Programul de Recuperare In Astmul Bronsic

=== c44b1ea6ce8a273d274316d1d5840d27e53f7fe2_1757_1 ===

ȘCOALA POSTLICEALĂ

PROGRAMUL DE RECUPERARE BALNEOFIZIOTERAPEUTICA IN ASTMUL BRONȘIC

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

CIOBANU MIHAELA

2016

CUPRINS

Introducere

CAP.1.Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale plămânilor……..………………1

CAP. 2.Fundamentarea teoretica a lucrarii-astmul bronsic-……………………………8

CAP. 3.Programul de recuperare………………………………………….………………………22

3.1.Kinetoterapia………………………………………….……………………….…………………22

3.2.Aerosolii ………………………………………………………………………………………… 22

3.3.Analiza factorilor care declanșează astmul bronșic ………………………………23

3.4.Reeducarea rezistenței…………………………………………………………… 25

3.5.Readaptarea la effort ………………………………………………………………27

3.6.Balneofizioterapia…………………………………………………………………27

3.7.Hidroterapia ……………………………………………………………………………………..28

3.8.Climatoterapia………………………………………………………………………………….. 30

3.8.1.Climatul marin……………………………………………………………………… ..32

3.8.2.Talasoterapia …………………………………………………………………..32

3.8.3.Nămolurile terapeutice …………………………………………………………32

3.9.Balneoterapia…………………………………………………………………….. 33

CAP. 4 .Prezentarea cazurilor ………………………………………………………..37

CONCLUZII …………………………………………………………………………………………48

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………….. 49

ANEXA 1 …………………………………………………………………………………………….50

ANEXA 2……………………………………………………………………………………………. 51

INTRODUCERE

Păstrarea sănătății și lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului și de aceea din cele mai vechi timpuri și până în urmă cu câteva decenii , aproape toate cuceririle științifice medicale au fost utilizate în mod exclusiv pentru a folosi vindecării bolnavului .

Din momentul în care medicina alături de kinetoterapie au avansat și au început să se orienteze către aspectul preventiv al activităților medicale ,obiectivele prioritare ale activității sanitare sunt astăzi cele profilactice.

De altfel , cuvântul sănătate , care evocă o stare atât de prețioasă fiecăruia , apare frecvent în vorbirea curentă .

De-a lungul anilor s-au efectuat numeroase cercetări în care atât medicina cât și noțiunile de kinetoterapie au căpătat un conținut tot mai întins și mai adânc.

Utilizarea combinată a tuturor metodelor moderne de evaluare disponibile oferă avantajul de a furniza un rezultat multiplu cât mai apropiat de starea reală de sănătate a pacientului respectiv, permițând totodată adaptarea mijloacelor terapeutice în scopul îmbunătățirii acesteia.

În această lucrare am încercat găsirea unor modalități de aplicare precoce și sistematică a mijloacelor și procedurilor recuperatorii prin care să se restabilească pe deplin capacitățile funcționale diminuate sau pierdute de un bolnav adult cu cifoză dorsală.

Lucrarea PROGRAMUL DE RECUPERARE BALNEOFIZIOTERAPEUTICA IN ASTMUL BRONSIC ,tratează o temă de actualitate ,deoarece este datorată spasmului bronșic determinat de contracția musculaturii bronșice,edemului și hipersecreției mucoasei bronșice.

În realizarea acestei lucrări predomină aducerea contribuției personale, bazată pe o bibliografie selectivă și de actualitate, în vederea precizării unor aspecte particulare în care este implicat astmul bronșic.

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării metodelor de intervenție, în ceea ce privește astmul bronșic fiind structurată în 4 capitole :

● CAPITOLUL 1 – se implică în aprofundarea studiului de anatomie și fiziologie a plămânilor ;

● CAPITOLUL 2 –evidentieaza pe larg fundamentarea teoriei in ceea ce priveste astmul bronsic;

●CAPITOLUL 3-se implică în tratamentul recuperator acordat pacienților cu astm bronșic.De asemenea, în acest capitole sunt prezentate metodele și tehnicile de recuperare a pacientului cu astm bronșic;

●CAPITOLUL 4- este supus cercetării urmat de elaborarea cazurilor clinice.Menționez că această parte finală este complexă prin analiza recuperării pacienților prezentați.

Bibliografia еstе sеlеctivă și dе actualitatе , dând acestei lucrări calitatea de a fi prezentată în anul 2016.

Motivație

Voi începe această lucrare prin a motiva faptul că alegerea temei a avut un scop bine determinat deoarece ,prin intermediul acestei lucrări, studiind și literatura de specialitate, am dorit să pun în lumină importanța studiilor care descriu evaluarea pacienților cu astm bronșic ,deoarece la majoritatea, acesta constă atât în evaluări clinice și subiective cât și în observații.

Cu alte cuvinte ,motivul acestei lucrări este :

● Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de diagnostic și tratament la pacienții cu astm bronșic;

● Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în recuperarea pacienților cu astm bronșic;

● Realizarea evaluării inițiale, aplicarea tratamentului și evaluarea finală;

● Analiza diferențelor existente între datele de referință din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu .

=== c44b1ea6ce8a273d274316d1d5840d27e53f7fe2_1757_2 ===

CAPITOLUL 1
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI

FIZIOLOGIE ALE PLĂMÂNILOR

Plămânii sunt organele principale ale respirației.Sunt în număr de doi : unul drept , altul stâng.La nivelul plămânilor are loc schimbul alveolar de gaze .Plămânii sunt conținuți în cele două seroase pleurale , complet separate între ele .Seroasele pleurale plămânii , separați prin mediastin , sunt situați în rândul lor , în cavitatea toracică . Între plămâni , pleurele pulmonare și pereții cavității toracelui se stabilesc relații reciproce, prin care se asigură mecanica respiratorie .

Fig.1.Plămânii anatomie și fiziologie

Dimensiunea .Capacitatea totală adică cantitatea maximă de aer pe care o conțin cei doi plămîni este în medie de 4500—5000 cmc.

Consistența și culoarea. Consistența plămânilor este moale, spongioasă și foarte elastică. La naștere plâmânii au culoare roșie, iar după primele respirații roză.

Fig.2.Consistența și culoarea plămânilor

La adulți culoarea plămânilor devine cenușie și prezintă depozite negricioase, deoarece în mediile viciate cu particule de cărbune, siliciu, fier etc, țesutul reticuloendotelial al plămânilor se încarcă cu aceste particule, dând în unele cazuri pneumoconioze: antracoza, silicoza, sideroza.

Conformație exterioară și raporturi .Cei doi plămîni, suspendați prin pediculii lor, pot fi comparați cu două jumătăți ale unui con tăiat de la vîrf spre bază. In acest mod, fiecare plămîn prezintă o bază, un vârf, două fețe și două margini.Aceste elemente realizează raporturi de vecinătate prin intermediul pleurei.

Baza (Basis pidmonis). Repauzează pe diafragmă, motiv pentru care mai este numită și fața diafragmatică (Facies diaphragmatica). Baza este puternic excavată (concavă), deoarece se mulează pe fața superioară, boltită, a diafragmei.

Vârful (Apex pulmonis). Vârful părăsește cavitatea toracică, depășind orificiul superior al acesteia cu 2—3 cm; răspunde fosei supracla-viculare mari de la baza gâtului.

Fața costală (Facies costalis). Este convexă,rotunjită; privește înainte, lateral și înapoi,mărind curba descrisă de coaste. De altfel, coastele imprimă pe această față cîteva șanțuri transversale.

Fața medială (Facies medialis). Prezintă:O zonă posterioară rotunjită, numită porțiunea vertebrală. (Pars vertebralis)care pătrunde în șanțul pulmonar al toracelui osos. Raporturile acestei porțiuni se realizează cu :

●Fețele laterale ale corpilor vertebrelor toracale ;

●Extremitatea posterioară a coastelor ;

● Spațiile intercostale și ganglionii simpatico toracali ;

●Nervii intercostali și vasele intercostale .

O zonă anterioară, mai largă și ușor concavă, numită porțiunea mediastina1ă (Pars mediastinalis), datorită raporturilor pe care le are cu organele din mediastin. Pe porțiunea mediastinală este situat hilul plămânului (Hilus pulmonis). Acesta reprezintă locul pe unde trec elementele pediculului pulmonar. Hilul este ușor excavat și situat în treimea superioară a feței mediale. La nivelul hilului pulmonar formațiunile pediculului realizează raporturi complexe între ele.

Hilul împarte porțiunea mediastinală a feței mediale într-o zonă prehilară, situată înaintea hilului și alta retrohilară, situată înapoia lui.

La plămânul drept se întâlnesc:

●impresiunea retrohilară a venei azigos;

●arcul acesteia este situat deasupra hilului;

●prehilar apare impresiunea venei cave superioare, situată în porțiunea superioară a feței;

●dedesubt apare impresiunea, puțin accentuată, a inimii.

La plămânul stâng se întâlnesc impresiunea arcului aortic, situată deasupra și impresiunea aortei descendente, situată înapoia hilului.

Marginea anterioară (Margo anterior) separă fața costală de cea medială. Ea este ascuțită; la dreapta este ușor convexă, în timp ce Ia stînga prezintă o scobitură situată sub nivelul coastei a patra, scobitura cardiacă (Incisura cardiacă pulmonis siniștri), determinată de prezența inimii și a pericardului. Sub scobitura cardiacă, marginea anterioară trimite o prelungire medială, numită lingula .Marginea anterioară răspunde înainte sternului și înapoi pericardului, pe care repauzează.

Marginea inferioară (Margo inferior) circumscrie baza plămânului. Separă baza de cele doua fețe: costală și medială. Baza plămânului fiind înclinată, marginea urmează același plan, fiind mai coborâtă în porțiunea ei posterioară.Marginea inferioară pătrunde în recesul costodiafragmatic al pleurei parietale.Pe fețele plămânilor se întâlnesc fisuri sau scizuri adinei, care divid organul în lobi.La plămânul stâng se întâlnește o scizură sau fisură oblică (Fissura obliqua). La plămânul drept fisura oblica are un traiect asemănător cu fisura oblică a plămânului stâng, apare însă și fisura orizonta1ă (Fissura horizontalis). Ea pornește de pe fața costală a plămânului drept, desprinzându-se din porțiunea mijlocie a scizurii oblice; se îndreaptă medial, străbate marginea anterioară a plămânului, ajunge pe fața medială a acestuia și se termină Ia nivelul hilului.Fisurile plămânului drept separă trei lobi: superior, mijlociu și inferior (Lohus superior, Lohus medius, Lohus inferior). Cei trei lobi ai plămânului drept sunt inegali. Cel mai voluminos este lobul inferior, iar cel mai mic lobul mijlociu.Lobul superior are formă conică, iar lobul inferior formă cubică, la fel cu lobii corespunzătorii de la plămânul stâng.

Lobul mijlociu al plămâniilui drept ,are forma unei prisme cu baza orientată lateral. La nivelul fisurilor, lobii pulmonari au și câte o față interlobară acoperită de foița viscerală a pleurei, pătrunsă Ia acest nivel.

Rădăcina plămânului (Radix pulmonis).Rădăcina plămânului sau pediculul pulmonar este formată din totalitatea elementelor anatomice oare vin sau pleacă de la plămân. Aceste elemente trec prin hilul plămânului, unde realizează pori (menționate la descrierea hilului plămînilor).Există doi pediculi pulmonari: unul drept și altul stâng.

Pediculii pulmonari sunt alcătuiți din: bronhia principal, artera pulmonară, două vene pulmonare, arterele bronhlce, venele bronhice, limfatice, fibrele plexului (nervos) pulmonar și de țesut conjunctiv mediastinal.De aceea bronhiile principale realizează raporturi cu toate elementele pediculului pulmonar, numite raporturi întrapediculare.

Structura plămânilor.Plămânii sunt constituiți în felul următor:

●Componenta bronhiola, care se arborizează în ramificații din ce în ce mai mici și are rol în conducerea aerului până la nivelul parenchimului pulmonar;

●Componenta parenchimatoasă, reprezentată de totalitatea acinilor, cu rol în realizarea schimburilor respiratorii pulmonare;

●Stroma, care delimitează și unește celelalte componente ale plămânilor;

●Vasele și nervii plămânilor.

Componenta bronhială formează ramificații intrapulmonare bogate, provenite din ramificarea bronhiilor principale.

Bronhiile intrapulmonare mai voluminoase au în jurul lor teritorii bronhopulmonare mari, dar pe măsura ce bronhiile se împart în ramuri din ce în ce mai mici, în jurul lor se organizează și teritorii bronhopulmonare cu extindere mai redusă.Urmărind ramificațiile intrapulmonare ale bronhiilor, se observă că bronhia principală dreaptă dă trei bronhii lobare (Bronchus lobaris): superiora, mijlocie si inferioara (Bronchus lobaris superior dexter, Bronchuslobaris medius dexter, Bronchus lobaris inferior dexter), în timp ce bronhia principală stângă dă două bronhii lobare: superioara si inferioara (Bronchus lobaris superior sinister, Bronchus lobaris inferior sinister).

Segmentele bronhopulmonare (Segmenta bronchopulmonalia) se caracterizează prin:

●aerație proprie, dată de bronhia segmentară

● pedicul arterial propriu;

●stroma intersegmentară care le delimitează de segmentele vecine;

●particularități radiologice și clinice proprii.

Aceste caracteristici conferă fiecărui segment bronhopulmonar o individualitate (de ventilație, arterială, topografică, radiologică și clinica). La nivelul plămânului drept se întâlnesc zece bronhii segmentare, care deservesc prin ramurile lor același număr de segmente bronhopulmonare:

Componenta parenchimatoasă. Ramurile bronhiilor segmentare continuă să se dividă în bronhiole lobulare sau terminale (Eronchioli). Bronhiolele lobulare deservesc teritorii care reprezintă unitățile morfologice ale plămânilor, adică lobulii pulmonari.Bronhiolele lobulare se ramifică apoi în bronhiole respiratorii (Bronchioli respiratorii). Acestea continuă să se ramifice în duete alveolare (Ductuli alveolares), terminate prin dilatații, numite săculeti alveolari (Sacculi alveolares). Saculetii se compartimentează în mai multe formațiuni .

Vasele si nervii plamânilor .Vascularizația plămânilor este dublă: funcțională și nutritivă.

Vascularizația funcțională este asigurată de trunchiul pulmonar cu cele două ramuri ale lui: artera pulmonară dreaptă și artera pulmonară stângă și de cele patru vene pulmonare: două drepte și două stângi.Trunchiul pulmonar pornește din ventriculul drept al inimii și duce la plămâni sânge sărac în oxigen, iar venele pulmonare aduc sângele bogat în oxigen de la plămâni la atriul stâng al inimii.Trunchiul pulmonar si venele pulmonare alcatuiesc vasele circulatiei mici, prin care se asigura schimbul permanent de gaze: cedarea bioxidului de carbon din sange in aerul alveolar si trecerea oxigenului din aerul alveolar in sangele capilarelor perialveolare.

Artera pulmonară dreaptă situată înaintea, apoi dedesubtul și în cele din urmă postero-lateral față de bronhia principală, se divide chiar înainte de pătrunderea ei în hil, în patru ramuri:

Ramura superioară (a lobului superior) da cinci diviziuni segmentare: apicală, pentru segmentul apical; anterioară ascendentă și anterioară descendenta, pentru segmentul anterior; posterioară ascendentă și posterioară descendenta, pentru segmentul posterior.

Ramura mijlocie (destinată lobului mijlociu) da doua diviziuni segmentare: laterală și medială pentru segmentul lateral, respectiv medial.

Pleura .Plămânii sunt acoperiți de o membrană – pleura. Aceasta este formată din două foițe, una viscerală care aderă la suprafața pulmonului și una parietală care aderă la peretele toracic.Între cele două foițe există o cantitate de lichid cu rol în mișcările respiratorii.Cantitatea de lichid ce se găsește între foițele pleurei este de 15 ml, dar în 24 de ore se secretă 600 de ml de lichid, ceea ce înseamnă că lichidul pleural este reînnoit de mai multe ori într-o singură zi. Pleura reprezintă o membrană seroasă constituită din unirea a două foițe, viscerală și parietală, care se continuă una cu cealaltă, delimitând între ele o cavitate, numită cavitate pleurală (cavum pleurae).

Ventilația pulmonară este un proces dinamic ce asigură pătrunderea aerului în căile respiratorii. Inspirația (introducerea aerului) este un proces activ, consumator de energie, realizat prin contracția mușchilor inspiratori ce duce la creșterea volumului cutiei toracice.

Viteza de deplasarea în căile aeriene este de 30 cm/sec și scade până la 0 în alveole. Din volumul de aer inspirat, doar 2/3 participă la schimburile gazoase, restul rămâne pe trahee sau în bronhii – spațiu mort din punct de vedere funcțional.

Fig.3.Sistemul respirator și diafragmul

Volumele respiratorii se pot măsura cu un aparat denumit spirograf. Acesta măsoară capacitatea vitală (CV) – formată din volum curent (VC), volum inspirator de rezervă (VIR) și volum expirator de rezervă (VER).

VC – este volumul de aer ce pătrunde în plămâni în timpul unei respirații obișnuite, de repaus. Acesta este de 500 de ml de aer, din care doar 350 de ml ajung în teritorii unde se realizează schimburi gazoase.

VIR – este volumul maxim de aer ce poate fi introdus în plămâni după un inspir normal. Valoarea acestuia este de 1200 – 1500 de ml de aer și împreună cu VC formează capacitatea inspiratorie a plămânului (CI).

VER – este volumul maxim de aer ce poate fi eliminat din plămân după un expir normal și are valoarea de 1200 de ml. Pe lângă aceste volume mai există și volumul rezidual (VR). VR este volumul de aer ce se găsește mereu în pulmoni și nu poate fi eliminat, doar reînnoit. Valoarea VR este de 1200 de ml și împreună cu CV formează capacitatea pulmonară totală (CPT). Volumul rezidual are o mare importanță în medicina legală.

Fig.4.Fiziologia respirației

ALTE FUNCȚII ALE PLĂMÂNILOR .Plămânul, ca majoritatea organelor, are o funcție principală – funcția respiratorie, dar și alte funcții secundare: funcția antitoxică, metabolică sau de depozit.

Funcția antitoxică .Prin inspir sunt inhalate particule care pot dăuna organismului: pulberi, bacterii, gaze toxice.Particulele cu un diametru mai mare sunt reținute în mucusul de pe trahee sau bronhii, dar cele cu un diametru mic – sub 3 micrometri, ajung în alveolele pulmonare. Toate particulele oprite de mucus sunt eliminate odată cu acesta prin mișcările cililor. Pe lângă transportul ciliar mai intervine reflexul de tuse și strănut, ce contribuie la eliminarea secrețiilor contaminate cu particule.Particulele ajunse în alveole sunt fagocitate de către macrofage.Cele care scapă de macrofage i-au contact cu surfactantul din alveole.

Funcția metabolică .Plămânul este implicat în metabolismul glucidic, lipidic, proteic și în metabolizarea unor hormoni sau mediatori chimici.Plămânul determină conversia angiotensinei I în angiotensină II – o substanță cu efecte puternice de vasoconstricție.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA TEORETICA A LUCRARII

-ASTMUL BRONSIC-

Definiție.Astm bronșic este boală de etiologie plurifactorială care apare la personae cu hiperactivitate bronhică la o multitudine de stimuli.Ea se caracterizează prin crize repetitive de dispnee șuierătoare (wheezing,) provocată de o obstrucție bronhică generalizată ,variabilă ca intensitate și reversibilă în mod spontan sau după aplicarea unui tratament.

Clasificare . După criteriul etiologic se deosebesc două tipuri de astm bronșic:

●Astmul bronșic alergic –se mai numește și extrinsic sau atopic .El are la bază o reacție alergică a bolnavului la un antigen present în mediul ambient (exogen).

●Astmul bronșic nealergic – nu are la bază o etiologie bine definită și nici un mechanism pathogenic cunoscut.În categoria astmului bronșic nealergic sunt incluse :

astmul endogen sau infecțios-intrinsec

astmul iritativ prin factori fizici sau chimici

astmul provocat de efort-exercise induced asthma

alte forme de astm cu etiologie neprecizată.

Este de reținut că și în astmul infecțios a fost incriminat un mechanism allergic,în care,,endoalergenii sunt reprezentați de produși de distrugere sau de toxine ale bacteriilor ,virusurilor sau paravirusurilor din focarele de infecție acute sau cornice ,situate în special în căile respiratorii superioare,sinusuri sau amigdale.În general, agenții patogeni specifici provoacă frecvent manifestările clinice specifice (de exemplu, virusul respirator cauzează, de obicei, astmul bronșic), totuși aceștia pot provoca mai multe tipuri de sindroame respiratorii virale. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.345]

Etiologie și patogenie.Principalii factori etiologici ai astmului bronșic sunt:

Alergia.În aproximativ 10-20 % din cazurile de astm bronșic ,la adult factorul etiologic este reprezentat de alergie.Rolul alergenilor este sigur și dovedit,dar numai pentru un număr limitat de cazuri.S-a constat că alergia la praful de casă este cea mai frecventă cauză a astmului alergic atopic.În aproximativ 60 % din cazurile de alergie la praful de casă, sensibilizarea se datorește particulelor desprinse dintr-o molie sau particulelor de păr,de animale domesticite,pene de păsări,etc.

Făina de grâu,care provoacă astmul allergic al morarilor sau brutarilor,este alergenică prin particulele desprinse dintr-un acarian.

Polenul este și el încriminat frecvent în alergia căilor respiratorii și în etiologia astmului alergic.Unele pulberi sau reziduuri de combustie incompletă din mediul industrial,prezente în diferite locuri de muncă apotențe alergenice,care pot fi cauzate de astm professional.Este de reținut că,alergenii sunt antigeni slabi,neofensivi pentru majoritatea populației și active numai la subiecții atopici.

Infecția bronșică . Rolul și mecanismul de acțiune al infecției în apariția stării de hipersensibilitate la subiecții cu predispoziție înnăscută și în menținerea hiperactivității bronșice nu este încă complet elucidate.În numeroase cazuri însă, debutul astmului este precedent de infecții acute sau cornice ale căilor respiratorii.Dintre infecțiile bacteriene,cea ca Hemophilus influenza,pare a avea un rol în etiologia astmului bronșic,germenul fiind frecvent izolat din sputa bolnavilor cu btonșită cronică și astm. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.346]

Dar rolul acestui microb în apariția astmului nu este clar, cu toate că s-a obținut pozitivarea testelor cutanate tardive ,la un mare număr de bolnavi și a fost făcut responsabil de producerea unei reacții alergice de tip IV.În unele cazuri de astmul bronșic allergic intrinsic este prezentă o infecție bronhică cu răspuns allergic la antigeni bacterieni,iar în altele infecția acționează numai ca factor irritant.Este de reținut că ,o alergie infecțioasă provocată de antigeni bacterieni ,poate întreține infecția bronșică sau poate favoriza instalarea alteia cu același tip de germen.Rolul infecției bronșice în agravarea astmului sau a bronșitei cu ,,weesing,, la mulți copii și adulți este bine cunoscut. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.347]

În asemenea cazuri intră în discuție și rolul unui deficit de IgA,în lumenul bronșic,consecutive leziunilor mucoasei bronșice din bronșitele cornice, care alterează funcția secretzorie de IgAs.Nu s-a precizat încă, dacă pe lângă deficitul de IgAs,care favorizează infecțiile virale și bacteriene –în cursul cărora apare un bronhospasm-intervine și deficitul de alfa ,antitripsină și alți inhibitori ai proteinazelor.

Unii factori iritanți. Unii agenți de natură fizică sau chimică inhalați,cu praful,fumul și gazelle,prezenți adesea în mediu de lucru,pot provoca,la persoanele cu hiperactivitate bronșică,obstrucții bronșice,nu atât prin reacții alergice,cât mai ales prin iritația mucoasei bronșice.Fumatul pasiv poate declanșa o criză de bronhospasm la un bolnav asmatic.

Predispoziția familial.S-a constatat că în familia de asmatici,incidența acestei boli este mai crescută decât la martori,iar unele studii au arătat co astmul bronșic ar fi determinat genetic și că ar putea fi moștenit printr-o singură genă autostomală dominant cu penetrație redusă.

Factorii psihici și efortul fizic intervin frecvent în declanșarea și întreținerea crizelor de astm bronșic ,fie prin intermediul unei emoții puternice ,fie prin intermediul reflexelor condiționate.Stresul psihic are un rol modulator al pragului de excitabilitate bronhică ,cu deosebire la subiecții predispuși constituționali,cu un sistem bronhic hiperactiv.Este de reținut că,astmul pur psihogen trebuie considerat a fi excepțional de rar și afirmat numai după examen clinic și de laborator ,care nu descoperă nici una din cauzele obișnuite ale astmului .În ceea ce privește efortul fizic ,la numeroși astmatici și îndeosebi la copii și tineri s-a constat că,efoirturile fizice de intensitate variabilă-fugă,sport- pot declanșa un bronhospasm cunoscut sub numele de astm indus prin exercițiu,care apare cu regularitate la eforturi de aceeași natură și intensitate . [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.348]

Factorii de risc.Probabilitatea de îmbolnăvire este crescută în următoarele stări și circumstanțe patologice,care reprezintă așa numiții factori de risc ai astmului bronșic.Dintre aceștia cei mai importanți sunt:

antecedente familiale de astm bronșic

existența unor afecțiuni alergice actuale sau în antecedente

expunerea profesională cronică la alergeni și agenți iritanți ai cîilor aeriene

punerea în evidență a unei sensibilizări mute la un alergen inhalant

Prezența de bronhopneumopatii infecțioase cronice

Existența unor factori psihici-situații conflictuale,traumatisme psihice , a unei nevroze sau a unor trăsături nevrotice .

Este de reținut că la persoanele cu polipoză nazală riscul de îmbolnăvire prin astm bronșic este crescut,dacă acestea au și o hiperactivitate bronșică primară constituțională.

Manifestări clinice.Criza de astm bronșic .În formele lui atipice , astm bronșic, se manifestă prin accese paroxistice de dispnee .Crizele din astm survin uneori fără vreo regulă și fără vreo cauză clară,cu predilecție în cursul nopții .În unele cazuri survin în legătură cu anumiți factori ,în care anumite condiții și împrejurări variate,multiple și nespecifice ca umezeala ,ceața,fumul,praful,aerul rece ,emoțiile puternice ,efortul fizic.

Alteori crizele survin în anumite condiții și mereu aceleași –o anumită încăpere ,un anumit și mereu același mediu ,contactul permanent cu același alergen sau medicament.În unele cazuri,ele sunt precedate de strănuturi,lăcrimare,neliniște ,gâdilătură în gât ,elemente nesemnificative pentru diagnostic.Dispneea este absolut tipică.Ea are frecvență rară,iar experiența este prelungită ,efectuată cu ajutorul mușchilor respiratorii complementariÎn criza de astm este caracteristică expirația șuierătoare ca un țiuit.În ceea ce privește tusea,poate fi uscată sau umedă,cu o spută mucoasei lipicioase ,cu eliminare dificilă și de aspect perlat.Sputa devine mucopurulentă în prezența unei infecții traheobronșice primare sau secundare.Tusea se asociează ,de regulă,cu criza de astm,dar poate fi uneori singura manifestare clinică a astmului sau poate provoca ea însăși un acces La examenul clinic obiectiv fața bolnavului este buhăită,suferindă,anxioasă,lividă,roșie,- cianotică,acoperită de sudori și cu ochii proeminenți. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.351]

Bolnavul se așează într-o poziție cât mai favorabilă pentru o respirație,de obicei șezând,uneori pe un scaun întors ,cu antebrațele pe speteaza acestuia proiectat înainte,cu gura deschisă și nările deschise.

Examenul fizic al aparatului respirator în timpul accesului pune în evidență:

● torace destins;

●mușchii respiratori auxiliari proeminenți;

●bradipnee cu expir prelungit;

●prezența de foarte numeroase raluri bronșice ronflante și mai ales,sibilante diseminate în ambele arii pulmonare (zgomot de porumbar) și respirație șuierătoare care se aude de la distanță (weshing);

●hipersonoritate și murmur vezicular diminuat consecutive fenomenului de încarcerare a aerului (air trapping).

Formele clinice ale astmului bronșic extrinsec. Este provocat de diverși alergeni exogeni,care pătrund în organism,de regulă prin inhalație.La baza lui stă un mecanism imunologic,reprezentat de reacția alergică de tip I.Reprezintă 70-80 % din totalul cazurilor de astm.Predispoziția familială este prezentă în 50 % din cazuri iar antecedentele familiale atopice în aproximativ 60 % din cazuri.

astmul bronșic extrinsec se caracterizează prin accese paroxistice de dispnee și tuse însoțite de ,,wheeting,, , care cedează la medicația bronhodilatatoare,sau spontan și sunt urmate de intervale libere asimtomatice.El apare numai la contactul de alergenul,față de care bolnavul este sensibilizat.

Astmul bronșic intrinsec.Etiopatogenia lui este mai puțin cunoscută,rolul infecției fiind mult discutat,fie ca factor inițiator alș bolii,fie ca factor de declanșare a acceselor și de întreținere a evoluției.Accesele de disdpnee sunt provocate atât de infecții cât și de excitanți nespecifici fizici sau chimici ( mai rar de analgezice) sau pot apare spontan.Astmul intrinsec reprezintă 20-30 % din totalitatea cazurilor de astm.Predispoziția familială ca și antecedentele atopice ale bolnavului sunt prezente numai în aproximativ 10 % din cazuri. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.352]

Debutul bolii poate avea loc înainte de vârsta de 5 ani , sau după 35-45 ani.În unele cazuri bolnavii sunt purtători de polipoză nazală.Concentrația IgE în ser este normală sau scăzută,iar testele cutanate la alergeni,ca și testul de provocare btonhică cu alegen sunt negative.Infecția bronhică asociată este totdeauna primară.Spre deosebire de astmul extrinsec,cel intrinsec are tendință spre agravare,iar prognosticul este mai sever.

Astmul indus de efortul fizic .La baza lui stau mecanisme incomplet cunoscute.Răspunsul tipic la un efort fizic este reprezentat de o bronhodilatare moderată,urmată de o bronhoconstricție,care devine progresivă,ajungând la maximum la câteva minute după încetarea efortului.Declanșarea crizei este dependentă de durata efortului ( în medie 6 minute) de intensitatea acestuia și tipul lui.Este de reținut că,la aceeași intensitate,un tip de efort poate declanșa accesul ( spre exemplu ,(alergatul),pe când alt tip de efort ( mersul cu bicicleta) nu îl declanșează.S-a constat că efortul fizic care declanșează,de cele mai multe ori,la cei mai mulți bolnavi,criza de astm bronșic ,este alergatul.

Severitatea crizei este în funcție și existența unei inflamații a căilor respiratorii,precum și de unii factori climatici ca:temperatura scăzută și umiditatea crescută a aeruluiIdentificarea acestei forme clinice la bolnavii de hipereactivitate bronhică se realizează cu ajutorul testului de solicitare,printr-un efort fizic standard de alergare sau la biciclite ergometrică.Astmul indus de efortul fizic este mai frecvent la copii și tineri,dar el poate fi întâlnit și la adulți și vârstnici.Frecvența lui se corelează cu cea a hiperactivității bronhice care poate fi pusă în evidentă și cuantificată cu ajutorul unui index de hiperractivitate bronhică sau labilitate bronhică.La copiii și tinerii astmatici,hiperactivitatea bronhică este prezentă în 97 % din cazuri.Ea este întâlnită și la astmaticii tratați timp îndelungat cu bronhodilastatoare sau corticoizi. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.353]

Astmul profesional este o formă clinică de astm bronșic în care crizele sunt produse de acțiunea factorilor nocivi prezenți la locul de muncă.Ei pot provoca astmul atât la subiecții indemni după o perioadă lungă de expunere ( astm profesional primar),cât și la subiecți cu bronșită cronică ( astm profesional primar secundar).

Factorii nocivi pot fi:

a.Alergeni compleți:

●substanțe simple nereactive care formează haptene ;

●substanțe chimice reactive;

●prafuri de lemn.

Astmul profesional se caracterizează prin câteva elemente particulare:

●existența unei perioade inițiale asimptomatice (uneori cu durată în ani) în cursul căreia are loc sensibilizarea;

●declanșarea crizelor lab locul de muncă după inhalarea unei cantități mici de substanțe nocive;

●persistența simptomelor câteva zile sau chiar săptămâni după încetarea expunerii .

În unele cazuri ,simptomele persistă fără o nouă expunere. Se deosebesc două tipuri de astm profesional: alergic și chimic-iritativ.Clinica astmului profesional alergic primar este în general tipică.Boala începe cu o rinită alergică,sau cu o conjuctivită,iar după o perioadă variabilă de timp,se instalează simptome și semne de traheobronșită,care în scurt timp sau după ani de zile,poate să treacă într-un astm bronșic manifest.

În astmul alergic profesional este caracteristică atenuarea simptomelor ( în câteva minute până la câteva ore) după întreruperea contactului cu alergenul și reapariția lor rapidă la reexpunere.

Astmul cu intoleranță la aspirine,este o formă clinică în care crizele pot fi declanșate de ingestia de aspirine sau alte analgetice care inhibă sinteza de prostaglandine al căror rol,în producerea bronhosp,pare să fie dovedit.

Starea de rău asmatic reprezintă o criză severă de astm bronșic care durează cel puțin 24 de ore,în care obstrucția bronhică difuză este produsă de prezența de mucus în straturi groase și coerente (dopuri de mucus) de îngroșare a mucoasei bronhice indusă de un inflamator (și uneori de un infiltrat eozinofilic) ca și de spasmul bronhic.Starea de rău asmatic,consideră de unii autori ca o complicație majoră a astmului bronșic,se întâlnește aproximativ în 10 % din cazuri,cu predeminanță în femei. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.353]

Ea poate fi declanșată de o serie de factori,dintre care cei mai importanți sunt:

Infecție bronhică difuză;

Administrarea de medicamente cu acțiune depresivă central nervoasă

Pneumotorax spontan

Intervențiile chirurgicale pe căile aeriene superioare

Excesul de substanțe simpaticomimetice

Suprimarea bruscă a corticoterapiei de lungă durată

Reacțiile alergice imediate grave provocate de unele medicamente (aspirina,penicilina,ACTH)

Seroterapina.

În cursul stării de rău asimpatic dispneea este maximă,mișcările respiratorii sunt frecvente șo mici ,expirul este mult prelungit,iar musculatura respiratorie accesorie este în activitate.Tusea lipsește,iar când este prezentă,nu are caracter productiv.În rarele cazuri în care expectorația este prezentă,aceasta este densă ,aderentă,uneori alburie,sau cenușie,iar alteori galben-verzuie.Uneori,ralurile bronhice sunt discrete sau pot lipsi complet (în special la baze),iar murmurul vezicular este mult diminuat.Cianoza este prezentă la nivelul buzelor,lobulilor urechilor,și mai puțin evidentă la nivelul degetelor.

În rare cazuri sunt prezente semnele clinice ale cordului pulmonar subacut (galop drept,suflu sistolic de insuficiență tricuspidiană funcțională,cardiomegalie,hepatomegalie și edeme periferice).

Complicațiile astmului bronșic pot fi imediate sau tardive.

Cele imediate (survenind în criză) constau în :

-pneumotorax spontan (hipersonoritate,abolirea murmurului vezicular și vibrațiilor vocale),rar sincopă de tuse sau atelectazie limitată ( prin dop mucos);

-complicațiile tardive ( după ani și zeci de ani) cuprind emfiyemul pulmonar,dilatațiile bronșice repetate bronșice și,consecutiv unei insficiențe respiratorii cronice invalidante,creșterea tensiunii arteriale pulmonare și cor pulmonare chronicum.

De adăugat și unele complicații prin abuz de medicație:

– corticosteroizi-osteoporoză, sindrom cushingoid,favorizarea infecțiilor pulmonare și bronșice;

-β2- stimulante-nervozitate,tulburări cardiovasculare,pulmon , blocat.

Diagnosticul pozitiv se bazează pe aspectul clinic.Trebuie să ținem seama și de echivalențele alergice,testele cutanate și de provocare.Punerea diagnosticului de astm bronșic nu comportă dificultăți în cazurile tipice sau care evoluează cu crize de dispnee paroxistică.Diagnosticul estiologic este însă dificil,deoarece identificarea cauzelor declanșatoare ale crizelor nu este întotdeauna posibilă.

Pentru natura alergică a astmului bronșic pledează:

●antecedentele alergice familiale și personale;

●apariția acceselor repetitive în condiții asemănătoare de timp (perioada de polenizare),de loc (declanșarea crizelor la locul de muncă sau în anumite încăperi) și în condiții de contact cu aceleași obiecte generatoare de alergeni;

●testele cutanate și testele de provocare brongică pozitive.

Este de reținut că o anamneză minuțioasă este obligatorie,motiv pentru care în serviciile de alergologie se folosesc chestionare speciale standardizate.Diagnosticul pozitiv al astmului intrinsec se pune pe tabloul clinic și pe examenul de spută,ca și pe absența oricăror dovezi de hipersensibilizare la diferiți alergeni.

Diagnosticul diferențial trebuie să aibă în vedere astmul cardiac (dispnee inspiratorie și polipneică,anamneză și semne cardiace de insuficiență cardiacă stângă),dispneea faringiană (tiraj,cornaj),bronșita asmatiformă (episoade bronșitice care premerg cu ani,dispneea paroxistică),dispneea nevrotică (senzația de lipsă de aer nu are corespondent obiectiv). [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.354]

Astmul bronșic trebuie diferențiat de astmul cardiac,bronșita cronică cu spasm bronhic,,asmoidăă, și o serie de alte afecțiuni bronhopulmonare,care produc dispnee șuierătoare,printre care spasmul laringian,corpii străini intrabronhici,tumorile maligne și benigne ale traheei și bronhiilor,gușa cu dezvoltare retrosternală (plonjantă) și sindromul mediastinal ( în care se produc compresii pe arborele traheobronșic.Astmul bronșic mai trebuie diferențiat și de alte afecțiuni bronhopleuropulmonare ,în care poate apare uneori și un bronhospasm ( cu sare fără infarct pulmonar).Rareori,o hiperventilație intensă,din acidozele metabolice de diverse cauze și din sindromul de hiperventilație de cauză anxioasă,poate fi confundată cu astm bronșic.Tot în rare cazuri,accesul de astm bronșic trebuie diferențiat de bronhospasm provocat de carcinoid ( tumori care secretă substanțe bronhoconstrictoare).

Date paraclinice și de laborator.

Probele ventilatorii .În astmul bronșic se produc următoarele modificări ale testelor ventilatorii:

●scăderea volumului expirator maxim pe secunde (CEMS);

●reducerea capacității vitale (CV);

●micșorarea raportului VEMS X 100/CV (indicele de permeabilitate și elasticitate bronhică Tiffeneau-Pineeli),creșterea volumului rezidua (VR);

●mărirea capacității reziduale funcționale (CRF) pe seama sporirii VR;

●scăderea volumului inspirator de rezervă (VIR) și a volumului expirator de rezervă (VER);

●majoritatea rezistenței la fluxul de aer în căile aeriene.Capacitatea pulmonară totală nu prezintă modificări semnificative.

În criza de astm bronșic din cauza îngreunării expirului,plămânii rămân într-o stare de distensie accentuată ce interesează și torace,astfel încât VR este considerabil crescut.Datorită eforturilor maxime inspiratorii și expiratorii pe care le face,bolnavul nu mai dispune de rezerve obișnuite de aer inspirator (VIR și VER) și de posibilități normale de hiperventilație în efort (VEMS).

În formele severe,dificultățile ventilatorii se repercutează și asupra volumului curent (VC). [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.355]

Determinarea gazelor respiratorii.În formele severe se constată o scădere a presiunii parțiale a oxigenului (PaO2) și o creștere a presiunii parțiale a bioxidului de carbon (PaCO2) din sângele arterial.În faza inițială a stării de rău asmatic există doar o hipoexemie cu PaO2 inferioară cifrei de 90 mm Hg , PaCO2 rămânând normală (normocapnie) sau fiind scăzută (hipocapnie).Desaturarea oxihemoglobinei este compensată satisfăcător,prin hiperventilația inițială.Dacă efortul respiratorul persistă,ca urmare a rezistenței crescute în carea aerului inspirat,hipoxemia se accentuează,iar PaCO2 crește peste 50 mm Hg.Când mecanismele de reglare umorală și renală sunt depășite și nu mai ,,tamponează,, hipercapnia,pH scade,realizându-se o acidoză decompensată.Odată instalată,hipercapnia agravează bronhospasmul ,hipersecreția și încărcarea bronhică .În starea de rău asmatic,la scăderea pH contribuie și o acidoză lactică,determinată de travcaliul respirator crescut,în condiții hipoxice.

Testele cutanate și testul provocare bronhică.Testele cutanate pun în evidență hipersensibilitatea bolnavului la alergeni specifici reprezentând baza diagnosticului clinic al astmului bronșic alergic-atopic.Pozitivitatea testelor cutanate este legată de prezența în piele a mastocitelor,care poartă pe suprafața lor anticorpi IgE,ca expresie a sensibilizării bolnavului.Este de reținut că prin testele cutanate ,se pun în evidență numai anticorpii din piele,nu și cei de la nivelul bronhiilor ,ceeace face ca un test cutanat pozitiv să nu permită un diagnostic etiologic categoric, cu privire la sensibilizarea bronhică la pneumoalergenul pentru care tetul este pozitiv.

Examenul sputei.În astmul extrinsec (atopic),examenul microscopic al sputei pune în evidență eosinofilie cristale Charcot-Lydenn,spirale Curshman și,uneori,corpi creola, aglomerări de celule descuamate,mucus și o materie proteinoasă.În astmul intrinsec,în spută domină polinucleare,neutrofile și bacterii,iar examenul bacteriologic,după spălarea sputei,poate pune în evidență agenți infecțioși în cauză.

Examenul radiologic nu decelează modificări specifice pentru astmul bronșic.În accesul de astm,el pune în evidență o hipertransparență cu creșterea spațiului aerian retrosternal.

De la caz la caz,pot fi decelate infiltrate segmentare și atelectazii, datorită dopurilor de mucus din bronhii.Examenul radiologic trebuie efectuat pentru detectarea unor boli pulmonare asociate astmului bronșic sau a complicațiilor acestuia.În starea de rău asmatic el poate descoperi diverse stări patologice pleuropulmonare,care pot explica declanșarea stării de rău asmatic și rezistența acestuia la tratament. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.356]

Prognosticul .În general prognosticul vital al accesului de astm este bun, dar prognosticul de viitor este rezervat, deoarece astmul apare pe un teren predispus genetic , care nu poate fi înlăturat,el constituind un obstacol ireductibil în calea vindecării bolii.Din această cauză bolnavul este expus la accese recidivante,potențialul patologic durând toată viața .Prognosticul de viitoral asmaticului este în funcție de o multitudine de factori, printre care:

●alergenul în cauză și posibilitatea de a-l înlătura ,

●forma clinică,stadiul bolii (incipient,avansat),

●vârsta bolnavului la debutul bolii (prognosticul este mai bun când boala se manifestă în primii ani de viață).

Prognosticul este relativ bun în astmul incipient cu accese episodice intermitente,ușoare,rare,de scurtă durată.prognosticul este mai grav în astmul cu accese severe,frecvente,de lungă durată, cu stări de rău asmatic,în astmul cronic avansat (dispnee permanentă cu paroxisme) și în cel asociat cu alte bronhopneumopatii cronice.Complicațiile agravează întotdeauna prognosticul.În stadiul avansat al astmului bronșic prognosticul funcțional este grav.Capacitatea respiratorie a bolnavului scade pe măsură ce leziunile de emfizem progresează în stadiul terminal asmaticul ajungând la insuficiență cardiopulmonară cronică,decompensată,ireversibilă. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.365]

Tratamentul.Astmul bronșic răspunde la o gamă largă de preparate și proceduri .

În general tratamentul a fost expus la bronșita cronică.Și în această afecțiune măsurile preventive sunt foarte importante .Prima acțiune vizează combaterea fumatului.Alte măsuri:evitarea atmosferei poluate,inclusiv expunerea la noxele respiratorii .Sensibilitatea particulară a bolnavilor la infecții impune,de asemenea ,evitarea virozelor respiratorii și în primul rând,aglomerațiilor în timpul epidemiilor.

Chimioprofilaxia recidivelor bronșice,în astmul bronșic intricat se realizează cu TETRACICLINĂ 1 g/zi,mai rar PENICILINĂ V.S-au încercat și ERITROMICINA,AMPICILINĂ și BISEPTOL.

Cu acesta din urmă s-au obținut rezultate bune în lunile de iarnă.Tratamentul cu aerosoli (Inhaloterapia) este indispensabil în anumite forme.Se practică 2-4 inhalații pe ședință,uneori mai mult,darfără a abuza.Metoda comportă și anumite riscuri,în special inhalarea de diferiți germeni,ceea ce impune folosirea strict personală și păstrarea în stare de sterilitate a aparatului.

Principalele droguri folosite sunt și aici beta-adrenergicele ,anticolinergicele, și derivații metilxantinei.Beta-adrenergicele sunt derivați ai adrenalinei,care din cauza efectelorsecundare ( ca și EFEDRINA) nu mai este utilizată astăzi.Din generația a doua se folosesc ISOPRENALINA (ALUDRIN) și ORCIPRENALINA (ALUPENT ;ASMOPENT.

Superiori acestora sunt derivații din generația a treia:TERBUTALINUL (BRICANYL),FENOTEROLUL (BEROTEC),SALBUTAMOLUL (VENTOLIN și SALBUTAMOL) și CLENBUTEROLUL (SPIROPENT).

Sunt folosiți cu precădere în aerosoli dozați.Dozajul corect (4×2 inhalații / zi) este practic lipsit de efecte adverse cardiovasculare.Sub formă de sray dozat,sunt de întrebuințare curentă.S-a încercat și prepararea tabletelor de OCIPRENALINĂ,SALBUTAMOL și TERBUTALINĂ,cu doză totală pe zi între 10-60 mg.Preparatul VENTOLIN. Este cel mai util.Ca reacții adverse după supradozaj,pot apărea tremurături,nerrvozitate,palpitații

,tahicardie,creșterea debitului cardiac și a tensiunii arteriale.Aceste manifestări dispar spontan prin reducerea dozei.

Dintre anticolinergice,cap de serie este atropina,astăzi foarte puțin întrebuințată din cauze tulburărilor provocate.În practică s-a impus preparatul ASTROVENT care nu are efectele secundare ale atropinei.Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor.Asocierea ATROVENTULUI cu un betaadrenergic (BEROTEC sau VENTOLIN) realizează efecte sinergice superioare fiecărui preparat în parte .

Dintre XANTINE se folosește TEOFILINA și derivații săi MIOFILINA,AMINOFILINA și RUNIDURAL.

Au slabă acțiune pe cale orală și mai bună pe cale i.v sau ca aerosoli.

Rezultatele sunt net inferioare beta-adrenergicelor și anticolinergicelor

Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace,dar datorită riscurilor,rămâne o terapie de impas .Se folosesc PREDNISON,1 tabletă/zi (5 mg);SUPERPRENDOL ,1 tb./zi (0,5 mg);produse retard (CELESTONE,KENALOG),SYNACHTEN-RETARD (1 mg la 7 -15 zile),sub protecție de alcaline,calciu,K. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.366]

În tratamentul corticoterapic doza totală trebuie administrată dimineața,fiind preferabil tratamentul discontinuu ( la 2 sau 3 zile) și corticoterapiaretard sau în aerosoli.În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave;tratamentul continuu se va temporiza ,se vor folosi doze minime ( 30 mg PREDNISON /ZI-tratament de atac;5 mg/zi-de întreținere).

Antibiotice (se evită PENICILINA,fiind alergizant);

●de preferință OXACILINA,CLOXACILINA,TETRACICLINA,în prezența semnelor de infecție (după schema de la Bronșita cronică);

●expectorante și mucolitice (BISOLVON,MUCOSOLVIN)- în crize și suprainfecție;

●sedative slabe (BROMOVAL,NERVOCALM),oxigen-în crizele cu polipnee.

Măsurile profilactice vor fi aplicate întotdeauna:

●evitarea mediului alergizant;

●evitarea substanțelor iritante bronșice-tutun,alcool,etc.

Tratamentul unor forme particulare:

Crize rare și de intensitate redusă:MIOFILIN i.v,1-2 f/zi,UNI-DUR,uneori, simpatice-mimetice (ALUPENT,BEROTEE,BRONHODILATIN) în pulverizații.

Astmul cu dispnee paroxistică:

●simpatomimeticile trebuie evitate ,pericolul de abuz fiind prea mare ;

●MIOFILIN i.v poate combate dispneea,dar nu previne crizele;

●desensibilizarea specifică este obligatorie;

●cromogligatul de sodiu,vaccinurile și sedativele minore pot fi utile;

●corticoterapia trebuie respinsă ca tratament de cursă lungă,dar este necesară când celelta droguri s-au dovedit ineficace (doza de atac -20-30 mg;de întreținere-5 mg).

Astmul cu dispnee continuă:

● bronhodilatatoarele sunt inutile,iar MIOFILINUL ineficace;

●desensibilizarea specifică dă rezultate îndoielnice;

●corticoterapia rămâne medicația de elecție,putând sista crizele în 24 de ore.Se folosește metoda dozelor minime;

●dacă la 5 mg rezultatul se menține,se încearcă suprimarea drogului;

●dacă reapare criza ,se reâncepe cu doza superioară.ACTH nu este necesar.În funcție de situație,se mai administrează antibiotice,vaccinuri,sedative,cromogligatul de sodiu.De obice,acești bolnavi nu pot trăi fără cortizon. [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.367]

Starea de rău asmatic:

●hemisunccinat de hidrocortizon în doză inițială de 25 -100 mg,i.v,urmat de perfuzii cu 200-400 mg/24,în soluție de glucoză 5 %, 2-3,1de ore.

●Tratamentul parenteral trebuie să fie cât mai scurt,urmărindu-se scoaterea bolnavului de criză.ACTH (25-100μ/24 ore) este superior,dar poate da accidente alergice.

●Ca doză de întreținere 5-10 mg PREDNISON,cu tratament de protecție (K,CALCIU,antiacide,MADIOL,regim desodat).

●Se administrează de la început antibiotice (nu PENICILINĂ) fluidifiante,diuretice (EDEREN),oxigen și în cazuri deosebit de grave,se indică bronhoaspirație,traheoctomie,respirație asistată.

●În tratamentul astmului bronșic,antitusivele nu se administrează decât în cazuri deosebite;

●sunt prescrise MORFINA,opiaceele,tranchilizantele și neuroleptice;

●se combat abuzul de simpaticomimetice ( induc astmul drogaților) și de medicamente alergizante (PENICILINA,enzimele proteolitice). [Gheorghe Mogoș-Mică enciclopedie de boli interne,pg.368]

CAPITOLUL 3

PROGRAMUL DE RECUPERARE

3.1.Kinetoterapia

Kinetoterapia reprezintă ramura terapeutică ce folosește ca mijloc specific mișcarea, în scopul recuperării somato-funcționale, motrice și psihomotrice sau al reeducării funcțiilor compensatorii, în cazul deficiențelor parțial reversibile sau ireversibile. este partea importantă a tratametnului si recuperării pacientului. Se poate stabili o ordine de aplicare a metodelor și mijloacelor kinetoterapiei din momentul reintrării bolnavului în circuitul social.

Postura dirijată este în general amovibilă și are ca rol:

●Combaterea simtomelor supărătoare;

●Din punct de vedere al punerii în repaus, folosindu-se posturile dirijate trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

-Repaosul creat să fie activ (să permită realizarea contracțiilor izometrice);

-Să se realizeze în poziții funcționale ale segmentelor și ale articulațiilor și nu în poziții antalgice.

3.2.Aerosolii

O acțiune bună pentru fluidificarea sputei o au aerosolii cu ape minerale și alți factori naturali din stațiunile de cură,dar aceștia au mai ales o valoare profilactică ,folosită între episoadele acute asmatice.

Așadar aerosolii sunt părți mici dintr-o substanță rezultată din amestecul aerului cu apa de mare ,fiind inhalați prin intermediul căilor respiratorii direct în plămâni.

În literatura de specialitate se menționează faptul că avantajul aerosolilor este acela că se resorb foarte repede prin bronhii sedimentându-se încet.

Avantajele aerosolilor folosiți în astmul bronșic,sunt:

Previn apariția astmului bronșic;

Contribuie la diminuarea inflamațiilor nazale;

Cresc imunitatea pierdută

Previn anemia

Aerosolii marini au în compoziția lor Mg ,Iod,Ca,Br, Clorură de sodium,K,fiind ionizați negativ.Cu alte cuvinte gradul de nebulozitate atmosferică este determinat de cantitățile de aerosoli saline folosiți.

Cura de aerosoli durează în general între 12-15 ședințe o dată pe zi .Rolul aerosolilor marini este acela de a activa reactivitatea organismului .

Aerosolii răspund de îndepărtarea cortizolului care este un hormon .Acest hormon răspunde de diminuarea inflamațiilor nazale.

3.3.Analiza factorilor care declanșează astmul bronșic

Analiza factorilor care declanșează astmul bronșic direcționează desigur și mijloacele utilizabile în evacuarea secrețiilor bronțice.

a.Umidificarea bronșică,adică rehidratarea secrețiilor uscate,aderente ,pentru a le face ușor evacuabile.Această umidificare se poate face pe cale inhalatorie prin aerosolizare (ser fiziologic,ape minerale,sau chiar apă simplă,propilenglicol 5 %) .

b.Drenajul de postură sau posturile de drenaj bronșic,considerat ca cel mai efficient (și simplu) mijloc de a asigura migrarea secrețiilor pentru evacuarea lor din arboreal bronșic,trebuie obligatoriu să intre în programul de recuperare.(Demonstrația 1)

Demonstrația 1-Drenajul bronșic

Principiul lui se bazează pe utilizarea pozițiilor ce creează gradient de înălțime între segmental pulmonar încărcat de secreții și căile mari bronșice și trahee ,poziție ce favorizează acțiunea gravitației asupra scurgerii fluidelor.

În demonstrația 1,sunt prezentate câteva dintre aceste posture de drenaj dar,în general,poziția cea mai eficientă pentru fiecare pacient și-o tronează acesta singur,deoarece uneori câteva grade de rotație a trunchiului poate facilita vizibil evacuarea secrețiilor.

Poziția declivă a pacientului se realizează prin ridicarea pelvisului și a lombei pe o pernă pentru a asigura un ușor Trendelenburg.

Drenajul postural se face a jeun dar se poate repeat la nevoie încă 1-2 ori /zi și durează cca 30 de minute.

Se recomandă ca drenajul să fie precedat de o pulverizare cu un bronhodilatator (salbutamol,berotek) pentru,,deschiderea,, căilor bronșice .În timpul drenajului de 2-3 ori ,tehnicianul va face câteva tapotamente sau vibrații pe hemitoracele care trebuie drenat.

În momentul în care pacientul va simți declanșarea reflexului de tuse ,se va ridica în șezut cu paharul de expectorat în mână ( cerință expresă) tușind repetat și expectorând în pahar.În lipsa declanșării reflexului de tuse ,pacientul va declanșat voit tusea .

c.Educarea tusei.Tusea trebuie reeducată,,pentru a devein eficientă,,.Această reeducare are în tehnica sa trei componente:

1.Poziționarea corpului în timpul tusei (demonstrația 2) urmărește facilitarea expirului,decontractarea peretului abdominal,dar și creșterea presiunii intraabdominale prin presarea cu mâinile a peretelui abdominal,direct sau prin intermediul unei perne;umerii relaxați.

2.Controlul respirației în accesul de tuse:inspire pen as,lent,profund ,cu împingerea peretelui abdominal spre pernă,scurta apnee când se menține glota deschisă (buzele lipite,palatal ridicat ca atunci când se cască,,discret,,),expulsia puternică a aerului în 2-3 reprize (fracționat),în timp ce trunchiul se apleacă înainte și perna se presează pe abdomen.

Demonstrația 2-Poziții de facilitare a tusei

d.Utilizarea mucokineticelor,adică a substanțelor care modifică, mobilizarea și evacuează secrețiile.

e.Exercițiile fizice de orice natură,care combat imobilismul ,au un rol foarte important în imobilizarea secrețiilor.

În această categorie intră în special exercițiile cu brațele și mobilizările de trunchi,dar și simplu mers pe jos.

Exercițiile fizice-indiferent de tipul lor-își justifică acest effect prin creșterea volumului și velocității fluxului aerian în expir,care antrenează secrețiile din căile profunde spre bronhiile mari.

3.4.Reeducarea rezistenței

Reeducarea rezistenței la flux este elemental de bază al scăderii travaliului ventilator la bolnavii obstructive.

În fond,și reeducarea ritmului ventilator a avut același scop.

Desigur că toate acțiunile expuse în cadrul obiectivului anterior au avut ca effect scăderea rezistenței la flux și deci a travaliului ventilator.

Kinetoterapia respiratorie ne oferă și alte posibilități,nu numai eficace,dar și la îndemâna pacienților,cum ar fi:reducerea rezistențelor din expir:

-se va expira numai pe gură,deci scoțând din drumul jetului de aer expirator rezistențele foarte mari din teritoriul nazal.(Demonstrația 3)

Demonstrația 3-Poziții de relaxare respiratorii

-pentru reducerea obstrucției dinamice din expir,prin apariția,,punctului de egalizare presională,, în zona bronhiolelor mici (Demonstrația 3) bolnavul va fi învățat să expire cu buzele strânse (pursed lips breathing),ca pentru fluierat,sau să pronunțe h,s,f,s,pf.

În acest fel, se crește presiunea la gură ceea ce va deplasa punctual de egalizare presională spre căile mari care sunt armate cu cartilaj,și deci,mai puțin colapsabile.

Limitarea efortului fizicdesigur că este un mijloc de bază în reducerea travaliului ventilator.

Recomandarea însă a reducerii activității fizice trebuie să se facă cu mult discernământ,pentru a nu induce nejustificat decondiționarea la effort ce va devein un handicap,poate la fel de grav ,așa cum se va discuta ceva mai departe.

Relacarea general nu ar trebui niciodată neglijată la acești bolnavi,deși în majoritatea cazurilor lucrurilor se întâmplă exact contrariu.Relaxarea general are o serie de efecte deosebit de favorabile la acești bolnavi cum ar fi :

-reechilibrează tonusul muscular general și al musculaturii respiratorii în special,reânstaurând eutonia (reglarea tonică armonioasă),în contrast cu paratonia bolnavului respirator (stare dereglată de hiper sau hipotonie musculară);

-scade cererea de O2 a organismului,ca și producția de CO2 (se știe că anxietatea și tensiunea crescută musculară cresc consumul de O2);

-înlătură condiții inhibitorii perturbatoare ale comenzii ventilatorii,diminuând mult acea stare de ,, tensiune inadecvată,, cum definea Campell dispneea bronhopulmonarului.

3.5.Readaptarea la efort

Sndromul cel mai supărător pentru bolnavul cu astm bronșic este dispneea de effort,respective scăderea toleranței la efort.

Lipsa activității fizice a astmaticului antrenează o serie de perturbări funcționale conexe ,în special cardiocirculatorii,muscular și metabolice ,dar și psihice,ce se vor repercuta asupra respirației însăși.

Efortul de testare va fi ales de technician pe baza datelor din anamneză asupra toleranței la effort.Se poate face chiar în aceeași ședință 2-4 testări la eforturi în palier.

1.Antrenamentul prin mers este cel mai util și ușor de prescris.Metoda este:

-pacientul va menține ritmul de mers care îi convine,crescând treptat durata;mersul doar pe teren plat,pcientul nu vorbește.Ajuns la aproximativ 15 minute de mers introducem pe distanțe scurte 20-30 m ritmuri alerte dublând sau triplând ritmul obișnuit.

2.Antrenamentul la scăriță este utilizat fie într-o primă fază de început a reluării efortului,fie după o perioadă mai lungă de repaus, fie în condiții atmosferice neprielnice curie de teren.

3.6.Balneofizioterapia

Tratamentul astmului bronșic se limitează să fie complex,pe cât posibil patogenic și de asemenea, cât mai precoce și prelungit.

Voi menționa în special rolul balneofizioterapiei,ca factor curativ ,în cadrul terapiei generale a astmului bronșic insistând în ce formă vor fi preferate tratamentele medicamentoase,în care anume tratamentul igieno-dietetic,fizical sau balnear.și în sfârșit,în ce forme se va recurge la tratament asociat.

Balneofizioterapia ocupă un loc important în cadrul acțiunilor de recuperare medicală. Se poate spune că este necesară într-o anumită etapă oricărei boli,în special în faza de cronicizare sau de stabilizare a acesteia,precum și pentru tratamentul sechelelor după diferite îmbolnăviri.

Balneofizioterapia este ramura medicinei în care se folosesc în scop terapeutic agenți fizici și balneari naturali sau artificiali. Balneofizioterapia cuprinde: electroterapia, hidroterapia,balneoterapia,climatoterapia,kineziterapia cultura fizică medicală.Agenții fizici folosiți sunt:electricitatea,apa caldă,nămolul,factorii climaterici.

Efectele balneofizioterapiei sunt din ce în ce mai bine cunoscute în astmul bronșic.Ele depind de cunoașterea acțiunii factorilor naturali și artificiali ai fiecărei stațiuni ,de modul de aplicare a procedurilor și de reactivitatea particulară a fiecărei persoane în parte.

Cunoștințele recente au arătat ,că pentru astmul bronșic, balneofizioterapia este o terapie de reacție,de reglare și de adaptare ,exercitându-și acțiunea prin mijloace nespecifice .

Supus unui program de cură,organismul uman își mobilizează forțe de recuperare și de autoevaluare .

Dacă terapia clinică se bazează în special pe repaus și asupra afecțiunii se acționează prin mijloace patogenice și etiologice (atunci când se cunoaște cauza),balneofizioterapia pune accentul pe exercitarea și ameliorarea mecanismelor reglatoare ,de adaptare și de compensare.

Este o terapie generală care urmărește ameliorarea funcțiilor deficitare , recâștigarea celor pierdute ,precum și dezvoltarea unor mecanisme compensatorii și adaptative.

3.7.Hidroterapia

Prin hidroterapie se înțelege aplicarea în scop profilactic și curativ a unui număr variat de proceduri , care au la bază apa la diferite temperaturi și sub diferite stări de agregație , ca și unele tehnici strâns legate de acestea .

Imersia este simplă când se limitează doar la schimbul de căldură și devine hidrokinetoterapie când este însoțită de mobilizări.

Mediul acvatic oferă avantaje incontestabile procesului recuperator,la bolnavii cu astm bronșic prin factori mecanici, chimici și termici.

Principalele căi prin care apa acționează asupra organismului uman sunt :excitația termică, care depinde exclusiv de temperatura apei și excitația mecanica, ce este dată de presiunea apei asupra corpului.

Pielea, fiind bogat vascularizată și cu o rețea abundentă de terminații nervoase, receptează impactele termice și mecanice ale băilor hidroterapeutice, prelungind în organism acțiunea lor binefăcătoare.

Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt :compresele ;împachetările ;fricțiunile ; băile terapeutice .

Hidroterapia,sub formă de dușuri sau de băi exercită o acțiune mecanică și mai ales termică asupra organismului.

Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt :compresele ;împachetările ;fricțiunile ; băile terapeutice.

Dușul cu aburi constă în proiectarea vaporilor încălziți asupra regiunii limitate .Durata dușului cu aburi este de 3-6 minute , poate să fie ca procedură de sine stătătoare și poate să prevadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj.

La sfârșit se poate aplica o procedură de răcire-spălare sau duș de 18-20° C .Dușul cu aburi are o acțiune puternică asupra circulației ,provocând hieremie și resorbție locală.

Dușurile calde , aplicate local,contribuie la acțiunea căldurii și o acțiune mecanică utilă în astm bronșic.Căldura se mai poate aplica și sub formă de băi de lumină,de aer cald sau de aburi,sau prin diatermia general.Durata va trebui să țină seama de starea generală a bolnavului și mai ales de starea aparatului circulator.Se aplică la fiecare două zile.

Dușul – masaj constă în aplicarea mai multor dușuri rozetă la temperatura de 30-40 ° Concomitent aplicându-se și masajul conform tehnicii obișnuite .

Ca mod de acțiune trebuie specificat faptul că dușul masaj provoacă hipertermie importantă mai ales în regiunea tratată având un important efect resorbant și tonifiant.

3.8.Climatoterapia

În astmul bronșic, tratamentele balneoclimaterice și fizicale câștigă din ce în ce mai mult importanță,în cadrul terapiei generale complexe.

Principalii factori curativi naturali pe care le oferă stațiunile balneare pentru tratamentul astmului bronșic sunt izvoarele minerale ,cu propietățile lor terapeutice particulare,așezate în majoritatea cazurilor în zonele climaterice ,care influențează astmul bronșic,completând favorabil acțiunea acestor izvoare.

Pacientul cu astm bronșic se simte bine într-un climat cald,uscat,cu mult soare ,cu variații mici de temperatură,cu o mișcare minimă a corpurilor de aer și ferit de vânturi.

3.8.1.Climatul marin

Climatul marin este caracterizat prin :

-puritatea aerului care este bogat în ozon și în aerosoli conținând clorură de sodium,iod,brom, siliciu;

-presiune barometric ridicată;

-de prize marină;

– atmosferă bogată în radiații ultraviolete.

Climatul marin influențează favorabil tulburările de dezvoltare al copiilor cu astm bronșic trecuți de vârsta de un an.

Acțiunea climatului marin se combină favorabil cu efectele băilor de mare (talasoterapie),al băilor de soare (helioterapia),al băilor de nisip (cura de plaje) și uneori cu acțiunea nămolului terapeutic (peloid) bogat în substanțe minerale și hormonale.

Alteori climatele indicate pentru astmul bronșic sunt în același timp excitante (climatul de stepă sau de mare altitudine) și provoacă reacții intense.

În unele stațiuni balneare ,un rol important îl au și particulele chimice fine ,de sulf, iod sau emanații de radiu (aerosoli) sau chiar aerosolii salini pe litorali.

Pentru tratamentul climacteric vor fi excluse procesele inflamatorii acute. Bolnavii cu astm bronșic vor fi trimiși în general în stațiunile orientate spre sud,cu climă constant și o bogăție mare de iradiații solare .

Bolnavii cu astm bronșic vor fi căliți în prealabil prin proceduri fizioterapeutice,într-un climat cald de cruțare; astfel va suporta bine climatul mai rece și umed la întoarcerea în localitatea de origine.

Îngrijirea pacienților cu astm bronșic în stațiunile balneoclimaterice se poate realiza numai în spații special amenajate,conduse de un medic specialist ajutat de un tehnician.

Prin acest complex de proceduri se pot crea pacientului cu astm bronșic condiții optime pentru dezvoltarea fizică ,creșterea tonusului muscular ,ajutând astfel organismul să lupte împotriva bolii .

Se realizează un regim de zi special ,cu ședere în aer liber ,ferit de impurități,o alimentație curativă rațională,cu vitamine suficiente,exerciții de gimnastică dozată ,aero și hidroterapie, jocuri de preferință în aer liber,etc.

Regimul diurn variază continuu în raport cu necesitățile și starea generală a pacientului cu astm bronșic,în sensul unei cruțări sau stimulări generale.

Pacienții cu astm bronșic reacționează destul de repede la condițiile schimbate de mediu și se adaptează ușor.

Capacitatea lor de activitate este inițial scăzută;ele obosesc repede,au imunitate scăzută,nu se pot concentra,dispoziția lor este variabilă ,pofta de mâncare este mult redusă ,somnul este superficial și agitat.

În cazul pacienților cu astm bronșic în primul rând se va reglementa regimul alimentar,care trebuie să fie din punct de vedere caloric cu 15-20 % mai crescut decât norma fiziologică,pentru acoperirea pierderilor provocate de multiple solicitări și pierderi de energie din timpul curei (șederea în aer liber,exercițiile de cultură fizică sau diferitele proceduri terapeutice).

Călirea organismului pacientului cu astm bronșic reprezintă sarcina principală și inițială a oricărui tratament balnear.

Această acțiune generală va fi strict individualizată,în funcție de vârstă,caracterele și fazele bolii ,precum și de gradul de antrenament al pacientului cu astm bronșic.

Un mijloc de călire,blând dar foarte eficace,îl constituie băile de aer ,crescute progresiv de la 3 minute până la 30 de minute.Se fac mai întâi la o temperatură de 18-200 la umbră.

Bioclima maritimă

Caracteristici :

●Briza apei marine este prezentă în permanență,umezeala aerului fiind crescută în proporție de 70-75 %

●Aerul atmosferic are valori limitate de umiditate

Indicații terapeutice : astm bronșic

3.8.2.Talasoterapia

Talasoterapia are efecte favorabile datorită,printre altele, și acțiunii mecanice a valurilor ,care exercită un adevărat masaj,ca și prezenței sării (NaCl) și altor minerale care pătrund prin piele și prin căile respiratorii (sub formă de aerosoli).

3.8.3.Nămolurile terapeutice

Nămolurile terapeutice ,sunt acele substanțe formate sub influența condițiilor naturale.Aceste substanțe amestecate cu apa au efect terapeutic în diferite afecțiuni , printre care și astmul bronșic. Terapia cu nămol acționează prin cei trei factori cunoscuți: termic, fizic (mecanic) și chimic.

Ungerile cu nămol își bazează acțiunea pe elementul termic alterant , rece la început ,apoi cald datorită încălzirii nămolului la soare și din nou rece datorită băii din lac Un alt elemnent este reprezentat de acțiunea specifică a substanțelor resorbite în organism.

În astmul bronșic, nămolul exercită o excitație generală foarte puternică,la care se adaugă și o acțiune locală intensă .Sub influența aplicărilor de nămol se dezvoltă:

-o acțiune mecanică și compresivă ( de adevăr masaj) care se traduce printr-o hiperemie locală și reflex;

-o acțiune termică (adevărată terapie prelungită),puțin excitantă,cu rol de cruțare,caracteristică pentru nămol,foarte bine tolerată;

-o acțiune întrucâtva medicamentoasă ,care ține de compoziție chimică ,răspunzătoare de acțiunea hipermiantă a pielii;

-o acțiune hormonală,datorită substanțelor estrogene;

-o foarte slabă acțiune radioactivă.

Indicațiile balneoterapiei cu nămol sub formă de băi sau aplicații locale ,sunt multiple:

-afecțiuni reumatismale și ale nervilor periferici;

-împiedică sau diminuă astmul bronșic;

– bolile cronice.

Folosirea extractelor de nămol în aplicații locale (ungeri) au dus la rezultate încurajatoare ,nu însă definitive.

Băile de nămol ,sau aplicațiile locale de nămol reprezintă o modalitate particulară de termoterapie,la care se adaugă și acțiunea chimică a substanțelor conținute și rebsorbite prin piele.

3.9.Balneoterapia

Balneoterapia în diferitele stațiuni,dată fiind compoziția diferită a apelor minerale:carbogazoase ,alkaline-saline (clorurosodice, iodurate ,bromurate ,sulfuroase ,feruginoase) și crenoterapia (utilizarea apelor pentru băut),sau în aerosoli ,au indicații speciale.

Pentru tratamentul astmului bronșic, pe lângă expunerea la soare ,balneofizioterapia ocupă un loc important în cadrul acțiunilor de recuperare medicală.

Se poate spune că este necesară într-o anumită etapă oricărei boli, ,precum și pentru tratamentul astmului bronșic.

Potrivit literaturii de specialitate ,balnefizioterapia este ramura medicinei în care se folosesc în scop terapeutic agenți fizici și balneari naturali sau artificiali.

Pentru recuperarea astmului bronșic, balneoterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice ,ci numai le completează ,intervenind fie simultan ,fie ,mai des ,succesiv.

Tratamentul medicamentos și igieno-dietetic al astmului bronșic va fi continuat în prima parte a tratamentului balnear,precum și în puseurile acute ale procesului,pentru a-l opri cât mai repede,permițând astfel un tratament balneo-fizical.

Gradul de solicitare al procedurilor de tratament în astmul bronșic poate să varieze de la starea de hipersensibilitate,până la lipsa totală a oricăror reacții făcând aproape imposibilă alcătuirea unei scheme valabile pentru fiecare caz în parte , dacă nu sunt respectate prescripțiile medicale.

Pentru o eficiență favorabilă,în ceea ce privește evoluția bolii , astmului bronșic trebuie să beneficieze mult de tratamentul balnear.

Alegerea stațiunii și individualizarea tratamentului se vor face în funcție de vârsta bolnavului, de starea neurovegetativă ca și de bolile asociate.

Terapia balneoclimaterică a bolilor de la vârsta copilăriei,spre deosebire de cea a adultului are o serie de particularități de care trebuie să ținem seama totdeauna.

În majoritatea cazurilor ,la acțiunea procedurilor balneoterapeutice generale și comune se mai adaugă și schimbarea de mediu,foarte important pentru pacientul cu astm bronșic,constituind o necesitate medicală.

Tratamentul balnear , hidromineral și climatic pentru pacienții cu astm bronșic trebuie inclus într-un program terapeutic general,care să cuprindă toate posibilitățile de cură și toate necesitățile impuse de natura bolii și tulburările prezentate.

La pacientul cu astm bronșic se impune prudență mai mare , totuși literatura de specialitate menționează faptul că organismul poate fi solicitat în limite moderate .

Folosirea unor excitanți subliminari este prea prudent,chiar greșită și trebuie evitată.

La acțiunea apelor minerale se adaugă acțiunea stațiunii , care împreună cu schimbarea de mediu reprezintă cei trei factori principali al balneoterapiei care contribuie la diminuarea astmului bronșic. Procedurile cu apă cuprind fricțiile cu apă dulce sau minerale,pe tot corpul.

Scăldatul în bazine deschise este un factor puternic de antrenament :se va prescrie numai după o pregătire de băi de aer,fricții și turnări aplicate cu o săptămână mai înainte,la temperatură exterioară de 200 și la adăpost de vânt.

Mediul acvatic oferă avantaje incontestabile procesului recuperator, prin factori mecanici, chimici și termici.Principalele căi prin care apa acționează asupra organismului uman sunt :

●excitația termică, care depinde exclusiv de temperatura apei ;

●excitația mecanică, ce este dată de presiunea apei asupra corpului

Pielea, fiind bogat vascularizată și cu o rețea abundentă de terminații nervoase, receptează impactele termice și mecanice ale băilor hidroterapeutice, prelungind în organism acțiunea lor binefăcătoare.

Balneoterapia nu exclude celelalte proceduri terapeutice,ci numai le completează,intervenind fie simultan,fie,mai des,succesiv.

Cura balneară constă în utilizarea terapeutică a apei minerale sub formă de băi,cură internă (crenoterapia), etc.

La acestea se adaugă o dietă individualizată,efectuarea de exerciții,păstrarea (atât cât este necesar) repausului și adăugarea după nevoie a unui minim de medicamente,ajutând pacientul cu astm bronșic.

Apele minerale fac parte dintr-un grup terapeutic natural întâlnite în stațiunile balneare.Apele minerale provin din izvoare natural sau sunt scoase la suprafață prin forjare.

Folosite mai ales sub formă de băi,apele minerale reprezintă una din cele mai vechi terapii aplicată în astmul bronșic și în același timp o terapie actual,cu toate progresele făcute în ultimul timp,grație tratamentelor medicamentoase.

Dintre apele minerale folosite în astmul bronșic,din punctul de vedere al compoziției chimice și al propietăților fizice menționăm:

-apele sulfuroase;

-apele clorurate sodice

-apele oligometalice și termale

-nămolurile sau pieloizii

Pentru o eficiență cât mai favorabilă,apele minerale care se folosesc pentru pacienții cu astmul bronșic,trebuie să îndeplinească anumiți parametrii:

●Să se afle în permanență sub controlul igienico-sanitar al forurilor locale ;

●Să conțină suficiente gaze de SH2,CO2, care să aibă suficiente concentrații admise de lege pentru o terapie eficientă

●Aceste ape sunt cunocute sub numele de oligominerale

●La izvor ,apa trebuie să aibă temperaturi de ~ 20-250C

Băile cu ape sulfuroase exercită și o acțiune tonică generală,chiar excitantă.În decursul băilor se constantă adesea apariția unei reacții balneare destul de intensă ,care se traduce atât prin simptome generale mai mult sau mai puțin intense (ascensiune termică,crește V.S.H),precum și o activare a simpotmelor locale sau de focar.

Băile cu ape sărate exercită o acțiune net rezolutivă și excitantă,mai ales cele cu ape mai concentrate.

Apele clorurate slab mineralizate și termale pot fi sedative și analgezizante.Apele puternic concentrate ,cu efectul lor stimulant,vor fi folosite numai în formele torpide de astm bronșic,în formele vechi.Apele termale simple au fost folosite mult timp în tratamentul astmului bronșic.

Temperatura lor variează mult ,de la izvoare hipotermale până la ape hipertermale.

Mineralizarea este și ea variată ,de la izvoare oligometalice,nedeterminate ,până la izvoare hipertonice.Se folosesc la exterior sub forma de băi generale sau parțiale ,precum și în ingestie. Acțiunea apelor minerale termale asupra organismului este complex.

Puterea colinesterazică a serului este crescută prin balneație (Santenoise),ceea ce pledează în favoarea unui mecanism neurovegetativ al acțiunii acestor băi.

Sub influența băilor termale se mai exercită o acțiune antiinflamatoare,dovedită prin tendința la normalizare a vitezei de sedimentare a hematiilor,prin influențarea axei hipofizo-corticosuprarenale,tradusă prin scăderea importantă a eozinofilelor și o neregularitate a eliminărilor de 17 cetosteroizi,precum și echilibrarea disproteinemiei patologice.

CAPITOLUL 4

PREZENTAREA CAZURILOR

Cazul 1

Nume și Prenume :P. M

Sexul : Feminin

Vîrsta :55 ani

Mediu :Urban

Data internării :8.03.2016

Data externării :18.03.2016

Diagnostic: Astm Bronșic staționar

Motivul prezentării: Bolnava se prezintă în serviciul de urgență , acuzând acuzând junghi toracic, febră care duce spre o infecție pulmonară tuse productivă ,transpirații abundente , frisoane, lipotimie .,dispnee pronunțată la eforturi mici , inapetență , scădere ponderala semnificativa (aproximativ 10 kg in 3 luni) astenie fizica și psihică marcată ,stare febrile. Este în evidență la Medicul de familie cu astm bronșic alergic

Antecedente heredo-colaterale personale fiziologice patologice-Reținem că are istoric familial de cancer TBC pulmonar prezent la tată.

Antecedente patologice: prezintã o bogatã patologie asociatã prin boli degenerative (HTA, gonartrozã bilateralã, cataractã senilã, hipoacuzie) dar nici un factor de risc specific (individual) pentru TBC pulmonar sau bilateralitate , o pneumonie ac. netratată în urmă cu 2 ani

Comportamente- Contrar tratamentului medicamentos pe care îl are prescris de medic,la venirea în stațiune bolnava acuza junghi toracic,

tuse productivă ,transpirații abundente , frisoane, lipotimie ,dispnee pronunțată la eforturi mici , inapetență.

Domna P. M. este de profesie ingineră, actualmente pensionară, este căsătorită de peste 25 ani și are 2 copii căsătoriți.

Locuiește împreună cu soțul, în condiții foarte bune, într-un apartament cu 3 camere , au un mariaj armonios, echilibrat.

A lucrat într-un mediu de stres psihic, având muncă de răspundere – (aproximativ 10-12 ore/zi).

Iși cunoaște diagnosticul și fiziopatologia bolii, este revoltată pentru ce i s-a întâmplat și deși are teamă de tratament (efectele secundare), dorește să-și amelioreze starea de sănatate și este cooperanta .

Din discuțiile cu bolnava reiese că fumează, de aproximativ de 10 de ani , dar de câteva luni obosește des , are insomnii nocturne care au apărut în ultima perioadă, și tuse profundă cu expectorație abundentă.

Debut lent în timp, însoțit de dureri intercostale persistente și transpirații abundente.

Reținem cã a neglijat prezența unei viroze netratate .Boala actuala a debutat în 2014, cu o stare de oboseală accentuată, inapetență, dureri retrosternală, durere care nu a cedat nici la repaus nici la analgezice , decât în momentul când a urmat tratament injectabil cu antibiotice , ( gentamicina , augmentin , refren ) .

Consultând medicul, i se recomanda o radiografie unde a fost diagnosticată cu bronșită cronică temporizandu-se astfel elucidarea diagnosticului; între timp starea generală se deteriorează , medicul de familie decide trimiterea sa la un medic de specialitate unde în urma investigațiilor se stabileste diagnosticul mai sus menționat, când bolnava este orientată catre spital pentru tratament de specialitate (investigații suplimentare).

Medicația administrată până la momentul internarii : Ampicilină ( 1 la 6 h) gentamicină ( 1 fiolă la 12 h) Biseptrim, 1 la 12 h, Bromhexin , 2 ori/zi

Examen clinic obiectiv:

●Pacienta să prezinte o respirație cu frecvență normală

●Diminuarea tusei

●Pacienta să prezinte un ritm cardiac în limite normale

●Pacienta să fie echilibrată volemic în decurs de 2-3 zile

●Pacienta să aibă un somn odihnitor din punct de vedere calitativ și cantitativ.

●Pacienta să-și recapete independența de mișcare,încredere în personalul medical.Să nu prezinte escare de decubit.

Programul de recuperare:

●i se solicită pacientei să se relaxeze și să respire normal până la revenire;

●pacienta în ortostatism are palmele așezate pe coapse ;i se solicită să-și flecteze ușor corpul retrâgând încet abdomenul în expir după care revine la normal în inspir;

●pacienta merge cu pas fandat cu un baston care va fi fixat la omoplați;

● pacienta în decubit dorsal, se ajează mingea medicinal pe stern ,I se solicit se inspire pe nas ,urmând un expir odată ce mingea se va pres ape torace;

●pacienta este ajezată în decubit dorsal ,cu brațele așezate lângă corp :I se solicit să inspire ,urmând ca genunchii să fie flectați pe rând ;cu genunchii la piept ,capul flectat –în expir .

Poziții de relaxare și asigurarea unei respirații normale

Pacienta așezată pe pat în decubit dorsal.Este de preferat ca patul respective să aibă un cap ridicat într-un unghi de 40-450, motiv pentru care pacienta își va așeza capul pe o pernă (de preferință mică) ,brațele vor fi în poziție de abducție (ușoară) , genunchii vor fi ușori flectați , sprijiniți pe un sul ,sau o minge medical de dimensiune medie;tălpile vor fi cu vârful degetelor în sus sprijinite pe un alt rulou separat.

Exerciții destinate corpului în vederea îndepărtării poziției vicioase

Pacienta v-a sta cu spatele sprijinit de perete ,dar în 3 poziții diferite:

Fese ;

Călcâie;

Pacienta v-a ține bărbia sprijinită pe orizontală;

Această poziție va fi menținutăntre 3-5 minute , revenindu-se în poziția normal prin inspire.

Exercițiu : Pacienta va fi solicitată să facă exercițiile din 5 poziții diferite. Durata fiecărui exercițiu va fi între 10-15 secunde:

Pacienta va sta în poziție dreaptă;

Se va înclina într-un unghi lateral de 450;

Urmează înclinarea în unghi spre partea stângă la 450;

Pacienta se va lăsa pe spate într-un unghi de 300;

Ritmul respirator cu scop educative

●Pentru controlul ventilației –pacienta va fi sfătuită să încerce să-și găsească pulsul prin inspir și expir prin 2-4 și bătăi de puls

Evolutie: La început boala a avut o evoluție mai lungă care nu a fost influențată în nici un fel.Evoluția bolii a depins de mai mulți factori

Pe lângă tratamentul medicamentos și recuperarea prin balneofizioterapie i se recomandă îndepărtarea factorilor nocivi ,renunțarea la tutun ;

●Prevenirea și tratamentul infecției,a influențat în bine evoluția bolii .

●În urma intervenției pacienta respiră ușor ,dispneea se reduce

●În urma intervențiilor pacienta prezintă ritm cardiac normal , tegumente normal colorate

●Pacienta este echilibrată ,volemic,nu prezintă semne de deshidratare

●Pacienta prezintă somn odihnitor

●Pacienta prezinta o stare buna si colaboreaza activ.Nu prezinta escare de decubit,se deplaseaza fara ajutor.

Prognostic și particularități:

● Bolnava prezintă evoluție favorabilă în stadiile inițiale.

●Bolnava prezintă prognostic bun, dar , dacă nu urmează indicațiile medicale și nu renunță la tutun, prognosticul de viitor este rezervat.

Cazul Nr.II

Nume și Prenume : S.P.

Sexul : masculin

Varsta :61 ani

Mediu :Urban

Profesia:pensionar

Data internării- 21.01.2016

Data externării – 3.02.2016

Dg. la internare :Astm bronșic,HTA , diabet zaharat , obezitate gr. II

Motivele prezentării:durere violentă retrosternala cu caracter de apasare zdrobire transpiratii ,dispnee ,iradierea durerii in umarul stâng si de a lungul marginii cubitale a membrului superior stâng.

Antecedente heredo-colaterale,personale fiziologice si patologice- tata(decedat)ulcer ,mama –astm bronșic personale-neaga

Diagnostic clinic -IMA anterior

Problemele pacientului-riscul alterarii circulatiei si respiratii, anxietate ,alterarea mobilitatii fizice ,disconfort-durere ,dificultate in a se odihni .

Prezintă o bogată patologie asociată prin boli degenerative (HTA, gonartrozã bilaterală, , cataractă senilã, hipoacuzie) dar nici un factor de risc specific (individual) , malformație congenitală de trunchi arterial bronhiocefalic.

Comportamente- bolnav fumator,obez, prezintă în cursul dimineții dureri retrosternale cu caracter de apasare,zdrobire.In timpul consultului efectuat de echipa salvarii bolnavul prezinta stop cardiorespirator,resuscitat de acestia(IOT,masaj cardiac extern).

De mentionat prezenta durerilor toracice cu caracter anginos in antecedente carora bolnavul nu le-a acordat importanta.

În anul 2015 , la recomandarea medicului de familie ,efectuează o radiografie unde este diagnosticat cu astm bronșic alergic, fiind luat în evidență.

Medicația administrată până la momentul internarii- ampicilină ,1000 mg ,1 capsulă la 6 ore .

Examen clinic obiectiv:

●Pacientul să fie echilibrat circulator și respirator.

●Pacientul să fie echilibrat psihic

●Pacientul să fie informat asupra regimului de viață și de alimentație care trebuie respectată

●Să se amelioreze durerile în 2-3 ore de la administrarea medicației de urgență

●Pacientul să-și recapete independența de mișcare afectată relativ

Investigatiile efectuate pe timpul internarii :

●Supravegherea T.A.,repirația,pulsul temperatura din două în două ore.

●Asigurarea poziției semișezândă pentru favorizarea respirației.

●Efectuarea EKG.

●Educarea pacientului în vederea unei respirații normale

●Educarea pacientul să aibă o viață ordonata,echilibrată

●Purtarea unei discutii linistitoare cu pacientul

●Asigurarea repausului fizic al bolnavului în perioada dureroasă.

●Administrarea medicației indicată de medic

●Asigurarea poziției semișezândă în repaus absolut la pat a bolnavului

●Mobilizarea pacientului la 2 ore.

●Efectuarea masajului la membre timp de 10 min.

●Supravegherea mișcărilor active ale bolnavului.

Programul de recuperare:

● Pacientul aflat în ortostatism,va fi sfătuit să îndepărteze picioarele într-un unghi de 45-500 ,când va executa fandare pe partea dreaptă ;brațul drept va fi ținut în apropierea urechii ,în timp ce pacientul va inspira profund,revenind cu expirație.Același exercițiu se va repeat și pe partea stângă.Durata exercițiului va fi de 5-10 minute , cu repetare la interval de timp apreciabile

●Pacientul va fi așezat în decubit lateral cu coapsele flectate ușor.Cu ajutorul terapeutului (care va sprijini mâna stângă în pelvisul pacientului , iar cu dreapta îl vat rage de umăr),bolnavul va încerca o ușoară opunere.

●Pacientul va sta 5 minute pe călcâie, 5 minute pe genunchi , cu sprijin pe ambele palme,urmată de ridicarea șezutului,timp în care spatele va fi arcuit,iar bărbia va afi poziționată în piept.

Poziții de relaxare și asigurarea unei respirații normale

●Pacientul își va lăsa forța pe toată talpa timp de 2-3 minute , urmat de mers cu aceeași forță pe talpă urmată;

●Pacientul va face pauză de 1-2 ,timp în care își va lăsa forța pe fârful degetelor ;

●Mâinile sunt flectate pe lângă corp ;

●În timpul mersului genunchii vor fi ridicați la piept ,unul câte unul

Exerciții destinate corpului în vederea îndepărtării poziției vicioase

Pacientul va fi așezat cu spatele la perete,membrele superioare vor fi în pe lângă corp ,capul va fi aplecat spre interior,umerii vor fi căzuți,trunchiul va fi ușor aplecat,picioarele vor fi depărtate în unghi de 45-500.

Exercițiu pentru educarea tusei

Pacientul, aflat în poziția așezată ,antebrațele vor fi libere pe lângă corp,umerii vor fi relaxați și rotați în față,capul va fi ușor flectat spre spate,în timp ce picioarele vor fi sprijinite cu forță ,pe toată talpa ,genunchii vor fi flectați.Se revine în poziție prin expir.

Ritmul respirator cu scop educative

●Pacientul va fi sfătuit să păstreze o poziție corectă,renunțțând la cea vicioasă;

●Abdomenul trebuie să se afle în permanență în prelungirea toracelui

●Coloana vertebrală va fi în permanent în poziție draptă

●Umerii trebuie să fie în permanență relaxați

●În timpul mersului pacientul este sfătuit să folosească în permanență metodele de expir și inspire

●În pat , pacientul va fi sfătuit să evite pozițiile vicioase .

Scopul acestui exercițiu va fi controlul respirației atunci când se află în mișcare,ținând cont de faptul că mișcarea influențează mișcarea.

Evoluție:

●Pacientul este echilibrat circulator si respirator.Nu au aparut complicatii

●Pacientul este echilibrat psihic.

●Durerile se amelioreaza la administrarea medicatiei,dar nu dispare in totalitate

●Alterarea mobilitatii fizice legate de deficitul motor si senzorial manifestata prin impotenta funcionala.

Prognostic și particularități -Prognostic ul este favorabil

●Pacientul respect indicațiile prescrise de medic.

●Revine la control peste 1 lună

Cazul Nr.3

Nume / Prenume – E.R

Sex- Masculin

Varsta – 50 ani

Ocupatia –pensionar

Data internării- 27.02.2016

Data externării – 9.03.2016

Dg. la internare- HTA esențială stadiul III , epistaxis nazal stâng,cefalee , amețeală . IMA anterior, astm bronșic în antecedente.

Motivele internarii-durere precordială,dispnee paroxistică ,transpirații reci ,adinamie.

Bolnavul se prezintă în serviciul de urgență al cu crize de epilepsie , epistaxis abundent , cefalee ( este predominant occipitală ) , vertij , dureri persistente în zona retrosternală.

In momentul internarii se constată ca valorile valori tensionale sunt 240 / 130 mm Hg; 130; puls -77 bătăi / min.

Comportamente: Din declarațiile aparținătorilor reiese faptul că bolnavul este în evidență la medicul de familie, cu diagnosticul de mai sus din data de 22.02.2015 , având diagnosticul menționat ,drept pentru care ,la indicația medicului, pacientul este îndrumat spre unitatea sanitară pentru investigații de specialitate suplimentare.

Doamnul este fumătoar de peste 30 ani , consumă cafea moderat . Din cauza profesiei ( a lucrat în condiții de praf și stres , fiind mereu supus la efort fizic și psihic ) , este revoltat pentru ce i s-a intimplat și deși are teamă de tratament dorește sa-și îmbunătățească starea de sanatate și este cooperant.

Medicația administrată până la momentul internării:

● Glucoza 5% (500 ml iv) ;

●ampicilină ( 1 la 6 h) gentamicină ( 1 fiolă la 12 h)

●biseptrim, 1 la 12 h, bromhexin , 2 ori/zi

Examen clinic obiectiv:

●Pacientul să fie echilibrat circulator și respirator

●Pacientul să prezinte o stare generală bună

●Sa se amelioreze durerile în 2-3 ore de la administrarea tratamentului de urgență

●Pacientul să prezinte o temperatură în parametrii normali

Investigatiile efectuate pe timpul internarii :

●Supravegherea temperaturii,T.A.,respiratia,pulsul la intervale egale de timp

●Efectuarea EKG-ului,asigurarea poziția semișezândă pentru favorizarea respirației

●Purrtarea unor ample discuții liniștitoare și încurajatoare cu bolnavul.

●Educarea în ceea ce privește menținerea unui mod de viață sănătos

●Administrarea medicației antipiretice:Paracetamol

●Asigurarea repausului fizic și psihic al pacientului în perioada dureroasa.

●Administrarea medicației indicată de medic

●educarea pacientului să expire și să inspire

Programul de recuperare

Poziții de relaxare și asigurarea unei respirații normale

●Pacientul va fi sfătuit să stea în poziția ortostatism, cu picioarele îndepărtate și brațele flectate pe lângă corp;În mâini va ține o haltere ,pentru a executa o ușoară îndoire pe partea dreaptă spre acestea ,în timp ce inspiră și expir .Exercițiul se va repeata timp de 5 minute.După o pauză de alte 5 minute , exercițiul se reia cu flectare spre partea stângă,revenindu-se tot cu inspire și expir.

●Pacientul va sta pe genunchi și pe călcâi în poziție șezândă;membrele superioare vor fi într-un unghi de 1800 ,dar se va reveni în inspire

●Pacientul aflat în decubit dorsal va inspira profund în timp ce abdomenul se va umfla și tot în același timpse va dezumfla prin expir

●Pacientul aflat culcat cu fața în jos va executa ridicarea capului membrelor superioare și umerii .Scopul este tonifierea musculaturii dorsale

Exerciții destinate corpului în vederea îndepărtării poziției vicioase

Pacientul aflat în ortostatism,picioarele vor fi apropiate,capul va fi flectat în jos;

Se va ține cont de faptul că toracele trebuie să stea în poziție dreaptă timp de 5-10 secunde.În tot acest timp se va expira și inspira

Exercițiu :

●Pacientul aflat pe latul patului în decubit ventral;Se va ține cont de faptul că bazinul și membrele inferioare vor fi pe pat,mâinile vor fi sprijinite pe podea ,trunchiul va fi flectat

●Pe podea , trunchiul se va afla în unghi descgis de 35-400

●Durata acestui exercițiu va fi de 5 minute

Scopul acestui exercițiu este acela de a drena bronhiile

Ritmul respirator cu scop educative

●În timpul acestui exercițiu se va efectua inspire și expir ,pentru ajustarea volumului current

Evoluție

●Pacientul este echilibrat circulator și respirator

●Starea generală a bolnavului s-a îmbunătățit

●Pacientul nu prezintă modificari ale curbei termic

●Durerile se ameliorează la administrarea medicației

Prognostic și particularitatea cazului- În urma tratamentului medicamentos și recuperare ,prognosticul este favorabil

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare trebuie menționat faptul că astmul bronșic trebuie să constituie unul din domeniile prioritare de sănătate publică,întrucât afectează potențial întreaga comunitate și are implicații economice major.

Controlul astmului bronșic trebuie efectuat pe baza unui program național de control, care să cuprindă ținte și obiective clare precum și un plan de acțiune și un buget articulat pe acest plan.

La îndeplinirea obiectivelor din program trebuie să fie implicat personal din multe departamenteale sistemului de sănătate

Sursa de infecție o reprezintã bolnavul cu astm bronșic,gradul de contagiozitate al unei surse de infecție este dependent de densitatea MTB în spută și de frecvența tusei.

Este important ca pacientul să se prezinte la medic, chiar pentru o tuse care pare banală, dar care este persistentă, cu atât mai mult dacă tusea este însoțită de expectorație, șuierături în piept, și, mai ales, dacă apar semne de tulburări respiratorii (respirație dificilă, greutate în respirație accentuată de efort).

Pacientul trebuie îndrumat să consulte medicul pneumolog unde i se va recomanda un examen funcțional pulmonar , cu ajutorul căruia se poate aprecia mai exact severitatea bolii.

În grupele de populație cu risc crescut este recomandată și depistarea activă.Suspiciunea de astm bronșic trebuie întotdeauna avută în vedere atunci când un pacient prezintă simptome mai mult de 3 săptămâni, după ce a fost exclusă o boală respiratorie cronică.

În cazul suspecților, trebuie realizat un examen bacteriologic al sputei  (minim 3 produse), aceasta fiind singura metodă care identifică existența astmului bronșic.

Așadar ,alergenele,la indivizii predispuși (atopici) induc formarea de anticorpi (imunoglobuline);în cazul imunoglobulinelor E (IgE) denumite și reagine.

La recontactul cu alergenul,cuplulIgE-celulă bazofilă bronșică-declanșează reacția alergică (antigen-anticorp) cu eliberarea de mediatori chimici bronhoconstrictori (acetilcolină,histamină,bradikinină) și apariția crizei de astm.Terenul asmatic corespunde tipului allergic de hipersensibilitate imediată.

BIBLIOGRAFIE

VICTOR PAPILIAN – Anatomia Omului, vol. II, editura didactica si pedagogica, bucuresti,1989

GHE. MOGOS, ALEXANDRU IONCULESCU – Anatomia Si Fiziologia Omului, Editia A – IV – A

GHEORGHE MOGOȘ-Mică enciclopedie de boli interne , Editura Științifică și Enciclopedică,București,2000

BRUCKNER I. – Bolile Respiratorii și Complicațiile lor – Vol. II, Editura Medicala, 1980

FIRMILIAN CALOTĂ – Tratarea și bolilor respiratorii ,ed. Novos , București , 2002

Tudor Sbenghe-Recuperarea Bolnavului ,Editura Medicală,București,2006

ANEXA 1

Adjuvant în tratarea afecțiunilor respiratorii superioare și inferioare

–astm bronșic

ANEXA 2

Inhalator salin –Eficiență maximă în astmul bronșic