Programul de Activitate Si Odihna la Un Grup de Studenti din Centrul Universitare Timisoara

PROGRAMUL DE ACTIVITATE SI ODIHNA LA UN GRUP DE STUDENTI DIN CENTRUL UNIVERSITAR TIMISOARA

Cuprins

INTRODUCERE

Cap 1 STILUL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS

1.1 Munca și sedentarismul

1.2 Capacitatea de lucru si randamentul

1.2.1 Factorii care influenteaza capacitatea de lucru

1.2.2 Norme privind durata activității școlare a tinerilor

1.3 Odihna și somnul.

1.3.1 Odihna

1.3.2

Cap 2 TIMPUL DE

Cap 3 PARTEA SPECIALĂ. CONTIBUȚII PERSONALE. Studiul programului de activitate și odihnă la un grup de studenți din centrul universitar

3.1

3.2

3.3 Materiale și

3.3.1

3.3.2

3.4 Reultate și

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Introducere

Arheologii și antropologii au arătat că din cele mai îndepărtate vremuri până la începutul revoluției industriale, stilul de viață al strămoșilor noștri – păstori, agricultori sau vânători – a inclus activități fizice viguroase nu numai în vederea asigurării traiului cât și în cadrul activităților cultural-religioase și recreative. Mișcarea este o caracteristică esențială a vieții și a sănătății.Astazi, în societatea modernă, în ciuda recunoașterii caracterului benefic pentru sănătate al mișcării, statisticile din țările puternic industrializate arată în general că mai mult de 60% din populația de vârstă adultă are un regim deficitar de viată din punct de vedere al activităților fizice.

Se pare că un sfert dintre adulți nu fac mișcare deloc în timpul lor liber. Din păcate, nici tinerii în general nu par să demonstreze un stil de viață mai dinamic. Conform statisticilor, aproape jumătate dintre cei cu vârsta între 12-21 de ani nu fac exerciții fizice viguroase în mod regulat, practicarea unor activități fizice scade în mod dramatic pe parcursul adolescenței

Viața omului modern, indiferent de treapta pe care își desfășoară activitatea socială, se caracterizează prin faptul că rolul efortului fizic este din ce în ce mai mic. Mecanizarea și automatizarea, raționalizarea și electronica în administrație, computerele și agregatele automate în cercetare, mijloacele de transport, individuale sau în comun, ascensoarele în clădirile înalte, telefericele în stațiunile montane, mașinile casnice ( de aspirat, de spălat), bărcile cu motor – toate sunt construite cu un singur scop : înlocuirea efortului fizic cu lucrul efectuat de mașină. Desigur că ar fi absurd să negam progresul realizat și avantajele de care beneficiează omenirea de pe urma revoluției tehnico-științifice.

Condițiile de mediu civilizat în care muncim și trăim au redus efortul fizic și mișcarea, au mărit confortul și ne-au facut viața mai comodă, mai frumoasă. Îndeosebi acolo unde altădată munca fizică era epuizantă, supraomenească ( în mine, porturi ), mașinile au venit în ajutorul omului, ușurandu-i considerabil munca. Ce este de făcut însă cu exagerările care tind să elimine și cel mai mic efort fizic, absolut necesar menținerii echilibrului fiziologic, vigorii, sănătății?

Astăzi, aproape nimeni nu mai merge pe jos. Se circulă cu troleibuzul, cu tramvaiul, cu autobuzul, cu automobilul sau cu motocicleta, chiar și când distanța de străbătut este foarte mică. Plimbările pe jos mai-mai că au dispărut : televizorul, aparatul radio, jocurile de ,,societate’’ fotoliul comod iau locul din ce în ce mai mult plimbărilor în aer liber și mișcării. În decursul evoluției ontologice, munca este cea care l-a creat pe om și i-a asigurat dezvoltarea multilaterală intelectuală și fizic. Munca a devenit astfel o necesitate, un mod de existență. De când se știe, omul i-a închinat muncii cel puțin a treia parte din viață. Ea i-a adus nu numai satisfacțiile împlinirii, ci și capacitatea de a-și păstra energia creatoare până la adânci bătrâneți și vitalitatea.

Munca constituie una dintre tainele longevității, cu o singură condiție : să fie făcută cu plăcere, rațională și armonios îmbinată cu odihna activă. Munca neplanificată, nesistematizată și dezordonată determină mai devreme sau mai târziu istovirea forțelor, surmenarea sistemului nervos central. Michelangelo lăsa dalta și compunea versuri, Dante alterna scrisul cu pictura, Tolstoi lăsa scrisul si pornea în lungi plimbări.

Capitolul 1 : Stilul de viață sănătos

Munca și sedentarismul

Omul zilelor noastre și al modului nostru de trai se confruntă cu o vizibilă discrepanță între dezvoltarea sa fizică și cea mintală. Progresul spiritual al omului poate fi încetinit, plafonat dacă se pierde echlibrul normal dintre munca intelectuală și cea fizică, dintre efortul mintal și mișcare. Organismul uman este astfel alcătuit și adaptat vieții, încât mușchii au de indeplinit un rol fiziologic important. Mișcarea nu influențează numai respirația și sistemul circulator ci și metabolismul, producerea hormonilor și activitatea nervoasă. Sedentarismul, păstrarea timp îndelungat a aceleiași poziții, sărăcia și uneori monotonia mișcărilor din procesul muncii automatizate sunt un dușman periculos al organismului.

Munca este o necesitate, un mod de existență căreia omul îi dedică cel puțin a treia parte din viață. Munca este cea care a creat omul și i-a asigurat dezvoltarea fizică și intelectuală aducându-i acestuia nu numai satisfacții, ci și capacitatea de a-și păstra vitalitatea și energia creatoare. Aceasta trebuie sa fie rațională, făcută cu plăcere și îmbinată armonios cu odihnă activă. O muncă neplanificată și dezordonată poate duce la istovirea forțelor, sleirea organismului de vigoare și surmenarea sistemului nervos central.

Sedentarismul, lipsa de mișcare a ajuns să reprezinte o caracteristică a vieții omului contemporan, a societății moderne puternic industrializată și urbanizată. Din ,, homo faber’’ ( prin om muncitor se intelege om activ fizic ), așa cum a fost atâta vreme cât activitatea fizică era indispensabilă în procesul muncii și în viața de toate zilele, omul s-a transformat în ,, homo sedentarius ’’. Trebuie să fim atenți, să nu plătim prea scump, cu sănătatea noastră binefacerile civilizației. Unui organism obligat să stea imobilizat mult timp îi scade gradul de coordonare a activității. Primii pași, după o astfel de imobilzare, sunt tremurânzi, nersiguri. De exemplu, un om aflat în covalescență, la cel mai mic efort amețește, obosește, are palpitații și fața i se acoperă de boboane de sudoare.

Viața sedentară provoacă treptat și pe nesimțite aceleași modificări organice și funcționale, oamenilor sănătoși. În plus, predispune la obezitate, constipație, stază venoasă și alte tulburări funcționale cu consecințe organice. Frecvența infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral, a aterosclerozei este de două ori mai mare la persoanele supraponderale, decât la cele suple care depun și o activitate fizică. Un mare fiziolog atrăgea atenția cu insistență asupra faptului că ,, obosesc și se surmenează nu atât cei care lucrează mult, ci acei care lucrează prost’’ [1].

Oboseala este un proces complex, rezultat al modificărilor fiziologice din sistemul nervos, mușchi, sânge, glande cu secreție internă care apare după o activitate musculară sau mintală îndelungată, încordată și grea. La o asemenea situație se ajunge de obicei cînd volumul muncii nu este repartizat corect de-a lungul zilei, săptămânii sau lunii, când lucrăm în ,, asalt’’ cum se spune, lăsând greul către sfârșitul perioadei de activitate.

Greșeala este dublă : în primul rând cei care lucrează neplanificat și iși desfășoară activitatea într-un interval de timp scurt, sunt nevoiți să renunțe la perioadele de odihnă, iar în al doilea rând ei nu socotesc existența unei gradații firești a capacității de muncă : cel mai bun randament se obține la începutul zilei de lucru, pentru ca spre sfârșitul zilei, sub influența oboselii, el să scadă. Deci greul unei zile de muncă trebuie făcut în primele ore și nu în ultimele ore.

Întrebarea este: „Cum recunoștem apariția oboselii?’’ Evident, după semnele ei : lipsa dorinței de a continua lucrul, moleșeală, scăderea capacității de lucru, scăderea atenției și a prezenței de spirit, pierderea vitezei și preciziei mișcărilor, a coordonării gesturilor, somnolență. Fiziologic, semnele de oboseală sunt expresia inhibiției de protecție a sistemului nervos central, deci sunt semn naturale de alarmă care ne îndeamnă să ne odihnim și să ne refacem, pentru că astfel se instalează surmenajul. De aceea pauzele acordate în timpul activităților trebuie respectate cu strictețe, în cursul acestor pauze ca și înainte de începerea activității, se recomandă să facem câteva exerciții de gimnastică. Ele sunt utile îndeosebi persoanelor care în procesul muncii exercută mișcari uniforme, monotone, în poziții mai mult sau mai puțin fixe, incomode.

Cercetările de specialitate efectuate au arătat că pentru refacerea rapidă și completă a capacității de muncă a unui grup de mușchi obosiți este necesar să intre în activitate și alti mușchi, care nu au lucrat și nu au obosit. În acest mod, organismul se odihnește incomparabil mai bine decât prin repaus total, exercițiile de gimnastică stimulează circulația sangvină în grupele de mușchi inactivi, îmbunătățesc capacitatea respiratorie, oxigenarea sângelui. Omul obosit fizic se odihnește mai bine nu intrând în repaus ci făcând mișcare adică efectuând o altfel de activitate fizică decât cea prestată în cadrul muncii profesionale.

Specialiștii afirmă chiar că relaxarea musculară obținută prin exerciții fizice, executate timp de o jumătate de oră poate echivala uneori cu 5-6 ore de odihnă pasivă. Acest fel de odihnă, denumit odihnă activă, nu exclude de fel somnul obligatoriu de 7-8 ore pe noapte al adultului. Fiziologii consideră somnul drept ,, salvatorul’’ organismului dată fiind însemnătatea lui uriașă în refacerea sistemului nervos central. În timpul somnului, activitatea multor organe diminuează: mușchii se relaxează, frecvența contracțiilor inimii scade, ritmul respirației se rărește, dintre procesele metabolice predomină asimilația asupra dezasimilației. Cel mai important este că somnul restabilește capacitatea de lucru a celulelor nervoase și, când este profund, ne reface complet, astfel că la trezire ne simțim cu poftă de lucru și vioi.

Uneori, deși obosiți, nu reușim să adormim sau nu reușim să dormim suficient ori nu dormim destul de profund. Ca să evităm aceste neajunsuri, este bine să nu ne punem la somn prea obosiți sau enervați, pare poate paradoxal, dar, înainte de a ne culca trebuie să ne odihnim bine. Pentru aceasta vom evita tot ceea ce poate provoca o excitație puternică a sistemului nervos, cu o oră înainte de culcare, ne vom întrerupe activitatea, indiferent că e vorba de o lectură sau un studiu care presupune încordare sau provoacă o tensiune nervoasă mare, o plimbare scurtă de o jumătate de oră, în aer liber ne poate liniști.

Obișnuința de a ne pune la somn totdeauna la aceeași oră de preferat înainte de ora 23, ne va forma reflexul care va ușura adormirea. Mecanisme reflexe asemănătoare explică de ce se adorme mai ușor în aceeași ambianță, în același pat, în aceeași poziție față de punctele cardinale și chiar în tic-tacul aceluiași ceasornic.Pentru a adormi bine, odată culcați, trebuie să alungăm din minte frământările, gândurile și orice tentativă de a continua conflictele de peste zi, altfel, ele ne vor face să ne răsucim în așternut și să ne reîntâlnim cu preocupările din cursul zilei, în vise chinuitoare.

Cina nu trebuie să fie prea abundentă, prea condimentată sau prea bogată in grăsime. Înainte de a ne pune la somn, nu vom bea cafea sau ceai concentrat, între ora cinei și culcare vom lăsa să treacă 2-3 ore necesare digestiei. Aerisirea camerei, înainte de culcare și, dacă se poate dormitul cu ferestra deschisă, un așternut nu prea călduros și nici prea moale asigură un somn odihnitor.Regulile de igienă ale somnului chiar dacă nu sunt mai simple decât înghițirea unui somnifer dau rezultate cu mult mai bune. Pe cât de necesar este somnul, pe atât de important este să nu-l prelungim inutil, să hinuitoare.

Cina nu trebuie să fie prea abundentă, prea condimentată sau prea bogată in grăsime. Înainte de a ne pune la somn, nu vom bea cafea sau ceai concentrat, între ora cinei și culcare vom lăsa să treacă 2-3 ore necesare digestiei. Aerisirea camerei, înainte de culcare și, dacă se poate dormitul cu ferestra deschisă, un așternut nu prea călduros și nici prea moale asigură un somn odihnitor.Regulile de igienă ale somnului chiar dacă nu sunt mai simple decât înghițirea unui somnifer dau rezultate cu mult mai bune. Pe cât de necesar este somnul, pe atât de important este să nu-l prelungim inutil, să nu lenevim în pat după trezire. Celsus spunea: „ Trândăvia duce la o istovire prematură, activitatea la o tinerețe prelungită” [ 1].

Dacă am dormit bine și destul noaptea, somnul după amiază devine inutil, dimpotrivă, siesta prelungită favorizează îngrășarea și depunerea de grăsime pe abdomen, pe ceafă, și, la femei, pe șolduri. Lenea, prietenă bună a celor cu voință slabă este un musafir nepoftit dar plăcut, care se dovedește până la urmă „ dușman”. Oamenii cu tărie de caracter au și tăria de-al alunga pe acest neavenit. Uneori însă, adinamia, slăbirea interesului față de evenimente curente, apatia nu sunt dovezi de lene ci expresia unei insuficiențe tiroidiene sau a unei gripe, constipații cronice, angine.

Ca formă principală a mișcării substanței vii, arderea este însăși modul ei de existență, pe când stagnarea înseamnă putrezirea, bătrânețea, moartea celulelor, pierderea capacității de reinnoire. La fiintele superioare, mișcarea este mai complexă, însă și în cazul lor mișcarea înseamnă viață, iar stagnarea boală, moarte și bătrânețe. Mișcarea este cheia vieții. Gorki spunea „sunt două moduri de a trăi viața : a arde sau a putrezi”. Desigur Gorki se gândea la arderea spirituală, la dăruirea completă pentru realizarea fericirii oamenilor.

Capacitatea de lucru si randamentul

Activitatea zilnică a școlarilor trebuie astfel organizată încât starea de sănătate a acestora să nu fie prejudiciată ci, dimpotrivă, promovată. De aceea, în stabilirea programului de învățământ trebuie să se aibă în vedere anumite cerințe fiziologice și igienice. În cursul unei zile, capacitatea de efort și randamentul activității depuse nu evoluează paralel cu durata ei ci descriu o linie ondulată (numită curba de randament): astfel, se înregistrează valori mijlocii ale randamentului în jurul orei 8 dimineața și un nivel maxim între 9 și 11. Curba începe să scadă atingând o depresiune în jurul intervalului13-14 apoi crește ușor, din nou, spre orele 15-17, dar fără să atingă nivelul maxim de dimineață. După ora 19 randamentul școlar începe să scadă în mod evident.

În timpul unei săptămâni, capacitatea de lucru (și deci randamentul) elevilor variază astfel: lunea capacitatea este mai redusă, dar crește destul de mult marțea și miercurea; joia poate apare o diminuare a capacității de lucru, cu tendința de a atinge valorile de luni: vinerea capacitatea de lucru este mult scăzută, frecvența elevilor obosiți ajunge la valorile cele mai ridicate din cursul unei săptămâni de muncă.

În cursul anului școlar apar, de asemenea, modificări importante ale capacității de lucru. Aceasta este mai scăzută la sfârșitul semestrelor, după lucrări de evaluare, după lucrări de control și examene și bineînțeles la sfârșitul anului școlar.Pentru a se realiza un randament școlar maxim, dar care să nu dăuneze sănătății tinerilor, programul lor școlar și de timp liber trebuie să evolueze concordant cu “stadiul” în care se găsește organismul. Aceasta înseamnă că perioada activităților trebuie să coincidă cu stadiul de maximă formă a organismului, iar etapele de repaus să fie stabilite atunci când, datorită oboselii, este nevoie de refacerea forțelor.

Factorii care influenteaza capacitatea de lucru.

Vârsta. La aceeași intensitate și durată a efortului fizic și intelectual, modificările fiziologice cu scăderea capacității de adaptare sunt mai intense la școlarii mici și la adolescenții de vârstă mică.La vârste mari, capacitatea de efort este crescută deoarece:

organele efectoare se perfecționează progresiv;

există o mai bună coordonare a funcțiilor vitale implicate în efort ( cresc posibilitățile adaptative ale sistemului nervos, crește forța musculară, se dezvoltă capacitatea funcțională a cordului, a plămânilor, crește volumul sanguin, crește hemoglobina);

se perfecționează procesele de elaborare și de fixare a unor stereotipuri dinamice, deosebit de importante în procesele de învățare.

Posibilitățile de efort maxime sunt atinse odată cu terminarea creșterii, în jurul vârstei de 22-24 ani la băieți și 20 ani la fete.

Sexul. Capacitatea de lucru este diferită la cele două sexe. Astfel, fetele au o forță musculară mai redusă decât a băieților începând de la 8-10 ani și această diferență se accentuează după pubertate. Aceste fenomene apar deoarece:

fetele au masă musculară mai redusă;

structura și fiziologia fibrei musculare este diferită la cele două sexe;

fetele au membre mai scurte, cu țesut adipos mai bogat;

la fete, mai ales după pubertate, capacitatea de efort a sistemului cardio-vascular, respirator, volumul total sanguin, hemoglobina sunt mai reduse ca la băieți.

În schimb, fetele au posibilități mai bune pentru:

efectuarea unor activități de finețe motorie,

rezistență la monotonie,

precizie și rapiditate în operație,

manifestări verbale,

observație rapidă,

memorie imediată,

rapiditate a scrierii.

Dezvoltarea fizică. Înălțimea și greutatea influențează în mare măsură activitatea fizică. Efortul dozat în funcție de dezvoltarea staturo-ponderală a copiilor permite o mai bună adaptare a organismului la solicitare. Dezvoltarea fizică a adolescenților care lucrează în școlile profesionale trebuie luată în considerare având în vedere efortul necesar pentru desfășurarea unei anumite activități.

Intensitatea, durata și caracterul solicitărilor: – pentru un efort fizic care durează mai multe ore, intensitatea solicitărilor nu trebuie să depășească15-20% din efortul maximal (în caz contrar apare suprasolicitare cardio-vasculară);

– organismul în creștere se adaptează mai satisfăcător la solicitările de intensitate crescută, dar de scurtă durată;

– efortul static determină mai ușor oboseala decât cel dinamic (stimulare nervoasă mai redusă, scăderea ventilației pulmonare, scăderea circulației locale la nivelul mușchilor);

– sunt deosebit de solicitante pozițiile de muncă ghemuit sau în care se folosește musculatura unui singur hemicorp;

– antrenamentul pentru o anumită activitate facilitează mult randamentul de lucru;

– munca în timpul nopții este interzisă pentru adolescenți.

Starea de sănătate. În perioada de incubație, de stare sau de convalescență a diverselor boli infecțioase (de exemplu gripă, guturai, hepatită virală etc), în cazul unor boli cronice ca tuberculoza, astmul bronșic, boli endocrine (hipo și hiperfuncție tiroidiană, hipofuncția suprarenalei, tulburări hipofizare) scade mult capacitatea de muncă fizică și intelectuală; de asemenea, s-a constatat că tulburările de nutriție prin carențe alimentare (în special proteinice și vitaminice), ca și obezitatea reduc capacitatea organismului tânăr de adaptare la efortul intelectual și fizic.

Starea emoțională, afectivă (tristețea, teama, neliniștea, constrângerea, dezinteresul) sunt stări psihice care pot reduce substanțial capacitatea de lucru a copiilor și adolescenților.

Condițiile de lucru necorespunzătoare ca: disconfortul termic, praful, fumul sau alți poluanți chimici, zgomotul, iluminatul insuficient influențează negativ randamentul în lucru la școlari.

Orarul școlar.Pentru organizarea programului zilnic al studenților trebuiesc respectate anumite principii psiho-pedagogice și medicale (fiziologice și igienice). În primul rând este necesar să se țină seama de curbele fiziologice zilnice, săptămânale și anuale ale capacității de lucru a acestora. Pe lângă alternarea perioadelor de activitate cu cele de repaus, prevenirea oboselii precoce poate fi asigurată și prin schimbarea formelor și conținutului activității școlare (predominant intelectuală sau fizică, statică sau dinamică etc).

Materiile care implică solicitarea mai intensă a proceselor psihice (atenția, memoria, gândirea etc), acelea care operează mai ales cu noțiuni abstracte, obosesc elevii mai intens și mai rapid; de aceea este recomandabil ca aceste materii să fie plasate atât în timpul zilei cât și în timpul săptămânii, în perioadele de randament maxim (în a doua sau a treia oră în cursul unei zile și marțea și miercurea în cursul unei săptămâni). În prima și în ultima zi a săptămânii școlare nu se vor amplasa mai mult de 2 obiecte de studiu considerate ca foarte dificile; aceste obiecte sunt: la ciclul primar – scrierea, citirea, caligrafia, compunerea, comunicarea, matematica, eventual limbile străine; iar la ciclul secundar ( gimnazial, liceal și profesional) – matematica, fizica, chimia, latina, logica, informatica și unele discipline de specialitate (în licee neteoretice și școli profesionale). În prima și în ultima zi a săptămânii școlare nu se vor amplasa cele mai multe ore în orar, ci acestea se vor situa marțea, miercurea sau joia. În întocmirea orarului este recomandabil să nu fie așezate prea aproape (una după alta) a materiile care solicită la fel de mult același efort (se alternează studiul limbilor străine cu biologia sau geografia de exemplu).

Se va evita amplasarea de două ore sau mai multe consecutive ale aceluiași obiect de studiu, deoarece prin monotonia pe care o poate genera, favorizează instalarea oboselii intelectuale.Pentru a nu se suprasolicita prea mult ochii, orele de desen de după amiază se recomandă să fie plasate în orele cu un iluminat natural satisfăcător (pentru că iluminatul artificial poate fi sub normale igienice în multe săli de clasă). Orele de educație fizică au menirea de a fi un factor de înviorare a organismului școlarilor după o perioadă statică de concentrare intelectuală. De aceea, educația fizică nu se amplasează la prima oră de curs, deoarece elevii nu sunt pregătiți să-și înceapă ziua cu un asemenea efort fizic, dar nu se va amplasa nici ca ultima oră de curs, deoarece efectul de înviorare se pierde, elevii urmând să plece acasă.

Ar fi recomandat ca educația fizică să nu fie în orar în prima și în ultima zi a săptămânii de școală și nici în două zile consecutiv. Atunci când sunt doar 2 teze în programa analitică, este recomandabil să fie planificate una pe săptămână, iar dacă sunt mai multe, ele vor fi cel mult două pe săptămână cu o zi pauză intre ele. Nu este indicat ca tezele să se dea în prima și în ultima zi din săptămână.

1.2.2 Norme privind durata activității școlare a tinerilor

Numărul orelor de activitate școlară pe zi este indicat să fie în medie de 5 (cu oscilații admisibile între 4 și 6), pentru o dozare fiziologică a efortului intelectual.Numărul orelor de activitate școlară pe săptămână nu trebuie să depășească 30. Se impune astfel ca planurile de învățământ și orariile elaborate de decanate să îmbine cerințele pedagogice cu cele de igienă ale procesului instructiv-educativ. Raportul între orele de curs (teorie) și cele de practică se consideră a fi optim la relația 1 oră curs / 1,5 – 2 ore practică, în acest fel lucrările practice contribuind la fixarea trainică a cunoștințelor noi predate la cursuri și la transformarea lor în deprinderi tehnice fără solicitarea excesivă corticală.

De asemenea, alternarea orelor de curs cu cele de seminarii și lucrări practice se consideră corespunzătoare, dacă se realizează în cadrul aceleiași zile sau în două zile consecutive. Studiul individual este rațional să se încadreze între 3 – 3 1/2 ore zilnic, deci în medie18 – 21 ore / săptămână. Astfel, activitatea școlară, în facultate și acasă, nu depășește 48 ore / săptămână, încărcare didactică maximă preconizată de OMS pentru vârsta studenției.Numărul optim de examene, cumulat în cele două sesiuni, este de 6, pentru a putea fi repartizate în așa fel încât recapitularea materialului deja învățat să se facă fără efort intelectual prea mare, înainte de fiecare examen.

Durata vacanțelor de vară, libere de orice activitate (stagii de practică, tabere de instruire) trebuie să fie de 60 de zile, pentru refacerea integrală a capacității de efort fizic și psihic pentru următorul an școlar. La copii, lungimea lecțiilor este recomandat să nu depășească 30 minute pentru clasele I-II și 40-50 minute la clasele mai mari.Se apreciază că orarele claselor II-IV nu trebuie să depășească 24 ore / săptămână și 4 ore/ zi, iar la clasa I orarul ar trebui încă redus, la 18-20 ore / săptămână, adică 3-4 ore/zi. La clasele V-VIII se poate accepta un număr de 25-28 ore săptămânal( 4-5 ore/zi), iar la clasele IX-XII, se vor programa maxim 30 ore / săptămână (5 ore/ zi).

Durata pregătirii lecțiilor acasă este strâns dependentă de numărul de lecții din orarul zilnic, fapt care determină și volumul temelor pentru acasă. Durata pregătirii temelor depinde și de gradul de dificultate al acestora.

În general, durata pregătirii temelor adăugată timpului de lucru la școală nu ar trebui să depășească 5-7 ore zilnic. Cadrele didactice ar trebui să acorde importanță repartizării echilibrate pe materii și zile de lucru a temelor, în așa fel încât efectuarea lor să nu depășească în nici o zi 1-2 ore pentru elevii mai mici și 3 ore pentru elevii mai mari.Programele de învățământ ar trebui astfel organizate ca volum încât să permită respectarea normelor fiziologice pentru activitatea în clasă și pentru pregătirea lecțiilor acasă.

Odihna și somnul

Odihna

Odihna este o parte la fel de esențială a ritmului vieții ca și activitatea. Cele două fațete al existenței noastre ne structurează ritmurile biologice fundamentale toate organele noastre au nevoie de odihnă chiar și inima care în aparență bate fără încetare, se odihnește. Respectarea alternanței perioadelor de activitate și odihnă condiționează starea de sănătate. Odihna nu influentează numai performantele noastre profesionale intelectuale și fizice relațiile interumane, ea are repercursiuni și asupra duratei și calității vieții. Un studiu efectuat în California de doi experți în domeniul Sănătății Publice de la Universitatea din California a ajuns la concluzia că odihna corespunzătoare este unul dintre cei sapte factori majori care influențează în mod semnificativ longevitatea. Importanța odihnei în menținerea unei stări de sănătate optime este comparabilă cu cea a unei alimentații raționale, a menținerii greutății corporale normale, a evitării fumatului și celolalte droguri cunoscute, a practicării cu regularitate a exercițiilor fizice. Odihna este un agent terapeutic aproape universal și de foarte multe ori indispensabil. Cu toate că deseori nu este menționată în mod explicit și uneori subapreciată, încetarea activității obișnuite este prima pe lista măsurilor recomandate în majoritatea afecțiunilor, începând cu cele mai ușoare și până la cele mai grave. Multe boli ( pneumonia, gripa) răspund favorabil dacă bolnavul respectă repausul la pat în aceste cazuri odihna este remediul care permite organismului să lupte și să învingă infecția. Repausul fizic este la fel de necesar și în cazul unor traumatisme ( fracturi ) iar dacă ne gândim la bolnavii cardiaci, îndeosebi în anumite stadii cronice ale bolii aceasta este o măsură ce trebuie respectată cu maximă strictețe, orice abatere putând să pericliteze viața pacientului.

Starea de oboseală a copiilor și adolescenților se manifestă prin: tulburări de atenție, de memorie, reducerea capacității de înțelegere a problemelor mai abstracte, diminuarea mecanismelor de adaptare la efort, fenomene psihofiziologice subiective și obiective (sentiment de insuficiență personală, depresii, iritabilitate, neliniște, apatie, schimbarea atitudinii față de muncă, modificarea comportamentului în clasă și în familie, somn neliniștit sau insomnie), reducerea capacității funcționale a analizatorilor vizuali, auditivi, motor și cutanat. În caz de oboseală mai intensă pot apare tulburări variate la nivelul unor organe: cefalee, palpitații, senzație de sufocare, dureri abdominale, anorexie, flatulență, crize colice, creșterea de volum a tiroidei, anemie, dureri musculare, pierdere în greutate.

Cauzele cele mai importante ale oboselii sunt:

intensitatea și durata prea mare a efortului;

recreație și odihnă redusă;

lipsă de mișcare;

activitate extrașcolară prelungită;

reducerea orelor de somn;

stare de sănătate deficitară;

condiții de lucru și de viață necorespunzătoare.

Fenomenele de oboseală fiziologică dispar după odihnă. Ele se accentuează la sfârșitul săptămânii, la sfârșitul trimestrelor, în perioada examenelor și a lucrărilor de control, la sfârșitul anului școlar. Dacă odihna nu este suficientă, apare oboseala cronică sau surmenajul care necesită întreruperea lucrului pentru mai multă vreme și tratament medical.

Odihna înlătură oboseala, fiind un factor care condiționează menținerea capacității de lucru. Copiii se odihnesc în timpul pauzelor de 10-15 minute, din timpul lucrului, precum și după terminarea programului școlar. Odihna în vacanță dă posibilitatea refacerii capacității de lucru după perioade de solicitare mai intensă a elevilor și studenților. Concediul de vară nu trebuie să fie mai mic de 60 de zile.

Somnul are pentru școlar o importanță deosebită, reprezentând un mijloc eficace de refacere a organismului obosit. Copilul, cu cât este mai mic, cu atât are nevoie mai mare de somn. Durata somnului la școlari se recomandă a fi de 11-12 ore la 7 ani și de 9 ore la 18 ani.Rolul protector al somnului nu depinde numai de durata ci și de calitatea lui (somnul neliniștit, agitat, nu odihnește suficient).Pentru a avea un somn odihnitor, din punct de vedere igienic, se recomandă următoarele:

– regim de viață organizat, cu activități bine dozate, care să nu epuizeze organismul;

– exerciții fizice raționale, potrivite puterilor copiilor, pentru a contracara viața sedentară;

– aerisirea camerelor înainte de somn, evitarea luminii, zgomotului în încăperea pentru dormit;

– evitarea înainte de culcare a lecturilor care creează tensiune, a programelor TV cu teme agresive care fac somnul agitat;

– culcarea la ore fixe pentru a se forma deprinderea de a adormi ușor, la aceleași ore și de a se trezi tot la ore fixe, fără ceas deșteptător;

– îmbrăcăminte lejeră pentru somn.

Odihna activă este singura formă rațională de folosire a timpului liber. Normele ei sunt nu numai utile sănătății ci și favorabile îndeplinirii diverselor activități umane. Ea recomandă tocmai diversitatea sub forma alternărilor preocupărilor sau ocupațiilor, alternării activității intelectuale cu cea fizică sau chiar în cadrul aceluiași gen de activitate, variația preocupărilor. Modul de folosire a timpului liber și a concediului de odihnă reprezintă desigur o chestiune personală. Nu trebuie însa să uităm că organismul îți cere drepturile, în același timp, pentru refacerea forțelor, gândire și destindere, așa cum setea noastră de cultură, obligațiile familiale și sociale și le ce pe ale lor.

Odihna este procesul obligatoriu care alternează cu activitatea fizică sau intelectuală, prin repaus realizându-se reducerea efortului și concentrării. Cine stie să se odihnească rațional, împletind în mod inteligent odihna activă cu odihna pasivă, cine iși acordă timp suficient pentru odihnă, acela se dovedește capabil sa îndeparteze orice urma de oboseală, sa înceapa o nouă zi in deplinătatea resurselor sale fizice și intelectuale.Un corp bine odihnit este mult mai bine pregatit pentru a-și pune în valoare resursele naturale de apărare împotriva bolilor. De aceea se și spune ca de omul bine odihnit bolile se lipesc mai greu.Odihna actvă are un efect deconectant foarte puternic, care pregatește omul pentru somn și pentru activitatea de a doua zi. De aceea organizarea odihnei are o valoare la fel de mare ca și organizarea muncii.

Fiecare om, indiferent de felul activității desfășurate trebuie să dea o importanță deosebită organizării odihnei active. Omul de știinta maghiar Albert Sent-Gyorgyj, laureat al Premiului Nobel pentru medicină în anul 1937, spunea: ,,Eu am un principiu, o concepție, și anume că viața nu trebuie numai traită, ea trebuie și savurată și că poți lucra bine numai dacă te pricepi și să petreci bine, dacă te poti înviora,dacă nu faci toată ziua nimic altceva decât să muncești și nu te poți înviora ca lumea, nu poti nici munci ca lumea". [2]

La organizarea odihnei active este necesar să se țină cont de următorii factori: starea de sănătate, vârsta, activitatea profesională desfășurată (fizică sau intelectuală), necesitatea schimbării unui fel de activitate cu alta,timpul liber avut la dispoziție. Odihna activă nu trebuie să fie o continuare a activității profesionale, ne odihnim mai bine și mai repede dacă, după ce părăsim munca, trecem la o altă activitate, decât atunci când stăm și lâncezim într-un fotoliu. În orele de odihna activă, omul trebuie să caute o activitate care să-l preocupe atât de mult, încat să uite complet de munca lui obișnuită. Această activitate, pe lângă faptul că trebuie să fie diferită de munca zilnică, trebuie să fie ușoara plăcută și să-i aducă destindere,bucurii și bună dispoziție.

Activitățiile din timpul liber pot fi variate, cu condiția să rămână suficient timp pentru somnul de noapte. Pescuitul, apicultura, creșterea animalelor mici și a pasarilor de casă, gradinăritul, lucrul manual, sculptura în lemn, tâmplăria, lectura, croșetatul, dezlegarea de cuvinte încrucișate și a jocurilor de perspicacitate, vizionarea de spectacole și atâtea altele pot fi surse de recreere placută, de satisfacții, iar alegerea este o chestiune strict personala. Ele trebuie, însă, să fie mai curând o activitate odihnitoare, relaxantă, decât o adevărată muncă. În categoria odihnei active intră în mod obligatoriu și practicarea exercițiilor fizice și a sporturilor.

Mersul pe jos, mersul cu bicicleta, gimnastica, inotul, excursiile pot fi practicate oricând, de către oricine, fară o pregătire deosebită și fără un echipament prea complicat și costisitor. Mersul pe jos prezintă următoarele avantaje: putem să modificăm ritmul, efortul cerut și durata în funcție de timpul liber avut la dispoziție, pune în mișcare aproape toți mușchii corpului și are o puternica acțiune stimulatoare asupra întregului organism, toate sistemele și organele lucrează în ritm accelerat, favorizează atenția, liniștește mai mult ca orice medicament creierul obosit de munca intelectuală, clarifică problemele urmărite și liniștește gândurile, stabilește echilibrul între cele două procese principale, excitația și inhibiția,favorizează procesele de creație, creează un anumit climat emoțional, schimbând în bine dispoziția sufletească, este un mijloc minunat pentru echilibrarea sistemului nervos, contribuie la consolidarea relațiilor interpersonale.

Nu întamplator, prietenia, dragostea incită la plimbare, este la îndemâna oricui și nu cere nici un fel de pregătire specială. Trebuie combătute, însă, cu toată hotărârea, recreerea și destinderea făcute în localuri, cu carțile de joc pe masă, unde norii de fum de tutun sunt cauza unei atmosfere aproape irespirabile, iar consumul de alcool și cafea depașește limitele rezonabile. Este evident că acest mod de petrecere a timpului liber nu oferă posibilitatea unei recreeri efective și nu poate contribui la menținerea stării de sănătate ci, dimpotrivă, agravează starea de oboseală și subminează sănătatea. Odihna activă trebuie să fie cât mai larg raspandită.Organismul uman are nevoie de trei feluri de odihnă și anume: odihna zilnică, odihna săptămânală și odihna anuală.

Odihna zilnică presupune pauze scurte în timpul și la locul de muncă (să te ridici de pe scaun, să faci câteva mișcări de gimnastică, să umbli) și odihnă după terminarea programului de lucru.Zilele de la sfârșitul săptămânii trebuie să fie rezervate odihnei complete.Fiecare om este liber să-și aleagă felul de odihnă care-i place cel mai mult, însă, trebuie neaparat să uite de problemele de la serviciu, de necazuri și de griji, să facem ce ne place, să ne relaxăm,să petrecem împreuna cu familia, să ne apropiem cât mai mult de copii, să ne plimbam în aer liber, să practicăm jocuri sportive, să renunțăm la filmele de groază, de acțiune, să preferăm lecturile liniștitoare , să ne deplasăm în mijlocul naturii în afara orașului sau, dacă nu, în parcuri, pe malul apelor să ne întalnim cu prietenii, să preferăm spectacolele bune care să favorizeze buna dispoziție.

Concediul anual de odihnă că să aducă maximum de folos, trebuie organizat cu mare grijă și din timp, deoarece în acest concediu trebuie să ne odihnim, în așa fel încât rezervele rezervele de energie adunate să ne ajungă pentru un an întreg. Înainte de a pleca în concediueste necesar să facem o consultație medical. Cunoscând starea sănătății și nevoile organismului, medicul ne putea da indicații prețioase referitoare la locul unde să ne petrecem concediul și la activitățile pe care putem să le desfășurăm,pentru că zilelede odihnă să fiefolosite la maximum. Se recomandă schimbarea totală a ambianței, adică plecarea din localitatea unde ne-am desfășurat activitatea un an de zile. În locuri noi, cu oameni noi, cu priveliști noi,suntemsolicitați de emoții și senzații schimbate, ceea ce are o acțiune tonifiantă asupra organismului.

Este necesară în primele zile de concediu o deconectare completă, fără ură și termene, să respectăm un regim de adaptare, de obișnuire a organismului cu noile condiții de viață, ca să ne umplem ziua după dorințe și dispoziție. Ziua următoare a concediului este frumoasă numai dacă suntem odihniți. Oricât de scurt ar fi, concediul trebuie privit că pe o întrerupere a rutinei, în care ne relaxăm trupul și mintea fără să ne simțim vinovați că lenevim. Nu trebuie atribuite concediului puteri terapeutice, miraculoase, chiar dacă sunt foarte folositoare, în câteva zile de odihnă nu putem vindeca o eventuală boală.

Concediile sunt bune pentru odihnă și e greșit să le transformăm într-un tur de forță sau să încercăm să folosim concediul pentru rezolvarea unor probleme de serviciu, în acest fel putem uita șefii și chiar colegii de serviciu. O recomandare care nu trebuie uitată niciodată este aceea de a nu face din concediu un prilej de abuzuri alimentare. Ideea de a te întoarce la locul de muncă sau acasă mai gras și, vorba ardeleanului, mai frumos, pentru a demonstra că ți-a priit concediul, este profund eronată și dăunătoare sănătății. Cine caută în timpul sau liber și în concediul de odihnă adevărata refacere, întrebuințează mașină numai că un mijloc ajutător acestui scop și anume pentru călătoria spre și de la locul de odihnă.

1.3.2 Somnul

A ști să respectăm alternanța muncii și odihnei, a ști să le organizăm rațional pe amândouă, înseamnă a stăpâni una din regulile de baza ale artei de a trăi și a avea larg deschisă calea spre o viață sănătoasă.Somnul este considerat modalitatea cea mai eficientă prin care se asigura refacerea capacității de efort intelectual și fizic al ființei umane. Prin somn se înțelege starea de repaus a organismului uman, alternând periodic cu starea de veghe și care se manifestă prin modificări calitative ale funcțiilor vegetative și motorii, ale proceselor neurocerebrale, ale activității psihice și ale comportamentului voluntar.

Somnul constituie un proces natural de compensație, de importanță vitală. Sediul somnului este situat la baza creierului, în trunchiul cerebral, a cărui atingere determină tulburari grave ale somnului.În timpul somnului se petrec în organism o serie de schimbări. Refacerea energiei consummate în timpul activității se realizează printr-o încetinire a sistemului funcționarii organelor. Respirația se rărește, este mai superficială, transpiratia se reduce, tensiunea arterială scade, temperatura corpului coboară cu o jumătate de grad, circulația sângelui spre unele organe importante (creier, rinichi) se reduce.

Somnul este un fenomen biologic propriu întregii lumi a ființelor vii. La toate viețuitoarele, după perioadele de activitate intensă urmează regulat nevoia de repaus. Somnul nu poate fi înlocuit cu nimic, cine nu-l respectă devine propriul sau dușman, își periclitează cu bună știință sănătatea. Orice încercare de a păcăli organismul, de a-l înviora cu cafele sau diverse tonice sau medicamente este sortită eșecului și nu face altceva decât să agraveze situația. Persoanele care nu dorm suficient pot să meargă, să audă , însă capacitatea lor de a raționa, de a lua decizii și de a-și păstra vigilența sunt reduse.Aceste consecințe sunt deosebit de dăunătoare pentru oamenii care au funcții de conducere, pentru cei ce desfășoară o muncă de răspundere (medici, piloți, șoferi, mecanici de locomotivă etc.), pentru elevi și studenți.

Somnul conservă și potențează mai bine memoria, și asta grație procesului de filtrare a amintirilor, ștergandu-le sau chiar îndepărtându-le pe cele neconsistente și lipsite de importantă și, dimpotrivă, conservându-le pe cele care pot fi de un real folos. Somnul nu este un timp pierdut, dormim 7-8 ore că să ne putem bucură de viață și că să putem munci cu folos în celelalte 16 ore.

Nevoia de somn diferă în funcție de mai mulți factori:după vârsta, deci în funcție de necesitățile organismului, nou-născutul doarme 20-22 de ore, pe măsură ce crește, nevoia de somn scade treptat, la un an doarme 16 ore, la cinci ani 12 ore. Cu timpul, la adulți această perioada se reduce la 7-8 ore, iar la unii vârstnici la 5-6 ore. Oamenii în vârsta dorm mai puțin, dar nu pentru că au mai puțină nevoie de somn, ci pentru că la ei survin mai multe indispoziții fizice care le tulbură somnul de noapte, din această cauză bătrânii ațipesc mai mult în timpul zilei; în funcție de anotimp, iarnă se doarme mai mult,vara mai puțin.

În funcție de profesie, persoanele care efectuează munci fizice dorm în general mai mult decât cei care execută activitate intelectuală; în funcție de sex, femeile dorm în general mai puțin decât bărbații; în funcție de anumite stări fiziologice, patologice sau normale ale organismului; în funcție de personalitatea fiecărui individ.Necesitățile de somn ale adulților se repartizează procentual, astfel: 5-8% sub 5 ore , 15% între 5-6 ore, 62% între 7-8ore, 8-l3% între 9-l0 ore , 2% mai mult de 10 ore. Durata somnului pare să fie, deci, o problema pur personală, ea diferă de la om la om, unii se simt refăcuți după 5-6 ore de somn, în timp ce alții au nevoie de 9-l0 ore de somn.

Somnul, la majoritatea speciilor animalelor superioare, este polifazic (nu se concentrează pe timpul nopții, ci este fragmentat în mai multe episoade de-a lungul celor 24 de ore), iar la om este monofazic-nocturn. În cazuri anormale, de dificultate sau pericol, somnul uman devine și el polifazic. Ritmul somn -veghe al omului adult, are cel puțin două faze majore ale disponibilității pentru somn: somnul nocturn și somnul de după amiază (ațipeală de după amiază). Somnul monofazic este heterogen, adică conține două faze diferite: prima este somnul lent, cu o activitate electroencefalografica lentă, este cel de adormire, facilitată în special de culcarea înainte de ora zero, în a două parte a nopții își face apariția somnul paradoxal sau rapid, cu activitate rapidă pe scoarță cerebrală, similară pe undeva cu starea de veghe.

Este însoțit de obicei de mișcări oculare și corporale intermitente, această faza a somnului ocupă circa 20-40% din fondul de timp al odihnei și interferează în 4-5 reprize perioadele de somn lent. De la o faza trecem, aproape pe nesimțite, la o altă, fără a păstra nici o amintire a acestor treceri. Durata acestor faze nu este constantă și, mai mult decât atât, este proprie fiecărei persoane în parte. S-a observat de asemenea că visele apar în special în perioadele de somn rapid. Visele neplăcute, coșmarurile se derulează de regulă în etapele intermediare mai prelungite de trecere de la somnul lent la cel rapid. Starea de odihnă a somnului nu se poate lega de unul din cele două tipuri de somn, ci de integrarea lor armonioasă.

Somnul conține și o componeneta de reflex condiționat, care permite trezirea automată la o ora devenită obișnuită, de mult timp. Cele mai multe decese subite au loc în orele din zorii zilei. Este momentul când intervine somnul rapid, faza de somn când se observă o acută inegalitate a respirației, a activității inimii și presiunii sângelui. Așa cum am arătat, visul apare în faza de somn paradoxal. Ce este visul? Prin vis înțelegem o serie de imagini predominant vizuale cu grade diferite de coereță, de cele mai multe ori dezorganizate și bizare, care apar în condițiile somnului, fiind trăite relativ halucinatoriu.

După Sigismund Freud,neurolog și psiholog austriac, visul nu e altceva decât ,,o formă particulară a gândirii noastre, făcută posibilă în stare de somn și activitate onirică, ce produce această formă și nu altă, este esențialul visului, explicația caracterului sau aparte’’ [3], în același timp mitologiile și religiile îi conferă visului o funcție transcendentală de prima mărime. Evenimentele cruciale ale Bibliei au fost prevestite prin vis. Practic nu există somn fără vise, absolut toți oamenii normali visează, de la viață la vis și de la vis la viață este o punte de argint pentru fantezia umană, între vis și viață este o stare de cumpănire feericăÎn această stare ,,visele sunt o slabă stăpânire a conștiinței și conștiința sub farmecul puternic al viselor între viață și vis, o lume de minuni’’ [3], spunea romancierul și dramaturgul Barbu Ștefănescu-Delavrancea.

Referitor la vise, se pot face următoarele caracteristici definitorii: visele apar în faza de somn paradoxal sau rapid, nu există somn fără vise. Visul este tot atât de necesar organismului, pentru echilibrul funcțional, precum este hrană, oxigenul sau somnul. Psihiatrii ne spun că oamenii care nu visează trebuie să se prezinte de urgență la un cabinet medical.În viață psihică visele îndeplinesc un rol util întrucât subiecții care sunt împiedicați sistematic să viseze ajung la perturbări nevrotice. Visele pot avea, într-adevăr, o funcție utilă și anume de rezolvare a conflictelor și frustrărilor din timpul zilei. Visele, în marea lor majoritate, nu apar din nimic, așa cum am fi înclinați a crede, ci doar din impulsuri și preocupări ținând de activitățile noastre obișnuite.

Este cunoscut de multă vreme faptul că activitățile cerebrale și implicit rațiunea nu se sting complet în timpul somnului, procesele cunoscute ale activității nervoase continuându-se firește într-o manieră mai redusă și în acest interval de timp. Astfel stând lucrurile, este firesc să acceptăm că visele sunt o continuare trunchiată, dezordonată și aleatoare a funcțiilor cerebrale, care au avut loc în stare de veghe. În condițiile în care controlul activ al rațiunii este diminuat, numeroși factori că amintiri, dorințe, speranțe, temeri, gânduri ascunse, intră în scenă provocând dramaturgia onirică (cea care ține de vis), după cum diverși excitanți din afară sau dinăuntru se pot insera și ei în această dramaturgie a visului, imprimându-i noi nuanțe.

Elementele de conținut ale visului rezultă din experiență subiectului (orbii congenitali nu au vise vizuale) doar montajul este nou fiind dependent și de o serie de pulsiuni inconștiente. Visele sunt cauzate de concurență a trei serii de factori: stimuli externi ce sunt percepuți subsenzorial de omul adormit, stimuli endogeni (originari din sfera proprie organică, din interiorul organismului) și autoactivi ale unor subsisteme corticale mai semnificative sau mai puternice (s-a demonstrat că visele pot fi provocate prin aplicarea de stimuli excitanti celui care doarme).

Visul este spontan și necontrolabil, acesta scapă cu desarsire voinței și responsabilității omului. Visele pot avea că indicatori mișcări oculare rapide și concomitente. Visele au o anumită valoare diagnostica putând servi că indicatori ai unor maladii incipiente. Din această cauză, visele trebuiesc incluse în așa-numită anamneză pe care ne-o face medicul care neconsulta. După unii specialiști, femeile visează mai mult decât bărbații, visele lor sunt mai lungi și, în special, sunt în culori,cu cât avansam în vârsta, cu atât visam mai puțin. Vise ne ajută să memorăm informațiile culese în ziua respectivă.Somnul își are regulile sale, ritualul sau de care este neapărat necesar să ținem seama. Când ne punem la somn trebuie lăsate la o parte toate grijile, necazurile, neplăcerile,supărările, preocupările.

Creierul trebuie să fie deconectat, să întrerupă legăturile cu ele. Nu degeaba un proverb german ne da acest sfat: ,,Când te duci la culcare, nu uită să-ți lași grijile în pantofi". Înainte de somn trebuiesc evitate mesele copioase și felurile de mâncare grele. Masă de seară nu trebuie luată mai târziu de ora 19 (cu 3 ore înaintede culcare). Un vechi proverb arab spune că ,, cel mai bun dejun este cel luat devreme, iar cea mai bună cină, cea luată înainte de căderea serii". Dormim la fel de rău dacă avem stomacul gol că și atunci când mâncăm prea mult: ,,pentru un stomac ce se mulțumește cu puțin, noaptea nu este niciodată scurtă" [4], spunea filozoful grec Democrit .

Se renunță după orele 17 la băuturile alcoolice, cafea, ciocolată, ceaiul tare (așa-zisul ceai rusesc), coca-cola, pepsi-cola, la țigări.Este bine ca înainte de a merge la culcare, să facem un ,,,efort" și să ne gândim la un lucru frumos, să dormim în întuneric cu luminile stinse.Exercițiile fizice regulate, gimnastică, executate de preferință dimineață sau în orice caz cu mult înaintea prânzului, favorizează un ciclu regulat al somnului și ameliorează șansele unui somn bun de noapte. Dacă însă sunt practicate numai o dată pe săptămâna, ele mai degrabă tulbură somnul în noaptea respectivă.

Cei ce dorm într-o camera mai puțin încălzită,dorm mai bine și își păstrează mai mult timp sănătatea. Temperatura ideală a camerei de dormit este de 17, cel mult 19°C. Este foarte important să ne creăm obiceiul de a ne culcă și scula la aceleași ore, fără a face din această oobsesie. În felul acesta se formează reflexe care facilitează adormirea și mai bine este să ne începem somnul înainte de miezul nopții, adică ora de culcare să fie 22 cel târziu 23. Somnul de seară este mai odihnitor, el se potrivește ritmului general al naturii. Dimineața este partea cea mai productivă a zilei, atunci mintea e limpede, memoria proaspătă, muncă merge mai ușor și cu mai mult spor. O importanță specială pentru un somn odihnitor o are liniștea în camera de dormit.

Zgomotele ușoare, regulate, ritmice cum sunt bătăile picăturilor de ploaie în geam, ticăitul ceasornicului, cântecul greierilor, orăcăitul broaștelor ne predispun la somn. în schimb, zgomotele de intensitate variabila, neregulate, cum sunt cele produse de sonerie, telefon, claxonul mașinilor, țipetele, zgomotul produs de obiecte în cădere, tulbură adânc creierul și deci și somnul. Televizorul nu trebuie să stea în camera de dormit. Se recomandă ca în camera de dormit să predomine culorile albastru, verde sau galben, în nuanțe cât mai deschise, orice nuanță de roșu fiind contraindicată. Dormitul în timpul zilei, mai ales după-amiază, trebuie pe cât posibil evitat, dacă totuși este necesar, durata lui fi de cel mult 20-30 de minute, mai ales la persoanele care suferă de insomnie și la care este afectat ciclul somnului și adorm greu, după mai mult de douăzeci de minute.

Odihnă și somnul de după-amiază (siesta) este benefică atunci când trezirea este rapidă și ușoară, iar individul este sprinten și cu ideile clare. Patul nu trebuie să fie plasat în centrul camerei sau lângă fereastră, deoarece acest plasament nu conferă siguranță somnului. Este bine că patul să fie așezat într-un colț al încăperii. Patul trebuie să fie plasat cât mai departe de calorifere sau eventualele mașini electrice casnice. Se doarme în mod sigur mai bine când patul este orientat în direcția nord-sud, iar poziția corpului este cu capul spre nord. Lenjeria de pat și de corp nu trebuie să fie aspre, ci confecționate dintr-o țesătură care să poată permite trecerea cu ușurință a aerului și a porilor de apă, pentru a nu produce transpirație. Lenjeria de corp nu trebuie să fie prea strânsă. Este preferabil să fie confecționate din fibre naturale și nu sintetice.

Somnul este favorizat dacă dormim în același pat și cu aceeași pernă. Pentru un somn bun, dar și din necesitate igienică, se recomandă că fiecare membru al familiei să doarmă în pat separat, în patul său. Somnul poate fi favorizat și prin autosugestie, cu formula ,,am un somn adânc și odihnitor’’, să ne gândim înainte de a adormi numai la lucruri plăcute, liniștitoare, aceste gânduri, prin repetare, ne calmează și ne leagănă: ,,Cine doarme bine nu cunoaște amărăciunea insomniei" ne învăța un proverb arab. Nu de puține ori auzim pe cei din jur sau suntem chiar noi supuși la imposibilitatea de a avea un somn odihnitor. Această dereglare a somnului normal, incapacitatea de a dormi datorită persistenței unor centri de excitație din cauze organice, neuronale sau psihice se numeșteinsomnie.

Insomnia poate fi denumită boală secolului din moment ce 1/3 din omenire îi cunoaște deja rigorile. Specialiștii au ajuns la concluzia că originea insomniei se află în condițiile de viață, în agitația trepidantă a vieții moderne. Descoperirea televiziunii a fost cel de al doilea element care a schimbat comportamentul uman legat de activitatea fizică și de somn, dar orice lucru bun ajunge, dincolo de anumite granițe, să-și arate fețele ascunse și mai puțin avantajoase. Televiziunea, care este un excelent mijloc de informare și divertisment, este în același timp și un foarte periculos mijloc de irosire mentală. Televiziunea ne manipulează în modul cel mai perfid cu putință, acționând asupra comportamentului și gândirii noastre cu putere.

Ea ne atrage atenția asupra unor fapte și comportamente intolerabile (și acest lucru este bun) dar, în același timp, ea proiectează imagini de tot felul pentru orice ochi, inclusiv pentru cei ai copiilor, iar acest lucru este cât se poate de grav. Imaginile violente de la televizor au acces direct în subconștientul omului (și, mai grav, în subconștientul copilului).În emisiunile tuturor televiziunilor din lume, programele cele mai interesante sunt emise în orele serii până noaptea târziu. Pentru a putea viziona aceste programe, omul ia acest timp din orele de somn.

Suprasolicitarea senzorială împreună cu supraescitarea emoțională produsă de programele vizionate înainte de culcare duc la deteriorarea cantități și calități a somnului, cu alte cuvinte la insomnii. Viață și muncă dezordonată duc în mod fatal la supraîncordare nervoasă prelungită și la surmenaj psihic. Pe acest teren creat de lipsa unui regim de viață adecvat dar și a unor condiții sociale se dezvoltă ușor insomnia. Insomnia se datorează și faptului că oamenii se tem de ea. Teamă de a nu putea dormi creează o zona de excitație care inhibă nevoia de somn a organismului.Insomnia are o serie de efecte nedorite asupra omului cum ar fi: agitație nemotita, trezire anevoioasă, tulburări de memorie și de echilibru, scăderea capacității de concentrare,scăderea randamentului în muncă, impotența, îmbătrânire timpurie, care-i viciază viață și gândirea.

Somnul insuficient, insomnia, este în ordinea importanței al doilea factor responsabil de producerea accidentelor rutiere sau de muncă. Din această cauză, în lumea contemporană,insomnia a devenit o problema deosebită, combaterea ei fiind o preocupare majoră a medicinii. Insomnia se manifestă în trei feluri: dificultatea de a adormi,nopți albe, treziri după un scurt somn și imposibilitatea de a adormi din nou. Insomniile variază în funcție de ora la care se produc, în funcție de perturbarea graficului normal de somn, în funcție de durata, de cauzele circumstanțiale care le stau la origine ca și de gradul de dereglare a stării generale a celui ce a fost afectat.

Insomniile se clasifică în: insomnii severe, obișnuite,pasagere. Insomniile severe au o frecvența redusă și cauzele lor, cel mai adeseori sunt ireductibile, aici se încadrează insomnia celor isterici, a celor ipohondri (cei cu ideea fixă că suferă de o boală pe care în realitate nu o au), insomnia maniacilor preexcitati din diferite cauze, a nevroticilor, a obsedaților, a schizofrenicilor (bolnavi de o boală psihică gravă, care se manifestă prin scăderea activității intelectuale) etc. Insomnia, de altfel, reprezintă un simptom comun multor boli psihiatrice (stări delirante și confuzionale, stări maniacale și nevrotice).

Insomnia de adormire sau precoce, plasată la începutul nopții constă din dificultăți de adormire, perioada de somn este marcată de fenomene de frământare a gândurilor, ideilor, preocupărilor de tot felul, ca și amintirilor. Acest tip de insomnie are drept urmare scurtarea duratei de somn, cu intervale variabile de timp ce merg de la ojumătate de ora, până la mai multe ore. Insomnia tardivă sau matinală care survine la sfârșitul nopții, se caracterizează printr-o trezire spontană la orele 4-5 dimineață, este caracteristică persoanelor în vârsta.

Insomnia bipolară, reprezintă în esență o combinație între insomnia precoce și insomnia tardivă. Acest tip de insomnie se soldează cu un serios deficit pe linie de somn. Insomnia globală sau insomnia de la miezul nopții, se caracterizează prin numeroase treziri în cursul nopții, somnul fiind agitat și puțin populat de vise. Insomnia adormirii rapide. în care, adormirea are loc extrem de rapid, însă după numai o jumătate de ora de somn apare trezirea, restul nopții constituindu-se într-un chin infructuos, vizând resilirea somnului.

Insomniile pasagere sau ocazionale, deși foarte frecvente, au cauze foarte variabile ca: o cină indigestă sau copioasă, consum de cafea, alcool, coca cola, pepsi cola, ciocolată, ceai rusesc tare, abuz de medicamente stimulante, camera de dormit supraîncălzită, schimbarea de domiciliu sau de climă, voiajurile, lipsa de activitate fizică (sedentarismul),stări emoționale deosebite, stări febrile, surmenajul, probleme de serviciu etc.

Aceste insomnii dispar când factorul cauzator a dispărut. Insomniile ușoare alcătuiesc o categorie intermediară, între insomniile obișnuite și insomniile pasagere sau ocazionale. Ele sunt condiționate în mod prioritar de stările fiziologice normale sau patologice ale organismului. Cauzele care stau la baza acestui tip de insomnie sunt: diverse boli cronice (astmul, tulburări circulatorii saurespiratorii, boli reumatismale), diverse simptome ale unor boli (febra, durerea, greață, diareea etc.). Cînd aceste stări au dispărut, somnul normal intră în drept, drama insomniei ține mai mult de consecințele ei psihologice, de deteriorarea intelectuală și psihologică ce urmează unei nopți de nesomn, decât de consecințele ei corporale.

Practică medicală a demonstrat că fascinația somnului chimic (somn produs de somnifere) este nu numai înșelătoare, ci și riscantă. De altfel trebuie să precizăm că, somnul produs de somnifere este diferit de somnul fiziologic, probabil datorită unor modificări ale sistemului nervos central. Folosirea somniferelor prezintă următoarele inconveniente: posibilitatea de a da dependență, utilizarea somniferelor duce la camuflarea cauzelor reale ale insomniei și prin utilizarea repetată devin mai puțin active, de unde necesitatea de a mari doza, somniferele generează adesea deficiențe în munca intelectuală, diminuarea afectivității, cât și tulburări psiho-motorii de o mare varietate.

Somniferele cu acțiune prelungită, în general, creează dificultăți de trezire, modificări ale dispoziției psihice și tot felul de reacții secundare. Referitor la tratamentul medicamentos al insomniilor se impun următoarele reguli: este periculos de a lua mult timp unul și același medicament pentru a dormi, deoarece riscăm să apelăm la doze din ce în ce mai mari, că urmare a obisnuirii organismului cu respectivul medicament, iar pe de altă parte riscăm să devenim dependent de el, medicamentele se iau numai la recomandarea medicului și conform indicațiilor acestuia, este recomandabil apoi că un bolnav, de îndată ce și-a rezovat insomnia de care a suferit, să renunțe la folosirea medicamentelor, nu vom apela la somnifere decât după ce am epuizat toate celelalte mijloace și în special pe cele de origine naturistă.

Se începe cu remedii simple și la îndemână tuturor, că de exemplu: pentru mulți este binevenită, înainte de culcare, o baie caldă, aromatizată cu flori de tei, o cană de lapte fierbinte, înainte de culcare (sau o cană de lapte fierbinte în care s-a adăugat o linguriță de miere de albine).

Consumate înainte de culcare, merele au acțiune calmantă asupra sistemului nervos, previn insomniile, ușurează somnul. Cele mai importante plantete medicinale implicate în ameliorarea somnului sunt: florile de tei, florile de levănțica și de mușețel, frunzele de sulfina și de talpă găștii, florile și frunzele de păducel, rădăcinile de odolean sau leriana.

Capitolul 2:Timpul de odihnă

Timpul de odihnă este parte a timpului total alocată refacerii potențialului energetic și funcțional, fizic și psihic al tînărului în vederea restabilirii capacității sale de muncă și, în particular, a capacității sale de învățare. Timpul de odihnă se impune ca o necesitate fiziologică și organică, o trebuință cu caracter ciclic care se înscrie în bioritmicitatea specifică funcționării organismului uman.

În cadrul unui studiu efectuat de cercetători de la Institutul de Științe ale Educației din București, această componentă a timpului a fost desemnată prin sintagma timp extrașcolar: „Timp extrașcolar – segmentul din bugetul zilnic de timp al unui elev care presupune, de asemenea, un anumit caracter de obligativitate impus de anumite cerințe fiziologice și condiții socio-economice. În cadrul timpului extrașcolar se face distincție între:
timpul destinat activităților care răspund unor cerințe fiziologice (timpul afectat somnului nocturn și diurn, odihnei pasive, servirii mesei, igienei personale) și
timpul destinat unor activități în gospodărie sau în afara acesteia, altele decât cele incluse în timpul școlar (exemple de activități: spălat vase, pregătirea mesei, spălat rufe, curățenie, cumpărături, activități în agricultură, alte activități remunerate etc.).” 

Limitele minime ale timpului de odihnă sunt determinate biologic, iar respectarea lor condiționează funcționarea normală a organismului.Totodată, timpul de odihnă are și o determinare socială, este recunoscut ca un drept fundamental al omului, fiindu-i stabilite limite minime admise social.Timpul de odihnă reprezintă intervalul de timp situat între încheierea unei perioade de activitate și începerea perioadei următoare.Timpul de odihnă se distribuie și pe orizonturi de timp mai mari (cotidian, săptămânal, lunar, anual).

Timpul cotidian de odihnă este timpul alocat repausului zilnic și este reprezentat de intervalul ce desparte două zile consecutive de lucru. Prin analogie, timpul zilnic de odihnă al studentului se întinde între momentul încheierii programului școlar (timp instituționalizat de învățare) din ziua curentă și momentul începerii programului școlar din ziua imediat consecutivă. De reținut, în România acest interval de timp nu este precizat.

În legislația muncii se precizează că, în cazul angajaților, repausul zilnic nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive (prin analogie, se poate aplica și studenților); la vârste mai mici (învățământul primar și gimnazial) intervalul ar trebui să fie de minimum 14-16 ore; trebuie precizat că, deși programul școlar obligatoriu nu garantează tinerilor un repaus de cel puțin 12 ore, apar și intervale mai mici de timp de odihnă, plasate între perioadele de activitate: pauzele.

Timpul săptămânal de odihnă este timpul alocat repausului săptămânal, este timpul dimensionat prin ceea ce, ca reglementare oficială, se numește durata săptămânii de lucru. Repausul săptămânal este recunoscut ca un drept al tuturor tinerilor, indiferent de sectorul în care lucrează, în România (după 1990): săptămâna de lucru este de 5 zile, repausul săptămânal este de 2 zile (48 ore) consecutive. Prin analogie, săptămâna de lucru de 5 zile a fost aplicată și în învățământ (programul școlar cuprinde 5 zile de școală și 2 zile de repaus).

Având în vedere complexitatea activităților educative, în școală apar și abateri de la aceste reglementări: concursurile, olimpiadele școlare, programele speciale de pregătire (consultații, meditații etc.) sunt programate sâmbăta și/ sau duminica (adică în timpul săptămânal de odihnă). Timpul anual de odihnă este timpul alocat unor perioade de odihnă compacte și de lungă durată (de ordinul săptămânilor) distribuit pe parcursul unui an calendaristic sau, în cazul învățământului, al unui an școlar – concedii de odihnă pentru profesori/vacanțe pentru tineri.    La rândul lor, vacanțele pot fi afectate de: examene de corigență, pregătirea și desfășurarea olimpiadelor, lecturile suplimentare etc.

Timpul de odihnă pasivă este de două tipuri:odihnă pasivă prin somn, de obicei în timpul nopții și odihnă activă în principal prin alternarea activităților. Timpul de odihnă pasivă este timpul alocat somnului nocturn și/sau diurn. În plus, există și alte forme ale timpului de odihnă pasivă: relaxarea după un efort fizic intens sau reveria – deconcentrare mentală.

Somnul este o trebuință primară, vitală a cărui satisfacere condiționează funcționarea normală a organismului uman. Privarea de somn (sau somnul insuficient) au efecte negative importante asupra organismului, ca de exemplu: tulburări psihice, inclusiv tulburări de personalitate (după 2-3 zile de nesomn 40-60 ore), scade atenția, scade activitatea gândirii și a memoriei, apar iluziile perceptive, incoerența exprimării verbale, instabilitate motorie etc. Trebuința de somn are un caracter ciclic: apariție-satisfacere-stingere-reapariție. Satisfacerea trebuinței de somn este deplină doar dacă se înscrie în această ritmicitate, în acord cu ciclul diurn și alternanța zi/noapte, în consecință, o perioadă îndelungată de nesomn nu poate fi compensată prin prelungirea perioadei de somn.

În condiții normale, durata somnului “continuu” nu depășește 10-12 ore consecutive. Dacă se depășește această durată, somnul continuu este un simptom de patologie a somnului (mai puțin la copiii sub 4-5 ani), în cazul copiilor care dorm mai puțin de 6 ore/zi, în mod repetat și pe termen lung, se înregistrează un retard intelectual de cel puțin un an în raport cu vârsta mentală normală (scade capacitatea de învățare). De reținut că, sub aspect cantitativ, trebuința de somn variază invers proporțional cu vârsta: este mai mare în copilărie și descrește în adolescență, la vârsta adultă și la vârsta a treia. La copilul mic (sub 1 an) durata somnului este în medie de 15-18 ore/zi, cu întreruperi, atât ziua, cât și noaptea.

Din aceste motive, învățământul preșcolar presupune încadrarea într-un program zilnic de reducere a duratei zilnice de somn, urmat de stabilizarea unei perioade compacte de somn în timpul nopții, la care se adaugă, de regulă, o perioadă de somn diurn (de obicei după-amiaza) , în medie 10-12 ore de somn. La vârsta de 12-16 ani, trebuința zilnică de somn se stabilizează la o medie de 9 ore într-o singură perioadă compactă (somnul nocturn), iar în adolescență și la vârsta adultă durata zilnică a somnului este în medie de 8 ore/zi.La vârsta școlară, tînărul se întâlnește pentru prima dată cu criza de timp, pe care încearcă să o rezolve pe seama reducerii duratei alocate somnului. De obicei, inserția copiilor în programul școlar obligatoriu se produce în paralel cu diversificarea și amplificarea activităților de care ei se simt atrași, pe care doresc să le realizeze în afara și uneori împotriva sarcinilor școlare.

Dacă studenții nu renunță la activitățile extrașcolare către care se simt atrași, supraîncărcarea programului școlar va avea ca efect diminuarea timpului alocat somnului. Diminuarea excesivă a timpului alocat somnului are ca efect instalarea surmenajului. Surmenajul (mai ales intelectual) are următoarele efecte: diminuarea performanțelor școlare, reducerea nivelului și ritmului activităților intelectuale, pierderea încrederii în sine a elevului ceea ce duce la instalarea sentimentului de incapacitate intelectuală.Distribuția cronologică a timpului de somn variază în funcție de vârstă. Astfel, în perioada copilăriei mici durata totală a somnului zilnic se distribuie în mai multe reprize (noaptea și ziua), cu variații de la un copil la altul.

La vârsta preșcolară, somnul se distribuie în 2 “reprize”: somnul nocturn (durata cea mai mare) și somnul diurn (de regulă, 1-2 ore, după-amiaza, treptat somnul diurn pierde caliatea de deprindere și devine aleatoriu), în continuare, eficiența cea mai ridicată o are somnul nocturn. În ceea ce privește orarul, la vârsta școlară mică, se recomandă perioada situată între orele 20-21 seara și 6-7 dimineața, la gimnaziu, durata de 9-10 ore de somn nocturn este suficientă, la liceu, durata somnului nocturn se stabilizează la 8 ore, de regulă între 22-23 seara și 6-7 dimineața.

În ultimii ani au apărut foarte mulți factori conjuncturali, care produc abateri de la această structură orară: întârzierea cu 2—3 ore a orei de culcare (mai ales datorită programelor TV), de regulă, somnul nocturn este plasat la ore târzii, uneori după miezul nopții, chiar și în cazul studenților, tendința deplasării către noapte a unor activități specifice copilăriei/adolescenței: joc, plimbări, biliard, cinema, internet, discotecă etc, consecinta imediată fiind prelungirea somnului de dimineața compensatoriu pentru nesomnul nocturn. Permanentizarea acestor fenomene (normale până la un punct în copilărie și adolescență) are ca efect diminuarea capacității de învățare a studenților, scăderea performanțelor lor școlare.

De reținut că programul școlar supraîncărcat are ca efect creșterea nevoii odihnei prin somn, care prin repetare generează hipersomnia cronică (durata zilnică a somnului se prelungește la peste 12-14 ore, fără ca efectul de revigorare să apară). În plan psihologic, hipersomnia cronică se manifestă prin dorința acută a elevului de a dormi, trezirea de dimineață se face greu, iar starea de somnolență persistă în cursul zilei (adormire involuntară în timpul lecțiilor).

Timpul de odihnă activă este timpul alocat altui gen de odihnă, care nu presupune suspendarea stării de veghe și a activității, ci desfășurarea unor activități cu valențe revitalizante. Odihna activă este relativă, ea nu înlocuiește somnul și nu are efecte asupra stării generale de oboseală, ci asupra unor tipuri specifice de oboseală care se instalează în anumite momente ale programului zilnic, săptămânal, anual. Din acest punct de vedere, se consideră că odihna activă înseamnă “alternarea unui fel de activitate cu alta” sau “a schimba ocupația obișnuită”. În mod evident, maximizarea efectelor odihnei active ridică probleme de genul: cu ce fel de activități trebuie făcută alternanța, când și cât timp trebuie făcută schimbarea pentru a fi eficientă și pentru a nu obosi ea însăși?

Odihna activă nu are sens decât dacă există rezerve funcționale și energetice care să poată fi activate prin odihnă activă. Să nu uităm că activitățile prin care se realizează odihna activă produc la rândul lor oboseală, iar pe măsură ce potențialul global al organismului scade, se reduce și eficiența odihnei active. Odihna activă este posibilă și necesară datorită fenomenului de oboseală selectivă se datorează faptului că activitățile umane sunt diferite sub raportul naturii și structurii solicitărilor la care supun organismul și, în particular, sistemul psihic. De exemplu, activitățile manuale solicită preponderent efort fizic, deci generează oboseală fizică, musculară, iar activitățile intelectuale presupun concentrare senzorială și efort mental, deci generează o oboseală intelectuală, senzorială (a analizatorilor) sau/și mentală (a funcțiilor corticale).

Este de remarcat că există structuri specifice de solicitări în interiorul fiecărei categorii de activități. Activitățile fizice, pot fi activități care solicită efortul muscular, în aer liber sau în incinte amenajate, se pot desfășura stând în picioare sau șezând,
activități care solicită precizia și viteza mișcării, pot fi repetitive sau variate. Există o oboseală specifică fiecărui tip de activitate și care poate fi diminuată prin intercalarea altor tipuri de activități (odihnă activă). Există structuri specifice de solicitări (mai puțin evidente) și în cadrul activităților cu dominantă intelectuală: angajează în proporții diferite procesele percepției, gândirii, memoriei, imaginației, limbajului, concentrează atenția, mecanismele interne de autocontrol cognitive fiecare generând forme specifice de oboseală intelectuală.

Desfășurarea timp îndelungat a aceleiași activități sau a unor activități (acțiuni, operații, mișcări) repetitive, monotone și omogene în conținut grăbește instalarea oboselii, generează oboseală unilaterală, care se acumulează mai repede decât oboselile specific. Așa apare nevoia de odihnă activă și trebuința de alternare a activităților. Riscul monotoniei, al repetitivității și omogenității solicitărilor există și în învățământ, cu următoarele consecințe: scăderea capacității de concentrare a atenției, activitatea intelectuală devine instabilă iar dinamica ei nu mai respectă dinamica solicitărilor externe,atfel apare necesitatea alternării activităților. De aceea, se recomandă ca studiul individual să nu fie imediat succesiv programului școlar, ci să fie precedat de o perioadă determinată (1-2 ore) în care studentul să facă altceva.

Timpul liber se înscrie în schema celor trei 8 care alcătuiesc cele 24 de ore ale unei zile din viața omului modern: 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă (somn), 8 ore de timp liber. Timpul liber este timpul rămas între două constrângeri: timpul de muncă (mai ales aceea instituționalizată) și timpul de odihnă “pasivă” (prin somn).

Referindu-se la această componentă a timpului studentului, unii autori au descris-o astfel: „Timpul liber este secvența din bugetul zilnic de timp în care elevii desfășoară activități fără caracter obligatoriu, de cele mai multe ori într-un cadru informal. Se deosebește de celelalte două segmente de timp prin faptul că elevii sunt liberi, în general, să decidă asupra timpului și conținutului diferitelor activități pe care acesta le cuprinde. Cu alte cuvinte, intenția și inițiativa participării la astfel de activități sunt la decizia elevilor, motivația participării fiind, în general, de ordin personal. Exemple de activități de timp liber: lectură, vizionări programe TV, participare la activități sportive, participare la spectacole cultural-artistice sau de divertisment (teatru, concerte) etc.” [4].

Timpul liber este timpul care, ca durată și mod de întrebuințare nu este supus unor constrângeri (sociale sau biologice). Prin analogie, timpul liber al studentului este timpul care îi rămâne la dispoziție între timpul alocat programului școlar (inclusiv sarcinile extrașcolare aferente acestuia) și timpul necesar somnului. În același timp, trebuie să avem în vedere că: timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci și săptămânal, lunar, semestrial, anual, timpul liber este timpul pe care subiectul concret și în condiții concrete îl resimte ca liber, ca pe un drept, timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, și-l creează sau și-l rezervă, iar
“nemunca” șomerului nu este timp liber.

Lumea în care trăim a produs și produce timp liber, mai mult, a transformat timpul liber dintr-o concesie sau un lux într-o necesitate și un principiu de funcționare a societății. Profesionalizarea și supraspecializarea au condus la unilateralizarea formării, la un gen de “deformare profesională” a personalității și de sărăcire a orizontului de preocupări ale individului. În aceste condiții, timpul liber are rolul de a restitui armonia și integralitatea persoanei. În consecință, timpul liber trebuie să fie și un obiectiv al educației, precum și o cale prin care educația poate contribui la formarea personalității tânărului.

Pe de altă parte, timpul liber nu este folosit întotdeauna pentru divertisment, ci și pentru completarea veniturilor obținute în timpul de muncă, pentru formare sau reconversie profesională, pentru activități în gospodărești etc. Prin analogie, și timpul liber al studentului va fi utilizat pentru recreere și divertisment, pentru muncă sau activități suplimentare de învățare (impuse sau opționale). Dacă în cazul adulților timpul de muncă este factorul limitativ principal care condiționează durata și “orarul” timpului liber, la studenți, principalul factor limitativ al timpului liber este timpul programat de învățare în școală (să nu uităm, timpul de învățare școlară nu se încheie odată cu programul școlar, ci se prelungește (sau ar trebui să se prelungească) cu studiul individual.

Timpul liber ca timp subiectiv se referă la durata subiectivă, durata “trăită subiectiv” ca fiind liberă, cu alte cuvinte, este acel timp disponibil în care individul poate alege în mod liber și poate controla prin voință proprie activitățile pe care le efectuează, este timpul opțiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu excepția celor autoimpuse. 

PARTEA SPECIALĂ

CONTRIBUȚII PERSONALE

Studiul programului de activitate și odihnă la un grup de studenți din centrul universitar Timișoara

3.1. PREMISE

Se recomandă cel puțin 6 ore de somn, durata somnului variind în funcție de vârstă.Acesta este una dintre cele mai importante surse de odihnă, astfel putând fi evitat surmenajul,oboseala.

3.2. OBIECTIVE

Identificarea programului de activitate și odihnă la un grup de studenți din centrul universitar Timișoara.Evaluarea cantitativă și calitativă a programului de activitate și odihnă la acest grup populațioal.

3.3. MATERIAL ȘI METODĂ

3.3.1. Metodă

Am realizat o anchetă epidemiologică descriptivă, retrospectivă, bazată pe un chestionar original, privind programul de activiate și odihnă al adulților. Am stabilit chestionarea online (http://www.isondaje.ro/sondaj/343657641/) ca fiind metoda cea mai accesibilă de culegere a datelor. Chestionarul este anonim, dar cuprinde o serie de date obiective ale celor intervievați, cum ar fi: vârsta, sexul, înălțimea (în cm), și greutatea (în kg).

Obiectivele acestui studiu sunt acelea de a evidenția frecvența activităților și a odihnei,sub aspectul calitații și cantității acestora.

3.3.2 Material

Chestionarul privind programul de activitate și odihnă (Anexa 1) a fost aplicat pe un lot de 207 persoane cu vârste cuprinse între 20 si 30 de ani, dintre care 59 de sex masculin și 148 de sex feminin, aceștia aflându-se în municipiul Timișoara, și a fost realizat în perioada octombrie 2014 – decemrie 2014.

3. 4. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Limitele minime ale timpului de odihnă sunt determinate biologic, iar respectarea lor condiționează funcționarea normală a organismului.Totodată, timpul de odihnă are și o determinare socială, este recunoscut ca un drept fundamental al omului, fiindu-i stabilite limite minime admise social.Timpul de odihnă reprezintă intervalul de timp situat între încheierea unei perioade de activitate și începerea perioadei următoare.El se distribuie și pe orizonturi de timp mai mari (cotidian, săptămânal, lunar, anual).

Somnul conservă și potențează mai bine memoria, și asta grație procesului de filtrare a amintirilor, ștergandu-le sau chiar îndepărtându-le pe cele neconsistente și lipsite de importantă și, dimpotrivă, conservându-le pe cele care pot fi de un real folos. Somnul nu este un timp pierdut, dormim 7-8 ore că să ne putem bucură de viață și că să putem munci cu folos în celelalte 16 ore.

În urma anchetei am obținut următoarele rezultate:

Figura 1: Distribuția numerică a subiecților în funcție de ora de culcare.

Din figura 1, reiese că 120 de persoane dintre cele intervievate se pun la somn după ora 24. Totodată, 87 de subiecți au declarat ora de culcare inainte de ora 24.

Tabel 1. Distributia subiecților în funcție de ora de culcare, pe sexe.

Conform tabelului 1, nu se observă diferențe semnificative pe sexe.

Figura 2. Distribuția numerică a subiecților în funcție de ora de trezire.

Conform graficului de mai sus se poate observa faptul că, 23.7 %, adică 49 de personae se trezesc înainte de ora 7, iar 158 (76.3%) de personae se trezesc după ora 7.

Tabel 2. Distribuția subiecților în funcție de ora de trezire, pe sexe.

Conform tabelului 2, se poate observa că cele mai multe personae de sex masculin dintre cele chestionate se trezesc intre orele 7 și 8,de asemenea cele mai multe personae de sex feminine dintre cele intervievate se trezesc în același interval orar.

Figura 3. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata toaletei de dimineață.

În figura 3, se poate observa că 18 persoane (8.7%) dintre cele intervievate au raspuns că toaleta de dimineață dureză 10 minute, totodată 48 de persoane (23.2%) mai mult de 30 de minute.

În ceea ce privește distribuția pe sexe, se poate observa faptul că cele mai multe persoane intervievate a caror toaletă de dimineță durează mai mult de 30 de minute sunt de sex feminin.

Tabel 3. Distribuția subiecților în funcție de durata toaletei de dimineață, pe sexe.

Figura 4. Distribuția numerică a subiecților în funcție de periodicitatea micului dejun (mai mult decât o cafea).

În figura 4 se poate observa faptul că 19.8% dintre cei intervievați, adică 41 de persoane mănâncă întotdeauna micul dejun (mai mult decât o cafea). De asemenea un procent de 10.6% (22 de persoane), nu fac asta niciodată.

Tabel 4. Distribuția subiecților în funcție de micul dejun, pe sexe.

Din tabelul 4, reiese că cele mai multe persoane dintre cele participante la ancheta servesc micul dejun cu aceași frecvență, uneori, indiferent de sex.

Figura 5 . Distribuția numerică a subiecților în funcție de ora micului dejun.

În acest grafic se observa că 63 de persoane (30.4%) servesc micul dejun între 7-8, iar 51 de persoane (24.6%) după ora 10.

Tabel 5. Distribuția subiecților în funcție de ora micului dejun, pe sexe.

Din figura 6, reiese faptul că 106 persoane (51.2%) dintre cele intervievate, au durata micului dejun de 10 minute. De asemenea, la un procent de 1.4% (3 persoane) micul dejun durează mai mult de 30 de minute.

În ceea ce privește distribuția pe sexe, se observă că indiferent de sexul persoanei chestionate, cele mai multe persoane dintre acestea servesc micul dejun în intervalul orar 7-8.

Figura 6. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata micului dejun.

Tabel 6. Distribuția subiecților în funcție de durata micului dejun, pe sexe.

Din tabelul 6, reiese că indiferent de sexul persoanelor intervievate, pentru cele mai multe dintre acestea durata micului dejun este de 10 minute.

Figura 7. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata drumului până la școală.

În acest grafic, se poate observa faptul că un procent de 47.3% (98 de personae) are o durată a drumului până la școală de 30 de minute, totodată 16 persoane (7.7%) au o durată de o oră.

Tabel 7. Distribuția subiecților în funcție de durata drumului până la școală, pe sexe.

Din tabelul 7, reiese că indiferent de sexul persoanelor participante la ancheta, durata drumului pana la școala pentru cele mai multe dintre acestea este de 30 de minute.

În figura 8, se poate observa faptul că un procent de 54.6% (113 persoane) se deplasează la școală cu mijloacele de transport in comun, 73 de personae (35.3%) se deplasează pe jos.

Figura 8. Distribuția numerică a subiecților în funcție de o mijloacele de parcurgere a drumului până la școală.

Tabel 8.Distribuția subiecților în funcție de mijjloacele de parcurgere a drumului până la școală, pe sexe.

Din tabelul 8, observăm că indiferent de sexul persoanelor chestionate, cele mai multe persoane dintre acestea parcurg drumul pâna la școala cu mijloacele de transport.

Figura 9. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata medie a timpului petrecut la cursuri.

În acest grafic, se poate observa faptul că un procent de 45.9% (95 de persoane) dintre cei intervievati petrec în medie la școală mai mult de 5 ore, de asemnea un procent de 6.8% (14 persoane) petrec în medie mai puțin de 3 ore.

Tabel 9. Distribuția subiecților în funcție de perioada de timp petrecută la școală, pe sexe.

În tabelul 9, se poate observa că indiferent de sexul persoanelor chestionate,cele mai multe dintre acestea petrec mai mult de 5 ore la școala.

Figura 10. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de ritmicitatea orelor de masă.

În figura 10, se poate observa faptul că doar un procent de 9.7% (20 de persoane) dintre cele intervievate servesc masa la ore fixe.

Tabel 10. Distribuția subiecților în funcție de ritmicitatea meselor, pe sexe.

Conform tabelului 10, se poate observa că nu există diferențe semnificative pe sexe privind ritmicitatea orelor de masă. Cele mai multe persoane dintre cele anchetate nu servesc masa la ore fixe.

Figura 11. Distribuția numerică a subiecților în funcție de servirea prânzului.

În urma anchetei, din figura 11, se observă că mai mult de 43 % (90) dintre participanți servesc adesea prânzul, 26.6% (50) servesc intotdeauna prânzul, 28.5% sevesc prânzul uneori, în timp ce mai putin de 2% (3) nu servesc prânzul.

Din tabelul 11, reiese că nu există diferențe semnificative pe sexe în ceea ce privește periodicitatea prânzului.Cele mai multe persoane dintre cele participante la anchetă servesc prânzul aproape zilnic.

Tabel 11. Distribuția subiecților în funcție de periodicitatea prânzului, pe sexe.

Figura 12. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata mesei de prânz.

Din figura 12, reiese că pentru cei mai mulți (47.8%) dintre participanții la anchetă durata mesei de prânz este de 20 de minute, 29% (60) dintre participanți servesc prânzul timp de 30 de minute. De asemenea observăm ca pentru 18.4% (38) dintre participanți durata prânzului este de 10 minute în timp ce pentru ceilalți participanți durata prânzului este mai mare de 30 de minute.

Tabel 12. Distribuția subiecților în funcție de durata mesei de prânz, pe sexe.

Din tabelul 12, se observă că nu există diferențe semnificative pe sexe în ceea ce privește durata prânzului. Cele mai multe dintre persoanele chestionate servesc masa de prânz timp de 20 de minute.

Figura 13. Distribuția numerică a subiecților în funcție de servirea cinei.

Din figura 13, reiese că aproximativ același procent (38%-80) dintre cei chestionați servesc cina întotdeauna sau aproape zilnic, în timp ce 21.7% (45) servesc cina uneori, iar mai puțin de 2% nu servesc cina.

Tabel 13. Distribuția subiecților în funcție de periodicitatea cinei, pe sexe.

Din tabelul 13, reiese că cele mai multe persoane de sex feminin dintre cele chestionate servesc cina aproape zilnic, în timp ce, cele mai multe dintre persoanele de sex masculin servesc cina întotdeauna.

Figura 14. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata mesei de seara.

În figura 14, se poate observa că la peste 30% (64) dintre persoanele participante la anchetă durata mesei de seară este de aproximativ 10 minute, pentru46.9% (97) participanți durata mesei de seară este de 20 de minute, 16.9% (35) servesc cina timp de 30 de minute, iar pentru restul participanților masa de seară durează 40 de minute.

Tabel 14. Distribuția subiecților în funcție de durata mesei de seară pe sexe.

Din tabelul 14, reiese că nu există diferențe semnificative pe sexe în ceea ce privește durata cinei. Cele mai multe dintre persoanele participante la anchetă servesc masa de seara timp de 20 de minute.

Figura 15. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de gustările dintre mese.

În figura 15, se poate observa că 86% (178) dintre persoanele intervievate servesc gustări între mese.

Tabel 15. Distribuția subiecților în funcție de gustarile dintre mese, pe sexe.

În tabelul 15, se observă că nu există diferențe semnificative pe sexe în ceea ce privește gustările între mese.Cele mai multe persoane dintre cele participante la anchetă servesc gustări între mese.

Figura 16. Distribuția numerică a subiecților în funcție de numărul gustărilor.

Din figura 16, reiese că 21.% (45) dintre participanții la sondaj servesc o gustare între mese, mai mult de 38% (80) dintre aceștia servesc 2 gustări în timp ce restul persoanelor participante servesc 3 sau mai multe gustări.

Tabel 16. Distribuția subiecților în funcție de numărul gustărilor, pe sexe.

Conform tabelului 16, putem spune că nu există diferențe semnificative pe sexe în ceea ce privește numărul de gustări servite între mese de persoanele chestionte.Cele mai multe persoane servesc 2 gustări intre mese.

Figura 17. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de somnul de după masa de prânz.

Din figura 17, se poate observa că 68.4% (128) dintre participanții la sondaj nu dorm dupa masa de prânz.

Tabel 17. Distribuția subiecților în functie de somnul de zi,după masa de prânz, pe sexe.

Din tabelul 17, reiese că indiferent de sex, cele mai multe persoane dintre cele participante la anchetă nu dorm după masa de prânz.

Figura 18. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata somnului de zi.

Din figura anterioară (figura 18), reiese că 61.8% (128) dintre participanții la sondaj nu obișnuiesc să doarmă în timpul zilei după masa de prânz. Din figura 18, se poate observa că în caul persoanelor care dorm somnul din timpul zilei poate dura 15 minute pentru 3,9% (8) dintre respondenți, 30 de minute pentru pentru 6.3% (13) dintre acestia în timp ce pentru restul respondenților 28 % (58), durata somnului din timpul zilei este o oră sau mai mare de o oră.

Tabel 18. Distribuția subiecților în funcție de durta somnului de zi, pe sexe.

Din tabelul 18, nu se observă diferențe semnificative pe sexe cu privire la durata somnului după masa de prânz. Cele mai multe dintre persoanele chestionate care dorm după masa de prânz, dorm timp de o oră.

Figura 19. Distribuția numerică a subiecților în funcție de durata studiului acasă.

Din figura 19, se poate observa că cei mai mulți dintre participanții la anchetă, 33.3 % (69), studiază mai mult de trei ore pe zi, 8.2% (17) studiază doua ore pe zi, 18,4 % (38) studiază o oră, în timp ce 6.3 % (13) dintre respondenți studiază doar 30 de minute pe zi.

Tabel 19. Distribuția subiecților în funcție de durata studiului acasă pe sexe.

Din tabelul 19, reiese că cele mai multe persoane de sex feminin participante la anchetă dedică studiului acasă mai mult de trei ore, în timp ce cele mai multe persoane de sex masculin studiază acasă doar o oră.

Figura 20. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de desfășurarea activităților extrașcolare.

Din figura 20, se poate observa că cei mai mulți dintre persoanele participante, 69.1 % ( 143), desfășoară activități extrașcolare.

Tabel 20. Distribuția subiecților în funcție de desfășurarea activităților extrașcolare, pe sexe.

Din tabelul 20, se poate observa că indiferent de sexul persoanelor chestionate,cele mai multe dintre acestea desfășoară activități extrașcolare.

Figura 21. Distribuția numerică a subiecților în funcție de tipurile de activități extrașcolare desfășurate.

Din figura21, se poate observa că dintre cei 143 de respondenți care desfășoară activități extrașcolare, cei mai mulți dintre aceștia, 36.2% (75), prefer ca și activitate extrașcolară sportul, 12.6% (26), preferă limbile străine, 7.7% (16), preferă muzica, iar 6.3% (13), preferă dansurile.

Tabel 21. Distribuția subiecților în funcție de tipurile de activități extrașcolare desfășurate, pe sexe.

În tabelul 21, se poate observa faptul că 77 persoane (37.2%) dintre cele chestionate, nu desfășoară activități extrașcolare. De asemenea, 75 de personae prefer sportul.

Figura 22. Distribuția numerică a subiecților în funcție de frecvența activităților extrașcolare.

Din figura 22, reiese faptul că cele mai multe dintre persoanele participante la sondaj care desfășoară activități extrașcolare, 26.6% (55), desfăsoară aceste activități săptămânal, 22.7% (47) la două zile,16.9% (35) zilnic, iar 8.2% ( 17 ), desfășoară activități extrașcolare lunar.

Tabel 22. Distribuția subiecților în funcție de tipurile de activități extrașcolare desfășurate, pe sexe.

Din tabelul 22, reiese faptul că doar 21 (14.189) de personae de sex feminin dintre cele chestionate și doar 14 (23.72) de persoane de sex masculin desfășoară activități extrașcolare zilnic. De asemenea, un procent de 8.2% (17 persoane) desfășoară activități exxtrașcolare o dată pe lună.

Figura 23. Distribuția procentuală a subiecților în funcție de desfășurarea activităților distractive.

În figura 23, se observă ca cei mai mulți dintre subiecți, 83.1% (172), desfășoară activități distractive.

Tabel 23. Distribuția subiecților în funcție de desfășurarea activităților distractive desfășurate, pe sexe.

Din tabelul 23, reiese că indiferent de sexul persoanelor chestionate,cele mai multe dintre acestea desfășoară activități distractive.

Figura 24. Distribuția numerică a subiecților în funcție de tipurile de activități distractive desfășurate.

Din figura 24 reiese că 51.7% (107) dintre participanții la anchetă preferă filmele ca și activitate distracivă, 21.7% (45) preferă jocurile, 7.2% (15) prferă să privească la TV, iar 2.4% (5) preferă radioul.

Tabel 24. Distribuția subiecților în funcție de tipurile de activități distractive desfășurate, pe sexe.

În tabelul 24, se poate observa că cele mai multe persoane atât de sex masculin, cât și de sex feminin preferă ca și activitate distractivă filmele.

Figura 25. Distribuția numerică a subiecților în funcție de timpul zilnic alocat activităților distractive.

In figura 25, se poate observa că mai mult de 31% (66) dintre persoanele chestionate alocă două ore activităților distractive pe care le desfășoară, 21.3% (44) alocă o oră activităților distractive, în timp ce restul participanților aloca pentru aceleași activități mai puțin de o oră sau chiar trei ore.

Tabel 25. Distribuția subiecților în funcție de timpul alocat activităților distractive, pe sexe.

Din tabelul 25, reiese că 11 persoane (18.64%) de sex masculin și 17 persoane de sex feminin (11.48%) dintre cele intervievate alocă activităților distractive o perioadă de timp mai mare de 3 ore.

Figura 26. Distribuția peocentuală a subiecților în funcție de desfășurarea activităților în aer liber.

Din figura 26, reiese că mai mult de 67% dintre persoanele chestionate desfășoară activități în aer liber.

Tabel 26. Distribuția subiecților în functie de desfășurarea activităților în aer liber, pe sexe.

Din tabelul 26, reiese că indiferent de sexul persoanelor chestionate,cele mai multe dintre acestea desfășoară activități în aer liber.

Figura 27. Distribuția numerică a subiecților în funcție de tipurile de activități desfășurate în aer liber.

În figura 27, se poate observa că mai mult de 48.8% (100) dintre persoanele chestionate preferă plimbările, 11.6 % (24) practică sportul, 7.7% (16) dintre acestea preferă drumețiile, iar 2.4% (5) preferă jocurile în aer liber.

Tabel 27. Distribuția subiecților în funcție de tipurile de activități în aer liber desfășurate, pe sexe.

În tabelul 27, se poate observa că cele mai multe personae intervievate indifferent de sex, prefer ca și activitate in aer liber, plimbările.

Figurile 28. Distribuția numerică a subiecților în funcție de perioada de timp petrecută la TV.

În figura 28, se poate observa că mai mult de 48% (100) dintre persoanele participante la sondaj, nu se uita la TV, 14.5% (30) dintre acestea se uită mai puțin de o ora la TV, acelaș numar de persoane se uită timp de o oră la TV în cursul unei zile, iar restul persoanelor chestionate se uită mai mult de 2 ore la TV în cursul unei zile obișnuite.

Tabel 28.Distribuția subiecților în funcție de timpul petrecut la TV,într-o zi obișnuită de școală, pe sexe.

În tabelul 28, se poate observa că 45.76% (27 de persoane) dintre persoanele de sex masculin și 49.32 % (73 de persoane) dintre persoanele de sex feminin nu se uită la TV.

Figura 29. Distribuția numerică a subiecților în funcție de perioada de timp petrecută la pc/laptop/tabletă.

În figura 29, se poate observa că 32.9% (68) dintre persoanele participante la anchetă petrec mai mult de trei ore la pc/laptop/tabletă, 30.4% (63) petrec două ore în timp ce 15.9 % (33) petrec o oră la pc/laptop/tabletă.

Tabel 29.Distribuția subiecților în funcție de timpul petrecut la PC/laptop/tabletă,într-o zi obișnuită de școală, pe sexe.

În tabelul 29, se poate observa că indiferent de sexul persoanelor chestionate, acestea petrec la PC/laptop/tabletă mai mult de 3 ore.

4.Concluzii

Un adult ar trebui să doarmă 8 ore pe noapte pentru a putea fi eficient în celelalte 16, dar cei mai multi dintre cei chestionati dorm maxim 6 ore.

Pentru o bună eficiență fizică și psihică, studenții ar trebuie să se pună la somn la ora 22. Se presupune ca perioada de timp 22-24, este cea mai odihnitoare (faza NON-REM, în care lipsesc visele), dar cei mai multi subiecți au declarat ca oră de culcare intervalul orar 24-01.

Pentru un stil de viață sănătos, sunt recomandate trei mese principale si două gustări. Cei mai multi dintre cei chestionați nu servesc toate cele trei mese.

Bibliografie

Dorobanțu Ionel, Dumitru Ionel, Arta de a trăi sănătos, Editura medicală București 1982;

www.medicul meu.com/sănătatea-familiei/sfaturi pentru o viață sănătoasă/odihnă.php;

www.asociația sănătate.ro/node/30;

www.asociația sănătate.ro/node/31;

elearning.masterprof.ro/mc/243-timpul-liber.

Anexa 1

Chestionar privind programul de activitate și odihnă la tineri

Localitatea…………………Școala………………………………..

An de studiu… Vârsta….Sex…Greutate…..Înalățime…….

1.La ce oră te culci seara de obicei ?

a. între 22-23;

b. între 23-24;

c. între 24-01;

d.între 01-03;

e.după 03.

2. La ce oră te trezești dimineața ?

a. între 6-7;

b. între 7-8 ;

c. după ora 8 .

3. Cât durează toaleta de dimineața ?

a. mai puțin de 10 minute ;

b. în jur de 10 minute ;

c. între 10-20 de minute ;

d. mai mult de 30 de minute .

4. Cât de des mâncați micul dejun (mai mult decât o cafea) ?

a. întotdeauna ;

b. adesea (aproape zilnic) ;

c. uneori ;

d. niciodată .

5.La ce oră mancați micul dejun?

a. înainte de ora 7;

b. între 7-8 ;

c. între 8-9 ;

d. între 9-10;

e. după ora 10.

6.Cât durează micul dejun?

a. 5 minute;

b. 10 minute ;

c. 20 de minute ;

d. 30 de minute ;

e. mai mult de 30 de minute.

7. Cât durează drumul până la școală ?

a. mai puțin de 15 minute ;

b. 30 de minute ;

c. 45 minute ;

d. o oră ;

e.alte variante(precizați)……………………………………………

8. Cu ce parcurgi drumul până la școală ?

a.mașina personală ;

b. bicicletă ;

c. mijloace de transport în comun ;

d. pe jos.

9. Câte ore stai la școală zilinic ? (în medie)

a. mai puțin de 3 ore ;

b. 4 ore ;

c.5 ore ;

d. mai mult de 5 ore.

10. Mâncați la ore fixe ?

a. da ;

b. nu .

11.Cât de des mâncați prânzul ?

a. întotdeauna ;

b. adesea (aproape zilnic) ;

c. uneori ;

d. niciodată.

12. Cât timp durează masa de prânz ?

a. în jur de 10 minute;

b.20 de minute ;

c. 30 de minute ;

d. 40 de minute ;

e. o oră .

13. Cât de des mâncați cina ?

a.întotdeauna ;

b. adesea (aproape zilnic) ;

c. uneori ;

d. niciodată.

14.Cât timp durează masa de seară ?

a.în jur de 10 minute ;

b.20 de minute ;

c. 30 de minute;

d. 40 de minute.

15.Luați gustări între mese ?

a. da;

b. nu .

16. Dacă da , câte ?

a. nu este cazul ;

b.1;

c.2 ;

d. 3 ;

e. mai multe de 3.

17. Dormi în timpul zilei, după masa de prânz ?

a. da ;

b. nu.

18. Dacă da, cât durează somnul de zi ?

a. nu este cazul ;

b. 15 minute ;

c. 30 de minute ;

d. o oră ;

e. două ore ;

f. mai mult de două ore .

19.Cât timp durează studiul acasă ?

a. o oră ;

b.două ore ;

c. trei ore ;

d. mai mult de trei ore .

20. Desfășurați activități extrașcolare ?

a. da ;

b. nu .

21.Dacă da, ce fel ?

a.sport ;

b. muzică ;

c. dansuri ;

d. limbi străine ;

e. nu este cazul.

22.Care este frecvența activităților extrașcolare ?

a. zilnic ;

b. la două zile ;

c. o dată pe saptamână ;

d. o dată pe lună ;

e. altă variantă ( specificați) ………………………………………………

23. Desfășurați activități distractive ?

a.da;

b. nu.

24.Dacă da, care sunt acestea ?

a. nu e cazul ;

b.jocuri ;

c. filme ;

d. TV ;

e. radio.

25. Cât timp alocați zilnic activităților distractive ?

a. mai puțin de o oră ;

b. o oră ;

c. două ore ;

d. trei ore ;

e. mai mult de trei ore;

f. nu este cazul.

26. Desfășurați activități în aer liber ?

a. da ;

b. nu.

27. Dacă da, care sunt acestea ?

a. nu este cazul ;

b. sporturi ;

c. plimbări ;

d. jocuri ;

e. drumeții.

28. Într-o zi obișnuită de școală, câte ore vă uitați la TV?

a. nu ma uit la TV ;

b. mai putin de o oră ;

c. o oră ;

d. 2 ore ;

e. 3 ore ;

f. mai mult de 3 ore.

29.Într-o zi obișnuită de școală, câte ore stați la computer?

a. nu stau la computer ;

b. mai putin de o oră ;

c. o oră ;

d. 2 ore ;

e. 3 ore ;

f. mai mult de 3 ore.

Bibliografie

Dorobanțu Ionel, Dumitru Ionel, Arta de a trăi sănătos, Editura medicală București 1982;

www.medicul meu.com/sănătatea-familiei/sfaturi pentru o viață sănătoasă/odihnă.php;

www.asociația sănătate.ro/node/30;

www.asociația sănătate.ro/node/31;

elearning.masterprof.ro/mc/243-timpul-liber.

Anexa 1

Chestionar privind programul de activitate și odihnă la tineri

Localitatea…………………Școala………………………………..

An de studiu… Vârsta….Sex…Greutate…..Înalățime…….

1.La ce oră te culci seara de obicei ?

a. între 22-23;

b. între 23-24;

c. între 24-01;

d.între 01-03;

e.după 03.

2. La ce oră te trezești dimineața ?

a. între 6-7;

b. între 7-8 ;

c. după ora 8 .

3. Cât durează toaleta de dimineața ?

a. mai puțin de 10 minute ;

b. în jur de 10 minute ;

c. între 10-20 de minute ;

d. mai mult de 30 de minute .

4. Cât de des mâncați micul dejun (mai mult decât o cafea) ?

a. întotdeauna ;

b. adesea (aproape zilnic) ;

c. uneori ;

d. niciodată .

5.La ce oră mancați micul dejun?

a. înainte de ora 7;

b. între 7-8 ;

c. între 8-9 ;

d. între 9-10;

e. după ora 10.

6.Cât durează micul dejun?

a. 5 minute;

b. 10 minute ;

c. 20 de minute ;

d. 30 de minute ;

e. mai mult de 30 de minute.

7. Cât durează drumul până la școală ?

a. mai puțin de 15 minute ;

b. 30 de minute ;

c. 45 minute ;

d. o oră ;

e.alte variante(precizați)……………………………………………

8. Cu ce parcurgi drumul până la școală ?

a.mașina personală ;

b. bicicletă ;

c. mijloace de transport în comun ;

d. pe jos.

9. Câte ore stai la școală zilinic ? (în medie)

a. mai puțin de 3 ore ;

b. 4 ore ;

c.5 ore ;

d. mai mult de 5 ore.

10. Mâncați la ore fixe ?

a. da ;

b. nu .

11.Cât de des mâncați prânzul ?

a. întotdeauna ;

b. adesea (aproape zilnic) ;

c. uneori ;

d. niciodată.

12. Cât timp durează masa de prânz ?

a. în jur de 10 minute;

b.20 de minute ;

c. 30 de minute ;

d. 40 de minute ;

e. o oră .

13. Cât de des mâncați cina ?

a.întotdeauna ;

b. adesea (aproape zilnic) ;

c. uneori ;

d. niciodată.

14.Cât timp durează masa de seară ?

a.în jur de 10 minute ;

b.20 de minute ;

c. 30 de minute;

d. 40 de minute.

15.Luați gustări între mese ?

a. da;

b. nu .

16. Dacă da , câte ?

a. nu este cazul ;

b.1;

c.2 ;

d. 3 ;

e. mai multe de 3.

17. Dormi în timpul zilei, după masa de prânz ?

a. da ;

b. nu.

18. Dacă da, cât durează somnul de zi ?

a. nu este cazul ;

b. 15 minute ;

c. 30 de minute ;

d. o oră ;

e. două ore ;

f. mai mult de două ore .

19.Cât timp durează studiul acasă ?

a. o oră ;

b.două ore ;

c. trei ore ;

d. mai mult de trei ore .

20. Desfășurați activități extrașcolare ?

a. da ;

b. nu .

21.Dacă da, ce fel ?

a.sport ;

b. muzică ;

c. dansuri ;

d. limbi străine ;

e. nu este cazul.

22.Care este frecvența activităților extrașcolare ?

a. zilnic ;

b. la două zile ;

c. o dată pe saptamână ;

d. o dată pe lună ;

e. altă variantă ( specificați) ………………………………………………

23. Desfășurați activități distractive ?

a.da;

b. nu.

24.Dacă da, care sunt acestea ?

a. nu e cazul ;

b.jocuri ;

c. filme ;

d. TV ;

e. radio.

25. Cât timp alocați zilnic activităților distractive ?

a. mai puțin de o oră ;

b. o oră ;

c. două ore ;

d. trei ore ;

e. mai mult de trei ore;

f. nu este cazul.

26. Desfășurați activități în aer liber ?

a. da ;

b. nu.

27. Dacă da, care sunt acestea ?

a. nu este cazul ;

b. sporturi ;

c. plimbări ;

d. jocuri ;

e. drumeții.

28. Într-o zi obișnuită de școală, câte ore vă uitați la TV?

a. nu ma uit la TV ;

b. mai putin de o oră ;

c. o oră ;

d. 2 ore ;

e. 3 ore ;

f. mai mult de 3 ore.

29.Într-o zi obișnuită de școală, câte ore stați la computer?

a. nu stau la computer ;

b. mai putin de o oră ;

c. o oră ;

d. 2 ore ;

e. 3 ore ;

f. mai mult de 3 ore.