexua lă.
În 2001, O.N.U . aprobă detaliile și orarul implementării în țările membe ale strategiilor de
educație, prevenire și tratament. Se consideră că există două epidemii diferite de HIV:
– În țările în curs de dezvoltare epidemia nu este încă sub control, atenția fiind
îndreptată spre diagnostic, îngrijire medicală și prevenție ;
– În țările dezvoltate, atenția se îndreaptă spre prevenire, rezistență la medicamente
și toxicitate.

4 https://romanialibera.ro/societate/utile/istoria -virusului -hiv–vezi-cum-a-aparut -si-cum-s-a-raspandit -241625 ,
accesat la data: 08.04.2019

7

Capitolul I
Noțiuni generale despre virusul HIV/SIDA
“SIDA (sindromul imuno deficienței umane dobândite) este ultima fază a infecției cu
virusul HIV (Virusul imunodeficienței umane). Boala se manifestă prin infec ții grave care
determină pierderea accentuate în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos
central.
SIDA este o boală gravă ce atacă sistemul imunitar al organismului, care devine incapabil
să lupte împotriva infecțiilor.
SIDA este o boal ă a sistemului imun uman cauzată de virusul HIV. Condiția reduce
progresiv eficacitatea sistemului imun permițând dezvoltarea infecțtiilor oportuniste și a
tumorilor. HIV este transmis prin contact direct prin mucoase sau sânge printr -un mediu fluid
care c onține virusul precum:
• sângele,
• sperma,
• fluidul vaginal,
• fluidul preseminal,
• laptele matern”.5

1.1 Definiții
Virusul imunodeficienței umane invadează celulele sistemului imunitar , devastând
funcțiile lor. Infecția cu HIV duce la deteriorarea organismului, iar acesta nu mai poate lupta
împotriva infecției.
Sindromul imunodeficienței umane dobândite este determinat de HIV, în special prin
distrugerea limfocitelor T , fiind caracterizat printr -un deficit imunitar complex, care predis pune
d=la diferite suprainfecții: bacteriene, virale, fungice,etc.

5 https://www.romedic.ro/sida , accesat la data: 08.04.2019

8
1.2 Semne și simptome
Dacă la persoanele care trăiesc cu HIV infecția este mai evidentă în primele luni, mulți nu
conștientizează prezența infecției până la etapele ulterioare. Simptomele care apar la câteva zile
sau săptămâni de la infecție și care trebuie să atragă atenția sunt următoarele: febra (însoțită de
dureri de cap), stare de slăbiciune, diaree, infecții cutanate, iritații și ulcerații bucale sau genital,
dureri musculare, ganglio ni măriși, transpirații nocturne.
Pe măsura ce virusul se multiplică pot apărea manifestări HIV precum: tuse uscată, scădere
în greutate, probleme de respirație, oboseală cronică și inflamarea nodulilor limfatici.
Toți bolnavii din faza tardive HIV sunt co nsiderați ca fiind în stadiul avansat a sindromului
de imunodeficiență umană dobândită.
1.1.1 Stadiul de boală avansată SIDA
“Substratul instalării bolii SIDA constă în imunosupresia severă cee ace determină
instalarea și agravarea unor infecții oportuniste, cancere, precum și afectarea sistemului nervos
central. Unii bolnavi prezintă boli neurologice, demență determinate de virusul HIV cu atrofie
cerebrală și cu diminuarea funcțiilor cognitive, limfoame ale sistemului nervos central”.6
“HIV are afinitate pentru anumite celule ale corpului omenesc, respectiv sistemul HIV ține
să distrugă sistemul de apărare imunitară a organismului, creându -se posibilitatea invadării
acestuia cu germeni bacterieni, fungi sau virusuri din mediul înconjurător, flora care în mod
normal nu determină perturbări grave în funcționalitatea organismului. HIV -ul are efect citopatic
asupra celulelor peoliferative, odată intrat în organism HIV penetrează anumite celule în
interiorul căreia deversează molecula proprie de ARN (a cid ribonucleic), și o enzimă
reverstranscriptază. ARN -ul viral este apoi copiat în AND -ul cellular (acid dezoxiribonucleic),
astfel HIV se instalează în depozitul de informații genetice al celulei și rămâne inactiv, ani sau
zeci de ani fără a determina cl inic boala. Încă nu se cunoaște mecanismul de activare”.7
Când distrugerea simptomelor este mare, apar următoarele simptome SIDA: iritații ale
pielii, paliditate, dureri constant de cap, limfoame și infecții recurente, herpesuri genitale,
transpirații noc turne, diaree cronică, confuzii și semen de deteriorare mintală.
Poate dura de la un an la 10 -15 ani din momentul infectării cu HIV până la SIDA . Se
consideră că o persoană are SIDA atunci când numărul de celule T (numit CD4) este în jur de

6 Seli Sfartz, “ SIDA, realitate și mit ”, Editura Junimea, Iași, 1998, p.60 -61
7 Vasile Nițescu, “ Totul despre sexualitatea normal și patologică” , Editura Muntenia, Constanța, 2004, p.182

9
200 sau mai pu țin. Însă există și SIDA fără simptome : numărul de limfocite T scade sub 200,
cancer , ulcer al cavității bucale, tuberculoza care este cea mai des întâlnită în SIDA și este cea
mai frecventă cauză a morții persoanelor infectate cu HIV.
1.3 Metode de diagnosticare
“Primul pas: testul pentru depistarea infecției cu HIV
Testarea HIV este deosebit de importantă, deoarece aproape o treime dintre persoanele
infectate cu HIV se află deja în stadia avansate ale bolii, atunci când aceasta este diagnosticată.În
schimb odata cu diagnosticarea bolii, scade și riscul de transmitere a infecției către alte persoane,
deoarece bolnavul este informat în legatură cu modalitățile de transmitere a virusului HIV ș ice
conduită preventivă trebuie să adopte.
În cazul femeilor seropozitive, diagnosticarea bolii este prima măsură de prevenire a
transmiterii infecției cu HIV către făt.
Diagnosticarea infecției cu HIV se face prin:
• Test de depistare (screening) ;
• Test de confirmare (Western Blot) ;
• Teste de evidențiere a virusului s au a materialului genetic viral – încărcătură
virală .
Testele de depistare (screening)
Sunt investigații medicale menite să depisteze prezența anticorpilor formați de organism
împotriva virusului HIV. Aceste teste nu depistează virusul în mod direct, însă depistează
anticorpii produși împotriva celor două tipuri de HIV existente: HIV1 și HIV2.
Testele de screening pot da și rezultate fals positive, în situații precum: existența unei
viroze, a unei boli imune, existența unei sarcini, sau vaccina rea recentă a respectivei persoane.
Pentru verificarea acurateții testelor de screening sunt realizate și testele de confirmare a
infecției: test Western Blot și test de depistare a încărcăturii virale.
Când este vizibilă infecția cu HIV la analize ?
Este important de știut că anticorpii HIV apar la câteva săptămâni de la momentul infecției,
motiv pentru care este recomandat ca testul să se realizeze după 3 luni de la presupusa infecție.
În ceea ce privește nou -născuții, toți vor prezenta teste HIV pozitive , deoarece ăn timpul sarcinii

10
aceștia primesc anticorpi de la mama. Pentru rezultate corecte este necesară realizarea unor teste
amănunțite, repetate periodic timp de 18 luni.
Interpretarea rezultatelor testelui HIV
HIV pozitiv – persoana este infectată, î nsă nu este neapărat bolnavă de SIDA ;
HIV negativ – persoana nu este infectată, însă este oricând expusă infecției, atât timp cât
nu adoptă o conduită preventive. De asemenea, este posibil ca virusul să existe în organism, însă
nu poate fi identificat, deo arece nu au trecut cele 3 luni de la contractarea infecției.
Odata ce pacientul a fost diagnosticat cu infecție HIV, acesta trebuie să înceapă tratamentul
medicamentos și să urmeze îndeaproape recomandările me dicului specialist”.8
1.1.2 Căile de transmitere ale virsului
Virusul HIV pătrunde în organism prin contact sexual neprotejat (vaginal, anal, oral), prin
aparatura medicală nesterilizată corect, prin transfuzii de sânge, în timpul nașterii de la mama la
fât sau prin contact direct cu sânge in fectat, prin tatuaje, acupunctură sau de la donator infectați.
Contact sexual neprotejat
HIV este tran smis prin lichid vaginal , spermă sau sânge menstrual al persoanelor infectate.
Transmiterea între femei are cea mai mica rată de transmitere, în timp ce c ontactul heterosexual,
urmat de cel homosexual sunt considerate majoritatea cazurilor de infectare.
Există și cazuri, foarte rare,în care o persoană rămâne neinfectată în urma unui contact cu o
persoană seropozitivă deoarece incărcătura virală a persoanei este foarte mică.
De la mama la făt
Transmiterea de la mamă la făt se poate efectua in trei cazuri: infectarea în uter (șsanse de
aproximativ 49%), în timpul nașterii (în jur de 50%), iar prin alăptare șansele de a infecta fătul
sunt foarte mici( aproximativ 1%).
Prin accidente
Există cazuri rare în care personalul medical sau alți oameni se pot infecta când acordă
primul ajutor victimelor unui accident. Dacă victima este seropozitivă și sângerează, iar persoana
care o ajută nu poartă mănuși de exa minare se poate infecta dacă se rănește. Virusul HIV nu se

8 https://www.edumedical.ro/infectia -cu-hiv-tot-ce-trebuie -sa-stii-despre -diagnosticarea -acesteia/ , accesat la data:
08.04.2019

11
răspândește folosind aceeași veselă sau aceleași tacâmuri cu o persoană infectată, atingând,
îmbrățind sau sărutând o persoană infectată, folosind aceeași toaleta, sală de sport, sau piscină cu
o persoană infectată, prin înțepături de țânțari sau alte insecte, de la animale la om, (animalele,
cu excepția unei singure specii de maimuțe, nu sunt purtătoare de HIV), stand în aceeași camera
cu o persoană infectată, print use, strănut, respirație sau ali mentație. Ca obiect de reprezentare
social, SIDA se conturează în trei categorii: informațiile șocante cu caracterul misterios,
categoriile de oameni care au fost infectați primii (homosexualii, prostituatele), și caracterul
ascuns al bolii (fereastra imun ologică, lipsa simptomelor). Acestea au transformat societatea într –
o mulțime de persoane suspicioase.
1.1.3 Tratamentul
Din păcate, nu există nici un leac pentru HIV, aceasta neputând fi vindecată, dar poate fi
menținută sub control cu ajutorul medicamen telor. Persoanele seropozitive, care încep
tratamentul suficient de repede, pot duce o viață normală , De obicei tratamentul cuprinde o
combinație de mai multe medicamente. Medicu stabilește întotdeauna tratamentul potrivit.
1.1.4 Factori de risc ai infectării cu HIV
• sex neprotejat;
• prezența unei alte infecții cu transmitere sexuală precum sifilis, herpes, gonoree,
chlamydiază, etc;
• folosirea în comun de ace, seringi contaminate și alte echipamente injectabile și
soluții de droguri;
• deținuți din penitenciare;
• homosexualii;
• dezinteresul față de mijloacele de prevenire a bolii.
1.1.5 Situații riscante/situații sigure
Virusul HIV nu este purtat de insect e și de animale de casă și poate fi distrus ușor cu
ajutorul arderii, la temperature înalte (56 grade C). Nu constituie un pericol băutul din aceelași
pahar, sau sărutul prietenesc.
O situație în care infectarea este posibilă este sexul fără prezervativ, deoarece prezervativul
nu este sută la sută sigur împotriva infecțiilor virale, dar scade riscul unei infecții în cea mai
mare parte.Riscul infecțiilor este mai mare la femei decât la bărbați.

12
1.1.6 Vaccinul
“Un nou vaccin HIV a fost testat pe maimuțe și oameni, iar rezultatele sunt promițătoare.
În cadrul studiului,aproape 400 de adulți sănătoși din mai multe țări au fost vaccinați cu
mixul de virusuri HIV, iar organismal lor a reacționat așa cum se așteptau oamenii de ști ință. Nu
doar că vaccinul a fost bine tolerat, dar sistemul imunitar a reacționat producând anticorpi, arată
Science Alert.
Vaccinul s -a dovedit efficient ți în cazul primatelor, se arată într -un raport publicat de The
Lancet.
Acesta este unul din cele cin ci vaccinuri care au ajuns în acest stadiu de testare, ăn 35 de
ani, de când a început epidemia HIV/SIDA.
Următorul pas este ca 2.600 de femei din sudul Africii, expuse riscului de infectare, să fie
vaccinate. Atunci se va vedea dacă vaccinul funcționează cu adevărat.
Până acum, vaccinurile nu au oferit protecție pe termen lung. Explicația e aceea că au avut
la bază o tulpină HIV dintr -o regiune specifică. Virusul este însă în stare să se transforme rapid,
apărând mutații, ceea ce face ca vaccinurile să nu mai ofere protecție. Astfel , vaccinurile nu mai
sunt de actualitate încă înainte de a intra pe piață.
În acest caz s -a folosit o abordare diferită, fiind folosite părți din mai multe tulpini de virus,
practice un mozai c. Astfel , s-a obținut răspuns imunita r la o serie întreagă de tulpini”.9

9 http://www.ziare.com/viata -sanatoa sa/hiv/vaccin -experimental -contra -hiv-testat -cu-succes -pe-oameni -ce-urmeaza –
si-de-ce-e-asa-de-greu-sa-fie-lansat -un-vaccin -1520747 , accesat la data: 09.04.2019

13

Capitolul II
Metode de prevenire
2.1 Prevenția
“Riscul de infectare cu HIV poate fi redus prin limitarea expunerii la factori de risc.
Abordările cheie pentru prevenirea HIV, care sunt adesea folosite în combinație, include:
1. Utilizarea corectă a prezervativului poate proteja împotriva răspândirii
infecțiilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV. Dovezile arată că prezervativele din latex
au o protecție de 85% s au mai mare împotriva transmiterii sexuale a HIV și altor infecții
cu transmitere sexuală (BTS). Cu toate acestea, în afară de abstinență, nici o metodă de
protecție nu este 100% eficientă.
2. Testarea și consilierea pentru HIV și BTS este recomandată pentru toate
persoanele expuse la oricare dintre factorii de risc, astfel încât să poată învăța despre
propria infecție și să aibă accesul necesar la servicii de prevenire și tratament fără
întârziere. OMS recomandă, de asemenea, furnizarea de teste pentru parten eri sau
cupluri.
3. Circumcizia voluntară masculină, când este efectuată în condiții de
siguranță, prevazută de profesioniști din sănătate bine instruiți, reduce riscul de infecție
cu HIV la bărbați heterosexuali cu aproximativ 60%.
Din 2007, OMS și UNAIDS au recomandat circumcizia voluntară masculină medical ca o
strategie importantă suplimentară pentru prevenirea HIV în situațiile cu înaltă prevalență HIV.
Paisprezece țări din Africa de Est și de Sud au inițiat programe pentru a extinde circumcizia.
O singur ă intervenție de circumcizie medical masculine asigură o prevenție parțială de
lungă durată împotriva HIV, precum și a altor infecții cu transmitere sexuală. Aceasta ar trebui să
fie considerată întotdeauna ca parte a unui pachet cuprinzător de prevenire H IV și niciodată nu ar
trebui să înlocuiască alte metode cunoscute de prevenire, cum ar fi prezervativele.
4. ART ca prevenție. Un studio recent a confirmat că în cazul în care o
persoană HIV – pozitivă aderă la un regim de terapie antiretrovirală eficient, poa te fi redus
riscul de transmitere a virusului la partenerul sexual neinfectat în proporție de 96%.
Pentru cuplurile în care unul din parteneri este HIV -pozitiv și altul HIV -negativ, OMS

14
recomandă ART (terapie antiretrovirală standard) pentru partenerul HIV -pozitiv
indiferent de numărul de CD4.
5. Profilaxia pre -expunere (PrEP) pentru partenerul HIV -negativ. Studiile
au demonstrate că medicamentele antiretrovirale luate de către partenerul HIV -negativ
pot fi eficace în prevenirea infectării cu HIV de la partene rul HIV -pozitiv. Acest lucru
este cunoscut ca profilaxie pre-expunere (PrEP).
6. Profilaxia post -expunere pentru HIV (PEP) constă în utilizarea
medicamentelor ARV în termen de 72 de ore de la expunere la HIV pentru a preveni
infecția. PEP este adesea recomand ată pentru lucrătorii de sănătate în urma accidentelor
cu ace la locul de muncă. PEP include consiliere, îngrijire de prim ajutor, testarea HIV și
in funcție de nivelul de risc, administrarea unui ciclu de 28 de zile de antiretrovirale cu
îngrijire follow -up.
7. Reducerea rănirilor pentru utilizatorii de droguri injectabile. Persoanele
care își injectează droguri pot lua măsuri de precauție împotriva infectării cu HIV prin
utilizarea echipamentelor sterile de injectare, inclusiv ace și seringi, pentru fiecare
injectare.
8. Eliminarea transmiterii vertical de la mamă la copil a HIV (TMC). În
absența oricărei intervenții, ratele de transmitere HIV sunt între 15-45%. TMC poate fi
prevenită aproape complet dacă atât mamei cât și copilului le sunt furnizate medicamente
antiretrovirale pe parcursul etapelor, atunci când infecția ar putea apărea.
OMS recomandă o gamă de opțiuni pentru prevenirea TMC (PMTC), care include
furnizarea de ARV pentru mame și nou -născuți țn timpul sarcinii, nașterii și în perioada
postnatală, sa u oferirea unui tratament pe viață la gravidele HIV -pozitive indiferent de
numărul de CD4.
În 2011, 56% din cele aproximativ 1,5 milioane femei gravide HIV -pozitive din țările
cu venituri mici au primit medicamente antiretrovirale eficiente pentru a se evi ta transmiterea
la copii lor”.10
2.2 Discriminarea persoanelor seropozitive
“Ce este discriminarea ?
Conform Ordonanței nr.137/2001 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor
de discriminare , discriminarea repezintă orice deosebire,excludere, restricție sau preferință,

10 https://www.unaids.org/en , accesat la data: 09.04.20 19

15
pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex,
orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apar tenență
la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea,
înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor
omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilo r reunoscute de lege, în domeniul politic,
economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Mai simplu, discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept
față de persoane din cauza apartenenței lor la un an umit grup social. Există mai multe forme
de comportamente discriminatorii, dar toate au în comun faptul că implică o anumită forma
de excludere sau respingere.
Discriminarea este ilegală și este sancționata de lege !”11
“Omul odată contaminat cu HIV, rămâne infectat pe tot parcursul vieții, ceea ce
conturează amploarea cumulativă a epidemiei HIV. Transmiterea infecției HIV se realizează,
preponderant, prin următoarele trei căi: contact sexual neprotejat cu o persoană infectată,
expunerea la sânge, tran smiterea materno -fetală. Contactarea virusului poate avea loc și prin:
înțepături de ac și seringi contaminate la consumatorii de droguri sau prin intermediul
transfuziilor de sânge de la o persoană infectată.
Din cauza apariției concepțiilor eronate în râ ndul populației cu privire la posibilitățile
de transmitere a HIV, s -a creat o excludere totală sau parțială a persoanelor seropozitive din
viața socială obișnuită. Este evident faptul că, la nivel mondial, cât și în rândul populației
Republicii Moldova pe rsistă o atitudine intolerantă față de persoanele infectate cu HIV.
Totuși, HIV nu se transmite pe calea aerului, prin produse alimentare sau apă, prin
strângeri de mână sau îmbrățișare, prin săruturi, tuse, strănut, prin intermediul animalelor sau
prin î nțepături de insecte. Nu prezintă risc de infectare: relațiile obișnuite, contactele la
servicii sau studii, călătoriile în transportul public, frecventarea în comun a piscinei, saunei,
băii, veceului, a obiectelor sportive și de recuperare a sănătății, ut ilizarea comună a veseli de
bucătărie și a lenjeriei de pat, este însă importantă respectarea normelor de igienă elementară.
Din păcate, persoanele pozitive sunt nevoite să se confrunte cu o serie de stereotipuri și
prejudecăți care le îngreunează existenț a. Mulți îi desconsideră din cauza asocierii maladiei
HIV cu un comportament immoral și lipsit de decență.

11 http://www.antidiscriminare.ro/ce -este-discriminarea , accesat la data: 09.04.2019

16
Pentru a depăși această discriminare, în societate trebuie să se formeze o atitudine
umană și lucidă față de cei infectați cu HIV, bazată pe altruism și compasiune. Cu regret,
atitudinea negative a societății se exprimă printr -o multitudine de modalități, precum: insulte,
acuzații, atac verbal și fizic, ignoranță și refuz de ajutor. Persoanele bolnave au nevoie de
sprijin, suport, afecțiune, înțelegere și grijă. Cea mai bună metodă de a -i ajuta este acțiunea
de a-i asculta, și de a le înțelege durerea. Persoanele cu HIV trebuie încurajate să vorbească
despre situația lor, atât între ei cât și cu persoanele care nu sunt seropozitive. Ar fi bine ca ele
să își apere drepturile, să participe la luarea deciziilor care se referă la sănătatea lor și să iși
reprezinte interesele în diferite structuri ale societății civile și ale statului, astfel ar fi depășită
bariera discriminării și a inegalității.
În plus, est e important ca oamenii să obțină cunoștințe nu numai despre modurile de
transmitere a virusului, dar și despre modalitatea în care acesta nu poate fi transmis. Ei
trebuie să manifeste afecțiune și compasiune, căci fiecare religie din lume îi îndeamnă pe
credincioși să -și iubească aproapele și să întindă o mână de ajutor celor care au nevoie de el.
Persoana infectată cu HIV rămâne un membru al comunității, cetățean în țara sa.
Izolarea, îndepărtarea, diminuarea rolurilor și responsabilităților în familie și în comunitate
au un impact semnificativ asupra stării spirituale ale persoanelor HIV -pozitive, invocând în
mai multe cazuri depresii, neîncredere în forțele proprii și disperare. Includerea persoanelor
seropozitive în activități sociale, care îi va face să se simtă utile și importante pentru
comunitate, poate fi o metodă de a le întoarce dorința de a trăi și de a lupta cu
infecția.Fiecare individ trebuie privit ca o personalitate care merită respectată, căci fiecare
dintre noi face parte, simultan, din mai multe grupuri, iar niciunul din ele nu ne reprezintă în
totalitate, deci nici persoanele seropozitive nu trebuie văzute strict prin prisma bolii lor, ci
trebuie observate calitățile care le definesc personalitatea. Toți oamenii merită în mod egal
atenția n oastră.
Din păcate, discriminarea nu este prezentă doar în familii, comunitate, la locul de
muncă, în mass -media, dar și în cadrul instituțiilor medicale, acolo unde, de fapt, personalul
ar trebui să înțeleagă lucrurile corect fără a se baza pe stereotipu ri, dar pe cunoștințe
profesionale. Frica de a nu contacta boala și evitarea pacienților sau chiar refuzul de a -i
îngriji îi demoralizează – ei se simt nedoriți și nu au nicio poftă de a lupta cu boala.
Un rol important în reducerea stigmei și discriminări i în societate o au strategiile de
comunicare care includ campaniile publice, urmărind scopul să informeze și să -i facă pe

17
oameni să vorbească despre HIV și SIDA. Doar comunicarea poate distruge stereotipurile
create, neînțelegerile și temerile.
O metodă d e prevenire a discriminării ar fi crearea unei “linii fierbinți” la care oamenii
să se adreseze anonim sau nu, și unde să poată aborda teme sensibile fără a fi jenați, sau
implicarea persoanelor cunoscute, care au impact asupra populației, în campanii soci ale și de
informare. Alte metode ar fi oferirea exemplelor că orișicine ar putea fi infectat, (de exemplu
președintele Zambiei Kenneth Kaunda a declarant că fiul său a murit de SIDA) sau
sensibilizarea populației prin demonstrarea trăsăturii umane în infec ția HIV, aceasta va ajuta
oamenii să se identifice cu cei bolnavi și să îi înțeleagă mai bine.
Infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV) este o infecție ca oricare alta, omul
infectat este un om ca oricare altul, iar SIDA reprezintă o afecțiune de c are cineva poate să
sufere ca și oricare alta. Înainte de a discrimina nu trebuie să uitam că se poate întâmpla chiar
cu cineva de lângă noi !”12
2.3 Principiile directoare ale Strategiei Naționale HIV/SIDA
“1. HIV/SIDA este mai mult decât o prioritate de sănătate publică. Este o problemă
complex, care afectează toate componentele societății.
2. Strategia se va concentra preponderent asupra prevenirii transmiterii virusului și a
reducerii impactului social. Resursele alocate trebuie să ia în c onsiderare grupurile și
persoanele vulnerabile, la risc și comunitățile afectate.
3.Implicarea multisectorială și interdisciplinară la nivel national și local este esențială
pentru realizarea unui răspuns adecvat la problematica HIV/SIDA.
4. Persoanele și grupurile vulnerabile, la risc și afectate trebuie să aibă cunoștințele
necesare și accesul la mijloacele și serviciile necesare în vederea prevenirii infectării cu
virusul HIV.
5. Programele/intervențiile HIV/SIDA, îndeosebi cele adresate grupurilor vulne rabile
și celor cu risc crescut de infectare, trebuie să fie adaptate diferențelor de vârsta, sex,
cultură și comportament.

12 https://usmf.md/wp -content/uploads/2014/12/Natalia -Peredelcu.pdf , accesat la data: 09.04.2019

18
6. Toate persoanele infectate HIV sau diagnosticate cu SIDA, precum și grupurile
vulnerabile, au acces egal și continuu la tratament , îngrijire medicală și servicii sociale
conform standardelor prevăzute de legislația în vigoare .
7. Drepturile persoanelor infectate HIV sau diagnosticate cu SIDA, precum și cele a
persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile sau la risc, sunt garantate conform legislației
naționale și tratatelor internaționale la care România este parte semnatară.
8. Responsabilitățile individuale ale persoanelor infectate HIV sau diagnosticate cu
SIDA sunt statuate prin lege.
9. Aplicarea precauțiunilor universal se va face în vederea prevenirii oricărei
posibilități de transmitere a infecției HIV în sistemul sanitar și cel de asistență socială.
10. Testarea HIV este voluntară, și/sau anonimă, cu garantarea confidențialității și a
consilierii pre și post test, atât în s ectorul de stat cât și în cel privat.
11. Formularea politicilor și a programelor de dezvoltare socio -economică trebuie să
ia în co nsiderare și fenomenul HIV/SIDA”.13
2.4 Drepturile persoanelor seropozitive
“Drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA
“România este singura țară din Europa care are o lege pentru persoanele care trăiesc cu
HIV/SIDA”, spune Claudia Cătană de la Funația Romanian Angel Appeal.
În octombrie 2002, a intrat în vigoare Legea 584 privind măsurile de prevenire a
răspândir ii maladiei SIDA în România și de protecție a persoanelor infectate cu HIV, sau
bolnave de SIDA, prin care sunt apărate drepturile acestora.
Drepturile persoanelor infectate cu HIV:
• Dreptul la viață ;
• Dreptul la non discriminare ;
• Egalitate în fața legii ;
• Libertate de mișcare ;
• Dreptul la muncă ;

13 https://www.scribd.com/document/412169025/Strategia -Na-c5-a3ional -c4-83-HIV-SIDA -2011 -e2-80-
93-2015 , accesat la data: 09.04.2019

19
• Dreptul la intimidate ;
• Libertatea de expresie și opinie precum și dreptul de a primi și disemina
informații ;
• Dreptul de a se căsători și întemeia o familie ;
• Dreptul de a participa la viața social și culturală “.14
2.5 Prevenirea în rândul tinerilor
Până în 2015, reducerea cu cel puțin 20% a incidenței HIV în rândul tinerilor de 15 -29 de
ani față de 2010. Tinerii să știe cum să evite infectarea cu HIV și să aibă capacitatea, mijloacele
și dorința de a acționa pe baza cu noștințelor dobândite.
Inițierea și susținerea unor campanii de informare, educare și comunicare multianuale și pe
canale variate care să adreseze determinanții comportamentelor la risc. Folosirea de scară largă a
conceptului de comunicare pentru schimbar ea comportamentelor (behavior change
communication).
➢ Campaniile pot fi initiate și finanțate atât de câtre MS prin programele sale
de sănătate publică și promovarea sănătății sau prin programul HIV/SIDA cât și de
autorităși locale ;
➢ Încurajarea și susținere a organizațiilor nonguvernamentale ca beneficiari/
promotori/ parteneri în proiecte susținute prin actualele programe de finanțare europeană,
inclusive prin facilități de obținere a contribuției de la bugetul de stat (programele MS,
MECTS, etc.) ;
➢ Includere a campaniilor de promovare a sănătății și a unor comportamente
fără risc între activitățile eligibile în cadrul Fondurilor Structurale Europene ;
➢ Utilizarea abordării educației între egali pentru implementarea campaniilor
de promovare a folosirii prezervativului adresate tinerilor, ca modalitate eficientă de
comunicare pentru schimbarea comportamentului. Elaborarea și implementarea de
standarde în programele de educație nonformală și informală bazate pe abordarea
educației între egali pentru adoles cenți și tineri ;
➢ Utilizarea Centrului Roman HIV/SIDA ca centru de resurse și coordonare
pentru campaniile IEC din domeniul HIV/SIDA ;

14 http://www .bbc.co.uk/romanian/specials/2022_romania/page8.shtml , accesat la data: 09.04.2019

20
Procentajul de tineri 15 -24 de ani cu cunoștințe complexe HIV/SIDA – recunosc 2 metode
de prevenire și resping 3 prejudecăț i – crește l a 45% în 2013 și la 50% în 2015 .
2.6 Promovarea folosirii prezervativului
➢ Prețul prezervativelor continuă să fie o barieră în calea folosirii acestora și
se recomandă ca programele de sănătate publică la nivel national și local să include și
achiziția și distribuția gratuita sau la prețuri subvenționate a prezervativelor ;
➢ Rețelele de medicină de fami lie, planificare medical și de medicină școlară
pot fi implicate în promovarea și distribuirea de prezervative gratuite sau subvenționate
dar și în procesul de testare cu consigliere pre și post testare, ca și în consilierea de
planificare familială în caz ul medicilor de PF, pentru cuplurile HIV pozitive sau
discordante;
➢ Includerea prezervativelor și a altor consumabile legate de prevenirea HIV
ca și a achizițiilor eligibile, în programele publice, finanțate din fonduri bugetare sau din
fonduri europene ;
➢ Introducerea activității de promovare a utilizarii prezervativelor în
proiectele și programele care utilizează abordarea educației între egali pentru schimbarea
comportamentului tinerilor legat de prevenirea ITS și HIV/SIDA și construirea unui stil
de viață sănătos.
Procentajul de tineri 15 – 24 ani de ani care raportează folosirea prezervativului la
primul contact sexual ajunge la 75% în 2014 și la 80% în 2015. Creșterea vânzărilor și
distribuției de preservative la cel puțin 30 de milioane uități în 2014 și 35 de milioane unități
în 2015.
Acces universal al adolescenților și tinerilor care urmează o formă de învățământ, la
cunoștințele necesare despre HIV/SIDA , metodele de prevenire ți riscurile asociate , precum
și noțiuni despre protecția socială și medical a persoanelor afectate, noțiuni legate de
reducerea stigmatizării și a discriminării.
2.7 Accesul universal al tinerilor care trăiesc cu HIV/SIDA la servicii de
prevenire secundară a HIV/SIDA
Corelarea serviciilor de tratament și sprijin psihosocial exist ente pentru persoanele care
trăiesc cu HIV/SIDA cu un pachet minim obligatoriu de servicii și consumabile de prevenire
secundară:

21
➢ Distribuția periodică de medicamente pentru persoanele care trăiesc cu
HIV/SIDA să fie însoțită de servicii de consiliere pri vind prevenirea transmiterii HIV
și de distribuția de consumabile de prevenire ;
➢ Dezvoltarea unui protocol special de sănătatea reproducerii pentru
persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA și pregătirea de personal multidisciplinar care să
îi susțină implementar ea;
➢ Corelarea măsurilor de sprijin social și de integrare în muncă cu măsuri de
susținere a comportamentelor fără risc ;
➢ Pregătirea capacității de a oferi consiliere și terapie adecvată de cuplu
pentru cuplurile cu cel puțin un partener seropozitiv ;
➢ Introdu cerea consilierii și terapiei de cuplu pentru cuplurile cu cel puțin un
partener seropozitiv ca parte a pachetului de servicii a CNASS ;
➢ Acceptarea ca eligibile a unor activități de sprijin psihologic și de
distribuire de consumabile de prevenire în cadrul programelor de integrare socială a
persoanelor vulnerabile susținute din fondurile structural ;
➢ Elaborarea de modele de practică privind subcontractarea de servicii către
organizațiile de pacienți/beneficiari de la nivel central și local .
2.8 Reducerea riscului de transmitere HIV la adolescenții și tinerii marginalizați
sau instituționalizați
Pregătirea continua a personalului care lucrează cu tinerii și adolesce nții instituționalizați
în oric e tip de instituție sau cu copii străzii și din comu nități defavorizate, pentru a putea oferi
servicii de de educație și de consiliere ca și accesul la mijloace de prevenire. Includerea rețelei de
Centre de Prevenire și consiliere Anti -Drog în acest program. Până în 2014, toate unitățile de
asistență a adol escenților și tinerilor să aibă personal pregătit și programe specifice de prevenire
HIV/ITS și consum de droguri (în cadrul unor programe/ curricule pentru dezvoltarea abilităților
de trai independent, care să fie adaptate vârstei, condițiilor de afectare prin instituționalizare sau
handicap). Procentul personalului de educație/îngrijire care lucrează cu tinerii instituționalizați
sau cu copii străzii și care beneficizaă de cursuri de formare în domeniul HIV/SIDA, să crească
la 45% în 2013 și la 75% în 201 5.
2.9 Asigurarea accesului tinerilor instituționalizați și a copiilor străzii la servicii
de prevenire, îngrijire și tratament pentru consum de droguri și ITS -uri
Până în 2013, cel puțin 50% din numărul estimat de adolescenți care trăiesc în instituții și
în stradă să fie incluși în programe de teren (out -reach) de prevenire HIV/ITS și facilitare a

22
accesului la servicii de tratament, inclusive în programe de reducere a riscului asociat
consumului de droguri.
2.10 Dezvoltarea de programe specifice pentru ad olescenții și tinerii din afara
școlii
Până în 2014 să existe programe specific de outreach pentru prevenirea HIV în rândul
adolescenților și tinerilor din afara școlii în cel puțin 10 aglomerări urbane mari, cu cele mai
semnificative rate de abandon școlar.
2.11 Prevenirea transmiterii în rândul utilizatorilor de droguri injectabile
➢ Subcontractarea de către autoritățile centrale și locale a programelor de
schimb de seringi către organizațiile neguvernamentale și comunitare ;
➢ Creșterea numărului și a capacității actuale a programelor de schimb de
seringi ;
➢ Includerea serviciilor de schimb de seringi și a distribuției de consumabile
de prevenire HIV ca parte integrată a oricăror intervenții care vizează integrarea socială și
profesionala a UDI prec um și în intervențiile care vizează reducerea ratei
infracționalității ;
➢ Achiziționarea de către MS a seringilor și a altor consumabile necesare în
programele de schimb de seringi ;
➢ Creșterea numărului și a capacității actuale a programelor de tratament de
menținere cu metadona/suboxonă pentru dependența de opiacee ;
➢ Devoltarea de centre noi de tratament de menținere cu metadonă/suboxonă
accesibile ;
➢ Coordonare eficientă între MS, CNASS și Agenția Națională Anti Drog ;
➢ Creșterea capacității serviciilor de prevenire HIV, astfel încât să fie
adaptate specificităților vârstei și sexului beneficiarilor, pentru a se asigura accesul pentru
adolescenții cu risc crescut ;
➢ Dezvoltarea unor centre medico -sociale în comunitățile vulnerabile care să
adreseze comportamen tele cu risc de sănătate inclusive de infectare HIV și care sî asigure
servicii integrate (suport social, asistență medical primară, consiliere psihologică, sprijin
și orientare profesională, mediere și informare, etc.) ;

23
➢ Dezvoltarea unor programe și servic ii specifice de reducere a riscului
infectării cu HIV și de integrare socială, care să se adreseze adolescenților (10 -19) ani
care utilizează droguri injectabile.
2.12 Prevenirea transmiterii asociată cu sexul commercial
Reducerea transmiterii HIV în rându l persoanelor care practică sexul commercial și al
clienților și partenerilor acestora. Desfășurarea de studii în mai multe locații/județe care să
evalueze dimensiunea și implicațiile sexului commercial în actualul cadru legislativ:
➢ Se recomandă constitui rea unui grup de inițiativă care să includă atât
instituții publice și neguvernamentale din zona sănătății publice și a educației cât și
persoane care au fost direct implicate sau afectate de practicarea sexului comercial ;
➢ Includerea ca activități eligibile în actualele proiecte finanțate de
Fondurile Structurale a cercetărilor de tip comportamental și de seroprevalență ;
➢ Finanțarea de către autoritățile locale din zone urbane mari a studiilor
comportamentale, de evaluare a situațiilor soc iale și de estimare a numărului de persoane
care practică sexul comercial. Până la finalul anului 2014 să fie finalizate cercetări cu
privire la comportamentele cu risc de transmitere HIV/ITS, hepatite în rândul PPSC, în
cel puțin 10 zone de intervenție și cercetări sociale și de estimare a numărului de
persoane care practică prostituția în cel puțin trei locații. Desfășurarea unei campanii de
lobby/advocacy pentru promovarea de politici și legislație propice pentru desfășurarea de
programe eficiente de red ucere a vulnerabilității persoanelor care practică sexul
comercial la HIV, ITS -uri, violență, trafic de persoane, consum de droguri, etc. ;
➢ Se recomandă studierea cu atenție a experiențelor unor țări cu situația
similară cu a României, membre UE, în privinț a reglementării practicării prostituției ;
➢ Se recomandă abordarea unei strategii de comunicare bazată pe evidențe și
date științifice care să contracareze tendințele populiste/moraliste existente acum la nivel
politic în ceea ce privește fenomenul prostituț iei;
➢ Se recomandă susținerea înființării de organizații ale PPSC active sau
foste PPSC, care să poată susține promovarea și respectarea drepturilor acestor persoane
și a accesului la servicii publice .

24
2.12.1 Menținerea și extinderea programelor de prevenire HIV/SIDA în rândul
persoanelor care practică sexul comercial:
➢ Subcontractarea de către autoritățile naționale și locale a programelor de
prevenire către organizațiile neguvernamentale și comunitare ;
➢ Includerea în programele de asis tență socială publică la nivel local
programelor care adresează problemele persoanelor care practică sexul comercial ;
➢ Se recomandă ca în orașele unde au deja loc intervenții de prevenire
HIV/SIDA în rândul persoanelor care practică sexul comercial acestea să fie documentate
și prezentate autorităților locale în vederea implicării treptate a acestora în conștientizarea
fenomenului și apoi în finanțarea intervențiilor ;
➢ Desfășurarea de programe de teren pentru prevenirea transmiterii HIV/ITS
în rândul PPSC și al clienților și partenerilor acestora ;
➢ Facilitarea accesului persoanelor care practică sexul comercial la servicii
de testare și tratament HIV,ITS, alte boli transmisibile și la servicii de reducere a
riscurilor și tratament pentru consum de droguri și cr eșterea adresabilității acestor servicii
la nevoile PPSC ;
➢ Până la finele lui 2014 să existe intervenții de teren, inclusive de prevenire
HIV/SIDA, în rândul persoanelor care practică sexul comercial în cel puțin 20 de orașe
reședință de județ.Creșterea de la 10.000 a numărului de PPSC incluse în programe până
în anul 2015. Creșterea la 35% până în 2014 a PPSC care declară utilizarea
prezervativului cu toși partenerii sexuali (inclusiv cu partenerul de viață) ;
➢ Campanii de informare, educare și comunicare cu potențialii clienți ai
sexului comercial pentru prevenirea HIV/ITS -uri;
➢ Dezvoltarea de programe și servicii specifice de reducere a riscului de
infectare cu HIV și de sprijin social (de protecție și de asistență complexă) care să se
adreseze adolescenților (10-19) ani care practică sexul comercial, adaptate vârstei și
nivelului de înțelegere ;
➢ Până la finele lui 2014, vor exista programe și servicii specific
adolescenților (10 -19 ani) care practică sexul comercial în fiecare locație în care se
implementează intervenții de prevenire HIV în rândul persoanelor care practică sexul
comercial.

25
2.13 Prevenirea transmiterii în rândul bărbaților care au activitate sexuală cu
alți bărbați
➢ Inițierea de campanii media cu mesaje anti -discriminare și p ro-incluziune
a minorității LGBT ;
➢ Campanii naționale și locale de reducere a stigmatizării și discriminării în
legătură cu orientarea sexuală ;
➢ Construirea capacității seviciilor sociale și de sănătate de a oferi, fără
discriminare, servicii adecvate persoanelor de orientare homosexual ;
➢ Folosirea finanțărilor POSDRU pentru pregătirea adecvată a personalului
social și medical ;
➢ Includerea ca grup vulnerabil pentru programe sociale și de sănătate a
persoanelor transsexuale ;
➢ Implementarea unui sistem de acces rapid la tratament ARV al
persoanelor BSB infectate HIV care să fie bazat pe principiul introducerii timpurii în
tratament ca metodă de prevenire secundară ;
➢ Elaborarea periodică de studii de estimare, comportament și
seroprevalență HIV/ITS în rândul BSB pe baza evidențelor, inclusive a celor de data
recentă, trebuie construită motivarea care să ducă la includerea activităților adresate
grupului BSB cât și mai larg grupului LGBT în programele naționale și locale, sociale și
de sănătate publică. Certcetările privind comportamentele BSB trebuie extinse înafara
locațiilor clasice în care s -au desfășurat programele până acum;
➢ Subcontractarea de la nivel central și local al organizațiilor LGBT
furnizoare de servicii pentru activități de sănătat e publică;
➢ Subcontra ctarea organizațiilor LGBT și în cadrul programelor de suport
pentru tratament HIV ;
➢ Întărirea capacității organizațiilor ofertante de servicii de prevenire și
suport (atât neguvernamentale, cât și publice) de a implementa metode de prevenire bio –
medicală, ca profilaxia post și pre -expunere, microbicide, testare și tratament .
2.13.1 Reducerea riscurilor asociate cu sexul homosexual
➢ Desfășurarea de programe de teren (outreach) și on -line pentru prevenirea
HIV/SIDA;
➢ Introducerea acestor tipuri de intervenții ca intervenții eligibile pentru
programele de sănătate publică la nivel national și local ;

26
➢ Pentru zonele unde grupul BSB poate să fie partial suprapus peste alte
grupuri vulnerabile (PPSC, UDI, persoane fără adăpo st) se recomandă integrarea
intervențiilor specifice de prevenire în rândul BSB în activitățile existente de intervenție
de sănătate publică în rândul acelor comunități ;
➢ Asigurarea de către programele de sănătate publică a MS și chiar de cele
locale a nece sarului de preservative și teste (HIV/VHB/VHC) pentru a fi folosite în
programele care țintesc BSB ;
➢ Promovarea folosirii corecte a prezervativului ;
➢ Introducerea de facilități fiscale și comerciale pentru vânzarea
prezervativelor care să poată duce la reduc erea prețului acestuia ;
➢ Asigurarea accesului persoanelor BSB la servicii și tratament HIV , ITS și
alte boli transmisibile ;
➢ Achiziționarea de teste rapide de către MS și distribuirea lor către
organizațiile comunitare care fac activități de prevenire HIV pe ntru BSB ;
➢ Dezvoltarea de intervenții specifice adolescenților 10 – 19 ani (prevenire
HIV, consiliere, etc.) baieți care întrețin relații sexuale .
2.14 Prevenirea transmiterii HIV în rândul comunităților dezavantajate
➢ Integrarea activităților de prevenire H IV și ITS în programe medico –
sociale indiferent de statusul asigurării sociale de sănătate și de posesia actelor de
identitate la momentul accesării acestor programe ;
➢ Asigurarea accesului la testare și tratament HIV/SIDA și ITS indiferent de
statutul asigu rării sociale de sănătate ;
➢ Introducerea considerentelor de sănătate publică ca argumente în favoarea
accelerării procesului de acordare a actelor de identitate ;
➢ Integrarea activității de mediere sanitară cu cea de asistență socială
comunitară ca parte a pr ocesului de coordonare la nivel local a activităților ;
➢ Promovarea comportamentelor fără risc în rândul adolescenților și
tinerilor rromi prin intervenții comunitare durabile: pregătirea de educatori între egali,
distribuția de preservative în comunitate, facilitarea accesului la servicii adecvate
tinerilor, educația pentru prevenirea consumului de droguri ;
➢ Acordarea de bonusuri în sistemul de medicină de familie pentru
includerea pe liste a persoanelor care provin din medii defavorizate ;

27
➢ Desfăș urarea de studii locale și naționale privind determinanții unor
comportamente la risc HIV/ITS în rândul populației rrome și a altor populații
defavorizate .
2.15 Prevenirea transmiterii în sistemul penitenciar
➢ Introducerea în sistemul penitenciar a unui pr ogram anual de prevenire și
tratament HIV/SIDA ;
➢ Corelarea programelor din sistemul civil cu programele din penitenciare .
2.15.1 Accesul universal al deținuților la un pachet minim de servicii de prevenire
HIV în sistemul penitenciar
➢ Consiliere și acces la servicii pentru prevenirea transmiterii sexuale a
HIV/SIDA în penitenciare ;
➢ Acces la servicii pentru prevenirea transmiterii HIV asociată cu consumul
de droguri ;
➢ Menținerea constantă în penitenciare a unei rețele de cel puțin 1.500 de
educatori între egali formați pentru prevenirea HIV/SIDA, educație continua pentru cel
puțin 80% din cadrele medicale în prevenirea HIV .
2.16 Prevenirea transmiterii verticale
Acces universal al femeilor gravide la consiliere și testare HIV ca parte a pachetului
minimal de îngrijiri prenatale:
➢ Asigurarea unei competențe minime de consiliere HIV a femeilor gravide
la nivelul medicilor de familie ;
➢ Asigurarea capacității de testare și consiliere la nivel national .
2.16.1 Accesul universal al femeilor gravide seropozitive HIV la pachetul complet
de prevenire a transmiterii vertical instituit conform ghidurilor medicale naționale
➢ Pregătirea și menținerea de echipe mixte active, specializate în
prevenirea transmiterii verticale și formate din infecționiști – ginecologi –
obstre ticieni neonatologi la nivelul fiecăruia din cele 9 Centre Regionale
HIV/SIDA și în alte 11 locații, reședințe de județ ;
➢ Înregistrarea și urmărirea fiecărui caz de gravidă seropozitivă HIV
până la confirmarea statusului HIV al copiilor născuți din mame seropozitive ;

28
➢ Toate femeile gravide identificate ca fiind seropozitive să aibă
acces la pachetul complet de prevenire a transmiterii vertical ;
➢ Instituirea de programe speciale de acces la prevenirea transmiterii
verticale pentru cuplurile cu cel puțin un m embru seropozitiv sau pentru femeile
seropozitive, legate de Centrele Regionale HIV/SIDA și de spitalele județene care
asigură tratamentul HIV/SIDA .
2.17 Prevenirea transmiterii în sistemul medical și la locul de muncă
Eliminarea oricărei posibilități de transmitere HIV în sistemul medical și în instituțiile care
oferă servicii sociale și introducerea la nivel national a politicilor de prevenire a transmiterii HIV
la locul de muncă.

29
Capitolul III
Persoanele seropozitive și consilierea
3.1 Asigurarea tratamentului ARV
“De ce se ia tratamentul ?
Tratamentul reduce cantitatea de HIV aflată în organism (încărcătura virală). Acest lucru
va ajuta să trăiască mai mult cu sănătate mai bună și bună calitate a vieții persoana infectată. De
asemenea, în cazul în care încărcătura virală este nedetectabilă în mod constant, șansele de a
transmite virusul altor persoane sunt practic nule.
Odată ce se începe tratamentul trebuie să se ia în fiecare zi și va trebui in clus în stilul său
de viață. În general cei mai mulți oameni consideră că le este ușor să ia medicamente împotriva
HIV.
Dacă nu luați încă tratament, începerea lui este o decizie importantă care ar trebui luată în
considerare.
Efecte secundare:
Este posibil ca atunci când începeți să luați tratamentul să observați efecte secundare cum
ar fi greață, stare de rău generalizată sau diaree. Acest lucru se întâmplă deoarece corpul se află
“în stare de obișnuire”. Efectele sunt de obi cei ușoare și pot fi tratate, cu toate că ele dispar de la
sine în decurs de câteva săptămâni. În cazul în care durează mai mult sau se înrăutățesc, trebuie
să vă adresați medicului dumneavoastră.
Observații:
• Tratamentul va ajuta la îmbunătățirea sănătăți i imunitare și va reduce riscul de
transmitere a HIV la partenerii sexuali.
• Trebuie să îl luați după recomandarea medicului dumneavoastră.
• Este necesară testarea periodică pentru a verifica dacă tratamentul funcționează și
posibilele efecte secundare.
• Dacă luați tratament HIV este cel mai bine să consultați medical înainte de a lua
alte medicamente, pentru a evita interacțiunile.

30
• Inițierea tratamentului este o decizie pe care trebuie să o luați când vă simțiți
pregătiți. Nimeni nu ar trebui să se simtă forț at sau intimidat pentru a începe luarea
tratamentului. ”15
România are un sistem bine organizat pentru furnizarea tratamentului și îngrijirilor
HIV/SIDA.Acesta este bazat pe o rețea de 9 centre regionale care au personal specializat și
echipamentele necesare pentru instituirea și monitorizarea terapiei antiretrovi rale. În același timp
în majoritatea spitalelor sau secțiilor de boli infecțioase de la nivel județean există capacitatea de
a administra tratamentul pentru pacienții HIV/SIDA.
Programul de tratament ARV și al maladiilor asociate este finanțat annual de CN AS.
Bugetul alocat a crescut de la 984 de miliarde de lei vechi în 2003, la 1350 de miliarde de lei
vechi în 2006. Bugetul alocat a fost întotdeauna mai mic decât cel solicitat de centrele de
tratament și a permis achiziționarea cu prioritate a medicamente lor ARV și mai puțin a
necesarului de medicamente pentru prevenirea și tratamentul sindroamelor și infecțiilor asociate.
Costul acestora a fost transferat pe bugetele spitalelor, acestea nefiind însă în măsură să acopere
nevoile decât intr -o mică măsură. M onitorizarea tratamentului prin analize de încărcătură virală
CD4/CD8 și rezistență nu este cuprinsă în niciun buget public și în consecință a fost asigurată
discontinuu din resurse externe nerambursabile. Creșterea speranței de viață a pacienților
HIV/SID A se realizează prin monitorizare adecvată, prin menținerea și dezvoltarea bazei de date
privind evoluția clinică și istoria tratamentului pacienților HIV/SIDA, prin asigurarea resurselor
financiare pentru continuitatea tratamentului ARV, non -ARV, menținer ea parteneriatului cu
firmele farmaceutice care asigură reduceri și facilități de prețuri la medicamentele ARV. Până în
2010, menținerea prețului mediu annual al unui tratament ARV pentru un pacient la nivelul de
7000 de euro. Accesul la tratamente curente de bază este încă limitat pentru persoanele care
trăiesc cu HIV/SIDA. Conform sistemului de monitorizare a UNOPA cele mai multe cazuri de
discriminare a persoanelor seropozitive s -au înregistrat la accesarea unor servicii medicale de
bază și a tratamentel or gratuite și compensate. Capacitatea sistemului de a oferi îngrijiri paleative
și terminale a rămas limitată și are o susținere financiară și nici politici, cu standarde și proceduri
adecvate.
3.2 Sistemul de asistență social ă psiho -socială
“În acest moment întregul sistem de asistență socială de la nivelul Romăniei este în proces
de reformă și modernizare, accentul fiind pus pe descentralizare și pe rolul cheie al comunității

15 http://gtt -vih.org/files/active/1/InfoV_122_rum.pdf , accesat la data: 10.04.2019

31
locale. Procesul de tranziție a generat însă dificultăți la nivel l ocal atât în asigurarea resurselor
financiare cât și în păstrarea calității serviciilor. Organizațiile persoanelor infectate și afectate
reunite în UNOPA au raportat nenumărate probleme legate de nerespectarea legislației în
domeniu și au început chiar o c ampanie de aducere în fața instanței a acestor cazuri. Cadrul
legislativ este incă suficient dezvoltat, iar capacitatea autorităților locale de a concepe și
implementa intervenții sociale eficiente este limitată.
Atât copii, cât și adulții infectați HIV po t beneficia, în funcție de evaluările medicale, de
încadrarea într -un grad de handicap, care asigură accesul la facilitățile prevăzute de legea
națională pentru persoanele cu dizabilități. Aceste facilități pot include plata unui asistent
personal, gratuit ăți la transportul public urban și la cel CFR, facilități la obținerea unor drepturi
sociale, prețuri reduse la unele utilități publice.
Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei acordă, de asemenea, alocație zilnică de
harnă pentru copii seropo zitivi, precum și îndemnizație de hrană pentru toate persoanele care
trăiesc cu HIV/SIDA.
Multe din familiile care au copii seropozitivi și mulți din adulții infectați trăiesc la limita
sărăciei, cca 83% după unele studii. Accesul la educație pentru copiii seropozitivi, deși s -a
îmbunătățit în ultimii ani, este încă limitat de opoziția unor comunități locale unde programele de
educație și integrare socială nu au fost aplicate. O mare parte dintre copiii infectați sunt acum
adolescenți și își încep viața sex uală. De multe ori ei nu își cunosc diagnosticul. Situația copiilor
din instituții s -a îmbunătățit odată cu reforma sistemului de protecție a copilului. Majoritatea
copiilor seropozitivi din sistemul public de protecție a copilului sunt protejati în căsuțe de tip
familial. S -au dezvoltat servicii alternative: centre de zi, centre de consiliere și sprijin pentru
copii și părinți, asistență maternală profesionistă, centre maternale. Jumătate din copiii
seropozitivi abandonați sau orfani sunt protejați în serv icii aparținând organizațiilor
neguvernamentale care se ocupă de copiii HIV/SIDA. Cu toate acestea, o parte din copiii
seropozitivi abandonați sau orfani continuă să fie îngrijiți în unități rezidențiale de mari
dimensiuni și unii dintre ei se află încă ab andonați în spitale.

32
Elemente cheie pentru dezvoltarea sistemului de asistență socială și psiho -socială
a. Asistență integrată multidisciplinară
Obiectiv
Asigurarea accesului universal al persoanelor infectate și afectate HIV/SIDA la servicii
integrate de asitență socială
Strategii
• Extinderea numărului de clinici și de centre de zi și întărirea capacității acestora
de a se oferi servicii integrate ;
• Asigurarea pregătirii continue a echipelor multidisciplinare din centrele de zi ;
• Pregătirea pers onalului din cadrul serviciilor publice de asistență social din
localitățile cele mai afectate pentru a putea dezvolta programe adecvate pentru sprijinul
persoanelor infectate HIV/ bolnave de SIDA precum și pentru grupurile afectate ;
• Creșterea numărului de copii seropozitivi HIV care își cunosc diagnosticul și
implicațiile bolii ;
• Monitorizarea constantă a situației sociale a persoanelor infectate și afectate ;
• Întărirea capacității organizațiilor persoanelor infectate HIV/ bolnave de SIDA
pentru a asigura servicii de sprijin reciproc .
b. Aplicarea legislației în vigoare
Obiectiv
Asigurarea accesului universal, continuu, facil și nediscriminatoriu la toate formele
legale de suport social aplicabile persoanelor infectate și afectate
Strategii
• Elaborarea și integrarea legislației secundare necesare aplicării legii
584/2002 ;
• Elaborarea de ghiduri de asistență socială a persoanelor infectate și
afectate și de prevenire și eliminare a discriminării ;
• Monitorizarea aplicării legislației în domeniu de către instituțiile și
persoanele responsabile, inclusiv prin întărirea capacității organizațiilor de persoane
infectate HIV/ bolnave SIDA, precum și a grupurilor vulnerabile.
c. Programe de inserție/reinseție socială

33
Obiectiv
Asigurarea integrării sociale d epline a persoanelor infectate HIV/ bolanave SIDA,
precum și a grupurilor vulnerabile .
Strategii
• Asigurarea accesului nediscriminatoriu al copiilor și adolescenților care
trăiesc cu HIV/SIDA la formele de învățământ public ;
• Corelarea programelor de sprijin pentru copii cu cele pentru tineri pentru a
asigura continuitatea sprijinului în momentul când aceștia împlinesc vârsta de 18 ani ;
• Asigurarea participării școlare în condiții nediscriminatorii a copiilor
infectați HIV/ bolnavi SIDA, în funcție de starea d e sănătate fizică și psihică ;
• Dezvoltarea abilităților de viață independentă la tinerii infectați HIV
abandonați cât și la cei din familii ;
• Întărirea practicilor antidiscriminatorii la locul de muncă ”. 16
3.3 Sis temul de protecție rezidențială
“ Situația copiilor din instituții s -a îmbunătățit odată cu reforma sistemului de protecție a
copilului. Majoritatea copiilor seropozitivi din sistemul public de protecție a copilului sunt
protejați în alternative de tip familial (familii de plasament, case de tip familial). Au fost de
asemenea dezvoltate servicii alternative de tipul centrelor de zi, centrelor de consiliere, și sprijin
pentru copii și părinți, asistență maternală profesională, centre maternale. Jumătate din copii
seropozitivi abandonați sau orfani continua să fie îngrijiți în unități rezidențiale de mari
dimensiuni și unii dintre ei se află încă abandonați în spitale “.17
3.4 Accesul persoanelor seropozitive la muncă
Intrarea în viața adultă aduce cu sine dificultăți legate de integrare socio -profesională a
tinerilor seropozitivi HIV, atât a celor proveniți din familii, cât și a celor care au fost în siste mul
de protecție a copilului. În momentul de față mulți dintre acești tineri, nu au același nivel de
educație/instruire cu ceilalți tineri d e aceeași vârsta și ca atare întâmpină dificultăți mai mari în
găsirea unui loc de muncă. La acestea se adaugă discriminarea cu care se confruntă din partea
angajatorilor și a societății în general în cazul în care statusul lui HIV devine public. Lipsa unu i

16 http://www.unicef.ro/wp -content/uploads/strategia -nationala -hiv-sida.pdf , accesat la data: 10.04.2019

17 Legea nr.34/1998 privind acordarea unor subvenții Asociațiilor ș i fundațiilor Române cu personalitate
juridică, care înființează unități de asistență socială.

34
loc de muncă sau încadrarea în meserii cu nivel scăzut de calificare nu garantează persoanei
resursele necesare menținerii unui standard decent de viață și are consecințe negative asupra
posibilităților de a -și întemeia și menține o familie.
Asigurarea i mplementării cadrului legal favorabil integrării persoanelor seropozitive pe
piața muncii. Combaterea discriminării prin informarea și senzibilizarea la locul de muncă:
➢ Nr. societăți în care se desfășoară astfel de intervenții ;
➢ Nr. de persoane beneficiare ale acestor intervenții ;
➢ Nr. de cazuri de discriminare înregistrate la locul de muncă ;
➢ Nr. de profesioniști formați (consiglieri, responsabili resurse umane,
medici de medicina muncii), instrumente de lucru dezvoltate (ghiduri naționale,
proceduri, etc.) ;
➢ Nr. de unități dezvoltate ;
➢ Nr. de persoane seropozitive integrate în muncă în cadrul acestor
alternative .
3.5 Accesul persoanelor seropozitive la educație
Accesul la educație pentru copii seropozitivi, deși s -a îmbunătățit în ultimii ani, este încă
limitat de opoziția unor comunități locale unde programele de educație și integrare socială nu au
fost aplicate. Conform datelor furnizate de RAA și ANPDC, procentul copiilor și adolescenților
seropozitivi care urmează o școală publică era la sf ârșitul anului 2005 de 58%. Abandonul școlar
timpuriu, perioadele lungi de absent eism/abandon înregistrate și creșterea în vârstă a
beneficiarilor sunt factori care îngreunează reintegrarea școlară a multora dintre adolescenții
seropozitivi.
Nu există prog rame integrate coerente de sprijin a integrării educaționale și sociale a
tinerilor seropozitivi, deși ei sunt menționați ca beneficiari în mai multe documente de politici
naționale în domeniul social.
3.6 Atitudini în raport cu HIV/SIDA
Mulți oameni care se gândesc la o persoană infectată HIV o asociazî cu un comportament
discreditat de societate. Deși aceste persoane sunt normale și încearcă să ducă o viață liniștită,
întâmpină o serie de obstacole când vine vorba de acceptare din partea comunității. Înce pând de
la câmpul muncii, de la educație și chiar servicii de sănătate, persoanele seropozitive se lovesc de
o barieră de discriminare sau respingere, fie directă, fie indirectă.În timp ce un adult seropozitiv

35
este capabil să conștientizeze impactul psihos ocial și de multe ori acceptă situația, resemnându –
se cu faptul că este bolnav, copiii nu pot face același lucru, deoarece sunt prea mici să
conștientizeze ce înseamnă viața, boala, moartea, iar în momentul în care sunt diagnosticați cu
HIV/SIDA le este fo arte greu să înțeleagă de ce societatea îi tratează diferit. România se
confruntă în continuare cu o mare problemă a discriminării. Când o persoană seropozitivă îți
dezvăluie statutul la locul de muncă, de cele mai multe ori colegii sunt cei care anunță su periorii,
iar aceștia le recomandă persoanelor seropozitive să își caute alt loc de muncă sau le lasă de
înțeles că ar fi cel mai bine să își prezinte demisia cât mai curând. Chiar dacă există posibilitatea
pensionării pe caz de boală, foarte puține persoa ne recurg la acest lucru, pe motiv că pensia este
foarte mică, iar în contextul actualei crize financiare, această opțiune nu prezintă siguranță . Deși
există domenii în care persoanelor seropozitive le este interzis să activeze, cum ar fi igiena
publică, g rădinițe și alimentație, mulți angajatori fac abuz de acest criteriu de selecție, cerând pe
lângă analizele standard și o testare HIV.
3.7 Aspecte psihologice ale SIDA
3.7.1 Îngrijirea suportivă
“ Pentru a asigura o îngrijire suportiva pentru bolnavii de HIV/SIDA este necesară
asigurarea calității vieții ,prin parcurgerea unor etape semnficative care cuprind mai multe arii:
urmărirea cazului,aderența la panică,cosilierea prin dezvăluire, nutriția, urmărirea
panicii,îngrijirea în faza terminală.
1. Urmărirea cazului. În cadrul bolii familiile afectate de HIV,experimenteză numeroase
probleme medicale,asocate unor membrii ai familiei care suferă de afecțiuni cronice care slăbesc
organismul.Multe f amilii au probeleme sociale și financiare care preced diagnosticul
(săaracie,alcoolism,consum de droguri,discriminare socială sau rasială,lipsa
locuinței,șomaj).Procedura uzuală este aceea de a recomanda cazul către un profesionist
(asistent social) care să identifice nevoile pacientului și a familiei acestuia și să se adreseze
organismelor specializate.
2. Evaluarea nevoilor trebuie să ajute pe cel care urmărește cazul să dezvolte un plan de
îngrijire.se vor utiliza instrumente de evaluareprin screeni g,care vor cuprinde interviuri cu
familiile afectate de HIV.
3. Dezvoltarea planului de îngrijire .Aici trebuie stabilite prioritățile familiei.

36
4. Identificarea serviciilor de ajutor. Se evaluează capacitatea de intervenție a clinicilor
de specialitate sau a organizațiilor care pot acorda ajutor specializat pacienților infectați cu HIV.
5. Urmărirea prin reevaluarea capacităților de intervenție a servicilor care servesc nevoilor
familiilor celor infectați cu HIV. Intervențiile suportive sau paleative include ajutorul nutrițional
și reducerea panicii prin îngrijirea la domiciliu,îngrijirea s pitalizată,insoțirea suportivă a copiilor
și părinților transportul la serviciile de specialitate ,asigurarea medicamentelor,consilierea
privind abuzul de substanțe ”.18
3.7.2 Impactul psihologic al HIV asupra membrilor familiei, partenerilor și
prietenilor
Infecția cu virusul imunodeficienței umane are un impact puternic asupra celei/celui care a
fost diagnosticat dar și asupra membrilor familiei, partenerilor de cuplu și nu în ultimul rând al
prietenilor. Aceștia pot avea o multitudine de reacții printer c are se regăsesc: negarea, furia,
rușinea, frica de infectare, sentimente care pot cauza probleme în relația cu persoana infectată.
Persoanele apropiate celor care sunt infectate cu HIV, pot fi afectați la rândul lor de discriminare
din partea comunității ș i chiar a propriei familii.
Cel mai mare factor de stres îl reprezintă probabilitatea de transmitere HIV, astfel
persoanele sănătoase se tem să nu li se transmită infecția. Discriminarea și stigmatizarea
manifestate de societate față de cei cu HIV au un impact puternic asupra persoanei infectate.
Părinții
“ În familie, situațiile pot fi foarte diferite, de exemplu, există familii în care părinții sunt
infectați, i ar copii nu sunt, situații în care copiii adulți sunt infectați, situații în care copii minori
sunt infectați, sau în care sunt infectați și parinții, și copiii. În funcție de caracteristicile fiecărei
familii, de vârstă, zonă geografică, educație, cultură sau religie, reacțiile pot fi foarte diferite,
începând de la respingerea sau neglijarea persoanei infectate cu HIV, la neglijarea membrilor
sănătoși ai familiei și supraprotecția celor bolnavi.
O altă problemă importanta este divulgarea diagnosticului – în special față de copii,
indiferent dacă este vorba de diagnosticul copilului sau de al părinților.”19

18 Speranța Popescu Brumă “Psihologia sănătății” , Editura Paralela 45, 2005, p.248 -249
19 http:// www.arasnet.ro/wp -content/uploads/pb13.pdf , accesat la data: 10.04.2019

37
Partenerii
“ Și în cazul partenerilor sexuali, pot apărea dificultăți în cadrul cuplului sau în relațiile cu
exteriorul. În situația în care partenerii (hetero sau homosexuali) nu sunt căsătoriți, nu se pot
reprezenta unul pe altul în situații critice, vitale, cum ar fi acceptarea sau respingerea unui
tratament.
O altă situație dificilă se întâlnește în cazul cuplurilor serodiscordante (în care un partene r
este infectat cu HIV, și celălalt nu este). Aceste cupluri s -ar putea împărți în trei categorii: cei
care formau deja un cuplu și au făcut împreuna un test HIV, cei care formau un cuplu și, pe
parcurs, unul dintre ei a aflat că este infectat, și cei care își cunoșteau statutul HIV înainte de a
forma un cuplu. În cadrul acestor cupluri, dificultățile pot apărea la negocierea practicilor
sexuale sigure și, mai ales, la anunțarea partenerului. În negocierea practicilor sexuale sigure,
subiecte sensibile sunt , în general: evitarea drogurilor sau a alcoolului, lupta împotriva dorinței
de a fi alături total de partener, la bine și la rău, creșterea intensității senzațiilor în timpul
practicilor sexuale și lipsa abilităților partenerului neinfectat de a negocia p ractici sexuale sigure
(din cauza posibilelor abuzuri fizice sau emoționale). Alte probleme pot fi determinate de “vina
de a supraviețui” a partenerului sănătos, de gelozia partenerului infectat pe sănătatea celuilalt sau
de teama de abandon în situații cr itice.
În cuplurile în care ambii parteneri sunt infectați, negocierea practicilor sexuale sigure
(pentru evitarea reinfectării) poate reprezenta, de asemenea, o dificultate, însoțită uneori de
acuzații privind infectarea reciprocă sau infidelitatea. Totuș i în cadrul acestor cupluri există un
mare grad de empatie și suport, atunci când există probleme de sănătate, cu condiția ca ambii
parteneri să nu le prezinte în același timp.”20
3.8 Consilierea familiilor cu copii infectați HIV/SIDA
Consilierea se define ște ca fiind relația dintre un psiholog și un client , fundamentată pe un
câmp teoretic și care îl ajută pe client să își înțeleagă problema , să facă față sentimentelor și să își
asume responsabilitatea pentru evalurea alternativelor și luarea deciziilor.
“ Sarcinile unui consilier imediat după depistarea unui caz de infecție cu HIV, sunt
acelea de a oferi:

20 http://www.arasnet.ro/wp -content/uploads/pb13.pdf , accesat la data: 10.04.2019

38
• Suport emotional ;
• Informații corecte și actualizate despre infecția HIV ;
• Informații despre îngrijirea medical ;
• Informații despre servicii sociale. “21
Consilierul trebuie să își pună în ordine sentimentele, deoarece întâlnirea cu un părinte care
a aflat recent de diagnosticul copilului este încărcată emotional.
“ Părintele este obligat să ia contact cu o realitate dureroasă. În timpul consilierii persoana
dă semnale corporale că a înțeles (mișcă capul aprobativ), dar privirea și mimica immobile îți
sugerează faptul că a rămas ancorată la o problem care o frământă, sugerată de spusele
consilierului. Astfel de probleme ar putea fi:
• Cum s -a întâmplat infectarea copilului?
• Cum va reacționba familia și comunitatea ?
• Ce se va întâmpla cu copilul?
• Cât timp va mai trâi?
• Există un tratament care să -l vindece?”22
“ În timpul consilierii post testare HIV cu un rezultat pozitiv, este mai dificil a v orbi despre
cursul infecției HIV. Clientul dorește să înțeleagă cum s -a putut întâmpla așa ceva, să -și exprime
furia, tristețea, revolta, nemulțumirea, sentimentele de înfrângere și neputința cu care se simte
confruntat. Clientul este bulversat de emoții p uternice, neplăcute, contradictorii. El este atent la
modul în care te relaționezi nonverbal cu el și receptează informația care se suprapune peste ceva
cunoscut din viața sa, aceasta putând fi începutul unui dialog.”23
Acceptarea nu este resemnare sau înv ingere, ea înseamnă putere, adaptare, permisiune!
Furia/supărarea sunt sentimente absolut normale care nu trebuie ascunse, iar depresia apare
atunci când persoana infectată realizează ca situația nu poate fi schimbată, dar ultimul și cel mai

21 Harry Holt.” Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei ,” Editura
Lumen,2002, p. 138

22 Harry Holt.” Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei ,” Editura
Lumen,2002, p. 139
23 Harry Holt.” Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei ,” Editura
Lumen,2002, p. 140

39
important pas este acceptarea, unde, persoana în cauză poate privi într -un final situația cu
luciditate.
“Destructurarea mediului familial
Părăsirea mediului familial de către unul din părinți, duce la apariția unor dificultăți de
adaptare în cadrul familiei monoparenta le. Acestea se recunosc la copil când universal său
emotional și limbajul devin mai sărace, de asemenea copilul își exprimă frecvent dorința de a -și
vedea părintele cu care nu mai locuiește, sau dimpotrivă evită să vorbească despre acesta.
Adeseori, copilu l se simte vinovat pentru deciziaa părintelui care lipsește din familie.
Sentimentele sale sunt confuse și contradictorii cu privire la raportarea sa față de propria
persoană și față de părinții săi. Pentru părintele care se îngrijește de copil, apar dific ultăți
material și de îndeplinire a rolului care, în asemenea condiții, trebuie să acopere și sar cinile
părintelui care lipsește.
Intervenția asistentului social poate fi sistematizată astfel:
– Să ajute copilul să -și exprime emoțiile și gândurile cu privire la ce simte legat de
această problemă;
– Să ajute copilul să -și clarifice sentimentele cu privire la propria persoană și relația
sa cu părinții ;
– Să ajute copilul să -și îmbunătățească imaginea de sine și relațiile de comunicare
cu cei din jurul său ;
– Să favorizeze exprimarea anxietății, nemulțumirilor și a temerilor părintelui care
îngrijește copilul ;
– Să ajute la clarificarea întrebărilor pe care părintele și le pune legat de relația sa
părinte -copil;
Aflarea diagnosticului de către copil
De cele mai multe ori, părinții evită să le spuna copiilor, explicit, care este motivul
numeroaselor vizite la doctor, a analizelor periodice și a spitalizărilor frecvente. Întrebările
copiilor cu privire la aceste evenimente din existența lor, apar mai al es atunci când copilul se
simte bine și nu are probleme deosebite de sănătate. În mod obișnuit, copiilor le este teamă de
injecții și procedurile medicale prin care se face recoltarea sângelui și existența sentimentelor de
respingere față de mediul spitali cesc cer o clarficare din partea aparținătorilor. De cele mai mult

40
ori, copiilor li se spune că suferă de o altă afecțiune, probabil, una asociată în cadrul infecției
HIV/SIDA. Comunicarea diagnosticului de către părinte copilului se face în anumite situaț ii și
ținând cont de mai multe aspecte:
– Toleranța părinților la primirea și comunicarea unor informații cu încărcătură
emoțională ridicată ;
– Tipul de comunicare existent între copil și părinte ;
– Imaginea pe care părintele o are despre rolul său ;
– Structurile de personalitate ale copilului ;
– Expunerea precedent a familiei la stress și modul cum a reacționat ;
– Accesibilitatea cognitive -emoțională a copilului în a primi asemenea informații .
În momentul în care s -a luat decizia de a se comunica copilului adevărul c u privire la
situația sa, se va ține cont de următoarele aspecte:
• Ce anume cunoaște copilul și ce întrebări a pus referitor la schimbările petrecute
în existența sa ;
• Starea de sănătate actuală a copilului ;
• Calitatea relației copil – părinte, copil – medic, copil – psiholog, copil – asistent
social ;
• Cât de ancorat este copilul în celelalte activități sociale ;
• Cum își exprimă copilul reacțiile la stres;
• Raportarea față de boală și mediul de spital, în general .
Situații de excludere sau retragere școlară apar în următoarele conjuncturi:
– Comunitatea școlară se confruntă pentru prima data cu un asemenea caz și există
puține informații autentice despre infecția HIV și prevenirea transmiterii virusului ;
– Comunicarea diagnosticului a fost făcută și unor persoane care nu era necesar să
cunoască acest fapt și care nu au respectat confidențialitatea ;
– Familia nu reușește să identifice cu realism situațiile în care copilul are nevoie de
un regim deosebit de îngrijire, devenind hiperprotectori și retrăgând copi lul de la școală ;
– Boala devine evenimentul primordial iar toate celelalte nevoi ale copilului sunt
ignorate sau minimalizate .

41
Există și situații în care retragerea copilului de la școală este recomandată:
– Copilul seropozitiv are o boală contagioasă asociată (TBC, hepatită) care, din
punct de vedere medical, interzice temporar (pentru orice copil), integrarea în
colectivitatea școlară ;
– Copilul prezintă tulburări de comportament cu agresiune orientate spre sine și
spre ceilalți, motiv pentr u care se recomandă de asemenea retragerea școlară ;
– Degradarea stării psiho -fizice în asemenea măsură încât reacția la stimuli din
activitatea școlară este inadecvată ;
O intervenție sistematică din partea asistentului social presupune:
• Să cunoască recomand ările medicului currant cu privire la activitatea școlară a
copilui ;
• Realizarea configurației relaționale din cadrul familiei ;
• Să cunoască și să evalueze informațiile reale ale familiei cu privire la infecția
HIV;
• Să afle ce temeri prezintă aparținătorii c u privire la îngrijirea unui copil
seropozitiv și să discute despre acestea ;
• Să cunoască cum privește copilul retragerea școlară ;
• Sa știe cine anume cunoaște diagnosticul de infecție HIV al copilului în
comunitate și cum se raportează la acest fapt.
Decesu l unei persoane HIV pozitive reprezintă sfârșitul unei vieți care afectează profund
mai multe grupuri: familia, cunoștințele, vecinii, îngrijitorii ce o însoțesc în lupta ei cu boala.
Pierderea unei persoane cu HIV/SIDA este acompaniată de o serie de alte experiențe
dureroase, cum ar fi:
• Haos interior sau sentimental că viitorul este gol ;
• Haos exterior ;
• Efortul intellectual intens pentru a da un sens experienței trăite, pentru a -și regăsi
controlul.
În fața unui eveniment traumatizant, cum este pierderea unui copil, dacă membrii familiei
sunt obișnuiți să se confrunte cu evenimentele dureroase prin folosirea apărărilor maladaptive,

42
familia este într -un mare risc de a nu face față într -un mod adecvat. Motivul principal îl
reprezintă ancorarea într -o fază de răspuns inadecvată la impactul psihologic al bolii.
Consilierul treebuie să fie realist în legătură cu capacitatea lui de a se aacomoda cu oricare
dintre persoane. În unele cazuri există o mică speranță că intervențiile ar fi putut schimba natur a
sau modul în care familia răspunde la stresul pierderii.
Răspunsuri emoționale ale familiilor cu copii seropozitivi
Reacția părinților la stresul îmbolnăvirii unui membru al familiei
Tipuri de răspunsuri maladaptive
• Evitare ;
• Depresie ;
• Durere anticipatora re;
• Ambivalență ;
• Tristețe ;
• Neputință ;
• Sentiment de împovărare ;
• Axietate ;
• Vulnerabilitate ;
• Stigma .
Tipuri de răspunsuri adaptive
• Verbalizarea stresului ;
• Anxietate .
Reacțiile părinților la pierderea copilului
Răspunsuri inadecvate
• Negare ;
• Haos interior ;
• Vinovăție ;
• Tristețe ;

43
• Depresie ;
• Destructurarea familiei .
Raspunsuri adecvate
• Tristețe ;
• Acceptarea realității ;
• Raționalizare ;
Modalități de menținere a copilului seropozitiv în familia biologică și reintegrare a
copilului instituționalizat
Sunt două tipuri de intervenții:
1. Menținerea copilului în familie, intervenție recomandată atunci când copii
provin din familii care cu un anumit suport financiar/material ar putea și doresc să -și
păstreze copiii în familie
2. Reintegrarea co pilului în familia naturală, însemnând revenirea copilului
în familia natural sau lărgită, după ce o perioadă îndelungată copilul a fost spitalizat (între
2 și 6 luni) și ăn acest interval copilul a fost vizitat rar sau deloc de membrii familiei.
Ruptura d intre copil și familie poate apărea ca urmare a unei perioade de criză, astfel
de situații putând apărea din următoarele motive:
• O problem ă emoțională a părinților asociată cu o boală acută sau cronică,
convalescență, handicap, pierderea abilității de a fa ce față rolului parental ;
• O problemă apărută ca urmare a pierderii locului de muncă, obligații financiare,
noi responsabilități legate de creșterea și îngrijirea copiilor ;
• Administrare inadecvată a veniturilor ;
• O problemă apărută ca urmare a relațiilor tensionate cu membrii familiei lărgite
sau în cadrul comunității.
Rațiunile sau motivele pentru care părinții nu sunt capabili să îndeplinească
responsabilitățile de creștere și îngrijire ale copiilor sunt complexe. Fiecare la un moment dat
poate experimenta perioade de stress, durere, frustrare, anxietate, frică sau descurajare ce pot

44
interfera cu sarcinile parentale. Factori particulari ce pot afecta abilitățile și responsabilitățile
părintești:
• Sărăcia, asociată cu alte probleme cum ar fi: pie rderea locului de muncă,
șomaj, condiții de locuit sub limită ;
• Stress acut, cum ar fi decesul sau boala unuia din soți sau a unui membru
al familiei ;
• Boală psihică sau fizică , handicapul unui părinte, alco olism ;
• Lipsa unui sistem de suport formal ;
• Condiții nefavorabile în comunitate sau în mediul social lărgit, incluzând
discriminare socială, rasială, resurse comunitare inadecvate sau inaccesibile,
schimbări economice ce produc stress în viața familiei și dezvoltarea copilului .
Obiective posibile ca re pot fi propuse la reintegrarea copilului în familie:
– Familia să obțină și să administreze resursele necesare păstrării și îngrijirii
copilului în familie ;
– Să oferi informații și să susții dezvoltarea abilităților necesare care să ajute
părinții să devin ă părinți mai buni ;
– Reducerea izolării familiei ;
– Întărirea relațiilor cu membrii familiei lărgite ;
– Să ajuți familia să depășească crizele prin oferirea de informații despre
dezvoltarea copilului, despre creșterea și disciplinarea copiilor într -un mediu sig ur,
despre îngrijirea unei persoane seropozitive, prin dezvoltarea abilităților de comunicare .
De asemenea este important a se stabili de comun acord o problem sau un aspect
al unei probleme pentru a se interveni. Aceasta poate fi selectată pe baza următoa relor
date sau principii :
• Problema sau o parte a unei probleme cu care clientul gândește că este
foarte important sau este bine să se înceapă ;
• Problema care pare a fi cea mai urgentă pentru asistentul social ;

45
• Problema sau părți ale problemei în care asistentul social se simte cel mai
pregătit să ajute.”24
“Uneori pentru a preveni infecțiile cu HIV copii au nevoie de educație și la școală, atât
cât este posibil ca parte integrantă a întregului program de igienă și sănătate. Educația
sexuală nu este o o pțiune ci o necesitate. Cu SIDA ea a devenit o chestiune câteodată de viață
și de moarte. Apariția SIDA este suficient de serioasă pentru a justifica, în fiecare școală
formarea unui comitet alcătuit din părinți, educatori și responsabili cu sănătatea publ ică, în
scopul discutării strategiei celei mai adecvate. “25
Persoana seropozitivă este tratată de cele mai multe ori ca fiind altfel, izolarea social fiind
des întâlnită. Alimentată de frică și prejudecăți imaginea copilului seropozitiv în societate este
mult modificată. Celelalte persoane consider că acesta nu este un copil sănătos, motiv pentru
care apare nevoia de un tratament special: nu este lăsat să se joace cu ceilalți copii, este plasat în
ultimele bănci iar părinții îl supraprotejează.
3.9 HIV/SIDA și religia
“Omul cu imunitatea trupească scăzută are nevoie de întărire duhovnicească
Concepția creștină despre boală spune că, de multe ori, aceasta survine ca o consecință
natural a păcatului, a unui act nenatural, iar aceasta se poate observa f oarte ușor cu privire la
HIV.
Nimic nu are sens înafara iubirii și de aceea omul caută mereu iubirea, chiar dacă această
căutare se face uneori prin mijloace “nu prea ortodoxe”. Faptul că omul caută mereu iubirea
demonstrează că tendința lui de a se reînto arce la Dumnezeu, singura iubire care îl poate satisfice
și împlini. Faptul că omul eșuează uneori poate fi din cauza unor metode inadecvate, a unor
mijloace incorect folosite, nepotrivite cu funcționalitatea lor primară.
Dragostea normață dintre un bărba t și o femeie reprezintă simbolul dragostei dintre om și
Dumnezeu. Dacă omul se desparte, se distanțează de Dumnezeu, și dragostea lui natural și
firească se întoarce împotriva firii, se pervertește. Astfel, omul ajunge să minimalizeze actul
iubirii, perve rtindu -l și folosindu -l doar ca metodă de a obține plăcerea. Iubirea nu mai este

24 Harry Holt.” Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei ,” Editura
Lumen,2002, p. 142 -159
25 Dr.sebastian Nicolau, ”SIDA între teamă și speranță”, Editura Femina ,1991,p.49.

46
pentru el un act de unire intima și profundă cu persoana celuilalt. Legat de acest lucru, părintele
Filotei Faros, profesor de psihologie și consiliere pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă
din Atena, spune că “oamenii se arată mult mai reținuți în situația de a se deschide cu tandrețe
unul în fața celuilalt și de a -și dezgoli sentimentele, adevărata dezgolire psihică și
duhovnicească, decât să -și etaleze goliciunea trup ească și să se apropie sexual unul de altul. Cu
cât oamenii se dezbracă trupește mai ușor, cu atât ajung să -și dezgolească sufletul mai greu, și
poate că de cele mai multe ori se folosesc de dezbrăcarea trupului ca de modalitatea cea mai
eficientă prin car e pot să se eschiveze de la dezgolirea reală a sufletului.”
Dragostea adevărată depășește orice barieră
Departe de a trebui să fie stigmatizat, seropozitivul trebuie primit ca un frate care are mai
multă nevoie de înțelegere și iubire adevărată. El trebui e să simtă apropierea și comuniunea reală
ce se manifestă prin Tainele și viața mistică a Bisericii. Omul infectat cu HIV, tocmai pentru că
are imunitatea trupească scăzută, trebuie să se întărească și mai mult duhovnicește, trebuie să
înțeleagă sensul rea l al vieții. Ceilalți nu trebuie să îl perceapă ca pe un ciumat, ca pe cineva
drept de osândă. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne învață dragostea și primirea celui ce se
pocăiește. El se atingea de vameși și de leproși, învățând că dragostea depășește or ice barieră și
nici o regulă nu se interpune celui ce manifestă dragostea adevărată.
Numită initial “plagă a homosexualilor” și a celor care trăiesc în promiscuitate sexuală,
seropozitivii sunt oameni în căutarea lui Dumnezeu, sunt persoane care tânjesc du pă dragostea
adevărată.
Biserica Ortodoxă Română răspunde nevoilor acestor fii duhovnicești foarte susceptibili la
tendința de discriminare și organizează, prin sectoarele social -filantropice ale eparhiilor, acțiuni
de informare și consiliere cu privire l a infecția HIV. Acestea sunt deschise tuturor celor care
doresc informații adecvate prin intermediul personalului calificat, dar și consiliere și îndrumare
duhovnicească.”26
“Statistici HIV/SIDA în România
Conform OMS, în România, în iulie 2018, existau 16 .000 de persoane infectate cu HIV
(prevalență 0,1%). Au fost înregistrate 660 de infecții noi HIV ( incidență 0,3%). Numărul

26 https://ziarullumina.ro/societate/hiv -este-virusul -dragostei -esuate -18601.html , accesat la
data:11.04.2019

47
cazurilor de coinfecție HIV -TBC a fost de 370 (cu o incidență de 1,9%), iar numărul persoanelor
infectate care primesc ART a fost d e 12.400 (acoperire de 76%). Mai puțin de 200 de decese au
fost cauzate de HIV/SIDA.

Tabel VII Situația HIV/SIDA, în România, în iulie 2018
ROMÂNIA, iulie 2018
Nr
persoane (de
toate
vârstele) care
trăiesc cu
HIV Pre
valența
cazurilor
de HIV la
adulții Nu
măr de
infecții
noi HIV Inci
dența HIV
la 1000
populație
neinfectată Nu
măr
persoane
care
primesc
ART Proc
entaj
terapie
ART la
persoane cu
HIV (%) Dec
ese
datorate
HIV/SIDA Nr.
cazuri
TBC+HIV Inci
dența
TBC+HIV
la 100.000
populație
16.000 0.1 66
0 0.03 12.4
00 76 <
200 370 1.9

Sursa principal ă de date despre HIV/SIDA este Compartimentul pentru Monitorizarea și
Evaluarea Infecției HIV/SIDA în Romînia în cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase
“Prof.Dr. Matei Balș” – care a raportat la 31 decembrie 2017:
– Un număr de 7.393 c azuri HIV și 1 5.587 cazuri SIDA;
– Un număr de 196 cazuri cu vârste sub 15 ani și 14.642 cazuri cu vârste peste 20
de ani ;
– 12.447 cazuri care au primit tratament antiretroviral la nivelul anu lui 2017
(acoperire de 54%) (tab el VIII) .
În 2017, în România, numărul cazurilor noi de HIV/SIDA a scăzut față de 2010 (de la 730
la 660). Chiar dacă numărul de cazuri noi este în scădere, numărul persoanelor infectate cu HIV
a crescut la 16.000 în 2017, comparativ cu 13.000 în 2010. (tabelul VIII)
Tabel VIII. Situația infecției HIV/SIDA în România, în perioada 2016 – 2017
DATE GENERALE 31
DECEMBRIE 2017
TOTAL HIV/SIDA
(cumulativ 1985 -2017) din care: 22.980
TOTAL SIDA (CUMULATIV 1985 – 2017) 15.587
TOTAL HIV (CUMULATIV 1992 – 2017) 7.393

48
PIERDUȚI DIN EVIDENȚĂ HIV/SIDA COPII +
ADULȚI 714
TOTAL DECESE SIDA (1985 – 2017) 7.257
NUMĂR PACIENȚI HIV/SIDA ÎN VIAȚĂ, DIN
CARE 15.009
0-14 ANI 196
15 – 19 ANI 171
≥ 20 ANI 14.642
CAZURI HIV/SIDA NOI DEPISTATE ÎN ANUL 2016 692
CAZURI NOI HIV NOTIFICATE 399
CAZURI NOI SIDA NOTIFICATE 293
DECESE înregistrate în anul 2017 prin fișele de
confirmare a cazului HIV/SIDA 171
Total beneficiari TARV și profilaxie post expunere în
anul 2017 – conform UATM 12.447

Tabel IX. Estimări ale epidemiei HIV/SIDA în România, 2017 comparativ cu 2010
ESTIMĂRI ALE EPIDEMIEI
2010 2017
Noi infecții HIV
Noi infecții HIV (toate vârstele)
Noi infecții HIV (0 -14 ani)
Noi infecții HIV (femei, +15 ani)
Noi infecții HIV (bărbați, +15 ani)
730
….
<500
520
660
….
<200
<500
Incidența HIV la 100.000 populație 0.04 0.03
Decese legate de HIV
Decese SIDA (toate vârstele)
Decese SIDA (0 -14 ani)
Decese SIDA (femei, +15 ani)
Decese SIDA (bărbați, +15 ani)
<200
….
<100
<100
<200
….
<100
<200
Persoane care trăiesc cu HIV
Persoane care trăiesc cu HIV (toate
vârstele)
Persoane care trăiesc cu HIV (0 -14
ani)
Persoane care trăiesc cu HIV (femei,
+15 ani)
Persoane care trăiesc cu HIV
13.000
……
3200

7100
16.000
……
5400

11.000

49
(bărbați, +15 ani)

În România, numărul cazurilor cu risc major reprezentat de coinfecția HIV -TBC a scăzut
în perioada 2007 -2016 de la 860 în 2007 la 370 în 2016. Această situație se datorează reducerii
numărului de cazuri de TBC în aceeași perioadă, de la 26.0 00 la 15.000 în 2016. (tabelul X)
Tabel X Număr cazuri și incidența TBC și a coinfecțieI TBC – HIV în perioada 2007 –
2016, în România
Ța
ra A
n Nr. cazuri
TBC+HIV Incidența
TBC -HIV la
100.000 locuitori Nr.
cazuri TBC Incidența TBC la
100.000 locuitori
Ro
mânia 2
016 370 1.9 15.000 74
2
015 440 2.2 16.000 82
2
014 470 2.4 17.000 86
2
013 470 2.3 18.000 89
2
012 440 2.2 19.000 92
2
011 490 2.4 20.000 97
2
010 670 3.3 21.000 105
2
009 790 3.8 24.000 115
2
008 830 4.0 25.000 120
2
007 860 4.1 26.000 123
HIV/SIDA la nivel mondial
Persoanele care trăiesc cu HIV :
• În 2017, 36,9 milioane persoane trăiau cu HIV, dintre care :
– 35, 1 milioane adulți (15 ani și peste) ;
– 1,8 milioane (<15 ani) ;

50
• În 2017, 75% dintre persoanele infectate știuau că au HIV .
• Cele mai multe persoane care trăiesc cu HIV au fost înregistrate în iulie 2018 în
Africa, iar cele mai puține în Regiunea Mediteraneană.

Tabel I. Număr de persoane (de toate vârstele) care trăiesc cu HIV. Estimare pe
regiuni OMS, iulie 2 018

Regiuni OMS Număr estimat populație
care trăiește cu HIV Prevalența HIV la adulți
15-49 ani (%)
Africa 25.700.000 4.1
cele două Americi 3.400.000 0.5
Asia de Sud -Est 3.500.000 0.3
Europa 2.300.000 0.4
Regiunea Est –
Mediteraneană 350.000 0.1
Pacificul de Vest 1.500.000 0.1
Regiunea OMS
Globală 36.900.000 0.8

Cazuri noi de infecții cu HIV :
• Cazuri noi în fiecare zi – anul 2017:
– în anul 2017, au fost înregistrate în medie 5.000 de noi infecții HIV în
fiecare zi;
– 66% din noile infecții au fost înregistrate în Africa Subsahariană;
– 180.000 de cazuri noi au fost înregistrate la copii sub 15 ani;
• 4.400 de cazuri noi au fost înregistrate la adulți de 15 ani și peste, dintre
care 43% femei, 33% persoane tinere (15 -24 ani) și 19% femei tinere (15 -24 ani).
• În 2017 au existat 1,8 milioane de noi infecții HIV (dintre care 1,6
milioane adulți și 180.000 copii sub 15 ani), față de 3,4 milioane în 1996.
• Cele mai multe infecții noi înregistrate și raportate în iulie 2018 au fost în
Africa , iar cele mai puține în Regiunea Est -Mediteraneană.
• În anul 2017, 980.000 cazuri, reprezentând 59% din numărul total de noi
infecții HIV, s -au înregistrat la femei în vârstă de 15 ani și peste din Africa
Subsahariană.

51
• La nivel global, în 2017, a existat un număr mai mare cu apr oximativ
90.000 cazuri de noi infecții HIV la bărbați față de femei.

Tabelul II. Număr de infecții noi HIV, în regiunile OMS, iulie 2018

Regiuni OMS Număr noi infectați cu
HIV Incidența HIV la 1000
populație neinfectată
Africa 1.200.000 1.22
cele două Americi 160.000 0.16
Asia de S ud-Est 160.000 0.08
Europa 160.000 0.18
Regiunea Est-
Mediteraneană 37.000 0.06
Pacificul de V est 100.000 0.06
Regiunea OMS
Globală 1.800.000 0.25

Femei:
• În fiecare săptămână, aproximativ 7.000 de femei cu vârste între 15 și 24
ani sunt infectate cu HIV.
• În Africa Subsahariană, trei din patru infecții noi se produc la tinerele cu
vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Femeile HIV -pozitive având vârste între 15 și 24 ani
au o durată de viață mai mare decât bărbații cu HIV.
• În unele regiuni din lume unde există violență fizică și/sau sexuală, 35%
dintre femei au un risc de 1,5 ori mai mare de a fi infectate cu HIV.
• În anul 2017 au fost înregistrate cu 47% mai puține cazuri noi de HIV față
de 1996. Cele mai mari reduceri ale numărului de noi infecții HIV s -au înregistrat între
2010 și 2017: în Africa Subsahariană (scădere cu 30%), în Caraibe (scădere cu 18%),
Asia și Pacific (scădere de cu 14%), Africa de Vest și Centrală (scădere cu 8%), Euro pa
de Vest, Europa, America de Nord și America Latină (scădere 1%). Pe de altă parte, în

52
regiuni ca Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Europa de Est și Asia Centrală numărul
anual de infecții noi cu HIV s -a dublat în mai puțin de 20 de ani.

Tratamentul a ntiretroviral la persoanele care trăiesc cu HIV :
În evoluția infecției cu HIV, tratamentul antiretroviral (ART) reduce nivelul HIV din
organism (încărcătura virală sau viremia) și întărește imunitatea persoanelor, crescând astfel
șansele de supravie țuire.
• în 2017, 21,7 milioane persoane infectate cu HIV au primit terapie
antiretrovirală, reprezentând o creștere de 2,3 milioane de persoane față de anul 2016.
• Africa înregistrează cel mai mare număr de persoane cu HIV (15.358.000
cazuri, reprezentând 60% din numărul global de cazuri HIV -pozitive) și, în același timp,
cel mai mare număr de persoane HIV -pozitive care primesc ART. Cel mai redus număr
de persoane cu HIV care primesc terapie anti -HIV se găsește în Regiunea Est –
Mediteraneană (64.900 cazuri, reprezentând 18% din persoanele HIV -pozitive din
regiune).
• În Europa sunt înregistrate 1.258.000 de persoane infectate cu HIV care
primesc ART (acoperire 54% ). În 2017, 80% dintre femeile gravide seropozitive au avut
acces la medicamente antiretrovirale pentru a preveni transmiterea HIV la copiii lor.
• 59% dintre adulții de 15 ani (35,1 milioane de persoane) și peste și 52%
dintre copiii sub 15 ani (1,8 milioane de persoane) care trăiesc cu HIV au avut acces la
tratament antiretroviral
• La nivel global, aproximativ 60% dintre persoanele infectate cu HIV
primesc terapie ART.”27

27 Analiză -de-situație -hiv-2018

53
Capitolul IV
Tehni ci folosite
4.1 Consilierea

În cursul vieții fiecare om se confruntă de nenumă rate ori cu probleme pe care nu reușește
să le rezolve singur. Cele mai multe din acest e probleme sunt relativ simple și, pentru a găsi
solutia, omul apelează la acele persoane di n anturajul său î n care are încredere și pe care le
consideră “experte” î n domeniul respectiv (mem bri ai familiei, prieteni, cunoștințe). Aceste
persoane ne oferă niște sfaturi pe baza experienței lor de viață, adică ne consiliază. Dar î n aceste
cazuri nu se poate vorbi despre o consiliere cu caracter profesional.
Dacă problemele cu care ne confruntă m sunt mai dificile, vom apela la persoane care
dispun de o pregatire profesională adecvată, ș i care pe baza acestei pregatiri ne oferă niș te
sfaturi. Problemele se pot referi la d omenii extrem de diverse (cum să obț inem un credit, cum să
ne investim banii, probleme de sănătate etc.), și specialiștii la care apelăm sunt special pregatiți
pentru a oferi răspunsuri la aceste întrebă ri.
Unii oameni, din mo tive de natură subiectivă sau obiectivă, pot ajunge in situaț ii difici le în
care nu reușesc să iș i rezolve singuri problemele, nu au acces la resurse le materiale necesare
pentru a -și satis face nevoile fundamentale etc. Î n situatiile de acest fel oamenii au nevoie de
ajutor profesionist (asistenți sociali, psihologi, preoț i, cadre didactice etc.). Acești profesioniști
sunt / ar trebui să fie pregatiți să intervină nu numai atunci când sunt solicitați, adică după ce a
apărut o problemă (retroactiv ), ci să acț ioneze ș i proactiv , să acționeze în direcția formă rii unor
deprinderi comportamentale, a unui siste m de valori, a unui mod de viață care ajută individul să
se adapteze fle xibil la cele mai variate condiții de viață. În acest curs ne vom referi la câ teva
aspecte privind consilierea oferită de asistentul social.
Consilierea are numeroase asemnănări cu psihoterapia, cea mai importană asemănare fiind
aceea că ambele reprezintă procese de influențare interpersonală reciprocă. (Ivey și Simek
Downing, după Holde vici, 1996, p.204).

54
Pacientul /clientul care se adresează psihoterapeutului / consilierului poate
prezenta probleme extrem de variate. Aceste probleme pot fi grupate în două mari categorii
(Holdevici, 1996, p. 162):
– stări subiective de disconfort: t ensiune psihică , sentimente de inferioritate,
anxietate, timiditate, depresie, sen timente de culpabilitate, nehotărâ re, incapacitatea de a lua
unele decizii, iritabilitate etc.;
– probleme comportamentale: comportament exagerat de retra s, incapacitatea de a se
impune, de a se pune in valoare, comportament impulsiv, agresiv etc.
Clientul speră ca în urma ședinț elor de psihoterapie / consiliere să devină mai puțin
tensionat, să se ințeleagă mai bine, să ajungă la o stare de confort psihic, să devină mai
competent în viața socială .
Deși psihoterapia ș i consili erea nu pot fi net delimitate, între ele există ș i diferenț e.
Psihoterapia reprezintă un tratament psihologic centrat pe reducerea unor sim ptome sau
comportamente disfuncționale. Psihoterapeuții în general lucrează cu pacienti care au tulburari
psihice serioase, care pot fi etichetate cu un diagnostic psihiatric. Ei abordează problemele dintr –
un punct de vedere predominant medical și urmăresc realizarea unor modifică ri mai profunde la
nivelul personalității ș i a comportamentului.
Consilierea reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenței unor persoane normale
(sănă toase psihic). Consilierea constă î n acordarea unui suport i mediat persoanelor care se află
intr-o situație de criză sau î ntr-un moment de schimbar e ce necesită o adaptare la condiții de
viață cu car e persoana nu este familiarizată (dupa Holdevici, 1996, p. 205; Popescu, M., 2002, p.
195).
Tipuri de consiliere
Mulți specialiș ti din domeniul socio -uman pot oferi ser vicii de consiliere. Dintre aceș ti
specialiști amintim psihologii, asistenții sociali, preoț ii, cadrele didactice, medicii, as istentele
medicale (consiliere în probleme medicale, cât ș i pentru prev enirea acestor probleme), avocații
(consiliere juridică) etc. Există numeroase tipuri de consiliere (Baban, 2001, p. 16, Holde vici,
1996, p. 204):

55
– consilierea informațională : oferirea de informați i pe domenii / teme specifice;
– consilierea pastorală , realizată de preoți și care oferă sprijin, consi liere din
perspectiva religioasă ;
– consilierea psihologică este realizată de psiholog, în scopul optimiză rii personale,
autocunoașterii și dezvoltării personale și / sau în scopul prevenției și remiterii problemelor
emoționale, cognitive ș i de compo rtament. Consilierea psihologică are ca scop ajutarea
clientului să funcționeze mai eficient î n viața cotidiană și să aibă relaț ii pozitive cu cei din
jur;
– consilierea educatională , realizată de cadre didactice în orele de consiliere ș i
orientare, are ca obiective dezvoltarea personală, promovarea să nătății și a stării de bine,
prevenț ia unor comportamente care pot afecta sănă tatea (consum de alcool, tutun, droguri,
prevenire HIV / SIDA etc.);
– consilierea vocatională (realizată de cad re didactice, psihologi, asistenți sociali)
constă în dezvoltarea capacităț ii de planificare a carierei;
– consilierea suportivă reprezintă oferirea unui suport emoțional, în perioadele în care
persoana se confruntă cu probleme de natură emoțională de intensitate relativ redusă (stări de
depresie sau a nxietate ușoare, neîncredere î n sine etc.);
– consilierea de criză (realizată de psiholog, medic ps ihiatru, asistent social) constă în
asistarea psihologică a persoanelor care se află în situații de criză (au suferit psihotraume
grave, au avut tenta tive de suicid etc.);
Aceste tipuri de consili ere nu se delimitează rigid, între ele există numeroase suprapuneri.
De exemplu, consilierea educatională realizată în școală se îmbină cu consilierea informatională,
vocatională, suportivă .
Asistentul social, în diferite e tape ale muncii sale, trebuie să iși asume ș i rolul de consilier
al persoan ei asistate. El poate realiza, în funcț ie de problemele specifice ale client ului, consiliere
informatională, suportivă etc. Pentru a fi eficie nt, asistentul social trebuie să iși însușească atât
cunoș tinte teoretic e despre consiliere, cât ș i deprinderile practice necesare.

56
Norme deontologice ale activităț ii de consiliere
Consilierul, î n munca sa cu clientul, trebuie să respecte normele deontol ogice ale
activităț ii de consiliere. Cele mai importante dintre aceste norme sunt (dupa Holdevici, 1996, p.
205):
1. Păstrarea caracterului confidenț ial a informațiilor obținute de la clienț i – este poate
cea mai importantă normă deontologică. Dacă dintr -un motiv oarecare datele trebuie să fie
comunicate altor p ersoane, consilierul trebuie să obțină acordul clientului în acest sens.
Această regulă poate fi nerespectată numai în situația în car e informațiile pe care le -a obținut
consilierul indică posibilitatea unui pericol pentru client sau pentru alte persoane.
2. Clientul trebuie să fie tratat așa cum consilierul ar dori să fie tratat el insuș i, cu
respect, blândețe, onestitate ș i atitudi ne de acceptare.
3. Consilierul trebuie să evite solicitarea excesivă a unor date puț in relevante .
Consilierii neexp erimentați au tendința de a acorda prea multă importanță unor amă nunte
nesemnificative, dar impresionante, cer detalii inutile privi nd unele aspecte intime ale vieții
clientului, și pierd din vedere aspectele esentiale. Consilierea are ca obiectiv binele c lientului,
și nu satisfacerea curiozităț ii consilierului.
4. Consilierul trebuie să fie conș tient de propriile limite . Unii consilieri începători se
supraapreciază, consideră că ei au întotdeauna dreptate, știu totul mai bine decâ t clientul. Ei
impun c lientului soluții inacceptabile pentru aceștia, învinovăț esc clientul pentr u nereusita
consilierii, nu reușesc să -și conștientiz eze propriile greș eli.
Activitatea asistentului social are două dimensiuni principale:
– dimensiunea economică vizează alocarea unor ajutoare financiare ș i ma teriale
persoanelor care nu reușesc să se autosusțină la un moment dat în viață (într-o situație de
criză), sau î n mod cronic;
– dimensiunea psihosocială se referă la munca desfășurată cu persoane, familii,
grupu ri, comunități pentru a determina schimbări în atitudinile clientului față de propriile sale
probleme și să dezvolte capacitatea sa de rezolvare de probleme. Asistentul social urmărește
realizarea unor schimbări î n comporta mentul adaptativ al clientului și ameliorarea integrării

57
sale în comunitate. Î n acest sens asistentul social desfășoară activități cu caracter educat iv și /
sau terapeutic (inclusiv de consiliere). (Roth – Szamosközy, 2003).
Tehnica terapeutică este ceea ce face terapeutul î n mod concret. Dintre tehnici aminti m:
interviul, interpretarea, sfătuirea, tehnica reflecției, a confruntă rii, rel axarea, hipnoza, tehnica
elaboră rii unor produse artistice, tehnica jocului dramatic etc.
Consilierea individuală este o interacțiune personală î ntre cons ilier și client, în cadrul
căreia consilierul asistă clientul î n rezolvare a problemelor sale mentale, emoț ionale sau sociale.
În general consilierea este solicitată de clientul care simte n evoia de a fi ajutat. Dar
sunt și cazuri î n care client ul este trimis / adus de o altă persoană (un membru al familiei, p rieten,
profesor, coleg de muncă). În situațiile de acest fel se poate întampla ca clientul să refuze
colaborarea cu consilierul. Un eori consilierul este cel care își dă seama de faptul că cineva are
nevoie de ajutor și ia legătura cu clientul (de ex., după o catastrofă naturală asistenț ii soc iali p ot
oferi victimelor consiliere în situație de criză; copiii care pără sesc un centru de plasament sunt
ajutați de asistenții sociali să își însuș ească deprinderile necesare pentru a tră i independent).
Ședintele de consiliere se desfășoară î n cabinetul de consiliere sau, in lipsa acestuia, într -o
incapere plăcuta, linistită, în care ședința să nu fie deranjată de nimeni. Consilierul și clientul
trebuie să fie asezați în așa fel încât să fie posibil conta ctul vizual direct. Ei pot fi așezați în două
fotolii față î n față sau la colțul unei mese (nu față în față , deoarece mas a dintre cei doi poate fi
resimțită ca o barieră care îngreunează colaborarea).
Durata unei ședinș e de consiliere este de 45 – 60 minute. Punct ualitatea este foarte
importantă atâ t din partea consili erului, cât ș i a clientului.
Prima ședință începe cu o scurtă conversație introductivă (spargerea gheții) după care
clientului i se pun întrebă ri pentru a se afla care sunt problemele pentru car e a apelat la consilier.
Prima ședință are doua obiective principale :
1. Stabilirea relaț iei de consiliere și câștigarea î ncrederii clientului. Pentru ca
clientul să aibă încredere în consilier și să îș i prezinte deschis problemele, este important
ca terapeutul să îl asigure încă din primele minute ale întâ lnirii de respectarea
confidențialității. Câștigarea încrederii clientului depinde în mare masură de abilitățile

58
consilierului, de modul în care știe să comunice cu clientul și să utilizeze mijloacele
comunică rii nonverbale (gesturile, mimica, zâ mbetul).
2. Identificarea problemei clientului. Unii clienți au greutăți în a se concentra și în a –
și prezenta coerent, concis si comprehensibil problemele. Pentru obtinerea unor
informatii re levante și direcționarea discuției se recomandă utilizarea întrebarilor î nchise
(Cine? Unde? Ca nd? Cum?). Este bine ca informațiile obținute să fie notate sau
înregistrate cu acordu l persoanei consiliate. Informațiile obț inute de la client vor fi
completat e cu observaț iile privind comportamentul clientului, impresia pe care a facut -o
consilierului.

Următoarele ședinț e încep cu discutarea principalel or evenimente care au avut loc în
intervalul dintre ședinte. Dacă clientul a avut de realizat anumite sarcini / teme indicate de
terapeut, va explica cum a reușit să le îndeplinească. Se precizează obiectivul ședinței ș i sunt
discutate proble mele respective. Modul concret în care procedează consilierul depinde de
orientarea sa teoretica (analitică, behavioristă , nondirectivă etc.).
Consilierea de grup presupune stabilirea unei relații între consilier și un grup ai căror
membrii au o problemă comuna. În asistența socială se formează numeroase tipuri de grupuri , în
funcție de scopul urmă rit: grupuri de suport și de autoajutorare (de ex. Asociația Alcoolicilor
Anonimi, Asociaț ia Anti -SIDA), grupuri terapeutice, de soci alizare, recreative, educative și de
formare a abilităț ilor, pentru rezol varea de probleme, grupuri de „întâ lnire” etc. Activitatea de
grup are numeroase funcț ii: în cadrul grupului participanții învață să -și exprime verbal și
nonverbal problemele, conștientizeaz că și alții au greutăți asemanătoare cu ale lor, își formează
deprinderi de a comunica cu cei din jur, deprinderi de a acorda sprij in, ajutor altora etc.
Participanț ii la ședințele de grup vor fi selectați de consilier în funcț ie de
diferite criterii. Cel mai important crite riu este tocmai problema comună a participanților
(căutarea unui loc de muncă, violență domestică , aband onul școlar etc.), dar pot fi luate în
considerare și alte criterii: sexul, vâ rsta etc.
Numărul participanț ilor la ședințele de grup nu trebuie să fie nici prea mic (în acest
caz se discuta puț in, temele discutate se repeta, în grup apar puț ine idei impo rtante pentru
problema discutată ), dar nici p rea mare (grupul va avea tendința de a se diviza î n grupuri mai

59
mici). Se considera că numărul optim de participanți este de 6 – 8, fără a lua î n considerare
terapeutul, eventualii coter apeuți ș i observatori.
În funcție de modul în care clienții participă la activităț i, grupul poate fi inchis,
deschis sau semi -deschis . Un grup este inchis dacă la toate ședințele participă aceleaș i persoane.
Grupul este deschis dacă î n timp unii participanți părăsesc grupul și vin noi participanți, în așa
fel încât la încheierea activităț ii nici unul dintre cei care au participat la primele ședințe nu mai
face parte din grup. În practică cel mai frecvent se formează grupu ri semi-deschise în care e xistă
participanți constanț i, care iau parte la aproape toate ședintele, și pe lângă ei există și persoane
care vin doar la câteva ș edinte.
Ședințele î n general sunt organizate săptămâ nal. Dacă problemele clienților sunt
grave, urgente, ș i ei au posibilitatea de a se întâ lni m ai frecvent, pot fi organizate și 2 – 4 ședințe
pe săptâ mana.
Durata ședinț elor este de 50 – 60 minute. Dacă grupul se întrunește mai rar, durata poate să
crească până la 90 de minute. Durata ședinței trebuie să fie prec izată de la început și această
durată trebuie să fie respectată . Se recomandă ca această durată să nu fie depaș ită pentru ca
participanții să se simtă puțin “presați de timp” și să se concentreze asupra problemelor
import ante.
Incăperea în care se desfăș oară ședința trebuie să fie liniștită și placută. Participanții vor fi
așezați pe scaune în cerc sau semicerc, apropiați unii de alții, ca să aibă posibili tatea de a se
percepe reciproc și de a interacționa î n mod direct.
La prima ședință , dupa c e se fac prezentările, consilierul dă câteva explicaț ii
privind activitatea care se va desfăș ura. Vom da un exemplu de text introductiv (Guggenbühl –
Craig, dup ă Ionescu, 1973): “Grupa noastră se va întâlni în fiecare săptămână. Vom incerca să ne
cunoaș tem r eciproc, dar mai ales să ne ajutăm reciproc, să ne rezolvăm în comun problemele.
Cei mai mulți dintre cei adunați aici aveți dificultăț i, care pot fi discutate în grup, ș i cu grupul.
Fiecare dintre dv. să se simta liber în a discuta ceea ce -l preocupă …. Cu cât veți fi mai deschiși
și mai sinceri, cu atât grupa vă va putea ajuta mai serios. Dar nici unul din dv. să nu se simtă
obligat să spună ceva. De multe ori se pot învăța lucruri importante și prin tăcere ș i ascultarea
a ceea ce vorbesc alț ii”.

60
Prima parte a fiecărei ședinț e este consacrată “încălzirii”, adică unei discuții cu
caracter introductiv. În continuare se precizează tema ședinței, obiectivele urmărite, și se
desfășoară ședința propriu -zisă. Modul în care se desfășoar activitatea î n grup, intervenț iile
consilierului, tehni cile utilizate depind de concepț iile teoretice ale consilierului.
În timpul ședinț ei consilierul are rol de moderator. El incurajează participanții să își
exprime părerile, dar nu își susține decât î n caz uri excepționale propria părere. Rolul său este de
a orienta țn mod discret discuțiile în așa fel încâ t participanții singuri să găseasc ră spunsuri la
problemele discutate. Consilierul poate ajuta membrii grupului să găsească aceste ră spunsuri prin
modul în care formulează întrebă rile, prin sublinierea anumitor răspunsuri prin mijloace verbale
și mai ales nonverbale, prin modul în care sintetizează pă rerile exprimate de membrii grupului .
Consilierul va interveni și își va folosi (cu diplomaț ie) autoritatea dacă unii membri i ai
grupului transformă dezbaterea intr -un monolog, vor să iși impună punctul de vedere, sunt
ironici sau agresivi cu alți participanț i etc.
4.2 Interviul
Este, deopotrivă, mijloc de comunicare și metoda de intervenție. Asistenta socială face apel
la inter viul nondirectiv sau nedirijat și se pleacă de la premisa că subiectul interogat este în
măsură să ofere un discurs co erent cu privire la problemele și experienț ele tră ite.
Postulatul pe care se sprijină maniera non -directivă de intervievare este acela ca elementele
de ordi n afectiv, exprimate liber de către subiect, sunt mai profunde și mai semnificative decât
informaț iile pe care clientul ni le oferă într -un con text de auto -cenzură și raț ionalizare, non –
directivitatea fiind nu numai o pro blemă de intervievare, ci și o problemă de atitudine generală
față de interlocutor (Neamtu, G., Bocancea, C., 1999).
Metoda non -directivă presupune comunicarea autentică, bazată pe încredere și înțelegere,
este un proces de ajutor în vederea dezvoltării ș i maturiză rii persoanei, pentru o mai bună
înțelegere a experienței subiective proprii și pentru sporirea capacității de confruntare cu viaț a.

În cadrul acestei relaț ii clientul este tratat ca persoană, nu ca „entitate clinică”, ceea ce
determină ca opiniil e și atitudinile fată de sine să devină predominant pozitive, creș te stim a de
sine, nervozitatea scade, șocurile emoț ionale devin acceptab ile, personalitatea se adaptează mai

61
bine situaț iilor sociale. Interviul clinic reprezintă o formă a interviului nestr ucturat și ilustrează cel mai
bine specificul interviului nondirectiv. Interviul clinic nu se utilează numai în scop terapeutic, ci și pentru
psihodiagnoză, pentru orientarea profesională și în activitatea de asistență socială în vederea cunoș terii
perso nalității. Se utilizează și cu scop explorator, în faza inițială, pentru culegerea informațiilor ș i
orientarea demersului intervenț iei (Chelcea, S., 2001:131).
După modul în care sunt structurate ș i conduse, interviurile folosite în asistența socială se
împart î n (Spanu, 1998):
– interviul informațional – desemnat să obțină materialul necesar realiză rii istoricului
social al clientului. Scopu l acestui tip d e interviu constă în obținerea informației care să -l ajute pe
asistentul social să înț eleagă mai bine clientul ș i problemele lui;
– interviul de diagnostic – natura întrebă rilor din acest al doile a tip de interviu este
orientată spre decizii spe cifice care pot justifica tipuri de servicii oferite clientului în funcț ie de
problemele e videnț iate;
– interviul terapeutic – scopul ac estuia este de a sprijini clienții pentru a produce
schimbări în modul în care își desfășoară viața și activi tatea sau î n propriul comportament.

Realizarea interviului fără un ghid reprezintă una d intre gravele erori pe care le
înregistrează mulți dintre asistenții sociali, îndeosebi cei fără experiență. Î n planificarea interviului
sau realizare a ghidului de interviu, prezintă importanț ă următoarele î ntrebari (Schubert, M.,
1991):
– Care sunt o biectivele intervenției asistentului social ș i cum vor fi ele atinse prin
intermediul intâ lnirilor lui cu clientul ?
– Ce decizii sun t vizate pentru a fi formulate î n timp?
– Sunt implicați în procesul ajutorării clientului și alți profesioniș ti ?
– Cât timp va dura interviul ?
– Unde se va desfăș ura ?

62
– Ce aranjamente sunt necesa re pentru interviu (transport, î ngrijirea copiilor clientului
etc.) ?
– Ce tehnici pot fi aplicate în timpu l înterviului ?
– Ce factori trebuie luați în considerație pentru pregăt irea interviului ( culturali, etnici,
religioș i etc.) ?
– Ce stă ri ale clientului trebuie avute î n vedere pentru pregatirea interviului? (anxietate,
furie, confuzie etc.) Ce d ate medicale trebuie apreciate î nainte de interviu? (stare de sănătate fizică și
psihică, tratamente ș i efecte)
– Ce documentație este necesară pentru pregă tirea interviului ?
Watts, J., Dickens, J. (1996) prezintă câteva reg uli pe care asistenții sociali trebuie să le
respecte î n timpul interviului:
– eliminarea barierelor potențiale pentru a crea o atmosferă în care clientul să se
simtă respectat, ascultat ș i implicat;
– poziție a corpului relaxată, care să exp rime deschidere ș i nu una de confruntare
sau defensivă ;
– limbajul și tonul vocii folosite pe toată durata interviului să nu fie agresive,
acuzatoare sau amenință toare;
– ascultarea activă prin: menținerea contactului vizual (nu într -o manier ă
provocatoare) ș i folosirea limbajul non -verbal și verbal pentru a demonstra că sunteț i atent la
ce spune c lientul, dar și cum spune. Fiți atenț i, de asemenea, la pericolul pe care -l reprezintă
ascultarea selectivă (ne formăm o anumită părere despre clie nt bazată pe stereotipuri iar apoi
auzim doar lucrurile care vin să întărească acel stereotip – celelalte as pecte le ignorăm sau le
adaptăm stereotipului) ș i “efectul de halou” (se manifestă când întâlnim un client care
seamană cu noi, la care observăm doar lucrurile care vin î n spr ijinul imaginii pozitive,
ignorâ nd oric e alt aspect care nu se potriveș te cu aceasta imagine);

63
– întrebările folosite: de obținere a informaț iilor, de explorare a sentimentelor,
gândurilor, ideilor, opiniilor ș i punctelor de vede re, de a -l ajuta pe client dar și pe asistentul
social să ajungă la o înțelegere privind acț iunile v iitoare care urmează să fie î ntreprinse.
Formularea întrebă rilor eficie nte constituie o abilitate esențială iar urmato arele
tehnici pot ajuta asistenții sociali să evite ca acestea să semene a interogatoriu sau acuzare:
– Folosiți î ntrebari deschise în loc de întrebări î nchise, ori de cate ori acest
lucru este posibil. Ex., “Cum v -ați simtit când s -a întâmplat acest lucru?” lasă clientului
mai mult loc pentru a răspunde decât o î ntrebare de genul :”V -a enervat?”
– Evitați să folosiți î ntrebare a “De ce?” care sună mai degrabă a interogatoriu.
Ex., intrebarea “Care au fost motivele care v -au determinat să fugiți de la maternita te?”
oferă ocazia unui raspuns mai complet decât întrebarea “De ce aț i fugit de la
maternitate?”
– Evitați î ntrebările multiple – pentru client ar putea fi dificil să -și amintească
prima întrebare în momentul în care ați adresat-o pe ultima. Ex., “Cum v -ați simțit când
ați aflat că sunteți însărcinată, unde se află tatăl copilului acum și unde locuiț i?” –
– Evitați întrebările cu ră spuns sugerat – clientul se va simți fie obligat să fie de
acord cu propunerea, fie supărat ca ați facut o prezumție. Ex., întrebarea “ Cred ca v -ați
simțit foarte supărat atunci. Nu -i așa?” co nduce clientul spre un anumit ră spuns în timp
ce o întrebare mai deschisă de genul “Cum v -ați simțit când s -a întâmplat asta?” nu ii
sugerează clientului un rasp uns anume.
– Evitaț i folosire a jargoului profesional. Folosiți un limbaj direct. Verificați
împreună cu clientul dacă a înț eles ceea ce aț i spus.
– Oferiți clientului timp să se gandească și să vorbească .
– Clarificați împreună cu clientul un anume subiect dacă aveți nelă muriri.
– Dacă clientul face o afirmație care vine în contradicție cu o altă anterioară ,
rețineți următoarele aspecte: nu ignorați contradicția aparentă – explorând subiectul veți
câștiga mai multă înțelegere legată de client și situația să, păstrați un limbaj, ton al vocii
și poziție a corpului care să nu fie agresive, gândiți -vă care au fost luc rurile care au dus la

64
contradicția aparentă . Ex., Clientul este nesigur sau încurc at? Îi este clientului frică de
consecinț ele pe care le-ar putea avea spunerea adevărului? Este vreo neînțelegere care a
apărut în comunicarea dintre dvs. ș i client?
– Dacă clientul face aluzie la o problemă ș i apoi trece repe de la alt subiect, nu
trebuie să ignoraț i aluzia. Reîntoarceți -vă la subiect, mai târziu, în cadrul aceluiaș i
interviu , pentru a permite clientului să vorbească mai mult despre subiect dacă dorește.
– Amintiți -vă importanț a pe care o are acceptarea experienței clientului ca
fundamentală pentru înțelegerea situației și a modului de acțiune. Simplă contrazicere
a modului în care clientul percepe situaț ia nu este de nici un ajutor. Dacă ii oferiți o altă
perspectivă, bazată pe în țelegere și experiența sa, eficienț a va fi mai mare. Ex., un client
ar putea spune că “copilul meu este întotdeauna obraznic”. În loc ca asistentul social să -l
contrazică spunând “El nu este î ntotdeauna obraznic – uitați -vă la el acum, este cumint e”,
ar fi mult mai eficient dacă asistent ul social ar explora problema și ar abo rda subiecte
legate de experienț a pe care o are clientul privind creș terea copilului.
– Numai atunci când asistentul social începe să înțeleagă experienț a clientulu i
va putea of eri acestuia o altă perspectivă – cum ar fi înț elege rea comportamentului
copilului în contextul experiențelor trăite de copil și a nevoilor acestuia, precum și a
modului î n care adult ul le satisface.
Încheierea – clientul și -a notat: numele dumneavoastră, adresa organizației și numărul
de telefon, se planifică întâlnirea viitoare. Asigurați -vă că știe cum să vă contacteze.
Finn si Rose (1982), î n lucrarea Development and validation of interview skills role –
play test, prezint abilitățile de care trebuie să dea dovadă asistentul social î n timpul unui
interviu terapeutic, dar ș i greselil e pe care le poate face acesta și care pot conduce la eș ec.
1. Introducerea – primele câteva minute ale interviului în care intâlneș ti clientul și relaț ia
de ajutor
Abilități – trebuie să :
– te prezinț i ( numele);
– afli numele clientului;

65
– spui pentru ce agenție sau instituț ie lucrezi;
– indici scopurile ș i obiectivele unui interviu;
– faci clientul să se simtă confortabil prin punerea în act a abilităților
anterioare într -o manieră relaxată, prietenească .
2. Aș teptarea – comportament non -verbal și verbal care suscită interesul și atenț ia
Abilităț i :
– o pauză de 2 pana la 5 secunde se interpune între sfârșitul unei intervenții
a clientului și începutul unei intervenț ii a asistentului social;
– o pauză urmează după o intervenție a asistentului social, dând clie ntului
suficient timp pentru a -și formula răspunsurile ( î n general de la 3 la 5 secunde);
– asistentului social foloseș te o vari etate de procedee verbale care
încurajează, dar nu cer clientului să continue să vorbească, și nu implică acordul,
judecarea sau evaluarea celor spuse;
– asistentul social folosește o varietate intreagă de procedee non -verbale;
– asistentul social menț ine un contact vizual adecvat;
– asistentul social are o voce clară, inteligibilă .
Greșeli:
– asistentul social întrerupe conversaț ia clientului;
– nu există nici o pauz între intervențiile clientului ș i ale asistentului social;
– o pauză de 5 secunde sau mai lungă duce la crearea unei anxietăț i inutile
sau a disconfortului;
– asistentul social nu incurajează clientul să vorbească ;

66
– procedee verbale sau non -verbale folosite inadecvat (ex. propoziț ii
neterminate, exemple v erbale inadecvate, privirea fixă , lipsa contactului vizual,
agitaț ia.)
3. Intrebă rile – utilizate cu scopul de a dobândi sau clarifica informaț ii
Abilităț i:
– majoritatea întrebă rilor exploratorii sunt deschise;
– se pune doar o singură întrebare o dată ;
– întrebările sunt clare ș i succinte;
– întrebările închise sunt diseminate p rintre cele deschise pentru dobândirea
de informaț ii specifice.
Greșeli:
– se pun două întrebări deodată ;
– întrebarea este o afirmație deghizată ;
– sunt puse trei întrebă ri desch ise la râ nd;
– întrebarea este neclară .
4. Urmărirea verbală – un ră spuns al as istentului social la o intervenție a clientului care e
legată de ceea ce tocmai a spus.
Abilități – asistentul social trebuie să :
– răspundă printr -o parafrazare a conț inutului sau o reflectare a
sentimentelor;
– atunci când introduce un nou subiect în discuț ie specifică clar schimbarea
făcută ;
– corelează subiectul de discuț ie nou introdus de unul vechi;

67
– cere clientului să continue discuția folosind încurajă rile deschise precum
“Spune -mi mai multe despre …..“ sau “ Ce s -a întâ mplat ?”
Greșeli :
– asistentul so cial introduce un nou subiect fără să specifice acest lucru sau
fără să -l coreleze / lege de materialul anterior;
– asistentul social schimbă subiectul de la preocuparea centrală la una
periferică .
Căutarea concretului – incercarea de a dobândi informaț ii mai detaliat e, specifice, legate
de persoană / persoanele vizate, despre ariile de discuț ie.
Abilități – asistentul social face urmă toarele:
– caută informații detaliate , incluzâ nd “ CUM, CE , CAND , UNDE , CAT
DE DES ?”
– încearcă să aducă discuția abstractă, filosofică , la descrieri mai concrete,
relev ante.
Greșeli:
– se permite clientului să vorbească despre un material relevant într -o
manieră impersonală ;
– detaliile relevante nu sunt urmă rite;
– se permite ca exprimare a clientu lui să rămână vagă, abstractă sau
universală .
6. Raționament neevaluativ – un răspuns al asistentului social fără nici o componentă
evaluativă / de judecare.
Abilităț i :

68
– asistentul social ră spunde la verbalizarea clientul ui prin întrebări sau
afirmații desemnate să exploreze înț elesul comportamentelor sau evenimentului (“ Ce
ai simț it ? “ );
– asistentul social foloseș te confrun tarea pentru a indica discrepanțele între
sentimentele clientului ș i ale asistentului soc ial sau ale percepț iilor clientului.
Greșeli:
– asistentul social enunță o judecată morală negativă sau critică la
verbaliză rile clientulu i (ex. consilierul poate amenința, dojeni, dăscă li, minimaliza);
– asistentul social sfătuieș te discret clientul ce să facă sau oferă o soluție
fără o explorare extensivă a problemei.
7. Reflectarea sentimentelor – abilitatea asiste ntului social de a fi sensibil și de a verbaliza
către client experiența subiectivă a clientului.
Abilităț i:
– asistentul social reflectă sentimentele pe care clientul încă nu le -a
identificat;
– asistentul social reflectă cu acurateț e intensitatea sentimentelor;
– asistentul social identifică stimulii din mediu care pr ovoac / determinaă
sentimentele
– asistentul social reflectă sentimentele subînțelese / care însoțesc /
existente atunci când sumarizează mai multe afirmații fă cute de client.
Greșeli:
– asistentul social ignoră sentimentele;
– asisten tul social etichetează /num ește/identifică greș it sentimentele;
– asistentul social etichetează/numește/identifică greș it intensitatea
sentimentelor;

69
– asistentul social se angajează în rezolvarea problemei fără identificarea
sentimentelor.
8. Implicarea – proporț ia timpului cât vorbește clientul și cât vorbeș te asistentul social.
Abilități: clientul vorbeș te majoritatea timpului.
Greșeli: asistentul social vorbeș te majoritatea timpului.
Ex. Ghid pentru interv iul de explorare a problemelor ș i resurselor
– Ce se i ntamplă acum?
– Ce simți în legatură cu ceea ce se întâmplă acum?
– Cum ii poate afecta aceasta pe ceilalț i?
– Ce ai facut până acum?
Concentrarea asupra problemei celei mai importante:
– Ce te deranjează mai mult?
– La ce consideri că ar trebui să lucrezi mai întâ i?
– Ce este mai urgent / presant/ critic ?
– Care ar fi obiectivul cel mai usor de î ndeplinit, pentru inceput?
– Ce ți -ar plăcea să iei în considerare mai întâ i?
– Care problemă , o dată rezolvată, ț i-ar prinde cel mai bine?
Noi perspective:
– La ce alte lucruri trebuie să te gandești în privinț a acestei probleme?
– Ce informaț ii te-ar ajuta?
– Ce ajutor ar fi posibil să primeș ti?
– Ce gândesc ceilalț i oamen i implicați în această problemă ?
– Ce alte opț iuni mai sunt?

70

4.3 Studiul de caz
Istoricul familial
Andreea este o adolescentă de 18 ani din Bai u Mare, locuiește împreună cu mama și
sora ei într -un apartament cu două camere de la marginea orașului, tată l le-a părăsit atunci când
fetele erau micuțe. Acestea nu duc o viață foarte roz deoarece mam a fetelor este mai mereu
plecată la muncă, iar Andreea trebuie să aibă grijă de sora ei mai me reu, dar cu toate acestea ea
era veselă avea mulți prieteni, îi plăcea să se distrez e, să iasa î n parc, avea un pri eten pe care îl
iubea mult, îș i petreceau majoritatea timpului împreună, până în momentul în care băiatul a
părăs it-o fără explicaț ii.
De atunci starea Andreei nu mai era la fel de bună , mama depis tând semne de depresie,
iar pe lângă aceasta a î nceput s a nu se simtă bine, făcea febră din ce î n ce mai des, tuse,
transpirație, avea dureri musculare, moment î n care mama ei a dus -o la medic, iar după câ teva
serii de anal ize aceasta a fost diagnosticată cu HIV, cea ma i mare lovitură pentru ea, deoarece
fostul ei iubit nu a pomenit niciodata despre asa ceva.
Tratamentul este destul de costisitor, iar mama fetei încearcă din răsputeri să facă rost
de bani pentru el și pentru î ngrijirea fetelor.
De la aflarea veș tii, comportamentul fetei s -a schimbat, nu mai era ve sela, avea gânduri de
sinucidere, a avut câ teva tentative de suicid, nu prea ieșea din cameră, simțea că nimeni nu o
ințelege , a renunțat la toți prietenii.
Ancheta socială
1. Date personale ale beneficiarului: Andreea P.
Vârsta: 19 ani
Locul și data nașterii: Baia Mare, 26.02.2000
Etnie: română
Domiciliul legal: Baia Mare
Domiciliul în fapt: Baia Mare

71
Situația educațională: Urmează Liceul Mihai Eminescu din Baia Mare, strada Culturii
Situația profesională: elev
2. Reprezentant legal:
Mama fetei
3. Date despre familie:
– Mama, 42 de ani, lucrează ca agent de vânzări
– Tata, 45 de ani, nu se știe cu ce se ocupă
– Sora, 12 ani , elevă
4. Date medicale:
Andreea a fost diagnosticată cu HIV pozitiv, în urma căreia aceasta a făcut o depresie
destul de severă.
Tratament medical: antidepresive și anxiolitice
5. Istoricul social:
În trecut avea o viață socială foarte activă, îi plăceau ieșirile, să facă sport, să își
petreacă timpul cu prietenii și cu familia, să aibă cât mai multă activitate, dar îi placea de
asemenea să învețe.
6. Relațiile cu familia și comunitatea :
Avea o legătură foarte strânsă cu familia ei, relația cu mama ei era cea mai strânsă
deoarece o considera cea mai bună prietenă, iar pe sora ei o iubea enorm de mult și
petrecea foarte mult timp jucându -se cu ea.
7. Spațiul locativ și situația economică
Locuința personală a mamei
Un apartament cu două camere, baie, bucătă rie, hol, iar Cristina are camera împreună
cu sora ei.
Apartamentul are apă, electricitate, gaz
Venitul familiei: 2000 de lei plus 250 lei în bonuri de masă, împreună cu alocația
fetelor 82 lei/persoană.

72
8. Consemnări în convorbirile cu părinții:
Activități ș i modalități de petrecere a timpului: Andreea își petrece o mare parte
din timp stând închisă în camera ei, merge doar la liceu, este tristă mai mereu, nu își mai
găsește rostul în viață, suferință ei se manifestă atât fizic cât și emotional, iar alături d e ea
suferă și mama ei, încercând să îi fie alături și să îi ridice moralul, se simte pierdută.
Manifestări ale Andreei: Uneori plânge, alteori privește în gol ore în șir, uneori e
nervoasă, iar alteori stă în pat și nu vrea să discute cu nimeni.
Gradul de autonomie: ridicat, se descurcă singură, nu are nevoie de ajutor cu igiena
corporală, vestimentația, este capabilă să meargă singura la liceu/ poate să își prepare
singură hrana.
Gradul de conștientizare a bolii:
Andreea s -a documentat foarte mult despre această boală de care suferă, știe care
sunt efectele acestei boli, deși starea ei morală este la pământ, este conștientă că vârsta ei
este fragedă și are tot viitorul înainte. A luat hotărârea de a se înscrie într -o organizație
nonguvernamentală care lup tă împotriva acestei maladii HIV/SIDA.
Recomandări:
Consiliere psihologică de lungă durată, finalizarea liceului cu promovarea
examenului de bacalaureat și înscrierea în programe de asistență socială care au ca scop
suportul și informarea familiilor despre această boală.

73

Concluzii
Virusul imunodeficienței umane a cauzat multe controverse în rândul oamenilor din
întreaga lume. Din cauza lipsei de documentare au apărut diferite opinii de -a lungul
timpului. Cu toate că tinerii au acces la internet și multe alte resurse de documentare, prea
puțini sunt cei care se interesează despre acest subiect. Consider că ar trebui acordată o mai
mare importanță deoarece in ziua de astăzi relațiile sexuale sunt practicate tot mai des cu
persoane diferite, fără metode de protecție de cele mai multe ori, mărind riscul de colectare
al virusului.
Pentru a limita extinderea virusului, ar trebui luate următoarele măsuri:
• Testare HIV gratuită a grupurilor vulnerabile ș i nu numai;
• Informare și consiliere HIV prin realizarea unor campanii;
• Elaborarea unor programe adresate programului medical: ginecologi, medici de
familie, dermatologi, inclusive asistente medicale.
Diagnosticarea precoce a infecției cu HIV este foarte im portantă având implicații
majore asupra evoluției bolii. Factori de risc:
• Contactele sexuale (vaginale, anale, orale)
• Contactul sânge de la sânge ( transfuzii de sânge, refolosirea seringilor,
accidente cu acul, transplant de organe, echipamente nesteriliz ate)
• De la mama la făt (în uter, în timpul nașterii, prin alăptare.
Este necesară o implicare mai mare din partea asociațiilor, a ONG -urilor, a medicilor și nu
în ultimul rând din partea sistemului educațional deoarece trebuie îmbunătățită prevenirea și
controlul virusului.

74

BIBLIOGRAFIE
1. Harry Holt Ghiduri de bună practică în asistența socială a copilului și a familiei
, Editura Lumen,2002
2. Seli Sfartz, SIDA, realitate și mit , Editura Junimea, Iași, 1998
3. Dr.sebastian Nicolau, SIDA între teamă și speranță, Editura Femina ,1991
4. Vasile Nițescu, Totul despre sexualitatea normal și patologică , Editura
Muntenia, Constanța, 2004
5. https://romanialibera.ro/societate/utile/istoria -virusului -hiv–vezi-cum-a-aparut –
si-cum-s-a-raspandit -241625
6. https://www.romedic.ro/sida
7. https://www.edumedical.ro/infectia -cu-hiv-tot-ce-trebuie -sa-stii-despre –
diagnosticarea -acesteia
8. http://www.ziare.com/viata -sanatoasa/hiv/vaccin -experimental -contra -hiv-testat-
cu-succes -pe-oameni -ce-urmeaza -si-de-ce-e-asa-de-greu-sa-fie-lansat -un-vaccin -1520747
9. https://www.unaids.org/en
10. http://www.antidiscriminare.ro/ ce-este-discriminarea
11. https://usmf.md/wp -content/uploads/2014/12/Natalia -Peredelcu.pdf ,
12. https://www.scribd.com/document/412169025/Strategia -Na-c5-a3ional -c4-83-
HIV-SIDA -2011 -e2-80-93-2015
13. http://www.bbc.co.uk/romanian/specials/2022_rom ania/page8.shtml
14. http://gtt -vih.org/files/active/1/InfoV_122_rum.pdf
15. http://www.unicef.ro/wp -conten t/uploads/strategia -nationala -hiv-sida.pdf
16. Legea nr.34/1998 privind acordarea unor subvenții Asociațiilor și fundațiilor
Române cu personalitate juridică,
17. http://www.arasnet.ro/wp -content/up loads/pb13.pdf
18. https://ziarullumina.ro/societate/hiv -este-virusul -dragostei -esuate -18601.html
19. Analiză -de-situație -hiv-2018

75

DECLARAȚIE PE PROPRIE RĂSPUNDERE
PRIVIND AUTENTICITATEA LUCRĂRII DE LICENȚĂ / DISERTAȚIE

Subsemnata IANKO NOEMI, legitimată cu C.I, seria MM nr.817756, CNP
2971006245021, absolventă a Universității Tehnice din Cluj -Napoca, Centrul Universitar din
Baia-Mare, Facultatea de Litere, programul de studii Asistență Socială, promoția 2018 -2019, în
calitate de autor, declar pe propria răspundere că lucrarea de licență cu titlul VIRUSUL
IMUNODEFICIENȚEI UMANE ÎNTRE DISCRIMINARE ȘI ACCEPTARE , este
rezultatul propriei activități intelectuale, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor
obținute din surse care au fost citate în textul lucrării și în bibliografie.
Declar că această lucrare nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost
folosite cu respectarea legislației române și a convențiilor internaționale privind drepturile de
autor.
Declar, de asemenea, că această lucrarea nu a mai fost prezentată în fața unei comisii de
examen de licență.
În cazul constatării ulterioare a unor declarații fal se, voi suporta sancțiunile administrative,
respective anularea examenului de licență.

Baia Mare Autor:Ianko Noemi Semnatura:
Data: 23.06.2019

76