Programul de masterat Securitate și relaț ii internaționale [621633]

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul Relații internaționale, științe politice și studii
de securitate
Programul de masterat „ Securitate și relaț ii internaționale ”

LUCRARE DE DI SERTAȚIE

Coordon are științifică,
Prof . univ. dr. NEAG Mihai
Mastera nd,
BOBAN ( CHELU ) Elena Nicoleta

SIBI U, 2020

Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Științe Socio -Umane
Departamentul Relații internaționale, științe politice și
studii de sec uritate
Programul de masterat „ Securitate și relaț ii
internaționale ”

LUCRARE DE DI SERTAȚIE

SECURITATEA ENERGETICA VECTOR IMPORTANT AL
SECURIT ĂȚII

Coordonare științifică,
Prof . univ. dr. NEAG Mihai
Mastera nd,
BOBAN ( CHELU ) Elena Nicoleta

SIBI U, 2020

2
Cuprins
Pag.
Introducere …………. ………………………………………………………………………………… ……….. …….. 3
CAPITOLUL I – FUNDAMENTE TEORETICO -METODOLOGICE DE ANALIZĂ A
CORE LAȚI ILOR ,,SECURITATE -GLOBALIZARE -DEZVOLTARE DURABILĂ –
SECURITATE E NERGETIC Ă”
1.1 Principalele tendințe în mediul de securitate actu al
1.2. Delimitări conceptuale
1.2.1. Conceptul general de securitate
1.2.2. Ce este globalizarea ?
1.2.3. Evolu ția conceptului de dezvoltare durabilă
1.2.4. Conceptul de securitate e nergetică
1.3. Strategia -instrument de management al perc epțiilor de securitate
1.3.1. Politica națională de securitate
1.3.2. Definirea, necesitatea elaborării, structura ș i conținutul politicii de securitate
energetică
1.3.3. Prevederi legale (instituționale) autohtone referitoare la politicile de securitate
națională și cele de securitate energetică

6
6
10
10
11
12
12
16
16
17

20
CAPITOLUL II – SECURITATEA ENERGETI CĂ-COMPONENTĂ A SECURITĂȚII
ECONOMICE ÎN ERA GLOBALIZĂRII
2.1. Securitatea la început de mileniu
2.1.1. Securitatea sub impactul globalizării
2.2. Globalizarea economică și resursele energetice
2.2.1. Geopolitica resurselor energetice strategice
2.2.2. Dis pute și conflicte ce au la bază interese ene rgetice
2.3. Securitatea energetică în contextul securității globale
2.3.1. Conceptul global de securitate energetică și inter dependențe
2.3.2. Evoluții și provocări globale în sectorul energ etic
2.3.3. Politica generală globală în domeniul ene rgetic
24
24
24
27
27
31
34
35
36
37
CAPITOLUL III – SECURITATEA ENERGETICĂ -VECTOR IMPORTANT AL
SECURITĂȚII NAȚIONALE A ROMÂNIEI
3.1. Starea actua lă a energet icii autohtone
3.1.1. Resursele en ergetice convenționale și nonconvenționale
3.1.2. Evoluția producției și a consumului de energie
3.2. Energetica României -între interesele Uniunii Europene și a actor ilor răsăriteni
3.2.1. Strat egia energetică
3.3. Protecția infrastructurii critice în viziunea strategiei naționale d e securitate
3.4. El emente ale strategie i energetic e pentru perioada 20 11-2035
3.4.1. Modalități de realizare a securității energetice

39
39
39
42
45
45
48
49
50
CONCLUZII 54
ANEXE 57
BIBLIOGRAFIE 61

3
INTRODU CERE

Sfârșitul Războiulu i Rece a modificat, fără î ndoială, balanța de putere mondială. Odată
cu prăbu șirea comunismului s -a simțit nevoia de schimbare a l umii, devenind tot mai
pregnantă aspirația spre instituirea și consolidarea unei noi ordini internați onale dem ocratice
în sist emul relațiilor politice ș i econom ice dintre țări și popoare.
Vechile proble me ale lumii contemporane, precum creșterea demografi că necontrolată
în unele regiuni și îmbătrânirea dramatică a popula ției în altele, reducerea rezervel or de apă,
hrană și resur se energetice, degradarea mediului etc., s-au acutizat și au efecte nebănuite .
În plus, altele noi și -au făcut apariția: terorism ul, proliferarea armelor de distrugere în
masă, cr ima organizată. Intensificarea conflictelor locale și regionale, determinate , în
principal, de cauze d e natură etnică, religioasă, teritorială sau ideolo gică, dar cu un puternic
substrat econo mic, au impus dezvoltarea și perpetuarea mijloacelor non -militare de
soluționare, instrumentul militar con stituind ultima măsură dorită.
Globalizarea transcende toate aceste caracteristici ale lumii moderne. Fenomenul
favorizează atât creșterea economică și dezvoltarea prin integrarea economiilor lumii, cât și
aspecte mai puțin dorite, precum accentuarea decal ajelor ec onomice și a sărăciei în unele
zone, migrația ilega lă, mond ializarea criminalității etc. Sporirea grad ului de interdependență
și interacțiune în plan econo mic, tehnologic, cultural și politic determină o evoluție similară și
în planul securității, cu impli cații importante în domen iul creșterii stabilității relații lor
internaționale.
În prezent, puterea teh nologică, forța economică a statelor și grupărilor de state au
trecut pe primul plan, stabilind regulile unei competiții ce face tot mai puțin apel la răz boiul
clasic. Astfel, sec uritatea nu mai poate fi a nalizată doar în termeni tradiționali, ci trebuie
abordată pe multiplele ei dimensiuni de manifestare: p olitică, socială, economică, militară și
ecologică.
Resursele energetice au influența t permanent și î n mod covârșitor evoluția societății
umane și dezvo ltarea e i economică , petrolul și gazele continu ând să fie motiv de coop erare,
dar și de conf runtare și dispute între actorii sistemulu i internațional, pe ntru deținer ea și
controlul lor, acc esul la ele, apr ovizio narea, distribu ția și utiliz area lor, model ând, totod ată,
din ce în ce mai mult economia, securi tatea, politica exte rnă și prioritățile state lor.
În acest cotext , securitatea ener getică se afirmă puternic ca o latură aparte a securită ții
naționale, r egionale și glob ale.
Asigurarea securității energet ice, imp lică astăzi, mai mult decât în trecut, corelații cu
aspectele p olitice și militare ale s ecurității în ansamblul său. Starea de securitate energetică

4
presupune depășirea unor vulnera bilități, contra cararea unor ris curi, pericole și amenințări la
adresa sati sfacerii nevoilor individuale, iar bun ăstar ea și interesele de securitate ale cetățenilo r
nu pot fi satisfăcute fără asigurare a securității economice și, implicit, a securității ene rgetice.
Securit atea energetică este proba prin care politicile e nergetice mondiale sunt puse la
încercare, o reaminti re brutală a faptulu i că problemele precum po luarea aerului,
colonialismul energeti c și chiar schimbarea climatică nu sunt, în nici un caz cele mai grave
probleme cu care se c onfruntă economia energetică. Dacă nu se va putea satisface cererea
energetică el ementară, cerere car e se estimează că se va d ubla până în 2035, nici una dintre
celelalte probleme nu va mai conta. Securitatea energetică depășește cu mu lt simplele
chestiuni legate de aprovizionare. Oric ât petro l sau gaz am descoperi, acest e nu vor avea nici
o valoare dacă nu dispunem de infrastruc tură fizică, de stabilitate politică ș i de resursele
tehnice și financiare de a le transporta către cei care au nevoie de el e criterii care devin, pe zi
ce trec e, din c e în ce mai greu de îndeplinit.
Uniunea Eur opeană, mare consuma tor de energie, continuă să aibă pe piața globală o
poziție cu adevărat vulnerabilă.
Dependența de resursele energeti ce din Federația Rusă și accentu area riscului
energetic pe măsură c e econom ia se dezvoltă, preocupă autori tățile de la Bruxelles l a cel ma i
înalt nivel.
În această ecuație, secu ritatea energetică a Rom âniei ca țară membră a Uniunii
Europene și parte importantă a Regiunii Mării Negre, depinde în mare măsură de cooperarea
economic ă, de un parteneriat strategic și energetic solid între UE și Rusia. De asemenea,
devine extre m de impo rtant ca țara noastră să -și valorifice la maxim avantajele geos trategice,
potențialul energeti c și nu în ultimul rând posibilitatea de a deveni u n import ant coridor de
tranzit dinspre producătorii răsăriteni spre consumatorii occidentali .
Până unde vor merge națiunile pentru a câștiga accesul la petrol este imposibil de spus,
însă este foarte proba bil că securitatea energ etică va dev eni cel mai nou pretext al conflictelor
geopolitice , mai ales, în situația în care d ezideratul referitor la ,,soluționarea pe cale pașnică
a diferendelor i nternaționale” este, și credem că va mai fi, doar un principiu al dreptului și al
relații lor internaț ionale.
O lume în care dreptul forței este mai puternic decât for ța dreptului, în care s -au
activat liniile de falie, îndeosebi c ea dintre Vest și Est, mai ales ,,în vecinătatea apropiată” a
Rusiei ( spațiul ex -sovietic ), o lume în care se fac și se desf ac alianțe, nu d e puține ori
dușmanii de ieri fi ind prietenii de az i, și invers1.

1 Neguț S ilviu, Op. c itată, 2008, p.6.

5
Având în vedere aceste considerații, consider că problematica abordată în lucrare este
în egală măsură una de a ctualitate, complexă și d e mare cuprindere. Enunțul temei ,,
Securitatea energe tică vector important al securit ății naționale a Ro mâniei” evidențiază
necesitatea analizei corelațiilor dintre patru concepte cheie: securitate , dezvoltare d urabilă ,
securitate energetică, în cont extul globalizării .
În mod eviden t, luate fiecare în parte, cele pat ru concepte sunt abordat e în detaliu în
mediul științific străin și autohton, poate într -o măsură mai mică modul de implement are a
acestora în plan ac țional, îndeosebi, în cazul României, a celor care s -au verificat în p ractica
socială ca viabile, dobândi nd o mai largă răspândire și cunoaștere, pr ecum și
recunoaște re/consacrare științifică și aplicabilitate practică.
Scopul lucrarii constă în fixarea cadrului teoretico -metodologic de abordare a
problematicii în discuție la nivel național și identif icarea m odalităților acțion ale concrete, prin
care toți factorii sociali implicați pot să -și aducă contribuția la imple mentarea optimă a noilor
concepte, pentru ca România să aibă o politică de securitate energetică adecvată, concepută ca
un cadru strategi c și un plan de acțiune , care să facă față amenință rilor prezente și viit oare din
acest domeniu.
În cuprinsul lucrării sunt prezente, în esență, următoarele aspecte :
-clarificarea conc eptului de securitat e energetică , în i postaza de componentă a
securităț ii econ omice în era globalizării , de la s ecuritatea globală , regională și națională la
început de mileniu , până la securitatea energetică în contextul securităț ii globale , având în
vede re evoluții le și pro vocări le globale î n sectorul energetic ;
-prezentare a aspec telor privind securitatea energetică în cont extul de zvoltării durabile ,
integrată într -un sistem unitar de securitate , precum și un posibil rol al NATO în domen iul
securității energetice ;
-cercetarea conținutului securit ății energetic e în ipostaza de vector important al
securității naționale a Români ei, având în vedere starea actuală a energeticii auto htone ,
interesele energetice ale Uniunii Europene și a actoril or răsăriteni ;
-delimitarea aspectelor teoretico -metodologic de analiză a protecți ei infrastructurii
critice în viziunea strategiei naționale de securi tate și mecanismul național de gestionare a
aceste ia.

6
CAPITOLU L I
FUNDAMENTE TEORETICO -METOD OLOG ICE DE ANALIZĂ A
CORELAȚI ILOR ,,SECURITATE -GLOBAL IZARE -DEZVOLTARE D URABILĂ –
SECURITATE ENERGE TICĂ”
Conceptele ce fac obiectul corelației ,,securitate -globa lizare -dezvoltare durabilă –
securitate energetică” prezintă, într-un m od descriptiv, pre ocupările te oretice și p ractice ale
specialiștilor aparținând de o anumită comunita te, referitoare la proble maticile specifice
domeniilor respective, î ntr-o perioadă de ti mp dată.
Pe baza acestor concepte se elaborează și se apli că politi cile/strategiile comunității
(stat, organism internațional etc.) în domeniul respec tiv, indicând modu l în care acestea vor
reacționa la chestiunile ce le presupun, în sensul că: optează pe ntru o atitudine pro -activă, dar
defensivă, se real izează p rin efort uri proprii și prin cooperare cu aliații și partenerii, vize ază
starea de normalita te, democratică, l a care aspiră soci etatea -cetățenii, comunitățile și statul -,
stabili tatea și securitate a regională ori glo bală etc.
Ca urmare, în demersu l meu fac o delimitare a principalelor provocări ce preocupă
astăzi comunitatea int ernațională, a modului cum acestea afectează securitatea, st abilitatea,
prosperitatea și pacea lumii contemporane, precum ș i materializarea ele mentelor corelație i
,,securitat e-global izare-dezvoltare durabilă -securitate en ergetică” în documentele oficiale
ale unor state și organisme internaționale, precum și soluții le de implementare din România.
1.1. Principalele tendințe în m ediul de securitate actual
Mediul de securit ate est e o real itate reprezentată de ansamblul condiți ilor, proceselor
și fenomenelor politice, diplomatice, economice, sociale, c ulturale, militare, ecologice și
informaționale, interne și internaționale, care c ondiționează nivelu l de protecție a i ndividu lui,
comunități i, statului, zo nei, regiunii etc., pe t impu l promovării propriilor interese ale acestora.
Datorită structurii sale complexe și a dependenț ei evoluției sale de o multitudine de
factori aleatori, me diul de securitate necesită o readaptare a c riterii lor clas ice de analiză a
securității .
Încetarea Războiului Rece a însemnat nu numai sfârșitul vechilor ideologii care
împăr țeau lumea în două blocuri, ci și deschiderea comerțului internațional, toate stat ele
declarându -și apartenența la circ uitele economi ei globa le. Prin urmare, după sfârși tul
perioad ei bipolare, mediul de securitate a devenit mult mai fluid, complex și volat il, iar
modificările de orice natură produse într -o parte a lumii se propagă cu efe cte pozitive sau
negative în altă parte a ma pamondu lui.

7
În ultimii ani, globalizarea a înr egistrat pr ogrese notabil e, s-au amplificat revoluțiile în
tehnologie și științ ele viitorului, exploatarea spațiului cosmic și a medi ului informațional s -a
extins, a rmele au devenit tot mai puternice și mai „intelige nte” etc.
Secolul XXI a adus pe lângă speranțe mai mari și o serie de noi riscuri și amenințări,
mai ales non -militare, ce tra nscend granițele naționale și necesită, pen tru contrac ararea lor, în
special m ăsuri non -militare complexe.
Asupra caracteristicil or actua lului sistem internațional contemporan s -au exprimat mai
multe puncte de ve dere. Unele curente de opinie susțin că ne a flăm într -o epocă de
predominare a SUA sau de unipolar itate, deoarece acestea au reușit să îmbine cel mai eficient
componentele p uterii, capacitățile politice cu cele militare, eco nomice și cu influența
culturală .
Uniunea Europeană a devenit cel de -al doilea actor al economi ei mondiale și se
consideră o „putere civilă” . Totuși, UE s e confruntă î ncă cu dificultățile integ rării, creșt ere
econ omică lentă, șomaj s tructural et c.
Federați a Rusă r ămâne cea de -a doua putere n uclear -militară și o superputere
energetică. În prezent, se află într -un proces de stabilizare, de și depi nde în mare mă sură de
cooper area cu Occiden tul.
Chin a și India c unosc o dezvoltare economică vertiginoasă și au un potențial uman
impresionant, de aproape 3 miliarde de oameni. Japonia suferă încă datorită ritm ului scăzut de
revig orare economică, d upă rec esiunea din an ii ’90.
Extinderea securității și democ rației const ituie o altă caracteristică a mediulu i
internaționa l al lumii con temporane. Începînd cu a nul 2004 a cunoscut două procese paralele,
dar interdepen dente, de extindere a celor m ai importante organizații inte rnaționale NATO și
Uniunea Europeană , procese consi derate c omplementare pentru asigurarea în sens l arg a
securității. Concepute în prima parte a ultimului deceniu, acestea și -au prop us, ca principa le
obiective stabilizarea și democratizarea Europei Central -Estice și d e Sud -Est, în care Alianța
gestionează probleme le de s ecuritate, iar Uniunea răspunde d e dezvoltarea economică.
Statele Unite au promovat lărgirea NATO pentru a preveni a pariția de noi amenințări
de securit ate în regiune, a consolida Alianța și a garanta p e termen lung câștigurile o bținute în
1989, inc lusiv î n fața unei potențiale „renașteri imperiale ” în Federația Rusă. După 11
septembrie 2001, s -au adăugat și necesitățil e combaterii te rorismului, a proliferării
armamentului nuclear și de „proi ectare a puterii” în „marele arc de cri ză”.
Europen ii au sp rijinit politica americană, printre alte le și de teama reluării tradiționalei
competiții pentru securitate, care ar fi putu t afecta și ves tul continentului. Ex tindere a UE are
la bază atât motive ge opolitice, c ât și economice: consolidar ea regimuril or liber ale din Est,

8
întărirea puterii și influe nței Germaniei, interesul britanic de a echilibra Parisul și Berlinul,
aspirațiile Franței de a cr ea un mare actor inte rnațion al, mărirea spațiului geografic , a
populați ei și a pieței interne comu nitare.
Pentru foste le state comuniste, dubla integrare repr ezenta și reprezintă „revenirea în
Europa” , mai concret, stabilizare politică, prot ecție în fața t emerilor create de po litica
oscilantă a Moscovei și bunăsta re economică . De asemenea, dubla extind ere a atras și va
atrage ambele structur i-NATO și UE -spre „Marele Orient” și spre Federația Rusă.
Simultan cu procesul de extindere, factorii d e decizie de la Washington au dezvoltat
Proiectul „Marelui Orient Mijlociu ” 2, care prevedea democratizarea regiun ii, prin im plicarea
statelor G 83 în stabilirea instituțiilor electorale, sprijinirea fin anciară a societății civile liberale ,
„buna guvernare” și cooperarea e conomică. Inițiativa america nă a fost, însă, criticată de Liga
Arabă și de către statele UE, care promovează democrat izarea „din proprie voință” a Marelui
Orient. Federația Rusă consideră că, în societățile arabe tribale, o democratizare rap idă ar
produce anarhie și terorism.
Cu toat e acestea, anumite progrese al e democratizării mediului politic se înr egistrează
în Kuwei t, Bahrein, Qatar, Arabia Saudită, SUA co nsiderând regiunea drept un „poligon al
experimentării democrației în lumea musulma nă”.
„Experien țe democratice” remarcabile se desfășoară în Afganistan și , mai cu seamă,
în Irak. În ul timul caz, formula de democra ție cu respectarea tradițiilor religioase și laice
concurează „democrația islamică” din Iran, însă, este prematur să emitem concluzii ferm e
asupra evoluțiilor politic e din ambele state.
Ca urmare , globalizarea este principalul fenomen care influe nțează m ediul de
securitate contemporan, creând a tât oportunități, cât și noi riscuri și amenințări4.
Mai mult, globaliz area surselor de amenințare la adresa securității intern aționale a
impus o globaliz are a instituțiilor, mecanismelor și instrumentelor de acți une împotriv a lor.
Există și alte puncte de vedere referitoare la amenințările la adresa sec urității
internaționale. O parte din specialiști trec în categor ia amenințărilor globale creșt erea
demogr afică accele rată; dezvol tarea fară control a prog reselor științei și tehnologiei,
globalizarea econ omic ă, culturală și politică, îndeoseb i aspectele sale conflictuale (competiția
pentru piețe, resurse energetice și d e materii prime), proasta guve rnare, „ciocnirea
civilizațiilor” etc.

2 President Bush Discusses Freed om in Iraq and Middle East, Remarks by the President at the 20th Anniversary
of the National E ndowment for Dem ocracy, United S tates Chambe r of Commerce, Washington, D.C., în
www.whitehouse.gov/news .html , accesat la 15.02.2020 .
3 SUA, Rusi a, Japonia, Mare a Britanie, Germ ania, Franța, Italia, Canada.
4 Strategia de Securitate Națională a României , București, 2006, p. 7, în
www.p residency.ro , accesat l a 15.02.2020.

9
Situația regională cun oaște t ransformări profunde, determi nate de evoluți a unor
procese și fenomene de natură militară și non -militară, care au impact asupra stării de
securitate a statelor. O soluție pentru apla narea conflict elor locale existente în veci nătatea
României, dacă nu pent ru rezolvarea lor, trebuie să aibă în vedere întreaga regiune și mai ales
toți actorii implicați, mai mult sau mai puțin vizibili, precum și modul de interferare a
conexiunilor dintre aceștia.
Dorința de i ndependențǎ a statelor din Caucaz și sprijin irea fǎ țișǎ a acestora d e cǎtre
SUA a mai alimenta t o temere a Rusie i, respectiv, a încercǎri i subversive a SUA de a îi
submina mai mult puterea în „ strǎinǎtatea apropiatǎ”, prin eliminarea monopolului as upra
economiei zone i și astfel asupra politicii aces teia. Rusia argumentează necesitatea menținerii
trupelor în Asia Centrală și Caucaz în scopul prevenirii proliferării fundamen talismului
islamic, însă, le folose ște ca elemente de presiune pentru obține rea unor a corduri din partea
statelor, vizând dreptul de a ex porta resursele naturale, partic iparea la pr oiecte privind
energia, luarea unor decizii asupra ru telor conductelor de petrol etc .5
Federația Rusă nu trebuie evaluată de sine stătător, ci în comp arație cu statele vecine și
concurenții săi. Este posib il ca problemele interne ale Federație i Ruse pe per ioada recesiunii
globale să am plifice amenințarea ex ternă. Aceasta rămâne o amenin țare serioasă la adresa
statelor vecine lipsite de putere, indiferent de slăbiciunea sa structural ă și fisca lă și
dependenț a prea mare de veniturile d in exporturile de hidroc arburi.
Interesul Federației Ruse e ste să restabileas că o zo nă tampon, cât mai mar e posibilă, în
jurul teritoriului de bază rus, atât timp cât echilibru l de putere rămâne în favoar ea sa6.
Federația Rusă di spune , totodată, de toate instrumentele necesare pe ntru a modela Uc raina,
astfel încâ t să se potrivească inter eselor sale7. În acel ași timp, depune eforturi considerabile
pentru menținerea controlului asupra producerii și a trans portului d e energie, urmări nd, pe de
o parte, o poli tică diferențiată față de statele vecine, în privința gazel or naturale, în fu ncție d e
condițiile politice din statele C.S.I, ia r, pe de altă parte, urmărește creșterea depende nței
Europei de furnizarea e nergiei ru se și tinde să tr ansforme această dependen ță întro influență
inter-guvernamentală p e termen lung.
Relațiile dintre U.E. și Fed erația Rusă se află în trun p roces de redefinire, criza
georgiană conducând la reducerea nive lului de încredere față de c onducerea de la Kremlin.

5 Recunoașterea de către Moscova a Abhaziei și Osetiei de Sud, ulterior con flictulu i din Georgi a, a confirmat
faptul că Fede rația Rusă a devenit o putere revizionist ă în reg iune.
6 În acest sens, aripa europeană a CSI -alcătuită di n Belarus, Uc raina și Mo ldova – este im portantă pentru
recâști garea unei sfere largi de influență rusă și pentru proiec tarea puterii către E uropa Centrală și de Vest, în
timp ce Europa de Su d Est es te văzută ca o zonă tradițională de interese .
7 Federația Rusă susține și finanțea ză 3 dintre ce le 4 mari forțe politi ce din Ucraina și furnizează Ucrainei 2/3
din necesarul de gaze n aturale și 4/5 din necesarul de en ergie, fiind dispusă să folosea scă aces t control pentru a
subm ina guvernul.

10
U.E. continuă să aibă temeri privind viitorul securit ății sale energ etice și, ca urm are, are
interesul soluțion ării conflictelor din vecinătatea acesteia.
În v iitor, accentul se va deplasa, tot mai mult , dinspre riscurile, pericol ele și
ameni nțările de natu ră militară, deși ele vor ex ista în continuare, căt re cele nonmilitare, care
au, de cele mai multe ori, un caracter transnațional, sunt interconectate între e le, greu de
prevenit fără un sistem institu ționalizat de semnalare și c ontracarare a riscurilor și
amenințărilor la adr esa sec urității naționale a st atelor, inclusiv, a României.
Din acest motiv, noile dezvoltări ale mediului de securitate fac necesare măs uri de
redefinire, reconfigurare și reconst ruire pe noi pilon i a dreptu lui la secur itate individua lă,
națională și cole ctivă ș i reglementare a noilor forme de cooperare. Deși dreptul la securitate
pare a fi un drept intrinsec, co nținut în toate tratatele ș i acordurile internaționale, totuși, lumea
evoluează și realitatea arat ă că regleme ntările de ieri nu mai sunt valabile azi, p utând deveni
chiar nepo trivite pentru mâine .
1.2. Delimitări conceptuale
Noțiunile/c onceptele reprezint ă imagini sau construcții m entale formate prin
generalizări rez ultate din caracteristicile unei ca tegorii de lucruri. Ele sun t considerate drept
pietrele de temelie ale oricăre i științe, discipline s au paradigme.
Soliditatea unei discipline /paradigme de pinde, în mare măsură, de c aracterul adecvat
al conceptelor sale în pr omovarea înțelegerii și în facilitarea u nei comunicări care are sens.
Metodologic, se apelează la o schem ă concep tuală, înțe leasă ca o sumă de concepte
înrudite, pentru a oferi un cadru analitic cercetării, pentru a avea o privire de ansamblu asupra
mater ialului de cercetare.
O atenție deosebită trebuie acord ată nu numai conținutul ui propri u-zis al conceptelo r,
ci și impunerea lor, inclusiv a „paradigmelor” . Uzitarea în literatura specifică , de a ape la la
„definiții operaționale”, prezentate în glosare ce însoțesc diverse lucrări, inclusiv în texte de
lege ori documen te oficiale, demonstrează, de fapt, existen ța unei confuzii c onceptuale și
impune o mai atentă studi ere și monitorizare din part ea comunității ș tiințifice.
1.2.1. Conceptul general de se curita te
Cu toate că este un concept des folosit , specialiști i îl apreciază ca fii nd ,,în curs de
dezvoltare!”8 și ,,stratificat” 9, cu multiple înțelesuri . Totuși, în rândul spe cialiștilor există un
anumit conse ns, potrivit carui a ,,securitatea” se circu mscri e asigurării integrității teritoriale și

8 Acest lucru se d atorează și utilizării lui întro multit udine de c ontexte, deter minate de o mare varietate de
interese, care, fie jus tificat, fi e nu, sunt prezentate ca interese d e securita te, sau legate de co nceptul în discuție.
De aici și o anumită stare de confuzie.
9 Excluzând cazurile de confu zie voită, a ceasta est e rațiunea pen tru care întâlnim formulări ca, de pildă,
,,securitat e alimentară ”, ,,securitate energetică” , ,,securitate ec ologică” sau ,,securi tate cul turală” etc.

11
bunăstării mater iale, în trucât, ,,securitatea” unui a ctor reprezint ă, de fapt, capac itatea sa de a
supraviețui ca atare în mediul de securitate interna țional.
În definirea conceptului de securitate, un rol import ant îl are statul, ca principal actor
pe scena mondială, și domeniu l relațiilor interna ționale, rezultând că problema secur ității nu
poate fi abordată decât în conte xtul rel ațiilor de putere, po liticului revenindu -i
responsabilitatea de a elabora proiecte pentru a promova la nivelul statului securitatea
națională și de a participa la realiza rea secur ității in terna ționale.
Securitatea înseamnă absența amenin țărilor îm potriva un or valori importante,
„Securitatea poa te fi absolută, cu alte c uvinte absența ori cărei amenințări e ste ech ivalentă cu
securitatea comple tă și invers , întrun sistem de relații de amenințare to tală, întrun sistem de
amenințare implacabilă , se poate ajunge la o paranoia sistematică”10.
Unele state definesc securitatea în termeni care depășe sc teritori ul național, afectând î n
acest mod securitatea altor s tate sau c um pot fi înțeleși termenii de „ameni nțare” și
„agresiune” în raport cu activitatea norm ală.
În concluzie, putem afirma că, deși nu există o abordare unitară asupra conceptului de
securitate, există p reocupări majore în toate școlile de gândire politică pentru studierea și
cuno așterea l ui.
1.2.2. Ce este globalizarea ?
Globalizarea este u n proces al cărui c oncept este foarte des utilizat de oam eni cu
profesii și nivele de instr uire diferi te. Globalizarea, termen nou și omniprezent, este un subiect
controversat, nu însă și importanța sa. Demo crația, legiti marea, securitatea, pacea, libertat ea,
sărăcia, terorismul, dezvoltarea, mediul, in formația etc. sunt teme care sunt t ratate în
contextul globalizării.
Sensurile noțiunii de ,,globaliza re” sunt multidirecționale, abord ează fenomene
comp lexe, fiind de sor ginte politică, ideologică și econo mică. Mulți specialiști consideră că o
definire completă a fenomen ului este iluzorie .
Încer cările de definire a conceptului de ,,globalizare”, de cele m ai multe ori, identifică
patru aspecte importante: globalizarea ca pr oces istoric; globalizarea ca fenom en economic;
globalizarea ca manifestare a v alorilor americane; gl obalizarea ca revoluție s ocio-tehnologică.
Literatura de specialita te prezintă globali zarea astfel11:
-„… o interdependență sporită și integrarea diferitelor econom ii din lume”;
-„… prin globalizarea se intensifică concurenț a pe piețe … ”;

10 Graham Evans, Jefrey Newnham, Dicționar de Relații Inter naționale, Editura U niversal Dalsi, București,
2001, p. 501.
11 Meghnad Desai , C. Chri stian von Weizsä cker și, respectiv, Anthony Giddens. Cf. Internationa l UNESCO –
Education f or Civic , Peace and Human Rights Educati on.

12
-„intensific area relațiilor sociale de pretutindeni, prin ca re locuri aflate l a mare
distanță unele d e celelalte ajung să se interconecteze astfel încât evenimentele dint r-un loc
sunt marcate de p rocese care au loc într -un loc de la mu lți kilometri depărtare și vicevers a ”.
De reținut însă, conform unor autori noțiunea de ,,globalizare” a înlocuit -o pe ce a de
,,război rece” , devenind termenul cel mai a bordat în justificarea evoluțiilor contradict orii l a
nivelul relațiilor interna ționale .
1.2.3. Evoluția conceptului de dezvoltar e durabilă
Dezvoltarea durabilă12 este un concept care se referă la evo luția șt iințelor sociale și a
econom iei.
Stabilirea referinței în criteriul dezvoltării economice și sociale a statelor se remarcă
țări dezvolt ate, în curs de dezvoltare și subdezvoltate. Această îm părțire ia în consider are
puter ea economică a s tatului res pectiv, alături de categoria soc ială în care se afl ă maj oritatea
popul ației.
Într-o accepțiune foarte genera lă a conceptului, dezvoltarea durabilă cuprinde ideea
dezvoltării fără epuizarea resurselo r prin trecerea dincolo de limita de supor tabilitate și
regenerar e a ecosistemelor. Fundamentul pentru acest conc ept este necesitatea integrării
obiectivelor economic e cu cele ecologic e și de protecția mediulu i.
Conform „Un viitor durabil al Europei: răspu nsul Uniunii Europene la Agenda 2030
pentru dezvoltare d urabilă.” , dezvoltarea durabilă este un concept foar te co mplex, care a
pornit de la preocupare a față de mediu, ideea fiind îmbogățită în timp cu o dimensiune
economică și una socială.
Pentru Ro mânia, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este
una dintre opțiunile posibile , ci singura persp ectivă rațională a devenirii naționale, având ca
rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltar e prin confl uența factorilor econo mici,
sociali și de mediu.
Astfel, „conceptul de dezvoltare dur abilă re prezin tă o înc ercare de coexiste nță între
protec ția me diului și dezvoltarea economică, într -o optică globală și pe termen lung ”, este o
abordare prin care se incearcă punere a la contribuție a unor unelte economice .
1.2.4. Conceptul de securitate energeti că
Dezvolta rea e conomică, și implicit secur itatea economică, este depe ndentă de
resursele natu rale car e permit s tatelor lumii să -și asigu re integral sau într -o proporție
semnificat ivă necesit ățile de co nsum.
Din acest punct de vedere , foarte mulți speciali ști care st udiaz ă și analizează
„fenomenul” securității, apreciază că securitatea economică are o se rie de com ponente, cum

12 Rojanschi V, Bran F ., Cuantificar ea dezvolt ării durabi le, Editura Economică, București, 2006, p. 14 .

13
ar fi: secur itatea alimentară, securitatea financiară, securitatea resurselor, securitatea
comerțului, secur itatea bunurilor și servi ciilor ș i nu în ultimul rând securitatea en erget ică.
Atingerea unui anumit nivel de securita te depin de de capa citatea statului de a agr ega resursele
la nivel intern și de a câștiga sau a -și menține accesul la resursele economice ex terne. O parte
din specia liști sus țin c ă securitatea energetică este chiar o componentă a secur ității
naționale13.
Securitate a energeti că este un concept multid imensional și puternic circumstanțializat,
care a evol uat în decursul istoriei, atât din punct d e vedere al subie ctului, inițial f iind un
concept atașat numai petro lului, extinzându -se treptat și asupra gazelor na turale ș i energi ei
electrice, cât și al ari ei de semnificații, de la aprovizionarea fi zică către toate fazel e aferente
lanțului energetic.
„Dincolo de toate acestea , orice d efiniție a securității energetice inclu de termenii
„risc” și „n esiguranță”, iar înt reruperi le în apro vizionare suscită cea mai stringentă
preocupare legată de această te mă. În acea stă notă se încadrează și documentele de p rofil
ale Uniunii Europen e, care p revăd pentru securitatea energetic ă def iniții bazate pe riscul
întreruperii în apro vizionar e, risc ca re poate fi generat de ca tastrofe naturale sau amenințări
teroriste”14.
Pierre Noel, cercetător la Universitatea din Camb ridge, definește securita tea energ etică
ca fiind „accesul la resurse energetice al celor care sunt dispuși să plăteas că prețu l pieței ”.
Din punct de vedere isto ric, tema securității energetice a fost marcată de dou ă
episoade majore, și anume: criza petrolu lui din 1973, res pectiv c riza în a limen tarea cu gaze
naturale de căt re Ru sia a statelor vest -europene, din ianuarie 2 006.
În prezent, s ecuritatea energetică se circumscrie atât ofertei, cât și cerer ii de energie și
poate avea unul din următoarele înțelesur i: disponibilitat ea fizic ă a resur selor energetice,
accesibilitat ea energ iei din punct de vedere al prețului, siguran ța cerer ii de en ergie, cu
impact asu pra sta bilității veniturilor producătorilor și exp ortatorilor de energie.
Securitatea energetică este o componentă a sec urității economic e. Se consideră că, în
sens larg, secur itatea economică a unei țări este dată de gr adul de asigurare a resurselor și de
nivelu l de dezvoltare. De asemenea, securitatea e conomică es te în strân să legătură cu celelalte
compon ente ale securită ții: politică, mi litară, soci ală și de mediu.

13 Moldovan N., Moldovan M., Unele considerații privind asigurarea securității energetice europene în
condiț iile cri zei economico -financiare, Sesiune anuală d e comunicări ș tiințifice c u participare internațională,
Securitate și apărare europeană în contextu l crizei econ omico -financiare, 15-16 aprilie 2010, București,
Secțiunea 1: Sec uritate și Apărare, Vol. 1, Editura U niversității Naționale de Ap ărare „Carol I ”,București, 2 010,
p.97-98.
14 Rădoi Florin, Securitatea e nergetică -concept și realități , Forumul r egional al en ergiei -FOREN 2008.

14
Pentru ce i mai mulți specialiști, securit atea energetică înse amnă să fi i asigurat din
punct de vedere al surselor, al controlului rutelor și distribuț iei și a l alternativelor. În general,
conceptul est e defini t ca „resurse sigure la un preț rezonabil”15, probl emati că mult mai
amplă decât securitate a aprovizionării -sustenabilit ății-competitivit ății.
Fără îndoială că orice întrer upere mai îndelungată a a limentării cu energie dăunează
semnifica tiv asupra creșteri i econom ice, stabilității politic e și prosperității cetățenilor unei
națiuni . Prin urmare, securitatea energ etică vizea ză, în principal, următoarele dimensiuni:
asigurarea unor surse (locuri) alter native de aprovizionare, identificarea u nor rute energetice
alterna tive de transport, securi zarea surselor și rutelor existente și creș terea ponderii energiilor
altern ative în co nsumul intern. Însă, realitățile epocii actuale au de monstrat că marii
consuma tori ar t rebui să renunțe la utopia inde pendenței energetic e și să accepte
interdependența e nergetică16.
Viziu nea a supra securității en ergetice depinde în mare măsur ă de contextul regional și
global și de poziția ocupată în circuit ul economic. Astfel, cons umatorii și industriile
energofage dores c prețuri rezonabil e și se tem de întreruperi ale ap rovizionării. Aten ția
factor ilor de decizie es te îndreptată asupra riscuril or de sub minare a aprovizionării și
securității infrastructurii, datorită terorismului, c onflictelor sau dezas trelor naturale. De
aseme nea, factorii politic i și economici sunt foarte atenți la mărime a cap acității excedentare,
rezervelor strategice și surpl usul de i nfrastructură. Prin urmare, de -a lungul circuitului
economic, prețurile și diver sitatea surselor de a provizionare reprez intă c omponente cri tice ale
securității energetic e.
Un loc distinct în relația dintre producător ș i consummator începe să -l ocu pe
interm ediarul, adică statul pe teritoriul căruia tranzitează vectorul energiei. Interm ediarul
urmărește con solidarea avantaje lor eco nomice oferit e de tra nzit, dar, în același timp, și
consacrarea avant ajelor în sistem ul poli tic al relațiilor internațion ale.
Fiecare „verigă” a lanțului deținăt or-exploatator -producător -transportator -distribu itor-
consumator este interesată să -și apere și promoveze pr opriile interese, p entru a -și ma ximiza,
astfel, rez ultatele.
Marii actori ai sc enei energetice au percepții diferite asupra securității e nergetice.
Pentru SUA, termenu l înseamnă, în primul rân d, reducerea dependenței față de resursele din
Golful Persic. Eu ropa poa te avea securitate energ etică doar în condi țiile în care F ederația
Rusă se obligă să asigure hidroca rburile necesare, în timp ce Federația Ru să înțelege prin

15 Vezi Ka mila Proninska, Energy and security: regional and global dimensio ns, in S IPRI Yearbook 2007 –
Armaments , Disarmament and Internatio nal Security , Oxford Unive rsity Press, 2007, p. 216 și Daniel Yergin,
Ensuring Energy Security, Foreign Affairs, March /April 2006,Vol. 86, No. 2, p. 70.
16 Daniel Yergin, Ensuring Energy Secur ity, Foreign Affairs, March/April 20 06,Vol. 86, No . 2, p. 70.

15
aceasta acces la pi ețele o ccide ntale. În viziunea Chinei, securitatea energetică înseamnă
achiziți onare și investiții în e xploatările câmpuri lor energetice africane.
O școală de gân dire, aflată încă în stad iul incipient al dez voltării sale, dar care câștigă
treptat tot mai mult teren at ât în SUA, cât și în UE, concepe securit atea ener getică ca parte a
unui sistem comprehensiv de asigurare a cee a ce se numește protec ția in frastr ucturi lor
critice17.
Infrastru cturile critice sunt acele facilități, rețele, servicii și bunuri, fizice și ale
tehnologiei inf ormatice, a căror funcțio nare, înt reruptă sa u în caz de distrugere, poate să aibă
un serios imp act a supra securității unei țări, funcți onării efective a guvernu lui și/sau asupra
siguranței, bunăstării ec onomice, precum și a stării de sănătat e a locuitorilo r săi18.
Această perspect ivă, multidimension ală, subliniaz ă cel puțin trei avantaje .
Astfel, î n pri mul rând, ea concepe se curita tea energetică nu în iz olare față de celelalte
componente ale infrastructurilor critice, ci, dim potrivă, ca un s istem interdepen dent, corelat cu
acestea . Mai precis, ea pe rmite ca sistemele energetice să poată fi concepute ca sisteme
integrate cu cel e ale tehnologiei informatice .
În al doilea rând, ea acoperă întreaga plajă a posibilelor cauze ale p roducerii unor
disfunctionalități în asigurarea securită ții energetice, atâ t atacur ile teroriste, pirateria,
disputel e etnice și teritoriale, războaiele civile și alte confruntări înt re facțiuni politice rivale,
cât și dezastrele naturale (inundații, cutre mure, uragane, t sunami și alte fen omene extreme)
sau art ificiale (accidente nuclear e, erori umane de management).
În al treile a, da r nu ultimul rând, ea o feră o viziune neutră din pun ct de vedere
ideolog ic asupra securității energetice, eliberată de fundam entalismul neoli beral al primei și
de realismul cu tentă militarist -belicoa să al celei de a doua.
Securitatea energetică es te adese a percepută ca o „umbre lă” ce acoperă multe
preocupă ri legate de energie, creș tere econo mică și putere politică. Ca dimens iuni ale
securități i energetice, disti ncte, dar totodată su prapuse, experții C entru lui german de Cerc etare
Politică Aplicată19 identifică:

17 Idem 16.
18 Infrastructurile critice dețin componente pe cât de diverse, pe atât de strâns interconect ate între ele , precum:
instalații le și rețelele energetice (ene rgia electrică , producția de petrol ș i gaze naturale, facilitățile de depozitar e a
energiei, sistemele d e transmitere ș i distribuție), tehnologia infor matică și comunicațiile , sistemul financiar –
bancar , sistemul de o crotire a sănătății , industria alimentar ă, sistemele d e distributi e a apei și aerului ,
component ele de trans port, producția, depozitarea și transportul unor b unuri periculoase, cu potențial de dublă
utilizare (materiale chim ice, biologic e, radiologi ce și nucleare) și infrastructura guvernamenta lă (rețele
informatice, bu nuri și am plasamente s trategice, inclusiv militare ).
19 Florian Baumann, Energy Security as multidimensional concept , în CAP Policy An alysis, no. 1, March 2008,
p. 4-5.

16
-dimensiunea polit icii interne , ce se referă la : investiții în î ntreținerea și dezv oltarea
infrastructurii energetice , intervenția în ca z de urgență energe tică, sporirea eficie nței
energetice, or ienta rea mixului energe tic spre energiile altern ative;
-dimensiunea economică vizează: reguli clare de funcț ionare a piețelor, contracte pe
termen lung, diversificarea surselor ș i rutelor, inovarea tehnologică în domeniul energetic;
-dimensiunea geopolitic ă are în vedere: acțiun i concertate de se curizar e a come rțului
internațional cu mărfuri ene rgetice, adoptare a unui cadru legal global în domeniu l serviciilor
energetice transnați onale, precum Energ y Charta Treaty din 1994; tendința de re naționalizare
a dep ozite lor, infrastructur ii și corporațiilor energ etice; n ecesitatea unor concept e strategice și
abordări de a nsamblu, în speci al în relația cu st atele fragile;
-dimensiunea politi cii de securitate este focalizată pe cooperarea strânsă cu statele
vulnerabile la atacuri teroriste a supra infrastructurilor s au piraterie, inclusiv prin sch imb de
informații, instruire și dezbateri asupra bunelor p ractici . Statele industrializate mari
consumatoare de resurs e energetice, direct sau prin intermediu l UE sau NATO, ar t rebui să-și
extindă ang ajamentul și în sf era cap acităților de management al ris cului, răspu nsul la crize și
pregătirea forțel or militare și de p oliție.
Desigu r că securitatea en ergetică nu este ameni nțată doar de tero rism, t ulburări
politice, conflicte arm ate, pir aterie, ci este vulne rabilă și la uragane, inund ații, cutrem ure sau
la distrugeri provocat e de „mâna omului” . De exemplu, o explozie produsă pe un câm p
petrolifer din Ch ina va determina guver nul chinez să cumpere mai mult petrol, ceea ce va
duce la creșter ea prețului internați onal al petrolului și, implicit, al ben zinei în SUA.
Prin urmare, securitatea energetică trebuie să ț ină cont de provocările pe care le aduce
cu si ne proce sul de globalizare, orice disfuncționalitate sau vulne rabilitate dintr -o part e a
mapamondului (a une i surse energetice) af ectân d consumatorii din întreaga lume, fiind
conștienți de faptul c ă „energia r eprezintă condiția sine qua non pentru exercit area put erii în
economi a politică internațională și că nici bogăția sau securit atea n u pot fi realizate fără o
aprovizionare sigur ă cu energ ie”20.
1.3. Strategia -instrument de management al percep țiilor de sec uritate
1.3.1. Politica naț ională de securitat e
Politi ca națională de securitate este cadrul în c are este descris modul cum o țară
asigură se curitatea sta tului și a cetățenilor și se prezintă, în ma joritatea situații lor, su b forma
unui documen t structurat, denumit p lan, strategie, c oncept sau doctrină21. Poli tica național ă de

20 John V. Mitchell, Renewing Energy Security , Royal Institu te of International Af fairs, London, july 2002,
online www. Rii a.org., p. 4, accesat la 17.02. 2 020.
21 Politica națion ală de securitate, Geneva, Centre for the Democratic C ontrol of Armed For ces (DCAF),
Geneva, în www.d caf.ch/publications/backgrounders , accesat la 1 7.02. 2020.

17
securitate se referă atât la prezent cât și la viitor , pentru că definește interes ele vitale ale
națiuni i și stabilește liniil e de acțiune pentr u a fac e față amenințărilor prezente și viitoar e și a
gestiona evol uțiile favorabile. De regul ă, aceasta es te ierarhic superioară altor p olitici de
securitate, cum a r fi doc trina militară, strat egia de securitate naț ională etc., acestea a bordând
securitate a națio nală din perspectiva anumitor organisme sau probleme.
Politi ca națională de sec uritate se deosebește de aceste politici și prin ga ma largă de
subiecte pe care le abor dează, în încercarea de a defini atât am enințările interne cât și externe.
Statele au nevoie de o p olitică na țională de securitate, coerentă și detaliată, pentru ca
să dea guve rnelor posibilitatea de a aborda to ate amenințările într -o ma nieră coer entă, să
crească eficiența sector ului de securitate prin optim izarea contrib uțiilor tuturor actorilor din
acest domeni u, să vegheze l a aplicarea politicii, să cons truiască conse nsul pe plan i ntern și să
întărească încred erea și cooperarea la nive l regional și inte rnațional.
Politica națională de securitate este formu lată conform unei structu ri standard , care
include iniți erea, elaborarea, re concilierea și aprobarea.
1.3.2. Defini rea, nec esitatea elaborării, structu ra și c onținut ul p oliticii de
securi tate en ergetică
Politica de securitate energetică este cad rul în care este descris modul cum o țar ă
asigu ră securitatea statu lui și a cet ățenilor din acest punct de vedere. Aceasta se elaborea ză
sub forma unui document u nic și structu rat, care poate fi num it plan , strate gie, concept sau
doctrină.
Politica de secu ritate ener getică se referă atât la prez ent cât și la viitor, pentr u că
defineș te interesele vitale ale națiunilor și stabileș te linii le de acțiune pentru a face față
nevoilor prezente și viitoare ș i a ges tiona ev oluțiile în domeniu. Ea cuprinde o gamă lar gă de
subiecte pe care le abor dează, în încerca rea de a defini atât riscurile, vulnerabilitățile și
amenințările interne, cât și cele externe, cu referire la secu ritatea energetică a țării. Ca urmar e,
politica de securitate energetică caută să înch ege și s ă coo rdoneze contribuțiile tut uror
respo nsabili lor în domeniul resu rselor energ etice, în funcție de interesele și amenințările
conside rate ca cele mai importante .
Politica de securitate energetică înglobe ază ansa mblul de concepț ii, pri ncipii și
orientări asumate de către un stat, pe fundamentul cărora se s tabilesc, într -un anumit context
geopolitic, mod alități le de prospectare ș i exploa tare geologică, orientările și direcțiile de
acțiune în plan intern și internaț ional, pr ecum și utiliz area resurselor ener getice proprii
pentru protejarea, apărarea și promov area intereselo r statului respectiv .
Politica de securitate energetică se implemen tează prin măsuri de ordi n diplomatic,
econ omic, juridic, informațio nal, științ ific, ecolo gic e tc., care sunt i nițiate și desfă șurat e de

18
către puterile statului (legi slativă, executivă etc. ), în ori ce situație s -ar afla na țiunea
respectivă, iar v iabilitate a acestora este dată de î ncorporarea cerinț elor politicilor
instituț ionale, pub lice și sociale.
Necesitatea ca un stat să -și elabore ze o politică de securitate energetică coe rentă și
detali ată rezultă în princi pal, di n mot ive cum ar fi:
-să furnize ze guver nului statului respectiv posibilitatea de a trata toate ris curile și
amenințări le din domen iu energetic într -o manieră coe rentă ;
-să mărească eficiența sectorului energetică prin optimizare a sprijinului tuturor
struct urilo r responsabile din acest d omeniu;
-să consolideze încrederea și cooperarea la nivel regional și internați onal.
Procesul de el aborare a politicii de securita te en ergetică trebuie să aibă drept premise
primatul intereselor, v alorilor și necesităților so ciale ale majorității față de c ele de g rup socio –
politic.
Politica de securitate energetică e ste necesar să fi e defini tă și analiz ată din perspectiva
necesitățil or sociale, deoarece aceasta rezultă din faptul că p rocesul de cons truire a securității
în gene ral a re drept finalitate unele cerințe care privesc securitatea națională în general,
independența energetică, evitare a presiunilo r de ordin politic din partea u nor a ctori
internaționali, asigurarea dezvoltării ec onomice a statu lui, a bunăstării cetățenilo r etc.
Pentru a acționa conform interes elor de securita te, puterea politică trebuie să de cidă în
cunoștință de cauză a supra modalit ăților de utilizare a resursel or ca re as igură viabilitatea
politicii de secur itate e nergetică. De cizia este, în esență, un proc es rațional de alegere, dintr –
un numă r oareca re de posi bilități, pe baza informațiilor deținute, a unei lini i de acț iune, în
scopul atingerii obiectivelor stab ilite și co ncomitent se const ituie în materializarea c unoașterii
oportunităților ș i posibilitățil or de acțiune.
Pentru elabora rea unei politici de secur itate energetică sunt relevante situația
geopolitică a zonei de interes , sistemul politic și dreptul internaț ional.
Situația geopolitică a zonei de i nteres este modificată, de regulă, de către m arile
puteri/super puteri, care construiesc o nouă ordine de securitate, bazată pe alte princ ipii și
interese, lansând și d ezvoltând n umeroase inițiativ e și programe, de care trebuie să țină cont
celelalte statele națion ale și/sau numai cele care le afectea ză noua ordine ins tituită în
mediul/spațiul/zona d e interes.
Sistemul politic semnifică raporturile de putere din interio rul unui stat, cuprinzând
relațiile, institu țiile și concepții le po litice, pe fu ndamentul cărora se asigură o rganizarea și
conducerea de ans amblu a societății, precum și "funcționalitatea ei, având î n ved ere că, or ice

19
sistem pol itic se afl ă în relație biuni vocă cu sistemele politice specifice ariei g eoplitice în care
funcț ionează.
Drep tul internațional constituie baza legitimități i exploa tării res urselor energetice ale
unui stat, însă statele care se a sociaz ă din mo tive gopolitic e și/sau in terese ,,neortodo xe”
întâmpină mari dificul tăți în aplicarea princ ipiilor de dr ept
În ceea ce privește struc tura și conținutul politicii de sec uritate energetică, menționăm
că, acea sta face obiectul un ei legislații specifi ce, care diferă de la un stat la altu l, însă, tendi nța
generală e ste ca politica de securitate energ etică să constitui e un document unic, ce abord ează
trei teme/aspecte/ca pitole fundame ntale, după cum urmea ză: rolul statului în sistemu l
energetic internați onal; situațiile percepute ca favorab ile sau defavo rabile, atât la n ivel
național, cât și internațio nal; răspunderile care revin celor care aplică politi ca de securitate
energet ică în s ituațiil e menționate.
Politica de securitate energ etică este construită conform unei structuri standard, car e
include iniț ierea, elabora rea, reconcilierea și aprobarea.
Revizuirea politicii de securitate energetică, de regul ă, este inițiată d e exec utiv.
Revizuirea se poate face în mod regu lat, un eori chiar anual, dar poate fi făcută și oc azional, î n
funcție de evoluția pieței mond iale de energie.
Când ne referim la securita tea energe tică, ea trebuie privită ca o com ponentă vitală
Strategiei Național e de Securitate, si include: securit atea surselor energetice; insta bilitatea
politică ș i eco nomică; ex istența re gimurilor opresive de tip sultaneistic și fenomenul de
radicalizare a opoziți ei polit ice; creșterea militantis mului islamic; activarea și dezvol tarea
organizațiilor teroriste; evoluția r ețelelo r de trafic de dro guri; instit uționali zarea fenomenul ui
de crimă organizată, ca o forță din ce în ce mai penetrantă în viața polit ică, socia lă și
economică din diferite zone ; dezvoltarea economiilor subteran e-dezvoltare care include atât
activități economi ce ilegale cât și activități c are se află în aria de control a statului (sistem
regulator și de taxe paralel cu cel al statului) ș i care fur nizează mijloace de subzistență
cetățenilor; prevalența corupției î n sistem ul de stat, în special în piramida guvern amentală.
Strategi a de securit ate ener getic ă este un instrument prin care actorii din mediul
internațional își proiectează obiecti vele de po litică e nergetic ă în funcție de a menințările și
riscurile cu care s e confruntă, de modalitățile prin care ace știa de cid să le elimine și, nu în
ultimul rând, d e resursel e de care dispun pentru a fa ce acest lucru.
Cercetarea ș i analiza me diului in ternațional și int ern de securitate energetică constituie
o etapă importantă, în acest stadiu s e procedează la id entificarea nevoil or de e nergie la nivelul
tuturor consumatorilor din societate, la aprecierea posibilităților de procurar e și de transport al

20
energiei la prețur i acce ptabile și suportabile pentru consumatori și, nu în u ltimul rând, se
identifică impactul consumului de ener gie asu pra mediului natur al.
Analiza amenințări lor la adresa secu rității en ergetice, id entificarea vuln erabilităților,
dar ș i a capacită ții de a rea cționa la acestea constituie un alt pas în elaborarea strategiei de
securitate energetică . Investigarea mod ului în care amenințările ar pute a să exploateze
vulnerabilitățile și a risc urilor cu care ar putea să s e confrunte un actor în realizare a unei
securități energetice eficiente este una, poate, dintre ce le mai importante etape ale construi rii
unei strategii.
Ca urmare, pu tem aprec ia că, î n contextul act ual al globalizării și al am enințărilor
asimetr ice la adresa securității nați onale, securitatea energe tică are un rol fundament al în
cadrul studiilor de s ecuritate, atunc i când puterea politică, presupus obiectivă, echidista ntă și
preocupată de prosperitat ea unei națiuni dorește ca d eclarațiile sale politice să coincidă cu
realizăr ile pal pabile și e vidente ale societății pe care p retinde că o reprezintă.
1.3.3. Prevederi legale (instituționale) autohtone referitoare la politi cile de
securitat e națională și cele de securitate energetic ă
Legislația de după evenimentele din decembrie 1989 a prevăzut el aborare a unor
documente c are viz au, în ansamblu, problema securității țării.
Astfel, Constituția României (2003), la art.65, ali n. (2), l it. f), menționează că cele
două Camere ale Parlame ntului, în ședință comună, ap robă strategia națio nală de apărare a
țării, iar Legea nr. 415 din 27 iunie 2002 (în vigoare) pri vind organizarea și funcționarea
Consiliului Suprem de Apărare a Țării precizea ză că ac est organism „a nalizează și/sau
propune, po trivit legii, promovarea strategiei de securitate națion ală a Român iei”.
Ordonanța nr. 52 din 12.08 .1998 (abrogată) privind p lanificarea apărării naționale
prevedea elaborarea și aprobarea de cătr e Consili ul Supre m de Apărare a Țării a „Strategiei
de secur itate națională a României ”.
Legea nr. 63 din 24 aprilie 2000 (abro gată) p entru aprobarea Or donanțe i Guvernului
nr. 52/1998 pr ivind planificar ea apărării naționale a României aduce unele modificăr i și
comp letări ș i precizează că „Documentele pe baza cărora se realizează planificarea a părării
naționale su nt: Strategia de s ecurita te națională a României, Programul de guvernare, Car ta
albă a securității și apărării naționale a Guvernului , precum și pl anurile ș i programele
departamen tale elaborate de ministerel e și instituțiile c u atribuții în domeniul apărăr ii, ord inii
public e și si guranței naționale ”22.

22 Legea 63 di n 24 apri lie 200 0 pentru aprobarea O rdonanței G uvernului nr. 52/1998 privind plani ficarea apărării
naționale a României, Publicată în Monitorul Oficial 1 85 din 28 aprili e 2000, art.3.

21
Strategia de securitate națio nală a R omâniei este documentul de bază care
fundamentează planificare a apărări i la niv el național. Pr eședintele României, în term en de cel
mult trei luni de l a investitură, prezi ntă Par lamentului Strateg ia de securitate național ă a
României. Parlamentul R omân iei, în sedi nță comună, va dezbate Strategia de securitate
naționa lă a Româ niei și o va adopta pri n hotărâre. Aceasta cuprinde23: definirea intereselor și
obiectivelor proprii de sec uritate, ev aluarea mediului internațional d e securitate,
identificarea factorilor de r isc din mediul intern și international, direcțiile de acțiune ș i
princi palele mijloace pentru asigurarea securităț ii naționale a României.
În vederea rea lizării p revederil or Strate giei de securitate național ă a României,
Guver nul, pe baza Programu lui de guvernare, elaborează Carta albă a securității și apărării
națio nale, prin care stabi lește: ob iectivele și sarcinil e principal e ale instituțiilor angajate în
realiz area securității ș i apărării națio nale, măsuri le și acțiunile ce urmează să f ie intreprinse de
acestea, resursele natura le, umane, m ateriale, financiare și de altă natură pe care urmează să le
asigure anual pentru cons tituirea și pregătirea forțel or partic ipante la apărarea națională și la
asigurarea securității, confo rm misiunilor ce le revin24.
Pe baza Strategiei d e securitate națională a României, a Progr amului d e guvernare și a
Cartei albe a securității și ap ărării naționale a Guvernului , ministerele ș i celelalte i nstituții
publice cu atribu ții în domeniul ap ărării, ordinii pu blice ș i siguranței naționale elaborea ză
strategii , programe și planuri departam entale p roprii, menite s ă realizeze obiectivele și
interesele de securitate ale Român iei25.
Strateg ia națională de ap ărare a României cuprinde: definirea intereselor și
obiecti velor na ționale de securitate, evalua rea mediului inter național de securitate,
identifi carea potențiale lor riscuri, amenințări și vulne rabilități, direcțiil e de acț iune și
princip alele modalități p entru asigurarea securități i naționale a României în cadrul Alianțe i.
Strat egia are un oriz ont d e acoperire pe ter men mediu de 5 ani și co nține și prevederi pe
termen lung pentru realizarea obiectivelor naționale și colecti ve de secu ritate și apărare26.
În vederea realizarii prevederilor Strategiei naționale de a părare, a implem entarii
liniilor dire ctoare ale politic ii de apărare stabilite prin Pro gramul de guvern are și în
conformitate cu p reved erile Conceptului str ategic a l NATO, Ministe rul Apărării Națio nale
elaborează Carta albă a apărării, prin care se stabile sc: obie ctivele politicii de apărare,
măsurile și acțiu nile avute în vedere pen tru înde plinirea acestor a, misiunile și cerințele
specif ice pentru armata Rom âniei, r esursele natura le, umane, materia le, financiare și de altă

23 Idem, art.5 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
24 Idem, art.6 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
25 Idem, art.7, a lin. 1 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
26 Idem, ali n. 3 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.

22
natură, care urmează să fie asigu rate anu al, în vederea generării capa bilităților milita re
necesare îndeplinirii misiuni lor armatei27.
Carta albă a apărării are u n ori zont de acoperire pe termen m ediu de 4 ani ș i conține și
preve deri pe termen l ung pentru realizarea obiectivelor național e și col ective d e securitate și
apăra re. După ce este î nsușită de Guvern și avi zată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării,
Carta albă a apărării se supune spre apr obare Parl ament ului în termen de cel mult 6 luni de la
acord area încrederii Guvernului28.
Totodată, se prevede că „Securitatea na țională a României es te realizată, asig urată și
coordonată de urmă toarele autorități p ublice: Guve rnul României, Parlamentul Ro mâniei,
Președi ntele României, Consiliul Suprem d e Apărare a Țării, Comunitatea Națională de
Informa ții, precum și serviciile de informații, denumite în continuare auto rități informative” ,
„Servi ciul Român de Informații es te au toritatea informativă respons abilă, potrivit
competențel or sta bilite prin lege , pentru realizarea și asigurarea securităț ii națio nale a
României” , iar „ Minist erul Apărării, prin s tructura sa desemn ată, este a utoritatea
infor mativă militară cu comp etențe în domeniul apărării naționale, în interiorul și exteriorul
țării”29.
Din analiz a cadrului legal actual30 se constată că nu există un docum ent care să
valideze unitar domeniul secur ității și, implicit, nu există un sistem de r eferință la care să ne
raportăm atunci câ nd ne propunem soluț ionarea relație i pub lic-privat, î n diversele aspe cte
privind securitatea unei națiuni.
Cadru l legisl ativ aferent sectorului energ etic a fost îmbunătățit în conformitate cu
legisla ția comu nitară î n domeni u, din perspectiva aderării României la UE, dar și a trecerii
țării noastre la o econo mie de piață func țională. Sunt în vigoare legi ale energiei electri ce,
gazelor naturale, minelor , petrolului, activităților nucleare, serv iciilor publice de gospo dărire
comunală și utilizăr ii eficiente a energiei, armonizat e cu legislația UE. Dintre toate acestea,
numai legea energiei electrice se referă la politi ca și st rategia energetică.
Astfel, strategia și politica energetică definește obiecti vele s ectorulu i energiei pe
termen mediu și lung și modalitățile optime de realizare a acest ora, în condițiile asigurării

27 Idem, art.6 , alin. 1 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
28 Idem, alin2 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
29 Moștoflei Constantin, Mater ializarea conc eptelor de securitate și a părare în doc umentele ofici ale, Sesiu nea
anual ă de comunicări științifice cu partici pare internațională , 18-19 noiembri e 2010, București , ,,Impactul
evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate”, Centrul de St udii Strategice de Apărare și
Securitat e, Editura Uni versității Național e de Apărare „Carol I”, București, 201 0. p. 1235.
30 Principalele legi și docume nte programat ice care reglementea ză domeniul securității naționale sunt
reprezentate de: C onstituția Rom âniei; Strategia de securi tate național ă a României, București, 2007; Pr ogramul
de guvernare 2009 -2012; Carta Albă a Securității și Apărării, Buc urești, 2004; CSAT -Doctrina națională a
informațiilor pentru securitate, iunie 2004; Legea nr. 41 5/2002 privind organizarea și funcționar ea CSAT ; Lege a
nr. 51/1991 privind si guranța n ațională a României; Legea nr. 182/200 2 privind protecția informațiilor
clasific ate; Legea se curității naționale a României, proiect, 2007

23
unei d ezvoltări durabile a economiei naționale. Strateg ia energetică se elaborează de
ministerul de resort și se aprobă de Guv ern, cu consul tarea or ganizațiil or neguvernamental e, a
partenerilor sociali și a re prezentanților me diului de afaceri.
Politica energetică31, urmărind direcțiile stabilite prin strateg ia energetică, este
elabora tă de ministerul de r esort pe baza Programul ui de gu vernar e, pentr u un inter val de timp
mediu ș i cu considerarea evoluțiilor pr obabile pe termen lung, cu consulta rea organizațiilor
neguvernamentale, a partenerilor sociali și a re prezentantilor mediului de afaceri .
Sursele de finanțare utilizate pen tru apli carea strate giei ene rgetice na ționale și po liticii
Guve rnului în sectorul e nergetic se asigu ră din sursele pro prii ale operatorilor economici în
domeniu, bugetul de stat , bugete le local e, împrumuturi ramb ursabile și nerambursabile32.
Politica ener getică s e concretize ază într -un prog ram energetic33 cuprinzând măsuri de
stimulare a activităților d e investiții, cerc etare -dezvoltar e etc., aprobat prin hotărâre a
Guvernului.
Ca urma re, apreciem că, în România cu toate progresele înregistrate în ofic ializarea
unor prevederi legale (in stituționale) refer itoare la politicile de s ecurita te națională și c ele de
securitate energetică, se manifestă, încă, inc onsecvenț ă și rămâneri î n urmă d in punc t de
vedere al funda mentărilor juridice și, implicit, a celor de natură operațională, cu referir e la
acest subiect.

31 Idem, alin.2 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
32 Idem, alin.3 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.
33 Idem, a rt.5, alin.1 din Legea 63 di n 24 apri lie 200 0.

24
CAPITOLUL II
SECURITATEA E NERG ETIC Ă-COMPONENTĂ A SECURITĂȚII
ECONOMICE ÎN ERA GLOBALIZĂRII
Globalizarea, ca manifestare a interde pendențelor multiple dintre state, a liberalizării
fluxurilor mondiale de infor mații, servic ii, mărfuri și capit al, face ca risc urile interne și
externe să se genereze și potențeze recip roc, iar identificarea unor răspunsuri de securitate, în
plan național la noile amen ințări este extrem de dinamic ă și de complex ă.
2.1. Securitatea la început de mile niu
Studiul sec urității n aționale din perspect iva proceselor de integrare și globalizare este
o necesitate care a obligat mulți specialiști în domeni u să-i aco rde o atenție deosebită .
Cele mai noi abordări privind asigur area securității globale, regional e și naționale
arată că e xistă o strânsă legătură între gl obalizar e și securitat e. Într -o lume caracte rizată de
globalizare (amenințări, piețe, mass -medi a global e etc.), securitatea națională este ma rcată
profund de implic ațiile acesteia. Globaliza rea face ca riscurile interne și externe să se
genereze și potențe ze recip roc, iar securit atea, în pla n național și nu numai, trebuie să
răspundă la noile amenin țări, să pornească de la faptul că amenințările la adresa ei apar
oriunde în lumea mond ializată .
Eforturile complexe și multiple de asigurare a securității naționale trebuie să focuseze ,
deopot rivă securitatea regională cât și cea globală.
2.1.1. Se curitatea sub impactul global izării
Securitatea națională rămâne, și în contextul început ului de mileniu, un atrib ut es ențial
al statului național, cu ample c onexiuni î n mediul subregional, regional, și internațional.
Legăturile intri nseci dintre securitat ea naționa lă și ce lelalte tip uri de securitate rezultă și din
faptul că amenințările și p rovocările sec olului XXI nu se mai adresează numai segmentului
națion al, ci întregii comunități internaționale .
Necesitatea e dificării unei securități de nivel global a apărut, în condi țiile războiului
industrializat, când nici un stat nu se simțea cap abil, de unul singur, să disp ună de r esursele
necesare obținerii victoriei sau evitări i înfrângerii35.
În acest context, doar a lianțele m ilitare36 au fost capabile să fa că față ame nințărilor
grave la adresa securității . Securitatea globală e ste condiționată, în prezent, de revoluția

 Popa Vasile , Implicațiile globalizării asupra se curității naționale , Centrul de Studii Strate gice d e Apărare și
Securitate , Editur a Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București , 2005, p.19.
35 Helt David, McGr ew A., Gold blatt D., Perraton J., Global Transf ormations: Politics, Economics and Cu lture,
Polity Press, Cambridge, 1999, lucrar e pe c are James N. Rosenau a elogiat -o în acești termeni.
36 În perioada războiului rece, cele două superputeri, SUA și URSS, c are au contr olat pattern -ul rela țiilor militare
globale și de securitate postbelice, au realizat numeroase acorduri bi și multil ateral e de securit ate și cooperare
militară cu alte state de pe mapamond.

25
militar -tehnologic ă, globalizarea transferurilor d e ar mam ent, pattern -urile actuale ale
producției globale de tehnic ă și tehnologie militară, noile conc entrări de putere militară.
Extensia globală a terorismului ș i terorii a rmelor de distruge re în masă, post 11 se ptem brie
2001, a determinat statele lumii să înțe leagă că lup ta cu ac estea ar putea fi dusă la modul cel
mai eficie nt prin sporirea ef orturilor de promovare a securității prin cooperare.
Securitatea coope rativă37 oferă ast fel o nouă perspectivă, mai op timistă, securități i
globale. Ea se sp rijină pe prev edere și pe parteneriat, se opune recurgerii l a forță și este
deschisă participării tuturor st atelor inte resate. Are ca obiective prevenirea războiului și
posibilitatea de co nstituire a mijloacelor necesare pentru inițierea și desfășurare a unei
agresiuni38. În acest context, însă și NATO a trecut la o adaptare a sa la schimbările mediului
de secur itate global, creionându -și m isiuni noi și noi relații, procedân d la rea șezări
conceptuale ș i pra ctice ce vor redef ini rolul Alia nței, conferindu -i tot mai ample va lențe
globale de securit ate.
Pentru a evidenția implicațiile securit ății globale a supra securi tății naționa le,
menționăm că, în vrem e ce, pentru marile pu teri me mbre ale „comunității de securita te”, ca
SUA39, securitatea național ă tradițională este re structurată de practica sec urității
cooperative40, pentru statele mici și mijlocii, f ără o forță mi litară relevantă, devenind parte
componentă a securității internaționale.
Spec ialiștii domeniulu i percep în dez voltarea rapor tului securitate globală -securitate
națională două tendin țe: una de neîncredere în securitatea de tip global, care c reează o star e de
discontinuitate între securitate a de ti p națion al, cea de tip regional ș i cea de tip global, și alta
de exagerare a rolulu i securității de tip global, care d uce la diminuarea rolu lui securității
naționa le, aceasta constituindu -se într -o vulnerabilitat e care afectează atât securitatea de tip
global, cât și pe cea de tip na ționa l.
Secu ritatea regională reprezintă un dezider at al lumii contemporane, care nu se p oate
edifica decât cu aportul tuturor statelor, indi ferent de mărimea lor, în cad rul un or struc turi de
nivel regional, care să ga ranteze drepturile și libertățile individuale , să promoveze relații de
încrede re și cooperare, iar instituțiile create să asigu re un climat de securi tate pentru toți
membrii.

37 Securitatea c oope rativă se real izează prin organizații internaț ional e și regionale -ONU, OSCE, OCMN,
GUUAM, Grupul de la Shanghai, ASEAN , OSA, O UA, Liga Arabă etc. -, guverne și organizații
neguvernamenta le.
38 Asht on Carter, Wiliam Perry, John Steinburner, A New Concep t of Cooperative S ecurity, Brookings, 1992
39 Să nu greșim, însă, prin afirmații ca tegorice, pentru c ă, și în cazul țăril or mari sau al superputerii reprezentate
de SUA, securitatea cooper ativă este, în primul rân d, o modalitate de c onsolidare a securității naționale.
40 S. Weber, Shaping the po st-war bala nce of power: multil ateralism i n NA TO, în J.G. Ru ggie (coord.),
Multi lateralism Matters, New York, Columbia University Press, 1993, cita t de David H eld et al., o p. cit., p. 175.

26
Securitatea regională este o nece sitate impusă de nu meroase determinări, dintre care
menționăm: provocăril e fenomenului global izării, dificultățile mari pe care le întâmpină, în
prezent, state le din regiune, pe plan economic, etni c, în problemele de med iu și nu numai.
În „noii Balcani gl obali”, spațiu cupri ns între Gol ful Persic și Xinjiang, Brzezinski
vede o p rincipală provoca re pentru SUA, ce l puțin pentru o gene rație de aic i înainte.
Bulver sată de violență , injustiție soc ială, spor demografic masiv, regiunea va tre bui să-și
clădească s ecuritatea pri n cooperarea SUA c u partenerii săi tradiționali -Turcia, Israe l, India și
Rusia.
Însă, aceștia au propriile l or probleme interne de securitate și , mai ales, au o agendă de
securitate ce nu corespunde de fiecare dată cu cea a Americii. Petrolu l, am putea sp une, stă la
baza p roblemei securității regiunilor din A sia Ce ntrală și Golfulu i Persic, zone în care SUA
sunt pu ternic implicate și, ca urmare, s oluționarea lor solicită eforturi mari de cooperare
regiona lă și globală.
Rivalitatea actuală din tre Japoni a și China are la orig ine petrolu l siberian. Putin a
acorda t Chin ei dreptul de a pa rticipa la dezvolt area terenurilo r petrolifere din Siberia. China
face eforturi de a importa petrol din Venezuela , din Canada și din Golful Persic. Toate aceste
demersuri de mons trează dorința exp resă a chinezilor de a a-și consolida secur itatea energetică
și a întăr i cooper area internațio nală, slăb ind dominația globală a SUA.
În cazul spațiului extins al Mă rii Negre, prin propulsarea sa și a zonelor adiacente în
planul preoc upărilor strategice eu ro-atlantice, se contu rează o nouă ce rință a inte resului glob al
actual, ca și o condiți e pentr u evoluția pozitivă a situației p olitice și , toto dată, o garanție a
stabilității și securității reg ionale și, de aici, a celei mon diale41.
Secu ritatea regională , care es te, practic, o însumare a se curității entităților eco nomice,
etnice, statale și de alt ă natură din zonă, se clădește p e implicarea statelor, pe baza concept ului
„probleme regionale comune -soluții prin cooperare regi onală”42, în co mbaterea riscuri lor și
amenințărilor actuale generate de procesul globalizării.
Un c omplex de securitate este identificat în funcț ie de gradul de inter dependenț ă între
țări și poat e fi pozitiv sau negativ.
În Europa, de exemplu, du pă 1989 , discutarea pro blemelor de securitat e s-a axat pe
starea de securitate la ni vel regional și s -a concretizat într -un dialo g real și co mplex între Est
și Vest. Extinderea NATO nu a fost numai un sce nariu geopolitic unanim accept at de st atele
din spaț iu exte rior al fostului Imperiu sovietic, ci și modelul transpunerii în practică a n oii
arhitecturi de securitate pe continentul europe an.

41 Ronald D. Asmus, Bruce P. Jackson, Marea Neagră ș i frontiere le libertăți i, în O nouă strategie euro-atlantică
pentru regiunea Mării Negre, edit ura I RSI „Nicolae Titulescu“, Bucureșt i, 2004, p. 23.
42 Popa Vasil e, Op.cit ., 2005, p. 23.

27
În viziunea actuală, Europa este o entitate c are preia atributel e unui stat național în
sens clasic, incl usiv dorința de a c ontrola s pațiul său int ern prin mi jloace militare.
2.2. Globalizarea economic ă și resursele ene rgetice
2.2.1. Geopolitica resu rselor energetice
Cele mai multe dintre confli ctele lumii au avut și au drept cauză declanșatoare accesul
la resurse , indiferent de imagine a sub c are acestea se desfășoară, conflicte ideologice,
religioase, etnice etc., iar d intre acestea, se conturează o categorie aparte, încă nu pe deplin
definită, și anume resursele strate gice, respect iv acelea fără de care este aproape imposibi l de
concep ut dezv oltarea social -economică într -o anumită perioadă istorică43.
„Energia este esen țială pentru dezvoltarea econ omic ă și socială și îmbunătăț irea
calității vie ții”44, preciza ONU în Agenda 21 din 1992. Resursele naturale, în special cele
energetice, a u influe nțat permanent și în mod covârșitor evoluția societății umane, dezvoltarea
econ omică, economiile naționale, econo mia mondială și, mai rec ent, economia glob ală.
La începutul mileniu lui trei asistăm la accentuarea dependenței economiilor l umii de
resursele strateg ice, dintre care se detașează petrolul și gazele natural e, la care se pot adăug a
unele metale neferoa se (al uminiul, staniul etc.), radioactive (uraniul) și prețioase (aurul) 45.
Rezervele mond iale certe de petrol sunt apreciate, în prezent, a fi d e circa 140 mld. de
tone. Aparent paradoxal, acestea sunt mult ma i mari decât în ur mă c u 25 de ani (circa 87 mld.
de tone), nu mai vorbim de acum aproape 70 de ani (4 mld. de tone în 1938). Întrucât pe trolul
nu se formează în timpuri istoric e, explicația o găsim în faptul că, în timpurile noastre, există
metode care per mit o evaluare mul t mai corectă a zăcămintelor.
La fel ca alte resurse, și cele de petrol sunt mai degrabă concentrat e ca distribuție
spațială , astfel, circa 70% din rezervele certe ale plan etei se găsesc pe continentul asiatic, iar
aici, în principal, sub nisipurile deșert urilor Orientului Mijlociu (într e 62 și 66% din totalul
mondial) (Anexa 2 ). Circa 15% din rezerve se află î n America (impunându -se zona Golfului
Mexic), remarcându -se Venezuela (circa 11 mld. de tone) , Mexicu l (în funcție de sursă, între
2,5 și 5 mld. de tone) și SU A. Ultimele studii in dică, pe lista locurilor boga te în hidrocarburi,
Canada, d epășind Mexicul.
Se mai adaugă o serie de „areale petrol ifere”, precum zona Măr ii Caspice, care ,
potrivit unor estimări mai rec ente, ar fi a doua reg iune de pe glob în domeniu ( de unde și

43 Silviu Neg uț, Introduce re în geopolitică , Editura Meteor Pre ss, Bucureșt i, 2006, p. 135 -136.
44 United Nations, Agenda 21 , în Capi tolul 9 “Protection of the At mospher e”, Rio de Jane iro, 1992,
https://www.un.org/en/sections/news -and-media/index.html , acce sat la 0 8.03.20 20.
45 Neguț Silviu, N eacșu Cristian Ma rius, Vlad Bogdan Liviu, Geopolit ica resur selor energetice strategice.
resursele energetice s trategice, Impact strategic n r. 1/2008, Editura Universită ții Naționale de Apărare „Carol I”,
București, 2008.

28
proiectul „Drumul energiei caspice spre Europa” ), Africa de Nord sahariană, Africa de Vest
ecuatorială, Marea Nordului și al tele.
Începând cu anii 2000, consumul mon dial de petrol a crescut cu 1,5 mil. b arili / zi, ia r
SUA și China concentrează 90% di n aceas tă creșt ere. Ca urmare , președintele SUA, George
W. Bush, în anul 2006, a declarat: „Avem o problemă gravă: America este dependentă de
petrol, ca re est e importat d in zone instabile ale lumii”46. Drept urmare, Bush j r. a prezentat,
în 31 ianuar ie 20 06, un proiect care prevede î nlocuirea a 75% din petrolul importat din zona
Golfului, până în 2025, cu etanol și alte surse de energie; 20% dintre impor turile de petrol a le
SUA vin din Orientul Mijlociu. În p lus, Bush a cer ut creșterea fondurilor aloc ate o amenilo r de
știință care stud iază alternative energetice.
Astăzi, petro lul a ajuns atât de le gat de sferele economice și poli tice, încât guvernele
maril or țăr i industrializ ate supraveghează piețele cu tot atâta atenț ie pe c ât supravegheau
odinioară ră spândirea comunismului, șase din u ltimele șapte recesiuni mondiale au fost
precedate de creșteri b ruște ale prețului petrolului, u rmând să vedem ce se va înt âmpla în
lumea arabă și, îndeosebi , în Libia48.
„În SUA depende nța de i mportul de petrol este enorm ă, ele sunt cei mai mar i
importat ori din lume. Deocamdată cu SUA nu se pot compara nici chiar cu Japonia și China.
Cea mai mare economie din lume necesită o canti tate enormă de hidrocarburi. C ota
livrărilor din Libia în SUA nu a fost prea mare, doar 3%. Î nsă livrările din Arabi a Saudită
ocupă locul trei și aici situați a este cu mult mai serioasă”.
Europa, care este principalul consumator de petrol libian, ar e și e a mari probleme .
OPEC declară că va încerca să compenseze probleme le legate de livrările din L ibia. Cu toate
acestea, după cum prognoz ează experții, în curând Europa se poate confrunta cu ace ea că
uzinele care prelucrează petrolul vor fi asigurate cu petro l doar pe jumăt ate, dar „în caz de
necesitate, Rusia poate livra p etrol nu numai în SUA, ci și în orice alt punct din lume .”49.
Setea de petrol este o sabie cu două tăișuri: pe de -o parte, o dependenț ă sever ă de
petrolul str ăin face ca SUA să fie vu lnerabilă la orice tul burare în aprovizionare și la „șantajul
energetic” și, în plus, a dat naștere u nei lungi tra diții de a face oric e este necesar, în mod
deschis sau pe ascuns, pentru a se asigu ra că a u acces la rezervele mondia le de pe trol.

46 Raportul „Starea n ațiunii”, discursul anual al p reședi ntelui american George W. B ush, Congr esul SUA,
ianuarie 2006.
48 Cf. Revista presei pe energie 8 feb ruari e 2011 -part IV . Analiștii de pe ambe le părți ale oce anulu i sunt unanimi
în pri vința faptu lui că în SUA și Europa vor crește prețurile la benzină. În SUA prețul se apro pie deja de 4 dolari
pentru un galon. Acesta este cel mai ridicat pre ț începând di n oct ombrie 2008. Pr incipala cauză a crește rii este
destabi lizarea situației din Orientul arab. Politicienii americani repetă înc ontinuu că liv rările de hidrocarburi în
SUA sunt destul de diversificate. Însă economia țării este vulnerabilă, a relevat în i nterv iul pentru „Voc ea
Rusiei” conducătorul fondului securi tății energetice naționale Konstantin Simonov.
49 Idem.

29
În afara St atelor Unite, nicio al tă piață nu oferă exportatorilor precum Rusia sau
Arabia S audită, niște oportun ități la fel de mari atât în privința creșterii, cât și a volumului de
vânz ări, și niciun produc ător de pe trol, f ie el țară sau co mpanie, nu-și poate permi te să rateze
această șansă. Cota din piața americană reprezintă pentru un produc ător o unitate de măs ură
crucială în evalu area statutului politic și a perspectivelor acestu ia. Arabia Saudită ține a tât de
mult să-și mențină cota de piață în America , încât v inde petrolul american ilor la preț redus.
Chiar și petrostatele care nutr esc pro funde sentimente anti americane, precum Venez uela,
Libia, I rak, dau dovadă de o excesivă cord ialitate când vine vorba de a vinde petrol .
Statele petroliere au încercat m ereu să foloseas că prețul ca a rmă, fie oprin d furnizare a
pentru a crește prețuril e, fie, invers, inundând pia ța pentru a le scădea, deși astfel de tact ici au
dat, aproape întotdeau na gre ș. Odată cu sfârșit ul Război ului din Golf, balanța ge opolitică s -a
îndreptat d in nou către o perioad ă de stabilitate. În anii 9 0 stabilitat ea ordinii m ondiale a
petrolului s -a ins taurat, iar cer erea a î nceput din nou să prind ă avânt în tandem cu ec onomia
mondială. Volatil itatea p rețului petrolului va c ontinua să fie un imens risc pentru economia
globală în rapidă ascensiune. Studiile arătau că fiecare cr eștere de preț al petrolului de 5%
genera o scădere cu 0.5% a creș terii economice50. Eforturile sus ținute ale SUA, Europa ș i alte
puteri industrializate pentru a -și asigura accesul l a petr olul din Orientul Mijlociu , prin orice
mijloace și, adeseori, cu aju torul Israelului , au favor izat ins taurarea unui cli mat de perpetuă
instabilitate politică, conflict etnic și naționalism vi rulent în acea regiune bogată în petrol.
Europa și Statele Unite au luat -o pe drum uri diferite în ceea ce p riveș te sc himbarea
climati că și politica energetică în gener al. Euro penii au făcut eforturi modeste în direcția
dezvoltării u nei economii postpetrol, în timp ce liderii americani au adoptat o politic ă agresiv ă
de foră ri dom estice c are ignoră în totalitate reali tățile de mediu, pe c ele geopolitice și chiar pe
cele g eologice .
Criticii atribuie o mare pa rte din vină unui sistem po litic corup t de marile i nterese
energetice -compan ii disperate să p rotejeze milioane de dolari investiți în infrastructura și
tehnologiile energetice existent e. devine mai ușor de înțele s de c e națiuni atâ t de puternice și
avansate tehnologic precum Japonia , Marea Britanie și SUA au un p arcurs atâ t de gre oi în
privința planificării ener getice pe termen lung și a energ iilor alternative. Atunci când marile
națiun i vorbesc astăzi despr e poli tici energetice, de spre energii pentru viitor sau de mult
discutata „securitate energetică”, ele nu se referă la curbe d e epuizare a resurselor, la pile de
combustie sau la o ec onomie a hidrogenului , vorbesc despre un circuit al resurselor , a bani lor.

50 Roberts, Paul: Sfârșitul petr olului, Editura „Litera I nterna țional”, București, 2008 ; p.144.

30
În următoarele două decen ii, se așteaptă la nivel mondial consu mul de ener gie să
crească cu 1,5 pâ nă la 2,5 procente p e an, în funcție de puterea economiei ș i de prețurile la
energ ie pe term en lung.
Aceste temeri nu se limitează do ar la petr ol. Până în 202 5, consumul de gaze natura le
în lumea în curs de dezvoltare se va tripla. Cererea de electricitate va crește de două ori și
jumătate, la fel și cererea de că rbune, principalul combustibil utilizat în centralele elect rice.
Ca urmare, la cumpăna dintre anii 2006-2007, s -a evidențiat o altă resursă energetică
strategică -gazele nat urale, care, aflate în „mâna” unui singur actor, în condițiil e dependenței
multor b eneficiari , pot deveni un instrument de forță în infl uențarea politici i extern e.
Rezervele mondial e certe de gaze naturale s unt apreciate, în prezent, a fi de circa 177 de mii
mld. metri cub și su nt concentrate, în mod deosebit, în R usia (mai mult de un s fert din totalul
mondia l), Iran și Qatar (fiecare cu aproximativ 15% di n rezerv ele mondiale certe).
Diminuarea rezervelor exp lică, de asemenea, și eforturile făcute de compa niile majore
de a pătrun de pe piețe mai puțin tradiționale cum ar fi cea a hidrogen ului, a energiei sola re și,
mai ales, a gazulu i natural.
Deloc surprinzăt or, secto rul energiei el ectrice s -a dovedit a fi pr incipalul m otor al
afacerilor cu gaz și prima pi esă a unei tranzac ții ef ectuate pr in in termediul gazului către
viitoarea economie e nergetică. Puterea elec trică, într -o măsură chiar mai mare decât
combustib ilul folo sit în transpor turi, este resursa critică a economiil or moderne, bazate
preponderant pe te hnologie și servic ii. Ge nerarea electri cității este, astfel, piața cu cea mai
mare creștere în regiunile d ezvoltate precum Euro pa, Japoni a și Statele Unite, dar, în m od
deosebit, în țările în curs de dezvolta re, cum ar fi China și India, în care majoritate a
locuitorilor nu au acc es la nici un f el de electricitate -dar îl vor pretinde.
Energia nucleară, care asigură astăzi 1 8 pro cente din nevoile de electricitat e ale
globului, se confruntă cu atâtea obstacole, î ncât puține su nt guvernele și companiile ca re o
consideră a fi o opțiune viabilă, mai ales, după recentul cutremur din Japonia51.
Problemele cu care s e confruntă curentul produs pe baz ă de cărbune sunt doa r ceva
mai mici. Elec tricita tea produsă prin ardere a cărbunelui este cea mai ,,murdară” dintr e toat e.
Deși gazul este mai scump decât cărbunel e, uriașa creștere de el ectricitate și prețurile
ridicate pe c are companiile energetice și-au permis să le ceară (în special în Statele Un ite și în
Italia) au f ăcut din acest sector enegetic unul incredibil de pr ofitabil.

51 Cf. Barza Vlad, Cutremuru l din Japo nia este al șaptelea ca magnitudine d in istorie, HotN ews.ro, vineri, 11
martie 2011. Cutremurul a avut o magnitu dine de 8,9 grade pe scara Richter, fapt ce -l plasează pe locul întai î n
istoria Japo niei și pe locul șapte în istoria lumii, co nform unei ierar hii intocmite de US Geo logical Survey . Un
cutremur pr odus acum jumatate d e secol în Chile a avut magnitudinea de 9,5 gr ade, iar alte cinci au trecut de 9
grade, în regiuni precum Rusi a, America de Nord și Asia de Sud -Est, accesat la 15.03.2 020.

31
În sistem, n u mai există nici un spați u de manevră, nici un supliment d e gaz care să
satisfa că o cerere neplanificată -și piața o ș tie. C ea mai mic ă oscilație a cerer ii, de la un val de
frig la unul de căldură sau chiar o creștere a prețului petr olului, care determină marii
consumatori să recur gă la gaz, orice lucru care ar pu tea crește nevoia de gaz sau de
electricitate generată cu a jutoru l gazului, fac prețurile să s alte uimi tor de sus.
Pe termen lung, trecerea de la o economie bazată pe gaz ar putea crea o dinamică
geopolitică similară cel ei a petrolului. Mai mult de jumăta te din totalitatea rezer velor de gaz
cunoscute se găsește în do ar două țări Iran și Rus ia, iar o mare pa rte din c e mai ră mâne e ste
divizată între Qatar, Nigeria, Algeria, Norv egia și Venezuela. Și, cu toate că Rusia și res tul
republicilor din fosta Uniune S ovietică devin mai stabi le și se arată mai disponibile fa ță de
clienț ii și ideolo giile occid entale, nu se știe c ât de mu lt se poate conta pe ceilalți producători.
Nigeria, Al geria și Venezuela au, toate, o predispoziție t radițională către tulburări sociale și
sentimente anti occid entale. Totodată, pentru că SUA t rateaz ă Iranul ca pe un inamic și
interzice sc himburile comerci ale cu acesta , perspectiva unei manipulări a prețurilo r
hidrocarburilor nu po ate fi exclusă .
2.2.2. Dispute și conflicte ce au la bază i nterese energetice
În co ntextul accentuării competiției p entru putere și in fluență în a rena mondială,
resursele material e, în special cele energetice, joacă un rol din ce în ce mai important în
poziția ocupată de un stat și rolul acestuia în sistemul relaț iilor internațional e. Di stribuția
inegală și previzibila epuiza re a resurse lor de hidrocarbu ri, resurse ce rămân deocamd ată
motorul economiei mondiale, au dus la amplificarea jocurilor pe marginea acestora și au
permis crearea unor „monopoluri” în ceea ce privește controlul surse lor și rutelor, al piețelo r
și prețuril or.
În acest e condiții, secur itatea ener getică nu mai con stitui e doar un obiectiv oarecare de
politică economic ă, ci a devenit o preoc upare constantă pentru c omunitatea internațională. În
accep țiunea noastră, utilizarea hidrocarburilor ca instrument de pre siune sau si ntagma de
„armă e nergeti că” este strâ ns legat ă de e xercit area puterii economice, componentă
importa ntă în complexul puteri i unui stat, și am putea să o definim ca orice acțiune sau
inacțiune a unui a ctor a l lanțului deținător -exploatator -produc ător-transpo rtator –
distribuitor-consumat or52.
Prin urmare, „arma energetică” poate fi utilizată, pe tot lanțul respectiv, de oricare
dintre „verigile” implicate în acest proces. Dar pot fi re sursele energetice într -adevăr o
„armă”?

52 Băhnărea nu Cris tian, Securitatea energetică, Centrul de Studii Strat egice de Apărar e și Securitate, Edi tura
Universității Națio nale de Apărare „Carol I”, București, 2008 .

32
Dacă resu rsele ene rgetice sunt folo site ca mijloace de presiune în cadrul competiției și
concurenței econom ice libere, acestea reprezi ntă doar un mod accept at de a promova sau
câștiga ceva, la fel ca resursele finan ciare (împrumuturi), impo rturile etc .
Dacă în această ecuație intervine stat ul, atunci putem spune că en ergia devine u n
instrum ent a l puterii politice folosit în cadrul r elațiilor in ternaționale pe ntru ati ngerea
propriilor in terese. De altfel, pe o pia ță caracterizată printr -o con curență de tip monop ol,
lipsește competiția sau ace asta este limitată.
Utilizar ea „armei energetice” în relațiile internaționale reprezintă o formă de șantaj, o
acțiune ce o putem încadra în categoria te hnicilor clandestine, ac operite sau discrete, care
vizează real izarea u nor obiective politice, economice , militare etc. Acest instru ment subversiv
este fol osit pentru a slăbi puterea militară, economică sau politică a unei na țiuni prin
subminarea moralului , loialității sau încred erii cetățenil or. În acelaș i timp, „arma energetică”
ar putea cons titui o formă asimetrică de acțiune în cad rul relațiilor de puter e la nivel global, ca
răspuns la alte forme poli tice, economico -financ iare, militare care s-au folosit dintotdeauna.
Între confl ictele armate din ultime le două -trei decenii care au avut ca mi ză și petrolul
se înscriu războaiele Golfu lui-războaie cu miros d e petrol, cum sunt cele din : 1980 -1988,
Iran-Irak; 199 0-1991, Irak -Kuw eit; 1991, SUA (coal iția antiirakiană sub egida ONU) -Irak;
2003 și până prezent, S UA-Irak53.
În aprilie 2004, s-a produs un moment isto ric, respectiv, vizita la Br uxelles (UE) a
liderulu i libian M oamer al Khadaffi (Gaddafi ), la invita ția lui Romano Prodi , președintele
Comisiei Eur opene54.
Puterile europene au reacționat pozitiv. Mai ales pentru a demonstra Statelor Unite că
există întot deauna o soluție diplomati că, preferabilă războiulu i.
Noua r elație cordială dintre UE și Libia are l a bază un factor -cheie: petrolul. U E
consideră că pet rolul li bian este ieftin și prezintă avantajul c ă, fiind situat la Medit erana ,
costurile de transport s unt mici. Libia are, se pare , rezerve de cel puțin trei ori mai mari decât
declară oficialitățile de la Tripoli (4,7 ml d. tone). În plus, conform estimăr ilor UE, Libia
dispune d e rezerve semnificative de g aze naturale, care pot fi imediat exploatate de
companiile europene.

53 A se vedea, printre altele, pentru det alii: François Massoulie (2003), Conflictele din Ori entul Mijlo ciu, Editura
All, București, Vlad imir Alexe (2005 ), De la Stali n la Saddam. Secrete biografice , Editura Oriz onturi, Bucure ști,
revista Lumea (anii 2003 -2006).
54 Cu două avioane de transport , au ajuns la Brux elles un cort de bedu in, un imens Mer cedes blindat și o ech ipă
de bodyguarzi for mată din tinere femei, plus trupe de dansatori l ibieni sosiți cu o zi mai în ainte. Susțin ător al
naționalismului arab, Gaddafi s -a prezentat la sediul UE meta morfozat total în susținător activ al p roiectului
medit erane an al UE, în alia t al puterilor europe ne și adept al „Noii Ordini Mondiale”.

33
În anul 20 0655, s-au petrecut sce narii similare, de data aceasta la originea lor f iind
gazele natura le.
Astfel, după ce a mărit substanțial prețul gazelor nat urale livrate Ucrainei ș i Geo rgiei,
analiștii ap reciind aceasta drept represalii în urma „revoluțiilo r porto calii”, GAZPROMUL a
anunțat și mărirea prețului la gazele livrate Belaru sului (începând cu 2007, preț triplu). S -a
apreciat că, de fapt, comp ania ru sească dorea să preia 50 % din acțiunile companie i belaruse
Beltransgaz, propriet ara rețelei d e gazodu cte car e alimentează Europa, p entru a nu mai plăti
taxe Belarusului, ci să le î ncaseze direct gig antul rusesc.
Rusia a șters datoria Algeriei (de 5 mld. $) , pentru cumpărarea de a rmame nt în valoare
de 4 mld. $ (40 avioane MIG 29, 20 av ioane SU -30 și 40 de tancuri T -90) și a renunțat la
accesul GAZPROM în zonă, resp ectiv, la câmpurile de petrol și gaze naturale, Alger ia fiind al
treilea furnizor de energie pe ntru UE, după Rusia și N orveg ia; în plus, Algeri a fiind și
membră OPEC.
În luna martie 2006, președin tele rus Vladimir Putin a semn at, cu președintele chinez
Hu Jintao, un acord pr in care se angajea ză să construiască două conducte de gaze naturale
către C hina, devenind cel mai ma re fu rnizor de gaz al acestei țări. Acordul a iscat îngr ijorare
în Un iunea Eu ropeană, deoarece o parte din gazul ce va fi furnizat Chinei va fi exploatat di n
vestul Siberiei, regiune din care provine și gazul pe care Rusia îl export ă europenilor.
Livrările ar urma să înceapă în a cest an, între 60 și 80 mld. m³ anual.
La râ ndul ei, și Venezuela amenință cu folo sirea petrolului ca „robinet politic”56.
Toate a ceste elemente, p recum boicotarea proiectului NABUCCO, relansarea recentă
a oleoductului Burgas -Alexandro polis ș.a., conduc la c onclu zia că Rusia, în prezen t, se
transf ormă din tr-o „defunctă superputere mili tară, încă nucleară, într -o nouă superputere
energetică”57.
De al tfel, realizarea Blue Stream58, o conductă mică, o simbol istică mare, constituie
un joc cu bătaie lungă, care „deschide noi orizonturi pent ru Rusia”59. Nu î ntâm plător,

55 În noaptea de 21 spre 22 ianuarie 2006, s -au în registrat două explozii pe tronsonul principal și pe un
branșam ent secundar al gazoduct ului Mozdok -Tbilisi, principala cond uctă care alimentează cele două foste
republici so vietice. D eflagrațiile au avut loc în partea rusă, nu departe de fron tiera cu Georg ia. Apoi o altă
deflagrație a întrerupt și fur nizar ea de energi e electrică Georgiei. Ru șii i-au acu zat pe ge orgieni și arme ni de
„sabotaj”! În realitate, aceștia n -aveau nic iun intere s, pentru că rezervele le erau sufi ciente doar pentru 24 d e
ore. Ca urma re, președintele georgian, Saakashvili, a denu nțat „șantajul” e xercitat de Moscova: „Am auzit mult
timp amen ințările politi cienilor ruși, potrivit cărora am putea ră mâne făr ă gaze nat urale și lumină, iar acum
acest lucru s -a întâmplat”.
56 Venezuela este principalul furnizor în domeniu al celui mai m are importator am erican, SUA.
57 Russia’s Newly Fou nd “Soft Po wer”, The Globa list, A ugust 26, 2004.
58 Acest gazoduc t a fost inaugurat cu mare tamtam, la 17 noiembrie 2005, în prezența președin telui Rusiei,
Vlad imir Putin, și a primului -ministru al Turc iei, Recep Erdoga n, participând însă și Silv io Berlus coni, prim –
ministrul Italie i. Exp licația era, aparent, simplă: Rus ia „ofer ea” gazele na turale, Turcia „beneficia”, iar Italia
participa în cali tate de coreal izator al proiectului, prin trustul ENI (alătu ri de colosul rus GAZPROM).

34
Kremlinul a propus con struirea unor noi conducte spr e Turcia, nu numa i de gaze natura le, ci
și de petrol.
Aceste proiecte înseamnă că „Moscova dorește astfel să fie ca pabilă să
contrabalansez e inf luența SUA -Marea Britanie60 în regiune, altfel decât din punctul de
vedere al secu rității militare”61. Cu alte cuvinte, dacă SU A au devenit „furnizorul de
securitate” pentru multe dintre fostele țări c omuniste, Rusia vrea să echilibreze , devenind
„furniz orul de energie”, dar nu numai pe ntru Eu ropa de Sud-Est, ci și pentru Uniunea
Europe ană, care este deficitară în r esurse energeti ce și depinde în bună măsură de Rusia.
Securitatea energet ică este, probab il, cel mai frecvent utilizat terme n în discuțiile
privind economia mondial ă. Ca urma re Uniunea Europeană are în atenție această problemă ,
reafirmată cu tărie și de că tre Germ ania62 și dacă adăugăm și poziția în domeniu a celei mai
mari puteri a lumi i, SU A63, o vizualizăm importanța resurse lor energetice strategice.
2.3. Securitatea energet ică în contextul secu rității globale
Viziunea asupr a securit ății en ergetice depinde în mare măsur ă de contextu l regional și
global și de poziția ocupată în ci rcuitul ec onomic.
Nu se poate realiza o economi e și societate moderne, în evoluție, fără o industr ie
energetică eficien tă, capabilă să asigure și să susțină c u energ ie diferitele ramuri economice și
dezvoltar ea socială, iar transfor marea resurselor energet ice într -o problemă de securi tate
impune din pa rtea tuturor statelor necesitatea elaborării de politici de securitate e nergetică și
strategii în dome niu.
În prezent, componenta de petrol și gaze a e nergiei reprezintă cea mai mare pr ovocare,
în același timp , și îngri jorare nu doar la n ivel european, ci și la nivel mondial. Aceasta
depinde de foarte mulți factori: de rezerve le în domeniu, de ță rile care le gestio nează, de
politica acestora, de rutele d e tranzi t, de situația geopolitică , putere a economică și
diplomatică .
În ultima vreme, este tot mai vehic ulat termenul de „securitate energetică”, aceasta
fiind apreciată drept cheia securității gl obale: „ orice eșec al infrastr ucturii energetice critice
are potenț ialul unui impact politic, militar și social ”64. Ori, secur itate energetică cr escută
înseamnă, în primul râ nd, o diversitate mai mare a surselor de aprovizionare. De aic i, decurge

59 A se vedea, de exemplu, Federico Bordonaro, Blue Sream opens new horizo ns for Russia , Power and Interest
New s Report, November 21, 2005.
60 Promoto arele oleoductului B TC, respectiv Ba ku-Tbilisi -Ceyhan
61 Russia’s Ne wly Found “Soft Power” , The Globalist, Au gust 26, 200 4.
62 Ministrul de ex terne german, F rank-Walter Steinmeier, declarat că „securitatea energetică drept o prioritate a
acest ui mandat”, în primul semestr u al anului 20 07, când Germania deținea președinția Uniunii Europene.
63 SUA împreună cu Uniunea Eu ropea nă, real izează circa 2/3 din PIB -ul mondial.
64 Aprecierea generalului James L. JONES (Comandantu l Suprem al Forțelor Ali ate NATO în Europa) în
Nation al Sec urity an d critical infrastructures , „Monitorul de petrol și gaze” nr. 5 (63), 2007, p. 48.

35
importan ța majoră a proiect elor privind transp ortul resurselor energ etice, în speță a petrolului
și gazelor n aturale.
2.3.1. Conceptul global de securitat e energetică și int erdependențe
Securitatea energetică este o noțiune multidimensional ă și puternic
circumstan țializat ă, care a e voluat în decursul istoriei de la un conc ept ata șat numai petrolului
la un ul extin s, care cuprinde și gazel e naturale , energi a electric ă, precum și aria de
semnificații, de la aprovizionarea fizică până la toate fazele aferente lanțului energetic. De
aseme nea, consider ăm că securitatea energetică reprez intă un concept complex, p olitic, tehnic,
economic , comercia l și social.
Pentru cei mai mulți spec ialiști, securitatea energetică înseamnă să fii asigurat din
punct de ve dere al surselor, a l controlul ui rutel or și distribuției și al alternativelor. În sens
larg, conceptul este defi nit ca „ resurse sigure l a un preț rezonabil ”65, cu a lte cuvinte
înglobea ză o problematică mult mai amplă decât triunghiul securitate a aprovizio nării-
sustenabilit ate-competit ivitate .
Considerată o problematică majoră, securitatea energeti că are cel puțin două aspe cte
relevante: securitat ea canalului de aprovizionare, cu a specte puternic geopolitice, respectiv,
securitate a infrastructurilor critic e asociate.
Ca o axiomă, secu ritatea energe tică abs olută nu există. Ea se poat e realiza la un nivel
de risc acceptabil, cu un cost acceptabil. C a o definiție sintetică, securitatea en ergetică poate
fi consi derată drept asi gurarea continui tății în alimenta rea cu energie, î n diversele e i forme,
cu re spectare a unor condiț ii restrictiv e, pe un orizont de timp dat.
Așa cum putem deduce cu ușurință, ene rgia joacă un rol important în securita tea
națională a oricăre i țări, sub aspe ct economic66. Securitatea energe tică este strâns legată de
vulnerabilitatea față de întreru perile în aprovizion area cu resurs e energetice -petrol, gaze
naturale, cărbune și ener gie electrică.
În ultimii ani au apărut noi amenințări la adresa securității energetice sub forma unei
competiț ii mondiale c rescânde pentru r esurse energetice da torită industrializării într -un ritm
din ce în c e mai ma re în ță ri precu m Ind ia și China. Comp etiția crescândă pentru resurse
energeti ce poate duce, de asemenea, la formarea unor noi blocuri de securitate p entru a
permi te o distribuție echitabilă a petrolu lui și gazului între principa lele puteri (Anexa nr.2 ).

65 Kami la Proni nska, Energy and security: regi onal and globalm dimensions , in SIPRI Yearbook 2007 –
Armament s, Disarmament and Inte rnational Security, Oxford Un iversit y Press , 2007, p. 216 și Daniel Yergin,
Ensuring Energy Security, Foreign Affairs, March/Apri l 200 6,Vol. 86, No. 2, p. 70.
66 Si J. Nanda kumar, Sino-Indian cooperation in the search for overseas pe troleum resources: Pro spects and
implications for I ndia, Internat ional Journal of Energy Sector Management, Vol. 1 Issue no. 1, 2007, pp.84 – 95.

36
Deși considerată încă o problemă minoră, posibilita tea creșterii prețului datorită
atingeri i limitelor de extracție a produselor petro liere a început să atragă ate nția guvernelor67.
Pe baza situației prefi gurat e, a atingerii limitelor de extr acție, un scenariu catastrofic arată că,
omenirea se îndreaptă s pre o competiție dură pentru resu rse într e marile state și grupările de
state.
Aces t scenariu ia în calcul: extin derea controlului și influ enței SUA și UE, după anul
1990, în Europa de Est, Ba lcani, Marea Neagră, Orientul Apropiat și Mijlociu, Africa etc.;
coagularea, în replică, a grupul ui repre zentat de Organizația de Cooperare de la S hanghai
(Federația Rusă, China , republicile din Asia Cen trală sprijinite mai mult sau mai puțin de Iran
și India); refacerea economică și militară relativă a Federației Ruse și ambiția sa de a controla
spațiul Comu nității Statelor Independente (CSI), resur sele energetice din Asia Centr ală și
aproviziona rea Euro pei cu petrol și gaze naturale; as censiunea fulminant ă a Chinei în Asia de
Sud, Sud -Est, Centrală și de Sud, fapt ce ar amenința direct Japonia, India , Indone zia,
Vietnamul, Federația Rusă etc.
2.3.2. Evoluții și provocăr i global e în sectorul energetic
Într-o economie din ce în ce mai globalizată, strategia energetică a unei țări se
realizează în contextul evoluțiilor și schimbăril or care au loc pe plan mondia l.
Cerer ea totală de energie în 2030 v a fi cu circa 50% mai mare decât î n 2003, iar p entru
petrol va f i cu circa 46% mai mare. Rezervele certe cunoscut e de petrol pot susține un nivel
actual de consum doar până în anul 2040, ia r cele de gaze naturale până în anul 2070, în timp
ce rezervele mon diale de huilă asi gură o p erioadă de peste 200 de ani chiar la o creștere a
nivelului de exploatare.
Previziunile indică o creștere economică, ceea ce va implica un consum spor it de
resurse energetice. Din punct de ved ere al s tructurii consumului de energi e primară la nivel
mondial , evoluț ia și pr ognoz a de referință re alizată de Agenția Internațională pentru Energie
(AIE) evidențiază pentru următoarea decadă o creștere mai rapid ă a ponderii surselor
regenerabile, dar și a gazel or naturale. Se estimează că, aproximativ un sfe rt din n evoile d e
resurse ene rgetice primare, la nivel global, vor fi acoperite în continuare d e cărbune.
Estimările specialiștilor preconizează o creștere în continu are a energiei consumate în
transp orturile rutiere în acord cu dezvoltarea economico -socia lă și extinderea globalizării .
Dezvoltarea mot oarelor cu ardere i nternă a avut loc pas cu pas o dată cu dezvoltarea
tehnologiilor de extracție și rafinare a ți țeiului. Ca urma re, acum la începutul mile niului t rei se
pune o întrebare firească: care sunt pers pectivele aprovi zionării cu ț iței?

67 Adam Porter , 'Peak oi l' enters m ainstream debat e, http://news.bbc.co. uk/2/hi/business/4077802.stm , accesat l a
data de 15.0 3.2020.

37
Estimările specialiștilor arat ă că rezervele inițiale ale Te rrei s -au situat la valoarea de
cca. 220 miliarde tone, din car e s-a extras jumătate până în prezent.
Criza petro lieră declanșată de țările arabe la începutul anilor ‘70 și ceri nțele pentru
limitarea poluări i globa le, din ce în ce mai severe actualmen te, au impulsionat cercetările
privind substituirea petrolului și a combustibililor pe bază de petrol cu combu stibili proveniți
din surse neconvenționale, regenera bile. Tot în aceast ă perioadă, g ermanul Ludwig El sbett a
dezv oltat un motor original ELSBETT care utilizează ulei vegetal având o eficiență mai mare
cu 40 % decâ t a oricărui motor diesel contemporan68.
Ulterior , creșterea continuă a cererii de energie, co mbinată cu factori g eopolitici, în
special situați a din Orientul Mi jlociu, au determinat creș terea accentuată a prețului țițeiului.
La acestea s -a adăugat și ten dința manifestată de unele state, de suplim entare a stocuril or,
pentru a face față eventualelor situații de criză. Astfel, actu almente s -a ajuns la un preț al
țițeiului fluctuant și datorită pan demiei de coronavirus69.
Opțiune a de recurgere la biocarburanți împreună cu celelalt e tipur i de modalități de
producer e a „energiei ver zi” (energie solară, energie termală, ener gie eoliană, energie
voltaică etc.) pot c onstitui soluții viabi le pentru viitor ul energetic al l umii.
2.3.3. Politica generală globală în domeniul energetic
Preoc upările legate de gara ntarea unui nivel adecvat de securi tate energetică depind de
situațiile specifice, ce caracterizează subiecții î n cauză. De exemplu, dacă în țările eu ropene
dezbaterea privind securitatea energetică se concentrează asupra dependenței de impo rturile
de gaze naturale, î n Japonia, absenț a resu rselor energetice propr ii a direcțio nat eforturi le în
acest domeni u către div ersificare energetică, comerț și inves tiții.
De asemene a, diferențele la nivelul garantării securității energetice derivă și din
specifi citățile diferitelor subsectoare ener getice , care se regăsesc pe întregul lanț energetic –
producție, transport , depozitar e, utilizare.
Faptul că se poate vorb i despre o piață internațională a petrolului și doar desp re piețe
regionale ale gaze lor nat urale, că trans portului gaz elor naturale pe apă, s ub forma gazului
natura l lichid (GNL ), i se asoc iază costuri care exced costu rile aferente transportului m aritim
al petrolului, după cum și costurile înmagazinării gazelor naturale sunt de zece ori m ai mari
decât cele ant renate de st ocarea petrolului , prec um și contribuția ascendentă a gazel or naturale
la producerea ener giei electr ice (în detrimentul combustibililor fo sili) sunt doar c âteva
exemple în acest sens.

68 Evoluții și provocări globale în domeniul biocarburanților, Vezi : http:// www.fabricad ebani.ro , accesat la da ta
de 17.0 3.2020.
69 Magazin Ec onomi st, ediția nr. 270/26 mai 201 0.

38
Din cele prezentate în aces t capito l, rezultă că secu ritatea energetică este proba prin
care po liticile energetice mondiale sunt pu se la încerc are, pentru că, da că nu putem satisface
cererea energetică elementa ră, cerere care se estimează că se va dubla până în 2035, niciuna
dintre celelalt e probleme nu va mai cont a70.
Securitatea energetic ă depășe ște cu m ult simplele chestiuni legate de aproviz ionare.
Oricât petr ol sau gaz am descoperi, ace sta nu va avea nici o valoare dacă nu dispunem de
infrastructură fizică, de stabilitate polit ică și d e resurs ele tehnice și fin anciare de a -l transporta
către ce i care a u nevoie de el , criterii care devin pe zi ce trece, din ce în ce mai greu de
îndeplinit .
Sistemul energetic mondial actual, cu uriașa sa rețea de producție și de distribuție,
reușe ște să s atisfacă nevoile lumii ind ustrializate, dar cu greu. Principala alter nativă la petrol,
o economie bazată pe gaz, se confruntă c u obstacole politice și financiare similare, așa cum o
fac și piețele mondiale ale electri cității.
Fără o economie puter nică, națiunile în curs de de zvolta re nu -și pot permite n ici măc ar
cele mai elementare servicii energetice , cu atât mai puțin o economie avansată și mai
„inte ligentă”.
În economia de as tăzi, energia curată și fiabilă este un lux r ezervat numai celor mai
bogate națiuni. În ț ările care se lup tă cu o creștere demografic ă fără precedent, căutarea
securității energ etice este rareori echivalentă cu un salt căt re o te hnologie sofisticată și
nepoluantă.
Securitatea energetică, în totdeauna o misiune esenț ială pentru orice națiune , va spori
constant în ur gență și importanță. Și pe măsură ce o va face, vor crește și risc urile conflicte lor
și tensiuni le internaționale, iar aceste amenințări crescând e vor face din ce în ce mai dificilă
misiunea guvernelor de a se concentra pe provocăr ile pe termen lung, cum a r fi schimbarea
climati că sau combustibilii alternat ivi, provocări esențiale pent ru securitatea energetică. Cu
cât mai clar devine faptu l că o ec onomie ener getică dominată de petrol este esențialmente
nesig ură, cu atât mai greu se va trece la altceva, aceasta este dilema fundame ntală a securității
energetic e.

70 Probleme pr ecum poluarea aerului, colonialismul energetic și chiar sch imbarea climatică nu sunt, în niciun caz
cele mai g rave proble me cu care se c onfruntă economia energetică.

39
CAPITOLUL III
SECURITATEA ENERGETICĂ -VEC TOR IMPORTANT AL SECU RITĂȚII
NAȚIONALE A ROMÂ NIEI
Sistemul nostru energetic est e deja încordat la maximum pentru a ne asigura ene rgia
necesar ă. Petrolul de vine, atât politic, câ t și fiz ic, din ce în ce mai greu de găsit. Costur ile de
mediu ale utilizării s ale, alături de a alt or combustibili fosili, devin pe zi ce trece mai evidente,
în condițiile apetitului mondial pentru energie, ce crește ma i repede decât s-ar fi crezut
vreoda tă și ca re va pune la încerca re, foarte curând, în săși esența sistemului nostru energetic.
În următ oarele d ouă decenii, se așteaptă ca, la n ivel mondial, con sumul de energie să
crească cu 1,5 până la 2,5 pro cente pe an, în funcție de puterea economiei și de prețu rile la
energie pe te rmen lung. Totodată, până în anul 202 5, țările în curs de dezvoltare vo r fi
responsabile de 60% din cere rea totală de energie a l umii, față de cele 45% în prezent, cerere
care va stabili, atâ t prețul acest or combustibili, cât m ai ales, sursele energetice a le viitorului.
În ace st context, în continuarea de mersului nostru, vom prezenta starea actuală a
energet icii României , câteva asp ecte referitoare la protecția inf rastructurii critice în viziunea
strategiei n aționale de secur itate, precum și principale le elemente ale strategiei energetice
autohtone pen tru perioada 2 020-2050.
3.1. Starea actuală a energeticii autohto ne
România dispune de o gamă diversificată, dar re dusă cantitativ de re surse de energie
primară : țiței, gaze na turale, cărbune, m inereu de uraniu, precum și un potențial semn ificativ
de resur se regenerabil e, în special în domen iul hidr oenergetic.
Dacă potr ivit esti mărilor ofic iale, petrolul și gazele româ nești vor fi de domen iul
istoriei peste 15 -20 de ani, iar una dintre cele mai r ăspândite teorii este că ne vom adânci și
mai mult dependența de resursele e nergetice de import, î n specia l de cele rusești, în realitate,
lucruril e pot sta cu totul altfel, ca și la alte bogății na turale: aur, uraniu, cup ru, sare și
cărbune71.
3.1.1. Res ursele energetice convenționale și non convențional e
În ceea ce privește resur sele energetice epuiz abile, menționăm că, o evalua re corectă a
posibilit ăților de aco perire a necesar ului de resurse ener getice primare în perspec tivă trebuie
să pornescă de la si tuația actuală a rezervelor certe, cor elată cu est imarea reali stă a resurselo r

71 A se vedea România poate fi rezervorul de pe trol și gaze al Europei, Revista presei p e energie, d in 17
februarie 2011 ; Noi resurse de petrol și gaze în două zăcăminte ale Ze ta Petroleum, Revista prese i pe ener gie 29
martie 2011 și Orașanu Răzvan , fost consilier al primului -ministru (2005 -2009), Jaf, aur, uraniu, cupru, sare și
cărbu ne, Capital, luni, 21 martie, 2011 , conform că ruia e stimările pr eședintel ui Inst itutului Geolog ic Român
sunt: 8 depozite d e aur de talie mare a câte 5 milioa ne de uncii fiecare -valorând câteva zeci de milioane de
dolari. De aceea, concluzia a fost se acă: „Țara noastră este înfiorător de bogată“.

40
potențiale și în st rânsă cor elație cu previziuni le privind consumul de resurse dete rminat de
cerere a de energie finală.
Din acest punct de veder e, se estimează că, rezervele de lignit pot asigura exploatarea
eficien tă a lor pen tru încă apr oximativ 40 ani la un nivel de produ cție de c irca 30 mil.
tone/an72. În sectorul de ext racție a lig nitului nivelul d e intervenție a sta tului este redus, fiind
rezumat la a cordarea de subvenții doar pentru exploatare a din subteran, subvenți car e va fi
eliminată în timp.
Privitor la huilă73, restrânger ea perimetrelor și închiderea minelor nepe rformante a
condus la situați a în care numai ci rca 30% din totalul rezerve lor geolo gice de huilă se mai
regăsesc în perimetrele aflate în conce siunea CNH -SA.
Rezervel e actuale de țițe i sunt estimate la 73,7 milioa ne tone, iar produ cția anuală de
țiței a s căzut de l a 14,7 milioane ton e în 1976 , când s -a realizat un vârf de produ cție, la 5
milioane tone în 20 20.
Zăcămintele de gaze natura le sunt , de asemenea , limitate, i ar după 1990 prod ucția
internă este în declin. Rezervele actuale de gaze naturale s unt es timate la 184,9 miliarde m.c.
Producți a anuală de gaze naturale a fost de 12,3 miliarde m.c. în anul 20 19, ceea ce a
reprezentat 69% d in consumul național anual total de gaze n aturale.
Rezervele de miner eu existent e și explo atabile asigură cererea de urani u natural, până
la nivelul an ului 20 25, pentru funcționarea a două unități nuclearoe lectrice pe amplasame ntul
Cernavodă74.
Ca urmare, se apreciază că, producția de e nergie primară în România, bazată atâ t pe
valorificarea rezerve lor fosile de ener gie prima ră, cărbune și hidrocar buri, cât și pe cele de
minereu de uraniu, în ce a mai optimistă situație, nu va crește în următor ii 20-30 de ani .
Din acest motiv, acoperirea creșterii cererii de energie primară în Român ia va fi
posibilă prin creșterea uti lizării s urselor regenerabile de energie și prin importuri de energie

72 Cf. Anexă la Hotărâ ria Guver nului Ro mâniei nr. 1.069, din 5 septembrie 2007, privind ap robarea Strategiei
energe tice a României pentru perioada 2007 —2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
781/19.XI.2 007, în conformitate cu art. 4 al in. (1) din Legea energiei electric e nr. 13/2007, cu modificările și
completă rile ulte rioare, cap. 3(3.1.). Res ursele de lignit din România sunt estimat e la 1.490 m ilioane tone, din
care exploatabile în pe rimet re concesiona te, 445 milioane tone. Resursele amplasate în perim etre noi,
neconce sionate, sunt d e 1.045 milioane tone. Din rezervele de 1.045 milioane tone l ignit din bazinul minier al
Olteniei, 820 milioane to ne aferente perimetrelor noi sunt amplasa te în continuitate a perimetrelor concesionate,
prezentând cele mai fa vorabile condiții de valorificar e, prin extinderea concesiu nilor. Deoarece zăcământul de
lignit din Oltenia este format din 1 -8 stratu ri de cărbun e exploatabile, valorificarea superioară a ace stora impune
adoptarea urgentă a unor reglemen tări care să garan teze expl oatarea rațională în co ndiții de siguranță totală
(pierderi minime) și în condiții d e eficientă.
73 Idem. Resursele de huilă din România cunoscute sunt de 755 milioane tone, din care exploatabile în perimetre
concesionate, 105 m ilioane tone.
74 Potențial ele noi pe rimetre de zăcă minte de minereu de uraniu nu pot mo difica semnificativ ace sta situație, ceea
ce impune adoptarea un or măsuri sp ecifice pentru asigurarea resurselor de ura niu natural conf orm necesarului
rezultat din prog ramul de dezvoltar e a energ eticii nuc leare.

41
primară, g aze, țiței, cărb une și combus tibil nuclear . La nivelul orizontului analizat, România
va rămâne dependentă de impo rturile de energie primară, gradul de depende nță fiind
influenț at de des coperirea a noi res urse interne exploatabile, de modul de integrare a s urselor
regenera bile de energ ie și de succesul măsurilor de creștere a eficienței energetice.
Potențialul națion al al surselor rege nerabile din România este teoretic important , cel
utilizabil este mult mai m ic, da torită limitărilor tehnologice, eficienței economice și a
restricțiilor de mediu.
Potrivit ultimelor eva luări, p otențial ul hidroenergetic tehnic ame najabil al României
este de circa 32. 000 GWh/an. La finele anului 20 19 puterea instalată în cent rale h idroel ectrice
era de 6.450 MW, energia pentru an ul hidrologic mediu fiind eva luată la 17.340 GWh/an.
Astfel, g radul de valorificare al potenția lului tehni c amena jabil este în prezent de 54%.
Cu excepția ce ntralelor hidr oelectrice ma ri, costuril e de pro ducere a energiei electrice
în unită ți ce utilizeaz ă surse regener abile sunt în prezent superioare celor aferente utilizării
combust ibililor fosil i și nuclear. Stim ularea utilizării acestor surs e și atragerea investițiilor în
unități en ergetice ce utilizea ză surse regenerabile se realizează prin mecanisme de susținere,
în conf ormitate cu practica europeană, mecanisme ce duc și la creșt erea prețului energiei
electrice la consumatorul final.
Poten țialul efectiv amenajabil al energi ei eoli ene și energ iei hidr oelectric e este
substanțial inferior celui tehnic a menajabil, datorită r estricți ilor de mediu (amplasamente cu
interdicție de utiliz are), fiind ne cesară elaborarea unor studii privind impactul t urbinelor
eolie ne asupra migrației păsăril or, îndeoseb i, în su d-estul ț ării, definirea unei hărți clare și
unice privind zonele unde nu se pre tează construcția de unități eoliene și hidroenerget ice din
consid erente de mediu.
Începând cu anul 200375, se țin e cont și de potențialul economic de creșt ere a
eficienței energ etice în diferite sectoare .
Ca urmare a acestei strategii, s -a stabi lit ca ob iectiv strategic îmbunătăți rea eficienței
energetice în România pe întregul lanț: res urse naturale, producție, tran sport, d istrib uție și
utilizare finală, pr in folosirea optimă a mecanis melor specifice economiei de piață, estim ându –
se o re ducere c u circa 3 % pe an a intensității ener getice pe ansamblul economiei națion ale,
până în anul 20 25.
Îmbunătățirea eficienței ene rgetice76 reprezintă unul dintre cele mai importante
obiective strategi ce pentru România, în condițiile în care în structur a econom iei națio nale și

75 Guver nul României, Strategia naț ională în domeniul eficienței energetice , București, 2003 .
76 Guvernul României, Planul național de acțiune în domen iul eficien ței energetice (20 07—2010) , București,
2007.

42
îndeosebi a industr iei există încă activități care folo sesc resursele energeti ce ca materii prime,
în princi pal pet rochim ia și industria îngrășămintel or chimice77.
Pe an samblu, d ezvoltarea economică, axată tot mai mul t pe i ndustr ia const rucțiilor de
mașin i și pe servicii, va conduce în timp la reducerea pond erii activităților energ ointensive.
3.1.2. Evoluția pr oducți ei și a cons umului de energie
Consum ul intern de energie primară a crescut în perioada 2007 -2019 cu 18,2%,
procent inferior celui de cr eștere a produsului intern brut în același interval de timp (23 ,9%) .
Din cauza nivel ului de d ezvolt are economică m ai redus, consumul brut de energie pe locu itor
(1,8 tep/loc.) din Român ia este de c irca două or i mai mi c decât c el din țările Uniunii
Europ ene.
Se înregistrează și în România începerea fenomenului de decup lare a creșterii
consumului de energ ie de creșterea economică, fenomen care în țările dezvolt ate s -a
înregistrat încă din perioada de după primul șoc petr olier. T otodată, datorită restructur ării
economice și îmbunătăți rii modului de utilizare a energiei, s e remarcă, și în Româ nia,
decu plarea creșterii PIB de creșterea consumului brut de ene rgie.
Structura consumului de energ ie primară este echilibrată, atât între ga ze naturale
(36,4%), țiței și pr oduse petroliere (24,2%), cât și între cărbune și cocs (23,0 %).
Dezvol tarea econo mică, structura economică și m ăsurile d e eficiență energetică
reprezintă principalii fa ctori de inf luență a i consum ului intern de energie prima ră. Principala
restricție este cea a caracterului limitat al resurselor interne de combustib ili fosili și a
tendi nțelor de scădere a producției interne, ceea ce conduce la creșterea dep endenței țării de
importuri le de en ergie pri mară.
Datorită rezervelor l imitate de resurse de energie primară, în România producția
internă de energie a rămas pract ic constan tă la valoa rea de circa 27 -28 mil. tep. Fără apor tul
surselor regenerabile de ener gie această val oare va scăd ea treptat în urm ătorii ani.
Având în vedere costurile ridicate de valorificare a surselor regenerabile este puțin
probabil că pe termen mediu cre șterea cons umului de energie primară și s căderea p roducției
interne să poată fi aco perită integral din surse r egenerab ile, ceea ce va conduce la creșterea
importurilor de energie primară.
Dependența de importurile de energie primară a crescut con tinuu în u ltimul dece niu de
la 21,5% în anul 1999 l a 27,2% î n 2008, cu un maxim de 31,9% în 2 007, anul preme rgător
decla nșării c rizei ec onomice .

77 Cf. Anexă la Hotă râria G uvernului Român iei nr. 1.069, din 5 septembrie 2007, privind aprob area Strategiei
energetice a Româ niei pentru p erioada 2007 —2020, publicat ă în Monitorul Oficial al Românie i, partea I, nr.
781/19.XI.20 07, în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Lege a energ iei electrice n r. 13/2007, cu modificările și
completăril e ulterio are, cap. 3(3.1 ).

43
Indicatorul sintetic r eprezentativ privind eficiența de utilizare a energiei la nivel
național este intensitate a energetică, respect iv consumul d e energie pentru a produce o unitate
de PIB.
În ultimii ani datorită modific ărilor struc turale ale econo miei și apariției unor noi
unități economice eficiente din punct de vedere energetic, intensitat ea ene rgiei primare a
înregistrat scăderi i mportante .
Circa 80% din gr upurile termoenergetice din România au fost i nstal ate în perioada
1970 -1980, în prezent, depășindu -și practic durata d e viață n ormată. P arcul de grupuri d in
termocentrale, datorită tehnologi ilor din anii 60 -70 și a uzurii fizice , au performanțe redu se78.
Majoritatea capacitățil or termoenergetice nu sunt echipate încă cu instala ții performante
pentru reducerea po luării, emisiile de SO 2 și NO X situându -se peste valorile maxime acceptate
în UE79. În ultimii 10 ani au fost modernizat e/retehnologizate u nele c entra lele termoelectrice
reprezentând aproximat iv 10% din puterea instalată iar lucrări de conform are la cerin țele de
mediu su nt în desfășurare la majorit atea termocentralelor.
Alimentarea cu energie termică în sisteme centralizate de distribuție se realiz ează prin
centrale termi ce și centrale electric e de termoficare, însă, în ul timii ani, consumul to tal de
căldu ră a scă zut lent, în principal din cauza dim inuării consumului industrial80. Totodată,
sistemele actuale de alimentare ce ntralizată cu căld ură se carac terizează prin ech ipamente
învechite cu ra ndamente scăzute (cele în cog enerare) și cu pierde ri mari la t ransport și
distribuție (î ntre 10 si 50% în unele cazuri), generând costuri mari de producție și d e
distribuție a energiei termice, scăderea calității s erviciilor și creș terea valorii facturii
energetice pentru populație.
Grupurile hidroenergetice, având durat a de v iață normată depășită, t otalizează o putere
instal ată de 6.450 MW (31% din p uterea inst alată total ă). După anu l 2000 au f ost reabilitate,
prin retehn ologizare și modernizare, capacită ți de producție a căror puter e însumează circa
1.000 MW. Unita tea 1 de la CNE Cernavodă (707 MW) este în funcțiune din anul 1996. În
semestrul II al anului 2007 , unit atea nr. 2 C ernavo dă a încep ut exploatarea comer cială,
asigurând astfel dublarea pro ducție i naționale de energie electr ică de proveniență nucleară
(20,3 % din total producție).

78 Idem. Randamentul este de c ircca 30%, cu excepția unor grupuri p e cărbune rea bilitate, care ating 33 %.
Aceste randamente reprezintă numai 65-70% din randamentul grupu rilor moderne, care funcționează în prezent
în cele mai multe țări euro pene dezvoltate.
79 Toate grupurile termoenergetice care rămân în funcțiune după a nul 2014 treb uie să se încad reze în c erințele de
mediu din Ordinul nr. 85 9 din 29 .09.2005 al Ministeru lui Aadministrației ș i Internelor. N erespectarea termen elor
de conformar e ale acestor grupuri cu normele UE până la data indicată va conduce la interdicți a de funcțion are a
acestora după expi rarea acestor termene.
80 Idem. În anul 200 6 totalul consumului însumând 9 milioane te p, din care con sumul asigu rat pri n siste me
centrali zate de distribu ție reprezintă 2,6 milioane tep, respectiv circa 30%.

44
Rețele le electrice de distribuți e prezintă un grad avansat de uzură fizică (cca 65%) a
liniilor el ectrice de joasă, medie și îna ltă tens iune (110 kV), a stațiilor de tran sformare și a
posturilor de t ransformare. La aceasta se adaugă uzura moral ă, 30% din instala ții fiind
echipate cu apar ataj produs în anii ’60. C onsumul propriu tehnol ogic în rețe lele d e distribuție,
inclusiv pierde rile com erciale, ca valoarea medie anuală este superioară mediei țărilo r din UE
de 7,3%.
Aproximativ 69 % din lungim ea totala a sistem ului național de transport al gazelor
naturale are d urata normată de funcț ionare depăș ită. D in totalul stațiilor de reglar e și
măsurare, aproximativ 27% sunt în fun cțiune de peste 25 ani. Rețel ele de distribuție a gazelor
naturale s unt ca racterizate prin g radul ridicat de uzură al conductelor și branșamente lor, circa
40% a vând d urata normat ă de v iață depăș ită.
Capacitatea de înmagazi nare subterană a gazelor naturale a cunoscut o dezvoltare
perma nentă ajungând la circa 4 mld. m3.
Sistemul n ațional de transpo rt al țițeiului prin condu cte are o capacitate de tr ansport de
circa 24 mi l tone/an. C apacit atea de transport a fost folos ită în p roporție de maximum 60%.
Începând cu 1996, sistemul a intrat în tr-un amplu program de reabilitar e și m oderni zare.
Dacă, sector ul lignitului se caracteri zează prin creșterea nivelului tehnologic în
cariere, ca urm are a reabilitării liniilor tehnolog ice de c arieră și haldă și a perfecționări i
tehnologiilor și infrastruc turii, cel al foarte scăzut, dato rită, în pri ncipal, uzurii fiz ice avansate
a echipamentu lui minier și insuficientei dotări cu repe re per formante.
Potrivit estimărilor Institutului Nați onal de Statistică, 45% din populația Româ niei
trăiește în zonele rural e, ocupându -se, îndeosebi, de agr icultu ră sau de alte activităț i rurale.
Deși 98% din gos podării beneficiază de ele ctricitate, numa i 7% d in acestea s unt co nectate la
rețelele de distrib uție a g azelor naturale. Ca urmare, princi palul combustibil utilizat pe ntru
încălzire și pregătirea hran ei est e biom asa (lemne, deșeur i lemnoase sau din agricul tură), iar
98% din gospodării folosesc sob ele pe ntru încălzi re. Nu mai 2% dintre gospodării sunt dotate
cu sisteme de încălzire centralizat ă, însă, și acestea din urmă folosesc la gătit, în mare măsură ,
tot sobele cu combustibilul solid (biomasă).
Producția de miner eu de uraniu s -a diminuat constan t în u ltimile decen ii, datorită
închiderii de capacită ți de pro ducție pe considerentul nerentabi lității economice sau al
epuizării rezervelor geologice. Aceast ă prod ucție a fost procesată ș i rafinată până la produsu l
intermediar octoxid de u raniu.
Ca urmar e, se p oate aprecia că producția de energie primară în România, bazată atât
pe valorificare a rez ervelor fosile de energie pri mară, cărbune și hidrocarburi cât și pe cele de
minereu de urani u, în cea mai optimistă si tuație, nu va crește în ur mătoarea perioa dă de t imp.

45

3.2. Energet ica României -între in teresele Uniunii Europene și a actorilor
răsăriteni
Într-o economie din ce în ce mai globalizată, politic a energetică a une i țări s e
realize ază în contextul evoluțiilor și schimbă rilor care au loc pe plan mondia l (Anexa 1 ).
Astfel, cer erea totală de energie a Terrei în 2030 va fi cu circa 50% mai mare decât în
preze nt și cu cca 46% ma i mare pent ru pe trol. Rezervele cer te cunos cute de petrol pot susține
un nivel actual de consum doar până în 2040, iar cele de ga ze naturale până în 2070.
Previziunile indică o creștere economic ă, ceea ce va implica un consum sporit de r esurse
energetice.
Dependența țărilor din Uniunea Euro peană de importuri de gaze naturale se inscrie pe
un trend ascendent.
Având în vedere cele pr ezentate, me nționăm că, sectorul energetic reprezintă o
infrastru ctură strategică de bază a economiei națion ale, pe care se fun damentează întreaga
dezvoltare a ță rii, fii nd necesară o reor ientare p ermanentă a politicilor și strategiilor energetice
ale tutu ror țărilor, care sunt imp ortatoare de resurse energetice primare , în sensul creșterii
atenției acordate res urselor regenerabil e de energi e și eficienței energeti ce.
În același timp, asigu rarea ene rgiei reprezintă un serviciu public cu un puternic impact
social.
3.2.1. Strategia en ergetică
După anul 1989, România a trec ut de la o e conomie planificată către o eco nomie
liberă. În pr ezent, tran ziția la o economie de p iață fun cțională este într -o fază avansat ă, dupa
unele păreri realizată, d upa altele încă nu î n totalitate .
Cu toate că , în decembrie 1989 , România nu a avut nici o datori e extern ă, de atunci și
până în prezent, acumulează datorii din c e în ce mai mari , indifere nt dacă a m avut sau nu
crește re economică, guver nanții urmărind , în mod premedit at, să aducă b unăstare numai
elitelor corupte a se ci ti ,,grupur ilor de interese”81, și nu tutu ror cetățenilor . Lipsa de viz iune
a clasei politice , decizii le conjuncturale, p opulism ul exagerat și oportun itățile ratate au

81 Grupurile de interese (pressure gro ups) sau gr upurile de presiune s unt considerate ca fi ind „cea de a treia
cameră” sau „guvern ul invizibil”, deoar ece ele nu -și propun să c ucerească p uterea, totuși o pot influen ța în fapt
prin pressing -ul desfășurat asupra ei, în interesul membrilor lor. Ac este grupur i de pre siune cuprind sfera
celorlalte int erese ce nu sunt viza te de partidele po litice, ceea ce evid ent nu înd reptățește afir mațiile că acestea
reprezintă „poporul real”. Aceste grupuri de presiune nu reprezintă interesele generale, sintagmă le gată
indiso lubil de popor. Cf. D abu V., Drept constit uțional și instituții politice , Ediția – 4 – revăzută și ac ualizată c u
actele normat ive intrate în vigoare până la 3 februa rie 2005, Editura SNSPA, București, 2005, p. 73 -84

46
estompat puține le decizii corecte , multe dintre acestea luate la presiunea forumurilor
internațion ale, cu consecințe nefaste asupr a economiei autohto ne.
În acest context, în perio ada 1990 -2020 , s-a trecut, cu inconsecvența și p oticnelile
caracteri stice reprezentanților puterii , îndeosebi , în ba za unui număr exagerat de hotărâri de
guvern, de la organizarea tradițion ală a sistemului energet ic, integrat pe verticală, la o
separare fizică și fina nciară a activități lor de producție, de transport, de distribuție și de
furnizare, apărând noi un ități e conomice privatizabile, care să poată activa pe o piață de
energie. Aceas ta piață este în curs de consolidare și, în cadrul ei, s-a format o piață angro a
energiei de tipu l ,,accesul reglemen tat al terților la rețea ”, în care marii consumatori devin
liberi să-și aleagă furnizorul.
În această situație, a devenit evident că regle mentările parțial e emise de guvern n u mai
erau suf iciente și era necesară o leg e cuprinzătoare a e nergiei, care sa aib ă în vedere legislația
comunitară în domeniu, din perspect iva ade rării Ro mâni ei la UE, dar și a trecerii țării no astre
la o economie de pi ață func țională. Sunt în vigoare leg i ale energiei electrice82, gazelor
natura le83, minelor84, petrolului85, activ ităților nucleare86, serviciilor publice de gospodărire
comunală și utilizăr ii eficiente a energiei, armonizate cu le gislația UE.
Dintre toate acestea, așa cu m s-a întâmplat și în 4 iuli e 1924, numai legea energiei
electrice se referă la întregul domeniu energetic, cel puțin în ceea ce privește cadrul general
pentru e laborarea politicii și strategiei energetice autohton e, însă, primele ref eriri mai
cuprinzătoar e și măsurile concr ete de re alizare a securității energet ice, au fost stipul ate, cu
puțin timp î nainte de intrarea oficială a României în Uniunea European ă, în p roiectul de
Politică Energetică a României pentru per ioada 2006 -2009.
Anul 2007, cel puțin pen tru domeniul securi tății ene rgetice autohtone, din punct de
vedere conceptul , este unul de refer ință. Astfel, Strategia de Securitate Națională a României
specif ica faptul c ă, garantarea securității naționale, nu p oate fi realizată fă ră a asigura
securitat ea energetică a Rom âniei, pr in adaptarea operativă și opt imizarea structurii
consumului de resur se energetice primare și creșterea eficienței energetice87. A fo st analizată
Strategia națională pentru dezvoltare dur abilă a României, O rizonturi 2013 -2020 -2030, care,

82 Legea energiei elect rice nr. 13 d in 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul O ficial nr. 51, din 23 i anuarie 2007 ,
actua lizată la 22. 12.20 08, cu modificarile aduse de: O.U.G. nr. 33/2007, publi cată în Monitorul Oficial nr. 337
din 18/05/2007; O.U.G. nr. 172/20 08, publicată în M onitorul Oficial nr. 787 din 2 5/11/2008. Versiunea
rectificată a fost publicată în M onitorul Ofic ial nr. 864 din 22/12/2008.
83 Legea gazelo r nr. 351/2004, publica tă în Monito rul Oficial, Partea I, nr. 679/28 iulie 2004.
84 Legea minelo r nr. 85/ 2003 pub licată în Monitorul Oficial, P artea I, nr. 197/27 martie 2003.
85 Legea petrolului nr. 238/ 2004 , publ icată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 535/15 iunie 2004.
86 Legea nr . 243/2 010 pen tru mo dificarea Legii nr. 111/1996 privi nd desfă șurarea în siguran ță, reglementarea,
autorizarea și controlul activităților nucleare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 828 din 10 decembrie
2010 .
87 Președinția României, Strategi a de Securita te Națio nală a României , București, 2007, p. 46.

47
potrivit d eciziei guvernului88, a fost revizui tă, conform obiecti velor c onvenite la n ivel
comunitar și prescripțiilor metodologice ale Comisiei Europe ne, iar, în varianta fin ală, a fost
aprobat ă în șe dința de guvern, din 12 noiem brie 2008.
Obiectivul naț ional -orizont 2020, a cons tat în asigurarea funcți onării eficiente și î n
condiții de siguranț ă a sistemului energetic națion al, ating erea nivelu lui mediu actual al UE în
privi nța intensității și eficienței energe tice; îndepl inirea obligațiilor asumate de R omânia în
cadrul pachetulu i legislativ „Schimbări climatice și energie din s urse regenerabile ” și, la
nivel internațional, î n urma ad optării unu i nou acord global în domeniu; promovarea și
aplic area unor măsuri d e adaptare l a efectele schimbărilor climatic e și respectarea principii lor
dezvoltării durabile .
În anul 2030, obie ctivu l național constă în: alinierea la performanțele medii al e UE
privin d indicatorii energetici și de schimbări climatice ; îndeplinirea ang ajamentelor în
domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, în concordanță cu acordu rile
internaționale ș i com unitare existente , precum și imp lementarea unor măsuri de adaptare l a
efectele schimbărilor climati ce.
În act uala stra tegie, direcțiile de dezvoltare pe care și le -a propus România coincid, în
cea mai mare parte, cu cele europene, având în vedere că m izeaz ă pe energetica n ucleară,
urmând a fi puse în fu ncțiune î ncă două gr upuri nucleare la Centrala Nucl earo-Elect rică
Cern avodă, consolidarea producției pe cărbune, utilizarea resursel or regenerabile și creșter ea
eficienței energetice .
Pozitia geostrategi că a Român iei va fi va lorificată în planul asigurării stabilit ății,
dezvo ltării economice, promovării pr oiectelor de infras tructură transcontinentală, asigurării
securității rutelor ene rgetice și de transport.
Potențialul de exploatare anual pentru energia regenerab ilă a Români ei este de : 1,2
TWh energie ele ctrică și 60 PJ (16, 7 TWh) energie termică, din energie solar ă; 23 TWh
energie electrică, din energie eoliană ; 36 TWh energie electr ică, din energie hidro ; 7 PJ (1,9
TWh) energie ele ctrică, din energie g eoter mală și, respecti v, 318 PJ (88,3 TWh) energie
termală, di n biomasă și biogaz.
Strategia energetică are implic ații majo re asupra securității naționale. Un rol esențial
în acest dome niu revine asigurării secu rității energetice prin: asigurarea unei bala nțe
echilibrate între cerere și producția națională d e energie , optimizar ea structurii consumului
de res urse energ etice pri mare și creșterea eficienței energetice.

88 Hotărârea de G uvern nr. 12 16 din 4 octombr ie 2007, public ată în Monitorul Oficial nr. 73 7 din 31 octombrie
2007.

48
Strategia este realis tă, bine documentată, boga tă în informații, situân du-se peste
standarde le cu care ne-au obișn uit autoritățile până în prezen t, și, ab ordând în p remieră, într -o
concepție unita ră, securi tatea ene rgetică națională.
Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie s atisfacerea
necesarului de energie atât în pr ezent , cât și pe terme n mediu și lung, la un p reț cât mai scăzut,
adecvat unei economii moderne de piață și unui standard d e viață civilizat, în condiții de
calitate, siguranță în alime ntare, cu res pectarea prin cipiilor dezvoltării dur abile.
În conformitat e cu politicile energe tice europene, priorităț ile României în domeniu
sunt: asigurarea competitivității, diversificarea sur selor de aprovizionare cu resurse
energetice, protecția mediul ui și asigura rea investiți ilor pentru creșterea ca pacităților de
produc ție și dezvoltare.
3.3. Protecția infrast ructurii critice în viziunea strategiei naționale de securitate
În pre zent, lumea traiește î ntr-un med iu de securitate tot mai compl ex, cu schimbări
rapide, unele evidente, a ltele mai puțin evi dente, cu implicații pe ter men scurt, mediu sau
lung, de la ni vel internațional, național, local și până la cetățeanul de rând.
La ni velul țărilor membre a le Uniunii Europene, strategiile d e secu ritate națională iau
în considerare vulner abilitățile, cât și nevoia de protecție a infr astructuril or cr itice înțelese
într-un sens larg, inclusiv ca o continuitate a activității în condițiile u nor schimbari dramatic e,
apte să-și revină după astfel d e șocu ri.
În co ncepție auto htonă, modul de înțel egere și interpreta re a pro tecției infrastructu rii
critice , ca factor de securita te națională, au fost abordate, pentru prima dată, în Strategia de
securitate națională a Rom âniei din 2 006.
Scopul fundamental al acesteia îl constituie mobilizarea eforturi lor națiunii pentru
acceler area proceselor de m odernizare, integrare și dezvoltar e susținută, capabile să garanteze
securitatea și prosperitatea țării, într-o lume mai sigură și mai bun ă.
Pentru înfăptuirea a cestu i scop, strategia de securitate națională urmărește, pe plan
intern, și modernizarea rapi dă și spori rea g radului de protecț ie a infrastructurii critice89, fiind
dezvoltat în capitolul XI, intit ulat „ Dezvoltarea infra structurii și sporirea gradului de
prote cție a acesteia” .
În viziunea acestui docu ment fundamental pr ivind s ecuritatea națională , se enumer ă
principalele sectoare ale infrastructurii critice naționale, scopul, obiectivele și direcții le de
acțiune pentru as igurarea p rotecției acesteia.

89 Strat egia de securitate națională a României – România Euro peană, România Euroatlantică: p entru o viață
mai bună într -o țară democr atică, mai sigură și prosperă , doptată de către Cons iliul Suprem de Apărare a Țării
prin Hot ărârea nr. 62 din 17 aprilie 2 006, Capi tolul II.

49
Se recunoa ște, în mod direct, faptul că asigurarea p rotecției infrastru cturii critice își
aduce co ntribuția, în ma niera sa, la promov area, protecția și apărarea valorilor și intereselor
naționale determi nate în strategie.
Prin aceasta s e urmărește realizarea u nui pr oiect național reali st și pragmatic, în
principal, prin moder nizarea instituțională și r esponsabili zării civice, în acord c u valorile
europene și euroatlantice.
Însă, așa cum ne -au obișnuit, î n perioada 1990 -2011, p arlamentar ii nu a oficializat
acest docu ment. Ca urmare, în foarte mare grabă, la sfârșit de mandat, politic ienii ,,aleși”
valid ează Strate gia n ațională de apărare a țării, elaborată pe baza prevederilor Legii nr.
473/2004 privind pl anificarea apărării naț ionale90, cu mențiunea că dezvolt area acesteia are la
bază liniile directoare stab ilite prin Strategi a de securitate naționa lă a Români ei, aprobată de
Consiliul Su prem de Apărare a Țării în aprilie 2006, în mod particular interes ele și obiectivele
național e de s ecuritate, evaluarea med iului inte rnațional de sec uritate, precum și identif icarea
potențialelo r riscuri, amenințări ș i vulnerabi lități. Documentul cuprinde numai șapte cuvinte
referitoare la prezentul nostru demers, respec tiv, perfectionarea sistemu lui de protectie a
infrastruct urii criti ce91.
În contex tul larg, al infrastructuri i critice, infrastr uctura energetică a unei țări est e
esențială pentru prosperita tea economică, securitatea națională și pentru calitatea vieții.
Asigurarea funcționării inf rastru cturii energetice reprez intă măsura în care societ atea dorește
să-și asigure realizările și să -și clădească viitorul.
3.4. Elemente ale strategi ei energetice pentru perioada 2 020-2035
Într-un context din ce în ce mai global izat, politica energetică a României se realizează
în cadrul schimbă rilor și ev oluțiilor ce au loc pe p lan naț ional și eu ropean , fiind corelată cu
documentele similare existente la nivel euro pean , pentru a as igura convergența politicii ț ării
noastre cu pol itica Uniunii Europene în do meniu.
Strategia energetică urmăr ește îndeplinirea principalelor obiective ale noi i politici
energie -mediu ale Uniunii Europene, obiective asumate și de România (siguran ța energeti că,
competitivitate pe piața internă și regional ă, dezvoltare durabilă , protecția mediului și
limitarea schimbărilor climatice , atragerea capitalului n ecesar modernizări i și dez voltării
sectorului ) (Anexa 3 ).
Principalele provocări ale energeticii autohto ne sunt cre șterea cererii, înlocuirea
capacităților neperfo rmante și cu durat ă de viață expirată, integrarea unei cote tot mai mari de

90 Hotărârea Guvernului nr. 30/2008 privin d aprobarea Strategiei național e de apă rare a ță rii, publicată în
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 799 din 28/11/2008 .
91 Idem, Capitolul 3 – Direcțiile de acțiu ne în domeniul apărării, pct. 3.1. Lupta împotriva ter orismului.

50
energie electrică produsă d in surs e regener abile, sec uritatea aprovizionării , precum și
integrarea în piața regională și europeană.
3.4.1. Modalități de realizare a securității energetice
Pentru realizarea securității energetice, factorii de dec izie trebuie să țină cont de zece
principi i ,,cheie ”92, precum: diversificarea surselor de aprovizion are energetică repre zintă
punctul de pornire al asigurării securității energetice; existența unei singure piețe a petrolului;
importanța existenței unor ca pacități excedentare, stocu ri de urgență ș i a unui surplus de
infrastructură critică; bizuirea pe pie țele flexibile și ev itarea tentației de a le gestiona la scară
mică poa te facilita aju stări rapide și chi ar minimizarea daunelor pe termen lung; înțelegere a
importanței interdependen ței reciproce d intre com panii și guverne la toate nivelurile;
dezvoltarea relațiilor din tre fu rnizori și consumatori, ca recunoaștere a interdepe ndenței
recipro ce; crearea unui ca dru de securitate fizică proactiv, care să implice atât producătorii,
cât și consumatorii; f urnizarea de informații transparente publicului, înainte, î n timpul și du pă
ce intervine o problemă; investiții regulate în transf ormarea tehnolo gică în cadrul indu striei
specifice; obligația de a cerceta, dezvolta și inova pentru o stabilit ate energetică pe termen cât
mai lung și în perioade de tranziție.
Lipsa unor măsuri adecvate pentru asigurarea securității energeti ce poate conduce
treptat la insecuritate în pri vința asigurării și apro vizionării consta nte cu hi drocarburi a
activităților economice.
Scen ariul mat erializări i unei securități energe tice complete, perfecte ți ne de domeniul
irealului. Ca urmare, pot fi exam inate alte scenarii , precum:
-asigurarea secur ității energetice prin m ijloacele ONU și crearea u nui „dispecerat”
mondial și a unei legisla ții inter naționale adecvate;
-asigurarea s ecurității energetice în c adrul unor „ blocuri economice, politice și milit are
regionale” , capa bile să se echilibreze în d inamica schimburilor int ernaționale;
-asigurarea securității energetice în favoarea unui gr up de eco nomii foar te avansate
(„directorat mondial”) și în detriment ul ansamblului comunității internaționale;
-explorarea unor noi sur se de en ergie care ar împin ge problematica hidrocar burilor în
plan s ecundar.
În percepție autohtonă, securitatea energe tică este considera tă un vector important a l
securității naționale a româniei și un element esențial al dezvoltării e conomice , motiv pent ru

92 Daniel Yergin, „Energy Security and M arkets”, în Jan H. Kalicki and David L. Goldwyn (eds.), Energy and
Security: T oward a New Foreign Policy Strategy, Wood row Wil son Press, Johns Hopkins University Press,(co –
publisher), 2005.

51
care, noua strategi e energetică93 își propune : să asigur e o balanță echili brată între cerere și
producția națională de energi e, optimi zarea structurii consumu lui de resurse energetice
primare și creșterea eficienței energetice , acți onându -se, cu priori tate, pentru diversificarea
surselor și rutelor de aprovizionare și limitarea dependenței de aprovizionare cu resurse
energetice din impor t.
Totodată, o altă infl uență asupra securității n aționale se referă la securitatea
instalațiilor energetice , România, în cali tate de stat membru al Uniunii Europene, pr eluând
sarcinile care revin statelor în acest domeniu94, cu referire la:
-stabilirea i nstrumentelor legale de securitate a instalațiilor , a capacităților de
depozitare, a rețelelor și infrastructurilor en ergetice , inclusiv a instalaț iilor nucleare;
-promo varea unor instru mente de în curajare a investițiilor pentru capacități de
produ cere a e nergiei electrice care s unt necesare pentru securi tatea energetică95;
-promovarea unor proiecte m ultinaționale care s ă asigur e diversificarea acces ului la
resursele ene rgetice de materi i prime, în mod special de gaze și petrol (proiectul N abucco și
conduc ta de petrol Constanța -Trieste);
-promovarea unor proiecte menite să asigure o creștere a capacită ții de interconectar e
a sist emului electroenergeti c cu sistemele țărilo r din sud -estul E uropei (cabl ul submarin cu
Turcia, linii electrice aer iene de 4 00 kV c u Serbia, Ungaria și Rep ublica Moldova);
-realizar ea programelor privind creșterea securității con strucțiilor hidroene rgetice;
-încurajarea investiț iilor în vederea desc operirii de noi r ezerve de hi drocarburi și
creșterea ratei de înlocuire a rezerv elor;
-creșterea capacităților de înmagazinare subterană a gazelor naturale;
-interconectarea Sistemului național de transpor t gaze n aturale cu sistemele s imilare
din țările ve cine: cu Ungaria, pe relația Arad -Szeged; cu Bulgaria, pe relația Giurg iu-Ruse;c u
Ucrai na, pe relația Cernăuți -Siret; cu Moldova, pe tras eul Drochia-Ungheni -Iași (Anexa 1 ).
În vederea creșterii c oeficientului de sig uranță î n livrarea g azelor, pentru evitarea unor
perturbații majore în sistemul național de transport și, respectiv, în a limentarea cu gaz e a
consumatorilor în si tuații de criză, în con formitate cu recomandările cuprinse în directivele
europene din domeniu l creări i stocurilor de țiței și produse petroliere , se au în vedere atât
divers ificarea surselor de aprovizionare cu țiț ei și gaze natura le prin interconectări e nergetice,
cât și creșt erea capacității de înmagazinare subterană a gazelo r naturale.

93 Anexă la Hotărâria Guvernul ui României nr. 1.069, din 5 septemb rie 2007, privi nd aprobarea Strategiei
energetice a României pentru perioada 2007 -2020, publicată în Monitorul Oficial al Rom âniei, partea I, nr.
781/19.XI.2007, capitolul 4, subcapit olull 4.9.
94 Cf. Protecția infrastru cturilor critice în lupta împotriva terorismului, adoptată de CE în 2004 .
95 În conformitate cu Directiva 2005 /89/CE .

52
Programu l de dez voltare a de pozitelor de înmagazinare subte rană a gazelor na turale
are c a obiectiv prioritar atât intensificarea ritmului de dezvo ltare a capacităților ex istente, cât
și crearea de noi depozite pentru zonele care se confruntă cu greutăți în aliment area cu gaze
atât se zoniere, cât și zilnice și orar e, în vederea cre șterii gradu lui de siguranță în asigurarea cu
gaze a tuturor consumato rilor, în condiții impre vizibile.
O atenție deo sebită se acordă proiectelor strategice Nabucco , oleoductul ui Constanța –
Trieste și, respect iv, cablul ui submarin de transp ort de energie el ectrică între România și
Turcia96.
Gazoductul Nabucco , care ar trebui să transporte gaz din M area Caspică spre Europa ,
ocolind Rusia, va costa mai mult de 7,9 miliarde de euro .
Și în cazul proie ctului Consta nța-Trieste și a celui dintre România și Turcia este
nevoie de un optimism ponderat , determinat de evoluțiile politic e din zonă , ca urmare a
schimbărilor posibile în relațiile bi sau multilaterale dintre actori.
De fapt, geopoliti ca zonei ext inse a Mării Negre este mai degrabă dominată de o
agendă a conflictului ș i suspiciunilor dec ât a cooperării și a încrederii.
În același timp, n ici în caz ul UE , chiar dacă există o agendă comună și o politică
unitară în zonă , relațiile dintre u nele state c omponente și actorii regiunii nu s unt în aceeași
notă. Guvernul Rom âniei este obligat să transpună, în cel mai scu rt timp posibil, noua
legisla ție european ă privind organizarea p ieței energetice97, liberalizând -o în totalitate. O
eventuală întârziere poat e determina Co misia Europeană să acți oneze România la Cur tea de
Justiție E uropeană.
Sistemul energetic, va dep inde și de volumul de inve stiții, în prezent, p roiectele fiind
în sta nd-by din cauza incertitudinilor ap ărute în urma demar ării procedurilor d e înființare a
unor giganți energetici98.
Refe ritor la explorarea unor noi su rse de en ergie care ar împing e problemati ca
hidrocarburilor în plan secundar, cred că reprezintă mod alitatea cea mai viabilă de realizare a
securității energetice.
Realizarea une i dezvoltări du rabile, bazată pe e nergie și tehnologii cur ate, necesită o
redefinire a obiectivelor economice și soc iale mondi ale99.

96 A se vedea capitolul III, subcap. 3.4, subpunctul 3.4.3, Proiecte privind exploatarea resursel or energetice , din
Anexă la Hotărâria Guv ernului României nr. 1.069, din 5 septembrie 20 07, privind aprobarea Strategiei
energetice a României pentru perioad a 2007 -2020, publicată în Monitorul Ofi cial al României, partea I , nr.
781/19.XI.2007 .
97 Directiv ele Uniunii E uropene nr. 7 2 si 73/2009 ref eritoare la pia ța energie i elec trice, respecti v, piața gazelor.
98 La centralele de l a Brăila, Gala ți, Borzești și Doicești , investitori i așteaptă să vadă d acă se vor în ființa sau nu
companiile Electra și Hidroene rgetica, întrucâ t apariția lor ar putea di struge competitivitatea pe piața de energie
electri că.
99 Ioan B ari, Probleme globale contemporane , Editura Economică, Bu cureș ti, 2003, p . 379.

53
Uniunea European ă, în contextul necesități i dim inuării dependenței de importul de
resurse energetice, recomand ă diversific area surselor de energie, inclusiv solare, e oliene,
biocombus tibili, hidroge n etc., precum și creșterea capacităților de înmag azinare și stocare a
petrolului și gazelor, pentru atenuarea eventualelor crize temporare.
Totuși, în România, pe dome niul resurse lor regenerabile , se vor putea putea vedea
progrese din parte a investitorilo r strategici, numai după ce se va aplica Legea nr. 220/2008
privind stimul area investi țiilor în sect orul energiei regenerabile , act normativ fără o valoare ,
nefiind elaborate nici până în prezent normel e de aplicare .
Pentru transpune rea în plan acți onal a celor prezentate anterior, în strategie sunt
prevăzut e: măsuri generale , valabile pentru toate subse ctoarele energetice (min ier, producere,
transport, distribuție și înmagazinare a gazelor naturale și produse petrolier e, precum și
producere, transpo rt și distribu ție energ ie electric ă și termic ă); măsuri spec ifice domeniilor:
protec ția mediului, efi ciență energetică restructurar e/privatizare și accesare a fondurilor
structurale; măsuri specifice fieca rui subsector .
Acest e măsuri vizeaz ă si valorificar ea oportunităților pe c are le are Români a în spațiul
extins al Mării Negre, care se refer ă, atât la o portun itățile date de diplomaț ia energetic ă, cât și
la oportun itățile afacerilor.
Rom ânia are o pozi ție geografic ă favorabi lă pentru a par ticipa activ la dezvoltarea
proiectelor de magistrale pan -europene de petrol și gaze naturale.

54
CONCL UZII
Experi ența ultimilor ani și ma i ale s recenta criză ce a cuprin s întreg sistemul
economico -financiar glob al, demonstrează că nu poate e xista prosperi tate și pace socială fără
a se asigura securitatea la toate ni velurile, inclusiv securitatea energetică . Acum mai m ult ca
oricând atingerea unui anumit nivel de secu ritate economică depinde de capacitatea statului de
a agrega resurse le la niv el intern și de a câștiga sau a menține accesul la resursele economice
exter ne.
În același timp, dezvoltar ea durabilă este o gara nție a stabilității și s ecuri tății întregii
planet e, a țărilor, zonelor, regiunilor, inclusiv a co ntinentului european . Dezvolt area du rabilă
este astăzi un conc ept interdisciplinar, care presupune cel pu țin trei elemente aflate într-o
strânsă r elație d e interdependență: programe economice, programe și măsuri d e protecție a
mediului și securitate.
Securitatea e nergetică, ca latură aparte a securit ății economic e, este strâns legată de
orice acțiune sau inac țiune a oricărui acto r al lanț ului dețină tor-exploatator -producător –
transportator -distribuitor -consumator, l egată direct sau indirect de resursele energetice, ce are
scopul de a in fluența sau cont rola alți act ori. Prin urmare, riscul de natură energetică c ontinuă
să fie o perm anență cu care se co nfruntă orice economie dependentă de resurse energetice
externe, in diferent de gradul său de dezvoltare. Interdependen ța continuă să fie ve ctorul d e
realiz are a securit ății energetice. Securitatea energetică a unui actor poate însemna s ecuritate a
energetic ă a altor actori interconectați cu acesta.
Întreaga dezbatere și pr oblematică privind securitatea energetică sau bătăl ia pentru
energie act uală și, probabi l, viitoare n u este decât o consecință a omniprezenței guver nelor în
exploatarea și contro lul resurse lor naturale.
Prin ur mare, actorii lanțului e nergetic nu ar trebui să folosească energia ca pe un
instrument politic. Însă, statele și gru purile economice se vor angaja în nesfârșite dispu te și
„războaie” pentru a -și satisface necesitățile de r esurse, ene rgie și finanțe, în cr eștere
vertiginoasă. „Arma energetică” va fi, și în continuare, instrumentul preferat al unor actori
pentru a -și impu ne obiectivele s trategice.
În acest context, securitatea energetică se afirm ă puternic ca o latură apa rte a
securităț ii națion ale, regionale și globale.
Stare a de securitate energetică presupune depășirea u nor vulnerabilități, pericole,
amenințări și riscu ri pe o arenă in ternațională aflată în tranziție de la lumea bipolară spre o
nouă fizionomie a sistemului relațiilor internaționale.
În ma terie de securitate ener getic ă, cea mai presan tă problemă a Uniunii Europene, dar
și a celor cinci state riverane la M area Neagră, răm âne sigu ranța aprovizionării cu resurse

55
energetice, având în vedere dependența lor de hidr ocarburile și rețele le de transp ort rusești. La
nivelul țărilor din spațiul po ntic, se vize ază reducerea dependențe i de importuri, creșterea
eficiențe i energetice, sp orirea importanței țări i respective în comp lexul energetic r egional și
ca intermediar ener getic între Est și Vest etc.
Orice discuție despre asigurarea securității ener getice a Româ niei ar trebui să plece de
la o realitate simplă, și anume: rezervele de re surse energetice națion ale se reduc continu u, iar
Rusia repr ezintă principala sursă de aco perire a de ficitului energetic al țării noastre.
În aceste condiții, autorită țile guvernam entale și -au propus obie ctive îndrăznețe în
cadrul Strategi ei energetice na ționale, care dacă ar f i realizate ar putea să maximizeze
potențial ul energetic deosebit d e care disp une țara noastră și ar reuși să -și satisfacă necesarul
de energie l a un preț cât mai scăzut, în condiții de calitate și siguranță în alimen tare.
Securitate energetică autohtonă poate însemna o mai mare securitate en ergetică pe
plan european, iar creșterea securității energetice comunitare înseamnă o mai mare securitate
energeti că pentru țara noastră.
Competiția pentru resurse energetice în lumea contemporană constituie o sursă
importantă de crize ș i conflicte atâta timp cât cererea crește mult ma i rapid dec ât oferta, iar
rezervele majore de hidrocarburi sunt localizate în zone caracterizate de profunde dezechilibre
politico -economice și instabilitate. Însă, d acă competiția economică pe piața mondial ă a
petrolului și gazelor naturale se derulează d upă reguli concurențiale clare, aceasta nu atrage
automat după sine declanșare a de crize și conflicte politico -militare.
În opinia mea, trebuie ad ăugată o nouă dimens iune, cea militară , care începe să d evină
o componentă independ entă a securit ății energeti ce, în afar a celei geopolitice. Ea se manife stă
pe plan intern în politic ile de apărare ale celor mai importanți actori ai pieței energetice, care
urmăresc, în ul timă instanță, folos irea mijloacelor mil itare pentru mențin erea pozițiilor
avanta joase. În cad rul p rogram elor lor militare, SUA își propun crearea ca pabilităților de
proiec ție a forței la nivel global, Rusi a își perfecționează arsenalul nuclear ca garanție a
inviolabilității teritoriului, statel e din Orientul Mijl ociu și Vene zuela sunt cele care
achiziționeaz ă cele mai mari cantități de arma ment, Iranu l își susține cont rover satul program
nuclear, China și In dia dezvoltă programe militare cu efecte imprevizi bile într-un viitor
apropiat etc.
În lipsa unei politici energetice comune reale, statele au î ncă largi r esponsabilități de
asigurare a securității energetice naționale. UE va reuși să preia serioase și largi
responsabilități energetice, probabil, în principal , în măsura în care va obține securizarea
aprovizionării cu hidrocarburi din Federația Rus ă și din al te zone. Cu cât UE se va afirma
mai puternic drept „putere științif ică și economică” , cu atât va atrage mai mulți parteneri

56
energetici stabili. În același timp, poziția UE pe piața energetică internațională nu se va putea
consolida în afara rela țiilor tran satlantice și a dezvoltării NATO și ONU.

*
* *

57
ANEXA NR. 1

PRIORITAȚILE DE INTERCONECTARE A INFRASTRUCTURII ENERGE TICE
EUROPENE PENTRU GAZ, PETROL ȘI ELECTRICITATE

România, EnerMin: conducta BRUA

https://www.energyworldmag.com/romania -enermin -brua-pipeline -to-operat e-in-2020 -when-
exxon -petrom -will-extract -black -sea-gas/

58
ANEXA NR. 2

PRINCIPALII COMPE TITORI PENTRU RESURSELE ENERGETICE

59
ANEXA NR . 3

LEGISLAȚIE COMUNITARǍ ÎN DOMENIUL E NERGIEI

Noua organ izare a pieței energiei din UE COM(2015) 340 final – https://eur –
lex.europa. eu/legal -content/RO/TXT/?uri=legissum:180101_6
Strategia europeană a securității energetice. [ COM(2014) 330 final din 28.5.2014]. –
https://eur -lex.eu ropa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=legissum:180101_3
„Politica energetică a UE: angajare a în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre“
[COM(2011) 539 – https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=legissum:en0032
Regulamentul (CE) nr. 714 /2009 – condițiile de acces la rețea pentru schimburile
transfrontaliere de energie elec trică – https://e ur-lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=legissum:en0014
Directiva (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică –
https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=legissum:4404055
Regulamentul (UE) 2019/943 privind p iața internă de energie electrică – https://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:4404054

Decizia nr. 2001/546/CE a Comisiei din 11 iulie 2001 privind înf iințarea unui comitet
consultativ, denumit „Forumul European pentru Energie și Transport” (notificat sub numarul
C (2001) 1843). OJ L 0195 19.07.2001 p.58

Decizia nr. 1999/23/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 pentru adoptarea programului
multianual d e promovare a cooperarii internaționale în sectorul energetic (1998 -2002). OJ L
007 13.01.1999 p. 23

Decizia nr. 1999/21/CE, Euratom a Consiliului din 14 decembrie 1998 pentru adoptarea
programului -cadru multianual de acțiune în sectorul energetic (1998 -2002) și mǎsurile
conexe. OJ L 007 13.01.1999 p.16

Decizia nr. 98/1 81/CE, ECSC, Euratom a Consiliului și a Comisiei din 23 septembrie 1997
privind încheier ea de catre Comunitatile Europene a Tratatului Cartei privind energia și a
Protocolului Cartei privin d energia referitor la eficiența energeticǎ și la aspecte de mediu
conexe. OJ L 069 09.03.1998 p.1

Decizia nr. 1254/96/CE a Parlamentului European și Cons iliului din 5 iunie 1996 pentru
adoptarea orientarilor privind rețelele energetice transeuropene. OJ L 161 29.06.1996 p.147

Decizia nr. 96/391/CE a Consiliului din 28 martie 1996 pentru adoptarea unor masuri în
scopul crearii unui context mai favorabi l pentru dezvoltarea retelelor trans -europene în
sectorul energiei, OJ L 161 29.06.1996 p.154

Decizia nr . 647/2000/CE a Parlamentului Europeana și Consiliului din 28 febru arie 2000
pentru adoptarea programului multianual pentru promovarea eficienței energ etice (SAVE)
(1998 -2000). OJL 079 25.10.2000 p.6

60
Directiva nr. 93/76/CEE a Consiliului din 13 septembrie 1993 privind limitarea emisiilor de
bioxid de carbon prin îmbunatǎ țirea eficienței energetice (SAVE). OJ L 237 22.09.1993 p.28

Decizia nr. 72/443/ECS C a Comisiei din 22 decembrie 1972 privind alinierea prețurilor de
vânzare a carbunelui în cadrul pieței comune. OJ L 297 30.12.1972 p.45

Directiva nr. 2001/77/CE a Parlam entului European și Consiliului din 27 septembrie 2001
privind promovarea energiei e lectrice produse din surse energetice regenerabile în cadrul
pieței interne a energiei electrice. OJ L 28 3 27.10.2001 p.33

Directiva nr. 96/92/CE a Parlamentului European și Consiliului din 19 decembrie 1996
privind regulile comune ale pieței interne a en ergiei electrice. OJ L 027 30.01.1997 p.20

Decizia Consiliului nr. 1999/280/CE a Consiliului din 22 apri lie 1999 privind procedura
comunitarǎ de informare si consultare as upra prețurilor de furnizare ale țițeiului brut și asupra
prețurilor de comercializa re ale produselor petroliere. OJ L 110 , 28/04/1999 p. 0008 – 0011

Directiva nr. 98/93/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 pentru modificarea și
completarea Directivei nr. 68/414/CEE privind obligația impusǎ de CEE asupra statelor
membre de a menține s tocurile minime de petrol brut și/sau de produse petroliere. OJ L 358
31.12.1998 p.100

Directiva nr. 91/ 296/CEE a Consiliului din 31 mai 1991 privind tranzitul gazului nat ural prin
rețele de transport. OJ L 147 12.06.1991 p.37

Directiva nr. 98/30/CE a Pa rlamentului European și Consiliului din 22 iunie 1998 privind
regulile comune ale pieței interne a gazulu i natural. OJ L 204 21.07.1998 p.1

61
BIBLIOGRAFIE

1. Legi, acte normative și publ icații oficiale
***Const ituția României, în Mo nitorul Ofici al nr. 233, din 21.11.1991, revizuită, în
Monitorul Oficia l nr. 669, din 22.09.2003.
***Carta Albă a Securității și Apărării, București, 2004.
***Strategia de Securita te Națională a României, Român ia Euro -Atlantică: pentr u o
viață mai bună, în tr-o țară dem ocratică, mai sigură și prosperă, adopt ată de Consiliul
Suprem de Apărare a Țării prin Hotărârea nr. 62 din 17 aprilie 2006, Bucuresti, 2006.
***Strategia națională p entru dezvoltare durabilă a României, Orizonturi 2013 -2020-
2030 , București, 2008.
***Strategia energetică a României pentru perioada 2007 -2020, anexă la Hotărâria
Guvernulu i României nr. 1.0 69, din 5 septembrie 2007, privind aprobarea Strategiei
energetice a României pentru perioada 2007 -2020, publicată în Mon itorul Oficial al
Rom âniei, partea I, nr. 781/19.X I.2007.
***Planul național de acțiune în dome niul eficien ței energetice (2007 -2010),
Guvernul României, Bucureșt i, 2007.
***Legea nr. 243/2010 pentru m odificarea Legii nr. 111/1996 privind desfășurarea în
siguranță, reglementar ea, autorizar ea și controlul acti vităților nucleare, publicată în
Monitoru l Oficia l, Partea I , nr. 828 d in 10 decembrie 2010 .
***Cartea verde pentru un progr am euro pean privind protecția infrastructurilor critice,
Comisia Europeană, 2005.
Bari Ioan, Globalizare și probl eme globale, Editura Economică, Bucureșt i, 2001.
Băhnăreanu Cristian, ,,Arma energetică” în contextul relațiilor intern aționale ale
început ului de sec ol XXI, București, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
2007.
Băhnăreanu Cristian, Securi tatea energetică, Centrul de Studii Strategic e de Apărare
și Securitate , Edi tura Universi tății Naționale de Apărare „Ca rol I”, București, 2 008.
Băhnăr eanu Cristian, Securitatea energetică a României în context european,
Centrul de Studii Strategice de Apăr are și Securitate, Ed itura Universității Nați onale de
Apărare ,,Carol I ”, Bu curești, 2010 .
Massoulie François, Conflictele din Orientul Mijlociu , Editura A ll, București, 2003 .
Moștoflei C onstantin, Materializarea conceptelor de securitate și apărare în
documentele oficiale, Sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare internațional ă –

62
18-19 noiemb rie 2010, București -,, Impactul evoluției re lațiilor internaționale asupr a
mediul ui de securi tate”, Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2010.
Neguț Silviu, Leca Aureliu, Orientǎri privind securitat ea energeticǎ a României,
Proiect SPOS 2008 -Studii de strategie și politic i, Institutul European din Romania, 2008 .
Neguț Silvi u, Neacșu Cristian Marius, Vlad Bogdan Liviu, Geopoli tica resurselor
energetice strategice. resursele ener getice strategice, Impa ct strategic nr. 1/2008, Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2008.
Preda Florin, Secu ritatea energetică -componentă a securității contemporane,
Buletinu l Universității Naționale de Apărare „Carol I” nr . 2, aprilie -iune 2009, Ed itura
Unive rsității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2009 (ISSN 1 584-1928).
Rădoi Florin, Securitatea ene rgetică -concep t și realități , Forumul regional al
energiei -FOR EN 2 008.
Tobă F., Resursele de securitate, Sesiune de comunicări științi fice cu participare
internaț onală, STRATEGII -XXI, Universitatea Națională de Apăr are ,, Carol I”, București,
17-18.04.200 8.
Tobă Francisc, Ghiță Luminița , Dezvolt area durabilă -unica soluț ie viabilă a
provocărilor noului mediu de securit ate, Impactul evoluț iei rel ațiilor inter național e asupra
mediului de securitate, Sesiunea anuală de c omunicări științifice cu participar e internațională
– 18-19 noiembrie 2010, Bucur ești -,, Impactul evoluți ei relațiilor internaționale asupra
mediului de s ecuritate”, Centrul de Stud ii Strategice de Apăr are și Securitate, Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2010 .
Zulean Marian, Polit ica de securitate națion ală. Concepte, instituții , procese, Editura
Polirom, București, 2007.
** Gândirea militară rom ânească , 2008 -2011.
***Impact strategic , 2008 -2011.
***Lumea, 2008 -2011.
WEB:
www.ccib.ro/afacere a
www.fsd.ro
http://www.nato.int.
www .presidency.r o
http://www.edu.ro/index.php/articles/c799/
http:// www.gov.ro
gmr.mapn.ro/Ar hiva-pdf
http://www.energ y.eu