Programul de st udii DREPT [628006]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „ SPIRU HARET ”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE BUCUREȘTI
Programul de st udii DREPT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IFR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR,

Prof. Univ. Dr. DIN UICĂ DOINEL

ABSOLVENT: [anonimizat]
2 0 1 7

1

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „ SPIRU HARET ”
FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, POLITICE ȘI ADMINISTRATI VE BUCUREȘTI
Programul de studii DREPT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT IFR

INFRACȚIUNEA DE

LUARE DE MITĂ

COORDONATOR,

Prof. Univ. Dr. DINUICĂ DOINEL

ABSOLVENT: [anonimizat]
2 0 1 7

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………….. ………………………….. ……………. …..pag. 3-4

CAPITOLUL I – Considerații introductive:

SECȚIUNEA 1:

Date istorice privi nd luarea de mită…………………………………………………………………………..pag. 5-8

SECȚIUNEA 2:

Evoluția istorică a normelor de incriminare în dreptul românesc…………. ……………….. ..pag.9-14
Codul Penal 1968 ……………………………………………………………………………………………… …pag. 14-20
Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sa ncțion area faptelor de corupție….. pag 21-26

CAPITOLUL II – Analiza infracțiunii de luare de mită:

SECȚIUNEA 1:

Noțiune………………………………………………………………………………………………………. …….pag. 26-27
Obiectul infracțiunii………………………………………………………….. ………. ………………………. pag.28
Subiecții infracțiunii………………………. ……………………… …………………………………………..pag. 28-35
Latura obiectivă………………………………………. ………… ……………. ………………………………..pag. 35-39
Urmarea Imediată………………………………………………………………………………………………. pag.39
Latura subiectivă……………………………………. …………………………………. ………………………. pag.39
Variantă agravată……………………………………………………………………………………………… ..pag. 40
Variantă atenuantă……………………….. …………………………………………………………………….pag. 40
Formele infracțiunii…………………………………………………………………………………………… .pag. 40
Pedeapsă……………………….. ………………………………………………………………………………….pag. 41
Decizii de speță și practică judiciară în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită ………..
………………………………………………. …………………………………………………………………… …..pag.41-55

CAPITOLUL III – Modificări aduse în Noul Cod Penal:

SECȚIUNEA 1:

Explicarea noilor modificări și prezentarea consecințelor
comiteri i infracțiunii de luare de m ită…………………………………………. ………………………. pag.56-59

CAPITOLUL IV

Competența de cercetare și judecare a infracțiunilor de corupție:

OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție…………………………… ………………pag. 59-66
Legea 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției în
cadrul Ministerului Administrației și Internelor……………………………………………………pag. 66
Concluzii …………. ………………………………………………………………………………………………….pag. 67
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………….p ag.68

3
INTR ODUCERE

„ Democrația trebuie să fie construită prin societăți deschise care împărtășesc informația.
Unde este informare, există și iluminare. Unde există dezbatere, apar soluții. Unde nu
există împărtășire a puterii, nici lege, nici transparență, există abuz, coru pție, subjugare și
indignare” Atifete Jahjaga

Așa cum articolul 15, alin 1, din Noul Cod Penal prevede, infracțiunea este fapta
prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care
săvârșit -o.
Asemenea vechilor n orme legislative, art 15 , alin 2, din Noul Cod Penal, stipulează faptul
că infracțiunea este singurul temei al legii penale.
Importanți sociologi din statele vest -europene au definit corupția ca fiind un fenomen
infracțional al gulerelor albe(White -colour crimes) reprezentând încalcarea normelor de conduit
social ocrotite de lege de către demnitari ori funcționari publici .
Totodată mulți autori de drept compară fenomenul coruptiei cu fenomenul cu prostitutiei,
existând între acestea asemănări, prin acee a că fazele incipiente își au origini nedovedite
temporar, de asemenea implicatiile lor în sfera politicului și în societate sunt la un nivel similar.
Astfel pentru cetățenii de zi cu zi, combaterea acestor genuri de fapte antisocială
provoacă sentiment al de neputință.
Coruptia este un fenomen pe de o parte juridic, dar și unul sociologic. Aceasta reprezintă
un subiect de drept tentant și de asemenea controversat pentru care nimeni nu a putut descoperii
metode de combatere în totalitate.
În prezent, din analiza unor studii de caz se constată faptul că fenomenul de corupție este
într-un trend ascendant atât în ceea ce privește comiterea infracțiunii de luare de mită, dar și în
cazul celorlalte infracțiuni de corupție sau assimilate faptelor de corupție pr evăzute de legi
special.
Verbul a corupe, așa cum este definit de către Dicționarul Explicative Roman, reprezintă
a se abate de la moralitate, corectitudine, datorie; a (se) perverti; a (se) deprava. Sau A face ca o
idee, un fenomen social, un sentiment s ă-și piardă integritatea, puritatea a (se) deforma a (se)
strica

4
Corupția este cu siguranță o consecinta a imperfectiunii naturii umane.A fi corupt saua
corupe, acestea sunt momente din existenta noastra, ,pe care trebuie sa le acceptam sau sa le
ignorăm o ri, în unele cazuri sa ne adaptam acestora.
În societate se discută de micii corupti si marii corupti asta pe o parte pentru a se gasii
elemente de circumstanțiere atenuantă sau agravantă, după caz
Cu ocazia elaborarii lucrării de licență ne propunem nu identificarea unor răspunsuri
despre cum s -ar putea combate fenomenul de corupție ci preze în linii generale, dar și punctuale
pentru a -lputea înțelege, atât cât este posibil.
Fenomenul de coruptie prezintă particularitati si caractere ce sunt dependente d e regimul
politic, de evolutia istorica a societății, moralitatea populație, sistemul de valori al fiecăruia,
prevederile legale, dar cel mai important factor este reprezentat de nivelul de trai, astfel că în
societățile dezvoltate economic, nivelul corupț iei este unul scăzut, astfel putem da exemplul
statelor nordice de pe continental nostru
Toate societatile ,indiferent de natura sistemului politic, considera fenomenul de coruptie
un indicator al starii morale al natiunii, o consecinta a lipsei de control social exercitat de cele
mai importante institutii ale statului sau sau chiar a implicarii acestor institutii într -o sfera ilicita
privata.
Astfel, fenomenul de corupție nu reprezintă doar o abatere de la rigorile legii sau o
infractiune de drept comun, c i implică consecinte deosebite pentru functionarea unui system în
care ar trebuii să guvernează respectarea legilor și principiilor de maximă moralitate.
Modul în care demnitarii statului, personae care sunt alese pentru a conduce un popor, dar
și funcțio narii publici care îndeplinesc funcții în sprijinul persoanelor civile sunt obligate prin
statutul propriu să respecte primii actele legislative și să se supună rigorilor ce implică o astfel de
funcție, fără a avea preocupări în a obțtine profituri proprii .
Drept urmare, fenomenul de corupție reprezintă în accepțiunea societății un factor de
instabilitate a statului și a valorilor de maximă importanță pentru bunul mers al unui întreg
system.
Evolutia societatii scoate la iveală faptul ca, în pofida intens ificarii interventiilor din
partea justiției prin activitățile de prevenire si combatere a a acestui gen de fapte antisociale,
totuși asistam la extinderea și amplificarea faptelor de coruptie .
Coruptia, care așa cum am mai amintit este îtr -un trend ascen dant a devenit o problema
sociala complexa, ale carei consecințe, dar și identificarea unor eventuale metode de soluționare
interesează în general opinia publică și în special organele de urmărire penală care au ca obiectiv
principal constatarea și adminis trarea de mijloace material de probă pentru acest gen de fapte
antisociale.

5
Acest fenomen juridic, dar si sociologic deosebit de complex scoate la iveală faptul ca
sursele sale sunt alimentate din sfera economicului, politicului și nu în ultimul rând din educația
juridică deficitară. Totodată o importantă sursă de alimentare a fenomenulu corupției este
constatat că decurge inclusiv din regimul anterior anului 1989, când fenomenul corupției exista
în toate domeniile și sectoarele de activitate.
Astfel că p roblema coruptiei este de importanță primară în cadrul oricărei populații,
aceasta devenind prioritatea numărul unu în societatile din sud -este europei unde s -a trecut de la
un sistem politic si economic în care totalitarium și -a spus ultimul cuvânt, la u n sistem
democratic. Fenomenul antisocial al corupției este de asemenea influențat de toleranța de care
societatea dă dovadă și acceptarea unor practice decadente atât în sectorul public, cât și în cel
privat.
Desi este un fenomen mult mai complex, Corupt ia nu trebuie izolată de celelalte
fenomene infracționale, ci trebuie analizat întregul anasamblu care a dus la degradarea sistemului
de valori cu care o societate se clădește și trebuie să funcționeze.
În zilele noastre, coruptia este perceputa de către o pinia publică ca fiind unul dintre cele mai
grave fenomene infracționale și asta pentru că de cele mai multe ori conduce la sărăcie în rândul
populație de rând și implicit la scăderea nivelului de trai, existând astfel suspiciuni în cee ace
privește evoluț ia ulterioară a societății. ca un fenomen grav si periculos ce submineaza structurile
de putere si autoritate si violeaza

6

CAPITOLUL I
Considerații introductive:

Secțiunea 1

Date istorice privind infracțiunile de corupție

Așa cum i storia ne învață, de -a lungul vremurilor au existat nenumărate acte de corupție
încă din cele mai vechi timpuri. De cele mai multe ori fenomenul corupției se afla în strânsă
legătură sau chiar inconfundabil cu actele de trădare.
Unul dintre cele mai cunos cute astfel de cazuri este strâns legat de Roma antică, în
perioada anilor 44 ÎHr, când liderul dictator cunoscut sub numele de Iulius Caesar a fost asasinat
în clădirea Senatului, pe corpul acestuia fiind identificate un număr de 23 de plăgi, însă numai
una dintre acestea fiind letală. Zvonurile din perioada respectivă, dar și unul dintre celebrele
citate l -au indicat ca autor pe Marcus Brutus, politician al vremurilor care se bucura de simpatia
și prietenia liderului său și deși nu există date sigure, se pare că în acest caz, pentru a se asigura
trădarea acesta ar fi fost „cumpărat” cu aur.
Astfel, actul de corupție în acele vremuri deși era unul brutal care se încheia cu asasinări ,
avea același scop ca în aceste zile, respectiv obținerea de foloase necuv enite nepatrimoniale cum
ar fi puterea politică, influența, dar și patrimoniale, spre exemplu, sporirea averilor celor corupți,
însă nu în cele din urmă asigura idealul personal de a conduce.
În România, lupta împotriva corupție are o atestare în de acum 4 00 de ani. În prezent,
statul democratic oferă instituții abilitate pentru a combate acest fenomen, însă, în trecut
pedeapsa pentru actele de corupție ale funcționarilor și chiar și ale domnitorilor erau capitale.
Istoria nu ne ocolește , asfel fiind exempl ificate nenumeroase acte de corupție, mai ales
din timpul domniilor fanariote, când oameni bogați și influenți politic își cumpărau dreptul de a
conduce în țările romnești prin mită față de imperiul otoman .
Primul așa zis act normaltiv care incrimina fenom enul corupției ar fi fost emis printr -o
Pravilă, în anul 1632, în timpul domniei lui Matei Basarab (1580 -1654), prin acest text precursor
legilor actuale se stipula faptul că actele de corupție erau pedepsite într -un mod aspru.
Deși nu exista un sistem pre stabilit al pedepselor pentru acte de corupție, totul era lăsat la
aprecierea domnitorului care în funcție de judecata sa (judecătorul deținea doar un rol decorativ)
considera fata de natură gravă sentințele puteau duce până la schingiuire sau moarte.

7
Printre cei mai corupți domnitori fanarioți se numără Constantin Hangerli care deși a
domni pentru o scurtă perioadă de numai doi ani, în perioada 1797 -1799, acesta a dat naștele
unui sistem propriu de colectare a taxelor și birurile care ajungeau direct în p ropriile buzunare.
Pentru actele sale, Constantin Hargeli a fost condamnat la moarte prin decapitare de însuși
sultanul otoman, asta pentru că este bine cunoscut faptul că toate dările din acea vreme trebuiau
să ajungă la „Poartă”.
O altă personalitate ca re a atins aproape aceleași cote de corupție este Voievodul Ioan
Caragea, conducător care a inventat sistemul de plată a funcțiilor, impunând totodată biruri și
taxe excesive. Acesta și -a lăsat amprenta asupra istoriei doar prin dictonul „Se fură ca -n vrem ea
lui Caragea”
Cel mai prolific exemplu de corupție pe care scrierile ni -l conferă este reprezentat tot de
un act brutal al asasinării, respectiv în anul 1601, pe o câmpie de lângă localitatea Turda și pe
fondul unui climat politic nefavorabil determinat de perspectivele unirii celor trei state „valahe”
sub conducerea unei singure persoane , unul dintre cei mai importanți lideri pe care istoria noastră
dar și europeană ni -l arată, respectiv „Mihai Viteazul” este asasinat din ordinul Generarului
Giorgio Bas ta, ofițer militar care în perioada anilor premergători a fost un aliat de nădejde pentru
recucerirea teritoriilor guvernate de către voievodul muntean.
Din acest exemplu învățăm că nu de puține ori actele de corupție nu se rezumă doar la
obținerea imediat ă de foloase, ci și pe termene prelungite, așa cum unificarea celor trei state
româ nești putea reprezenta o forță în zona sud -est europeană, Imperiul Habsburgic a înțeles, prin
acte de corupție să reducă eventualele riscuri politice prin îndepărtarea condu cătorului care avea
să înfăptuiască actul istoric.
De asemenea, istoricii consacră și epoca Alexandru Ioan -Cuza ca fiind o perioadă în care
corupția a fost chiar „păstorită” de către liderul vremurilor prin aceea că deși acesta nu afișa o
atitudine denatur ată, corupția era acceptată de către domnitor nefiind implementate măsuri care
să combată fenomenul antisocial.
În perioada Carilistă (1866 -1914) se poate spune că a fost una dintre cele mai curate și
liniștite, statul românesc care se îndrepta spre unific are cunoscând importante evoluții sociale și
politice . Important este de menționat faptul că am cunoscut cea mai prolifică clasă politică care
s-a dăruit pentru dezvoltarea României Mari, așa cum urma să numim, prin importante sacrificii,
din care putem en umera Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române din anul 1859 și nu
în ultimul rând proclamarea independenței de la 1877.
Între imporanții lideri politici ai vremurilor îi regăsim pe frații Brătianu, Golescu, Vasile
Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, C.A Rosetti, oameni care nu aveau interese proprii, ci vedeau

8
doar interesul unei națiuni , astfel prin atitudinea lor, dar și printr -o cultură asupra corectitudinii
au promovat principiile de drept care guvernează într -o oarecare măsură și astăzi .
În peri oada interbelic a intervenit, după producerea primului război mondial, degradarea
clasei politice, acest moment a coincis în special cu introducerea votului universal pentru bărbați.
Până în anul 1916, în spațiul carpatic exsita așa numitul vot cenzitar, r espectiv votul în
funcție de avere. Drept urmare, coruperea alegătorilor era oarecum mai dificilă, având în vedere
faptul că aceștia proveneau din familii înstărite , erau persoane educate și interesate de viața
politcă și socială.
Prin introducerea votului universal pentru bărbați au apărut atâ partide politice în afară de
cele clasice, reprezentate de conservatori și liberali, formațiuni în care se aflau demagogi, și
totodată persoane care nu aveau atâta știință de carte. Astfel, au apărut și afacerile de corupție.
Ca exemple negatice din acea perioadă putem distinge afacerea dintre România și Franța,
denumită „Payot”, prin care statul nostru a livrat petrol în valoare de 54 de milioane de lei,
primind în schimb 150 de avioane de luptă vechi. De asemenea, î n anul 1924 România a
achiziționat la un preț supraevaluat 250 de avioane britanice și pentru care a plătit 500 de
milioane de lei, însă acestea nu respectau norme de siguranță impuse, sens în care mai mulți
piloți români și -au pierdut viața în diferite a ccidente.
Perioada Regelui Carol al II lea a fost poate cea mai corpută din istoria României,
cauzându -se prejudicii ce contabilizau miliarde care a dus la destabilizarea națiunii intrată în cel
de-al doilea război mondial care a găsit o armată slab echipa tă și aprovizionată, iar în anul 1940
când armată sovietică a instituit ocupația România nu a putut reacționa.
La acea vreme erau de notorietate contractele oneroase încheiate cu Max Ausschnitt și
ceilalți industriași alături de care regele participa la jo curi de noroc.
În perioada Mareșalului Ion Antonescu, conducător al României de la 04 Septembrie
1940 până la 23 August 1943 deși au existat deficiențe politice și sociale, conducerea militară era
una severă care impunea ordine. În această perioadă s -au lu at măsur dure având în vedere faptul
că statul se afla într -o situație jalnică .
Astfel, au început procesele împotriva regelui, care și fugise din țară, dar și împotriva lui
Max Ausschnitt, precum și împotriva tuturor care profitase de fostul regim.
În per ioada de 50 de ani în care comunismul a fost instalat în România deși este un
paradox, nu se poate vorbi de o mare corupție, asta întrucât regimul a impus monopolul de stat
ceea ce ar fi însemnat să furi de la sistemul care te susținea și pe care îl susțin eai.
Exista activismul de partid, în tot și în toate, astfel s -a instituit naționalizarea imobilelor,
colectivizarea, ce a constat în confiscarea aproape a tuturor proprietăților agricole private din țară
și comasarea acestora în ferme agricole administrat e de stat.

9
În comunism, corupția, față de perioade anterioare a coborât de la un nivel ridicat la unul
redus, efectu l negativ recunoscut de populație și care a dus la indignarea necesară pentru a fi
catalogat cel mai corupt regim din istore a fost a cela că s-a generalizat, explicit, prin mită exista
posibilitatea procurării de carne, aliment rar în acei ani, haine etc.
În acea perioadă era cunoscută metoda „pachetul de Kent” ca fiind folosit în schimbul
compensării serviciilor pe care o persoană le primea.
Mari cazuri de corupție nu au fost făcute publice în acea perioadă, singura rațiune pentru
asta ar putea fi că se știrbea autoritatea statului care era draconic impusă prin însuși secretarul
general al unicului partid aflat la guvernare.
Un foarte importan t exemplu al actului de corupție, în special în ceea ce privește fapta de
luare de mită este co nferit de scrierile religiose creștine prin care unul dintre cei 12 Apostoli,
respectiv Iuda Iscarioteanul „cel care s -a lepădat de Iisus”, pentru „o pungă cu 30 de arginți” a
dezvăluit Sinedriului și implicit autorităților romane conducătoare la acea vreme locația din
Grădina Ghețimani unde învățătorul său se afla.

SECȚIUNEA 2:

Evoluția istorică a normelor de incriminare în dreptul românesc

Prima atestare pri vind incriminarea infracțiunilor de corupție datează din anul 186 4, an în
care a fost adoptat primul cod penal român , respectiv ”Codul lui Cuza”.
În Cartea a III a, Capitolul IV „Despre mituirea funcționarilor publici” , de la art 144 până
la art 146 se pr evedeau următoarele:
„Art 144 – Ori-ce funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, ori -ce agent sau
însărcinat al unei administrațiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi,
sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act
privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n'ar fi determinată de lege o plată, se va
pedepsi cu închisoare dela doi până la trei ani și cu amendă îndoită a valoarei lucrurilor priimite
sau făgă duite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de 200 lei1), iar banii sau darurile ori
valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselor de binefacere ale localităței unde s'a
comis mituirea2).
Ei nu vor mai putea ocupa funcțiune publică și vor pierde dreptul la pensie3).
Cu aceeaș pedeapsă se va pedepsi și ori -ce arbitru sau expert, numit sau de către tribunal sau de
către părți, care va fi acceptat promisiuni sau primit daruri sau prezenturi, pentru a da o deciziune
sau a emite o opiniune favo rabilă uneia din părți.

10
1) A se vedea nota 2 dela art. 1 și art. 399, al. II Codul penal.
2) Art. francez corespunzător, 177, nu cuprinde cuvintele finale din aliniatul I: <<iar banii sau
darurile ori valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor sau caselo r de binefacere ale localităților
unde s'a comis mituirea>>.
3) Art. francez corespunzător, 177, nu cuprinde acest al douilea aliniat. În schimb, art. francez,
prin modificarea dela 4 Iulie 1889, i s'au adăugat și alte aliniate, cari pedepsesc pe deputați și ori –
ce persoane investite cu un mandat electiv, cari trafichează influența lor pentru a obține, în
schimbul darurilor sau promisiunilor, decorații, medalii, funcțiuni, etc
Art 145 – Dacă mituirea s'a urmat asupra unui judecător sau jurat pronunțând în m aterii
criminale în favorea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei și pierderea
dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața; el va pierde și dreptul la pensiune.
Dacă mituirea s'a urmat asupra unui jurat pronunțând în mater ii de expropriațiune, pedeapsa va fi
închisoarea dela un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată
viața și a dreptului de pensiune.
Art 146 – Ori-care particular care, în numele său, sau în numele vre -unui funcționar
public, administrativ sau judecătoresc, cu știrea sau fără știrea acestuia, într'un chip direct sau
indirect, va cere, va lua, sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, spre a
interveni, spre a se face sau a nu se face vre -un act din ce le privitoare la atribuțiunile acelui
funcționar, se va pedepsi cu închisoare dela șase luni până la doi ani și cu amendă valoarea
îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 lei1).
Lucrurile primite, sau valoar ea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale
localităței unde s'a comis faptul.
Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni și nu va putea
primi pensiune”1
În Titlul III, Capitolul I, Secțiu nea a II a, din Codul Penal adoptat în anul 1936, regăsim
de asemenea atestarea infracțiunilor de corupție astfel:
”Nedreptele luării:
Art 238 – Funcționarul public care, prin orice mijloace silește o persoană să dea bani sau
alt profit, la care nu este o bligată, după lege, comite delictul de nedreaptă luare și se pedepsește
cu închisoare corecțională dela unu la 5 ani, amendă dela 5.000 la 15.000 lei și interdicție
corecțională dela 6 luni la 2 ani.
Art 239 – Funcționarul public care, în exercițiul funcți unii sale, profitând de eroarea
altuia, primește sau reține dela acesta, pentru sine sau pentru altul, bani sau orice alt folos, comite

1 Codul Penal 1864

11
delictul de profit prin eroare și se pedepsește cu închisoare corecțională dela 6 luni la 2 ani,
amendă dela 3.000 la 6. 000 lei și interdicție corecțională dela unu la 2 ani.
Art 240 – Funcționarul public care, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcțiunii sale,
și la care era obligat în temeiul acesteia, primește dela cineva, el însuși direct sau prin altă
persoană, c u consimțimântul său, bani sau alt folos, comite delictul de remunerație injustă și se
pedepsește cu închisoare corecțională dela 3 luni la un an, amendă dela 2.000 la 3.000 lei și
interdicție corecțională dela unu la 2 ani.
Art 241 – Funcționarul public c are, în virtutea funcțiunii sale, având supravegherea sau
controlul direct al unei întreprinderi sau instituții private, primește sub orice formă vreo
însărcinare dela o asemenea întreprindere sau instituție, mai înainte de a se fi îndeplinit trei ani
dela data pensionării lui, sau de când a părăsit funcția prin demisie, destituire sau revocare,
comite delictul de folos nedrept și se pedepsește cu închisoare corecțională dela unu la 5 ani și
amendă dela 5.000 la 15.000 lei.
Conducătorii unor asemenea întrep rinderi se socotesc complici la comiterea faptului de mai
sus.”2
În codul penal din 1969, infracțiunile de corupție erau prevăzute în Titlul VI: Infracțiuni
care aduc atingere unor activități de interes public sau altor activități reglementate de lege,
Capitolul I: infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciu.

Art 254 – Luarea de mită:

Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase
care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de
a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de
serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de
la 3 la 10 ani și interzicere a unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă
acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art 255 – Darea de mită:

Promisiunea, oferirea sau dar ea de bani ori alte foloase, în modurile și scopurile arătate în
art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

2 Codul Penal -1936

12
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracțiune atunci cînd mituitorul a fost
constrîns prin orice mijloace de căt re cel care a luat mita.
Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi
fost sesizat pentru acea infracțiune.
Dispozițiile art. 254 alin. 2 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urm ată de
acceptare.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le -a dat în cazurile arătate în alin.
2 și 3.

Art 256 – Primirea de foloase necuvenite:

Primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase , după ce a
îndeplinit un act în virtutea funcției sale și care era obligat în temeiul acesteia, se pedepsește cu
închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă.
Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,
conda mnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Art 257 – Traficul de influență:

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni, de daruri,
direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvîrșită de către o persoană care are influență sau
lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar sau alt salariat, pentru a -l determina să
facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la
unu la 5 ani.
Dispoz ițiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Art 258 – Faptele săvîrșite de alți salariați

Dispozițiile art. 248 și 249 privitoare la funcționari se aplică și altor salariați, dacă s -a cauzat o
pagubă avutului obștesc ori economiei naționale.
De asemenea, dispozițiile din prezentul capitol privitoare la funcționari se aplică și altor salariați,
cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 1, maximul pedepsei reducîndu -se însă cu o treime”3

3 Codul Penal -1969

13
În prezent, infracțiunile de corupție sunt prevăzute în c odul penal adoptat în anul 2014,
respectiv prin intrarea în vigoare a Legii 286/2009 , în Titlul , Capitolul I – Infracțiuni de
corupție :

”Art 289 – Luarea de mită:

(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altu l,
pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel
de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor
îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a
ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit
fapta .
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175
alin. (2), constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea
îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act
contrar acestor îndatoriri.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea
nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art 290 – Darea de mită:

(1) Promisiunea , oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art.
289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracțiune atunci când mituitorul a fost
constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le -a dat, dacă
acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunțul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când
acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

14
Art 291 – Traficul de influență:

(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau
indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să
se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe
acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce
intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea
nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art 292 – Cumpărarea de influență:

(1) Promisiunea, ofer irea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul,
direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra
unui funcționar public, pentru a -l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndepl inească, să
urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să
îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Făptui torul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire
penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le -a dat, dacă au fost
date după denunțul prevăzut în alin. (2).
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea
nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent

Art 293 – Fapte săvârșite de către membrii instanțelor de arbitraj sau în legătură cu
aceșt ia:

Dispozițiile art. 289 și art. 290 se aplică în mod corespunzător și persoanelor care, pe
baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este
dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indifer ent dacă procedura arbitrală se
desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi

15
Art 294 – Fapte săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia:

Prevederile prezentului capitol se aplică în privința următoarelor persoane, d acă, prin
tratatele internaționale la care România este parte, nu se dispune altfel:
a) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare în cadrul unei organiz ații publice
internaționale la care România este parte;
b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care România
este parte;
c) funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Uniunii Europene;
d) persoanelor care exercită funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror
competență este acceptată de România, precum și funcționarilor de la grefele acestor ins tanțe;
e) funcționarilor unui stat străin;
f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.
g) juraților din cadrul unor instanțe străine.”4

Codul Penal 1968:

Așa cum anterior am arătat, infracțiunea de luare de mită în Codul Penal din anul 1968
era prevăzută în cuprinsul art. 254 și incrimina fapta funcționarului care, direct sau indirect,
pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel
de foloase sau nu o respinge, în scopu l de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întîrzia îndeplinirea
unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor
îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 1 0 ani și interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar
dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
În continuare vom prezenta aspecte care îmbrăcau forma comiterii infracțiunii de luare de
mită și elementele constitutive ale respectivei infracțiuni, printr -o scurtă analiză asupra
elementelor materiale și condițiilor necesare pentru a se reține în sarcina unei persoane fapta
penală astfel:
Sub aspectul elementului material al pretin derii, Curtea Supremă de Justiție, Secția
Penală, prin Decizia nr 2461/1997 a reținut că fapta funcționarului de a pretinde, direct sau

4 Noul Cod Penal -Legea 286/2009

16
indirect, foloase materiale în condițiile prevăzute de art 254, consituie infracțiunea de luare de
mită indiferent dacă a dobândit sau nu, efectiv, folosul numai după îndeplinirea actului privitor la
îndatoririle sale de serviciu, iar prin Decizia nr 2442/2000, Curtea Supremă de Justiție a reținut
că pretinderea unor foloase de către un funcționar și primirea acestora după îndeplinirea
îndatoririlor sale de serviciu pentru care foloasele au fost pretinse constituie infracțiunea de luare
de mită prevăzută de art 254, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art 256
Cod Penal.
Atunci când infracțiunea de luar e de mită se comite în modalitatea de pretindere, ea se
consumă odată cu acțiunea respectivă a făptuitorului, chiar dacă banii sau foloasele pretinse nu
se predau de către cel căruia i s -au pretins. Ca atare, constituie infracțiunea de luare de mită fapta
medicului care primește suma pretinsă pentru prestațiile medicale în timp ce acestea erau în curs,
chiar dacă suma a fost primită după externarea bolnavei din spital.5
În raport de elementul material al îndatoririlor de serviciu, în doctrină s -a reținut as tfel:
condiția prevăzută de art 254, alin 1 Cod Penal ca fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură
cu îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu este realizată și în situația în care
îndeplinirea actului cade în atribuțiile alt ui funcționar, dar făptuitorul, prin modul în care își
realizează propriile sarcini de serviciu, poate influența îndeplinirea actului de către funcționarul
competent.6
Actul nu constituie decât componenta unei activități finale, la care participă și alți
funcționari având atribuții legate de acestea: Infracțiunea de luare de mită subzistă în cazul în
care faptele la care se referă textul de lege se săvârșesc în scopul de a îndeplini un act privitor la
îndatoririle de serviciu ale funcționarului și în situaț ia când actul nu constituie decât componenta
unei activități finale, la care participă și alți funcționari având atribuții legate de aceasta. Ca
atare, constituie infracțiunea prevăzută de art 254, fapta inculpatului care, în calitate de delegat la
Oficiul de Pensii și Asigurări sociale pentru agricultori, avânnd printre alte atribuții de serviciu și
pe acelea de a reanaliza documentele care au stat la baza determinării timpului util la pensie și de
a stabili timpul util la pensie pentru persoanele care au lucrat în fostele C.A.P, a pretins și primit
bani pentru prestarea acestei activități. Chiar dacă activitatea inculpatului nu echivala cu
acordarea dreptului la pensie, fișa cuprinzând calculul timpului util de muncă reprezenta actul
principal pentru const ituirea dosarului de pensionare, iar acest act era întocmit de inculpat.
Având în vedere că pentru calcularea timpului util de muncă inculpatul a pretins și primit bani,

5 C.A. Brașov, Secția Penală, Decizia nr 28/1997
6 I.C.C.J., Secția Penală, Decizia nr 3334/2004

17
că a refuzat să efectueze lucrarea pentru cei care nu plăteau, fapta sa întrunește ele mentele
constitutive ale infracțiunii de luare de mită.7
Condiția ca actul să facă parte din atribuțiile de serviciu: Sub aspectul laturii
obiective a infracțiunii de luare de mită, estențial este ca activitatea făptuitorului, reclamat de
mituitor, să priv ească acte referitoare la funcția inculpatului. În speță, atribuțiile de serviciu ale
inculpatului constau doar în efectuarea de operațiuni de cântărire a lemnelor de foc achiziționate
de la particulari și de completare cu datele necesare a bonului de intr are, document în baza căruia
efectua plățile în numerar vânzătorilor. Pentru ca activitatea inculpatului să fie susceptibilă de
încadrare în dispozițiile art 254, era indispensabil ca ea să se înscrie în atribuțiile de serviciu ale
acestuia .
Inculpatul a beneficiat de „atenții” din partea vânzătorilor particulari, fără a se înțelege în
prealabil cu aceștia. Or, prețul era stabilit de conducerea societății, nicidecum de inculpat, astfel
că nu se poate considera că sumelle de bani și lemnele primite aveau le gătură în vreun fel cu
activitatea propriuzisă a inculpatului, pentru a se considera că el a comis infracțiunea de luare de
mită, ci numai că el a obținut aceste foloase după efectuarea operațiunilor de cântărire și
completare a bonurilor de lemne, faptă c e constituie infracțiunea continuată de primire de foloase
necuvenite, prevăzută de art 256, din Codul Penal, cu aplicarea art 41, alin 2, din Codul Penal.
Fapta inculpatului care a primit de la doi subalterni câte 50.000 de lei în scopul
îndeplinirii atr ibuțiilor de serviciu în favoarea lor constituie o singură infracțiune continuată de
luare de mită, prevăzută de art 254, alin 1, iar nu un concurs de infracțiuni.
Existența unei singure rezoluții infracționale rezultă din aceea că inculpatul a săvârșit
actele caracteristice fiecărei infracțiuni în același loc, cu aceeași ocazie, prin modalități identice,
în realizarea unui scop unic și fără ca activitatea sa să fi fost întreruptă, de natură să -l determine a
lua o nouă rezoluție, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art 41, alin 2 Cod Penal.8
Subiectul activ. Avocatul nu face parte din categoria persoanelor la care se referă
art 147 și 148 Cod Penal: Potrivit art 147 Cod Penal, prin funcționar public se înțelege orice
salariat care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, o însărcinare în serviciul unui organ
sau instituții de stat ori unei întreprinderi sau organizații economice de stat. Prin funcționar se
înțelege persoana menționată la alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinar e în
serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat. Conform art 148 Cod
Penal, prin alți salariați sau asimilați acestora se înțeleg persoanele care îndeplinesc o însărcinare
în serviciul uneia din organizațiile prevăzute de ar t 145 Cod Penal. Prin persoane care
îndeplinesc o însărcinare în serviciul unei organizații obștești în sensul prevederilor art 148 alin 2

7 C.S.J., Secția Penală, Decizia nr 1923/1995
8 C.A. Galați, Decizi a 43/1993

18
Cod Penal trebuie înțelese acele persoane învestite cu îndeplinirea unei munci cu răspundere sau
a unei misiuni concr ete în serviciul unei asemenea organizații, cum sunt persoanele încadrate
într-o funcție de conducere sau din administrația ei internă.
Întradevăr, numei asemenea persoane pot fi considerate că se află în serviciul organizației
obșești, întrucât numai ele exercită atribuțiile și contribuie la realizarea intereselor proprii ale
acesteia, ca entitate colectivă, în timp ce membrii simpli ai organizației, considerați individual,
pot exercita exclusiv drepturile și îndatoririle derivând din calitatea de membri, înscrise în legea
lor organică sau în statutul profesional.
Din examinarea structurii organizatorice și funcționale a colegiilor de avocați -organizații
obștești cu caracter profesional – în raport cu reglementarea din Decretul nr 281/1954 cu
modificările u lterioare, rezultă că sub acest aspect trebuie să fie făcută o distincție între avocații
care au numai calitatea de membri ai colegiului, în baza căreia sunt aabilitați să exercite profesia
de avocat, de acordare a asistenței juridice justițiabililor și av ocați aleși în organele de conducere
ale colegiului și barourilor colective de asistență juridică, precum și persoanele care fac parte din
conducerea colegiilor de avocați, deoarece, în înțelesul prevederilor legale anterior menționate,
numai aceștia din u rmă pot fi subiecți activi ai infracțiunilor de serviciu.
Este, de asemenea, de observat în acest sens că, potrivit art 34 din Decretul 281/1954,
angajarea avocatului se face de către justițiabili prin intermediul biroului colectiv de asistență
juridică și că el îndeplinește, în cadrul procesului, rolul de mandatar al persoanelor care l -au
angajat, având împuternicirea de le reprezenta sau a le asista înaintea instanțelor de judecată.
Avocatul pledant are, deci, în cadrul colegiului, un statut juridic și profesional
propriu, autonom, de liber profesionist, care cuprinde drepturile și obligațiile prevăzute de
deontologia profesională. Aceste drepturi și obligații au menirea de a asigura o apărare obiectivă
și liberă a justițiabililor, într -un cadrul legal, desigur, dar fără vreo subordonare față de o
autoritate publică. Este semnificativ sub acest aspect și faptul că, potrivit aceluiași articol de text
de lege, cei interesați pot solicita să fie apărați de oricare dintre membrii biroului colectiv de
asisten ță juridică, deci să -și aleagă avocații. În ceea ce privește pe aceștia din urmă, ei pot să
renunțe la prestarea serviciului avocațial pentru motice temeinice, ceea ce nu este posibil, în
cazul persoanelor subordonate, respectiv al celor încadrate în organ izații de stat sau cooperatiste,
care nu se pot desista de la îndeplinirea sarcinilor de serviciu încredințate.
Situația nu se schimbă nici atunci când este vorba de pregătirea apărării din oficiu. Că
avocații pledanți nu pot fi considerați ca făcând parte din categoria celor asimilați cu alți salariați
o confirmă și legea rettribuirii muncii, în care sunt prevăzuți la categoria celor care nu sunt
retibuiți pentru munca prestată de către organizația profesională din care fac parte, ei fiind, în
calitate de liber profesioniști, aleși și plătiți de către justițiabili, prin intermediul biroului colectiv

19
de asistență juridică. Persoanele care îndeplinesc, însă, funcții în organele de conducere sau în
aparatul colegiului de avocați sau retribuite din fondurile co mune ale colegiului, tocmai pentru că
ele îndeplinesc o însărcinare în serviciul acestuia, în sensul prevederilor art 148 Cod Penal,
asimilarea cu alți salariați a avocatului pledant, de altfel, ar fi de natură să împieteze asupra
rolului apărării, aceasta putând fi considerată ca subordonată autorității publice, încălcându -se în
acest fel garanțiile unei apărări obiectiv a justițiabililor, înscrise în Declarația Universală a
Drepturilor Omului și consacrate în legislația noastră internă. Cum inculpatul, aș a cum s -a arătat,
nu face parte din categoria persoanelor la care se referă art 147 -148 Cod Penal, condamnarea
acestuia pentru infracțiunile de luare de mită și primirea de foloase necuvenite este nelegală și
netemeinică, chiar dacă din probele administrat e în cauză ar rezulta că, în legătură cu exerctarea
mandatului de apărare, el a primit sume de bani mai mari decât onoriariul de avocat legal
cuvenit.9
Infrracțiunea de luare de mită nu are obiect material, deoarece banii sau foloasele
necuvenite constitu ie obiectul miteri, iar nu obiectul infracțiunii .10
Infracțiunea de luare de mită absoarbe infracțiunea de furt: Fapta inculpatului care,
în baza unei înțelegeri și în schimbul unei sume de bani, a permis coinculpaților să sustragă din
incinta unității al c ărei salariat era o cantitate de rigle din lemn, deși principala sa atribuție de
serviciu era aceea de a asigura paza bunurilor unității nu constituie pe lângă infracțiunea de luare
de mită și complicitate la infracțiunea de furt. Împreujurarea că inculpat ul a înlesnit săvârșirea
infracțiunii de furt de către coinculpați nu poate fi reținută în sarcina sau ca o faptă penală
distinctă, această activitate făcând parte din latura obiectivă a infracțiunii de luare de mită,
respectiv elementul material al infrac țiunii.11
Infracțiunea de luare de mită nu este corelativă cu cea de dare de mită: În situația în
care un funcționar public pretinde sau primește bani ce nu i se cuvin pentru a îndeplini un act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a fa ce un act contrar acestor îndatoriri,
este irelevantă pentru existența infracțiunii împrejurarea că funcționarul public indică sau nu
corect ce destinație urmează să dea banilor primiți; importantă este poziția lui subiectivă în
legătură cu îndatoririle sa le de serviciu.
De asemenea, și cel care dă banii sau alte foloase se poate afla în eroare de fapt cu privire
la destinația acestora, dar și această împrejurare este lipsită de relevanță pentru că nu este

9 C.S.J, Secția Penală, Decizia nr 569/1990
10 C.S.J, Secția Penală, Decizia nr 1789/2003
11 C.A.București, Secția a II a Penală, Decizia nr 42/1994

20
condiționată existența infracțiunii de luare de mit ă de preexistența infracțiunii de dare de mită,
cele două infracțiuni fiind autonome.12

Distincția din infrcțiunea de luare de mită și infracțiunea de primire de foloase
necuvenite: Fapta de a pretinde și primi foloase necuvenite, de către un funcționar, d upă
îndeplinirea, în parte, a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea ei, constituie
infracțiunea de luare de mită, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite. Ca atare, aprobarea
de către funcționarul competent a unei cereri, dar refuzu l de a comunica petiționarului soluția
înainte de a i se da o sumă de bani înseamnă a condiționa îndeplinirea unui serviciu de un folos
material, și nu a primi folosul ca răsplată necuvenită pentru îndeplinirea acelui act. În acest sens
este de reținut că îndatoririle de serviciu ale inculpatului presupuneau nu numai stabilirea
obictului petiției, verificarea celor sesizate și adoptarea unei soluții, dar și comunicarea acesteia
către petiționar și înmânarea cererii soluționate acestuia, pentru a o putea val orifica. Or, în cauză,
pretinderea sumei de bani de către inculpat s -a făcut în scopul de a -și îndeplini obligațiile de
serviciu care îi reveneau până la finalizare, punând pe petiționar în situația de a valorifica soluția,
în urma comunicării acesteia de către inculpat, obligație de serviciu, așa cum s -a arătat care îi
revenea.13
Luarea de mită reținută în concurs cu infracțiunea de complicitate la contrabandă:
În cazul în care scopu se realizează prin săvârșirea unei fapte ce întrunește trăsăturile unei
infracțiuni, aceasta nu este absorbită de luarea de mită, ci constituie o faptă penală distinctă, cele
două infracțiuni aflându -se în concurs real. În speță, instanța a reținut concurs între infracțiunea
de luare de mită și complicitate la contrabandă.14
Distincția dintre infracțiunea de înșelăciune și infracțiunea de luare de mită:
Fapta de a pretinde și primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la
împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins banis și primit banii
privește îndatoririle sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune, iar nu pe cele ale infracțiunii de luare de mită.15
Administratorul unei societăți comerciale, având ca obiect de activitate și desfășurarea de
jocuri de întrajutorare, de a pretinde bani pentru a asigura premierea anticipată a unor persoane
constituie infracțiunea de luare de mită, iar nu infracțiunea de înșelăciune.16

12 C.S.J., Decizia Secției Militare nr 11/1995
13 C.S.J., Secția Penală, Decizia nr 473/1996
14 I.C.C. J., Secția Penală, Decizia nr 2083/2004
15 I.C.C.J., Secția Penală, Decizia nr 3622/2004
16 C.S.J., Secția Penală, Decizia nr 1117/1998

21
Confiscarea sumei care face obiectul luării de mită. Suma nu a fost pusă la
dispoziție de organul de poliție:
În cazul în care cel mituit este surprins în flagrant primind banii puși de către poliție la
dispoziția denunțătorului, aceștia se restituie poliției, neputându -se dispune, totodată, și
confiscarea sumei de la inculpat pr in obligarea lui la plată.17
În sens contrar: Măsura confiscării este obligatorie atunci când nu există vreuna din
situațiile când suma ce a făcut obiectul mitei se restituie denunțătorului. În speță, denunțătorul mi
a făcut o asemenea cerere, Nu -și găseșt e justificare juridică nici restituirea sumei confiscate
organului de poliție, reținându -se afirmația denunțătorului că a primit de la acesta suma ce a
făcut obiectul mitei, o astfel de soluție fiind în afara raporturilor de drept penal, care circumscriu
limitele sesizării instanței.18

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupț ie:

CAPITOLUL I:

Dispoziț ii generale:

Art. 1 Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de
corupție și se aplică următoarelor persoa ne:
a) care exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul
autorităților publice sau instituțiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în
măsura în care pa rticipă la luarea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice,
regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților
cooperatiste sau al altor agenți economici;
c) care exercită atribuții d e control, potrivit legii;
d) care acordă asistență specializată unităților prevăzute la lit. a) și b), în măsura în care
participă la luarea deciziilor sau le pot influența;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenț ă
specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la:
operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, de schimb valutar sau de

17 C.S.J., Secția Penală, Decizia nr 1753/2002, www.scj.ro
18 C.A. Brașov, Secția Penală, Decizia nr 5/1997

22
credit, operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, î n plasament mutual ori privitor la
conturile bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;
f) care dețin o funcție de conducere într -un partid sau într -o formațiune politică, într -un
sindicat, într -o organizație patro nală ori într -o asociație fără scop lucrativ sau fundație;
g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a) -f), în condițiile prevăzute de lege.

CAPITOLUL II
Reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul
preveniri i faptelor de corupție

Art 2. Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin
din exercitarea funcțiilor, atribuțiilor sau însărcinărilor încredințate, cu respectarea strictă a
legilor și a normelor de conduită profe sională, și să asigure ocrotirea și realizarea drepturilor și
intereselor legitime ale cetățenilor, fără să se folosească de funcțiile, atribuțiile ori însărcinările
primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte fo loase
necuvenite.
Art 3. (1) Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a), precum și persoanele care dețin o funcție
de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome, companiilor naționale,
societăților naționale, societăților comercia le la care statul sau o autoritate a administrației
publice locale este acționar, instituțiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare,
Băncii Naționale a României, băncilor la care statul este acționar majoritar, au obligația să își
declare averea în condițiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii
demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.
Nedepunerea declarației de avere de către persoanele prevăzute la alin. (1) atrage
declanșarea din oficiu a procedurii de control al averii în condițiile Legii nr. 115/1996.
Art 4. Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) și c) au obligația să declare, în termen de 30 de
zile de la primire, orice donație directă ori indirectă sau daruri manuale primite în legă tură cu
exercitarea funcțiilor sau atribuțiilor lor, cu excepția celor care au o valoare simbolică.
Dispozițiile Legii nr. 115/1996 referitoare la modalitatea depunerii declarației de avere se
aplică în mod corespunzător și în cazul prevăzut la alin. (1).
Legiutorul a consi derat ne cesar ca pentru o mai bună înfăp tuire a jusției, pentru a fi
prevenite și descoperite fapte ilicite , să prevadă anumite norme incriminatorii care să se
circumscrie în sfera ilicitului penal și care sunt denumite generic infracțiun i de corupție și
infracțiuni asiminilate corupției, în prezenta secțiune ne vom referi la cele din urmă astfel:

23

Art 10. Sunt pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi
următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obține rii pentru sine sau pentru altul de bani,
bunuri sau alte foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu intenție, a unei valori diminuate, față de valoarea comercială reală, a
bunurilor aparținând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administra ției publice
locale este acționar, comisă în cadrul acțiunii de privatizare ori de executare silită, de
reorganizare sau lic hidare judiciară ori cu ocazia unei operațiuni comerciale, ori a bunurilor
aparținând autorității publice sau instituțiilor publice, în cadrul unei acțiuni de vânzare a acestora
sau de executare silită, săvârșită de cei care au atribuții de conducere, de a dministrare, de
gestionare, de executare silită, de reorganizare ori lichidare judiciară;
b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor
subvențiilor;
c) utilizarea subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum și
utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie
rambursate din fonduri publice.
Art 11. Fapta persoanei care, în virtutea funcției, a atribuției ori a însărcinării primite, are
sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini
pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operațiuni
comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un
asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a -i aduce direct sau indirect foloase
necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârșită într -un interval de 5 ani de la încetarea
funcției, atribuției ori însărcinării, aceasta se pedepsește cu închisoare de la 6 la 3 ani sau
amendă.
Art 12. Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt
săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru al tul de bani, bunuri ori alte foloase
necuvenite:
a) efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția,
atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare,
utilizând informații le obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate
publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.
Art 13. Fapta per soanei care îndeplinește o funcție de conducere într -un partid, într -un
sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi

24
influența ori autoritatea sa în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bun uri sau alte
foloase necuvenite, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Art. 131 Infracțiunea de șantaj, prevăzută la art. 207 din Codul penal, în care este
implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se ma jorează cu
o treime.
Art. 132 Infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine
sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu o treime.
De asemenea, legiutorul a mai prevăzut unele forme de infracțiuni în legătură directă cu
infracțiunile de corupție și ele vor fi prezentate după cum urmează:
Art. 181 Folosirea s au prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al
Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește
cu închi soare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute
potrivit legii pentru obținerea de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din
bugetele administra te de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept
a acestor fonduri.
Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, limitele
pedepsei se majorează cu jumătate.
Art. 182 Schimbarea, fără res pectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor
obținute din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea
ori în numele lor se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Schimba rea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației unui folos legal obținut,
dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităților
Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancț ionează cu pedeapsa
prevăzută la alin. (1).
Dacă fapta prevăzută la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, limitele
speciale se majorează cu jumătate.
Art. 183 Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau
incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al
Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepsește
cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

25
Cu aceeași pe deapsă se sancționează omisiunea de a furniza, cu știință, datele cerute
potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al
Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) au produs consecințe deosebit de grave, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate .
Art. 184 Tentativa infracțiunilor prevăzute la art. 182-183 se pedepsește.
Art. 185 Încălcarea din culpă, de cătr e director, administrator sau persoana cu atribuții de
decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin
neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă a avut ca rezultat săvârșirea
uneia dintre i nfracțiunile prevăzute la art. 181-183 sau săvârșirea unei infracțiuni de corupție ori
de spălare a banilor în legătură cu fondurile Comunităților Europene, de către o persoană care se
află în subordinea sa și care a acționat în numele acelui agent economic, se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la 3 sau cu amendă .
Articolul 20 din prezenta lege impune ca luarea măsurilor asiguratorii în cazul în care s -a
săvârșit vreuna dintre infracțiunile anterior amintite să fie obligatorie.
Capitolul IV -Dispoziții procedurale

Art 22. În cazul infracț iunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează
în mod obligatoriu de către procuror.
Art 23. Persoanele cu atribuții de control sunt obligate să înștiințeze organul de urmărire
penală sau, după caz, organul de constatare a săvârșirii i nfracțiunilor, abilitat de lege, cu privire
la orice date din care rezultă indicii că s -a efectuat o operațiune sau un act ilicit ce poate atrage
răspunderea penală, potrivit prezentei legi.
Persoanele cu atribuții de control sunt obligate, în cursul efect uării actului de control, să
procedeze la asigurarea și conservarea urmelor infracțiunii, a corpurilor delicte și a oricăror
mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.
Art 24. Persoanele prevăzute la art. 1 lit. e), care cunosc operațiuni ce antrenează
circulația de capitaluri sau alte activități, prevăzute la art. 1, privind sume de bani, bunuri sau alte
valori ce se presupune că provin din infracțiuni de corupție sau asimilate acestora ori din
infracțiuni ce au legătură cu acestea, au obligația să sesizeze organele de urmărir e penală sau,
după caz, organele de constatare a săvârșirii infracțiunii ori organele de control, abilitate de lege.
Art 25 .Îndeplinirea cu bună -credință a obligațiilor prevăzute la art. 23 și 24 nu constituie
o încălcare a secretului profesional sau banca r și nu atrage răspunderea penală, civilă sau
disciplinară.

26
Dispozițiile prevăzute la alin. (1) se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor
semnalate a condus la neînceperea sau încetarea urmăririi penale ori la achitare.
Neîndeplinirea cu rea -credință a obligațiilor prevăzute la art. 23 și 24 constituie
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, dacă fapta nu constituie o
infracțiune mai gravă.
Dacă fapta prevazuta la alin. (4) a fost săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la
3 luni la 2 ani sau amenda .
Art 26. Secretul bancar și cel profesional, cu excepția secretului profes ional al avocatului
exercitat în condițiile legii, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmaririi penale, și
nici instantei de judecata .
Art 29. Pentru judecarea în prim ă instanță a infracțiunilor prevăzute în prezenta lege, se
constituie complete specializate.

CAPITOLUL II
ANALIZA INFRACȚIUNII DE LUARE DE MITĂ:

În prezentul capitol va fi analizată una dintre principalele infracțiuni de corupție
întâlnită în practica j udiciară. Astfel va fi studiată și analizată luarea de mită ca faptă penală așa
cum este prevăzută în actuala legislație penală, reliefându -se modalitățile concrete în care aceasta
poate fi reținută în sarcina unei persoane, precum și elementele materiale ce încadrează o
anumită conduită ca fiind infracțiunea pusă în discuție. De asemenea, se va acorda atenție
subiecților principali față de noile definiții ale funcționarului public și privat .

Secțiunea 1

2.1. Noțiune:
Luarea de mită este infracțiunea ce c onstă în fapta funcționarului public (așa cum este
prevăzut în art 175 alin 1, din Codul Penal ) care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul,
pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel
de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui
act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor
îndatoriri.19

19 Art 289, alin 1 Cod Penal

27
Astfel, în lumina noilor prevederi legisl ative, cerința ca fapta să fie comisă în legătură
cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în
îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri au
fost asimil ate și elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite. Drept
urmare nu se poate vorbi de o dezincriminare operată prin intrarea în vigoare a Noului Cod Penal
a acestei infracțiuni, faptele incriminate în conținutul art 256 Cod Pe n 1969 regăsindu -se în
conținutul constitutiv al prezentei infracțiuni analizate.
În privința funcționarilor publici este necesară definirea acestora pentru a se înțelege în
mod exact categoriile de subiecți activi ce pot face obiectul comiterii infracțiun ii de luare de
mită.
Funcționarul public20, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau
temporar, cu sau fără o remunerație:
a. Exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
pregorativelor legis lative, executive sau judecătorești;
b. Exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;
c. Exercită , singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al
aluti operat ecnomic sau al unei persoane juridice cu cap ital integral sau majoritar de
stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
În privința funcționarilor publici asimilați, noul Cod Penal face precizarea că luarea de
mită constituie infracțiune numai dacă aceasta este comisăă în legătură cu neîndeplinirea ,
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea
unui act contrar acestor îndatoriri.21
Funcționarul public22 este de asemenea asimilat , în înțelesul legii penale, ca fiind
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public.
Legislația în vigoare prevede și forme de variante agravante ale infracțiunii de luare de
mită și în acest sens este definită ca fiind fapta penală săvârșită de o persoană care exercită o
funcție de demnitate publică; care este judecător sau procuror, organ de cercetare penală sau are
atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor, sau la persoanele care, pe baza unui
acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre

20 Art 175, alin 1 Cod Penal
21 Art 289, alin 2 Cod Penal
22 Art 175, alin 2 Cod Penal

28
soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în
baza legii române ori în baza unei alte legi23.
Noul Cod Penal mai încadrează o variantă atenuantă a infracțiunii de luare de mită și
aceea cu raportare la prevederile art 308 NCP și se pedepsește fapta persoanelor care exercită ,
permanent ori temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei
persoane fizice dintre cele prevăzute în art 175 alin 2 Cod Penal ori în cadrul oricărei persoane
juridice. Aceast formă de luare de mită este denum ită în unele creații de specialitate ca fiind
„corupția în mediul privat”24

2.2. Obiectul Infracțiunii:

a. obiectul juridic special:
Este reprezentat de relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a raporturilor de
serviciu.
Această infracțiune nu are un obiect material
Banii, bunurile sau alte valori necuvenite primite constituie bunuri dobândite prin
săvârșirea infracțiunii (prin intermediul acestora se comite fapta tipică), care sunt supuse
confiscării speciale; astfel, aceste bunuri sau valori constituie obiectul mitei, și implicit al
măsurii de siguranță, iar nu un obiect materiale al infracțiunii.

2.3. Subiecții infracțiunii:

a. Subiectul activ:

Este autor al infracțiunii în forma de bază funcționarul public astfel cu este definit de art
175, alin 1 Cod Penal , respectiv persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o
remunerație:
a. Exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării
pregorativelor puterii legislative, executive sau judecătorești (spre exemplu ,
judecătorii, procurorii, membrii Guvernului, membrii CSM, senatorii, deputații etc);
b. Exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură
(spre exemplu , funcționarii publici propriu -ziși, polițiștii, jandarmii, func ționarii
publici din cadrul administrațiilor locale sau centrale, președinții de cosilii județene

23 Art 7 din Legea 78/2000
24 Drept Penal -Parte Specială -Ediția 3, Ed CH BECK, Mihail Udroiu

29
sau locale, președinții Curții de Conturi, medicii angajați într -o unitate spitalicească
din sistemul public de sănătate25 etc);
c. Exercită singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome
(de pildă Regia Autonomp pentru Activități Nucleare, Registrul Auto Român, Regia
Autonom „Monitorul Oficial”.)
d. Alt operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau
majoritar de stat, at ribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia
(de exemplu , directorul unei regii autonome, guvernatorul Băncii Națționale a
României; persoanele încadrate în unități bancare cu capital integral sau majoritar de
stat, dar nu și cele care își desfășoară activitatea într -o bancă cu capital integral privat
sau atât cu capital privat, cât și cu capital de stat dacă statul român este acționar
majoritar ).
Pot fi incluse în categoria funcționarilor publici, prevăzută în art 175, alin 1, lit c Co d
Penal, persoanele care exercită în cadru unei regii autonome înființate potrivit legii ori al altui
operator economic sau al nei persoane juridice cu capital integral ori majoritar de stat înființate
potrivit legii, de tipul companiilor naționale, al so cietăților naționale sau al societăților cu capital
integral ori majoritar de stat organizate potrivit Legii 31/1990, privind societățile comerciale,
atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia26.
De asemenea legislația în vigoare di stinge definiția funcționarului public de cea a
funcționarului administrativ, caraterizând -o pe prima ca fiind una autonomă.
Semnificația noțiunii de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de
funcționar din dreptul administrativ. Po trivit legii penale, noțiunile de funcționar public și de
funcționar au un înțeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită caracterului
relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și a faptului că
exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună
ocrotire prin mijloacele dreptului penal. În legea penală, funcționarul este definit exclusiv după
criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte , dacă își exercită activitatea în serviciul
unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut juridic. Excluderea
persoanelor care exercită profesii liberale din sfera de incidență a răspunderii penale în materia
infracțiunilor de servici u și de corupție nu constituie un criteriu obiectiv în funcție de care se
poate justifica intervenția legiuitorului. Determinante pentru includerea sau excluderea
persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, te meiul
juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în

25 Decizia nr 26/2014 a I.C.C.J
26 Decizia nr 26/2014 a I.C.C.J

30
cauză și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes
public. Unele dintre persoanele care exercită pr ofesii liberale sunt considerate ”funcționari
publici” în condițiile art 175, alin 2 Cod Penal, atunci când, deși funcționează în baza unei legi
speciale și nu sunt finanțate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public și sunt
supuse cont rolului sau supravegherii unei autorități publice27.
Din perspectiva tehnicii de reglementare a conținutului dispozițiilor art 175, alin 1, lit a, b
și c, din Noul Cod Penal rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de ierarhizare a aestor
dispoziții, ci de a da o definiție mai riguroasă noțiunii de funcționar public decât definiția dată de
art 147 Cod Penal 1969. Funcționarul public, astfel cum este definit în lumina noilor
reglementări, poate exercita atribuții și responsabilități pentru exercitarea pregorativelor puterii
legislative, executive sau judecătorești, fie atribuții cu privire la realizarea obiectului de activitate
al regiilor autonome, al altui operat economic sau al unei persoane juridice cu capital integral ori
majoritar de stat, fie poa te exercita o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice
natură. Scopul utilizării de către legiuitor a expresiei „ funcție publică de orice natură”, iar nu
„funcție publică” a fost acela de a evita existența unei suprapuneri între noțiune a de „funcție
publică” în sensul Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, și expresia utilizată în cuprinsul art 175, alin 1, teza a II a,
din Noul Cod Penal , pentru a delimita sfera p ersoanelor care au calitatea de funcționar public în
accepțiunea legii penale. Astfel, sintagma „funție publică de orice natură”, în sensul art 175, alin
1, lit b, din Noul Cod Penal, definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este
înțeleasă în dreptul adminsitrativ, iar noțiunea de „funcționar public” este mai cuprinzătoare
decât cea la care se referă art 2 din Legea 188/1999. Funcția publică reprezintă ansamblul
atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituți a publică, în temeiul legii, în
scopul realizării competențelor sale, iar „interesul public” este acel interes care implică
garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și
intereselor legitime ale cetă țenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele
internaținale la care România este parte. Așadar, conceptul de „funcție publică” se află în strânsă
corelație cu noțiunea de „interes public”, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de interes
general, în baza pregorativelor constituționale care fac să prevaleze interesul public de cel privat.
Or, funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesul public și ca atare, în
exercitarea funcției, are îndatorirea de a considera interesul public mai presus de interesul
personal.28

27 Deciz ia C.C.R. nr 2/15.02.2014
28 Î.C.C.J., completul de hotărâre preliminară, decizia nr 26/2014, www.scj.ro

31
Persoana asimilată funcționarului public potrivit art 175 alin 2 din Noul Cod Penal
(persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respctivului serviciu public, de pildă, notarii, executorii judecătorești, administratorii și
lichidatorii judiciari în procedura insolvenței, experții tehnici judiciari , interpreții și traducătorii
autorizați) pot fi subiecți activi nemijlocit ai infracțiunii dacă fapta este comisă în legătură cu
neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură
cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, prin urmare, funcționarul public asimilat nu ese
subiect activ nemijlocit al infracțiunii auntci când fapta se comite în varianta îndeplinirii sau
urgentării îndeplinirii unui act ce intră în atribuțiile sale de serviciu .
Noțiu nea de „serviciu public” desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul
interesului public, fie o subdiviziune a unei instituții din administrația internă împărțită pe secții,
servicii etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte ac ele entități care, prin activitatea
pe care o desfășoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor
societății. Pe de altă parte, medicul care își desfășoară activitatea în baza unui contract de muncă
într-o unitate spitalicească di n sistemul public de sănătate, nu poate fi încadrat în sfera
funcționarilor publici asimilați, potrivit dispozițiilor art 175, alin 2, Cod Penal, care restrâng
această categorie doar la persoanele ce exercită un serviciu de interes public, fiind învestite de
autoritățile publice sau supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public. Potrivit art 175, alin 2 Cod Penal, nu este suficient ca persoana să
exercite un serviciu public, ci trebuie să fie și înves tită sau controlată, după caz, supravegheată,
de autoritățile publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În plus, învestirea,
controlul sau supravegherea din partea autorităților publice vizează exclusiv exercitarea de către
funcțion ar a serviciului public, iar nu dreptul de practicare a profesiei în domeniul de competență
necesar îndeplinirii serviciului public respectiv. Mai mult, rezultă că între autoritatea publică și
persoana care exercită serviciul de interes public nu există ra porturi de serviciu, stabilite în baza
unui contract individual de muncă, pentru că, în acest din urmă caz, respectiva persoana ar fi
avut obligația să presteze munca sub autoritatea angajatorului, urmând a fi încadrată fie în
categoria funcționarilor publ ici prevăzuți de art 175, alin 1, Cod Penal – dacă angajatorul este o
persoană de drept public, fie în cea reglementată de art 308, alin 1, Cod Penal – dacă angajatorul
este o persoană de drept privat. Dispozițiile art 175, alin 2 Cod Penal privesc persoane care nu își
exercită atribuțiile în cadrul unui sistem public, ci persoane care exercită un serviciu de interes

32
public, pe baza învestirii de către autoritățile publice sau sub controlul ori supravegherea
acestora, fără a fi angajate la unitățile de stat a le unui sistem public.29
În privința funcționarilor publici asimilați, în sensul dezlegării instanței supreme,
conform Deciziei nr 26/2014, s -a reținut în doctrina judiciară faptul că este necesară întrunirea
unor condiții astfel:
– Autoritatea publică de înv estire, control sau supraveghere a îndeplinirii serviciului
de interes public să facă parte dintre cele prevăzute în mod expres în Titlul III, precum și la art
140 și 142 din Constituția României, republicată (art 240 LPANCP);
– Învestirea, controlul sau sup ravegherea să vizeze exclusiv exercitarea
respectivului serviciu public, iar nu dreptul de practicare a profesiei în domeniul de competență
cerut pentru îndeplinirea respectivului serviciu public;
– Între autoritatea publică și persoana abilitată să îndeplin ească serviciul public să
nu existe raporturi de serviciu, stabilite în baza unui contract individual sau colectiv de muncă; în
prezența acestor raporturi, persoana va fi încadrată fie în categoria funcționarilor publici
prevăzuți de art 175, alin 1 Cod Pe nal, fie în categoria funcționarilor privați, prevăzuți de art 06
Cod Penal.
Așa cum instanța supremă a concluzionat, expertul tehnic judiciar este funcționar public
în conformitate cu prevederile art 175, alin 2, Noul Cod Penal.30
Conform art 293 Cod Penal , pot fi subiecți activi nemijlociți ai infracțiunii de luare de
mită persoanele care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu
privire la un litigiu ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă
procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza une alte legi; reglementarea
distinctă a acestei categorii de subiecți activi se justifică prin faptul că aceștia nu pot fi calificați
în sensul legii penale drept funcționari publici sau funcționari publici asimilați și nici ca
funcționari privați.
Deopotrivă, potrivit art 294 Cod Penal, pot fi subiecți activi nemijlociți ai infracțiunii de
luare de mită (dacă, prin tratatele internaționale la care România este parte, nu se dispune alt fel):
– Funcționarii sau persoanele care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
muncă ori alte persoane care exercită atribuții similar în cadrul unei organizații publice
internaționale la care România este parte;
– Membrii adunărilor parlamentare ale organizațiilor internaționale la care România
este parte;

29 I.C.C.J, completul de hotărâre preliminară, decizia nr 26/2014, www.scj.ro
30 I.C.C.J, completul de hotărâre preliminară, decizia nr 20/2014, www.scj.r o

33
– Funcționarii sau persoanele care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de
munc ori alte persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Uniunii Europene;
– Persoanele care exercit ă funcții juridice în cadrul instanțelor internaționale a căror
competență este acceptată de România, precum și funcționarii de la grefele acestor instanțe;
– Funcționarii unui stat străin;
– Membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat str ăin;
– Jurații din cadrul unor instanțe străine;
Calitatea de funcționar public trebuie să existe la momentul săvârșirii faptei tipice.
Potrivit art 1 din Legea 78/2000, sunt de asemenea subiecți activi nemijlociți ai
infracțiunii de luare de mită persoanele care:
– Exercită o funcție publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul
autorității publice sau instituțiilor publice;
– Îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcție sau o însărcinare, în
măsura în care participă la luar ea deciziilor sau le pot influența, în cadrul serviciilor publice,
regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale, societăților naționale, unităților
cooperatiste sau al altor agenți economici;
– Exercită atribuții de control, potrivit leg ii;
– Acordă asistență sp ecializată unităților autorităților publice/instituțiilor publice
sau serviciilor publice, regiilor autonome, societăților comerciale, companiilor naționale,
societăților naționale, unităților cooperatiste sau al altor agenți economi ci;
– Indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistență
specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influența, cu privire la
operațiuni care antrenează circulația de capital, operațiuni de bancă, schimb valutar sau de credit,
operațiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutua ori privitor la conturile
bancare și cele asimilate acestora, tranzacții comerciale interne și internaționale;
– Dețin o funcție de conducere într -un partid sau o form ațiune politică, într -un
sindicat, într -o organizația patronală sau într -o asociație fără scop lucrativ sau fundație;
– Alte persoane fiice decât cele prevăzute mai sus, în condițiile prevăzute de lege.
În ipotza variantei atenuante a infracțiunii de luare d e mită pot fi subiecți activi
nemijlociți „funcționarii privați”, adică persoanele care exercită permanent ori temporar, cu sau
fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute la art 175, alin 2, di n Codul Penal, de pildă, angajații din cadrul birourilor de executări
judecătorești sau notariale ori în cadrul oricărei persoane juridice, de pildă, directorul unei
societăți comerciale sau medicul angajat într -un spital privat.

34
La varianta agravantă pot fi subiecți activi nemijlociți persoanele care exercită o funcție
de demnitate publică, judecătorii sau procurorii, persoanele care au calitate de organ de cercetare
penală sau organe cu atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor sau pers oanele
care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu
ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală
se desfășoară în baza legii române ori în baza un ei alte legi (art 7 din Legea 78/2000);
Nu poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită angajatul care primește foloase
materiale pentru a nu -și îndeplini obligația materială de a asigura paza împotriva sustragerilor de
la locul de muncă, prevăz ut în contractul de muncă prin care fusese angajat în funcția de
electrician.31
Expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat să efectueze expertiz
în cauze judiciare și retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize, poate f i subiect activ
al infracțiunii de luare de mită.32
La data la care funcționarul public pretinde, primește, acceptă promisiuni de bani sau alte
foloase necuvenite, trebuie să aibă competența de a îndeplini, de a nu îndeplini, a întârzia sau
accelera îdeplin irea actului pentru care este mituit.
Participația penală pentru comiterea infracțiunii de luare de mită este posibilă în toate
formele.
Coautoratul se reține în ipoteza în care toți participanții au calitatea de funcționari publici
sau celelalte calități anterior menționate.
Complicitatea sau instigarea, indiferent de calitatea participanților, se reține indiferent de
calitatea perosoanelor, mai puțin a persoanei mituite.
Persoana care dă mită nu are calitatea de instigator sau complice la infracțiune de luare
de mită, ci va răspunde penale ca autor al infracțiunii de dare de mită;
Tot astfel, subiectul activ nemijlocit al infracțiunii de luare de mită nu are calitatea de
complice sau instigator al infracțiunii de luare de mită.
Persoana pe care autorul in fracțiunii de luare de mită o stabilește să fie intermediar între
el și viitorul mituitor va avea calitatea de complice la luarea de mită, iar dacă inițiativa luării
mitei a aparținut intermediarului, acesta va fi instigator la luare de mită.
Se va reține participația penală la varianta agravată prevăzută de art 7 din Legea 78/2000
chiar dacă complicele sau instigatorul nu au calitatea prevăzut de legea specială în condițiile în
care participantul a cunoscut că actele de instigare sau complicitate sunt comi se față de subiectul
activ nemijlocit calificat.

31 C.S.J, secția penală, decizia nr 1266/1998, www.legalis.ro
32 C.S.J., secția penală, decizia nr 1785/2003, www.legalis.ro

35
Având în vedere noua definiție a funcționarului public prevăzută de art 175 din Noul Cod
Penal, nu este exclusă ipoteza în care administratorul judiciar în cadrul unei proceduri de
insolvență (funcționar pub lic asimilat) este o persoană juridică , dacă fapta de luare de mită este
comisă în realizarea obiectului său de activitate, în interesul ori în numele persoanei juridice.
Persoana juridică poate avea calitatea de complice sau instigator la infracțiunea de luare de mită.

b. Subiectul pasiv:

Autoritatea publică, instituția publică, instituția sau persoana juridică de interes public ori
privat în cadrul căreia făptuitorul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, este, de asemenea,
subiect pasiv și au toritatea publică a statuluin străin, instanța internațională sau organizația
internațională în care subiectul activ își exercită serviciul etc.

2.4 Latura obiectivă:

a) Elementul material:

Constă în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase materi ale necuvenite de către
funcționarul public ori acceptarea promisiunii unor astfel de foloase.
În continuare vom analiza fiecare acțiune incriminatoare, astfel:
– Pretinderea presupune solicitarea explicită de către funcționarul public, direct
sau indirect (inclusiv prin diferite modalități codificate de exprimare), pentru sine sau pentru
altul, a unor bani sau a altor foloase necuvenite, nu este necesar ca solicitarea să fie satisfăcută;
– Primirea presupune remiterea directă sau indirectă, pentru sine sau pe ntru altul,
de bani sau alte foloase necuvenite din inițiativa mituitorului. Remiterea se poate realiza în orice
modalitate, fie prin tradițiunea banilor sau a valorilor sau prin virament bancar, fie disimulat prin
încheierea unor contracte (de pildă, de v ânzare ori consultanță). În cazul în care anterior primirii,
făptuitorul acceptase promisiunea de primire a unor astfel de bunuri, fapta se consumă la
momentul acceptării. Infracțiunea își păstrează unitatea naturală și în ipoteza în care primirea
banilor sau a valorilor nu are loc uno ictu, ci în rate, neputându -se reține în acest caz din urmă
existența unității legale a infracțiunii continuate.
– Acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite presupune acordul
expres sau tacit (dar neîndoielnic ) al făptuitorului referito la ofertă de mită făcută de mituitor, se
poate realiza atât direct, cât și indirect, pentru sine sau pentru altul;

36
Noul Cod Penal nu a mai prevăzut drept variantă alternativă a elementului material al
infracțiunii nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase ne cuvenite ce implică atitudinea
făptuitorului care nu are o reacție fermă expresă în fața unei oferte de mituire. Această
modalitate de comitere a infracțiunii prevăzută în Codul Penal 1969 a fost prin urmare
dezincriminată în lumina noilor prevederi, în ms ura în care nu se reține o acceptare tacită și
neîndoielnică a promisiunii.
În ipoteza în care mita nu ajunge direct la autorul infracțiunii de la mituitor, ci prin
mijlocirea unui intermediar, acesta va avea calitatea de complice la infracțiunea de dare d e mită
dacă scopul urmărit a fost acela de a îl ajuta pe mituitor, respectiv de complice la infracțiunea de
luare de mită dacă scopul urmărit a fost acela de a îl ajuta pe cel mituit; nu este exclus ca în
sarcina intermediarului să se rețină instigarea la dare de mită (faptă care absoarbe complicitatea),
respectiv instigarea la luare de mită (care de asemenea absoarbe complicitatea) dacă acesta a
determinat pe mituit sau pe mituitor să comită infracțiunea, iar apoi a ajutat la realizarea faptei
tipice.
Ceri nțe Esențiale:

a. Fapta trebuie să aibă ca obiect bani sau alte foloase patrimoniale sau
nepatrimoniale care nu sunt cuvenite în mod legal făptuitorului, pretinse, primite sau
acceptate pentru sine sau pentru altul;

– Pot face obiectul luării de mită bani (le i sau valută, primiți în numerar, ori prin
virament bancar, inclusiv atunci când sunt remiși sub forma unui împrumut simulat
sau al unor contracte simulate de prestări servicii), bunuri corporale sau incorporale,
alte foloase patrimoniale ( de exemplu, aco rdarea folosinței gratuite a unei bărci) sau
nepatrimoniale (de exemplu, asigurarea prezenței unui înalt demnitar la o recepție
etc);
– Foloasele patrimoniale sau nepatrimoniale trebuie să nu fie cuvenite în mod legal,
dacă foloasele sunt pretinse, dar nu cu titlu de folos necuvenit, ci cu orice altă
destinație, se va reține comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, iar nu pe cea de
luare de mită ;
– În ipoteza în care obiectul mitei îl constituie favoruri sexuale nu se va reține
comiterea infracțiunii de luar e de mită, ci pe cea de folosire abuzivă a funcției în scop
sexuale (art 299, alin 1 NCP);

37
b. Pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase
necuvenite trebuie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori
întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu
îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri;

– Potrivit art 289 Cod Penal, fapta comisă de un funcționar public asimilat prevăzut în
art 175, alin 2 Cod Penal, este tipică numai când este comisă în legătură cu
neândeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau
în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, prin art 289, alin 2 Cod
Penal, legiuitorul a dorit să tranșeze o problemă dezbătută în doctrină, în sensul că
notarul public, executorul judecătoresc sau alte persoane care executăă o funcție de
interes public, pentru care este necesară o abilitate specială a autorităților publice, pot
fi subiecți activi a i infracțiunii de luare de mită. Din interpretarea per a contrario a
aceluiași alineat deducem că, pentru funcționari publici asimilați prevăzuți în art 175,
alin 2 Cod Penal, nu este tipică fapta constând în pretinderea, primirea sau acceptarea
de promisi uni de bani sau alte foloase când este săvârșită în legătură cu îndeplinirea
sau urgentarea îndeplinirii unui act ce întră în îndatoririle sale de serviciu. Rațiunea
acestei excluderi rezidă în faptul că aceste persoane pot solicita în mod legal sume de
bani pentru îndeplinirea serviciului public pe care îl prestează sau pentru urgentarea
efectuării unui act (spre exemplu, onorariul executorului judecătoresc pentru
efectuarea executării silite);

c. Pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase
necuvenite poate fi săvârșită înainte, concomitent sau ulterior îndeplinirii, neîndeplinirii,
accelerării sau întârzierii actului ce intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului, respectiv
îndeplinirii actului contrar acestor îndatoriri ;

– Având în vedere noua definiție a infracțiunii se va reține luarea de mită și în ipoteza
în care fapta este săvârșită după îndeplinirea actului, indiferent dacă înțelegerea
referitoare la primirea banilor sau foloaselor necuvenite a avut loc înaintea
îndeplinirii actului ori concomitent sau ulterior acestui moment;
– Potrivit Noului Cod Penal, constituie infracțiunea de luare de mită și fapta subiectului
activ nemijlocit care acceptă promisiuni ori care pretinde bani sau alte foloase
necuvenite după îndepli nirea actului licit în virtutea funcției sale și la care era obligat
în temeiul acesteia, întrucât variantele alternative ale infracțiunii se comit nu în

38
scopul, ci în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea
îndeplinirii unui a ct contrar acestor îndatoriri;

d. Actul licit sau ilicit în legătură cu a cărui îndeplinire, neîndeplinire, accelerare
ori întârziere se pretinde, primește sau se acceptă suma de bani sau alte foloase necuvenite
trebuie să intre în cadrul atribuțiunilor de s erviciu ale funcționarului;

– Neîndeplinirea acestei cerințe poate conduce la reținerea săvârșirii infracțiunii de
înșelăciune;
– În cazul în care actul a cărei îndeplinire, neândeplinire, accelerare ori întârziere
funcționarul este mituit presupune săvârșire a unei infracțiuni ( de pildă, fals material
în înscrisuri oficiale, fals intelectual) , aceasta va fi reținută în concurs cu infracțiunea
de luare de mită, deopotrivă, luarea de mită poate fi reținută în concurs real cu traficul
de influență sau cu favoriz area făptuitorului;
– Potrivit deciziei nr 19/HP/2015, fapta medicului angajat cu contract de muncă într -o
unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcționar
public, în accepțiunea dispozițiilor art 175, alin 1, din Codul Penal, de a primi plăți
suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art 34, alin 2, din Legea
drepturilor pacientului nr 46/2003, constituie infracțiunea de luare de mită, neputând
fi asimilată cauzei justificative prevăzute de art 21, alin 1, teza I din Codul Penal,
întrucât nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege;

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite (remise efectiv) sunt supuse confiscării, iar
dacă acestea nu se găsesc, se va dispune confiscarea prin echivalent.
Art 289, alin 3 din Noul Cod Penal nu limitează sfera persoanelor de la care se poate
dispune confiscarea doar la persoana condamantului, având în vedere posibilitatea dispunerii și a
confiscării extinse, deopotrivă, nu este limitată măsura confiscării doa r la ehivalentul în bani a
foloaselor primite, orice bun susceptibil a fi evaluat putând fi supus confiscării.
În cazul participației penale, de la fiecare participant se va confisca prin echivalent
valoarea bunurilor de care a profitat efectiv prin săvârș irea infracțiunii.
Nu sunt supuse confiscării bunurile, valorile sau orice alte bunuri necuvenite pretinse ori
cele care fac obiectul promisiunii acceptate, dacă nu au fost remise efectiv.
De asemenea, nu pot fi confiscați banii, valorile sau orice alte bu nuri date, dacă acestea
au fost date mituitorului constrâns (care beneficiază de cauza de neimputabilitate specială
prevăzută de art 290, alin 2 NCP sau de mituitorul care bneficiază de cauza de nepedepsire

39
specială prevăzută de art 290, alin 3 NCP care se referă la denunțarea faptei inainte de sesizareaa
organelor de urmărire penală), dacă au fost date după efectuarea denunțului, în ambele cazuri
banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le -a dat.
Tot astfel, nu pot fi confiscate su mele de bani puse la dispoziția mituitorului pentru
realizarea flagrantului la infracțiunea de luare de mită, acestea restituindu -se organelor de
urmărire penală.
Dacă banii, valorile sau orice alte bunuri au fost date de mituitor înainte de realizarea
denunțului, chiar dacă acesta beneficiază de cauza specială de nepedepsire, aceste bunuri vor fi
supuse confiscării.
În cazul în care infracțiunea de luare de mită a fost comisă după data de 22.04.2012, pot
fi supuse confiscării extinse bunurile sau foloasele dobândite după intrarea în vigoare a Legii
63/2012 chiar dacă acestea se află în proprietatea membrilor familiei condamnatului sau unei
persoane juridice asupra căreia condamnatul deține controlul.

b). Urmarea imediată:
Este dată de starea de pericol pe ntr buna desfășurare a raporturilor de serviciu în cadrul
unităților prevăzute de art 176 Cod Penal, a persoanelor juridice de drept privat, a autorităților
publice ale statului străin, a unei instanțe internaționale sau organizații internaționale

c). Le gătura de cauzalitate:

Aceasta rezultă din materialitatea faptei.

2.5 Latura subiectivă:

Pentru infracțiunea de luare de mită așa cum este prevăzută în Noul Cod Penal se va
reține ca element al vinovăției intenția directă.
Astfel, nu interesează sub aspectul existenței infracțiunii mobilul cu care a fost săvârșită
fapta, acesta poate fi avut în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.

Existența dubiului cu privire la pretinderea de bani, respectiv la titlul ilicit cu care
inculpatul ar fi p rimit aceste sume de la anumite persoane, impune adoptarea unei soluții de
achitare a inculpatului.33

33 ICCJ, secția penală, decizia nr 10/2007

40

2.6 Variant a agravantă:

Este mai gravă fapta de luare de mită comisă de o persoană care exercită o funcție de
demintate publică ori care este judecă tor sau procuror, organ de cercetare penală sau are atribuții
de constatare ori de sancționare a contravențiilor, sau de persoanele care, pe baza unui acord de
arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluț ionare
de către părțile la acest acord, indiferent dacă proocedura arbitrală se desfășoară în baza legii
române ori în baza unei alte legi (art 7 din Legea 78/2000).

2.7 Varianta atenuantă:

Potrivit art 308 NCP raportat la art 289 NCP, constituie varia ntă atenuantă a infracțiunii
de luare de mită săvârșirea faptei de către persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu
sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele
prevăzute la art 275, alin 2 N CP (persoana fizică care exercită un serviciu de interes public
pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în cadrul
oricăre i persoane juridice.

2.8 Formele infracțiunii:

Actele premergătoare și tentativa nu sunt posibile, infracțiunea fiind de executare
promptă, activitățle ce ar putea fi considerate acte premergătoare sau care ar intra în conținutul
tentativi sunt incrimi nate ca acte de executare de sine stătătoare ale infracțiunii de luare de mită.
Infracțiunea se consumă în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani
sau alte foloase necuvenite în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgetarea or i întârzieea
îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act
contrar acestor îndatoriri.
În situația în care făptuitorul realizează mai multe dintre variantele alternative ale
elementului material al inf racțiunii, se va reține o singură infracțiune de luare de mită, iar nu
concursul de infracțiuni ori forma continuată a acesteia, în acest caz, fapta se consumă în
momentul realizării primei activități infracționale.

41
Dacă făptuitorul pretinde sau primește sume de bani de la mai multe persoane, fără a
exista o legătură între acestea, pentru realizarea aceluiași act ce intră în atribuțiile sale, se va
reține concursul de infracțiuni, nu o infracțiune continuată.
Infracțiunea poate fi comisă în formă continua tă, caz în care se epuizează la data
comiterii ultimului act de executare.

2.9 Pedeapsa:

Pentru forma tip prevăzută de art 289, alin 1 NCP este închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ri de a xer ita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
Pentru varianta agravantă prevăzută de art 7 din Legea 78/2000 este închisoare de la 4 la
13 ani și 4 luni și interzicera dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau
activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.
Pentru varianta atenuantă prevăzută de art 308 NCP raportat la art 289 NCP este
închisoare de la 2 la 6 ani și 8 luni și interzicera dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a
exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

2. 10 Decizii de speță și practică judiciară în cazul săvârșirii infracțiunii de luare de mită:

Pentru susținerea acuzației de luare de mită trebuie dovedite, din punct de vedere
obiectiv: a) condui ta proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de
bani sau alte foloase care nu i se cuvin, primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin,
acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o
asemenea promisiune (de exemplu, acceptarea de lucrări în interes propriu de la firma care
beneficia de contracte de prestări servicii la instituția la care lucra un inculpat); b) conduita
proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori
întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar
acestor îndatoriri (de exemplu, omisiunea exercitării unui control, aflat în îndatoririle celor care
au bne ficiat de lucrări personale din partea firmei care lucra pentru instituția la care era angajați,
cu privire la realitatea lucrărilor efectuate de această firmă și la cuantumul sumelor acceptate la
plată), c) legătura dintre banii sau foloase necuvenite și actul de serviciu. Banii sau produsele
trebuie să fie pretinse, primite etc cu titlul de contra -echivalent al conduitei pe care făptuitorul se
angajează să o aibă și anumepentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a
unui act de serv iciu. Dacă legătura lipsește, fapta nu are caracter pernal. Dacă însă scopul urmărit

42
se realizează și acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el
însuși o infracțiune, cum ar fi falsul în înscrisuri, infracțiunea de luare de mită intră în concurs cu
acea infracțiune.34

În ceea ce privește situația de fapt, inculpatul a arătat în esență că, în perioada februarie
2015 a pretins în mod repetat de la martorul denunțător T.F., foloase necuvenite pentru sine și
pentru proc urorul de caz pentru a asigura o soluție favorabilă martorului denunțător prin modul
de realizare a anchetei și prin influențarea procurorului care supraveghea urmărirea penală în
acel dosar. De asemenea, inculpatul a mai recunscut că în data de 3 martie 2 015, a primit de la
martorul -denunțător foloase necuvenite în valoare de 1.000 euro constând în două cutii de
trabucuri marca „COHIBA” și o bricetă marca „DUPONT” pentru a obține o soluție favorabilă
din partea procurorului de caz, stabilind ca în ceea ce privește „răsplata sa” urmează să o
stabilească ulterior. Inculpatul a mai recunoscut de asemenea, că în perioada aprilie -iulie 2014, a
primit de la martorul -denunțător D.R.E. contrvaloarea unui sejur la Mamaia pentru a asigura o
soluție favorabilă martoru lui-denunțător prin modul de realizare a anchetei și prin influențarea
procurorului care supraveghea urmărirea penală în dosar. Cu privire la delimitarea infracțiunii de
luare de mită de infracțiunea de trafic de influență, este de observat că, dacă la inf racțiunea de
luare de mită înțelegerea dintre funcționar și persoană, dacă înțelegerea există, are ca obiect
efectuarea, neefectuarea sau întârzierea efectuării de către funcționar, a unui act referitor la
îndatoririle sale de serviciu, ori efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, la infracțiunea de
trafic de influență înțelegerea care de această dată nu se mai perfectează cu funcționarul, are ca
obiect intervenția subiectului activ, o altă persoană, pe lângă funcționar pentru a îl determina să
facă ori să nu facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu. Cât privește rezultatul celor două
infracțiuni, deși ambele aduc atingere aceluiași obiect juridic, ele se deosebesc prin faptul că
lezarea prestigiului organelor de stat sau publice se realiz ează în mod direct în cazul luării de
mită și în mo indirect în cazul traficului de influență, deoarece în acest ult caz fapta creează
impresia că un funcționar poate fi influențat în legătură cu atribuțiile sale de serviciu, pe când în
primul, fapta arată că un funcționar este corupt. Cu privire la latura subiectivă a celor două
infracțiuni, dacă la infracțiunea de trafic de influență subiectul își dă seama că discreditează un
funcționar, lăsând impresia nefavorabilă că acesta este influențabil sau corupti bil, în cazul
infracțiunii de luare de mită, subiectul își dă seama că discreditarea funcției pe care o
îndeplinește se datorează propriei sale corupții. În ceea ce privește cererile de schimbare a
încadrării juridice solicitate prin apelul inculpatului, C urtea constată că inculpatul a promis

34 ICCJ, secția penală, decizia 3113/2014, www.scj.ro

43
denunțătorilor atât efectuarea unor activități pe care le implică propria funcție, cât și influențarea
procurorului de caz. Atunci când traficantul este un funcționar sau alt salariat ce face parte din
organizația publ ică în a cărei competență intra efectuarea actului funcțional, în acest caz acte de
urmărire penală, vizat prin comiterea faptei, iar funcționarul trafica propriile lui atribuții de
serviciu, obligându -se să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să întârz ie îndeplinirea unui act
referitor la îndatoririle sale de serviciu, ori să facă un act contrar acestor îndatoriri în schimbul
acestor foloase necuvenite, el comite infracțiunea de luare de mită. Dacă însă, funcționarul nu se
limitează la această activitat e, ci se și preva lează de influența pe care i -o conferă funcția sau
relația personală, indiferent dacă influența este reală sau presupusă, pe lângă alt funcționa, în
acest caz procuror, pentru ca acesta din urmă să facă sau să nu facă, în favoarea unui ter ț, un act
privitor la atribuțiile de serviciu, el comite și infracțiunea de trafic de influență.35

Inculpatul N.V. a propus inculpaților N.C. și V.R. paznici la complexul de proci al unei
societăți comerciale, să -i permită să sustragă porci din complex, urmând ca din beneficiul
rezultat din vânzarea acestora o parte să le revină lor. Propunerea fiind acceptată, în trei nopți din
luna decembrie 1997, toți inculpații, acționând împreună, au sustras 42 de porci mari și mici,
care au fost încărcați în autotur ismul lui N.V., iar după valorificarea acestora, banii rezultați din
vânzare, respectiv 23.184.300 lei au fost împărțiți între inculpați. Fapta inculpaților N.C. și R.V.
de a fi acceptat promisiunea unor sume de bani ce nu li se cuveneau și apoi de a fi pr imit sumele
promise, cu scopul de a nu -și îndeplini îndatoririle de serviiu, în sensul de a -i îngădui lui N.V. să
sustragă bunuri a căror pază erau obligați să o asigure, constituie infracțiunea de luare de mită,
iar fapta inculpatului N.V. de a fi promis și apoi de a fi dat primilor doi inculpați sumele de bani,
în scopul mai sus arătat , consituie infracțiunea de dare de mită, atât infracțiunea de luare de mită,
cât și infracțiunea de dare de mită aflându -se în concurs cu infracțiunea de furt calificat, să vârșită
în comun de către toți inculpații. Împrejurarea că foloasele necuvenite promise de N.V. și
acceptate de N.C. și R.V. coincid cu sumele rezultate din valorificarea bunurilor furate ca urmare
a neîndeplinirii obligațiilor de serviciu de către inculpa ții mituiți, nu exclude existența
infracțiunilor de luare și dare de mită.36

Persoana cu atribuții privind conducerea și controlul unei activități, când primește foloase
necuvenite pentru îndeplinirea nemijlocită a acestora, este subiect activ al infracți unii de luare de
mită. Prin acte privitoare la îndatoririle de serviciu ale funcționarului se înțeleg și actele care, în

35 CA București, secția a II a penal, decizia penală nr 819/A/2015, wwwrolii.ro
36 C.A. București, secția I penală, decizia 333/1998, în C.P.J.P., p 185

44
mod obișnuit, sunt de atribuția directă a altui funcțioar, dar pe care persoana în funcție de
conducere, cum este primarul, le poate ef ectua nemijlocit.37

Expertul contabil nu poate fi acuzat de infracțiunea de luare de mită, dacă pe parcursul
efectuării unei expertize contabile în faza de cercetare penală a primit diferite sume de bani
pentru care a eliberat chitanțe și facturi fiscale, suma reprezentând contravaloare expertizei
contabile în cauză, în condițiile în care nu există și alte elemente circumstanțiale, cum ar fi
promisiunea întocmirii unei expertize contabile favorabile sau pretinderea unei alte sume de bani
decât cea fixată.38
Faptele inculpatului, medic primar, șef secție în cadrul spitalului de obstetrică și
ginecologie, de a fi primit de la mai multe persoane bani și bunuri pentru a acorda o îngrijire
deosebită unor copii născuți prematur, constituie infracțiune de luare de mită.39

Pretinderea unor foloase de către funcționar anterior îndeplinirii actului privitor la
îndatoririle sale de serviciu pentru care foloasele au fost pretinse și primirea ulterioară a acestora
constituie infracțiunea de luare de mită.40

Fapta de a pretinde și a primi bani, inducând în eroare persoana vătămată cu privire la
împrejurarea că actul pentru a cărui neîndeplinire făptuitorul a pretins și primit banii privește
îndatoririle sale de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni i de înșelăciune, iar
nu pe cele ale infracțiunii de luare de mită41

Pretinderea sau primirea de foloase de către un funcționar, pentru a îndeplini un act în
privința căruia are atribuții de serviciu, chiar limitate, pentru realizarea actului final, const ituie
infracțiunea de luare de mită42

Condiția prevăzută de lege ca fapta funcționarului să fie săvârșită în legătură cu
îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, este realizată și în situația în care
îndeplinirea actului cade în at ribuțiile altui funcționar, dar făptuitorul, prin modul în care își

37 C.S.J., secția penală, decizia nr 605/1995, www.legalis.ro
38 I.C.C.J., secția penală, decizia nr 6839/2014, www.legalis.ro
39 C.S.J., secția penală, decizia nr 983/1996, www.legalis.ro
40 C.S.J., secția penală, decizia nr 2443/2000, www.legalis.ro
41 I.C.C.J., secția penală, decizia nr 3622/2004, www.legalis.ro
42 C.S.J. secția penală, decizia nr 391/1999, www.legalis.ro

45
realizează propriile sarcini de serviciu, poate influența îndeplinirea actului de către funcționarul
competent.43

Infracțiunea de luare de mită subzistă în cazul când faptele prevăzute de textul de lege se
săvârșesc în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului și în
situația când actul nu constituie decât componenta unei activități finale, la care participă și
funcționari având alte atribuții lega te de aceasta. Din adresa Direcției de Muncă și Asistență
Socială a Județului Dolj și fișa postului rezultă că inculpatul, în calitate de delegat la Oficiul de
Pensii și Asigurări Sociale pentru Agricultori, a avut, între alte atribuții de serviciu și pe a celea
de a reanaliza documentele care au stat la baza determinării timpului util la pensie și a stabili
timpul util de pensie pentru persoanele care au lucrat în fostele CAP. Din declarațiile date în fața
instanței de martorii F.G. și M.P., secretaru primă riei, și respectiv, inspectorul de specialitate
D.P.M.O.S. Dolj, rezultă că fișa cuprinzând calculul timpului util de muncă reprezintă actul
principal pentru constituirea dosarului de pensionare, iar acest act era întocmit de inculpat. De
aceea, în percepț ia persoanelor solicitante, acordarea dreptului la pensie și calcularea anilor de
serviciu rezultați din timpul util de muncă constituiau noțiuni achivalente, situație ce explică
lipsa vreunei distincții în declarațiile date în fața instanței. Dar, chiar d acă sfera celor două
noțiuni nu se acoperă întocmai , săvârșește infracțiunea de luare de mită și funcționarul care
pretinde ori nu refuză banii sau alte foloase necuvenite pentru efectuare unui act ce constituie o
parte dintr -un act final, dacă acea parte privește îndatoririle sale de serviciu și are un rol în
realizarea actului final, în speță stabilirea pensiei ce constituie obiectului dosarului de pensie.
Față de cele de mai sus, având în vedere că pentru calcularea timpului util de muncă inculaptul a
pretins și a primit bani, că a refuzat să efectueze lucrarea pentru cei care nu plăteau, se constată
elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită sunt întrunite.44

Distincția între infracțiunea de luare de mită și infracțiunea de șantaj constă în faptul că,
în cazul celei dintâi, primirea unor sume de bani sau a altor foloase are loc în scopul îndeplinirii,
neîndeplinirii ori al întârzierii de a îndeplini un act de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar îndatoririlor de serviciu, iar î n cazul celei de -a doua primirea folosului injust se
realizează prin simpla constrângere a persoanei vătămate, nelegată de îndeplinirea atribuțiunilor
de serviciu ale inculpatului. În cauză, inculpatul, șef de tură la o secție de cale ferată uzinală, a
determinat -o e victimă, un subaltern al său, să -i plătească o sumă de bani, amenințănd -o că altfel
va îndeplini unele acte ce intrau în sfera atribuțiilor de serviciu care vor putea avea efect

43 I.C.C.J., secția penală , decizia nr 3334/2004, www.legalis.ro
44 C.S.J., secția penală, decizia nr 1923/1995, www.legalis.ro

46
îndepărtarea victimei din postul său. Această faptă constituie inf racțiunea de luare de mită, nu
cea de șantaj.45

Fapta de a pretinde și a primi un folos necuvenit, de către un funcționar, după
îndeplinirea, în parte, a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizare, constituie
infracțiunea de luare de mită. Ca atare, aprobarea de către funcționarul competent a unei cereri,
dar refuzul de a comunica petiționarului soluția înainte de a i se da o sumă de bani, înseamnp a
condiționa îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu de un folos material .46

Faptele persoanei, care are calitatea de procuror -șef al secției de urmărire penală în cadrul
parchetului de pe lângă tribunal, de a primi, la două date diferite, în realizarea aceleiași rezoluții
infracționale, două sume de bani pentru a înlocui cu pr oduse de serie, la două intervale diferite,
armele originale care constituiau corpuri delicte într -un dosar penal privind infracțiunea de
nerespectare a regimului armelor și munițiilor pe care le -a instrumentat și pentru a restitui
persoanei inculpate și t rimise în judecată în acest dosar armele originale, care prezentau o
valoare pentru persoana inculpată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare
a infractorului în formă continuată, sub forma favorizării reale, ambele aflate în conc urs de
infracțiuni.47

Fapta persoanei, având calitatea de ofițer de poliție judiciară, de a primi o sumă de bani
de la administratorul unei societăți comerciale, pentru a propune o soluție de nîncepere a
urmăririi penale într -un dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de urmărire penală ,
precum și fapta aceleiași persoane de a primi o altă sumă de bani, după un interval de trei ani, de
la același administrator, în scopul de a propune o soluție de neîncepere a urmăririi penale într -un
alt dosar penal în care a fost delegată să desfășoare acte de cercetare penală întrunesc elementele
constitutive a două infracțiuni de luare de mită, aflate în concurs real de infracțiuni.48
Prin sentința penală nr.224/29.04.2016 pronunțată de Tribunalul Galați, s -a schimbat
încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului I.M. prin rechizitoriu din 27 de
infracțiuni de luare de mită prevăzute fiecare de art. 289 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 2
C.pen. într -o singură infracțiune de luare d e mită prevăzută de art. 289 alin. 1 C.pen. și în această
încadrare a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 3 ani.

45 C.A. București, secția penală, decizia nr 110/1994, în C.P.J.P. 1994
46 C.S.J., secția penală, decizia nr 473/1996, www.legalis.ro
47 I.C.C.J., secția pena lă, decizia nr 1801/2010, www.legalis.ro
48 I.C.C.J., secția penală, decizia 844/2010, www.scj.ro

47
În speță, s -a reținut că banii au fost remiși inculpatului de către o singură persoană –
martorul denunțător M.I. (fără ca incu lpatul să cunoască, la momentul, primirii, numărul de
studenți care au contribuit la strângerea sumei), într -o singură împrejurare și cu un scop unic (
asigurarea promovării unui examen de către un număr de studenți dintr -o singură grupă la care
preda incu lpatul).49

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 664/P/2011 din
28.12.2011 s -a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.C. pentru
săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000 modif.,
rap. la art. 254 alin. 1, 2 Cod penal, constând în aceea că la data de 25.08.2011, în jurul orelor
10.30 – 11.00, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în calitate de agent de poliție, având
grad de subofițer, a pretin s și primit suma de 200 lei, de la învinuitul S.D., cu scopul de a nu -l
sancționa cu amendă pentru contravenție la regimul circulației.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 6946/110/2011 la data de 30.12.2011.
Pe parcursul cercetării judecă torești au fost audiați martorii: M.M., A.C., R.C.V., L.A.M.,
S.Ș., D.M. (filele 25, 26, 27, 29, 50, 51, dosar instanță) și inculpatul (filele 12 -14 dosar instanță).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
I. LATURA PENALĂ
1. În fapt:
La data de 25.08.2011, lucrătorii din cadrul D.G.A. – Serviciul Județean Anticorupție
Bacău au procedat la consemnarea denunțului oral efectuat de L.A.M. și R.C.V. la Telverde,
privind indicii referitoare la comiterea de infracțiuni de corupție, î n care erau implicați agentul de
poliție ce a efectuat serviciul de patrulă cu autoturismul și conducătorul autoturismului cu nr. de
înmatriculare de Italia .
Concret, în baza denunțurilor, s -a reținut că la data de 25.08.2011, în jurul orelor 10.30 –
11.00, în parcarea A.M. din mun. Bacău, în zona D3, un lucrător de poliție ce a coborât din
autoturism, ar fi primit de la conducătorul autoturismului înmatriculat în Italia „ceva” din
portofelul acestuia din urmă și, pe fondul unor discuții referitoare la comit erea unei contravenții
la regimul circulației și al locului izolat în care s -au petrecut cele de mai sus, denunțătoarele
L.A.M. și R.C.V. au sesizat telefonic, la linia Telverde.
Din actele și lucrările efectuate în cauză ulterior denunțului formulat de că tre martorele
oculare L.A.M. și R.C.V., faptele semnalate s -au confirmat astfel cum au fost sesizate, fiind
identificați autorii, atât cel al infracțiunii de luare de mită, în persoana inculpatului C.C., agent de

49 Tribunalul Galați, Secția Penală, Decizia nr 224/29.04.2016

48
poliție în cadrul Secției 2 a Poliției Mun. Bacău, cât și cel al infracțiunii de dare de mită, în
persoana învinuitului S.D., cetățean român stabilit în Italia, aflat temporar în țară la data de
25.08.2011.
Referitor la împrejurările concrete ale comiterii faptelor, din materialul probator
administrat în cauză se rețin următoarele:
La data de 25.08.2011, în jurul orei 10.30, învinuitul S.D. se deplasa cu autoturismul
proprietate personală pe r aza mun. Bacău, cu direcția Piatra Neamț. În autoturism, pe bancheta
din dreapta față, se afla și soția învinuitului, respectiv martora S.A.M.
În apropiere de centrul comercial A.M., învinuitul S.D. nu a acordat prioritate la trecerea de
pietoni din fața s ediului Alfa Bank, colț cu sediul BancPost. Imediat, în spatele autoturismului
său și -a făcut apariția un autoturism cu însemnele poliției, iar agentul de poliție care se afla la
volan i -a făcut semn să oprească și i -a solicitat permisul de conducere, cart ea de identitate a
autovehiculului și cartea de identitate, aducându -i la cunoștință că nu a acordat prioritate de
trecere pentru pietoni, fapt pentru care îi va reține permisul de conducere în vederea suspendării,
și, întrucât acest document era eliberat de autoritățile italiene, va face toate demersurile în acest
sens prin Ambasada Italiei în România.
În aceste condiții, învinuitul S.D. i -a comunicat agentului de poliție, identificat în
persoana inculpatului C.C., ce făcea parte din echipajul de ordine pu blică desemnat să efectueze
serviciul de patrulă cu autoturismul inscripționat Poliția, că lucrează în Italia, unde urmează să se
reîntoarcă pe data de 28.08.2011, când își termină concediul și că permisul de conducere îi este
vital la locul de muncă.
Întrucât la locul opririi, în zona stației de autobuz situată înainte de sediul S.C. E. S.R.L.
Bacău, își făcuseră apariția și alte persoane, care au apelat la sprijinul echipajului din care făcea
parte inculpatul C.C. – agent de poliție – și plt. D.M., din ca drul I.J.J. Bacău (UM 0836),
inculpatul C.C. i -a solicitat învinuitului S.D. să se deplaseze cu mașina în parcarea centrului
comercial A.M., inducându -i și locul pe unde să intre ,precizându -i că urmează să continue
discuțiile în acest loc.
Întrucât agentu l de poliție a reținut asupra sa documentele predate de învinuitul S.D.,
acesta din urmă s -a conformat și s -a deplasat în parcarea A.M., oprind în zona D3.
În scurt timp, la fața locului a ajuns și autoturismul condus de agentul de poliție, inculpatul C.C. ,
care a parcat după autoturismul învinuitului S.D..
Cei doi au coborât din autoturismele lor și s -au poziționat între ele. Învinuitul S.D. i -a
explicat inculpatului C.C. că nu a observat pietonii angajați în traversarea străzii, datorită
vizibilității obs trucționate de un alt autoturism și a încercat să -i explice că nu se poate întoarce în

49
Italia fără permis deoarece își va pierde locul de muncă, în condițiile în care agentul de poliție i -a
prezentat un chitanțier, lăsându -i să înțeleagă că -i aplică o amen dă contravențională.
La afirmația învinuitului S.D. că nu cunoaște unde trebuie să plătească amenda, urmată
de întrebarea „cât mă costă” inculpatul C.C. a răspuns „dă cât vrei”, din contextul situației
învinuitul S.D. deducând că, prin această „înțelegere” agentul de poliție va renunța la
sancționarea contravenției și în va restitui documentele.
În aceste condiții, învinuitul S.D. a scos o bancnotă de 200 lei din portofelul ce -l avea în
buzunarul pantalonilor, pe care i -a remis -o inculpatului C.C. care, în schimb, i -a restituit actele,
după care s -a urcat în mașină și a părăsit parcarea A.M., pe aleea ce separă acest imobil de
Complexul B.
Evenimentele astfel descrise de învinuitul S.D., cu ocazia audierii sale, se coroborează cu
declarația soției acestuia, martora S.A.M. și au fost observate de martorele denunțătoare L.A.M.
și R.C.V., angajate ale S.C. K. S.R.L. Bacău, societate care funcționează în imediata vecinătate a
parcării A.M. și care se aflau în timpul pauzei de masă (orele 10.30 -11.00) în afara uni tății, cu
vedere directă în parcarea A.M..
Realizând cele întâmplate, cele două martore au sesizat faptele la Telverde.
Inițial, în cauză au fost solicitate și atașate la dosarul cauzei imaginile înregistrate de
camerele video amplasate în zona D3 a parcăr ii A.M., din care s -au obținut primele indicii că
aspectele sesizate sunt reale.
În continuarea cercetărilor efectuate în cauză, s -a dispus efectuarea percheziției corporale
asupra membrilor echipajului de ordine publică, identificat în baza denunțului, oc azie cu care de
la inculpatul C.C. a fost ridicată suma de 50 euro cu privire la care existau indicii temeinice că a
fost dobândită prin săvârșirea faptei ce i se reține în sarcină, în condițiile în care mituitorul nu
fusese încă identificat, iar imaginile captate certificau pe deplin aspectele denunțate.
Ulterior, a fost identificat conducătorul autoturismului indicat de denunțătoare și vizibil
pe deplin pe monitorizările video ale camerelor amplasate pe zona în discuție, în persoana
învinuitului S.D. care , fiind audiat, a recunoscut că, sub presiunea exercitată de agentul de poliție
C.C., concretizată în reținerea permisului de conducere, pentru neacordare de prioritate, a
acceptat să -i remită acestuia o bancnotă de 200 de lei în schimbul restituirii actel or și neaplicării
măsurilor legale corespunzătoare care se impuneau pentru contravenția comisă.
Situația de fapt rezultă din probatoriul administrat la urmărirea penală și cercetarea
judecătorească procesul -verbal de consemnare a denunțului efectuat de mar torele L.A.M. și
R.C.V., CD ce conține înregistrarea apelului denunțător efectuat la Telverde, proces -verbal de
percheziție asupra membrilor echipajului de ordine publică , la ieșirea din tură, plic în care a fost
ambalată bancnota de 50 euro ridicată de l a inculpatul C.C., rapoartele inculpatului C.C. și ale

50
învinuitului D.M., ordonanța procurorului privind aplicare sechestrului asigurator, chitanța și
recipisa de consemnare a sumei de 50 euro la CEC Bank, declarația de consemnare CEC Bank,
adresa prin car e se înaintează înregistrări video A.M. efectuate în ziua de 25.08.2011 de către
camerele de supraveghere ale căilor de acces în parcare și CD -ul cu aceste înregistrări, adresa
prin care se înaintează înregistrări video A.M. și CD -ul cu aceste înregistrări , adresa prin care se
înaintează CD -ul ce conține înregistrările camerelor video de supraveghere exterioară S.C. E.
S.R.L., în intervalul orar 10.30 -10.42, procesul -verbal întocmit de S.J.A. Bacău și planșă
fotografică cu aspecte din zona A.M. Bacău extras e de pe înregistrările video, copie după
certificatul de identitate al autoturismului, fotocopii ale B.I. și permisului de conducere al
învinuitului S.D., adresa de înaintare fotocopii după: organizarea serviciului de ordine în ziua de
25.08.2011, repartiz area în zone de siguranță publică, raport, fișa postului inculpatului C.C.,
situația misiunilor efectuate suplimentare în ziua de 24.08.2011, fișa postului învinuitului D.M.,
declarațiile martorilor R.C.V., L.A.M., S.A.M., D.M., M.M., S.Ș., A.C., referatul S.J.A. Bacău
de înaintare a actelor efectuate în baza delegării, declarația martorei D.A., Copie după carnetul
de membru la C.A.R. Buhuși, adresa C.A.R. Buhuși către S.J.A. Bacău, contract de împrumut nr.
8132/24.08.2011, declarația martorei M.M., proces -verbal al S.J.A. Bacău, fotocopie a
registrului de casă în valută, declarația învinuitului S.D., declarația inculpatului C.C. precum și
probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești, când au fost audiați martorii: M.M.,
A.C., R.C.V., L.A.M. , S.Ș., D.M. (filele 25, 26, 27, 29, 50, 51, dosar instanță) și inculpatul (filele
12-14 dosar instanță).
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat achitarea acestuia în baza dispozițiilor art. 10 lit.
a Cod procedură penală pentru că fapta nu există. A formulat această apărare arătând că
evenimentele, așa cum s -au desfășurat nu au fost în măsură să fie probate de acuzare. Roagă să
se aibă în vedere în ce condiții au fost audiați martorii S., că din învinuit care nu locuiește în
România, care avea nevoie stringentă să plece înapoi în Italia. Cele două declarații ale soților S.,
sunt practic identice, copiate una după alta, la punct și virgulă.
Că tot dosarul a pornit de la acel apel telefonic făcut de martora R.C.V., martoră care cu o
săptămână mai înainte i se refuzase rezolvarea unei cereri de către lucrătorii de poliție și care nu
a găsit de cuviință acum decât să o facă pe justițiabila.
Inculpatul n -a negat că s -a întâlnit cu partea vătămată, însă acuzarea n -a demonstrată că
în cauză a avut loc o contra venție, ca să aibă loc acea mită. Sunt afirmații nefondate, dacă nu s -a
dovedit încălcarea unei reguli de circulație de către S., de ce să intervină inculpatul C. pentru a
pretinde bani de la acesta? Cum de s -au găsit la sfârșitul programului acei 50 EURO când se
pretinde în actul de sesizare că a primit 200 LEI de la partea vătămată S.? Nu s -a făcut dovada că

51
s-au schimbat acești bani, pentru că de fapt nici nu s -a întâmplat acest lucru. Din probele
dosarului nu rezultă vinovăția inculpatului.
Inculpatul a vea acei 50 EURO pentru că trebuia să -i înapoieze vecinei sale, de la care
împrumutase banii.
Declarațiile părții vătămate S. sunt foarte lapidare, în declarații arată că nu ar fi în măsură
să-l identifice pe inculpat după fotografii, nici martorele R. și L. nu -l recunosc, nici una nu știe
dacă s -a scos, dacă s -a pus ceva în portofel, n -au văzut efectiv dacă este vorba de bani. Apreciază
apărarea că sunt foarte multe verigi lipsă. Parchetul trebuia să facă dovada că sunt vinovat. C. nu
a lipsit nici un mome nt de la mașină, nu a avut timp pentru a efectua schimbul valutar.
Apărătorul inculpatului a solicitat inițial efectuarea unei comisii rogatorii, în scopul de a
fi audiate cele două părți vătămate, în Italia, apărare la care însă a renunțat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a arătat că nu a crezut vreun moment că poate să i se
întâmple acest lucru, se consideră nevinovat, nu a săvârșit nici o infracțiune.
Instanța nu poate reține apărarea formulată având în vedere toate declarațiile pe care le -a
dat inculpatul pe parcursul urmăririi penale și la instanța de judecată, precum și declarațiile
martorului D., colegul de serviciu cu inculpatul din ziua de 25.08.2011.
Astfel, cronologic, inculpatul expune următoarele variante:
– fila 167 dosar urmărire penală, declara ție din 05.09.2011: „Referitor la cele de ce sunt
acuzat declar că fapta de care sunt acuzat nu este adevărată, și nici nu știu să fi oprit sau legitimat
acea persoană în timpul serviciului”…
– fila 171 dosar urmărire penală, declarație din 05.09.2011: „ C ât am stat în zona stației,
nu a oprit nici o mașină cu nr. de Italia, ci doar două peroane care ne -au întrebat de locul unde
situată Direcția de Taxe și Impozite. După aceea am mers în parcarea A.M., zonă cunoscută cu
grad de disconfort, pentru că există mulți cerșetori. Precizez că am parcat mașina de poliție
undeva într -o zonă mai îndepărtată față de intrarea în incinta M. -ului și ne -am deplasat și pe jos,
atât eu cât și jandarmul, până aproape de dig în vederea identificării de persoane care obișnuiesc
să cerșească prin zonă”.
La data de 15.12.2011, când s -a prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, a
precizat faptul că își menține declarațiile date în data de 05.09.2011 și că are cunoștință de
înregistrările video existente la dosar și care din punctul său de vedere nu constituie probe la
dosar care să susțină fapta pentru care este incriminat.
După această dată, fiind audiat la instanță la data de 09.02.2012, deci după ce a vizionat
înregistrările video puse la dispoziție de organele de urmă rire penală, declară că:
– fila 12 -14 dosar instanță, declarație dată la data de 09.02.2012: „A oprit un alt
autoturism de culoare inchisoareă verde -albastru parcă sub formă de Jeep Suv, și m -au întrebat

52
cum poate să spună unele probleme apărute, și i -am s pus proprietarului autoturismului să intre în
parcare la M. s -a deschis geamul din partea femeii care era în dreapta….Am intrat pe urmă în
parcarea la Arena, pe prima intrare dinspre E -on și m -am dus către mașina unde era oprit cel care
vorbise mai înainte …Am parcat mașina în partea dreaptă a lui, am coborât , colegul meu un pic
mai târziu, bărbatul a venit la mașină la m ine, la un minut și soția lui și mi -a spus că undeva la
intrare în com. N. Bălcescu venind dinspre Adjud a avut unele probleme în trafic, însă nu s -a dat
la o parte. Altul venea mai puternic din spate. Eu l -am sfătuit să se adreseze poliției din comună
pentru că acolo era locul faptei, ori la poliția din Bacău și i -am explicat unde se găsește sediul
poliției, și el mi -a spus că se gândește și o să meargă.”
Martorul D.M., jandarmul de serviciul din 25.08.2011 și cu care a făcut echipa de patrulare în
acea zi , are și el variantele lui:
– fila 109 dosar urmărire penală, declarație dată la data de 29.08.2011: „Precizez că nu
îmi amintesc cu exactitate orele la care s -au petrecut toate aceste evenimente. Îmi amintesc că am
fost și în parcarea M. până în orele 11, 00 unde agentul de poliție C.C. a coborât spunându -mi că
nu este nevoie să cobor și eu întrucât se întâlnește cu un prieten…Acolo mai era o mașină străină
parcată, iar agentul C.C. a parcat după aceasta. Agentul de poliție a coborât din mașină și cred că
s-a dus în spate deoarece nu l -am văzut. Mie mi -a spus să nu cobor din mașină”.
– fila 51 dosar instanță, declarație dată în fața instanței la 05.04.2012: „…am făcut
dreapta și am intrat în parcarea M., agentul de poliție mi -a spus că dăm o tură pe acolo ca să vadă
dacă sunt cerșetori și ce e în zonă. Mi -a spus că are în vedere un tânăr îmbrăcat într -un tricou alb,
suspect pentru o tâlhărie din parcarea de la B.…..aici polițistul a coborât și l -am întrebat dacă
trebuie țși eu să cobor, a zis că nu e nevoie, l-am văzut că s -a dus către spatele mașinii și de acolo
nu l-am mai văzut, am stat 15 min. și apoi am plecat”.
Așadar sunt expuse de inculpat, cel puțin trei variante: fie că au coborât amândoi și s -au
plimbat pe dig în cutarea persoanelor care obișnuiau s ă cerșească prin zonă; fie că a fost oprit de
soții S. care i -au cerut lămuriri ce ar trebui să facă fiindcă în com. N. Bălcescu au avut un
oarecare incident; fie că trebuie să se întâlnească cu un prieten; fie că urmărea un tânăr îmbrăcat
într-un trico al b bănuit că ar fi comis o tâlhărie.
Despre existența celor 50 EUR în buzunarul său, avem și aici două variante: una expusă
de inculpat și una expusă de martora M.M., astfel:
– fila 168 dosar urmărire penală, declarație dată la data de 05.09.2011. „i -am spu s
domnului comisar Crăciun că acei bani acea bancnotă îmi aparține fiind achiziționată de o zi în
urmă de la o casă de schimb valutar din zona unde locuiesc întrucât trebuia să o restitui unei
persoane de la care am împrumutat -o…”

53
– fila 173 dosar urmărire penală, declarație dată tot în ziua de 05.09.2011: „Bancnota de
50 de EUR o aveam împrumutată de la vecinul meu M. care locuiește deasupra mea. Am
cumpărat -o pe data de 24 august, când am fost schimbul II, înainte de a intra în tură și nu i -am
dat acești bani întrucât nu l -am găsit acasă”.
– fila 135 dosar urmărire penală, declarație dată de martora M. Maria, la data de
06.10.2011.” …vecinul C.C. m -a rugat să -i împrumut 200 de lei până în data de 23 sau 24
august, i -am spus că nu am lei în casă dar că îi î mprumut suma de 50 de EUR echivalent a 200
de lei . Așa se face că i -am împrumutat lui C.C. suma de 50 de EUR. …În ziua de 24 sau 25.08
2011, spre după amiază sau spre seară C.C. a venit la mine și mi -a spus că nu poate returna
împrumutul întrucât a avut o problemă, fără să precizeze despre ce este vorba”.. La data când am
primit citația pentru audiere am mers și l -am întrebat pe C.C. pentru ce trebuie să dau declarație
de martor. El mi -a spus că a avut o problemă (< mi s -au sustras banii din buzunar>), făr ă să-mi
de-a alte explicații”.
De menționat că organele de anchetă pe timpul urmăririi penale au efectuat cercetări la
acea casă de schimb valutar indicată de inculpat și nu s -a identificat schimbul valutar de care a
vorbit inculpatul. Față de acest aspect inculpatul s -a apărat spunând că nu i -a fost emisă nici o
chitanță.
La instanță, fila 14 declarație dată la data de 09.02.2012, a arătat că „Eu locuiesc pe str.
Bicaz și cu o zi înainte, am cumpărat de la o casă de schimb valutar din zonă, am cumpărat ace a
bancnotă, fiindcă trebuia să plătesc acea datorie ce o făcusem la vecina mea, d -na M.. După ce
am cumpărat bancnota pe 24, m -am dus să -i dau bancnota dar nu era acasă 11 -11,30, în acea zi
eram de serviciu, schimbul 2 de la 14 la 22, pe urmă am plecat la serviciu. Fiindcă am avut un
eveniment am ajuns acasă în jurul orelor 23,00, un conflict la Pasajul Revoluției. N -am putut să -i
dau la ora 11 noaptea banii femeii, iar a doua zi, fiind schimbul 1 am plecat de acasă la ora 5
dimineață. La ora 14 s -a făcut c ontrolul și la ora 16, mi i -a ridicat”.
Vecina, d -na M. declară la instanță, fila 25 la data de 08.03.2012 că „pe 24 august a venit
și mi -a zis că nu poate să mi -îi dea și mi -a cerut să -l aștept până pe 13 septembrie. Acest lucru s –
a și întâmplat, adică mi i-a restituit pe 14 septembrie cei 50 de EUR. ..M i se pare normal să fi
reținut fix 24 august pentru că era vorba de niște bani care trebuiau restituiți”.
Așadar plângerile părților vătămate , a soților S., coroborate cu declarațiile martorelor oculare R .
și L. nu au putu fi demontate de apărările pe care și le -a formulat inculpatul, în cele patru
variante expuse pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești. Toate acestea nu
dovedesc decât atitudinea nesinceră de care a dat dovadă inculpatu l.
Este adevărat că nu s -a reușit identificarea cu exactitate a modalității, când anume a reușit
să schimbe cei 200 de lei în 50 de EUR, dar acest lucru nu ar fi putut fi imposibil fiindcă

54
inculpatul C. a avut posibilitatea pe parcursul zilei să părăsească singur incinta mașinii și să
schimbe acești bani.
De asemenea, faptul că cele două martore nu au putut cu siguranță să spusă că au văzut
cum partea vătămată S. a înmânat o bancnotă de 200 de lei, să fi auzit chiar discuția , în
totalitate, dintre cei doi, este explicabil având în vedere distanța de la care au urmărit ele întreaga
scenă.
2. În drept fapta comisă de inculpatul C.C., constând în aceea că la data de 25.08.2011, în
jurul orelor 10.30 -11.00, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în cal itate de agent de
poliție, având grad de subofițer, a pretins și primit suma de 200 lei, de la învinuitul S.D., cu
scopul de a nu -l sancționa cu amendă pentru contravenție la regimul circulației, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea
nr. 78/2000 modificată raportat la art. 254 alin. 1, 2 Cod penal și pentru care urmează a fi
angajată răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72
Cod penal.
Privitor la persoana și conduita inculpatului se reține că este căsătorit, are copii minori,
are 12 clase și școala de polițiști, stagiul militar satisfăcut, a fost agent de poliție la Secția 2 –
Poliția mun. Bacău, nu a mai fost conda mnat, și că nu a mai avut nici un incident pe parcursul
carierei sale de 7 ani vechime, motive pentru care apreciem că se impune acordarea de
circumstanțe atenuate, așa cum sunt ele prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a Cod penal. Urmare
a reținerii ace stor circumstanțe se vor aplica în cauză dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal cu
consecința coborârii pedepsei inchisorii sub limita minimă specială.
Art. 71 Cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că
drepturile pre văzute de art. 64 alin. 1 lit. „a -c” se interzic de drept în cazul condamnării la
pedeapsa inchisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20
alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte d in dreptul intern și au prioritate
atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicția
absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate , contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al
Convenției pentru apărarea d repturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat
Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra
Marea Britanie . Indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras -o , nu se
justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând
nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi
infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractoril or. În consecință inculpatului i se va

55
interzice numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2, lit. „b” și c Cod penal, potrivit
art. 71 alin. 2 Cod penal.
Urmează, obligatoriu a -i aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza 2, lit. „b” și c Cod penal,
Apreciind că sporul pedepsei poate fi atins, pentru acest inculpat, fără privare de libertate,
că în cauză sunt întrunite condițiile art. 81 și 82 Cod penal se va dispune sus pendarea
condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului că în cazul încălcării art.
81, 82 Cod penal, dacă va fi condamnat pe viitor, pentru o altă infracțiune c omisă în interiorul
termenului de încercare, se va revoca prezenta pedeapsă, urmând ca pe viitor să execute
pedeapsa cumulată cu cea din cauză în regim privativ de libertate, potrivit art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal se dispune și suspe ndarea condiționată a pedepsei accesorii.
Urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. 3 Cod penal să fie confiscată
acea bancnotă de 50 de EUR care a fost ridicată de la inculpat, în timpul percheziției corporale
efectuate la ieșirea din schi mb, pe data de 25.0.82011, când a fost găsită asupra lui, și
consemnată la CEC în data de 21.10.2011 prin recipisa de consemnare nr. 726440.
În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 modificată, raportat la art. 254 alin.1,2 C.pen. cu
art. 74 lit.a C .pen. și art. 76 lit.c C.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de „luare de mită”, instanța
condamnă pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 (doi) ani inchisoare. și 2 (doi) ani pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II -a lit. b și lit. c C.pen.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. aplică inculpatului C.C. pedeapsa accesorie a interzicerii
drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza a II -a , lit.b și lit.c C.pen.
În temeiul art. 81, 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a ex ecutării pedepsei de 2
(doi) ani inchisoare. pe durata termenului de încercare de patru ani calculat de la data rămânerii
definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului C.C. asupra dispozițiilor art. 83
C.pen.
În temeiul art. 71 alin.5 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei
accesorii.
În temeiul art. 254 alin.3 C.pen. dispune confiscarea suma de 50 EUR ce a fost ridicată
de la inculpatul C.C., și consemnată la CEC Bank cu recipisa de consemnare nr. 726440/1 din
21.10.2011.50

50 Curtea de Apel Cluj, Secția Penală și de minori, sentința nr 119 din 01.11.2013

56

CAPITOLUL III

Modificări aduse în Noul Cod Penal:

Din perspectiva tehnicii de reglementare a conținutului dispozițiilor art 175, alin 1, lit a , b
și c, din Noul Cod Penal rezultă că voința legiuitorului nu a fost aceea de ierarhizare a acestor
dispoziții, ci de a da o definiție mai riguroasă noțiunii de funcționar public decât definiția dată de
art 147, din Codul Penal 1969, respectiv că prin fu ncționar public se înțelege orice persoană care
exercită permanent ori temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de
orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități din cele la care se referă dispzițiile art 145
Cod Penal -1969, iar în cuprinsul alineatului 2 al aceluiași articol se prevede a faptul că prin
funcționar se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o
însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prev ăzute.
Funcționarul public, astfel cum este definit în cuprinsul art 175, alin 1, din Noul Cod
Penal, poate exercita fie atribuții și responsabilități pentru exercitarea pregorativelor puterii
legislative, executive sau judecătorești, fie atribuții cu pri vire la realizarea obiectului de activitate
al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral
sau majoritar de stat, fie poate exercita o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de
orice natură.
Scopul utilizării de către legiuitor a expresiei „funcție publică de orice natură”, iar nu
„funcție publică” a fost acela de a evita existența unei suprapuneri între noțiunea de ”funcție
publică” în sensul Legii 188/1999 privind Statutul Funcționarilor p ublic, republicată, cu
modificările și completările ulterioare și expresia utilizată în cuprinsul art 175, alin 1, lit b Teza a
II a, pentru a delimita sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public, în accepțiunea
legii penale.
Astfel, sintagma de funcție publice de orice natură, în sensul art 175, alin 1, lit b, din
Noul Cod Penal, definește o categorie mai largă decât funcția publică, așa cum este înțeleasă în
dreptul administrativ, iar noțiunea de funcționar public este mai cuprinzătoare decâ t cea la care
se referă art 2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
Funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de
autoritatea sau instit uția publică, în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale, iar
interesul public este acel interes cae implică garantarea și respectarea de către instituțiile și
autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetă țenilor, recunoscute de
Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte.

57
Așadar, conceptul de funcție publică se află în strânsă corelație cu noțiunea de interes
public, ambele urmărind satisfacerea trebuințelor de i nteres general, în baza pregărativelor
constituționale care fac să prevaleze interesul public față de cel privat. Or, funcționaru public își
desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și ca atare, în exercitarea funcției, are
îndatorire a de a considera interesul public mai presus decât interesul personal.51
Noul Cod Penal prevede numai funcționarul public care nu mai este definit prin raportare
la noțiunea de „public”, renunțând la definirea noțiunii de funcționar, sfera noțiunii de funcț ionar
public în actuala legislație este mai extinsă decât cea prevăzutăă în Codul Penal -1969.
Persoanele care aveau calitatea de funcționar potrivit Codului Penal -1969, dacă nu fac
parte dintre cele prevăzute de art 308, din Noul Cod Penal, nu vor putea fi considerate subiecți
activi nemijlociți a i infracțiunii de luare de mită.
Cu câteva deosebiri, infracțiunea de luare de mită, prevăzută în art. 289 NCP, are
corespondent în incriminarea cu aceeași denumire marginală prevăzută la art. 254 CP 1969.
În noua reglementare, infracțiunea de luare de mită este prevăzută în doua variante,
varianta tip [cea de la alin. (1) al art. 289] și varianta asimilată (cea de la alin. (2) al art. 289).
Conținutul normativ al infracțiunii din noul Cod penal a preluat, în mare p arte, textul de
incriminare din Codul penal din 1969, însă analiza comparativă a celor două texte de incriminare
permite remarcarea unor modificări ce au fost aduse, în principal, asupra laturii obiective și a
laturii subiective a infracțiunii examinate. A stfel, dintre cele patru modalități alternative de
realizare a elementului material al laturii obiective prevăzute în reglementarea anterioară, au fost
preluate doar trei (pretinderea, primirea și acceptarea promisiunii), renunțându -se la modalitatea
neres pingerii promisiunii. Deși, aparent, s -ar putea crede că prin această renunțare a fost
restrânsă aria de incriminare, în realitate nu este așa, întrucât acceptarea tacită echivalează cu
nerespingerea promisiunii primite de către făptuitor.
Obiectul acțiuni i de pretindere, primire ori acceptare a rămas neschimbat, putând fi
format din bani sau alte foloase, această din urmă noțiune având un sens larg, incluzând orice
avantaj sau beneficiu de natură patrimonială ori nepatrimonială.
O altă modificare adusă con stă în aceea că pretinderea, primirea ori acceptarea de bani
sau alte foloase se poate face și în beneficiul unei alte persoane, nu doar în interesul propriu al
făptuitorului. O astfel de posibilitate nu era expres prevăzută în norma corespondentă din Codu l
penal din 1969, însă în noua reglementare legiuitorul a ținut să o menționeze explicit, folosind
expresia „pentru sine sau pentru altul".

51 I.C.C.J, comp letul de hotărâre preliminară, decizia nr 26/2014, www.scj.ro

58
O modificare esențială a intervenit în privința legăturii dintre acțiunea făptuitorului de
pretindere, primire ori a cceptare a promisiunii și actul ce reprezintă contraprestația pe care acesta
se angajează să o aibă. Astfel, dacă în reglementarea anterioară era utilizată expresia „în
scopul…", în noul Cod penal aceasta a fost înlocuită cu sintagma „în legătură cu…". Deși aparent
nesemnificativă, această înlocuire are două consecințe importante, respectiv:
– nemaifiind prevăzut un scop determinat, latura subiectivă a infracțiunii analizate
include, alături de intenția directă, și intenția indirectă, ca formă a vinovăție i;
– în condițiile în care scopul săvârșirii faptei trebuia să existe în momentul comiterii
acesteia, în absența din norma de incriminare a unui scop, rezultă că pretinderea, primirea sau
acceptarea de bani sau alte foloase poate avea loc și ulterior momentu lui îndeplinirii,
neîndeplinirii, urgentării, întârzierii îndeplinirii ori îndeplinirii contrare a unui act ce intră în
îndatoririle de serviciu ale făptuitorului;
Consecința acestei modificări constă în aceea că, în toate situațiile în care un funcționar
public ia mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea îndeplinirii ori
îndeplinirea contrară a unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, fapta sa va fi calificată ca
luare de mită, nemaipunându -se problema distincție i dintre luarea de mită și primirea de foloase
necuvenite (infracțiune prevăzută în art. 256 CP 1969). Credem că aceasta este și rațiunea pentru
care în noul Cod penal nu a mai fost incriminată distinct fapta de primire de foloase necuvenite.
Referitor la contraprestația funcționarului public, se remarcă adăugarea unei noi conduite,
aceea a urgentării îndeplinirii actului care intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului,
conduită pe care nu o regăsim în norma de incriminare anterioară.
Dacă în Codul penal din 1969 infracțiunea de luare de mită era prevăzută într -o formă
simplă și una agravată, în noua reglementare s -a renunțat la forma agravată și, ca element de
noutate, a fost prevăzută o variantă asimilată, ce presupune săvârșirea luării de m ită de către o
persoană care exercită o profesie de interes public (art. 175 alin. (2) NCP], dar numai în ipoteza
în care fapta este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la
îndatoririle sale legale sau în legătur ă cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Prin
introducerea acestei forme asimilate a fost rezolvată controversa existentă sub Codul penal din
1969 dacă notarul public, executorul judecătoresc sau alte persoane care exercită o funcție de
interes public, pentru care este necesară o abilitare specială din partea autorităților publice, poate
fi sau nu autor al luării de mită.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 308 NCP, subiect activ al infracțiunii de luare de
mită poate fi și persoana care ex ercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o
însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin.
(2) NCP ori în cadrul oricărei persoane juridice.

59
O altă modificare adusă de noua reglementar e constă în prevederea ca pedeapsă
complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică [ceea ce atrage și
interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice
și a dreptului d e a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, conform art. 66 alin.
(2) NCP] ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a fost săvârșită fapta. Prin
introducerea acestei sancțiuni penale s -a urmărit îmbunătățirea pre venției generale.
Se remarcă faptul că în noua reglementare a fost menținută dispoziția referitoare la
confiscarea specială care, la fel ca și în reglementarea anterioară, are ca obiect banii, valorile sau
alte bunuri ce au fost primite ori echivalentul ac estora, atunci când ele nu se mai găsesc.
În privința pedepsei principale prevăzute de lege, se constată o reducere a limitei maxime
a închisorii de la 12 la 10 ani, în timp ce limita minimă a fost menținută la 3 ani.
Legea penală mai favorabilă. Prin regi mul de sancționare, legea nouă este mai favorabilă,
întrucât limita maximă a pedepsei închisorii este redusă comparativ cu cea din legea veche.
CAPITOLUL IV

Competența de cercetare și judecare a infracțiunilor de corupție:

Secțiunea 1:
Dispoziții gener ale din Codul de Procedură Penală :

Potrivit dispozițiilor art 56 alin 1 din Codul de Procedură Penală, procurorul conduce și
controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de
cercetare penală speciale, prevăzute de lege. De asemenea, procurorul supraveghează ca actele
de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, potriv art 56, alin 2, din Codul de Procedură Penală, procurorul poate să
efectueze orice act de urmărire penal ă în cauzele pe care le conduce și le supraveghează.
Competența pentru cercetarea infracțiunile de corupție prevăzute în Codul Penal este dată
de art 56, alin 3, din Codul de Procedură Penală care dispun altfel:
Urmărirea penală se efectuează, în mod obli gatoriu, de către procuror:
a) în cazul infracțiunilor pentru care competența de judecată în primă instanță aparține
Înaltei Curți de Casație și Justiție sau curții de apel ;
b) în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 188 -191, art. 257,art. 276,art. 277,a rt. 279,art.
280-283 și art. 289-294 din Codul penal ;

60
c) în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție depășită, care au avut ca urmare moartea
unei persoane;
d) în cazul infracțiunilor pentru care competența de a efectua urmărirea penală aparține
Direcție i de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcției
Naționale Anticorupție;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
În general, competența pentru judecarea infracțiunilor de corupție este dată de prevederile
art 36, din Cod ul de Procedură Penală care dispune astfel:
Tribunalul judecă în primă instanță:
a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 188 -191, art. 209 -211, art. 254, 263, 282,
art. 289 -294, art. 303, 304, 306, 307, 309, 345, 346, 354 și art. 360 -367;
b) infr acțiunile săvârșite cu intenție depășită care au avut ca urmare moartea unei
persoane;
c) infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direc ția Națională
Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare;
c1) infracțiunile de spălare a banilor și infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9
din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările
ulterioare;
d) alte infracțiuni date prin lege în competența sa.
Însă, în raport de calitatea subiecului activ al infracțiunii de corupție trimisă spre judecare
de către organele de urmărire pe nală, potrivit dispozițiilo r art 37, 38, 39:
Art 37, din Codul de Procedură Penală : Tribunalul militar judecă în primă instanță
toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date
prin lege în competența altor instanțe;
Art. 38, din Codu l de Procedură Penală:
Curtea de apel judecă în primă instanță:
a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394 -397, 399 -412 și 438 -445;
b) infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi speciale;
c) infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii
de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe;
d) infracțiunile săvârșite de avocați, notari publici, executori judecătorești, de
controlorii financiari ai Curții de Conturi, precu m și auditori publici externi;

61
e) infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de
ceilalți me mbri ai înaltului cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al
acestuia;
f) infracțiunile săvârșite de magistrații -asistenți de la Înalta Curte de Casație și
Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de
procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe;
g) infracțiunile săvârșite de membrii Curții de Conturi, de președintele Consiliului
Legislativ, de Avocatul Poporului, de adjuncții Avocatului Poporului și de chestori;

Art 39, din Codul de P rocedură Penală:
1) Curtea militară de apel judecă în primă instanță:
a) infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394 -397, 399 -412 și 438 -445, săvârșite
de militari;
b) infracțiunile privind securitatea națională a României, prevăzute în legi special e,
săvârșite de militari;
c) infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari
de la parchetele militare care funcționează pe lângă aceste instanțe.
d) infracțiunile săvârșite de generali, mareșali și amirali;
e) cereri le de strămutare, în cazurile prevăzute de lege.

Art 40, din Codul de Procedură Penală:
Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă instanță infracțiunile de înaltă trădare,
infracțiunile săvârșite de senatori, deputați și membri din România în Pa rlamentul
European, de membrii Guvernului, de judecătorii Curții Constituționale , de membrii
Consiliului Superior al Magistrat urii, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție și de
procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Secțiunea 2:
Dispoziții special e prevăzute de OUG 43/2002 , privind Direcția Națională Anticorupție și
Legea 161/ 2005, privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției
în cadrul Ministerului Administrației și Internelor :

Ordonanța de Urgență 43/2002:

62
Direcția Națională Anticorupție, se înființează ca structură cu personalitate juridică, în
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Parchetului
Național Anticorupție.
Direcția Națională Anticorupție are sediul în Municipiu București și își exercită atribuțiile
pe întregul teritoriu al României prin p ocurori specializați în combaterea corupției.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție conduce
Direcția Națională Anticorupție prin intermediul procurorului șef al acestei direcții.
Procurorul general al Parchetul ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
soluționează conflictele de competență apărute între Direcția Națională Anticorupție și celelalte
structuri sau unități din cadrul Ministerului Public.
Direcția Națională Anticorupție este independentă în raport cu instanțele judecătorești și
cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice,
exercitându -și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.
Atribuțiile Direcției Naționale An ticorupție sunt date de articolul 3, din OUG 43/2002,
astfel:
– efectuarea urmăririi penale, în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală,
în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și în
prezenta ordona nță de urgență, pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 care sunt,
potrivit art. 13, în competența Direcției Naționale Anticorupție;
– conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penală, efectuate din
dispozițiile procurorului de către ofițerii de poliție judiciară aflați sub autoritatea exclusivă a
procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție;
– conducerea, supravegherea și controlul activităților de ordin tehnic ale urmăririi
penale, efectuate de specialiști în domeniul ec onomic, financiar, bancar, vamal, informatic,
precum și în alte domenii, numiți în cadrul Direcției Naționale Anticorupție;
– sesizarea instanțelor judecătorești pentru luarea măsurilor prevăzute de lege și
pentru judecarea cauzelor privind infracțiunile pre văzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările
ulterioare, care sunt, potrivit art. 13, în competența Direcției Naționale Anticorupție;
– participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată;
– exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreșt i, în condițiile
prevăzute de lege;
– studierea cauzelor care generează și a condițiilor care favorizează corupția,
elaborarea și prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru
perfecționarea legislației penale;

63
– elaborarea raportul ui anual privind activitatea Direcției Naționale Anticorupție și
prezentarea acestuia Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției, nu mai târziu de
luna februarie a anului următor, iar ministrul justiției va prezenta Parlamentului conclu ziile
asupra raportului de activitate a Direcției Naționale Anticorupție;
– constituirea și actualizarea bazei de date în domeniul faptelor de corupție;
– exercitarea altor atribuții prevăzute de lege.
De asemenea, irecția Națională Anticorupție exercită drept urile și îndeplinește obligațiile
procedurale prevăzute de lege, în cauzele privind infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță
de urgență în competența sa.
În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție
emite ordine.

Organizarea și funcționarea Direcției Naționale Anticorupție:

Direcția Națională Anticorupție este condusă de un procuror șef care este asimilat prim –
adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justi ție.
Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ajutat de 2 procurori șefi adjuncți,
asimilați adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
În activitatea sa procurorul șef al Direcției Națio nale Anticorupție este ajutat de 2
consilieri, asimilați consilierilor procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție .
Procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este ordonator secundar de credite.
Finanțarea ch eltuielilor curente și de capital ale Direcției Naționale Anticorupție se asigură de la
bugetul de stat, fondurile destinate Direcției Naționale Anticorupție fiind evidențiate distinct în
bugetul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Anual se constituie un depozit
în valoare de cel puțin 2 milioane lei (RON) pentru acțiuni privind organizarea și constatarea
infracțiunilor flagrante de corupție, la dispoziția procurorului șef al Direcției Naționale
Anticorupție. Această sumă este prevă zută la titlul "Cheltuieli materiale și servicii" în bugetul
Direcției Naționale Anticorupție, iar modul său de gestionare și de utilizare se va stabili prin
ordin al procurorului șef al acestei direcții.
Direcția Națională Anticorupție este organizată în secții conduse de procurori șefi secție,
ajutați de procurori șefi adjuncți secție. Secțiile se înființează și se desființează prin ordin al
procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii.

64
În cadrul Di recției Naționale Anticorupție se pot înființa servicii teritoriale, servicii,
birouri și alte compartimente de activitate, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții.
Sediul serviciilor teritoriale și circumscripția acestora se stabilesc de procur orul șef al
Direcției Naționale Anticorupție, de regulă, în localitățile în care își au sediul parchetele de pe
lângă curțile de apel și în raport cu circumscripția acestora.
Direcția Națională Anticorupție se încadrează cu procurori, ofițeri și agenți de poliție
judiciară, specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte
domenii, personal auxiliar de specialitate, precum și personal economic și administrativ, în limita
posturilor prevăzute în statul de funcțiuni, aprobat po trivit legii.
În scopul efectuării cu celeritate și în mod temeinic a activităților de descoperire și de
urmărire a infracțiunilor de corupție, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție funcționează
ofițeri de poliție, constituind poliția judiciară a Dir ecției Naționale Anticorupție.
Ofițerii și agenții de poliție judiciară prevăzuți la alineatul anterior își desfășoară
activitatea numai în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, sub autoritatea exclusivă a
procurorului șef al acestei direcții.
Ofițerii și agenții de poliție judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală
dispuse de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Ofițerii și agenții de poliție judiciară își
desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al p rocurorului.
Ofițerii și agenții de poliție judiciară sunt detașați în interesul serviciului pe o perioadă de
6 ani, cu posibilitatea prelungirii detașării în funcție, cu acordul acestora.
Prin prevederile art 13, din OUG 43/2002 este determinată competen ța de
cercetare a infracțiunilor de corupție, astfel:
– dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le -au comis, au cauzat o pagubă
materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a
bunului care formează obiectul in fracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a
10.000 euro ;
– dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului
care formează obiectul infracțiunii de corupție, sunt comise de către: deputați; senatori; memb rii
din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană;
membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat și asimilații acestora; consilieri ai
miniștrilor; judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiți e și ai Curții Constituționale; ceilalți
judecători și procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; președintele Consiliului
Legislativ și locțiitorul acestuia; Avocatul Poporului și adjuncții săi; consilierii prezidențiali și
consilierii de s tat din cadrul Administrației Prezidențiale; consilierii de stat ai prim -ministrului;
membrii și auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi a României și ai camerelor

65
județene de conturi; guvernatorul, prim -viceguvernatorul și viceguvernatorii Băncii Naționale a
României; președintele și vicepreședintele Consiliului Concurenței; ofițeri, amirali, generali și
mareșali; ofițeri de poliție; președinții și vicepreședinții consiliilor județene; primarul general și
viceprimarii municipiului București; primarii și viceprimarii sectoarelor municipiului București;
primarii și viceprimarii municipiilor; consilieri județeni; prefecți și subprefecți; conducătorii
autorităților și instituțiilor publice centrale și locale și persoanele cu funcții de control di n cadrul
acestora, cu excepția conducătorilor autorităților și instituțiilor publice de la nivelul orașelor și
comunelor și a persoanelor cu funcții de control din cadrul acestora; avocați; comisarii Gărzii
Financiare; personalul vamal; persoanele care deț in funcții de conducere, de la director inclusiv,
în cadrul regiilor autonome de interes național, al companiilor și societăților naționale, al
băncilor și al societăților comerciale la care statul este acționar majoritar, al instituțiilor publice
care au atribuții în procesul de privatizare și al unităților centrale financiar -bancare; persoanele
prevăzute la art. 293 și 294 din Codul penal;
– Infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de
competența Direcției Naționale Anticorupț ie.
– Sunt de competența Direcției Naționale Anticorupție infracțiunile prevăzute la art.
246, 297 și 300 din Codul penal, dacă s -a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a
1.000.000 euro.
– Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție ef ectuează în mod
obligatoriu urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute la alin. (1) – (3).
– În cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din
cadrul Direcției Naționale Anticorupție poate continua efectuarea urmăririi pena le și în cauza
disjunsă.
– Urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile prevăzute la alin. (1) -(3),
săvârșite de militarii în activitate, se efectuează de procurori militari din cadrul Direcției
Naționale Anticorupție, indiferent de gradul militar pe ca re îl au persoanele cercetate.
Pentru prevenirea și descoperirea infracțiunilor de corupție, legiuitorul a considerat
necesar să prevadă anumite obligații pentru persoanele cu atribuții de contro l și organele
specializate în culegerea informațiilor, astfel :
– Persoanele cu atribuții de control sunt obligate să sesizeze Direcția Națională
Anticorupție cu privire la orice date sau informații din care rezultă că s -a săvârșit una dintre
infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Dire cției Naționale
Anticorupție;
– Persoanele cu atribuții de control sunt obligate ca în cursul efectuării actului de
control, în situațiile prevăzute la alin. (1), să procedeze la asigurarea și conservarea urmelor

66
infracțiunii, a corpurilor delicte și a orică ror mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire
penală;
– Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor au
obligația de a pune la dispoziție Direcției Naționale Anticorupție, de îndată, datele și informațiile
deținute în legătură cu săvârșirea infracțiunilor privitoare la corupție;
– Serviciile și organele specializate în culegerea și prelucrarea informațiilor, la
cererea procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție sau a procurorului anume desemnat
de acesta, îi vor pune la dispoziție datele și informațiile prevăzute la alin. (3), neprelucrate;
O altă obligație ce decurge din prevederile OUG 43/2002 se referă la activitatea
magistraților din cadrul altor organe de urmărire penală și se referă la faptul că:
– Dacă î n efectuarea urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanțele
judecătorești constată că infracțiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracțiunile
atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale Anticorupție,
aceștia au obligația de a sesiza de îndată procurorii acestei direcții.
Pentru descoperirea faptelor de corupție, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art 19, din
OUG 43/2002 și o cauză de reducere a pedepsei, în sensul că persoana care a comi s una dintre
infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Direcției Naționale
Anticorupție, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la
răspundere penală a altor persoane care au săvârșit a stfel de infracțiuni beneficiază de reducerea
la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Legea 161/2005, privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea corupției
în cadrul Ministerului Administrației și Internelor:

Potrivit art 4 , din Legea 161/2005, în cadrul aparatului central al Ministerului
Administrației și Internelor se înființează Direcția generală anticorupție, ca structură specializată
pentru prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului propriu.
Direcția Gene rală Anticorupție este subordonată direct Ministrului Administrației și
Internelor.

67
CONCLUZII:

Descoperirea și cercetarea infracțiunilor de luare de mită sunt imperios necesare pentru
buna desfășurare a sistemului public românesc.
Prin incriminările riguroase prevăzute de art 289, din Codul Penal funcționarii publici au
posibilitatea de a înțelege faptul că degradarea imaginii, dar și bunei funcționări a instituției din
care fac parte este aspru pedepsită de lege și că orice metode vor folosi pentru procurarea în mod
necuvenit de foloase patrimoniale, nepatrimoniale ori de sume de bani vor fi descoperiți și trași
la răspundere conform participației și vinovăției.
Totodată, este de reținut și faptul că prevenirea comiterii infracțiunilor de luare de mi tă
nu constă doar în incriminările prevăzute în cuprinsul articolului 289, din Codul Penal, fiind
necesară o informare amplă asupra consecințelor atât asupra oferirii „mitei”, dar și asupra
primirii acesteia.
Orice persoană este obligată la a avea o condui tă normală în societate, iar respectarea
legislație, a conduitei și deontologiei profesionale este cu atât mai importantă în cazul
funcționarilor publici, persoane care reprezintă exercițiul autorității de stat, fiind cu atât mai
obligate în fața normelor de ordine publică să manifeste reticență față de tentațiile îmbogățirii
fără justă cauză.
Faptul că sistemul public român nu oferă compensațiile pecuniare assemănătoare cu
sistemele publice Vest Europene, nu justifică denaturarea comisă asupra profesiei și urmările
produse în cazul comiterii unei infracțiuni de luare de mită.
Astfel, este de reținut faptul că orice persoană este liberă să își aleagă singură profesia în
care dorește să activeze, iar în cazul în care consideră că nu primește suficiente satisf acții
profesionale, pecuniare ori sociale , o poate schiba fără a suferi prejudicii în acest sens.
În final, apreciez faptul că infracțiunea de luare de mită este una foarte importantă în
dreptul penal românesc, activiățile de prevenire, combatere și descop erire a acesteia regăsindu -se
în obligațiile oricărui individ din societate, pentru că un sistem normal, și totodată puternic,
funcționează atunci când fenomenul de corupție este aproape inexistent, când orice individ se
bazează, în principal pe propriile forțe pentru a promova pe scara socială, și de asemenea, orice
persoană este capabilă să își asume răspunderea pentru faptele sale. Spun asta deoarece tentația
de a „mitui” intervine atunci când există un impediment în calea individului, fie nu dețin destu le
resurse financiare pentru a -și satisface propriile dorințe, fie doresc să se eschiveze de la atragerea
răspunderii asupra lor .

68
BIBLIOGRAFIE

• „Drept Penal. Parte Generală. Parte Specială. Note de Curs, Volumul II” – D. Dinuică,
R Ifrim, P Grecu – Editu ra Fundației România de Mâine -2014
• „Codul penal comentat și adnotat. Pa rtea specială” – Bodoroncea . ș.a. – Editura C.H.
Beck , București, 2007 ;
• „Drept Drept Penal al Afacerilor “ – Alexandru Boroi – Editura C.H. Beck, București
2011 ;
• „Drept Penal. Part ea Specială” – Mihail Udroiu – Editura C.H. Beck, București 2016

• legislatie :
– Codul Penal -1864
– Codul Penal -1936
– Codul de procedură penală;
– Constituția Româ niei;
– Legea nr.286 -2009 privind Codul Penal;
– Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sanc ționarea faptelor de
corupție
– OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție .
– Legea 161/2005 privind stabilirea unor măsuri pentru prevenirea și combaterea
corupției în cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
• surse internet :
– www.beck.ro ;
– www.detoate.net ;
– www.dreptonline.ro ;
– www.euroavocatura.ro ;
– www.infol egal.ro ;
– www.noutatijuridice.ro ;
– www.transparency.org.ro ;
– www.scj.ro ;
– www.scribd.com .
– www.legeaz.n et