Programul de Responsabilitate Sociala Implementat de Vodafone Romania

Responsabilitatea socială în cadrul sistemului antreprenorial

Contents

Introducere

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATISTĂ

1.1. Definirea și conținutul conceptului CSR

1.2. Beneficii ale CSR

1.3. Integrarea CSR în strategia organizației

1.4. Industria caritabilă în România

CAPITOLUL 2. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ȘI ANTREPRENORIATUL ÎN ROMÂNIA

2.1. Dezvoltarea antreprenoriatului în România

2.2. Principalele campanii CSR derulate în România

2.3. Strategia națională privind promovarea CSR în România

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: PROGRAMUL DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ IMPLEMENTAT DE VODAFONE ROMÂNIA

3.1. Prezentarea companiei Vodafone

3.1.1. Mediul macroeconomic și poziționarea companiei

3.1.2. Performanțe în 2013

Introducere

Noțiunea de „responsabilitate socială a organizațiilor” face referire la comportamentul etic, legal și umanitar la locul de muncă, pe piață sau în comunitate. Asumarea responsabilității sociale este esențială pentru îmbunătățirea statutului unei companii, generând valoare atât pentru acționari, cât și pentru societate în ansamblul ei. Există o diferență evidentă între dresponsabilitatea socială a unei companii și filantropie și anume prima presupune dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate și un parteneriat din care compania are la rândul său de câștigat. Cât despre filantropie, la baza acesteia se află o relație de reciprocitate, care aduce beneficii ambelor părți. Majoritatea companiilor care au în prezent o strategie de responsabilitate socială bine definită au început cu donații sau sponsorizări făcute ad-hoc.

Punctul de plecare al acestei lucrări l-a constituit ideea conform căreia în cadrul unei întreprinderi, responsabilitatea socială este cheia succesului. Astfel am încercat pe parcursul celor trei capitole să explic importanța implementării unei strategii responsabile în afaceri, beneficiile unor astfel de practici, dar și impactul pe care îl au asupra celor din jur. Pe măsură ce statele și instituțiile internaționale și-au dat seama că adoptarea principiilor de CSR de către companii servește obictivelor de dezvoltare durabilă, a apărut nevoia unor instrumente și standarde recunoscute la nivel internațional pentru a defini ce înseamnnă o corporație „responsabilă”, pe care le-am evidențiat în această lucrare.

Ultimul capitol l-am destinat analizei responsabilității sociale în cadrul companiei multinaționale Vodafone, insistând asupra programelor inițiate de aceasta în România.

Responsabilitatea socială corporatistă (în literatura de specialitate abreviată CSR, după forma din limba engleză Corporate Social Responsability) constituie un angajament al mediilor de afaceri de a contribui la dezvoltarea economică durabilă conlucrând cu angajații, familiile lor, comunitatea locală și societatea în ansamblul său pentru a îmbunătății calitatea vieții acestora. De-a lungul timpului acestă contribuție a fost teoretizată diferit de mai multe curente de gândire. Inițiativele „responsabile” ale companiilor au fost denumite printr-o varietate de termeni: „corporate citizenship”, „corporate philantropy”, „corporate social marketing”, „community affairs”, „community development”, etc.

Pentru companii, implementarea strategiilor de CSR înseamnă rezolvarea unor probleme sociale sau de mediu la nivel local sau global, promovând competitivitatea și inovația. De aceea, o companie care este responsabilă din punct de vedere social desfășoară o afacere profitabilă și ia în considerare toate efectele economice, de mediu și sociale, pozitive și negative, pe care le are asupra societății.

Sustenabilitatea a devenit, în ultima vreme, una dintre cele mai folosite abordări la nivel global atunci când ne referim la angajamentul mediilor de afaceri de a contribui la bunăstarea economică durabilă, la problematica mediului și la îmbunătățirea calității vieții societății în ansamblu. Conceptul dezvoltării durabile este parte esențială a politicii de responsabilitate socială, pe care, abordând-o într-o manieră corectă generează numeroase beneficii care au ca finalitate creșterea profitului. Aplicarea conceptelor responsabilității sociale facilitează o mai bună percepție în randul clienților, consolidarea mărcii, fidelizarea angajaților și atragerea de investitori.

CAPITOLUL 1. NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATISTĂ

1.1. Definirea și conținutul conceptului CSR

În prezent schimbarea a devenit mai mult o obișnuiță decât o necesitate. Persoanele și organizațiile pentru a se dezvolta și a-și crea o reputație, trebuie să se adapteze continuu la evoluția mediului, să caute să creeze ceva nou, să inoveze în tot ceea ce întreprind.

În determinarea și fundamentarea misiunii unei companii, managerii trebuie să țină seama de cerințele tot mai mari cu privire la asumarea unui rol activ în societate, acțiune ce poartă numele de „responsabilitatea socială organizațională – RSO” (sau, în limba engleză, „CSR – Corporate Social Responsibility”). CSR reprezintă un element esențial al interacțiunii mediului de afaceri cu mediul extern în care își desfășoară activitatea organizațiile. Acest termen prezintă interes atât pentru cei ce îl aplică în activitățile lor curente, cât și pentru mediul academic care, pentru a crea viitori manageri responsabili, se implică în studierea sa.

W. Frederick distinge două principii care au stat la baza acestor practici, de companie responsabilă: principiul carității și principiul tutelei.

Potrivit principiului carității sau al filantropiei, companiile ca membrii înstăriți și producători de prosperitate ai societății, trebuie să ofere un sprijin voluntar grupurilor sociale defavorizate.

Principiul tutelei presupune ca marile corporații, în calitatea lor de agenți deținători de putere economică si socială, să joace rolul de tutori ai interesului public; acționând în sprijinul comunităților afectate de activitățile lor.

Ultima inovație conceptuală în domeniul CSR este civismul corporatist (corporate citizenship), abordare aparută în anii ’90 în SUA. Pornind de la analogia dintre individ ca membru al comunității și companie ca membru instituțional al societății, se crează o paralelă între responsabilitățile individuale pe care le are un cetățean față de comunitate și responsabilitățile colective pe care trebuie să și le asume o companie față de comunitatea în care operează. Această formă de CSR își propune să elimine granițele false dintre economic și social, dintre lumea afacerilor și viața socială. Companiile fac parte din comunitate, iar prin interesele lor de afaceri și prin strategiile lor de management trebuie să se integreze în viața socială.

A. Carroll dă o definiție mai largă civismului corporatist, definiție ce acoperă patru dimensiuni: cea economică, legală, etică și filantropică. Autorul a înglobat cele patru dimensiuni ale responsabilității sociale într-un model piramidal numit „Modelul cvadripartid al responsabilității sociale corporatiste” sau „Piramida CSR- ului”.

Figura 1.1 : Piramida CSR-ului (Carroll 1991)

Sursa: http://www.swlearning.com/management/carroll/bas5e/isc/powerpoint.html

La baza piramidei se află responsabilitatea economică. Această poziționare nu este întâmplătoare deoarece acest tip de responsabilități constituie baza celorlalte tipuri, pe care le susține și le face posibile. Esența oricărei organizații este de a obține profit pentru a putea supraviețui. Responsabilitatea economică a unei organizații constă în asigurarea de venituri acționarilor, asigurarea unor salarii echitabile angajaților și furnizarea de servicii și produse de calitate către clienți.

Pe următoarea treaptă, avem responsabilitatea legală. Importanța acesteia este la fel de mare ca și cea economică deoarece corporațiile indiferent de obiectul de activitate nu pot exista dacă nu respectă legile impuse de piața pe care există.

Responsabilitatea etică se referă la respectarea acelor standarde considerate juste și echitabile de către societatea în care corporația activează. Dacă o corporație nu ține cont de caracterul etic al activității sale, imaginea sa ar putea avea de suferit.

În vârful piramidei se află acțiunile filantropice. Acestea se referă la acele activități prin care companiile se implică efectiv în problemele cu care se confruntă societatea. În această categorie intră donațiile, sponsorizarea unor evenimente, susținerea unor probleme de mediu, protecția animalelor, etc.

Responsabilitatea etică și cea filantropică nu au un caracter imperativ, dar în ultimul timp acestea au dobîndit o funcție mult mai semnificativă.

În prezent, guvernele au început din ce în ce mai mult să promoveze activitățile de CSR deoarece implementarea unui comportament responsabil în mediul de afaceri reprezintă un element crucial al eforturilor naționale și internaționale de dezvoltare durabilă și echitabilă.

În martie 2000, Consiliul European a făcut un apel la intreprinzători în sensul asumării responsabilității sociale și pentru a acorda o atenție deosebită asupra: bunelor practici pentru învațarea pe toată perioada vieții, organizarea muncii, șanse egale, includerea socială și dezvoltarea durabilă. Un an mai tarziu Comisia Europeană publică „Cartea verde a practicilor de CSR” și oferă prima definiție oficială pentru responsabilitatea socială – „concept care integrează preocupările sociale și ecologice în strategiile de afaceri și la nivelul relațiilor cu celelalte părți interesate, în mod voluntar, în încercarea continuă de îmbunătățire a performanțelor, de creștere a profitului și de dezvoltare.”

Global Compact este o inițiativă a Secretarului General ONU, de a crea un parteneriat între Națiunile Unite și companii pentru atingerea dezvoltării durabile la nivel global. Faza operațională a acestei inițiative începe la data de 26 iulie 2000. La aceasta au aderat companii, organizații sindicale internaționale, organizații ale societății civile având drept scop principal promovarea celor nouă principii universale din sfera drepturilor omului, protecției mediului și anticorupției. Aceste principii derivă din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Principiile Fundamentale asupra Drepturilor în Muncă, Declarația de la Rio asupra dezvoltării și protecției mediului înconjurător și Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției.

Aceste principii sunt:

Sprijinirea și protejarea drepturilor internaționale ale omului, în întreaga lor sferă de influență

Asigurarea că propria companie nu este complice la încălcări ale drepturilor omului

Eliminarea tuturor formelor de muncă silnică 

Eliminarea efectivă a muncii minorilor

Eliminarea discriminării în domeniul angajării și ocupării forței de muncă

Respectarea liberei asocieri și recunoașterea dreptului la negocierea colectivă

Să desfășoare acțiuni prin care să promoveze o mai mare responsabilitate față de mediu 

Să încurajeze dezvoltarea și propagarea tehnologiilor ecologice

Sectorul de afaceri trebuie să combată corupția în toate formele sale, inclusiv darea și luarea de mită

Companiile care sprijină Global Compact își asumă obligația de a acționa conform acestor principii în industriile din care fac parte, de a integra aceste principii în strategiile de afaceri și de a demonstra acest lucru în practică. Companiile participante la această inițiativă au obligația de a publica pe site-ul Global Compact (www.unglobalcompact.org) măsurile efective pe care le-au luat în vederea implementării celor nouă principii în domeniul în care activează.

Primul care face referire la acest termen este H.R. Bowen, care argumentează că o organizație are obligația de a “urmări acele politici, de a lua acele decizii, ori de urma acele linii de acțiune care sunt dezirabile și acceptate în termeni de obiective și valori ale societății”. El susține faptul că acest concept al responsabilității sociale semnifică următoarele:

– afacerile există datorită societății, iar comportamentul și metodele lor de operare t practică. Companiile participante la această inițiativă au obligația de a publica pe site-ul Global Compact (www.unglobalcompact.org) măsurile efective pe care le-au luat în vederea implementării celor nouă principii în domeniul în care activează.

Primul care face referire la acest termen este H.R. Bowen, care argumentează că o organizație are obligația de a “urmări acele politici, de a lua acele decizii, ori de urma acele linii de acțiune care sunt dezirabile și acceptate în termeni de obiective și valori ale societății”. El susține faptul că acest concept al responsabilității sociale semnifică următoarele:

– afacerile există datorită societății, iar comportamentul și metodele lor de operare trebuie să coincidă cu obiectivele majore ale societății;

– oamenii de afaceri trebuie să se comporte asemenea unor agenți responsabili moral față de societate.

Responsabilitatea socială mai este văzută ca fiind o consecință logică a obligației care decurge din creșterea puterii (importanței) sociale ale unei firme, iar necroelarea acestei creșteri cu asumarea responsabilității socială poate conduce, în cele din urmă, la pierderea acestei puteri sociale și implicit la declinul firmei.

Donaldson T. consideră responsabilitatea socială drept o obligație contractuală pe care firmele o au față de societate. O firmă deține un rol central în societate și acest motiv îi permite să folosească atât resursele umane cât și pe cele naturale pentru a-și realiza funcțiile sale productive și pentru o obține un anumit avantaj competitiv, respectiv pentru a-și consolida un anumit statut de putere. Ca efect, societatea are drepturi sociale implicite: în schimbul dreptului de a exploata resurse în procesele productive, aceasta poate solicita dreptul de a controla aceste procese.

În concluzie, se poate afirma că CSR se referă la considerarea impactului general pe care o companie îl produce asupra societății și la necesitatea de a gestiona responsabil și în mod specific impactul individual asupra fiecărui grup stakeholderi, în întregul spectru al acestora (de la angajați la comunitate, de la furnizori la clienți și de la investitori și creditori la stat, păstrând în centrul atenției acționarii). Termenii cheie prin care se concretizează conceptul diferă de la un sector la altul și de la companie la companie, dar o abordare generică a CSR cuprinde următoarele direcții: drepturile omului; condițiile de muncă în lanțul furnizorilor, dar și în interiorul companiei; impactul de mediu al proceselor, operațiunilor, produselor și serviciilor; impactul asupra comunității locale al proceselor, operațiunilor, produselor și serviciilor; impactul asupra clienților al proceselor, operațiunilor, produselor și serviciilor; responsabilitatea investițiilor.

1.2. Beneficii ale CSR

Responsabilitatea socială corporatistă constă în integrarea în politicile firmei a unui set de practici și programe sociale. În esență presupune dezvoltarea unui parteneriat între companie și societate din care ambele părți să aibă de câștigat. Tocmai din acest motiv responsabilitatea socială este vazută diferit de la companie la companie; întotdeauna problemele în care o companie se va implica vor fi strict dependente de domeniul său de activitate, de fondurile disponibile și nu în ultimul rând de așteptările comunitaților în care activează.

Firmele responsabile social se simt obligate nu numai față de acționari, ci și față de toți cei interesați de activitatea lor: angajați, clienți, furnizori, cetățeni, societatea civilă, guvern (denumiți sub formă generică „parteneri de interese”). În acest context o politică bazată pe transparență este mai simplă, mai ieftină și mai sigură decât orice altă strategie.

Companiile au înțeles că dezvoltarea durabilă nu înseamnă doar costuri și dificultăți, ci o cale de a utiliza în mod eficient resursele. Treptat, au înlocuit politica bazată pe confidențialitate cu cea bazată pe deschidere și transparență, cea de lobby cu orizonturi limitate cu discuții deschise cu partenerii de interese și au dezvoltat politici de combatere a poluării încă din fază incipientă prin utilizarea unor tehnologii mai eficiente și mai puțin dăunătoare pentru mediu.

Principalele beneficii ale responsabilității sociale corporatiste pentru o companie sunt reprezentate, în primul rand, de cei trei “R”: recunoastere, reputație și recunostință. Intr-o accepțiune mai largă putem spune că beneficiile integrării CSR în strategiile firmei sunt:

Îmbunătățirea relațiilor cu comunitatea (clienți, furnizori, autorități)

Influențarea publicului ținta, liderilor de opinie, presei

Poziționarea companiei pe o treaptă superioară în societate

Întărirea brandului

Fidelizarea consumatorilor față de companie și produsele sale (fidelitate față de marcă)

Motivarea angajaților

Prevenirea inițiativelor legislative ale guvernelor

Studiile și cercetările realizate în ultimii ani relevă faptul că managerii din diferite companii se implică în inițiative de responsabilitate socială datorită unor motivații dintre cele mai diverse, care pot varia de la dorința de a face un lucru bun până la aceea de a consolida rolul companiei într-o comunitate sau nevoia de a găsi rezolvarea la anumite probleme, cu scopul de a obține beneficii directe sau indirecte.

În anul 2000, prestigioasa companie Burson-Marsteller face un sondaj printre lideri de opinie, investitori, legiuitori și reprezentanți mass-media din Marea Britanie, Germania și Franța privind importanța practicilor de CSR.

Rezultatele acestui sondaj au fost:

66% dintre liderii de opinie chestionați au fost puternic deacord că implicarea în comunitate va conta extrem de mult în viitor

64% dintre liderii de opinie chestionați au fost puternic deacord că reputația unei companii le va afecta deciziile ca legiuitori, factori de decizie, jurnaliști sau investitori

42% dintre liderii de opinie chestionați au fost puternic de acord că responsabilitatea socială corporativă va influența prețul acțiunilor unei companii în viitor.

O organizație care face mai mult decât să respecte regulile și normele legale va avea o relație mai bună și cu autoritățile centrale. Ele pot beneficia de urgentarea procedurilor de obținere a autorizațiilor și, nu în ultimul rând, se pot aștepta la mai puține inspecții „de la centru” care, de cele mai multe ori, țin în loc afacerea.

Responsabilitatea socială joacă un rol foarte important în crearea reputației corporatiste, dar și în managementul identității companiei. Programele de identitate se sprijină pe ideea fundamentală că tot ce face în contextul responsabilității sociale trebuie să proiecteze valorile conpaniei. Astfel, toate acțiunile derulate în acest sens trebuie să explice publicului larg, prin mixul acțiunilor de comunicare misiunea și viziunea companiei.

Conștientizarea publicului cu privire la eforturile legate de activitatea economică responsabilă poate fi o ușă deschisă spre potențiale beneficii de afaceri. Pentru marea majoritate a întreprinderilor – mari sau mici – este clar că o comunicare eficientă poate avea un impact direct și pozitiv asupra bilanțului, în special prin deschiderea unor noi oportunități de afaceri. Principalele beneficii ce rezultă din comunicarea eforturilor companiei privind activitatea comercială responsabilă sunt:

• Niveluri mai mari de satisfacție și loialitate a clienților

• Îmbunătățirea reputației companiei, mărcii și produsului

• Angajați mai motivați și mai productivi

• Relații mai bune cu comunitatea locală și autoritățile publice

• Economii mai mari la costuri

Alegerea celei mai bune medode de a oferi mesaje legate de firmă depinde de publicul ținta, de aptitudinile și resursele companie si foarte adesea, de subiectul comunicării. Comunicarea eficientă constă în transmiterea informației unui grup țintă – cum sunt clienții, consumatorii sau furnizorii – care este relevantă atât pentru obiectivele companiei cât și pentru cele ale grupului țintă.

Beneficiile CSR ar trebui să determine fiecare companie să se implice în cel puțin o astfel de campanie socială.

1.3. Integrarea CSR în strategia organizației

Etapele procesului de planificare strategică sunt următoarele:

Planificarea la nivelul corporației, cuprinde definirea unea companiei, definirea domeniilor de operare și stabilirea obiectivelor și strategiilor de dezvoltare.

Planificarea unităților strategice de activitate – unde se realizează planificarea strategică a activității – cu strategiile generice Porter cu obiectivele aferente.

Planificarea la nivel funcțional – corespunzătoare planificării strategice de marketing- segmentare, poziționare, mix. În funcție de stadiul de dezvoltare a fiecărei companii, aceasta înglobează activitățile de responsabilitate socială la unul din cele trei nivele de planificare strategică.

În continuare sunt prezentate 2 tabele cu alternative de integrare a activităților de CSR în cadrul companiei:

Alternative în integrarea CSR adaptare după „An Integrative Framework for Evolving A Socia Responsible Marketing Strategy, Adel El-Ansary, Anne Cerne, Institute of Economic Research (7/2005)”.

1.4. Industria caritabilă în România

Responsabilitatea socială corporatistă este inclusă din ce în ce mai des pe agenda de lucru a unui număr semnificativ de companii. Aproximativ două mii de companii internaționale raportează în mod regulat impactul social și comunitar pe care îl provoacă, iar în unele țări precum Franța și Australia raportarea este obligatorie.

După cum am specificat și în capitoluil anterior, programele de responsabilitate socială oferă multiple beneficii atât de ordin moral cât și de ordin aconomic.

Motivele pentru care o companie decide să se implice în problemele comunității au fost și rămân în continuare un subiect controversat. Este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de demonstrat obiectivele reale ale acestor programe și caracterul etic.

Este evident că schimbarea în strategia companiilor a fost determinată într-o oarecare măsură de „forțele globale ale schimbării” (schimbările în plan politic, economic, social, tehnologic și ecologic) și de efectul principal al acestora, respectiv sporirea așteptărilor pe care partenerii de interes le au față de corporații.

Conform teoriei grupurilor cointeresate, companiile sunt responsabile moral nu doar față de investitori ci față de toate grupurile de care depind în supraviețuirea și dezvoltarea lor. Aceste grupuri, așa-numite cointeresate (stakeholders) sau deținătoare de interese în raport cu o companie, sunt cele care pot fi afectate de deciziile acesteia ori o pot afecta. În general, este vorba despre acționari sau proprietari, angajați, creditori, furnizori, distribuitori, consumatori, comunități locale, guvern și agenții guvernamentale.

Ținând cont de faptul că responsabilitatea socială este echivalentă cu un angajament față de aceste grupuri de interese, nu este incorect să afirmăm că aplicarea unei politici de CSR într-un stil coerent și transparent are ca efect direct fidelizarea angajaților și mai apoi a clienților.

Produsele companiei reprezintă transpunerea în piață a imaginii companiei, o proiecție a valorilor pe care aceasta le promovează. Puterea mărcii, care provine din dimensiunea capitalului de imagine oferă produsului un plus de valoare mai mic sau mai mare, în funcție de puterea de piață a organizației.

Marca ajută organizațiile să fie cât mai usor recunoscute și din acest motiv, își canalizează toate eforturile și resursele materiale în crearea unui brand cât mai sugestiv și în același timp ușor de reținut de către clienți și angajați. Organizațiile se străduiesc să-și consolideze brandul și datorită faptului că un client ajunge să mențină relații afective cu o anumită marcă („Lovemarks sunt branduri speciale, carismatice pe care oamenii le iubesc și le apără cu îndârjire; produsele serviciile și experința crează legături emoționale de lungă durată cu consumatorii” spune Kevin Roberts)

În același sens funcționează și relațiile cu angajații. Astfel, cu cât o organizație se bucură de un capital de imagine mai mare cu atât angajații sunt mai mulțumiți și se simt mai mândrii că fac parte din companie. Succesul unei organizații determină indirect și succesul angajaților, dar și al clienților.

Prin capitalul de imagine organizația fidelizează clinții și angajații. Fidelizarea angajaților duce la o creștere a eficienței activității și implicit la o creștere a vânzărilor atât ca volum, dar și ca valoare.

Datorită costurilor ridicate determinate de activitățile promoționale, dar și impactul relativ redus pe care îl au acestea în rândul publicurilor țintă, companiile au căutat un mod mai eficient de a atrage atenția asupra sa. Astfel după anii 90, multe firme internaționale au descoperit că prin implicarea în viața social – culturală a țărilor în care activează, au mai multe de câștigat decât prin investirea unor sume considerabile în publicitate; produsele promovate social se vând mult mai ușor.

La o primă vedere, aceste implicări ale companiilor în viața social-culturală a comunităților în care își desfășoară activitatea arată o implicare benevolă, lipsită de beneficii, un comportament caritabil, comportament ce stârnește un sentiment de adimirație în rândul clienților, angajaților, dar și al colaboratorilor. Astfel prin investiții mai mici decât cele publicitare obține mai multe beneficii. Ținând cont de aceste aspecte putem spune că nu este vorba de caritate în acest comportament, ci mai degrabă o strategie foarte bine concepută.

Evaluarea programelor sociale trebuie facută prin prisma profitului și al compasiunii, mai exact ar trebui să răspundem la întrebarea „Cât este filantropie și cât interes propriu?”. Filantropia este un stadiu superior al carității. Prin caritate, a cărei etimologie este legată de cuvântul milă, se înțelege grija oamenilor pentru ceilalți semeni ai lor în asigurarea minimului de subzistență: adăpost, hrană, asistență medicală.

După ce oamenii au această bază, se pune problema filantropiei: interesul oamenilor de a-i ajuta pe ceilalți să se dezvolte: artă, educație, cercetare, divertisment. Prin filantropie se vizează mai mult decât a fi responsabilă prin CSR-ul său, respectiv prestigiul corporatist. Prin filantropie se urmăresc certe beneficii materiale, spun anumiți analiști. În primul rând, banii pe care îi dau, nu se impozitează. Problema este că din momentul deciziei ca banii lor să ia o anumită destinație, înregistrarea acestui fapt și utilizarea lor efectivă, trec uneori luni de zile. În tot acest timp banii sunt în afara obligațiilor fiscale, sau aduc în continuare dobânzi, deși aceștia practic figurează pe hârtie cu o altă destinație.

CAPITOLUL 2. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ ȘI ANTREPRENORIATUL ÎN ROMÂNIA

2.1. Dezvoltarea antreprenoriatului în România

Antreprenorii au așteptări pozitive legate de creșterea propriilor companii: 48% dintre start-up-uri estimau în 2012 că vor angaja cel puțin 5 oameni în următorii 5 ani. Gradul de internaționalizare și noutate al produselor și serviciilor dezvoltate înregistrează o creștere în ultimii ani potrivit Global Entrepreneurship Monitor. La finele anului 2012, 48% dintre întreprinzătorii începători declarau că inovează la nivel de produs, în timp ce 39% dintre acestea spuneau că cel puțin un sfert din activitatea desfășurată se adresează clienților din afara granițelor țării.

Fig. 2.1. Percepția antreprenorilor asupra ecosistemului românesc

Sursa: http://akcees.com/wp-content/uploads/2013/09/Antreprenoriat-1.png

Cultura antreprenorială s-a dezvoltat continuu datorită mass-media și evenimentele de profil. Puternic. Însă, problemele apar atunci când ne uităm la sustenabilitatea inițiativelor antreprenoriale. România ocupă locul 6 în Uniunea Europeană (după Austria, Estonia, Letonia, Olanda și Slovacia) din punct de vedere al activității antreprenoriale totale: 9% din populația activă este fie în procesul de a începe un business, fie își dezvoltă propriile start-up-uri. Ocupăm însă penultimul loc la nivel european din punct de vedere al sustenabilității inițiativelor antreprenoriale: mai bine de jumătate din companiile nou înființate nu reușesc să supraviețuiască perioadei critice de 42 de luni (acestea se închid sau își suspendă activitatea).

1.     Caracteristicile antreprenorului

Antreprenorii dețin un set comun de caracteristici între care enumerăm: abilitățile de leadership, capacitatea de muncă, gradul de independență dorit, toleranța la risc sau gradul de responsabilitate pe care doresc să și-l asumeDin păcate în România antreprenorii nu sunt pregătiți motiv pentru care dezvoltă aceste caracteristici prin programe educaționale.

2.     Acces la finanțare în mediul de afaceri românesc este destul de redus.

În ciuda faptului că dintre 48% români doresc să înceapă o afacere, mai mult de jumătate dintre aceștia nu dispun de resursele financiare necesare pentru a face acest lucru. Acest indicator înregistrează o valoare dublă față de Uniunea Europeană,  unde doar 21% dintre respondenți acuză lipsa banilor ca motiv pentru care nu își dezvoltă propriile afaceri, potrivit datelor furnizate de Comisia Europeană.

Temerilor legate de insuficiența fondurilor li se adaugă și cele legate de incapacitatea de a returna datoriile. Aceste probleme se diminuează o dată cu creșterea în vârstă, atunci când antreprenorii conștientizează că există numeroase opțiuni de finanțare accesibile în România și în afara granițelor.

3.     Taxe și alte bariere administrative reprezintă un impediment major pentru dezvoltarea activității antreprenoriale dintr-o regiune. Pentru antreprenori, ele se traduc în fonduri redirecționate către stat și timp pierdut în lucruri birocratice, înlocuind timpul ce ar trebui petrecut pentru îmbunătățirea calității produsului sau serviciului oferit.

4.     Existența rețelelor și a conexiunilor

În România, comunitățile antreprenoriale se dezvoltă cu precădere în orașele mari, însă acestea nu sunt încă suficient de dezvoltate. Tinerii acuză de asemenea și lipsa de conexiuni de business și mentori relevanți pentru ei.

5.     Cultura antreprenorială

Cultura antreprenorială are un rol important în vederea dezvoltarea activității antreprenoriale, iar România se poziționează foarte bine din punct de vedere, având un capital social dezvoltat și o atitudine pozitivă față antreprenoriat.

Fig. 2.2. Influența asupra atitudinii antreprenoriale a tinerilor

Sursa: http://akcees.com/wp-content/uploads/2013/09/Antreprenoriat-2.png

6.     Educația antreprenorială

23% dintre români au afirmat că au luat parte la cel puțin un program de educație antreprenorială, procentajul fiind egal cu cel înregistrat la nivelul Uniunii Europene. Cu toate acestea, tinerii sunt nemulțumiți de calitatea educației antreprenoriale primite și consideră că acestea sunt susținute de oameni care nu au legătură cu mediul antreprenorial.

7.     Politicile publice trebuie să stimuleze dezvoltarea mediului antreprenorial, măsurile întreprinse de acesta sunt privite de comunitate ca un impediment major în calea dezvoltării. Astfel, membrii activi ai comunității antreprenoriale susțin că sunt la curent cu politicile publice de susținere a antreprenoriatului, însă le consideră neadecvate. Lipsa de rezultate se datorează atât unei înțelegeri deficitare a mediului antreprenorial românesc cât și corupției endemice care afectează măsurile întreprinse la toate nivelurile.

Măsurile necesare pentru dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc trebuie întreprinse atât la nivel public, cât și la nivel privat. La nivel guvernamental, statul ar trebui să renunțe la programele de înființare de noi companii – focusul trebuie schimbat pe sustenabilitatea celor existente prin îmbunătățirea calității programelor de educație antreprenorială. În acest sens, este important să existe o legătură între școală și mediul de afaceri, iar curricula ar trebui adaptată la condițiile pieței. În plus, sistemul educațional trebuie să se concentreze pe crearea de lideri responsabili și independenți care valorifică antreprenoriatul și înțeleg ce presupune acestea. Tot în slujba statului cade și simplificarea administrativă și fiscală, alături de lupta împotriva corupției.

Mediul privat poate contribui major la dezvoltarea antreprenoriatului prin intermediul unor metode calitative de stimulare a mediului antreprenorial: sesiuni de training, evenimente și competiții adresate antreprenorilor la început de drum, programe de mentorat și suport pentru start-up-uri sau sesiuni de informare despre oportunitățile de finanțare existente. Facilitarea accesului la acceleratoare, incubatoare și spații de co-working este un alt punct foarte important, alături de promovarea continuă a modelelor de succes și a motivelor corecte pentru a fi antreprenor.

2.2. Principalele campanii CSR derulate în România

Petrom a derulat trei campanii de responsabilitate socială de succes în anul 2011 fiind premiat pentru acestea:. „Redescoperă Romania 2011” a fost premiată la categoria Digital PR și Social Media, „Campania internă de promovare a prevederii 2%" a primit premiul pentru Comunicare Internă, iar „Acces la Viața-Extinderea rețelei de telemedicină” pentru Responsabilitate socială și dialog cu grupurile co-interesate.

Campania „Află-ți echilibrul" a celor de la Ursus a avut drept scop descurajarea consumului iresponsabil de alcool, prin informarea publicului cu privire despre efectele acestui tip de comportament asupra organismului si vietii sociale.

UPC a căștigat aurul la categoria Digital PR și Social Media pentru „Digital Zoo”, versiunea în format digial a grădinii zoologice din București. În acceași categorie, dar premiată cu argint, a fost și campania Fundatiei Sensiblu (A&D Pharma) „V-Days 2010 – Violenta in familie deformeaza realitatea“.

BCR a primit argint pentru proiectul de promovare a voluntariatului în rândurile angajaților, „Anul Voluntariatului în BCR”, la categoria Comunicare internă.

Alte companii premiate au fost: Avon Romania, pentru "Campania Promisiunilor 2010", Siemens, pentru campaniile „Siemens Amazing Race" și „Victoria 20.20”, precum și Apa Nova București, pentru campania de mediu „Botezul sturionilor” și proiectul Tineri urbani de altădată”. Printre ONG-urile cele mai apreciate de juriu s-au numărat Asociația SOS Infertilitatea, Asociația Salvează Vieți, World Vision România sau Salvați Copiii. 

2.3. Strategia națională privind promovarea CSR în România

CSR România este un proiect al Forum for International Communications, fundație care organizează din 2003 competiția Romanian PR Award și evenimentele Romanian PR Week, impuse drept cele mai importante evenimente de recunoaștere a excelenței în domeniul comunicării de afaceri din România.

În aprile 2009, fundația a lansat portalul de resurse PR Romania, devenit la scurt timp după lansare o resursă de referință pentru toți cei interesați de domeniul Relațiilor Publice.

Portalul CSR Romania dorește să promoveze pe piata românească ideea de management etic, în general, și ideea de responsabilitate sociala corporatistă (CSR), în particular. Parteneriatul cu instituții internaționale prestigioase din Marea Britanie, Germania și Grecia precum si componenta de "Analiza & Cercetare" detașează CSR Romania de alte initiative existente pe piață. Partalul dorește să se impună nu doar ca un comunicator, un intermediar care culege și distribuie informație, ci drept un producător de analiză și cercetare, un promotor de idei în domeniul responsabilității sociale corporatiste.

Lasarea primei versiuni a partalului a avut loc în martie 2006. Au urmat două dezbateri și două suplimente tematice în variantă print, realizate în parteneriat cu Revista 22 și Grupul de Dialog Social, "Transparență și Credibilitate în practicile de responsabilitate social corporatistă" (22 Martie 2007) și "Parteneri" (28 August 2007), în care am încercat să oferim cititorilor puncte de vedere, analize, standarde și modele etice impuse în România și pe pietele occidentale.

Site-ul se adresează în primul rând profesioniștilor de CSR, reprezentanților fundațiilor corporatiste și ai ONG-urilor, studenților preocupați de domeniul eticii în afaceri și, nu în ultimul rând, publicului larg interesat de informație, analiză, cercetare și studii de caz în domeniul CSR.

Structura site-ului este simplă, informația cea mai bogată regăsindu-se în rubrica "Articole", structurată momentan pe 10 subdomenii: "Concepte de bază", "Transparență și Credibilitate în CSR", "Raportare Socială", "PR pentru CSR", "Dialog cu grupurile cointeresate", "Companiile si mediul", "Evaluare CSR", "Fundații corporatiste", "Educație și CSR", "Inovație și CSR".

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: PRAMUL DE RESPONLITATE SOCIALĂ IMPLEMENTAT DE VODAFONE ROMÂNIA

3.1. Prezentarea companiei Vodafone

3.1.1. Mediul macroeconomic și poziționarea companiei

România este o țară în care sectorul comunicațiilor cunoaște o creștere accelerată, mai ales după Revoluția din 1989. Televiziunea publică (Televiziunea Română), postul de radio public (Societatea Română de Radiodifuziune) și agenția de presă Rompres sunt singurele companii de stat din acest domeniu, acestea fiind coordinate de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.

Există aproximativ 4,1 milioane de linii fixe de telefonie, principalii furnizorii fiind Romtelecom (deținut de grupul elen OTE), RCS & RDS și UPC România și aproximativ 19 milioane de utilizatori de telefonie mobilă. Furnizorii de telefonie mobilă sunt Vodafone România, Orange România, Cosmote România.

1.

Fondată: 1998 ca Dialog

Acționari : 96,63% deținut de France Telecom

Scurt istoric: Operatorul de telefonie mobilă Orange a fost înființat în 1994 de un canadian vizionar, Hans Snook, care a părăsit conducerea companiei în 2001. Ultimul intrat în joc pe o piață deja dominată de trei operatori, Orange a ajuns în acei șapte ani numărul unu în Marea Britanie. La finalul lui 1994, nu ajunsese la 400.000 de clienți, însă 12 luni mai târziu, numărul acestora se ridica la 800.000. Orange a început să iasă în afara Marii Britanii abia în 1999, iar până la finalul anului avea filiale în Hong Kong, Australia, Israel și India. În octombrie 1999, operatorul german Mannesmann a anunțat intenția de a cumpăra Orange. Tranzacția s-a finalizat în februarie 2000, operatorul fiind estimat atunci la 20 de miliarde de lire sterline (32 de miliarde de dolari la acea data). Acțiunile Orange au fost delistate de la bursă din Londra și de pe Nasdaq.

Operatorul de telefonie mobilă Orange România avea, la finalul anului 2013, 10,436 milioane de clienți, mai multi cu 153.000, iar veniturile obținute în 2013 au fost de 934 milioane de euro, mai mari cu 1,8%, principalul motiv de creștere fiind segmentul internetului mobil

Excluzând impactul modificărilor de reglementare, precum reducerea tarifelor de interconectare, veniturile companiei au urcat cu 4,9% în 2013, fiind cea mai bună performanță din 2010. În trimestrul al patrulea, veniturile companiei au avansat la 244 milioane euro, față de 233 milioane euro în perioada corespunzătoare a anului anterior. Numărul clienților a urcat cu 73.000 în ultimele trei luni ale anului 2013 față de finele lunii septembrie.

Traficul de internet pe mobil în rețeaua Orange a crescut cu 47% în trimestrul al patrulea din 2013 față de perioada similară a anului trecut și cu 51% în 2013 față de 2012.

În 2013 Orange a încheiat programul de modernizare a rețelei din mediul rural, l-a demarat pe cel din mediul urban și a extins acoperirea 4G la nivelul întregii capitale. De asemenea, compania s-a pregătit pentru extinderea rețelei 4G începând din aprilie 2014. Vânzările de smartphone-uri s-au dublat în 2013 față de 2012, iar în luna decembrie 2013 mai mult de jumatate din totalul telefoanelor vândute au fost smartphone-uri.

„Orange este liderul pieței românești de telefonie mobilă, după numărul de clienți și cifra de afaceri. Principalii concurenți ai companiei sunt Vodafone (Marea Britanie) și Cosmote, parte a grupului elen OTE, controlat de Deutsche Telekom și care mai deține în Romania compania Romtelecom”.

Grupul Orange avea la finele anului 2013, 236,6 milioane de cliențti la nivel global, în urcare cu 2,4% față de 2012. Veniturile companiei franceze au scăzut în 2013 cu 4,5%, în bază comparabilă, la 40,98 miliarde euro, declin cauzat în principal de impactul modificării reglementărilor. Orange și-a dublat în 2013 profitul net la nivel global, la 2,1 miliarde euro.

2. Vodafone

Vodafon group este o corporație transnațională de telefonie mobilă, care deține active în țările din Europa, Statele Unite, Asia, Africa, Australia și Noua Zeelandă.

Compania a început să scrie istorie încă din anul 1982, când președintele Racal Electronics Plc, Gerald Whent a convins consiliul director să facă o ofertă Guvernului Britanic pentru o licență de telefonie mobilă. Ideea a fost una de succes și astfel a luat naștere divizia Racal Telecom. Numele rețelei a fost ales să fie "Vodafone", pentru a reflecta furnizarea de servicii de voce și date cu ajutorul telefoniei mobile.

Rețeaua analogă Vodafone a fost lansată la data de 1 ianuarie 1985 și este prima rețea de telefonie mobilă care s-a lansat în Marea Britanie. După lansare, rețeaua s-a dezvoltat rapid, astfel la 31 decembrie 1985 ajunge să dețină un portofoliu de 19.000 de clienți.

În septembrie 1991 Racal Electronics se destramă și apare pentru prima dată numele de Vodafone Group Plc. În 29 iunie 1999 compania fuzionează cu Airtouch Communication și își schimbă numele în Vodafone Airtouch, iar la 28 iulie 2000 revine la vechea denumire.

De-a lungul celor două decenii ,Vodafone Group a reușit să ajungă la etapa de globalizare, adică să fie independentă de celelalte țări. În prezent, la nivel global își realizează serviciile datorită utilizării multiplelor strategii de lansare pe piața internațională și a investițiilor străine directe.

Una dintre cele mai importante particularități ale companiei o reprezintă gradul înalt de dispersare a capitalului. Acțiunile Vodafone sunt listate la Bursa de valori din Londra si la cea din New York, având un capital pe piață de aproximativ 88 miliarde de lire sterline (3 iulie 2007).

Compania de telecomunicații se bucură de loialitatea și încrederea unor parteneri din diferite țări cum ar fi Microsoft, Yahoo, Youtube, Google, Safaricom, Hutchiston Essar Limited, China Mobile, etc. Aceste parteneriate au un rol foarte important în menținerea imaginii și a încrederii clienților și nu în ultimul rând a puterii financiare de care se bucură.

Numărul clienților, care la 31 martie 2007 constituia 241 milioane confirmă calitatea produselor și serviciilor pe care compania le oferă și întaresc princiipiile promovate de aceasta: transparență privind calitate și preț, responsabilitate față de piața resurselor materiale, măsuri de protecție față de consumatori.

Grupul Vodafone este organizat pe principiul descentralizării pentru a facilita procesul de luare a deciziilor și pe cel al utilizarii potentialului uman, aceasta fiind o necesitate nu numai din punct de vedere managerial, dar și socio-cultural.

Numărul angajaților este de aproximativ 60.000 de persoane din toată lumea. Scopul companiei este să recruteze cei mai talentați specialiști din diverse domenii pentru a forma o echipă de excepție capabilă să aducă un aport inovațional. Astfel a fost elaborată o strategie de a motiva personalul, punând accent pe necesitățile fundamentale ale acestora, și anume: comunicare și implicare, învățământ și dezvoltare, opornități de promovare pe scara ierarhică, remunerare și recunostință, organizare eficientă, sănătate, siguranță și bunăstare.

Vodafone Group este un brand de succes și ca orice companie care se respectă are un cod de etică și o cultură organizațională specifică. Simbolul de bază ce promovează brandul este virgula roșie (Fig.2). Culoarea roșie simbolizează pasiunea, pasiunea companiei pentru clienți, pentru dezvoltare, pentru oameni și pentru societate în ansamblu.

Figura 3.1. Sigla Vodafone

Sănătatea, îmbunătățirea nivelului de trai, protejarea mediului care ne înconjoară, susținerea invățământului în mediul sărac sunt valori foarte importante pentru companie.

Unul dintre cele mai cunoscute slogane Vodafone este „Sănătate, siguranță și bunăstare„. Acest slogan nu vine singur, ci are în spate o istorie în care compania a fost alături de oameni și de problemele cu care se confruntă, a fost și este un stâlp de rezistență în contrucția unei vieți mai bune.

Începând cu anul 2005, Vodafone include și România în cea mai mare comunitate mobilă din lume, prin achiziționarea Connex. După aproximativ doi ani de la lansarea brandului, prin campania „Trăiește fiecare clipă” ,Vodafone numără peste 8,5 milioane de clienți și are o arie de acoperire de 97% din populație și 81% din teritoriul țării. Făra-ndoială, încă de la început Vodafone a răspuns cerințelor pieței la cel mai înalt nivel dacă luăm în considerare că la scurt timp după lansare a atins o cotă de piață aproape la fel de mare ca a principalului concurent, Orange și în unele regiuni chiar mai mare.

Compania operează actualmente în condiții de maximă eficiență sub aspectul reprezentării teritoriale, deținând aproximativ 150 de magazine proprii la care se adaugă un număr asemănător de magazine partenere în toată țara.

Diversificarea progresivă a gamei de produse în concoranță cu cerințele pieței a avut o contribuție importantă la accelerarea dezvoltării afacerilor Vodafone. Portofoliul companiei are o structură echilibrată ,incluzând un spectru larg de produse precum: telefoane și echipamente, servicii de telefonie (fixă și mobilă), servicii tip text – SMS, tip multimedia – MMS, internet wireless de mare viteză, și video – 3G, adaptate nevoilor diferitelor categorii de clienți. În acest context, compania oferă produse personalizate pentru persoane fizice, întreprinderi mici și mijlocii, produse de excepție pentru corporații, dar și produse speciale pentru elevi și studenți.

3. Cosmote

Fondată: 1998, , sub numele Cosmorom

Acționari: 75% grupul OTE, 25% Deutsche Telekom

Scurt istoric: COSMOTE România, membră a grupului COSMOTE, s-a lansat pe piața românească în decembrie 2005, cu scopul de a face telefonia mobilă accesibilă tuturor românilor.

Tabelul 2.1. Date financiare (lei):

Sursa: Ministerul Finanțelor, Registrul Comerțului

„De la începutul activităților sale comerciale, Cosmote România și-a asumat un plan ambițios de extindere a rețelei, precum și o strategie de a furniza servicii de telefonie mobilă de calitate, accesibile tuturor, câștigând titlul de operatorul cu cea mai rapidă dezvoltare din România. La finalul anului 2012, cota de piață a Cosmote România era de aproximativ 24,5%. Veniturile din 2012 au fost de 462,8 milioane euro. Marja proforma EBITDA (câștiguri operaționale înaintea dobânzilor, taxelor și amortizărilor) a crescut cu 4,4 puncte procentuale, la 25,8% versus 2011, reflectând îmbunătățiri operaționale semnificative.

Valoarea EBITDA s-a ridicat la 119,5 milioane euro, crescând cu 19,4% comparativ cu anul anterior. La finalul primului trimestru al 2013, numărul total de clienți a fost de 6,1 milioane, proporția abonaților fiind de 24,9%, aproximativ la același nivel cu T1 2012, ca urmare a creșterii segmentului business și a ofertelor pentru segmentul rezidențial. Cosmote România investește constant în dezvoltarea lanțului său de distribuție națională, care consta, la finalul lunii martie 2013, în aproximativ 540 de puncte de vânzare în întreaga țară. Cosmote România a lansat comercial serviciile 4G, în București (zona de nord), Otopeni, Ploiești, Cluj, Iași și în stațiunile turistice Sinaia, Bușteni, Predeal la sfârșitul lunii aprilie. Rețeaua 4G furnizează o experiență de utilizare semnificativ îmbunătățită, permițând viteze de descărcare de până la 75 Mbps, respectiv de încărcare de până la 37,5 Mbps. Banda astfel extinsă este disponibilă pentru a răspunde exigențelor crescânde ale consumatorilor în privința capacității serviciilor de date. În 2013, Cosmote avea o valoare de piață de 470 mil. Euro”.

4. RCS&RDS

RCS & RDS și-a dezvoltat propria infrastructură de telecomunicații pe suport de fibră optică și acoperă cu servicii de cablu TV, internet, telefonie fixă și mobilă peste 200 orașe din . RCS & RDS este lider pe piața din România în furnizarea serviciilor de internet și de televiziune prin cablu și satelit și este cel mai mare furnizor alternativ de servicii de telefonie fixă. De asemenea RCS & RDS este singura companie de telecomunicații din România care oferă pachete complete, cu 4 servicii: televiziune prin cablu sau satelit Digi TV, internet de mare viteză Digi Net, telefonie fixă Digi Tel și telefonie mobilă Digi Mobil. Pentru toate pachetele de servicii, compania practică cele mai accesibile tarife de pe piață.

Tabelul 2.2. Date financiare (lei):

Sursa: Ministerul Finanțelor

„RCS & RDS și-a dezvoltat propria infrastructură de telecomunicații pe suport de fibră optică și acoperă cu servicii de cablu TV, internet, telefonie fixă și mobilă peste 200 orașe din țară. RCS & RDS este lider pe piața din România în furnizarea serviciilor de internet și de televiziune prin cablu și satelit și este cel mai mare furnizor alternativ de servicii de telefonie fixă.

De asemenea RCS & RDS este singura companie de telecomunicații din România care oferă pachete complete, cu 4 servicii: televiziune prin cablu sau satelit Digi TV, internet de mare viteză Digi Net, telefonie fixă Digi Tel și telefonie mobilă Digi Mobil. Pentru toate pachetele de servicii, compania practică unele dintre cele mai accesibile tarife de pe piață. RCS & RDS este o companie cu o experiență de 15 ani în furnizarea soluțiilor de telecomunicații.

Operatorul de telecomunicații avea în 2011 peste 6.900 angajați și dispune de un număr de peste 200 puncte de prezență la nivelul întregii țări. RCS & RDS este totodată unul din cei mai importanți operatori din regiune. Până la începutul anului 2013 compania furniz servicii de telecomunicații și în Spania, Italia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croația și Serbia. În martie 2013 RCS&RDS a ajuns la un acord de vânzare a operațiunilor din Croația către Telekom Austria. În luna mai 2013, compania a ajuns la un acord de vânzare al operațiunilor din Slovacia, către Slovak Telekom, o subsidiară a Deutsche Telekom. În 2013, RCS&RDS avea o valoare de piață de 1.056 mil. Euro”.

Concluzii:

În România, sectorul telefoniei mobile este unul în care profiturile sunt extrem de mari. Pâna la apariția Cosmote, piața telefoniei mobile a fost împărțită frățește între Orange și Vodafone. Companiile încearcă să profite la maximum de capacitatea unei piețe de a furniza rate de profit cat mai mari. Daca utilizatorul român de telefonie mobilă este dispus să plăteasca prețurile actuale practicate de companiile existente pe piață, aceste profituri nu sunt nici mari, nici indecente, ci normale.

3.1.2. Performanțe în 2013

Vodafone este marcă înregistrată a Vodafone Romania S.A., o divizie a Vodafone Group Plc. Vodafone este cea mai mare companie de comunicații mobile din lume, cu divizii în 27 de țări și Rețele Partenere în alte 27 țări. Cu o gamă completă de servicii de telecomunicații mobile de voce și de date, Vodafone oferă în prezent servicii către 171 milioane de clienți din întreaga lume. Vodafone și-a extins continuu gama de servicii, iar acum este în poziția unică de a oferi clienților săi din segmentul business soluții integrate de comunicații, de la servicii mobile de voce și date, la servicii fixe de date și acces internațional prin rețeaua fixă. Vodafone oferă servicii integrate de comunicații pentru mai mult de 1.500 de companii importante din România.

Vodafone este în permanență preocupat să ofere clienților săi servicii de ultima generație. Prima demonstrație de video-telefonie 3G din România, prezentată pe 30 septembrie 2004, vine să îmbogățească portofoliul de „premiere” al Vodafone, și să arate românilor o nouă dimensiune a comunicațiilor mobile.

Misiunea Vodafone este aceea de „a ajuta oamenii din România să comunice mai ușor și să fie în legătura permanentă cu lumea”. Cei peste 2.000 de angajați se străduiesc să îndeplinească această misiune, în fiecare zi.

Rețeaua Vodafone acoperă peste 95% din populația Romaniei și oferă servicii de roaming în alte 118 de țări, prin 261 operatori. De asemenea, Vodafone oferă abonaților săi serviciul de roaming prin GPRS în 33 țări, prin 53 de operatori. Spre sfârșitul anului 2005 compania s-a concentrat mai mult pe finalizarea tranzacției cu Vodafone și pe un proces de rebranding și a pierdut din vedere cota de piață și performanțele financiare, unde a fost lider ani la rând.

Tabelul 2.3. Date financiare (lei):

Sursa: Ministerul Finanțelor

„Compania MobiFon SA a lansat pe 15 aprilie 1997, sub brandul Connex, primele servicii de telefonie mobilă în tehnologie GSM din România. Compania a lansat și primele servicii de internet mobil prin tehnologia 3G în aprilie 2005. La 1 iunie 2005, MobiFon a a devenit parte a celui mai mare grup de telefonie mobilă, după achiziționarea companiei de către grupul Vodafone Group Plc.

La acea dată preluarea Connex – o achiziție complexă cu valoarea de 3,5 mld. dolari, era cea mai mare tranzacție înregistrată vreodată în România după anul 1989. La finele anului 2004, înaintea preluării de către Vodafone, Connex avea 4,91 milioane de clienți și înregistrase afaceri anuale de 554 mil. euro. Valoarea tranzacției a inclus și preluarea de către Vodafone a operatorului ceh Oskar Mobil de la grupul canadian Telesystem Internațional Wireless, care deținea și Connex.

La data tranzacției analiștii au estimat că grosul sumei a fost plătit pentru Mobifon, a cărui valoare de piață era cotată circa 3,3 miliarde de dolari. Vodafone deținea deja 20,1% din MobiFon, iar prin tranzacția din 2005 grupul britanic prelua 79% din acțiunile operatorului român. Un pachet de 0,9% din acțiunile Connex era deținut de omul de afaceri român George Copos. El și-a vândut acțiunile la Connex la finele anului 2005, pentru 24 mil. euro. Vodafone este numărul doi pe piața locală de telefonie mobilă. În 2013, Vodafone avea o valoare de piață de 2.000 mil. Euro”.

3.2. Responsabilitatea socială în cadrul Vodafone

3.2.1. Mediul înconjurător

3.2.2. Proiecte CSR derulate și implementate de Vodafone România

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE