Programul de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ [630511]

Programul de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ

CURA CHIRURGICALĂ CLASICĂ VS. LAPAROSCOPICĂ A
PACIENTULUI CU HERNIE INGHINALĂ, PREGĂTIREA PRE –
ȘI POSTOPERATORIE. STUDIU RETROSPECTIV
EFECTUAT ÎN SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
BRAȘOV ÎN PERIOADA 2015 -2017.

LUCRARE DE LICENȚĂ

Autor: Boglárka – Renáta TÖRÖK

Coordonator: Șef lucrări dr. med. Cătălin MIȘARCĂ

Brașov, 2018

Cuprins

PARTEA GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 3
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
Capitolul I. Anatomie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
I. 1. Canalul inghinal ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
I. 2. Triunghiul femural Scarpa ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
Capitolul II. Definiție și clasificare ………………………….. ………………………….. ………………… 8
Capitolul III. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………… 11
Capitolul IV. Etiopatogenie ………………………….. ………………………….. …………………………. 12
IV.1. Factori de risc nemodificabili ………………………….. ………………………….. …………… 12
IV.2. Factori de mediu (modificabili) ………………………….. ………………………….. ………… 12
Capitolul V. Tablou clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 14
Capitolul VI. Diagnosticul herniei inghinale ………………………….. ………………………….. …. 16
VI. 1. Diagnostic pozitiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
VI. 2. Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. ……………………… 17
Capitolul VII. Pregătire pre – și postoperatorie. Îngrijirea bolnavului. ……………………. 17
Capitolul VIII. Tratament ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 20
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 22
I. Aspecte statistice privind cazurile de hernie inghinală ………………………….. …………… 22
1.1 Scopul studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 22
1.2 Obie ctivul studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 22
1.3 Material și metodă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 22
1.4 Rezultate și discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24
II. Îngrijirea pacienților cu hernie inghinală ………………………….. ………………………….. … 35
2.1 Cazuri clinice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 35
2.2 Plan de îngrijiri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 43
2.3 Evaluarea cazurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 47
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 49
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 51

3
PARTEA GENERALĂ
Introducere

Hernia inghinală reprezintă una din cele mai frecvente patologii prezente p e glob, fiind
prezentă la aproximativ 2-4 % din populație . În secțiile de chirurgie , patologia peretelui
abdominal reprezintă 10% din totalul intervențiilor chirurgicale . Hernioplastia se află pe locul
doi, după numărul intervențiilor efectuate în clinicile chirurgicale din întreagă lume (Grati
2009 ). Șansa unei persoane de a necesita o operație de hernie inghinală în timpul vieții este
destul de mare: 27% în ca zul bărb aților și 3% în cazul femeilor (Simons et al. 2009) .
Chirurgia constituie singurul tratament și remediu de vindecare pentru hernia
inghinală. Având în vedere că aproape toate herniile inghinale diagnosticate sunt operate, cursul
natural al herniei inghinale netratate e puțin cunoscut. Nu a fost descrisă niciodată recuperarea
spontană la adulți. Herniile ing hinale se operează pentru a reduce simptomele, în momentul în
care apar complicații acute sau pentru prevenirea complicațiilor (Timișescu et al. 2013) .
În ultimii ani , frecvența bolii păstrează tendința de creștere. În Statele Unite ale
Americii , 4.8% din populație suferă de patologia defecte lor parietale inghinale , iar în Europa ,
herniile inghinale reprezintă una dintre cele mai frecvente patologii ale peretelui abdominal .
Rata de recidivă a bolii după intervenția chirurgicală se situează între 5 -25% ( Barkun et al.
1995 ).
Repararea herniilor înghinale se realizează de peste 700.000 de ori în fiecare an, atât
în Statele Unite, cât și în Europa . Reparația deschisă convențională se bazează pe linia de sutură
pentru închiderea defecțiunii herniei. Dezavan tajul principal al acestei reparații fiind
reprezentat de recurența herniilor, de obicei motivul pentru 10 -15% din operații (EU Hernia
Trialists Collaboration 2002 ).
Pericolul cel mai mare îl constituie complicațiile grave al herniilor inghinale. Cu
excep ția episoadelor de obstrucție și ștrangulare acute, celelalte complicații ale herniei sunt mai
rare. Încarcerarea reprezintă starea unei hernii externe, care nu poate fi redus ă în abdomen
(termenul “ireductibil” fiind folosit uneori ca sinonim al î ncarcer ării). Aceasta poate fi din cauz a
unui gât de sac herniar strâns , aderențelor dintre conținutul herniar și căptușeala sacului – aceste
aderențe sunt uneori o manifestare a ischemiei și a inflamării anterioare , dezvoltării unei alte
afecțiuni (de exemplu: u n carcinom sau o diverticulită ) sau a influenței materiilor fecale asupra
colonului . Încarcerarea implică un risc crescut de obstrucție și ștrangulare. Ștrangularea herniei,

4
cea mai gravă și cea mai frecventă complicație, pune în pericol vi ața bolnavului. În cazul
ștrangulării , aportul de sânge al conținutul ui herniar e ste compromis și apare edemul. Așadar
ireductibil itatea herniei constituie o problemă importantă , dificil de rezolvat. (Kingsnorth &
LeBlanc 2013). Complicațiile mult mai rare ale herniilor i nghinale sunt: contuziile, tumorile și
tuberculoza herniară (Burlui & Constantinescu 1982).
Metodele de tratament ale herniei inghinale sunt de două tipuri : tratamentul
conservativ ortopedic și tratamentul chirurgical. Tratamentul conservativ constă în aplicarea
unor bandaje herniare rigide sau moi pentru împiedicarea ieșirii sacului după reducerea herniei.
Indicați a de folosire a metodei conservative apare mai ales la copii și vârstnici tarați cu
contraindicații chirurgica le. Tratamentul chirurgical reprezintă singura modalitate capabilă de
vindecare a completă a herniei . Contr aindicațiile curei chirurgicale sunt pe de o parte , locale –
slăbirea musculaturii abdominale ( contraindicație relativă, deoarece se pot folosi plase din
mater ial plastic și/sau hemografe de piele) și pe de altă parte, generale – reprezentate de afecțiuni
vezico -prostatice, cardiopatii decompensate, insuficiență respiratorie cronică, TB C evolutiv,
alte tare organice grave, deproteinizați. În aceste si tuații este indicat inițial rezolvarea afecțiunii
cauzale și apoi tratarea herniei (Wang 2012).
Efectuare a unui studiu al herniei inghinale e ste necesar și de actualitate datorită datelor
statistice menționate anterior.

5
Capitolul I. Anatomie

I. 1. Canalul inghinal
Canalul inghinal (canalis inguinalis), situat în porțiunea infero -medială a peretelui
abdominal, este străbătut de funiculul spermatic la bărbat și de ligamentul rotund al uterului la
femeie. Acesta constituie interstițiu l dintre planurile musculare ale peretelui abdominal, care și –
a modificat structura sub acțiunea condițiilor speciale ale regiunii.
Raportul strâns pe care funiculul spermatic îl are cu ligamentul inghinal, precum și
trecerea funiculului pe sub marginea inferioară a mușchiului transvers abdominal, adaugă
interstițiului propriu -zis încă doi pereți: superior și inferior. Astfel, se pot d escrie canalului
inghinal patru pereți și două orificii.
A) Pereții canalului inghinal:
– Peretele anterior este format de aponevroza oblicului extern. Uneori ,
partea cea mai laterală contribu ie la formarea acestui perete, alături de fasciculele cele
mai inferi oare ale mușchilor transvers și oblic intern, în momentul în care acești mușchi
sunt foarte dezvoltați.
– Peretele posterior , datorită absenței mușchiului transvers abdominal în
regiunea canalului inghinal, este format de planul imediat următor, fascia tra nsversalis ,
întărită de tendonul conjunct, de ligamentul reflex, de ligamentul Henle și de ligamentul
interfoveolar. În partea medială, la alcătuirea lui contribuie ligamentul reflex și tendonul
conjunct. Acesta din urmă, după formarea peretelui superior a l canalului , participă la
formarea peretelui posterior. De cele mai multe ori, ligamentul Henle e separat de
ligamentul interfoveolar printr -un spațiu la nivelul căr uia fascia transversalis nu este
întărită. Zona corespunde fosei inghinale mediale și repre zintă un ul din punct ele slabe
ale peretelui abdominal, pe unde se produc herniile directe. Când cele două ligame nte,
Henle și interfoveolar sunt foarte bine dezvoltate, ajung în contact prin marginile lor
alăturate, astfel fascia transversalis fiind întări tă pe toată suprafața ei pericolul herniilor
scade . La formarea per etelui posterior mai contribuie peritoneul și țesutul celular
preperitoneal.
– Peretele superior reprezentat de marginile inferioare ale mușchilor
transvers abdominal și oblic interns; acești mușchi sunt liberi în partea lor laterală,
devenind aponevrotici în partea medială, unde se unesc formând tendonul conjunct.
– Peretele inferior este format de jgheabul ligamentului inghinal.

6
B) Orificiile. Canalul inghinal are două orificii: unul superficial și unul
profund.
Inelul inghinal superficial (Anulus inguinalis superficialis ) este delimitat de fibre ale
aponevrozei mușchiului oblic extern, densificate sub forma a doi stâlpi: stâlpul medial (Crus
mediale) și stâlpul lateral (Crus laterale) între care se găsesc fibrele intercrurale. Posterior,
inelul e format din fibrele ligamentului reflectat, iradiate din aponevroza oblicului extern din
partea opusă. Inelul are diametru l de aproximativ 2 cm și permite pătrunderea în el a pulpei
degetelui index. Deschiderea orificiului variază cu starea de tonus a peretelui abdominal și cu
poziția corpului. Hiperextensiunea îl îngustează, flexiunea trunchiului îl lărgește.
Inelul inghinal profund (Anulus inguinalis profundus ) este determinat de fascia
transversalis. Nu are margini nete datorită continuității la acest nivel a fasciei transversalis cu
fascia spermatică internă a funiculului spermatic. Medial, el vine în raport cu vasele epiga strice
inferioare. Orificiul este situat aproximativ la 2 cm, deasupra ligamentului inghinal, peritoneul
formând la nivelul lui așa -numitul “con peritoneal” ce corespunde fosei inghinale laterale.
Prin canalul inghinal trece funiculul spermatic la bărbați și ligamentul rotund al
uterului la femei. Persistența în interiorul funiculului spermatic a procesului vaginal al
peritoneului (a canalului peritoneo -vaginal) poate fi urmată de formarea unei hernii oblice
externe congenitale. Femeile au c analul inghinal mai lung și mai îngust, cu orificiile mai
strâmte. La nivelul orificiului superficial deseori se află o bulă grăsoasă.
La făt, peretele posterior al canalului inghinal conține fibre ale mușchilor oblic intern
și transvers, care se întind până la ligamentu l inghinal (Papilian 2010) .

7
I. 2. Triunghiul femural S carpa
Triunghiul femural Scarpa (trigonum femurale) este conceput în mod diferit, atât
după delimitare (întindere în supr afață) cât și după întinderea în profunzime. Conținutul diferă
în funcție de aceste delimitări.
Triunghiul femural este câmp ul triunghiular așezat în partea antero -superioară a
coapsei în planul muscular subfascial. Cele trei margini ale sale sunt reprezentate de: ligamentul
inghinal , care formează marginea superioară sa u baza, marginea medială a mușchiului croitor,
care formează marginea lui laterală și marginea laterală a mușchiului adductor lung, care îi
formează marginea medială.
Aria triunghiului este formată de mușchiul iliopsoas în partea laterală și de pectineu în
partea medială, care sunt înclinați unul către celălalt; astfel aria devine un jgheab și triunghiul
lui Scarpa câștigă în profunzime devenind un spațiu cu formă de piramidă triunghiulară cu baza
așezată la nivelul liga mentului inghinal și reprezentată de lacuna vasculară. Triunghiul lui
Scarpa e închis de către foiț a superficială a fasciei lata care se întinde între cele trei margini.
Foița profundă a fasciei lata se aplică pe fascia iliopsoasului și a pectineului ( Fasc ia
iliopectinee ) care tapetează aria triunghiului.
Conținutul triunghiului femural este format de elementele anatomice cuprinse între
cele două foițe ale fasciei lata: prima porțiune a vaselor femurale cu ramurile, respect iv afluenții
lor mai importanți: vase și noduri limfatice profunde, ramura femurală a nervului genitofemural .
În triunghiul lui Scarpa se mai află și porțiunea superioară a tecii vaselor femurale și
“infundibulul”.
Trebuie amint it (pentru a evita confuzii) că pe lângă delimitarea prezenta tă mai sus,
un mare număr de autori, inclusiv Nomina Anatomica, descriu triunghiul mai larg considerând
latura medială formată de marginea medială a adductorului lung, deci înglobează și pe acest
mușchi în aria triunghiului.
De asemenea , după întinderea în profunzime, triunghiul poate fi conceput în sens mai
larg ca o regiune topografică ce cuprinde toate planurile existente în limitele proiecției celor
trei margini ale lui: astfel se mai adaugă spațiului piramidal triunghiular descris mai sus și
elementele superficiale situate între piele și foița superficială a fasciei lata, cât și elementele
profunde ce corespund lacunei musculare (porțiunea terminală a iliopsoasului și nervului
femural).
Importanța practică a triunghiului femural rezultă din prezența vas elor și a nervilor
care pătrund la coapsă prin cele două lacune, dând aici principalele lor ramuri. Aici se produc
herniile femurale (Papilian 2010) .

8
Capitolul II. Definiție și clasificare

Herniile abdominale reprezintă exteriorizarea parțială sau totală a unuia sau mai multor
viscere, din cavitatea peritoneală, la nivelul unor zone slabe ale peretelui abdominal,
preexistente anatomic (Brătucu 2009). Hernia inghinală recurentă e ste o umflare datorată unui
defect în regiunea inghinală la locul în care a fos t efectuată anterior operația. (Simons et al.
2009)
Clasificarea herniei inghinale are ca scop repartizarea herniilor în tipuri cu deosebiri
esențiale, ceea ce permite chirurgului să individualizeze strategia și tactica chirurgicală a
fiecărui tip de herni e. (Bour & Targon 2010)
Herniile adevărate sunt acelea care se formează la nivelul punctelor sau zonelor
herniare, traiecte sau teritorii anatomice bine delimitate, de rezistență mai mică. Fiecărui punct
sau zonă herniară a perete lui abdomino -pelvin îi cor espunde o varietate topografică de hernie.
Indiferent de particularitățile tipului de her nie conferite de localizare sau de conținutul visceral,
toate herniile prezintă caractere generale comune, care trebuie obligatoriu cunoscute.
Herniile pot fi congeni tale, datorită unor predispoziții înnăscute, sau pot apărea în
cursul vieții, reprezentând categoria herniilor dobândite din diverse cauze. Putem deosebi două
tipuri import ante de hernii: herniile simple (reductibile ) și herniile complicate (ireductibile)
(Burlui & Constantinescu 1982) . Herniile inghinale congenitale sunt frecvente și sunt posibile
datorită persistenței canalului peritoneo -vaginal . Dispoziția anatomică favorizează dezvoltarea
herniei imediat după naștere sau mai tărziu, în primii ani ai co pilăriei , sub influenț a unor factori
mecanici minori ( țipatul sau strănutul sugarului ). Herniile dobândite (câștigate) sunt acelea
unde la naștere per eții abdominali au fost normali. Aceste hernii apar la adulți și vârstnici
(asociate cu gradul de slă bire a structurilor anatomice) de obicei ca urmare a unui efort fizic, de
aceea se numesc și hernii de efort (Caloghera 1987 ).
Hernia inghinală se produce la nivelul canalului inghinal, care reprezintă o clivare a
planurilor musculo -aponevrotice ale părți i antero -inferioare a peretelui abdominal, prin care
trece cordonul spermatic și ligamentul rotund. Traiectul acestui c anal e ste oblic, îndreptat în
jos, din afară înăuntru și situate deasupra arcadei inghinale. Aceasta prezintă o lungimea de 5-
6 cm, două orificii (extern și intern) și patru pereți (anterior, infer ior, superior și posterior)
(Cucu et al. 2003) .

9
Tipurile herniei inghinale sunt: h ernia inghinală oblică externă , hernie inghinală direct
și hernia inghinală oblică internă . Primul tip se produce prin foseta inghinală externă și decurge
traiectul canalului inghinal. Hernia oblică externă reprezintă varietatea cea mai frecventă de
hernie inghinală. În funcție de momentul apariției poate fi congenital ă sau dobândită. Al doilea
tip se produce prin foseta inghinală mijlocie, printr -o zonă “slabă” a peretelui posterior al
canalului inghinal, reprezen tată de trigonu l lui Hesselbach (Fig. 1) . Hernia inghinală direct ă se
produce întotdeauna secundar unei slăbiri a formațiunilor mus culo-aponevrotice, de aceea se
mai numește și hernie “de slăbiciune”. Acest tip de hernie se întâlnește exclusiv la adulți și
bătrâni. Al treilea tip, hernia inghinală oblică internă, numită și hernie vezico -pubiană, se
produce prin foseta in ghinală internă (sup ravezicală) . Acest tip de hernie poate apărea numai la
bătrâni ai căror pereți musculo -aponevrotici sunt foarte hipotr ofiați (Pătruț 1989) .

Fig. 1 . Fața posterioară a regiunii inghinale a peretelui abdominal
Sursa: Brătucu, E., 2009. Manual de chirurgie pentru studenți . Editura Universitară" Carol
Davila", pag.215.

10
Formele clinice particulare ale herniei inghinale pot fi sistematizate după gradul
herniei, conținutul acestuia și vârstă. Ca varietăți speciale putem aminti următoarele asocieri:
hernie ingh inală cu hidrocel, hernie inghinală cu chist de cordon, hernie mixtă sau hernie dublă
(prin asocierea herniei inghinale oblice cu hernia inghinală directă), sindromul de distensie a
inghinei Berger (prin asocierea herniei inghinale cu hernia femurală de ac eeași parte), hernie
cu diverticul herniar (inghino -peritoneală) Kr önlein , inghino -interstițială Goyard și
inghinosuperficială K üster (Pătruț 1989) .
În 1993, Nyhus a publicat un nou sistem de clasificare al herniilor inghinale care din
punctul lui de vedere ar “ajuta la luarea deciziilor chirurgicale, astfel potrivind tipul de hernie
cu operația specifică ”. Clasificarea Nyhus împarte herniile înghinale în patru tipuri:
Tabelul 1. Clasificarea Nyhus a herniilor înghinale (Zollinger 2003)
Tip I Tip III
Indirect, mic A) Directă
Inel intern normal B) Combinată – Indirectă
Sac în canal C) Femurală
Tip II Tip IV – Recurentă
Indirect, mediu A) Directă
Mărirea inelului intern B) Indirectă
Sac nu în scrot C) Femurală
D) Combinații ale A -B-C

11
Capitolul III. Epidemiologie

Herniile peretelui abdominal sunt afecțiuni comune având o prevalență de 1,7% pentru
toate categoriile de vârstă și 4% pentru cei care au vârsta peste 45 de ani. Herniile inghinale
reprezintă aproximativ 75% din totalul hernii lor peretelui abdominal. Acestea apar predominant
la sexul masculin cu risc de 27% de apariția în decursul vieții unui bărbat și de doar 3% pentru
femei. ( Jenkins & O’dwyer 2008 )
Reparația herniilor inghinale reprezintă una dintre cele mai frecvente intervenții
chirurgicale în chirurgia generală. Incidența herniei inghinale prezintă o creștere de la 10 la
100.000 de cazuri în Regatul Unit al Marii Britanii și de la 28 la 100.000 în State le Unite ale
Americii. (Chow et al. 2007)
În perioada 2001 -2002 î n Anglia au fost efectuate aproximativ 70.000 de reparații ale
herniei inghinale, din care 62.969 fiind primare și 4.939 recurente, necesitând peste 100.000 de
zile de spitalizare. Majoritatea paciențiilor care au avut nevoie de îngrijiri primare erau de s ex
masculin. În cazul bărbaților, i ncidența herniei este de 11/10 .000 de persoane în intervalul de
vârstă 16 -24 de ani, aceasta crescând până la 200/10 .000 în cazul bărbaților trecuți de 75 de ani.
(Sulaiman et al. 2018) .
În China s -au descris 18% de cazuri de hernie inghinală, acestea datorându -se ritmului
de dezvoltare înalt, iar la Moscova numărul de herniotomii efetuate pe an atinge pragul de
10.000 (Grati 2009).

12
Capitolul IV. Etiopatogenie

Hernia inghinală constituie cel mai frecvent tip de hernie, reprezentând peste 90% din
totalul herniilor. Aceasta predomină la sexul masculin, la care întâlnim 25 -30 herni i inghinale
la o hernie crurală și apare mai frecvent în partea dreaptă . Hernia inghinală de partea dreaptă
apare, de regulă , după apendicectomie, fiind incriminat traumatismul peretelui și secțiunea
nervului abdomino -genital sau a unui ram al acestuia, care generează atrofia musculaturii de
partea respectivă în regiunea inghinală (Caloghera 1987) .

IV.1. Factori de risc nemodificabili

A. Vârsta. Apare mai ales în primii doi ani de viață (hernia congenitală), frecvența
ei scade până la vârsta adolescenț ei, apoi crește la vârsta de ad ult și la bătrânețe (Caloghera
1987).
B. Sexul. La bărbați hernia inghinală apare într -un procent mai mare decât la femei,
fapt care se poate explica prin anatomia diferită a canalului inghinal și efortul fizic mult mai
intens. Canalul inghinal e mai larg la sexul masculin decât la sexul feminin . Rolul determinant
îl are cordonul spermatic, dar mai ales persistența parțială a canalului p eritoneo -vaginal
neobilterat, care predispune la pătrunderea unui viscer în canal și apariția herniei, spre deosebire
de femei, la care canalul peritoneal al lui N ück se fibrozează pe t oată lungimea înainte de naștere
(Caloghera 1987). Raportul cazurilor e de 3 -5 bărbați la o femeie (Burlui & Constantinescu
1982).
C. Factorul ereditar: predispoziția anatomică favorizează apariția herniei inghinale
(persistența canalului peritoneo -vaginal, s ursă de hemoragii congenitale) . (Caloghera 1987).
D. Repartiția : între stâ nga și dreapt a, raportul este aproape egal , însă trebuie
remarc at faptul că în proporție de 1: 4 hernia e ste bilaterală, fiind vorba de hernia inghinală
congenitală (datorită factorului anatomic) sau de hernii la vârstnici ( din cauza slăbirii peretelui
abdominal) (Caloghera 1987).

IV.2. Factori de mediu (modificabili)
A. Cauze predispozante :
a. Obezitatea

13
b. Slăbirea progresivă prin restricții alimentare sau boală
c. Sarcinile repetate
d. Intervențiile anterioare pe zone ale regiunii inghinale
e. Afecțiuniile care provoacă creșterea presiunii abdominale, precum adenom de
prostată, stenoze uretrale, bronșite cornice și constipație (Caloghera 1987).
B. Cauze determinante:
a. Efortul – fizic s au fiziologic, determină creșterea bruscă a presiunii
intraabdominale. Aceste două cauze de vin eficiente doar dacă sunt as ociate și cu alte
condiții ce țin de factorii predispozanți. S -a demonstra t că la un individ sănătos care din
punct de vedere al anato miei locale este normal, nici un efort, oricât de mare ar fi el, nu
poate provoca o hernie cu excepția celei apărute ca urmare a unei rupturi musculare, când
se produce de fapt o eventrație posttrau matică ș i nu o hernie (Caloghera 1987).
Persoanele active în câmpul de muncă sunt cele care dezvoltă o hernie inghinală și
sunt supuși unei cure chirurgicale, de aceea este necesară rezolvarea problemei de micșorare a
perioadei de tratament staționar, îmbunătățirea calității vieții și reintegrarea socio -profesion ală
cât mai rapidă a pacienților (Ambroci 2013).
Mecanismul de apariț ie al herniei diferă la hernia congenitală față de hernia dobândită.
În hernia congenit ală, punctul sau zona slabă reprezintă consecința unei opriri a dezvoltării
parie tale (sacul și trai ectul sunt preformate, iar viscerele se angajează în tendința lor de a p ărăsi
cavitatea abdominală la efort) . În hernia dobândită viscerele sunt exteriorizate la nivelul unui
punct sau zone slabe a peretelui, urmând cel mai des traiectul unui pedicul vascu lo-nervos sau
al unui organ (orificiu crural, canalul inghinal). Sub influența hipertensiunii abdominale,
viscerele disociază diferitele planuri parietale, sacul herniar peritoneal formându -se prin
distensie și evaginare progresivă, acesta fiind modul de f ormare a herniilor de slăbiciune (Burlui
& Constantinescu 1982).
Conținutul sacului herniar poate fi reprezentat de orice organ din cavitatea peritoneală
(cu excepția pancreasului), mai frecvent epiplonul, intestinul subțire și colonul, care se
exteriorize ază prin una din cele trei fose : fosa inghinală externă, foseta inghinală mijlocie, fosa
inghinală internă. Cel mai frecvent prin fosa oblică externă, care e ste situată în afara arterei
epigastrice, mai rar prin fosa inghinală mijlocie, între artera epigastrică și cea ombilicală.
Excepțional de rar exteriorizarea se poate face și prin fosa inghinală internă, între artera
ombilicală și uracă (Cucu et al. 2003).

14
Capitolul V. Tablou clinic

Manifestările clinice (s imptomele herniilor ) sunt motivele care îl determină pe bolnav
în a se prezenta la medic sau la spital. Motivul princi pal pentru care bolnavii ajung la spital îl
reprezintă apariția durerii și prezența unei formațiuni tumorale (descoperită adesea singur de
bolnav), deseori cu caracter tranzitoriu și în urma unui efort . Discon fortul local e descris de
bolnav ca o senzație de “greutate” , trac țiune, durere stânjenitoare locală (Cucu et al. 2003).
Particula re pentru localizarea inghinală a herniei sunt următoarele categorii d e semne
și simptome: fizice ( obiective ) și funcționale ( subiective ). Semnele fizice sunt adesea evidente
și permit diagnosticarea herniei, a sediului și a variantelor. Examenul obiectiv al bolnavului se
face inițial în ortostatism (în picioare), după solicitarea unui efort de mers sau de tuse, apoi în
clinostatism (în poziție culcată). La inspecția zonei herniare se poate remarca o formațiune
tumorală, variabilă ca volum și formă, care se mărește când pacientul stă în picioare și scade,
de regulă, în decubit . La palpare se apreciază consistența renitent – elastică (intestin) sau moale,
păstoasă, neregulată (epiplon). Se constată continuitatea herniei spre profunzime printr -o zonă
pedicular ă orientată către cavitatea peritoneală. Un alt element caracteristic îl reprezintă
impulsia și expansiunea pe care tumora o p rezintă la efort de tuse, perce pută de mâna
examinatorului ca un mic șoc. Reductibilitatea herniei se realizează spontan la decubi t sau în
urma unei ușoare presiuni exercitate asupra axului sacului herniar, până ce se introduce
conținutul sacului înapoi în cavitatea abdominală (manevră taxis). Natura conținutului se
apreciază prin această m etodă, la care sunt prezente zgomote hidro -aerice , dacă aceasta este de
intestin sau senzația de masă păstoasă regulată , dacă e ste vorba de epiplon. După efectuare
reducerii , examenul poate aprecia dimensiunile și structura orificiului hernie i și starea
structu rilor musculo -aponevrotice. La p ercuția herniei se poate per cepe o sonoritate
caracteristică , în cazul conținutului intestinal (enterocel), și matitate în cazul unui conținut
epiploic. Examenul clinic (Fig. 2) se încheie numai după explorarea tuturor orificiilor herniare
și după ce bolnavul a fost examinat și sistematic, pentru a avea cât mai multe date asupra
terenului pe fondul căreia a apărut boala, asupra riscurilor unei intervenții chirurgicale și
anesteziei înainte de aceasta, și asupra prognosticului post -operator (riscul de recidivă a h erniei )
(Caloghera 1987).

15

Fig. 2 . Examenul clinic al canalului inghinal
Sursa: Brătucu, E., 2009. Manual de chirurgie pentru studenți . Editura Universitară" Carol
Davila", pag.218.

16
Capitolul VI. Diagnosticul herniei inghinale

VI. 1. Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza semnelor clinice clasice ș i particularitățile
topografice. Diagnosticul clinic prin explorare radiologică (cu substanță baritată) este suficient
pentru identificarea conținutului herniei mai ales la b olnavii peste 60 de ani. Simptomele herniei
necomplicate sunt de două tipuri: subiective (funcționale) și obiective (fizice). Printre
simptomele funcționale se enumeră tensiunea dureroasă, durerile vii în ortostatism sau la efort
fizic. Simpto mele fizice s e pot observa prin inspecție, palpare și percuție , descrise î n detaliu la
capitolul anterior (Dăscălescu 1999).
Diagnosticul unei hernii înghinale se bazează pe examenul clinic. Hernia inghinală
reprezintă o proeminență la nivelul zonei inghinale și nu este neapărat asociată cu dur eri
localizate sau disconfort în timpul pal pării (Rosenberg et al. 2011) .
Complicațiile herniei pot fi: ștrangularea herniei, peritonită herniară, tuberculoză
herniară, tumori herniare, corpi străini intrasaculari . În cazul șt rangulării sunt implicate, de
obicei, ansele intestinului subțire și pacientul prezintă manifestări ale sindromului de ocluzie
intestinală înaltă (durerile sunt violente și îmbracă caracterul colicilor, vărsăturile apar precoce
și progresiv devin din ce în ce mai abundente, iar în final fecaloide). Peritonita herniară
reprezintă procesul de peritonită localizat la nivelul sacului herniar și poate fi de cauză
epiplooică sau de cauză intestinală. Factorii determinanți sunt tra umatismele sau corpii străini
care determină perforația anselor din sac, sau torsiunea și inflamația a epiplonului. Semnele
clinice generale și locale se manifestă prin inflamație localizată asociată cu simptomatologie
ocluzivă. Tuberculoza herniară se asociază cu tuberculoza peritoneală și de regulă apare la
bolnavii cu antecedente de tuberculoză primară. Tumorile herniare sunt prezente la nivelul
structurilor perisaculare sau în organelle conținute în sac. Corpii străini intrasaculari provin din
tubul digestiv și ajung astfel la nivelul segmentului din sacul herniar (Brătucu 2009).

17
VI. 2. Diagnostic diferențial
La diagnosticul diferențial al herniei inghinale se ține seama de varietatea topografică
a leziunii și de volumul zonei herniare. Acesta se face cu formațiunile care pot apărea în
regiunea respectivă pentru a elimina următoarele afecțiuni:
– Herniile femurale , obturatorii
– Ectopia testiculară
– Hidrocelul comunicant
– Chistul de cordon , dermoid sau N ück
– Orhiepididimită
– Tumorile benigne și maligne ale testiculului și elementelor funiculului spermatic
– Adenopatiile inghinale
– Lipoame le
– Varicocel ul
– Dilatația venoasă a crosei venei safene interne sau tromboflebita acesteia
– Anevrismul arterei femurale etc . (Cucu et al. 2003) .
Diagnosticul diferențial al herniei inghinale cu hernia femurală se face cu ajutorul
liniei Malgaigne, care unește spina ventro -cranială cu spina pubelui. Herniile femurale sunt
situate sub această linie. La sugarii de sex femin și la fetițe se po t întâlni uneori hernii ale
ovarului, care trebuie deosebite de chistul N ück (Burlui & Constantinescu 1982).

18
Capitolul VII. Pregătire pre – și postoperatorie . Îngrijirea bolnavului.

Pregătire preoperatorie și postoperatorie a pacientului cu hernie inghinală este la fel
de importantă ca și în cazul altor afecțiuni, deoarece pentru o bună colaborare cu pacientul
(înainte, în timpul și după operație) și un rezultat satisfăcător este nevoie ca persoana afectată
să aibă încredere în cadrul medical și în asistenta medicală, dar și de experiența medicului
acumulată datorită efectuării multiplelor intervenții chirurgicale anterioare .
Pregătirea preoperatorie are două etape: psihică și fizică. Pregătirea psihică este
reprezentată de comunicarea cu pacientul , explicarea pe un limbaj obișnuit ca acesta să
înțeleagă de ce este necesară efectuare tehnicii respective și prezentarea eventualelor
complicații care pot surveni în cazul în care nu se efectuează operația. Pregătirea fizică constă
în așezarea bolnavului în poziția corectă pentru a facilita a bordarea chirurgicală. Majoritatea
operațiilor se efectuează în poziție de decubit dorsal.
Anestezia este o procedură extrem de importantă în ceea ce privește utilizarea
metodei chirurgicale pentru tratarea herniei inghinale. Clasificarea anesteziilor se poate face
în funcție de starea de conștiență, de substanța anestezică folosită și de utilizarea relaxantelor
musculare . Din punct de vedere al stării de conștiență există : anestezii general e (AG), în care
pacientul este într -o stare de hipnoză de diferite grade, și anestestezii locale și/sau de
conducere. Substanțele anestezice de bază folosite în cazul AG se impart în: inhalatorii
(substanțe volatile ca halotanul, izofluranul, etranul și eterul) și intravenoase (med icamente
hipnotice și analgetice injectabile). În funcție de folosirea relaxantelor musculare anestezia
general ă poate fi cu intubație traheală (oro-traheală sau naso-traheală ) sau pe ventilație
spontană. Principalele substanțe anestezie folosite în aneste zia locală sunt: Procaina
(Novocaina) – la dozele uzuale nu are efecte ne gative asupra funcțiilor vitale , Xilina
(Lidocaina, Xylocaina, Lignocaina), Dibucaina (Nupercaina, Percaina), Tetracaina
(Pontocaina), B upivacaina și Mepicavaina (Cucu et al. 1996) .
Pregătirea postoperatorie a pacientului este realizată de asistenta medicală, care se
ocupă și de îngrijirea pacientului pe tot timpul spitalizării. Pacientului i se explică
recomandările medicului, care pot fi următoarele: repaus la pat timp de câteva zile , regim
alimentar special după intervenția chirurgicală (regim hidric, excluderea anumitor alimente pe
durata spitalizării ) etc. O funcție importantă a asistentei medicale e ste de a fi alături de pacient
și de al ajuta ori de câte ori acesta are nevoie de ea.

19
Durerea postoperatorie acută poate fi urmată de durere persistentă la 10 -50% dintre
pacienții după operații obișnuite, cum ar fi reparația herniei inhinale, chirurgia toracică sau
mamară, amputarea picioarelor sau intervenția cu bypass coronarian. Deoa rece durerea
cronică poate fi severă în aproximativ 2 -10% din cazuri, durerea postoperatorie persistentă
reprezintă o problem clinică majoră. În ciuda capacității de a controla durerea în timpul și
imediat după intervenția chirurgicală cu agenți anestezici locali precum inhibitori de opioizi și
ai cicooxigenazei (COX), durerea care persist mult timp după vindecarea plăgilor chirurgicale
este o problemă clinică majoră, dacă nu este recunoscută. Disconfortul durerii postoperatorii
persistente durează de obice i peste 3 -6 luni după operație (Kehlet et al. 2006 ).
O intervenție chirurgicală contemporană deține provocări deosebite nu numai pentru
asistente medicale, ci și pentru întreaga echipă multidisciplinară. Pe plan internațional, în
țările dezvoltate, există o cerin ță tot mai mare de a furniza și de a efectua un număr crescut de
intervenții chirurgicale de scurtă durată . În această situație , asistent a me dicală efectuează atât
pregătirea cât și e xternarea pacienților care se prezintă pentru o serie de intervenții
chirurgicale (Timmins & McCabe 2008) .
Ameliorarea durerii persistente după herniotomie se poate efectua prin terapii
chirurgicale utilizând o abordare deschisă sau o abordare endoscopică. Motivul pentru
alegerea intervenției chiruricale de reme diere depinde în principal de cauza presupusă a
durerii. Refacerea ne rvilor inghinali este cea mai perf ormantă tehnică chirurgicală de
remediere pentru neuropatie. Al doilea tip de intervenție este îndepărtarea chirurgicală a plasei
parțială sau completă. Această procedură chirurgicală poate fi luată în considerare când
origine a durerii este non -neuropatică. Alte tipuri de oparții pot duce la îndepărtarea
dispozitivelor de fixare, cum ar fi suture sau capse. Toate aceste proceduri sunt folosite rar,
dar pot oferi amerliorarea durerii la unii pacienți. ( Zwaans et al. 2017).
În concluzie , pregătirea pacientului și îngri jirea acestuia pe toată durata spitalizării ,
reprezintă una din cele mai importante funcții ale asistentei medicale. Între medic, asistentă și
bolnav este necesar s ă existe o colaborare permanentă pentru a avea un pacient cu stare
general bună, vindecat sau pe cât posibil ameliorat la momentul exter nării din spital.

20
Capitolul VIII . Tratament

Herniile inghina le vor fi întotdeauna o problemă majoră a populației reprezentând o
temă de studiu și motiv pentru îmbunătățirea tehnicilor chirurgicale. Estimativ, 10% din
operațiile de hernie realizate anual au ca scop repararea herniilor recurente. Aproximativ 40 –
50% din aceste re cidive apar (în primul an ) postoperatoriu din cauza existenței unei tehnici
defectuoase sau a unei metode de reparație necorespunzătoare (Laizo et al. 2009) . Repararea
herniilor ing hinale la sexul masculin este considerată o procedură chirurgicală obișnuită, la care
cea mai eficientă tehnică chir urgicală e ste încă în dezbatere (Ahmed et al. 2017).
Factorul principal care a influențat tratamentul chirurgical al herniilor a fost utiliz area
plasei de prolen. Această plasă a micșorat considerabil complicațiile caracteristice
hernioplastiilor cu autodermă. Un alt factor îl constituie creșterea numărului de recidive a
eventrațiilor postoperatorii care atinge 33% (Târcoveanu 2003).
Metoda Li chtenstein, practic ată din 1984, a revoluționat chirurgia herniei, devenind în
scurt timp „procedeul de aur” folosit în cura herniei inghinale. Avantajele evidente ale acestei
metod e, atât pentru pacient (durere postoperatorie redusă, perioadă scurtă de recuperare, cost
scăzut, rată de recidivă mică și confort sporit), cât și pentru medic (curbă mică de învățare și
reproductibilitate înaltă) a făcut ca aceasta să fie preferată de majoritatea chirurgilor (96% în
UK, 99% în Japonia, 95% în Danemarka, 86% în SUA) (Ambroci 2013). La folosirea tehnicii
Lichtenstein apar mai puține complicații majore, iar materialul prostetic utilizat nu favorizează
apariția infecției postoperatorii sau a recidivei herniare. (Dima 2012)
Indicațiile pentru tratamentul laparoscopi c al herniilor inghinale nu sunt cu mult
diferite fața de cele pentru tratamentul clasic al herniilor. Tratamentul chirurgical reprezintă o
indicație absolută, odată ce s -a stanilit diagnosticul clinic de hernie. Acesta este singurul mod
de a preveni apari ția complicațiilor posibile. Cu cât tratamentul chirurgical are loc mai devreme,
cu atât intervenția este mai ușor de efectuat și cu mai puține sau fără complicații (Grati 2010).
Contraindicațiile pentru tratamentul laparoscopic al hernii lor inghinale sunt generale
(starea de sănătate a pacienților) și locale. Cele trei tipuri de stări de sănătate care sunt
considerate contraindicații absolute sunt: graviditatea, starea de sănătate în care este
contraindicată anestezia generală și/sau star ea de sănătatea în care este contraindicată orice
intervenție programată (Grati 2010) .

21
Tehnica laparoscopică este de două tipuri: transabdominal properitoneală (TAPP –
metoda cea mai folosită) și total extraperitoneală (TEP). Plasa utilizată din polipropil enă rigidă
are minim 5/10 cm pentru herniile unilaterale și va acoperi toate zonele cu potențial herniar.
Pentru herniile bilaterale plasa va avea 7/25 c m (Stoian et al. 2012). În tehnica total
extraperitoneală (TEP) plasarea materialului se efectuează în spațiul properitoneal acoperind
întreaga zonă înghinală. Această metodă este caracterizată de un nivel scăzut d e durere
postoperatorie, mobilitat e precoce, complicații rare ale rănii și recuperare rapidă. La aceasta
putem adauga și avantajele de a nu intre în cavitatea peritoneală, evitând astfel riscul leziunilor
organelor intra -abdominale. Se consideră că herniile columinoase, obezitatea, intervențiile
chirurgicale (în antecedente) pe abdomenul inferior sunt contra indicații pentru tehnica TEP. La
acestea se pot adăuga contraindicațiile anesteziei generale și tratamentul cronic cu
anticoagulante (Mihăileanu et al. 2015).
Recidivele după hernioplastiile laparoscopice au la bază însușirea tehnicilor
laparoscopice pe o perioadă lungă și lipsa experienței în acest domeniu. Rata recidivelor la
chirurgii care au executat aproximativ 250 de herni oplastii este de 10%. (Leșco et al. 2008).
Vezica urinară completă poate crește substanțial dificultatea tehnicii de reparație
TAPP . Pentru a diminua riscul de leziuni ale vezicii urinare, vezica urinară trebuie golită înainte
de intrarea în sala de operație. Factorii predispozanți pentru o leziune sunt o vezică urinară
plină, intervențiile anterioare pe prostată sau iradiere a. O etap ă timpurie a curbei de învățare în
reparația herniei endoscopi ce ar putea fi un alt motiv . Cu o experiență adecvată, TAPP este o
procedură sigură chiar și după prostatectomia radicală . (Bittner et al. 2011)
Exami narea ultrasonografică se efectuează în scopul evidențierii structurilor
anatomice a regiunii inghino -scrotale înainte de intervenție chirurgicală. Metoda de exami nare,
este neinvazivă, informativă ș i simplă de efectuat (Galdun et al. 2010).
Fiecare tip de hernie (inghinală, ventr ală sau incizională) are diferiți factori
predispozanți pentru costuri mai mari de spitalizare și de îngrijire a sănătății. Cunoașterea
acestori factori poate fi utilă pentru gestionarea paturilor de spital. În privința reparațiilor herniei
inghinale , literatura s e concentrează în general pe evaluarea duratei procedurii și durata scurtă
a spitalizării prin compararea tenicilor deschise (clasice) și laparoscopice. Procedura
endoscopică este asociată cu o durată mai lungă a intervenției, o perioadă de spitalizare
postoperatorie mai scurtă, revenirea la activitățile obișnuite mai rapidă și rate de recidivă
similare cu cele ale recuperarării herniei ing hinale clasice (Akinci et al. 2012) .

22
PARTEA SPECIALĂ
I. Aspecte statistice privind cazurile de hernie inghinală

1.1 Scopul studiului
Scopul lucrării este de a pune în evidență aspectele medicale ale herniei inghinale
începând de la anatomia canalului in ghinal și a trigonului femural S carpa, continuând cu toate
aspectele legate de această afecțiune, respectiv: definiție, clasificare, etiopatogenie, factori de
risc, tablou clinic, diagnostic, pregătirea pre – și postoperatorie a pacientului, tratament și rolul
asistentei medicale în îngrijirea pacienților acestora.

1.2 Obiectivul studiului
Obiectivele acestui studiu sunt: pe de o parte comparația metodei chirurgicale
cu cea laparoscopică, iar pe de altă parte evidențierea principalelor caracteristici, analiza
semne lor și simptome lor, prezentare metodei de tratament, a tehnicii chirurgicale și a evoluției
unui lot repr ezentativ de pacienți cu hernie inghinală internați în Spitalul Clinic Județean de
Urgență Brașov, secția Chirurgie I.

1.3 Material și metod ă

1.3.1 Prezentarea lotului de cercetare
Cazurile studiate sunt reprezentate de 100 de pacienți care au fost diagnosticați
cu hernie inghinală. Pacienții au vârsta cu prinsă între 20 -90 de ani și au fost internați în perioada
2015 -2017 în Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov pe secția Chirurgie I.

1.3.2 Prezentarea instrumentului de cercetare
Informaț iile despre cazurile studiate au fost obținute utilizând metoda analizei
retrospective a foilor de observații din arhiva Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov .

23
1.3.3 Prezentare procedurii de colectare, analiză și prelucrare a datelor

Durata studi ului se întinde pe 3 ani și cuprinde cazurile din perioada 01. Ianuarie
2015 – 31. Decembrie 2017.
În acest studiu au fost selectați 100 de pacienți diagnosticate cu hernie inghinală.
Acestea au fost selectați pe baza următoarelor criterii:
– Pacienți inter nați în perioada 01. Ianuarie 2015 – 31. Decembrie 2017
– Pacienți cu diganostic de hernie inghinală: unilaterală, bilaterală,
recidivată etc.
– Pacienți cărora li s -a efectuat sau nu tratament chirurgical
clasic/laparoscopic
Analiza și prelucrarea datelor obținute a fost efectuată prin intermediul instrumentelor
Microsoft Office . Au fost studiatе și analizate următoarеlе aspеctе:
 Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе caractеristicilе dеmo ɡraficе (vârs tă,
sеx, mеdiu dе provеni еnță)
 Distribuția p acien ților ȋn funcțiе dе antеcеdеntеlе pеrsonalе patolo ɡicе
 Distribuția pa ciеnților ȋn funcțiе dе motivele intеrnării
 Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе localizarea, tipul și apari ția hernie i
 Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе metoda de anestezie folosită
 Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе tеhnica chirur ɡicală și procedeul
efectuat
 Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе numărul zilеlor dе spitalizarе
 Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе tratamеntul administrat
(antibioterapi e).

24
1.4 Rezultate și discuții

Fig. 3. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе vârstă
Din cele 100 cazuri studiate, în urma analizei statistice, am constatat următoarele:
– 8% din pacienți au vârsta între 20 și 40 de ani
– 13% din pacienți au vârsta între 41 și 50 de ani
– 17% din pacienți au vârsta între 51 și 60 de ani
– 34% din pacienți au vârsta între 61 și 70 de ani
– 19% din pacienți au vârsta între 71 și 80 de ani
– 9% din pacienți au vârsta între 81 și 90 de ani
Din informațiile culese reiese că perso anele cu vârsta cuprinsă între 41 și 80 de ani
prezintă o predispoziție mai mare pentru a dezvolta o hernie inghinală.
8%
13%
17%
34%
19%
9%Vârstă
20-40
41-50
51-60
61-70
71-80
81-90

25

Fig. 4. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе sеx
Referitor la distribuția pacienților studiați în funcție de sex 91% din persoane sunt de
sex masculin, iar 9% de sex feminin .

Fig. 5. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе mеdiul dе provеniеnță
Din figura 5 – distribuția pacienților î n funcție de mediul de proveniență reiese că 78%
din pacienții analizați locuiesc î n mediul urban, restul de 22% tr ăind î n mediul rural.
M
91%
F
9%Sex
M
F
78%
22%Mediul de proveniență
Urban
Rural

26

Fig. 6. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе antecedente personale patologice
Figura 6 prezintă antecedentele personale patologice ale cazurilor studiate. Pe primul
loc se află afecțiunile cardiovasculare:
– hipertensiunea arterială (45%)
– cardiopatie ischemică cronică (28%)
– insuficiență cardiacă congestivă (6%)
– infarct miocardic vechi (5%)
– insuficiență mitrală (4%).
Pe al doilea loc se află pacienții care suferă de boli endocrine, de nutriție și metabolism:
– obezitate (8%)
– hipercolesterolemie (7%)
– diabet zaharat tip 2 (6%).
Despre 19% din pacienți putem spune că pe timpul spitalizării nu au prezentat alte
afecțiuni decât hernia inghinală, iar 20% au avut în antecedente intervenții chirurgicale majore.
45
528
20
48 619
8 7Antecedente personale patologice

27

Fig. 7. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе motivele internării
Motivele internării pacienților suferind de hernie inghinală sunt multiple și variate.
Cele mai frecvente dintre aceste sunt reprezentate în figura 7 – Distribuția pacienților în funcție
de motiv ele internării.
Marea majoritatea a pacienților au prezentat la internare formațiuni tumorale
unilaterale și dureri în zona inghinală. Formațiuni tumorale bilaterale au fost prezente la 11%
din pacienții analizați.
Durerea abdominală, greața cu sau fără vărsături, lipsa tranzitului intestinal, inapetența
sau transpirațiile sunt doar câteva dintre motivele pentru internarea bolnavilor.
891178476822
F o r m a ț i u n e t u m o r a l ă u n i l a t e r a l ăF o r m a ț i u n e t u m o r a l ă b i l a t e r a l ăD u r e r e î n z o n a i n g h i n a l ă D u r e r e a b d o m i n a l ăG r e a ț ăV ă r s ă t u r iL i p s a t r a n z i t u l u i i n t e s t i n a lI n a p e t e n ț ăT r a n s p i r a ț i iMotivele intern ării

28

Fig. 8. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе localizarea herniei
Conform figurii de mai sus putem observa că din lotul de 100 de pacienți cele mai
multe persoane, respectiv 87%, au ca diagnostic hernia inghinală unilaterală, iar restul de 13%
au fost diagnosticați cu hernie inghinală bilaterală .

Fig. 9. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе tipul herniei
Distribuția pacienților în funcție de tipul herniei arată astfel: 67% din pacienții
analizați suferă de h ernie inghinală directă iar restul de 33%, suferă de hernie inghinală oblică
externă.
87%
13%În func ție de localizarea hernie i
Hernie inghinală unilaterală
Hernie inghinală bilaterală
67%
33%În func ție de tipulhernie i
Hernie inghinală directă
Hernie inghinală oblică externă

29

Fig. 10. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе apariția herniei
În privința distribuției pacienților în funcție de apariția herniei, prezentată în figura de
mai sus, se poate constata că 89% din persoane prezintă hernie inghinală per primam și doar
11% hernie inghinală recidivată.

Fig. 11. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе de metoda de anestezie folosită
Metoda d e anestezie cea mai des folosită este rahianestezia, aceasta reprezentând 73%
din totalul anesteziilor efectuate, fiind urmată de anestezia generală cu intubație oro -traheală cu
prrocent de 24%, trei procente din totalul pacienților nefiind anesteziați deoarece intervenț ia
chiturgicală nu a mai avut loc.
89%
11%În func ție de apariția hernie i
Hernie inghinală per primam
Hernie inghinală recidivată
24%
73%
3%Metoda de anestezie
Anestezie generală cu I.O.T.
Rahianestezie
Nu s -a efectuat operația -fără
anestezie

30

Fig. 12. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе intervenția chirurgicală efectuată

Fig. 13. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе intervenția chirurgicală efectuată și
procedeul folosit
3%
87%
10%Intervenți achirurgicală efectuată
Nu s -a efectuat intervenția
chirurgicală -risc pentru pacient
Cura chirurgicală clasică
Cura laparoscopică
84
3Intervenți achirurgicală efectuată -procedeul
folosit
Cura chirurgicală a herniei inghinale –
procedeu Lichtenstein
Cura chirurgicală a herniei inghinale –
procedeu Postemski

31

Fig. 14. Distribuția paciеnți lor ȋn funcțiе intervenția chirurgicală din punctul de vedere
al localizării herniei
În hernia inghi nală tratamentul de elecție îl reprezintă cel chirurgical. Distribuția
pacienților în funcție de metoda chirurgicală folosită este prezentată mai detaliat în figurile 12,
13 și 14. Î n urma analizei statistice am constatat următoarele :
– La 87% din persoane s -a folosit metoda chirurgicală clasică, din care la
84 de pacienți s -a efectuat procedura Lichtenstein și la 3 pacienți s -a efectuat procedeul
Postemski.
– La 10% din persoane s -a folosit metoda laparoscopică
– 3% din persoane nu au fost operați (refuzul pacientului, riscul mare
pentru pacient, tratament cardiologic înainte de reinternare pentru operație).
Metoda chirurgicală clasică a fost folosită la 87 de pacienți , la majoritatea
realizându -se cura chirurgicală a herniei inghinale unilaterale ( aceștia fiind diag nosticați cu
hernie unilaterală), iar la restul de 10 pacienți ( cu diagnostic de hernie bilaterală ) s-a folosit
cura chirurgicală a herniei inghinal e bilaterale. 77
10
0102030405060708090
Cura chirurgicală a herniei inghinale unilaterale Cura chirurgicală a herniei inghinale bilateraleIntervenția chirurgicală în funcție de localizarea
herniei

32

Fig. 15. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе intervenția laparoscopică efectuată
Fig. 16. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе tehnica laparoscopică efectuată
Figurile 15 și 16 prezintă cei 10 pacienți, din lotul de 100, care au fost tratați prin
metodă laparoscopică. În privința distribuției în funcție de tehnica laparoscopică efectuată am
constatat, că la 6 pacienți s -a utilizat cura laparoscopică a herniei inghinale unilaterale, iar la 4
pacienți s -a efectuat cura laparoscopică a he rniei inghinale bilaterale. Din cele 10 persoane, la
7 persoane s -a folosit cura lapar oscopică TE P și la 3 persoane cura laparoscopică TA PP.
6
4
01234567
Cura laparoscopică a herniei inghinale unilaterale Cura laparoscopică a herniei inghinale bilateraleIntervenți alaparoscopică efectuată
7
3
012345678
Cura laparoscopică – TEP Cura laparoscopică – TAPPTehnica laparoscopic ă efectuată

33

Fig. 17. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе de numărul zilеlor dе spitalizarе
Conform figurii 17 , în urma analizei efectuate a perioadelor 2015 -2017 , am observat
următoarele aspecte la pacienți :
– 36% din persoane au stat în spital 3 zile
– 24% din persoane au stat în spital 4 zile
– 19% din persoane au stat în spital 5 zile
– 18% din persoane au stat în spital peste 5 zile
– 3% din persoane au stat în spital 1 -2 zile .
Ca urmare a procentelor prezentate mai sus putem spune că marea majoritatea
pacienților internați pe secție s -au externat după 3 zile, că doar 3 persoane au stat în spital 1 -2
zile.

3%
36%
24%
19%
18%Număr zile de spitalizare
1-2 zile
3 zile
4 zile
5 zile
>5 zile

34

Fig. 18. Distribuția paciеnților ȋn funcțiе dе tratamentul administrat
Cu privire la tratamentul medicamentos administrat post -operator, antibiotic ele au fost
utilizate în cazul 88% din paci enți, restul de 12% neprimind antibioterapie .

88%
12%Tratament cu antibiotice
Pacienți care au primit antibioterapie
Pacienți care nu au primit
antibioterapie

35
II. Îngrijirea pacienților cu hernie inghinală

2.1 Cazuri clinice

Tabelul 2. Datele pacienților
Datele pacienților
Date de indentificare Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Nume și prenume P.N. C.G. G.V. CS.A.
Vârstă 25 78 86 77
Sex M M M M
Data internării 21.06.2015 25.04.2015 06.04.2016 22.06.2016
Secția unde este internat Chirurgie I Chirurgie I Chirurgie I Chirurgie I
Data externării 24.06.2015 30.04.2015 04.05.2016 01.07.2016
Înălțime 175 cm 182 cm 172cm 180 cm
Greutate 70 kg 75 kg 65 kg 72 kg
Temperatura 36,5 C 37 C 36,8 C 36,4 C
Puls 58 b/min 60 b/min 56 b/min 69 b/min
Respirație 16 r/min 18 r/min 15 r/min 16 r/min
Tensiunea Arterială 130/70
mmHg 120/80
mmHg 150/70
mmHg 150/80
mm Hg
Mediul de proveniență
(urban/rural) R U U R
Starea la externare Vindecat Vindecat Vindecat Vindecat

36
Tabelul 3 . Date generale ale pacienților
Date generale
Date de
indentificare Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Motivele internării apariția unei
formațiuni
tumorale la
nivelul zonei
inghinale
stângi, durere
în regiunea
inghinală
stângă apariția unei
formațiuni
inghinale
stângi
recidivante
incarcerate,
vărsături,
durere în zona
inghinală
stângă, greață apariția unei
formațiuni
tumorale la
nivelul zonei
inghinale
stângi, durere
în zona
inghinală
stângă, lipsa
tranzitului
intestinal apariția unei
formațiuni
tumorale la
nivelul zonei
inghinale
stângi, durere
în zona
inghinală
stângă,
greață,
vărsături

Boli recente

–

– Anemie prin
carență de fier,
Cardiopatie
ischemică
cronică,
Insuficiență
cardiacă
congestivă,
HTA, Istoric
personal de
utilizare pe
termen lung de
anticoagulante

HTA
Operații recente – Hernie
inghinală
stângă operată – –
Fumat Nefumător Nefumător Nefumător Nefumător
Alergii alimentare Neagă Neagă Neagă Neagă
Alergii
medicamentoase Neagă Neagă Neagă Neagă
Alte alergii – – – –

37
Tabelul 4. Repere ale stării de sănătate ale pacienților
Repere ale stării de sănătate
Date de
indentificare Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Greutatea
(Subponderal/
Normoponderal/
Supraponderal) Normoponderal Normoponderal Normoponderal Normoponderal
Apetit (Normal/
Exagerat/
Diminuat) Normal Diminuat Diminuat Diminuat
Greață – Da Da Da
Vărsături
alimentare – Da Da Da
Dentiție (Carii/
Proteză
parțială/
Proteză totală) Carii Proteză parțială Proteză totală Carii
Tegumente:
Calde/ Reci
Culoare
normală/
Paloare/
Cianoză Culoare
normalã Tegumente
palide, uscate Tegumente
palide, uscate Culoare
normalã
Edeme – – – –
Dietă specială – – – –
Scaun Lipsa
tranzitului
intestinal Normal Lipsa
tranzitului
intestinal Alternanța
diaree cu
constipație
Micțiuni / zi 3 5 4 3
Micțiuni /
noapte 1 2 2 1
Disurie – – – –
Nicturie – – – –
Urină:
Normocromă/
hipercromă/
hipocromă/
sanghinolentă Normocromă Normocromă Normocromă Normocromă

38
Transpirații:
Diurne/
Nocturne

Diurne

Nocturne

Diurne

–
Somn: număr
de ore/ zi
insomnii 6h 5h insomnie 7h
Capacitatea de a
comunica:
Normală/
Modificată Normalã Normalã Normalã Normalã
Tulburări de
vorbire, auz,
vedere – – – –

39
Tabelul 5. Gradul de independență al pacienților
Gradul de independență
Date de indentificare Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Total independent Da Nu Nu Da
Necesită rar însoțitor – Da – –
Necesită frecvent însoțitor – – Da –
Total dependent – – – –
Se îmbracă singur Da Da – Da
Se îmbracă cu ajutor – – Da –
Trebuie îmbrăcat – – – –
Se poate deplasa singur Da Da – Da
Se deplasează cu sprijin – – Da –
E imobilizat – – – –
Își poate folosii membrele:
superior stâng/
superior drept/
inferior stâng/
inferior drept Toate Toate Toate Toate
Își efectuează igiena:
singur/ necesită ajutor
temporar/ necesită ajutor
permanent Singur Necesită
ajutor
tempotrar Necesită
ajutor
temporar Singur

40
Tabelul 6. Personalitatea pacienților
Personalitatea
Date de indentificare Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Orientat temporo -spațial Da Da Da Da
Tipul de personalitate:
Melancolic/ coleric/
sanguinic/ flegmatic Coleric Melancolic Melancolic Coleric
Autopercepere modificată
de spitalizare Da Da Da Da
Surse de stres
Spitalizarea/ vizitele
familiei/ perceperea
viitorului Spitalizarea Spitalizarea,
vizitele
familei Spitalizarea,
vizitele
familei Spitalizarea
Relația cu ceilalți
membrii ai familiei Bunã Bunã Bunã Bunã
Relația cu ceilalți pacienți Bunã Bunã Bunã Bunã
Relația cu personalul
sanitar Bunã Bunã Bunã Bunã
Nivel de educație Mediu Mediu Mediu Mediu
Gradul de igienă personală Satisfăcător Satisfăcător Satisfăcător Satisfăcător

Tabelul 7. Diagnosticul pacienților
Diagnostic Caz I Caz II Caz III Caz IV
Diagnostic medical la
internare Hernie
inghinală
stângă Hernie
inghinală
stângă
încarcerată
recidivantă Hernie
inghinală
stângă
încarcerată Hernie
inghinală
stângă
Diagnostic medical la 72 de
ore Hernie
inghinală
stângă Hernie
inghinală
stângă
încarcerată
recidivantă Hernie
inghinală
stângă
încarcerată Hernie
inghinală
stângă
Diagnostic medical la
externare Hernie
inghinală
stângă Hernie
inghinală
stângă
încarcerată
recidivantă Hernie
inghinală
stângă
încarcerată Hernie
inghinală
stângă

41
Tabelul 8. Analizele pacienților
Explorare Probe de laborator -Valori determinate Valori normale Caz I Caz II Caz III Caz IV
Număr leucocite 6.02 10.64! 7.2 21.11! 4.00-10.00
10^3/uL
Număr eritrocite 5.07! 4.59 2.8! 5.21 4.00-5.50
10^6/uL
Hemoglobină 17.4! 13.9 8.7! 16 12.00 -16.00 g/dl
HCT 51.1 40.9 26.2! 46.7 35.00 -53.00 %
VEM 89.6 89.2 93.6 89.6 83.00 -103.00 fl
MCH 30.6 30.4 31.1 30.8 28.00 -34.00 pg
MCHC 34.1 34.1 33.2 34.3 32.00 -36.00
g/dl
Numãr trombocite 231 353 513! 345 150.00 -450.00
10^3/uL
RDW -SD 40.2 43.5 46 40.7 37.00 -54.00 fl
RDW -CV 12.7 13.7 14 12.8 11.00 -16.00 %
PDW 16.1 15.9 11.5 16.3 9.00-17.00 fl
MPV 9.9 9.2 9.8 10.3 9.00-13.00 fl
P-LCR 25.2 20.4 24.2 28.5 11.00 -45.00 fl
PCT 0.23 0.325 0.5! 0.356! 0.08-0.35 %
Neutrofile # 4.04 8.47! 4.81 19.63! 1.50-7.00
10^3/uL
Limfocite # 1.63 1.48 1.11 1 1.00-3.70
10^3/uL
Monocite # 0.23 0.64 1.07! 0.45 0.01-0.70
10^3/uL
Eozinofile # 0.11 0.03 0.17 0 0.00-0.40
10^3/uL
Bazofile # 0.01 0.02 0.04 0.03 0.00-0.10
10^3/uL
Neutrofile % 62.7 79.7! 66.7 93! 37.00 -72.00 %
Limfocite % 27 13.9! 15.4! 4.7! 20.00 -45.00 %
Monocite % 3.8 6 14.9! 2.1 0.00-14.00 %
Eozinofile % 1.8 0.2 2.4 0 0.00-6.00 %
Bazofile % 0.2 0.2 0.6 0.2 0.00-1.00 %
Granulocite
imature # 0.01 0.11 0.1 0.05 0.00-0.99
10^3/uL
Granulocite
imature % 0.002 0.011 0.01 0.002 0.00-1.00 %
P-LCC 58 53 56 96! 30.00 -90.00
10^9/L
Glucoză sericã 91.2 79 98.6 144! 75.00 -105.00
mg/dl
Uree sericã 25.7 35.4 33.43 54.6! 10.00 -50.00
mg/dl

42
Tabelul 9. Medicația pacienților
Medicație Generală
Caz I Caz II Caz III Caz IV
1) Ser fiziologic fl.
II./zi
2) Algocalmin f.
III/zi
3) Fenobarbital 1
tb/zi
4) Glucoză 10% fl.
I/zi
5) Zencopan 1 tb/zi 1) Ser fiziologic fl.
II./zi
2) Algocalmin f.
III/zi
3) Fenobarbital 1
tb/zi
4) Glucoză 5% fl. I/zi
5) Metoclopramid f.
I/zi 1) Ser fiziologic fl
II./zi
2) Algoblock 500 mg
3 tb/zi
3) Prestarium 5mg 1
tb/zi
4) Bisoblock 5 mg
1/2 tb/zi
5) Fraxiparina 0,4 fl
I/zi
6) Metoclopramid f.
I/zi
7) Fenobarbital 1tb/zi 1) Ser fiziologic fl.
II./zi
2) Betaloc 50mg
1tb/zi
3) Fenobarbital 1
tb/zi
4) Sortis 10 mg 1
tb/zi
5) Mabron f. III/zi
6) Metoclopramid f.
I/zi

Tabelul 10 . Intervenția chirurgicală efectuată la pacienți
Intervenție chirurgicală efectuată
Caz I Caz II Caz III Caz IV
Cura chirurgicală a
herniei cu material
alloplastic – procedeu
Lichtenstein Cura chirurgicală a
herniei cu material
alloplastic – procedeu
Lichtenstein Cura chirurgicală a
herniei cu material
alloplastic – procedeu
Lichtenstein Cura chirurgicală a
herniei cu material
alloplastic – procedeu
Lichtenstein

43
2.2 Plan de îngrijiri

Tabelul 11. Diagnosticele comune, specific și de risc ale pacienților
Diagnostice de îngrijire comune Caz I Caz II Caz III Caz IV
Durere la nivelul zonei inghinale Da Da Da Da
Cunoștințe insuficiente despre boală
datorită lipsei informațiilor Da Da Da Da
Diagnostice de îngrijire specifice Caz I Caz II Caz III Caz IV
Alterarea eliminării de materii fecale
datorită sedentarismului manifestată prin
lipsa tranzitului intestinal. Da – Da –
Alterarea capacității de a se alimenta
datorită senzației de greață și vărsături
manifestată prin apetit diminuat – Da Da Da
Alterarea integrității a tegumentelor
datorită cunoștințelor deficitare
manifestată prin tegumente uscate și
palide – Da Da –
Diagnostic de risc specific Caz I Caz II Caz III Caz IV
Risc de deshidratare – Da Da Da

44
Diagnostice comune:
1. Diagnostic de îngrijire comun: Durere la nivelul zonei inghinale
 Obiectiv: Evaluarea durerii și reducerea până la dispariție a acesteia
 Intervenții proprii:
– Evaluarea durerii și a caracteristicilor acesteia
– Precizarea istoricului dureri i
– Educarea pacientului ăn vederea anunțării medicul ui sau a asistent ei medicale asupra
manifestărilor ce apar
– Notarea în F.O. a intensității durerii pe o scară de la 1 -10
– Monitorizarea funcțiilor vitale (Respirație, Puls, Tensiune Arterială, Temperatură)
– Asigurarea unei poziții antalgice și a repausului la pat
– Educarea pacientului în a folosi mijloace non -farmaceutice pentru combaterea durerii
(aplicații calde/reci)
 Intervenții delegate:
– Administrarea medicației prescrise
– Colaborarea cu ceilalți membrii ai echipei medicale
2. Diagnostic de îngrijire comun: Cunoștințe insuficiente despre boală datorită lipsei
informațiilor
 Obiectiv: Explicarea afecțiunii și a necesității urmării tratamentului
 Intervenții proprii:
– Evaluarea nivelului de educație și a accesibilității la materiale informative
– Folosirea de materiale documentare
– Observarea modului în care pacientul comunică cu ceilalți pacienți și cu membrii
familiei
– Explicarea cu maximă atenție a tuturor tehnicilor care vor fi efectuate
– Sprijinirea pacientului să identifice resursele comunitare pe care se poate b aza
 Intervenții delegate:
– Colaborarea cu membrii serviciului de promovare a sănătății

45
Diagnostice specifice:
1. Diagnostic de îngrijire specific cazurilor 1 și 3: Alterarea eliminării de materii fecale
datorită sede ntarismului manifestată prin lipsa tranzitului intestinal
 Obiectiv: Realizarea unui tranzit intestinal normal
 Intervenții proprii:
– Evaluarea defecației, a ritmicității eliminărilor, a caracteristicilor materiilor fecale
(cantitate, calitate, consistență etc.)
– Măsurarea zilnică a înălțimii și cântărirea zilnică a pacientului
– Depistarea factorilor favorizanți
– Încurajarea pacientului să evite sedentarismul
– Evaluarea anxietății, încurajarea pacientului în a consum a suficiente fibre alimentare,
minim 25g/zi, prin consum de fructe, vegetale proaspete și ingestia a 1,5 -2,5 l de
lichide/zi.
– Educarea pacientului s ă își creeze reflexul de defecație
– Realizarea clismei evacuatorii
– Educarea pacientului să își efectuează toaleta regiunii anale după fiecar e scaun
 Intervenții delegate:
– Administrarea tratamentului prescris
– Participarea la examenul pacientului
2. Diagnostic de îngrijire specific cazurilor 2, 3 și 4: Alterarea capacității de a se alimenta
datorită senzației de greață și vărsături manifestată prin apetit diminuat
 Obiectiv: Reducerea senzației de greață
 Intervenții proprii:
– Sprijinirea pacient ului în timpul vărsăturii
– Determinarea cauzei ce produce greața
– Așezarea la îndemână a unui recipient curat
– Păstrarea curată a cavități i bucale
– Aerisirea încăperii
– Rehidratare pe cale orală
– Schimbarea lenjeriei de corp și de pat ori de câte ori este necesar
– Educarea pacientului în a folosi tehnici de relaxare

46
 Intervenții delegate:
– Administrarea medicației conform indicației medicului
3. Diagnostic de îngrijire specific cazurilor 2 și 3: Alterarea integrității cutanate datorită
cunoștințelor deficitare manifestată prin tegumente uscate și palide
 Obiectiv: Menținerea integrității suprafeței cutanate și evaluarea periodică a cal ității
tegumentelor.
 Intervenții proprii:
– Evaluarea zilnică a calității tegumentelor:
– Evaluarea gradului de igienă individuală
– Schimbarea lenjeriei de corp și de pat ori de câte ori este nevoie
– Aprecierea capacității pacientului de a -și menține singur igiena tegumentelor
– Observarea și notarea în F.O. a factorilor de risc care are putea provoca apariția unor
afecțiuni cutanate
– Educarea pacientului asupra măsurilor care trebuie luate pentru prevenția escarelor
de decubit, a complicațiilor și a plăgilor
 Intervenții delegate:
– Administrarea tratamentului prescris

47
2.3 Evaluarea cazurilor

Cazul nr. 1
Pacient în vârstă de 25 ani, genul masculin se internează de urgență la spital pe secția
Chirurgie I pentru :
– apariția unei formațiuni tumorale la nivelul zonei inghinale stângi
– durere în regiunea inghinală stângă
În urma investigațiilor se pune diagnosticul de hernie inghinală stângă. Se intervine
chirurgica l descoperindu -se o hernie inghinală oblică externă și se practică cur a chirurgicală a
herniei cu material alloplastic – procedeu Lichtenstein.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări:
1) Evitarea eforturilor fizice timp de 2 luni
2) Control periodic în policlinică
3) Scoaterea firelor peste 10 zile.

Cazul nr. 2
Pacient în vârstă de 78 ani, genul masculin se internează de urgență la spital pe secția
Chirurgie I pentru:
– apariția unei formațiuni inghinale stângi recidivante incarcerate
– greață
– vărsături
– durere în zona inghinală stângă
În urma investigațiilor se pune diagnosticul de hernie inghinală stângă încarcerată
recidivată . Se intervine chirurgical descoperindu -se un sac de hernie ireductibilă și se practică cura
chirurgicală a herniei cu material alloplastic – procedeu Lichtenstein.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări:
1) Evitarea efortului pe perioada recomandată
2) Continuare tratamentului
3) Scoaterea firelor conform programării

48
Cazul nr. 3
Pacient în vârstă de 86 ani, genul masculin se internează de urgență la spital pe secția
Chirurgie I pentru:
– apariția unei formațiuni tumorale la nivelul zonei inghinale stângi
– durere în zona inghinală stângă
– lipsa tranzitului intestinal
În urma investigațiilor se pune diagnosticul de hernie inghinală stângă încarcerată. Se
intervine chirurgical descoperindu -se o hernie inghino -funiculară și se practică cura chirurgicală a
herniei cu material alloplastic – procedeu Lichtenstein.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări:
1) Evitarea eforturilor fizice intense cel puțin 3 luni și a constipației
2) Continuarea tratamentului afecțiunilor asociate: Trombostop 1cp/zi cu control INR la o
săptămână, menținerea valorilor între 2 și 3, apoi control INR lunar
3) Scoaterea firelor conform programării

Cazul nr. 4
Pacient în vârstă de 77 ani, genul masculin se internează de urgență la spital pe secția
Chirurgie I pentru:
– apariția unei formațiuni tumorale la nivelul zonei inghinale stângi
– greață
– vărsături
– durere în zona inghinală stângă
În urma investigațiilor se pune diagnosticul de hernie inghinală stângă. Se intervine
chirurgical descoperindu -se un sac de hernie direct ă voluminos și se practică cura chirurgicală a
herniei cu material alloplastic – procedeu Lichtenstein.
Pacientul se externează cu următoarele recomandări:
1) Evitarea eforturilor fizice intens e timp de 2 lu ni
2) Regim alimentar conform indicațiilor
3) Scoaterea firelor de sutură conform programării.

49
Concluzii

În urma analizei statistice pe 3 ani a celor 100 de cazuri din perioada 2015 -2017
internați în Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, Secția Chirurgie I, rezultă următoarele
concluzii:
 Persoanele care au o predispoziție pentru a dezvolta hernie inghinală sunt
persoanele cu vârsta cuprinsă între 41 și 80 de ani din mediul urban.
 Majoritatea pacienților fiind de sex masculin, bărbații sunt mai
predispuși î n a dezvolta o hernie inghinală decât femeile.
 Pe primul loc privind metoda chirurgicală de tratament folosită se află
cura chirurgicală clasică, urmată de cura laparoscopică, care a fost efectuată doar la
10 persoane din lotul de 100 .
 În privința efectuarii metodei chirurgicale clasice am observan t că
procedeul Lichtenstein e folosit mult mai des decât procedeul Postemski.
 Diagnosticul cel mai des folosit este reprezentat de hernia inghinală
unilaterală
 În cazul curei laparoscopice , mai frecventă u nilateral decât bilateral,
metoda mai des folosită era TE P în comparație cu TAPP.
 Referitor la antecedentele personale patologice am observa t că cele mai
frecvente sunt afecțiunile cardiovasculare, urmate de afecțiunile endocrine, de
nutriție și metabolism .
 19% din pacienți nu au prezentat alte afecțiuni decât hernie inghinală și
20% au istoric personal de intervenții chirurgicale majore.
 Motivele pentru care s -au internat persoanele erau cel mai adesea
prezența unei/unor formațiuni tumorale însoțită sau n u de durere în zona inghinală,
iar la celelalte cazuri semnele și simptomele precum durerea abdominală, greața,
vărsătura, lipsa tra nzitului intestinal etc. au determinat pacienții în a se prezenta de
urgență la spital.
 Având în vedere procentele obținute cu privire la zilele de spitalizare a
pacienților putem spune că marea majoritate au fost internați 3 zile, restul fiind
internați 4, 5 sau peste 5 zile, insă doar 3 persoane au fost internați 1 -2 zile (cei la
care nu s -a efectuat operația).

50
 Metoda de anes tezie cea mai folosită a fost rahianestezia, în celelalte
cazuri s -a efectuat anestezie generală cu intubație oro -traheală (în afară de cele 3
cazuri la care nu s -a efectuat operația, deci nu era necesară anestezia)
 Majoritatea pacienților au primit antibi oterapie profilactică în timpul
spitalizării.

51
Bibliografie

1. Ahmed, A., Chowdhury, S.Y., Rahman, M.M., Shimu, F., Shahriar, S. and
Mohammad, D., 2017. Open versus Laparoscopic Inguinal Hernioplasty -Outcome
Correlation. Journal of Shaheed Suhrawardy Medical College , 8(1), pp.3 -7. Disponibil la:
https://www.banglajol.info/index.php/JSSMC/article/view/31496/ 21189 [20.08.2018]
2. Akinci, M., Ergul, Z., Kaya, O., Kulah, B. and Kulacoglu, H., 2012. Predictors for
duration of hospital stay after abdominal wall hernia repairs. Chirurgia (Bucur) , 107(1), pp.47 -51.
Disponibil la: http://revistachirurgia.ro/pdfs/2012 -1-47.pdf [20.08.2018]
3. Ambroci, L., 2013. Procedeul Lichtenstein – metodă de plastie în herniile
inghinale. Anale Științifice ale USMF “Nicolae Testemițanu”. Ed. A 14 -a. Chișinău: CEP
Medicina, vol . 4: Probleme clinico -chirurgicale, pp. 8 -12. Disponibil la:
http://library.usmf.md:8080/jspui/bitstream/123456789/5440/1/Procedeul%20lichtenstein_0 .pdf
[20.08.2018]
4. Barkun, J.S., Wexler, M.J., Hinchey, E.J., Thibeault, D. and Meakins, J.L., 1995.
Laparoscopic versus open inguinal herniorrhaphy: preliminary results of a randomized controlled
trial. Surgery , 118(4), pp.703 -710. Disponibil la: https://europepmc.org/abstract/med/7570325
[14.08.2018]
5. Bittner, R., Arregui, M.E., Bisgaard, T., Dudai, M., Ferzli, G.S., Fitzgibbons, R.J.,
Fortelny, R.H., Klinge, U., Kockerling, F., Kuhry, E. and Kukleta, J., 2011. Guidelines for
laparoscopic (TAPP) and endoscopic (TEP) treatment of inguinal hernia [International Endohernia
Society (IEHS)]. Surgical endoscopy , 25(9), p.2773. Disponibil la:
https://link.springer.com/article/10.1007/s00464 -011-1799 -6 [14.08.2018]
6. Bour, A. and Targon, R., 2010. Aspectele moderne în clasificarea herniilor
inghinale. Medica , 38(4), p.43. Disponibil la: http://www.artamedica.md/articles/43/2010 -04-
Bour.pdf [24.07.2018]
7. Brătucu, E., 2009. Manual de chirurgie pentru studenți . Editura Universitară"
Carol Davila", București. Disponibil la:
https://s3.amazonaws.com/academia.edu.documents/56300723/Manual -de-Chirurgie -Pentru –
Studenti –
V1.pdf?AWSAccessKeyId=AKIAIWOWYYGZ2Y53UL3A&Expires=1535579792&Signature=
Me1Q%2BKQdouYZKbJI%2Bh2muhu6R2U%3D&response -content –
disposition=inline%3B%20f ilename%3DManual_de_Chirurgie_Pentru_Studenti_Volu.pdf
[20.08.2018]
8. Burlui, D., Constantinescu, C., 1982. Chirurgie generală, Editura Didactică și
pedagogică București, București.
9. Caloghera, C., 1987. Chirurgia peretelui abdominal, Editura Academiei Repub licii
Socialiste România, București.
10. Chow, A., Purkatyastha, S., Athanasiou, T., Tekkis, P. and Darzi, A., 2007.
Inguinal hernia. BMJ Clin Evid , 4, pp.1 -20. Disponibil la:
https://www.researchgate.net/profile/Thanos_Athanasiou/publication/24430715_Inguinal_Hernia
/links/5 56b86ea08aeccd7773a1bb9/Inguinal -Hernia.pdf [22.08.2018]

52
11. Cucu, A., Aburel, V., Durach, L., Iancu, B., Martoma, F., Tecău, M., Cristian, A.,
Ghiran, H., Ionescu, C., Mișarca, C., Grigorescu, D., Marin, C., Nistor, I. & Vișa, J., 1996.
Semiologie și patolog ie chirurgicală Vol. 1, Reprografia Universității Transilvania din Brașov,
Brașov.
12. Cucu, A., Cârsteanu, C., Durach, L., Mircea, R., Cristian, A., Mișarca, C. &
Tudose, A., 2003. Semiologie și patologie chirurgicală Vol. 2, Reprografia Universității
Transi lvania din Brașov, Brașov.
13. Dăscălescu, C., 1999. Curs de chirurgie si semiologie chirurgicala: pentru studentii
anului III, Editura Litografia U.M.F. Iași.
14. Dima, R., 2012. Avantajele operațiilor tension -free cu materiale prostetice
în cura herniei inghinal e. The Medical -Surgical Journal , 116(1), pp.168 -174. Disponibil
la: https://www.revmedchir.ro/index.php/revmedchir/article/view/1182/1031
[20.08.2018]
15. EU Hernia Trialists Collaboration, 2002. Repair of groin hernia with synthetic
mesh: meta -analysis of randomized controlled trials. Annals of surgery , 235(3), p.322. Disponibil
la: https://www.ncbi.nlm.nih .gov/pmc/articles/PMC1422456/ [16.08.2018]
16. Fluture, V., Blidișel, A.I.C. & Tîrziu, R., 2010. Esențialul chirurgiei operatorii:
atlas de tehnici chirurgicale convenționale, Editura Victor Babeș, Timișoara.
17. Gladun, N., Ungureanu, S., Iavorschii, V. and Grati, S., 2010. Semiologie
ultrasonografică a regiunii inghinale în diferite forme clinice ale herniilor inghinale. Disponibil la:
http://library.usmf.md:8080/jspui/handle/123456789/2414 [18.08.2018]
18. Grati, S., 2009. Concepții moderne în tratamentul herniilor inghinale new
conceptions in the inguinal hernia treatment. Arta Medica , 28(6), p.39. Disponibil la:
http://artamedica.md/articles/39/grati.pdf [10.05.2018]
19. Grati, S., 2010. Indicații și contraindicații în tratamentul herniilor inghinale prin
metoda laparoscopică total extraperitoneală (TEP). Disponibil la:
http://library.usmf.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/2439/INDICA%C5%A2 II%20%
C5%9EI%20CONTRAINDICA%C5%A2II%20%C3%8EN%20TRATAMENTUL%20HERNII
LOR%20INGHINALE.pdf?sequence=1 [15.05.2018]
20. Jenkins, J.T. and O’dwyer, P.J., 2008. Inguinal hernias. Bmj, 336(7638), pp.269 –
272. Disponibil la: https://www.bmj.com/content/336/7638/269.full [16.08.2018]
21. Kehlet, H., Jensen, T.S. and Woolf, C.J., 2006. Persistent postsurgical pain: risk
factors and prevention. Lancet , 367, pp.1618 -25. Disponibil la:
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S014067360668700X [14.08.2018]
22. Kingsnorth, A.N. and LeBlanc, K.A. eds., 2013. Management of abdominal
hernias . Springer Science & Business Media. Disponib il la:
https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=9TA_AAAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR3&dq=Kingsn
orth+Management+of+abdominal+hernias.+Springer+Science+%26+Business+Media& ots=d7Y
y0ujdWk&sig=Ojbd50ZKjDwzqAIZjAPaqafdnNs&redir_esc=y#v=onepage&q=Kingsnorth%20
Management%20of%20abdominal%20hernias.%20Springer%20Science%20%26%20Business%
20Media&f=false [28.07.2018]
23. Laizo, A., Vasconcelos, R.S., Gollner, Â.M. and Silva, A.L.D., 200 9. Hernial sac
hystology of the inguinal hernias: identification of smooth muscle fibers and their relation with the
blood vessel. Revista do Colégio Brasileiro de Cirurgiões , 36(4), pp.323 -326. Disponibil la:
http://www.scielo.br/scielo.php?pid=S0100 -69912009000400009&script=sci_arttext
[20.08.2018]

53
24. Leblanc, K., 2002. Laparoscopic hernia surgery: an operative guide . CRC Press.
Disponibil la:
https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=9CXSBQAAQBAJ&oi=fnd&pg=PP1&dq=24.%0
9Leblanc,+K.,+2002.+Laparoscopic+hernia+surgery:+an+operative+guide.+CRC+Press.+&ots=
8flvYfMvv2&sig=KLxDInSY4WGQNiQz_JBuFAli95U&redir_esc=y#v=onepage&q=24.%09L
eblanc%2C%20K.%2C%202002.%20Laparoscopic%20hernia%20surgery%3A%20an%20operat
ive%20guide.%20CRC%20Press.&f=false [10.05.2018]
25. Leșco, C., Bour, A., Targon, R., Sergentu, V., Gligor, V. and Demian, I., 2008.
Etapele și factorii ce au influiențat tratamentul chirurgical al herniilor. Disponibil la:
http://library.usmf.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/5239/Etapele%20si%20factorii%
20ce%20au%20influentat%20tratamentul%20chirurgical.pdf?sequence=1 [14.08.2018]
26. Mihăileanu, F., Chiorescu, S., Grad, O., Negrea, V., Sila ghi, H. and Mironiuc, A.,
2015. The surgical treatment of inguinal hernia using the laparoscopic totally extra -peritoneal
(TEP) technique. Clujul Medical , 88(1), p.58. Disponibil la:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4508607/ [15.05.2018]
27. Miller, G.G., McDonald, S.E., Milbrandt, K. and Chibbar, R., 2003. Routine
pathological evaluation of tissue from inguinal hernias in children is unnecessary. Canadian journal
of surgery , 46(2), p.117. Disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3211686/
[15.07.2018]
28. Neumayer, L., Giobbie -Hurder, A., Jonasson, O., Fitzgibbons Jr, R., Dunlop, D.,
Gibbs, J., Red a, D. and Henderson, W., 2004. Open mesh versus laparoscopic mesh repair of
inguinal hernia. New England journal of medicine , 350(18), pp.1819 -1827. Disponibil la:
https://www.nejm.org/doi/pdf/10.1056/NEJMoa040093 [15.07.2018]
29. Papilian, V., ediția a XI -a revizuită integral de Albu, I., Georgia, R. & Vaida, A.,
2010. Anatomia Omului Vol. 1: Aparatul locomotor, Editura ALL, București.
30. Pătruț, M., 1989. Herniile abdomin ale, Editura Militară, București.
31. Rosenberg, J., Bisgaard, T., Kehlet, H., Wara, P., Asmussen, T., Juul, P., Strand,
L., Andersen, F.H. and Bay -Nielsen, M., 2011. Danish Hernia Database recommendations for the
management of inguinal and femoral hernia in a dults. Dan Med Bull , 58(2), p.C4243. Disponibil
la: http://chcs.org.cn/upload/2014 -10/14101207418716.pdf [20.08.2018]
32. Simons, M.P., Aufenacker, T., Bay -Nielsen, M., Bouillot, J.L., Campan elli, G.,
Conze, J., De Lange, D., Fortelny, R., Heikkinen, T., Kingsnorth, A. and Kukleta, J., 2009.
European Hernia Society guidelines on the treatment of inguinal hernia in adult patients. Disponibil
la: https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs10029 -009-0529 -7.pdf [15.05.2018]
33. Stoian, A.R., Popescu, M., Ghițuică, A., Sandu, A.M. and Grigorean, V.T., 2012.
Managementul curativ celioscopic în defectele parietale inghinale –obiective, principii, tehnică,
complicații. Acta Medica Transilvanica , 17(1). Disponibil la:
http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2012/Nr1 -ro/Stoian2.pdf [24.08.2018]
34. Sulaiman J, Sahayam SJ, Anandan H. A Study of Incidence of Different Types of
Groin Hernias in Adults. Int J Sci Stud 2018; 5(10):87 -90. Disponibil la: https://www.i jss-
sn.com/uploads/2/0/1/5/20153321/ijss_jan_oa_18_ -_2018.pdf [15.05.2018]
35. Târcoveanu, E., 2003. Tehnici chirurgicale . Editura Polirom.
36. Timișescu, L., Turcu, F., Munteanu, R., Gîdea, C., Drăghici, L., Ginghină, O. and
Iordache, N., 2013. Treatment of bilat eral inguinal hernia —minimally invasive versus open surgery
procedure. Chirurgia , 108(1), pp.56 -61. Disponibil la: http://revistachirurgia.ro/pdfs/2013 -1-
56.pdf [15.07.2018]

54
37. Timmins, F. and McCa be, C., 2009. Day Surgery: Contemporary Approaches to
Nursing Care (Vol. 25). John Wiley & Sons. Disponibil la:
https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=17IuEPu –
KqcC&oi=fnd&pg=PR5&dq=37.%09Timmins,+F.+and+McCabe,+ C.,+2009.+Day+Surgery:+Co
ntemporary+Approaches+to+Nursing+Care+(Vol.+25).+John+Wiley+%26+Sons&ots=8Tgs5XS
xNY&sig=7pieh82vQyC7rL15Oyy64Qvo74M&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
[24.08.2018]
38. Wang, K.S., 2012. Assessment and management of inguinal hernia in infants.
Pediatrics, pp.peds -2012. Disponibil la:
http://pediatrics.aappublications.org/content/pediatrics/early/2012/09/19/peds.2012 -2008.full.pdf
[27.08.2018]
39. Zollinger, R.M., 2003. Classification systems for groin hernias. Surgical
Clinics , 83(5), pp.1053 -1063. Disponibil la:
https://pdfs.semanticscholar.org/50e0/ec8e77995dace4a77f3c8df933771ebbb6e7.pdf
[27.08.2018]
40. Zwaans, W.A., Koning, G.G., Gurusamy, K.S., van Kleef, M., Scheltinga, M.R.
and Roumen, R.M., 2 017. Surgical interventions for the management of chronic groin pain after
hernia repair (postherniorrhaphy inguinodynia) in adults. The Cochrane Library . Disponibil la:
https://www.researchgate.net/profile/Scheltinga_Marc/publication/316252200_Surgical_intervent
ions_for_the_management_of_chronic_groin_pain_after_hernia_repair_postherniorrhaphy_ingui
nodynia_in_adults_Pr otocols/links/5a65a8200f7e9b6b8fdc5998/Surgical -interventions -for-the-
management -of-chronic -groin -pain-after-hernia -repair -postherniorrhaphy -inguinodynia -in-adults –
Protocols.pdf [27.08.2018]