Programul catehetic Hristos împ ărtășit copiilor , [618766]

GHID PRACTIC
PENTRU EXAMENUL DE
CAPACITATE PREOȚ EASCĂ

BUCURE ȘTI, 2009
PATRIARHIA ROMÂN Ă
MITROPOLIA MUNTENIEI ȘI DOBROGEI

ARHIEPISCOPIA BUCURE ȘTILOR

2

CUPRINS

Partea I

1. Administrativ-bisericesc ………………………………….. 3
2. Învățământ și activități cu tineretul ….. ……………… 25
3. Cultural și relații cu mass-media ………………………. 41
4. Social-filantropic și misionar………… ………………….. 45
a. Asistenț a socială ……………………….. 45
b. Asisten ța social-medicală …………….. 55
5. Economic-financiar ………………………… …………….. 60
6. Monumente istorice și construc ții biserice ști …….. 66
7. Patrimoniu și pictură bisericeasc ă ………………… 73
8. Juridic …… ……………………………… ……………………….. 77
9. Bunuri imobile biserice ști …………………. …………….. 82
10. Exarhatul m ănăstirilor ………………… ……………………. 84
11. Agricol, viticol și silvic ……………………………. 94

Partea a II-a
12. Liturgică și tipic ………… ……………………………………. 99
13. Pastorală …………….. …………………… ………………….. 107
14. Omiletică ……………………………………………………… 110
15. Drept canonic …………………………….………. 114

3
Partea I

ADMINISTRATIV–BISERICESC

Tema 1:
Parohul: numire/revocare, atribu ții statutare.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, art. 49-51 și
64-65:

Art. 49 – (1) Preotul paroh, ca delegat al chiriarhului, este p ăstorul sufletesc al
credincioșilor dintr-o parohie, iar în activitatea administrativ ă este conduc ătorul administra ției
parohiale și președinte al Adun ării parohiale, al Consiliului parohial și al Comitetului parohial.
(2) Numirea sau revocarea din oficiul de paroh se face de c ătre chiriarh într-o ș edință a
Permanen ței Consiliului eparhial, având în vedere calitatea activit ății desfășurate.
(3) Din motive administrative, misionare sau disciplinare, oficiul parohial se poate
încredința de către chiriarh și celorlalți preoți slujitori, într-o ședință a Permanen ței Consiliului
eparhial.

Art. 50 – În cadrul întreitei slujiri preo țești, învăță torească, sfințitoare și pastoral-
misionară, parohul exercit ă următoarele atribuții:
a) săvârșește Sfânta Liturghie și Laudele biserice ști în duminici, s ărbători și în alte zile
ale săptămânii, cu rostirea cuvântului de înv ățătură; săvârșește Sfinte Taine și ierurgii;
catehizeaz ă copii, tineri și adulți conform îndrum ărilor Centrului eparhial și asigură accesul zilnic
în locașul de cult, conform programului afi șat la intrarea în biseric ă;
b) duce la îndeplinire toate dispozi țiile prezentului statut, ale regulamentelor biserice ști
și ale organismelor biserice ști centrale în ceea ce prive ște parohia;
c) duce la îndeplinire hot ărârile organismelor eparhiale și dispozi țiile autorit ății
superioare biserice ști (protopop, episcop sau arhiepiscop) referitoare la via ța parohial ă;
d) întocme ște și duce la îndeplinire prevederile programului anual al activit ăților
pastoral-misionare, social-filantropice și adm inistrativ-gospod ărești ale parohiei, încunoș tințând
Centrul eparhial și pe credincioș i de rezultatele ac țiunilor întreprinse în acest sens;
e) cu aprobarea prealabil ă scrisă a chiriarhului, reprezintă parohia în justi ție, în fața
autorităților locale și față de terți, personal sau prin delega ți. În aceea și măsură, clericii din
parohii, în virtutea jur ământului de ascultare (subordonare) fa ță de chiriarh depus la hirotonie, și,
respectiv, monahii, în virtutea votului monahal al ascult ării, pot să compară în fața instanțelor
judecătorești numai cu aprobarea prealabil ă scrisă a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes
personal;
f) convoacă și prezidează Adunarea parohial ă, Consiliul parohial și Comitetul parohial;
g) duce la îndeplinire hotă rârile Adun ării parohiale și ale Consiliului parohial;
h) ține registrul cu eviden ța tuturor parohienilor;
i) țin e la zi eviden ța boteza ților, cununa ților și decedaților din parohie în registrele
speciale (mitricale) și emite certificate de botez ș i de cununie;
j) administreaz ă patrimoniul parohiei în conformitate cu hot ărârile Adun ării parohiale ș i
ale Consiliului parohial și controleaz ă modul de administrare a bunurilor instituț iilor culturale,
social-filantropice și fundaționale biserice ști din parohie;

4 k) întocmește și ține la zi inventarul bunurilor parohiei de orice natur ă, biblioteca,
precum și arhiva parohiei. De ține sigiliul parohiei pe durata oficiului de paroh.

Art. 51 – (2) Parohul, preo ții și diaconii slujitori, precum și personalul bisericesc
neclerical sunt datori s ă locuiască în parohie.

Art. 64 – (1) Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobile și imobile
împreună cu Consiliul parohial, sub controlul Centrului eparhial, și răspunde canonic-disciplinar
și administrativ-bisericesc în fa ța acestuia, iar pentru administrarea și gestionarea defectuoas ă a
averii biserice ști răspunde în fa ța instanțelor civile, în baza legisla ției civile și penale.
(2) Când unele atribu ții gestionare au fost delegate altui preot sau unui diacon slujitor de
la parohie, potrivit prevederilor art. 61 lit. i) din prezentul statut, acesta r ăspunde canonic-
disciplinar, administrativ-bisericesc, civil și penal pentru gestionarea bunurilor încredin țate.
(3) Aprobarea anuală a gestiunii nu îl exonereaz ă de răspundere pe paroh, pe preotul sau
diaconul gestionar pentru neregulile descoperite ulterior.

Art. 65 – Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are urm ătoarele îndatoriri:
a) să administreze corect bunurile mobile și imobile ale parohiei, institu țiilor culturale,
sociale și fundaționale, precum și fondurile parohiale, pe baza registrelor de eviden ță financiar-
contabilă, de gestiune și inventar;
b) să ia măsuri pentru p ăstrarea în siguran ță a bunurilor și a documentelor de valoare
ale parohiei;
c) să țină registrul de venituri și cheltuieli;
d) să prezinte Consiliului parohial, la sfâr șitul anului, un raport asupra veniturilor și
cheltuielilor biserice ști, culturale, sociale și fundaționale;
e) să se îngrijeasc ă, împreun ă cu ceilal ți preoți slujitori și cu epitropii, de luarea
măsurilor pentru între ținerea, repararea și restaurarea edificiilor biserice ști parohiale, ale
instituțiilor culturale, social-filantropice și fundaționale, a casei parohiale, a cur ții și cimitirului
parohial, precum și a altor bunuri biserice ști parohiale; s ă construiasc ă sau să cumpere o cas ă
parohială, acolo unde nu exist ă;
f) să se îngrijeasc ă, împreun ă cu ceilal ți preoți slujitori și cu epitropii, de înscrierea în
evidențele parohiale și ale autorit ăților centrale și locale competente a bunurilor mobile și imobile
ale parohiei, de buna administrare a acestora, precum și de întocmirea și buna păstrare a actelor
de proprietate, potrivit prevederilor statutare, regulamentare biserice ști, hotărârilor organelor
bisericești centrale și eparhiale. Câte o copie legalizat ă a actelor de proprietate a bunurilor
parohiei se p ăstrează la protopopiat și la Centrul eparhial;
g) să încaseze sumele cuvenite parohiei potrivit hotă rârilor Adun ării parohiale și să facă
la timp pl ățile curente.

Tema a 2-a:
Preoț ii și diaconii slujitori la o parohie : număr, numire, drepturi și îndatoriri.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 51-52:

Art. 51 – (1) Pe lângă preotul paroh, într-o parohie pot fi unul sau mai mul ți preoți și
diaconi slujitori numi ți de chiriarh într-o ședință a Permanen ței Consiliului eparhial. Num ărul
slujitorilor la parohie se stabile ște în func ție de cerin țele misionar-pastorale locale constatate de
conducerea eparhiei.

5(2) Parohul, preo ții și diaconii slujitori, precum și personalul bisericesc neclerical sunt
datori să locuiască în parohie.

Art. 52 – (1) La parohiile cu mai mul ți preoți slujitori, ace știa sunt egali în drepturile și
îndatoririle sacramentale, înv ățătorești și pastoral-misionare. Dintre ace știa, celor mai harnici și
conștiincioși li se poate încredin ța, de către chiriarh, oficiul de paroh, pentru intensificarea
activității parohiale.
(2) Fiecare preot slujitor are în cuprinsu l parohiei un sector bine delimitat și aprobat de
chiriarh, pe baza raportului întocmit de c ătre delega ții Centrului eparhial.
(3) Preoții și diaconii, personalul didactic din înv ățământul teologic și cel care pred ă
religia, studen ții în teologie, precum și dascălii (catehe ții) care au absolvit școala de cânt ăreți
bisericești au îndatorirea pastoral ă și misionar ă de a face catehizare în parohiile la care slujesc sau
în care locuiesc, în acord cu preotul paroh, conform normelor stabilite de c ătre Sfântul Sinod și
centrele eparhiale.
(4) Preoții, diaconii și cântăreții biserice ști au drepturile și îndatoririle prev ăzu te de
Sfintele canoane, prezentul statut, regulamentele biserice ști și hotărârile Centrului eparhial.

Tema a 3-a:
Adunarea parohial ă: definiție, componen ță, atribuții.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 54-55:

Art. 54 – (1) Parohia are ca organism deliberativ Adunarea parohială .
(2) Adunarea parohială este compus ă din credincio șii majori ai parohiei, b ărbați și femei,
care mărturisesc prin credin ța, faptele și ținuta lor morală atașamentul fa ță de Biserica Ortodoxă ,
de învățătura ei de credință și de institu țiile ei.
(3) Președintele Adună rii parohiale este preotul paroh, ia r în lipsa acestuia, preotul delegat
de protopop dintre slujitorii parohiei sau de la o alt ă parohie învecinat ă. În cazul în care la
Adunarea parohial ă ia parte și protopopul sau un preot delegat de c ătre Centrul eparhial, acesta
prezideaz ă ședința.
(4) Preoții și diaconii slujitori activi ai unei parohii, precum ș i preoții pensionari care au
domiciliul stabil pe teritoriul parohiei respective sunt membri de drept ai Adun ării parohiale.

Art. 55 – (1) Adunarea parohial ă exercită următoarele atribu ții:
a) alege membrii Consiliului parohial și pe cei ai Comitetului parohial;
b) aprobă raportul de activitate al Consiliului parohial;
c) aprobă raportul de activitate al Comitetului parohial;
d) aprobă bugetul anual al parohiei;
e) ia hotă râri cu privire la zidirea, repararea, restaurarea și întreținerea bisericii, a casei
parohiale și a altor cl ădiri ale parohiei;
f) hotărăște înființarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural sau social-filantropic și
stabilește normele pentru completarea resursel or financiare necesare parohiei;
g) la propunerea Consiliului parohial, fixeaz ă cuantumul contribu țiilor benevole de cult,
potrivit nevoilor parohiei;
h) examineaz ă și completeaz ă raportul anual despre mersul tuturor activit ăților
parohiei;
i) aprobă anual contul de execu ție și bilanțul financiar-contabil ale parohiei;
j) face propuneri, spre aprobarea Consiliului eparhial, cu privire la transmiterea cu orice
titlu a folosinței sau propriet ății asupra bunurilor imobile parohiale (vânzare, cump ărare,

6închiriere, schimb etc.), precum și asupra grev ării cu sarcini sau afect ării de servitu ți a bunurilor
parohiale, cu excepț ia bunurilor sacre, care nu pot fi înstr ăinate;
k) aprobă măsuri pentru administrarea propriet ăților mobile și imobile ale parohiei,
supraveghind buna între ținere a edificiilor biserice ști, culturale, social-filantropice și
fundaționale.
(2) Hot ărârile Adun ării parohiale cu privire la atribu țiile menționate la alin. (1) lit. d),
e), i) și j) devin valabile numai dup ă verificarea și aprobarea lor de c ătre Consiliul eparhial.

Tema a 4-a:
Adunarea parohial ă: cine, cum și când o convoac ă.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 56-57:

Art. 56 – (1) Adunarea parohial ă se întrune ște în ședință ordinară o dată pe an, și anume
în primul trimestru al anului, iar în ședințe extraordinare, ori de câte ori este nevoie.
(2) Adunarea parohial ă este convocată de preș edinte, cu cel pu țin o săptămână înainte
de data fixat ă pentru întrunire, în științând despre aceasta pe protopop. În caz de neputin ță sau rea-
voință a parohului, Adunarea parohial ă este convocat ă și prezidat ă de protopop, din încredin țarea
chiriarhului.
(3) Convocarea va cuprinde locul, data ș i ora Adun ării parohiale, precum și problemele
ce se vor discuta, va fi citit ă de preotul paroh în biseric ă, îndată după terminarea Sfintei Liturghii
și va fi afișată la ușa bisericii.

Art. 57 – (1) Adunarea parohial ă este valabil constituit ă în prezen ța preotului paroh sau
a preotului delegat de c ătre Centrul eparhial și a cel puțin o zecime din totalul membrilor înscri și
în lista membrilor Adun ării parohiale.
(2) Dac ă la data fixat ă pentru Adunarea parohial ă nu se întrune ște numărul necesar de
membri, Adunarea parohial ă are loc, f ără vreo altă convocare, în duminica urm ătoare, în acela și
loc și la aceea și oră, când aceasta este valabil constituit ă cu numă rul de membri prezen ți, dintre
care nu pot lipsi dou ă treimi dintre membrii Consiliului parohial.

Tema a 5-a:
Consiliul parohial: defini ție, componență , atribuții.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 59-61:

Art. 59 – (1) Consiliul parohial este organismul executiv al Adun ării parohiale. Adunarea
parohială este cea care alege din sânul ei pe membrii Consiliului parohial, în num ăr de 7, 9 sau 12
membri, în func ție de categoria parohiei, precum și 2-4 membri suplean ți.
(2) Membrii Consiliului parohial și supleanții, persoane majore, se aleg pe termen de 4
ani, activeaz ă benevol și pot fi reale și.
(3) Membrii aceleia și familii, precum și rudeniile spirituale (na șii și finii) nu pot fi în
același timp membri ai Consiliului parohial.
(4) Sunt membri de drept în Consiliul paro hial, cu vot deliberativ, preotul paroh, ca
președinte, ceilal ți preoți și diaconi slujitori activi ai parohiei, precum și primul cânt ăreț (cantor,
dascăl) al bisericii parohiale.

7 Art. 60 – Pentru activitate potrivnic ă Bisericii, membrii Consiliului parohial pot fi
revocați de Permanen ța Consiliului eparhial, la cererea motivat ă a parohului, avizat ă de protopop,
sau în urma constat ării de către autoritatea superioar ă bisericeasc ă. Membrii revoca ți nu pot fi
realeși timp de 5 ani în Consiliul parohial.

Art. 61 – (1) În afara atribu țiilor prev ăzute la art. 55 lit. a), b), c), d), e), i) ș i j),
Consiliul parohial exercit ă toate atribu țiile Adun ării parohiale, când acea sta nu este întrunit ă,
precum și următoarele atribu ții:
a) desemneaz ă dintre membrii Adun ării parohiale un delegat pentru alegerea membrilor
mireni ai Adun ării eparhiale din circumscrip ția respectiv ă;
b) întocmește bugetul parohial și urmărește modul de chivernisire al acestuia;
c) întocme ște raportul privind contul de execu ție și bilanțul financiar-contabil ale
parohiei;
d) elaboreaz ă raportul anual privind activitatea Consiliului parohial, pe care îl prezint ă
spre aprobare Adun ării parohiale;
e) desemneaz ă 2 cenzori pentru controlul financiar al Comitetului parohial;
f) primește și verifică justificarea financiar ă anuală a gestiunii Comitetului parohial;
g) aprobă propunerile preotului paroh privind înzestrarea bisericii cu ve șminte, icoane,
obiecte și cărți de cult, cele necesare pentru serviciul religios și a institu ți ilor parohiale (culturale,
sociale, funda ționale), precum și alocarea fondurilor corespunz ătoare;
h) veghează ca aprovizionarea pangarului parohiei cu lumân ări, calendare, obiecte și
cărți de cult, precum și tipărituri de zidire duhovniceasc ă să se facă numai de la Centrul eparhial,
pentru sus ținerea activit ăților misionare ale eparhiei respective;
i) unde sunt mai mul ți slujitori ai altarului, încredin țează, cu proces-verbal, pangarul
unui alt slujitor decât parohul, cu asumarea întregii r ăspunderi materiale și gestionare de c ătre
acesta.
(2) Hotărârile în leg ătură cu prevederile alin. (1) lit. a), e) și i) ale prezentului articol se
comunică protopopului pentru aprobare.

Tema a 6-a:
Epitropul : alegere și atribuții.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 63, 65
lit. e) ș i 187 alin. 1 și 2:

Art. 63 – Consiliul parohial deleag ă unul sau 2 membri care, în calitate de epitropi,
sprijină parohul în administrarea corect ă și eficientă a bunurilor parohiale. Numele epitropilor se
comunică protopopiatului pentru aprobare într-o ședință de lucru a acestuia.

Art. 65 – Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are urm ătoarele îndatoriri:
e) să se îngrijeasc ă, împreun ă cu ceilalți preoți slujitori și cu epitropii, de luarea m ăsurilor
pentru între ținerea, repararea și restaurarea edificiilor biserice ști parohiale, ale institu țiilor
culturale, social-filantropice și fundaționale, a casei parohiale, a cur ții și cimitirului parohial,
precum și a altor bunuri biserice ști parohiale; s ă construiasc ă sau să cumpere o cas ă parohială,
acolo unde nu exist ă;
f) să se îngrijeasc ă, împreun ă cu ceilalți preo ți slujitori și cu epitropii , de înscrierea în
evidențele parohiale și ale autorit ăților centrale și locale competente a bunurilor mobile și imobile
ale parohiei, de buna administrare a acestora, precum și de întocmirea și buna păstrare a actelor
de proprietate, potrivit prevederilor statutare, regulamentare biserice ști, hotărârilor organelor

8bisericești centrale și eparhiale. Câte o copie legalizat ă a actelor de proprietate a bunurilor
parohiei se p ăstrează la protopopiat și la Centrul eparhial;

Art. 187 – (1) Cimitirul se administreaz ă de către Consiliul parohial, Consiliul mân ăstiresc
sau protopopiat, sub controlul periodic al Centrului eparhial.
(2) La parohie, cimitirul st ă sub supravegherea preotului paroh, a epitropului și a Consiliul
parohial, iar la mân ăstire, a stareț ului (stare ței), care sunt datori a se îngriji de împrejmuirea și
întreținerea lui.

Tema a 7-a:
Comitetul parohial : definiț ie, componen ță, atribuții.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 66-67:

Art. 66 – (1) Comitetul parohial este organismul bisericesc parohial care func ționează sub
președinția de drept a preotului paroh. Membrii Comitetului parohial sunt ale și de Adunarea
parohială. Comitetul parohial are un num ăr dublu de membri față de cel al Consiliului parohial.
(2) Comitetul parohial este alc ătuit din persoane majore ale comunit ății parohiale, pe
principiul voluntariatului.
(3) Comitetul parohial este prezidat de paroh, ajutat de un birou de conducere compus
din: coordonator de programe, secretar și casier.
(4) Comitetul parohial are prevederi ș i evidență gestionar ă proprie în cadrul bugetului
parohial pentru activit ățile desfășurate, utilizând, sub contro lul preotului paroh, acela și cont
bancar, și face justificarea financiar ă anuală față de Consiliul parohial. Pentru controlul financiar
al Comitetului parohial sunt desemnaț i 2 cenzori de c ătre Consiliul parohial.
(5) Revocarea membrilor Comitetului paro hial se face potrivit procedurii prev ăzute
pentru membrii Consiliului parohial la art. 60 din prezentul statut.

Art. 67 – (1) Comitetul parohial are 5 servicii, fiecare fiind condus de un coordonator
numit de c ătre biroul de conducere.
(2) Serviciile Comitetului parohial au urm ătoarele atribu ții:
a. Serviciul social:
1. coopereaz ă permanent cu asisten ții sociali ai parohiei, protopopiatului și Centrului
eparhial;
2. coopteaz ă în Comitetul parohial, pentru colaborare, pe asistentul social ori lucr ătorul
social de la prim ăria locală sau, după caz, îl invită la ședințele Comitetului parohial;
3. colaboreaz ă cu unităț ile medicale și sprijină diferite programe de s ănătate;
4. se ocupă cu ajutorarea s ăracilor, orfanilor, v ăduvelor și a vârstnicilor;
5. sprijină integrarea social ă a deținuților elibera ți din penitenciare;
6. sprijină reinserția socială a tinerilor institu ționalizați care, dup ă împlinirea vârstei de
18 ani, au p ărăsit centrele de plasament;
7. coopereaz ă cu organiza ți i neguvernamentale, în condi țiile legisla ției biserice ști în
vigoare;
8. sprijină programul de asistență maternală și adopțiile naționale;
9. promoveaz ă și susține programe social-filantropice ale parohiei; sprijin ă și întreține
cantina social ă a parohiei;
10. coopereaz ă în permanen ță cu preoții misionari din sistemul de s ănătate, penitenciare
și armată, aziluri, orfelinate etc.;

9 11. cu acordul autorit ății biserice ști superioare, colecteaz ă ajutoare în situa ții de urgen ță
și sprijină constituirea unui fond financiar pentru astfel de situa ții;
12. sprijină programele de prevenire și eradicare a violen ței în familie, de combatere a
traficului de fiin țe umane, a drogurilor și altele, precum și acordarea asisten ței spirituale și
materiale familiilor din care p ărinții au plecat la munc ă sau studii în str ăinătate ori au emigrat
definitiv.
b. Serviciul misionar:
1. coopereaz ă cu alte parohii, cu mân ăstiri și cu duhovnici din zon ă;
2. promoveaz ă difuzarea și citirea Sfintei Scripturi și a cărților duhovnice ști, cu
recomandarea preotului paroh;
3. îl sprijin ă pe preotul paroh în organizarea unor activit ăți misionare, pentru o mai
bună cunoaștere, păstrare și consolidare a credin ței ortodoxe;
4. ajută la organizarea hramului bisericii, a întrunirilor duhovnice ști și a altor
manifestări religioase și sprijină achiziționarea de material audiovizual cu caracter religios;
5. organizeaz ă vizite misionare în spitale, în penitenciare, în centre pentru ocrotirea
copiilor și a vârstnicilor și în familii aflate în dificultate;
6. menține în permanen ță legătura cu asocia țiile biserice ști ortodoxe de pe teritoriul
parohiei și al eparhiei;
7. identifică și sprijină persoanele indecise și oscilante din punct de vedere religios,
pentru înt ărirea lor în credin ță și participarea la via ța Bisericii;
8. ajută Consiliul parohial la colectarea Fondului central misionar, a Fondului
Filantropia și a unor fonduri speciale în situa ții de urgen ță.
c. Serviciul cultural:
1. iniț iază și sprijină achiziționarea și distribuirea c ărților de cult, icoanelor,
cruciulițelor și a cărților de zidire sufleteasc ă pentru credincio și și pentru biblioteca parohial ă;

2. încurajeaz ă în comunitate citirea c ărților și a revistelor din biblioteca parohial ă,
audierea programelor radiofonice ortodoxe și vizionarea programelor ortodoxe de televiziune;
3. împreună cu profesorii de religie, încurajeaz ă participarea elevilor la Sfânta Liturghie
și la alte slujbe biserice ști, precum ș i la activit ăți cultural-educative care promoveaz ă credința
creștină ortodoxă;
4. sprijină înființarea de capele sau paraclise în școlile din cuprinsul parohiei;
5. organizeaz ă festivități legate de marile s ărbători biserice ști și naționale men ționate în
calendarul bisericesc anual;
6. susține cântarea omofon ă și a corului bisericii;
7. organizeaz ă acțiuni privind p ăstrarea și promovarea tradi țiilor, a folclorului și a
specificului cultural local și național;
8. înființează și acordă burse de studiu ș i ajutoare pentru elevii merituo și și pentru cei
din familii cu posibilit ăți materiale modeste;
9. organizeaz ă, cu sprijinul profesorilor și donatorilor, medita ții gratuite pentru elevii
săraci din parohie;
10. antreneaz ă intelectualii din parohie în activit ăți de promovare a credin ței ortodoxe și
a culturii române ști.
d. Serviciul pentru tineret: 1. promoveaz ă cartea religioas ă în rândul tinerilor și încurajeaz ă publicarea unei foi
parohiale;
2. invită personalit ăți culturale pentru conferin țe adresate tinerilor;
3. organizeaz ă întâlniri cu tineri, la care sunt invita ți ierarhi, preo ți, profesori de
teologie;

10 4. acordă premii în c ărți elevilor merituo și din comunitate proveni ți din institu ții de
ocrotire social ă sau din familii și medii sociale defavorizate;
5. sprijină preotul paroh în ducerea la îndeplinire a deciziilor Sfântului Sinod sau ale
chiriarhului locului în probleme de educa ție a tineretului școlar de toate vârstele;
6. organizeaz ă pelerinaje, excursii ș i tabere de tineret cu caracter cre știn.
e. Serviciul administrativ-gospod ăresc:
1. se îngrije ște de înzestrarea și înfrumuse țarea bisericii, precum și de cimitirul
parohial;
2. se îngrije ște de între ținerea monumentelor eroilor și a troițelor de pe teritoriul
parohiei;
3. are grijă de întreținerea cur ții bisericii, a spaț iilor verzi și a incintei (casa parohial ă,
casa de pr ăznuire, clopotni ța, capela, muzeul etc.).

Tema a 8-a:
Protopopul : atribuții, relația cu preo ții parohi din protopopiat.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 70 alin.
1, 71-72:

Art. 70 – (1) Protopopul (protoiereul) este preotul conduc ător al protopopiatului și al
cancelariei administrative a protopopiatului, în numele chiriarhului.

Art. 71 – Protopopul are urm ătoarele atribu ții exercitate prin mandat, în numele
chiriarhului:
a) îndrumă, coordoneaz ă și supravegheaz ă activitatea bisericeasc ă a parohiilor și filiilor
din protopopiat;
b) inspecteaz ă, cel puț in o dată pe an, parohiile, filiile și așezămintele sociale din
protopopiat, constatând calitatea vie ții religioase, morale ș i sociale a parohienilor; verific ă
registrele contabile, arhiva și biblioteca, starea bisericii, a cl ădirilor biserice ști, a cimitirelor,
precum și a altor bunuri biserice ști;
c) înscrie în registrul de inspec ție al parohiei procesul-verbal am ănunțit privind
constatările făcute. O copie a acestuia se înainteaz ă Centrului eparhial, cu raport ș i propuneri, iar
al treilea exemplar r ămâne la protopopiat;
d) supravegheaz ă și îndrumă activitatea catehetic ă, misionar-pastoral ă, culturală și
social-filantropic ă a preoț imii, astfel încât aceasta s ă se desfășoare în conformitate cu prevederile
statutare și regulamentare biserice ști, cu hotărârile Sfântului Sinod și ale organismelor eparhiale;
e) întocme ște și prezintă anual Permanen ței Consiliului eparhial situaț ia privind
bunurile mobile și imobile propriet ăți ale parohiilor și filiilor din cuprinsul protopopiatului;
f) urmărește ca ordinele ș i dispozițiile autorit ăților superioare biserice ști să fie transmise
la timp unit ăților și personalului bisericesc din protopopiat și să fie aduse la îndeplinire;
g) face propuneri chiriarhului cu privire la suplinirea posturilor vacante de preo ți,
diaconi și cântă reți biserice ști;
h) aprobă preoț ilor și diaconilor din protopopiat pân ă la 8 zile pe an din concediul legal
de odihnă, asigurând suplinirea parohiei cu un alt preot și informând despre aceasta Centrul
eparhial;
i) aprobă concediul de odihn ă personalului neclerical de la parohii și protopopiat, iar
pentru personalul clerical înainteaz ă Centrului eparhial spre aprobare planificarea concediului
anual de odihn ă;

11 j) întocmește un raport anual general despre întreaga via ță bisericeasc ă din protopopiat,
pe care îl înainteaz ă chiriarhului și îl face cunoscut preo ților din protopopiat la prima conferin ță
administrativ ă din fiecare an;
k) avizează asupra tuturor lucr ărilor organismelor parohiale care urmeaz ă a fi supuse
aprobării organismelor eparhiale;
l) susține acuzarea în cauzele aflate pe rolul Consistoriului disciplinar protopopesc;
m) coordoneaz ă, supravegheaz ă și răspunde de activitatea Cancelariei administrative a
protopopiatului, în conformitate cu prevederile statutare și regulamentare, cu dispozi țiile date de
conducerea eparhială și cu normele legislaț iei civile în vigoare;
n) întocmește trimestrial un raport pastoral-misionar și financiar privind activitatea
protopopiatului, pe care îl înaintează pentru aprobare c ătre Permanen ța Consiliului eparhial;
o) întocmește bugetul anual al protopopiatului și îl prezint ă spre aprobare Permanen ței
Consiliului eparhial;
p) propune chiriarhului acordarea de ranguri și distincții de vrednicie clericilor și
credincioșilor merituo și;
q) îndepline ște orice alte atribu ți i date de organismele eparhiale sau de chiriarh pentru
bunul mers al vie ții biserice ști.

Art. 72 – Protopopul este pe teritoriul protopopiatului s ău reprezentantul oficial al
Centrului eparhial fa ță de autorităț ile publice locale ș i față de terți și îndepline ște sarcinile ce îi
sunt atribuite prin prezentul st atut, prin regulamentele biserice ști și prin alte dispozi ții în vigoare.
În aceast ă calitate lucreaz ă cu încuviin țarea chiriarhului, pe care îl informeaz ă, în prealabil,
asupra problemelor respective.

Tema a 9-a:
Cercurile misionare : constituire, coordonare.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 53:

Art. 53 – (1) Mai multe parohii (10–15) din cadrul unui protopopiat se constituie într-un
cerc misionar pentru desf ășurarea de activit ăți bisericești, misionar-pastorale, culturale și sociale.
(2) Chiriarhul deleagă pe unul din preo ți drept coordonator al cercului misionar.

Tema a 10-a:
Disciplina clerului: abaterile .

Răspuns:
În Regulamentul de procedur ă al instan țelor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii
Ortodoxe Române , art. 2 :

Art. 2 – Sunt considerate abateri disciplinare și sancționate ca atare:
a. Neglijen ța sau neascultarea întru îndeplinirea datoriilor biserice ști;
b. Căutarea de certuri și provocare de neîn țelegeri în sânul Bisericii sau impunerea cu
sila a plății serviciilor religioase;
c. Executarea înainte de a fi dobândit apr obarea organelor superioare a acelor hot ărâri
ce trebuie s ă fie în prealabil aprobate de autorit ățile superioare;
d. Săvârșirea celor sfinte într-o alt ă parohie sau biseric ă, fără aprobarea Chiriarhului
sau fă ră consimță mântul preotului locului;

12e. Părăsirea parohiei, fie ca locuin ță, fie ca serviciu, șederea mai
multă vreme afar ă din parohie, f ără voia și fără știrea Episcopului respectiv.
De asemenea, se consider ă abateri disciplinare și faptele constatate și sancționate de
autoritățile judecătorești, ele putând fi sanc ționate și pe cale bisericeasc ă, cum ar fi:
a. Incorectitudini s ăvârșite în afaceri oficiale;
b. Faptele mai pu țin grave, s ăvârșite contra ordinii și bunei cuviin țe.

Tema a 11-a:
Disciplina clerului: delictele .

Răspuns:
În Regulamentul de procedur ă al instan țelor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii
Ortodoxe Române , art. 3:

Art. 3 – Sunt considerate ca delicte disciplinare și sancționate ca atare:
a. Săvârși r e a c u d e l a s i n e p u t e r e a l u c r ărilor sfinte de un preot sau
diacon, suspendat sau depus legal;
b. Părăsirea cu de la sine putere a locului s ău de serviciu și înde
plinirea serviciilor preo țești în altă parohie, f ără știrea și consimțământul autorit ății biserice ști
competente;
c. Neglijarea ritualului prescris la s ăvârșirea lucră rilor sfinte;
d. Violarea secretului m ărturisirii;
e. Îndeletnicirea cu afaceri potrivnice chem ării preoțești;
f. Sperjurul;
g. Sacrilegiul sau ierosilia;
h. Blasfemia;
i. Calomnierea ș i acuzarea neîntemeiat ă de fapte necinstite fa ță de orice cleric, fa ță de
căpeteniile și superiorii Bisericii, precum și față de corpora țiile, instituț iile și organele biserice ști;
k. Adulterul;
I. Curvia;
m. Beția;
n. Jocul de noroc;
o. Apostazia;
p. Erezia;
q. Schisma;
r. Simonia;
s. Neglijarea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu rea credin ță a îndatoririlor impuse de
Statutul de organizare și funcționare a B.O.R. și de regulamentele lui de aplicare, cum și de toate
ordinele și dispozițiile autorit ăților biserice ști;
t. Administrarea incorect ă a bunurilor biserice ști, însușirea sau întrebuin țarea lor în alte
scopuri.
De asemenea, se consider ă delicte disciplinare și faptele constatate și pedepsite de c ătre
instanțele judecătorești, fapte urm ărind a fi sanc ționate și pe cale bisericeasc ă, luându-se ca temei
procedura și sentințele aplicate. Asemenea delicte sunt:
ț. Furtul;
u. Camăta;
v. Bătaia;
w. Omorul;
x. Condamnarea definitiv ă de către instanțele judecătorești din România pentru orice alte
crime și delicte.

13
Tema a 12-a:
Disciplina clerului: pedepse aplicabile pentru abaterile și delictele biserice ști.

Răspuns:
În Regulamentul de procedur ă al instan țelor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii
Ortodoxe Române , art. 4:

Art. 4 – Chiriarhul și instanț ele de judecat ă bisericeasc ă aplică persoanelor supuse judec ății,
după gravitatea cazului, în conformitate cu dispozi țiile canonice și ale prezentului Regulament,
următoarele pedepse:
A. Pedepse vremelnice
a. Avertismentul sau dojana duhovniceasc ă;
b. Pierderea oficiului de paroh pe timp limitat sau definitiv, când
are preot co-slujitor;
c. Oprirea de la a să vârși anumite lucr ări sfinte;
d. Oprirea total ă de la să vârșirea lucrărilor sfinte pe un anumit timp;
e. Canonisirea la sfintele mân ăstiri sau la catedrala episcopal ă, până la o lună de fiecare
dată, cu obliga ția de a lua parte activ la toate actele religioase;
f. Transferarea.
B. Pedepse definitive
a. Degradarea definitiv ă a vinovatului din rangurile biserice ști și onorifice ce posed ă;
b. Pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat la un grad ierarhic superior sau
administrativ;
c. Depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a s ăvârși
vreo lucrare sacr ă, fără pierderea calit ății de preot, cu putin ța de a fi întrebuin țat în administra ția
bisericeasc ă;
d. Caterisirea;
e. Destituirea (pentru cânt ăreți și paracliseri);
f. Excluderea din monahism (pentru monahi și monahii).

Tema a 13-a:
Instanțele și procedura de judecat ă în Biserica Ortodox ă Română.

Răspuns:
A. În Regulamentul de procedur ă al instanțelor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii
Ortodoxe Române , art. 49-53:

Art. 49 – Organele îndrept ățite a aplica pedepsele sunt: Chiriarhul și Consistoriile de
judecată .

Art. 50 – Chiriarhul, pe baza unei anchete regulamentare, sau a unui raport sau referat al
organelor administrative în subordine, are dreptul s ă aplice direct și fără drept de recurs din
partea celui sanc ționat, urm ătoarele pedepse disciplinare, prev ăzute în art. 4 din Regulament:
a. Avertismentul și dojana arhiereasc ă;
b. Pierderea oficiului de paroh;
c. Oprirea de a s ăvârși anumite lucr ări sfinte, pân ă la 90 zile într-un an;
d. Oprirea totală de la s ăvârșirea lucr ărilor sfinte, pân ă la 30 zile
într-un an;
e. Canonisirea la o Sfânt ă Mânăstire sau la Catedral ă, până la 30 zile într-un an.

14Art. 51 – Toate celelalte pedepse se aplic ă de Consistorii, în condi țiile prevăzute în
Regulamentul de procedur ă al instanț elor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii Ortodoxe Române.
Când pedepsele sunt aplicate direct de Chiriarh, acestea r ămân definitive îndat ă după
pronunțarea lor, f ără nici un drept de recurs.

Art. 52 – Oricare pedeaps ă rămasă definitiv ă, va fi trecut ă în foaia calificativ ă, fișa
personală a celui pedepsit.

Art. 53 – Organele disciplinare ș i de judecat ă pentru clericii de mir, preo ți, diaconi și
cântăreți, în chestiunile administrative și bisericești sunt:
a. Consistoriul Disciplinar Protopopesc;
b. Consistoriul Eparhial.
Organele de recurs sunt:
a. Sinodul Mitropolitan, pentru cazu rile de depunere din treapt ă;
b. Sfântul Sinod, pentru cazurile de caterisire.

B . În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 14
lit. p)-q), 113 lit. f)-h), 148-160:

Art. 14 – Atribu țiile Sfântului Sinod sunt:
p) hotărăște, cu o majoritate de dou ă treimi din totalul membrilor să i, cu privire la
trimiterea în judecat ă canonică a acelora dintre membrii s ăi care sunt învinui ți de abateri de la
învățătura și disciplina Bisericii;
q) aprobă sau respinge, în principiu, recursurile clericilor în materie de caterisire și se
pronunță asupra cererilor de iertare ale acestora, cu avizul prealabil al chiriarhului locului.

Art. 113 – Pe lâng ă atribuțiile enumerate mai sus, Sinodul mitropolitan are și următoarele
atribuții:
f) primește și examineaz ă recursurile clericilor depu și din treapta preo ției de către un
consistoriu eparhial din cuprinsul mitropoliei;
g) admite sau respinge, în principiu, ce rerile de recurs, pe baza referatului și propunerilor
motivate canonic și juridic ale consilierului administrativ-b isericesc de la centrul mitropolitan;
h) în caz de admitere, în principiu, a recursului, trimite cauza pentru judecare în fond
Consistoriului mitropolitan.

Art. 148 – (1) Instanțele disciplinare și de judecat ă bisericeasc ă pentru clericii de mir,
preoț i și diaconi în funcțiune și pensionari, precum și pentru cânt ăreți, în probleme doctrinare,
morale, canonice și disciplinare sunt:
A. De judecare în fond:
a) Consistoriul disciplinar protopopesc;
b) Consistoriul eparhial.
B. De judecare în recurs:
Consistoriul mitropolitan, pentru cererile de recurs admise, în principiu, de Sinodul
mitropolitan și de Sfântul Sinod.
(2) Organismele care se pronun ță asupra admisibilităț ii cererilor de recurs sunt:
a) Sinodul mitropolitan, care poate admite sau re spinge, în principiu, recursurile pentru
cazurile de depunerea din treapt ă, pronunțate de un consistoriu eparhial;
b) Sfântul Sinod, care admite sau respinge, în principiu, recursurile pentru cazurile de
caterisire, pronun țate de un consistoriu eparhial.

Art. 149 – (1) Pe lâng ă fiecare protopopiat func ționează Consistoriul disciplinar
protopopesc.

15 (2) Consistoriul disciplinar protopopesc are un pre ședinte cleric ș i 3 membri, dintre care
2 membri clerici, numi ți pe termen de 4 ani, de c ătre chiriarh, dintre preo ții din protopopiat,
doctori, absolven ți de masterat sau licen țiați în teologie, care au cel pu țin gradul II și cunoștințe
canonice, precum și un membru din rândurile cânt ăreților biserice ști.
(3) Când se judec ă numai cazuri ale preo ților, reprezentantul cânt ăreț nu particip ă.

Art. 150 – (1) Consistoriul disciplinar protopopesc func ționează ca instan ță disciplinar ă și
de judecat ă pentru cântă reții biserice ști și ca organism de împ ăcare pentru neîn țelegerile ivite în
rândul personalului bisericesc, precum și între parohieni și preot.
(2) Dac ă părțile nu s-au declarat împ ăcate prin hot ărârea dată de Consistoriul disciplinar
protopopesc, cazul se transfer ă, în ultimă instanță, la Consistoriul eparhial.
(3) Hot ărârile Consistoriului disciplinar protopopesc privind cânt ăreții biserice ști sunt
definitive, dup ă aprobarea lor de c ătre chiriarh și nu pot fi atacate în recurs la Consistoriul
eparhial, cu excep ția celor care prev ăd pedeapsa destituirii acestora.

Art. 151 – (1) Consistoriul eparhial func ționează la fiecare episcopie și arhiepiscopie și
este format din 3 membri titulari și 2 membri supleanți. Membrii Consistoriului eparhial sunt
preoț i cu cel pu țin gradul II, doctori, absolven ți de masterat sau licen țiați în teologie, cu
cunoștințe canonice și juridice.
(2) Membrii Consistoriului eparhial se aleg, la propunerea chiriarhului, de c ătre
Adunarea eparhială , pe termen de 4 ani.
(3) Președintele Consistoriului eparhial se nume ște de către Chiriarh dintre membrii
titulari ai acestuia.
(4) Consistoriul are un grefier numit de chiriarh, la propunerea pre ședintelui.
(5) La fiecare eparhie func ționează Consistoriul monahal eparhial, compus din 3-5
membri numi ți de chiriarh, pentru judecarea cauzelor personalului monahal, primite de la chiriarh
sau de la consiliile de judecat ă ale mânăstirilor, cu aprobarea chiriarhului.

Art. 152 – Hotărârile Consistoriului eparhial aprobate de c ătre chiriarh devin definitive și
executorii.

Art. 153 – (1) Pe lângă fiecare mitropolie func ționează Consistoriul mitropolitan ca
instanță de judecare a recursurilor admise, în principiu, de Sinodul mitropolitan sau de Sfântul
Sinod.
(2) Consistoriul mitropolitan se compune din 3-5 membri titulari și 2 suplean ți, preoți
numiți de mitropolit dintre preo ții desemna ți de adun ările eparhiale ale eparhiilor sufragane, al ții
decât cei desemna ți în consistoriile eparhiale, cu îndeplinirea condi țiilor prev ăzute la art. 151
alin. (1) din prezentul statut.
(3) Președintele Consistoriului mi tropolitan este numit de mitropolit dintre membrii
acestuia, grefierul fiind desemnat tot de mitropolit dintre clericii din administra ția eparhiei de
scaun a acestuia.
(4) Consistoriul mitropolitan d ă hotărâri definitive și executorii, prin aprobarea lor de
către mitropolitul locului.

Art. 154 – (1) Sinodul mitropolitan, ca organism care se pronun ță asupra admisibilit ății
cererilor de recurs, delibereaz ă sub președinția mitropolitului locului.
(2) Sinodul mitropolitan prime ște și examineaz ă recursurile clericilor depu și din treapta
preoț iei de către un consistoriu eparhial din cadrul mitropoliei. Recursurile admise, în principiu,
de Sinodul mitropolitan sunt trimise Consistoriul ui mitropolitan spre judecare asupra fondului, iar
sentința se aprob ă de către mitropolit.

16Art. 155 – Sfântul Sinod, ca organism care se pronun ță asupra admisibilit ății cererilor de
recurs, prime ște și examineaz ă recursurile clericilor caterisi ți de către un consistoriu eparhial.
Recursurile admise, în principiu, de Sfântul Sinod sunt trimise Consistoriului mitropolitan spre
judecare asupra fondului, iar sentin ța se aprob ă de Patriarh.

Art. 156 – (1) Hotărârile instan țelor disciplinare și de judecat ă eparhiale devin executorii
numai dup ă învestirea lor cu formul ă executorie de c ătre chiriarh.
(2) Hot ărârile instan țelor de recurs devin executorii dup ă aprobarea lor de c ătre
mitropolit sau Patriarh, dup ă caz.
(3) Sfântul Sinod, cu avizul chiriarhului locului, aprob ă sau respinge cererile de iertare
ale preoților sancționați cu pedeapsa caterisirii care, dup ă recurs, a r ămas definitivă .
(4) Sinodul mitropolitan, cu avizul chiriarhului locului, aprob ă sau respinge cererile de
iertare ale preo ților sancționa ți cu pedeapsa depunerii din treapta preo ției care, după recurs, a
rămas definitiv ă.
(5) Hot ărârile instan țelor disciplinare și de judecată se pun în aplicare de c ătre
autoritățile biserice ști învestite în acest scop.
(6) În virtutea autonomiei cultelor, prev ăzută de lege, și a competen țelor specifice lor,
instanțele de judecată bisericeasc ă so luționează probleme de disciplin ă internă, iar hotărârile
instanțelor biserice ști la toate nivelurile nu sunt atacabile în fa ța instanțelor civile.

Art. 157 – Sfântul Sinod este unica instan ță de judecat ă canonică a membrilor s ăi pentru
orice fel de abateri de la înv ățătura și disciplina Bisericii.

Art. 158 – În caz de urgen ță pastorală , potrivit prevederilor Sfin telor canoane, chiriarhul
poate hotărî singur sanc țiuni disciplinare pentru personalul bisericesc din eparhie.

Art. 159 – Personalul bisericesc trimis în fa ța instanțelor disciplinare și de judecat ă
bisericeasc ă în calitate de acuzat poate fi asistat în fa ța tuturor instan țelor biserice ști de un
apărător bisericesc acreditat, ales de acuzat.

Art. 160 – Cererile de revizuire a sentin țelor de caterisire, bine motivate, înso țite de actele
necesare, vor fi adresate Patriarhului, ca pre ședinte al Sfântului Sinod, care le va trimite spre
rejudecare Consistoriului mitropolitan competent.

Tema a 14-a:

Cimitirele parohiale și mănăstireș ti: organizare și funcționare.

Răspuns:
În Regulamentul pentru organizarea șl funcționarea cimitirelor parohiale și
mânăstirești din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române (art. 1-46):

Capitolul I
Dispoziții generale

Art. l – Parohiile și mănăstirile din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Române pot
avea și întreține cimitire proprii, potrivit prevederilor art. 9 din Decretul nr. 177/1948 pentru
regimul general al cultelor religioase1 și ale art. l81-185 din Statutul pentru organizarea și

1 Actualmente Legea 489/28.12.2006 privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor , publicată în M.Of.
nr. 11/08 ian. 2007.

17funcționarea Bisericii Ortodoxe Române2. Aceste cimitire au caracter de bunuri sacre și sunt
proprietatea parohiilor sau m ănăstirilor, ca unit ăți locale de cult cu personalitate juridic ă.
Art. 2 – În virtutea acelora și dispoziții, parohiile și mănăstirile din cuprinsul Eparhiilor
Bisericii Ortodoxe Române pot primi, organiza și administra – în condi țiile prezentului
Regulament – și cimitire atribuite de organele administrative locale.
Art. 3 – Înființarea, func ționarea, extinderea și desființarea cimitirelor parohiale sau
mănăstirești se face potrivit dispozi țiilor legale în vigoare, de conducerea eparhiei respective, cu
avizul organelor administrative și sanitare locale, precum și cu acordul Departamentului
Cultelor3.
Art. 4 – Consiliul parohial și Consiliul economic la m ănăstiri sunt organele statutare
competente în ceea ce prive ște organizarea și administrarea cimitirelor, în condi țiile prezentului
Regulament.
Art. 5 – Cimitirul parohial este destinat înmormânt ării enoria șilor deceda ți din acea
parohie. În cazuri speciale, cu aprobarea Consiliului parohial, se permite înmormântarea oric ăror
alte persoane decedate.
În cimitirele m ănăstirilor pot fi înmormânta ți – pe lâng ă viețuitorii deceda ți ai acestora – și
alte persoane decedate din ierarhia bisericeasc ă, precum și alți credincio și decedați care au avut
legături spirituale cu m ănăstirea, ob ținându-se în acest sens apro barea Consiliului economic al
mănăstirii.

Capitolul al II-lea
Principiile de organizare și administrare

Art. 6 – Cimitirele sunt administrate de parohie, prin Consiliul parohial ori de m ănăstire,
prin Consiliul economic al m ănăstirii.
Aceste organe se îngrijesc de împrejmuirea terenului, de buna gospod ărire și conservare a
bunurilor cimitirului, precum ș i de aplicarea întocmai a prevederilor prezentului regulament. De
asemenea, se vor preocupa de construirea, în incinta cimitirelor, a unor capele sau camere
mortuare, cu autoriza ția organelor de stat locale.
Art. 7 – Pentru buna între ținere și administrare a cimitirelor, organele parohiale și
mănăstirești pot încadra personalul necesar: administrator, gropari etc.
Atribuțiile acestora se vor stabili în scris de c ătre Consiliul parohial sau Consiliul
economic al m ănăstirii, cu ocazia încheierii contractelor de munc ă.
Art. 8 – Cimitirele nou înfiin țate, vor fi împ ărțite în parcele (figuri), rânduri ș i locuri de
înmormântare, care vor fi numerotate prin cifre și litere.
În scopul ar ătat în alineatul precedent, parohiile și mănăstirile vor întocmi, pentru
cimitirele (nou înfiin țate) pe care le administreaz ă, câte un plan de sistematizare în care vor fi
indicate parcelele (figurile), rândurile, locu rile de înmormântare – numerotate prin cifre ș i litere –
precum și căile de acces, aleile dintre parcele, amplasarea capelei sau camerei mortuare,
clopotniț ei etc.
Aceste planuri vor fi înaintate spre aprobare Centrului Eparhial în termen de 6 luni de la
data înfiin țării cimitirului respectiv.
Art. 9 – Locurile de înmormântare sunt de dou ă categorii:
a) locuri în folosință veșnică și
b
) locuri în folosin ță temporar ă, pe 7 ani.

2 Actualele art. 186-188.
3 Departamentul Cultelor este fosta denumire a actualului Secretariat de Stat pentru Culte din cadrul Ministerului
Culturii și Cultelor și Patrimoniului Na țional.

18 Locurile în folosin ță veșnică pot fi de 1-3 morminte, fiecare mormânt având dimensiunile
de 1,20 x 2,50 m.
Locurile în folosin ță temporar ă sunt de un singur mormânt, cu dimensiunile de 1 x 2,50 m
și vor face parte din parcele rezervate numai acestora.
Între locurile de morminte se va p ăstra o distan ță de cel pu țin 0,50 m, necesar ă pentru
circulație și îngrijirea mormintelor.
Art. 10 – Parohiile și mănăstirile vor ține un registru special de eviden ță a locurilor de
înmormântare, men ționând: parcela, rândul și locul de înmormântare, numele și prenumele
concesionarului, num ărul și data actului de concesiune, evenimente ulterioare (schimbarea
concesionarului, înmormânt ări, deshum ări, construc ții etc.), precum ș i orice alte date necesare
unei bune eviden țe.
Art. 11 – Prin organizarea și amenajarea cimitirului se va urm ări obținerea și păstrarea
unui aspect cu specific românesc, care se va realiza prin forma ș i amplasarea monumentelor
funerare și a celorlalte lucr ări, precum și prin plantarea de arbu ști și copaci ornamentali.
Art. 12 – Persoanele c ărora li s-au atribuit locuri de înmormântare sunt datoare s ă respecte
alinierea și pla nurile de sistematizare a cimitirului, s ă amenajeze mormintele, s ă le împodobeasc ă
cu flori și verdeață și să achite taxele datorate . De asemenea, vor între ține în perfect ă stare
construcțiile funerare și amenajările făcute pe locul de înmormântare.
Lăsarea în p ărăsire a locurilor de înmormântare, at rage anularea actului de concesiune,
potrivit prevederilor art. 35-38 și respectiv 40 din prezentul Regulament.

Capitolul al III-lea
Atribuirea locurilor de înmormântare

Art. 13 – Locurile de înmormântare din cimitirele parohiale sau m ănăstirești se atribuie
prin eliberarea unui act de concesiune. Actul de concesiune d ă titularului numai dreptul la
folosința locului atribuit, care nu poate fi înstr ăinat decât în condi țiile prezentului Regulament.
Se interzice vânzarea locurilor concesionate. Este nul ă orice conven ție privind transmiterea, cu înc ălcarea prezentului Regulament, a
locurilor concesionate.
Art. 14 – Locurile de înmormântare în folosin ță temporar ă se atribuie de Consiliul
parohial sau Consiliul economic al m ănăstirii la rând, în ordinea cererilor și numai la decesul
persoanelor care vor fi înhumate în ele. Locurile în folosin ță temporar ă nu pot ii înstr ăinate în nici un fel.
Dreptul de folosin ță a acestor locuri poate fi prelungit pe un nou termen, în cazuri
excepționale, dac ă cimitirul dispune de locuri de înmormântare suficiente.
Art. 15 – Atribuirea locurilor de înmormântare în folosin ță veșnică se aprobă de Consiliul
parohial sau Consiliul economic al m ănăstirii, la cererea solicitan ților, în limita locurilor
disponibile în cimitire. Dreptul de concesiune asupra locurilor atribuite în folosin ță veșnică se poate transmite
prin donaț ie si succesiune legal ă sau testamentar ă. Acolo unde locurile de înmormântare nu
formează obiect de procedur ă succesoral ă, se va respecta tradi ția locală.
Dona ția locurilor de înmormântare se poate face numai între so ți sa
u către rudele până la
gradul IV. Locurile de înmo rmântare transmise prin dona ție sau succesiune sunt indivizibile
Art. 16 – Actul de concesiune a locurilo r de înmormântare se elibereaz ă pe numele
titularului sau – în cazul dobândirii prin dona ție sau succesiune – pe numele dobânditorilor, la
cererea lor sau a reprezentantului autorizat al acestora. Art. 17 – Concesionarea locurilor de înmormântare se face fie cu plat ă, fie gratuit.

19 Art. 18 – Tarifele pentru atribuirea locurilor de înmormântare se vor stabili de Consiliul
parohial sau de Consiliu, economic al m ănăstiri, si se vor aproba de
Eparhie.
Taxele pentru opera țiile de înhumare, deshumare, de întreț inere a cimitirului, și pentru
orice alte prest ări de servicii în cimitir, se vor stabili de eparhia respectiv ă.
La cimitirele parohiale și mănăstirești, tarifele și taxele nu vor putea dep ăși tarifele și
taxele corespunz ătoare ce se percep la cimitirele locale de stat de aceea și
categorie.
Art. 19 – Persoanelor lipsite de posibilit ăți materiale li se pot atribui gratuit locuri de
înmormântare în folosin ță temporar ă de 7 ani.
Art. 20 – La dobândirea locurilor de înmormântare prin succesiune, so țul supravie țuitor și
rudele pân ă la gradul IV inclusiv, sunt scutite de plata oric ăror tarife și taxe către parohie sau
mănăstire. Ceilal ți dobânditori vor achita parohiilor sau m ănăstirilor tarifele corespunz ătoare unei
noi concesion ări a locurilor de înmormântare ce au mo ștenit sau au primit prin dona ție.

Capitolul al IV-lea
Dispoziții privind ordinea în cimitir

Art. 21 – Persoanele care viziteaz ă cimitirele sunt obligate s ă păstreze lini ștea, ordinea și
curățenia.
Profanarea de morminte, distrugerea, însu șirea și înstrăinarea oric ăror obiecte sau
materiale (flori, vase, cruci etc.), se pedepsesc conform dispozi țiilor legale în vigoare4.
Art. 22 – Administratorii cimitirelor vor lua toate m ăsurile necesare pă strării respectului
cuvenit celor deceda ți.

Capitolul al V-lea
Despre înmormânt ări și deshum ări

Art. 23 – Orice înmormântare se face numai pe baza adeverin ței de înhumare eliberat ă de
primăria locală.
Art. 24 – Slujba înmormânt ării se poate face în casa decedatului, în biserica parohial ă sau
la capela din cimitir. Depunerea deceda ților se poate face în capel ă sau în biseric ă cu excepția cazurilor
interzise de legile sanitare.
Art. 25 – Înmormânt ările se pot face în gropi simple, în gropi zidite, cripte și cavouri.
Gropile simple se execut ă la cel puțin 2 m adâncime.
Art. 26 – Mormintele pot fi deschise numai după ce au trecut cel pu țin 7 ani de la data
ultimei înhum ări.
Deschiderea mormintelor înainte de împlinirea termenului de 7 ani se va putea face numai cu autoriza ția organelor competente, potrivit prevederilor legii ș i numai în perioada de la 1
noiembrie la 31 martie.
Deshum ările ordonate de procuratur ă sau de instanța judec ătorească vor avea loc la data
fixată de aceste organe, caz în care nu mai este necesar ă îndeplinirea condi țiilor de timp
prevă zute în alineate le precedente.
Art. 27 – Toate deshum ările și reînhum ările se vor efectua sub supravegherea unui delegat
al parohiei sau m ănăstirii.

4 În legătură cu aceste fapte a se vedea și Codul Penal : Profanarea de morminte ( Art. 247 – Profanarea prin orice
mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, se pedepse ște cu închisoare
strictă de la unu la 5 ani sau cu zile-amend ă).

20 La deshum ăr i l e c e s e f a c d i n i n i țiativa parohiei ori m ănăstirii, sau a organelor de stat
competente, este necesar ca familia decedatului (so ț supraviețuitor, descenden ți, sau, când ace știa
nu există, ascenden ți, în ordinea stabilit ă de legiuitor), s ă fie încuno ștințată în prealabil pentru a
trimite un reprezentant al s ău. Încuno ștințarea familiei se face, cu cel pu țin 30 de zile înainte, prin
scrisoare recomandat ă adresată unuia dintre membri acesteia, la ultimul să u domiciliu cunoscut,
prin publicarea într-un ziar cotidian și prin afi șare cu cel pu țin 90 de zile înainte, la sediu
cimitirului și la cancelaria parohiei sau m ănăstirii. Pentru deshum ările ce se fac din ordinul
procuraturii sau instan ței judecătorești, încuno ștințarea familiei se face doar prin scrisoare
recomandat ă, cu cel pu țin 3 zile înainte de data fixat ă pentru deshumare.
Toate deshum ările și reînhum ările vor fi consemnate de c ătre delegatul parohiei sau
mănăstirii în registrul de eviden ță al cimitirului, unde, pe lâng ă ac esta, va semna reprezentantul
organului de stat care a efectuat deshumarea. Dac ă familia decedatului a fost încuno ștințată
regulamentar, dar nu s-a prezentat la deshumare nici un reprezentant al acesteia, delegatul
parohiei sau m ănăstirii va men ționa în registru și lipsa acestui reprezentant.
Art. 28 – Potrivit tradi ției ortodoxe, osemintele deshumate vor fi re-înhumate în acela și
loc de înmormântare din care au provenit. În cazul osemintelor deshumate pentru înmormântarea unui alt decedat în acel loc,
reînhumarea lor se va face deodat ă cu noua înmormântare.
Dac ă cimitirul are amenajate osuare sau cavouri comune, osemintele deshumate dintr-un
loc de înmormântare a c ărui folosin ță a încetat, vor fi depuse în acestea.

Capitolul al VI-lea
Dispoziții cu privire la construc ții, alte lucr ări sau planta ții

Art. 29 – În cimitirele parohiale sau m ănăstirești, orice construc ție funerară (cavouri,
cripte etc.), se va putea executa numai dup ă obținerea aprob ării eliberat ă în acest scop de
Consiliul parohial s-au Consiliul economic al m ănăstirii, precum și a autoriza ției organului
competent de stat, cu excep ția așezării pe morminte a crucilor simple și a oricăror semne funerare
din lemn, pentru care este suficient a se încuno ștința dinainte administra ția cimitirului.
Pe locurile de înmormântare în folosin ță temporar ă este permis ă numai amplasarea
crucilor și a altor însemne funerare din lemn, precum și executarea de borduri simple.
Construc țiile funerare trebuie s ă respecte întocmai condi țiile prevăzute în documenta ția
tehnică, autorizația de construc ție și aprobarea de executare a lucră rii.
Art.30 – La executarea lucră rilor de construc ție în cimitire, se vor proteja mormintele și
construcțiile învecinate, spa țiile verzi și căile de acces.
La locul construc ției se va aduce material preg ăti t și numai în cantit ățile necesare
executării lucrării în acea zi.
Transportarea materialelor de construc ție în cimitir se va face cu grij ă, spre a nu deteriora
mormintele sau aleile.
Orice stric ăciune va fi suportat ă de beneficiarul lucr ării.
Art. 31 – Construc țiile care prezint ă valoare istoric ă sau arhitectonic ă nu pot fi demolate,
transformate, reparate etc., decât cu aprobarea Eparhiei și cu avizul prealabil al organului de Stat
competent.
Art. 32 – Persoana al c ărei drept de folosin ță a locului de înmormântare a încetat, are
dreptul să-și ridice de pe locul respectiv, dup ă ce a înș tiințat parohia sau m ănăstirea, toate
construcțiile și bunurile ce-i apar țin.
Dac ă în termen de 90 de zile de la încetarea dreptului de folosin ță, construc țiile și
bunurile existente pe acel loc de înmormântare nu au fost ridicate de c ătre fostul titular sau
moștenitorii s ăi, acestea devin bunuri p ărăsite și trec ca atare în proprietatea parohiei sau
mănăstirii.

21 Art. 33 – Consiliul parohial și Consiliul economic la m ănăstiri au dreptul ca – pe
cheltuiala celor în culp ă – să demoleze orice construc ție funerar ă sau să desființeze orice
plantație, dacă acestea au fost executate cu încă lcarea dispozi țiilor prezentului regulament.

Capitolul al VII-lea
Încetarea dreptului de folosin ță a locurilor de înmormântare

Art. 34 – Concesionarea locurilor de înmormântare în folosin ță temporar ă încetează:
a) la împlinirea perioadei de 7 ani ce se socotesc:
– de la data emiterii actului de atribuire:
– de la data decesului ultimului dintre soții ce vor fi înhuma ți în acel loc – dacă așa s-a
stabilit în în țelegerea scris ă făcută în prealabil cu parohia sau m ănăstirea;
b) la expirarea termenului de prelungire a folosin ței, ce a fost acordat în condi țiile art.14,
al. 3. Concesiunea locurilo r de înmormântare în folosin ță pe perioad ă veșnică înceteaz ă la
anularea actului de concesiune potrivit art. 35-38 și 40 din prezentul
Regulament. Art. 35 – Menținerea în stare de neîngrijire a construc țiilor funerare, împrejmuirilor și
mormintelor, dovede ște lăsarea în p ărăsire a locurilor de înmormântare și poate atrage anularea
actului de concesiune. La acelea și efecte juridice conduc si urm ătoarele situa ții:
a) titularul a renun țat în scris la dreptul s ău de concesiune;
b) parohia sau m ănăstirea a acceptat dona ția făcută lor de c ătre titularul dreptului de
concesiune; c) titularul a decedat f ără a avea mo ștenitori;

d) titularii sau dobândirii prin mo ștenire ori dona ție a dreptului de concesiune nu au voit
să achite tarifele și taxele la care erau obliga ți potrivit art.18 și 20.
Art. 36 – Starea de p ărăsire sau degradare se stabile ște de către Consiliul parohial sau
Consiliul economic al m ănăstirii, care verific ă anual starea locurilor de înmormântare și încheie
un proces-verbal de constatare ce se înscrie în registrul de eviden ță al cimitirului
Pe baza acestor constat ări se va întocmi anual tabelul concesionarilor care au l ăsat în
părăsire locurile de înmormântare și care vor cuprinde: numele, prenumele și domiciliu,
concesionarului, parce1a, rândul și numărul locului și anul din care a început perioada de l ăsare
în părăsire. În tabel se va indica și data la care s-a f ăcut cunoscut concesionarilor de a-ș i respecta
obligațiile ce le revin potrivit prezentului Regulament, atr ăgându-li-se aten ția că nerespectarea
obligațiilor regulamentare poate atrage anularea actului de concesiune.
Tabelul va fi afi șat timp de 30 de zile la sediul cimitirului și Cancelariei parohiei sau
mănăstirii, f ăcându-se men țiune despre aceasta în registrul de evidență al
cim
itirului.
Art. 37 – La începutul fiec ărui an se va întocmi, separat, lista locurilor de înmormântare a
căror concesiune urmeaz ă să se anuleze, deoarece concesionarii le-au l ăsat în părăsire o perioad ă
mai mare de 7 ani consecutiv. Lista va con ține parcela, rândul și numărul locului de
înmormântare, num ărul și data actului de concesiune ce urmeaz ă a fi anulat, precum și numele și
prenumele concesionarului. În final, concesionarii vor fi invita ți să se prezinte de îndată la
administra ția cimitirului pentru clarificarea situa ției locurilor de înmormântare ce posed ă.
Aceast ă listă se va afi șa timp de 90 de zile la sediul cimitirului și la Cancelaria parohiei
sau mănăstirii, întocmindu-se procese-verbale care vor fi înscrise în registrul de evident ă al
cimitirului.

22 Dup ă afișare, parohia sau m ănăstirea are obliga ția să înștiințeze pe concesionari prin
scrisoare recomandat ă, la ultimul domiciliu cunoscut, despre situa ția locurilor lor și să publice
într-un ziar cotidian lista locurilor de înmormântare a c ăror concesiune urmeaz ă să se anuleze.
Art. 38 – În cazul când titularul concesiunii nu se prezint ă la administrația cimitirului în
termen de 90 de zile de la data afi șării și încunoștințării prin scrisoare recomandat ă și prin
publicare în ziar, sau – în acela și termen – nu va clarifica situa ția locului s ău de înmormântare,
actul de concesiune va fi anulat de c ătre Consiliul parohial sau Consiliul economic al m ănăstirii,
după verificarea dovezilor de îndeplinire a formalit ăților prevăzute mai sus.

Capitolul al VIII-lea
Reglementarea unor situa ții speciale

Art. 39 – In cimitirele parohiale ortodoxe pot fi înmormânta ți și decedați neortodoc și
dacă, cultul de care au apar ținut nu are cimitir propriu și dacă nu exist ă cimitir comunal.
înhumarea acestora se va fa ce în parcele separate, stab ilite de Consiliul parohial.
Cu prilejul înmormânt ării deceda ților neortodoc și este interzis ă, în incinta cimitirului,
orice manifestare de prozelitism.
Tarifele și taxele datorate de beneficiarii neortodoc și vor fi acelea și cu cele ce se achit ă de către
ortodocși.
Art. 40 – Datorit ă caracterului de bunuri sacre ale cimitirelor parohiale și mănăstireș ti,
precum și destinației lor ar ătată în art.5, dac ă unul dintre concesionarii unui loc a trecut de la
cultul cre știn ortodox la un alt cult, nu mai poate fi înmormântat între deceda ții ortodoc și și
pierde dreptul s ău de concesiune asupra acelui loc de înmormântare, iar la decesul s ău se va
proceda potrivit art. 39. Dac ă concesionarul unic sau totalitatea concesionarilor unui loc de înmormântare renunță
la confesiunea ortodox ă prin trecerea la alt cult, dreptul de concesiune înceteaz ă. In acest caz, la
cimitirele parohiale ei pot primi în schimb – dac ă există posibilități – un alt loc de înmormântare
din parcelele rezervate înmormântă rii
decedaților neortodoc și.
Art. 41 – Parohiile și mănăstirile sunt obligate s ă îngrijeasc ă mormintele personalit ăților
reprezentative și ale ostașilor căzuți pentru patrie – existente în cimitirul parohiei sau m ănăstirii.
Art. 42 – Parohiile și mănăstirile sunt obligate s ă îngrijeasc ă și să nu înstr ăineze
mormintele deceda ților care nu au urma și, arunci când acestea au lucr ări importante de art ă, sau
sunt executate cu materiale de valoare mare. Art. 43 – Acolo unde exist ă biserici sau capele cu caracter de monument istoric sau de
arhitectur ă, amplasarea fa ță de acestea a mormintelor noi va respecta distan ța minimă prevăzută
ca zonă de protec ție a acestor monumente prin dispoziț iile legale în vigoare.
Art. 44 – în administrarea cimitirelor din mediul rural se va tine seama și de tradițiile și
specificul locului. La aceste cimitire terenu rile libere, neocupate înc ă de morminte, vor fi cultivate cu plante
potrivite cu sobrietatea locului și a
căror îngrijire nu necesit ă lucrări sau îngr ășăminte ce ar aduce
atingere respectului datorat mor ților.
Veniturile ce se vor ob ține din aceste culturi vor fi destinate între ținerii cimitirelor și
pentru nevoile parohiei.

Capitolul al IX-lea
Dispoziții finale

Art. 45 – Consiliul parohial și Consiliul economic la m ănăstiri, au obliga ția de a încerca
rezolvarea prin bun ă înțelegere a litigiilor ivite în leg ătură cu concesiunea și folosirea locurilor de
înmormântare. în caz de nereu șită, părțile vor fi îndrumate s ă se adreseze Consiliului eparhial.

23 Art. 46 – Prezentul Regulament, votat de Adunarea Na țională Bisericeasc ă în ședința din
11 decembrie 1977, într ă în vigoare pe data aprob ării lui de c ătre Departamentul Cultelor.
Pe aceea și dată se abrog ă toate Regulamentele cimitirelor parohiilor și mănăstirilor
ortodoxe, precum și orice alte dispozi ții contrarii.

Tema a 15-a:
Administra ția eparhial ă și cancelaria eparhial ă: structur ă și atribuții.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , art. 103 și
106-109:

Art.103 – În exercitarea atribu țiilor sale, chiriarhul este aj utat de episcopul-vicar sau
arhiereul-vicar, Administra ția eparhial ă și Cancelaria eparhial ă.

Art. 106 – (1) Administra ția eparhial ă aduce la îndeplinire hot ărârile organismelor
deliberative și executive centrale și eparhiale, prin urm ătoarele sectoare de activitate:
a. Sectorul administrativ-bisericesc;
b. Sectorul înv ățământ și activități cu tineretul;
c. Sectorul cultural și comunica ții media;
d. Sectorul social-filantropic și misionar;
e. Sectorul economic-financiar;
f. Sectorul patrimoniu și construc ții biserice ști;
g. Sectorul Exarhatul mân ăstirilor.
(2) În funcție de cerin țele pastorale și administrative locale, Permanen ța Consiliului
eparhial poate înfiin ța și alte sectoare de activitate.
(3) În cadrul sectoarelor Administra ției eparhiale pot funcționa urm ătoarele servicii și
compartimente: bibliotec ă; muzeu; personal-resurse umane; contabilitate; tehnic; editur ă;
tipografie; ateliere, precum și altele, potrivit cerințelor locale specifice.
(4) Administra ția eparhial ă este condus ă de chiriarh, ajutat de episcopul-vicar sau
Arhiereul-vicar, împreună cu vicarul administrativ eparhial și consilierii eparhiali.

Art.107 – (1) Cancelaria Eparhial ă pregătește împreun ă cu sectoarele Administra ției
eparhiale lucr ările organismelor deliberative și executive eparhiale și aduce la îndeplinire
hotărârile acestora.
(2) Cancelaria Eparhial ă are urm ătoarele servicii și compartimente: cabinetul
chiriarhului; secretariat; registratur ă; arhivă; oficiul canonic-juridic; corpul de inspec ție și
control; biroul comunica ții și relații cu publicul.

Art. 108 – (1) În Administra ția și Cancelaria eparhial ă este încadrat, pe func ții de
execuție, personal de specialitate, clerical și neclerical. Acesta este numit, transferat și revocat de
chiriarh în ședință a Permanen ței Consiliului eparhial.
(2) Consilierii eparhiali împreun ă cu personalul de specialitate studiaz ă și întocmesc
referate asupra problemelor ce urmeaz ă a fi dezbătute de organismele deliberative eparhiale sau a
fi rezolvate de chiriarh.

Art.109 – (1) Corpul de inspecție și control al chiriarhului este încadrat cu urm ătorul
personal, numit de chiriarh, într-o ședință de lucru a Permanen ței Consiliului eparhial:
a. Un inspector eparhial bisericesc, numit în condi țiile art.105, alin. 1 din prezentul
Statut, cu atribu ții generale de control și de acuzator la Consistoriul Eparhial;

24b. Exarhul mână stirilor numit dintre arhimandriți sau protosingheli, cu atribu ții
generale de îndrumare, de inspec ție, de control la mân ăstiri și de referent pentru problemele
mânăstirești. Acesta poate conduce și Sectorul Exarhatul mân ăstirilor;
c. Inspectori pentru controlul financiar și gestionar (audit), dintre care unul cu preg ătire
juridică.
(2) Membrii Corpului de inspec ție și control al chiriarhului î și desfășoară activitatea din
dispoziția acestuia, potrivit atribu țiilor stabilite în statut, în regulamentele biserice ști și în
legislația în vigoare.

Tema a 16-a:
Administra ția eparhial ă a Arhiepiscopiei Bucure știlor: structur ă5.

Răspuns:
A se consulta Almanahul bisericesc sau Calendarul agend ă pentru anul în curs.

5 Temă adaptabil ă la realitatea fiec ărei eparhii, de c ătre comisiile de examen.

25

ÎNVĂȚĂ MÂNT
și ACTIVIT ĂȚI CU TINERETUL

Tema 1:
Religia în planurile de înv ățământ primar, gimnazial, liceal și profesional: actele
normative care reglementeaz ă introducerea acesteia ca disciplin ă școlară și predarea
acesteia de c ătre preoț i.

Răspuns:
Dup ă evenimentele din decembrie 1989, una dintre preocup ările Bisericii Ortodoxe
Române, ale Ministerului Înv ățământului6 și ale Secretariatului de Stat pentru Culte a fost
reintroducerea Religiei ca disciplin ă de studiu în înv ățământul preuniversitar. Acest deziderat s-a
realizat prin ini țierea unor m ăsuri adecvate.
Astfel, dup ă 45 de ani de comunism, perioad ă în care, pe nedrept, a fost alungat ă din
școli, fiind interzis ă prin Decretul 175/1948 pentru reforma înv ățământului7, Religia î și recapătă
dreptul de a fi rea șezată în rândul disciplinelor școlare.
De altfel, disciplina Religie a fost o prezen ță constantă în legisla ția școlară, de la primele
legi ale înv ățământului, din perioada de constituire a sistemului de înv ățământ modern, pân ă la
Decretul din anul 1948 . Legea Instruc țiunii Publice din anul 1869 prevedea c ă „toți copiii de
orice religiune sau rit ar fi, vor trebui s ă primeasc ă instrucțiune religioas ă”. Cu toate acestea,
reintroducerea Religiei în școală a provocat controverse, re țineri, critici, puncte de vedere
diverse, atât din partea unor oameni politici, a unor intelectuali, a mass-mediei, cât și din partea
unor reprezentan ți ai cultelor, ai p ărinților și ai elevilor.
Trecând peste toate aceste obstacole, la insisten țele repetate ale Bisericii Ortodoxe
Române, ast ăzi Religia se pred ă în întreg înv ățământul preuniversitar.

Documentele care reglementeaz ă în prezent predarea Religiei sunt :

I. Constituția României , revizuită și republicat ă în anul 2003:

Art. 29 – (1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum ș i libertatea credin țelor religioase
nu pot fi îngr ădite sub nici o form ă. Nimeni nu poate fi constrâns s ă adopte o opinie ori s ă adere
la o credin ță religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea con științei este garantat ă; ea trebuie s ă se manifeste în spirit de toleranță
și de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere și se organizeaz ă potrivit statutelor proprii, în
condițiile legii.
(4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau ac țiuni de
învrăjbire religioas ă.

6 Din ianuarie 2009 titulatura oficial ă a devenit Ministerul Educa ției, Cercet ării și Inovă rii.
7 Decretul a fost abrogat de Legea 7/1998 .

26(5) Cultele religioase sunt autonome fa ță de stat și se bucur ă de sprijinul acestuia,
inclusiv prin înlesnirea asistenț ei religioase în armat ă, în spitale, în penitenciare, în aziluri și în
orfelinate.
(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația
copiilor minori a c ăror ră spundere le revine.

Art. 30 – (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credin țelor și
libertatea crea țiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte
mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile…
(7) Sunt interzise de lege def ăimarea țării și a națiunii, îndemnul la r ăzboi de
agresiune, la ur ă națională, rasială, de clasă sau religioas ă, incitarea la discriminare, la separatism
teritorial sau la violen ță publică, precum și manifest ările obscene, contrare bunelor moravuri.

Art. 32 – (1) Dreptul la înv ățătură este asigurat prin înv ățământul general obligatoriu, prin
învățământul liceal și prin cel profesional, prin învăță mântul superior, precum și prin alte forme
de instruc ție și de perfec ționare…
(7) Statul asigur ă libertatea înv ățământului religios, potrivit cerin țelor specifice
fiecă rui cult. În școlile de stat, înv ățământul religios este organizat și garantat prin lege.

II. Legea înv ățământului (nr. 84/1995) , republicat ă în M.Of. nr. 606/10 dec. 1999 :

Art. 9 – (1) Planurile-cadru ale înv ățământului primar, gimnazial, liceal și profesional
includ Religia ca disciplin ă școlară. Elevul, cu acordul p ărintelui sau al tutorelui legal instituit,
alege pentru studiu religia și confesiunea.

III. Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic :

Art. 136 – (1) Disciplina Religie poate fi predat ă numai de personalul abilitat, în baza
protocoalelor încheiate între Ministerul Înv ățământului și cultele religioase recunoscute oficial de
stat.
(2) Personalul de cult, absolvent al înv ățământului superior ori al seminarului teologic,
cu o vechime de cel puț in 5 ani în profesie, care predă în învățământul preuniversitar disciplina
religie, este salarizat la nivelul studiilor de profesor, respectiv de înv ățător, categoria personalului
didactic definitiv, cu obliga ția ca în termen de 3 ani de la in trarea în vigoare a prezentei legi s ă
promoveze examenul de definitivare în înv ățământ și să parcurgă pregătirea prev ăzută la art. 68
din Legea Înv ățământului nr. 84/19958.

IV. Legea 489/28.12.2006 privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor , publicat ă
în M.Of. nr. 11/08 ian. 2007 :

Art. 32 – (1) În învățământul de stat și particular, predarea religiei este asigurat ă prin lege
cultelor recunoscute.

8 Art. 68 – (1) Studen ții și absolven ții care opteaz ă pentru profesiunea didactic ă au obliga ția să absolve cursurile
organizate de Departamentul pentru preg ătirea personalului didactic.
(2) Departamentele pentru preg ătirea personalului didactic func ționează în institu țiile de înv ățământ superior, pe
bază de regulament, și au planuri de înv ățământ distincte, aprobate de senatul universit ății.
(3) Preg ătirea studen ților, prev ăzută la alin. (1) și (2), se realizeaz ă în regimul activit ăților didactice op ționale.
Planurile de învăță mânt ale departamentului sunt integrate în planurile de înv ățământ ale facult ăților de profil.
(4) Absolven ților Departamentului pentru preg ătirea personalului didactic li se elibereaz ă certificate de absolvire,
pe baza cărora sunt abilita ți să funcționeze în calitate de cadre didactice.
(5) Absolven ții învățământului universitar pot profesa în înv ățământ numai dac ă au obtinut certificatul de absolvire
menționat la alin. (4) sau dac ă efectueaz ă pregătirea prev ăzută la alin. (1) în primii 3 ani de la angajare.

27 (2) Personalul didactic care pred ă religia în școlile de stat se nume ște cu acordul
cultului pe care îl reprezint ă, în condițiile legii.
(3) În cazul în care un cadru didactic s ăvârșește abateri grave de la doctrina sau morala
cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului
individual de munc ă.

V. Precizări privind predarea Religiei în înv ățământul preuniversitar , nr. 9715/ 10.04.1996 ,
Ministerul Înv ățământului și nr. S/159/11.04.1996, Secretariatul de Stat pentru Culte:

Pct. 11 – Religia va fi predat ă de preoți, înv ățători care au atestat pentru predarea religiei
(la clasele I-IV) ori de absolvenți ai înv ățământului superior teologic, care îndeplinesc condi țiile
prevă zute de art. 68, alin. 5 din Legea Înv ățământului , alte cadre didactice din înv ățământul
preuniversitar atestate de culte.
Încadrarea persoanelor care urmeaz ă să predea Religia, corespunz ător cultului respectiv,
se va face numai cu acordul cultelor recunoscute oficial de stat.
Pct. 12 – Cadrele didactice pentru predarea Religiei vor fi încadrate prin concurs
organizat de inspectoratele școlare jude țene (al municipiului Bucure ști), în perioadele legal
constituite pentru aceasta, conform metodologiei elaborate de Ministerul Înv ățământului. Pentru
prezentarea la concurs candida ții trebuie s ă prezinte și recomandarea din partea cultului.
Scoaterea posturilor la concurs se face cu acordul cultului respectiv.

VI. Pe lângă acestea trebuie amintite Protocolul nr. 4529-10480/1990 încheiat între Ministerul
Cultelor și Ministerul Înv ățământului privind înfiin țarea seminariilor liceale; Protocolul nr. 9870-
4318-124/1991 încheiat între Ministerul Înv ățământului și Științei, Secretariatul de Stat pentru
Culte și Patriarhia Român ă privind includerea înv ățământului teologic superior în cadrul
universităților de stat; Protocolul nr. 1044-7093/1992, încheiat între Ministerul Înv ățământului și
Științei și Secretariatul de Stat pentru Culte, privind înv ățământul religios în școlile de stat și
Protocolul nr. 9484-1859/1993, încheiat între Ministerul Înv ățământului și Secretariatul de Stat
pentru Culte, privind înv ățământul preuniversitar teologic.

Tema a 2-a:
Gradele profesionale în preoț ie: documente care le reglementeaz ă și modalitatea
obținerii lor.
Răspuns: Metodologia pentru ob ținerea gradelor profesionale în preo ție de către
personalul clerical9

Debutant – studii medii 

1. Personalul clerical î și începe activitatea prin titularizarea pe post, care devine efectiv ă la
data hirotoniei.
2. Pentru candidaț ii care doresc numirea într-un post clerical, titularizarea pe posturile
scoase la concurs de centrul eparhial este obligatorie și se face în baza examenului de capacitate
preoțeasc ă prevă zut de Regulamentul de numiri și transfer ări. În acest scop, eparhiile sunt

9 Revizuită în cadrul lucr ărilor Comisiei speciale de la Patriarhia Român ă – 1 aprilie 2008 și aprobată de Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în sedin ța Sa din 9-10 iulie 2008 prin Hotărârea de pe Temei nr. 1199/2008 .
Prezenta Metodologie pentru categoria “studii medii” se aplica în mod excep țional doar în situaț ia în care centrul
eparhial are nevoie de personal clerical cu studii medii, conform cu prevederile art. 124 alin. 3) din Statutul pentru
organizarea și funcț ionarea Bisericii Ortodoxe Române . În cazul în care vor exista candida ți care au absolvit
seminarul înainte de 1989, media se împarte la doi, întrucât atunci nu exista atestat.

28îndatorate s ă publice posturile vacante în vederea organiz ării examenului de titularizare
(capacitate preo țeasca).
3. Numirea pe post ca titular în vederea hi rotoniei se face în limita posturilor publicate și în
ordinea mediilor generale de titularizare.
4. Înscrierea pentru titularizare se face la centrul eparhial pr in depunerea unui dosar care va
cuprinde:
– copia diplomei de absolvire a seminarului sau copia diplomei de bacalaureat și copia
certificatului de atestare a competen țelor profesionale;
– Curriculum Vitae;
– dovada de la centrul eparhial c ă nu are impedimente canonice la hirotonie.
5. Examenul de capacitate preo țească se organizeaz ă anual în dou ă sesiuni (septembrie și
martie) și este valabil timp de un an de zile.
6. Media general ă de titularizare rezult ă din: media de absolvire a seminarului sau media de
bacalaureat, media de atestare a competen țelor profesionale și media examenului de capacitate
preoțeasc ă, împărțite la trei.
7. Candida ții care nu au promovat examenul de capacitate preo țească se pot prezenta la un
nou examen în sesiunea urm ătoare, în acelea și condiții amintite mai sus. Media de promovare a
examenului de capacitate este minimum 7 ( șapte).
8. În răstimpul dintre sesiunile examenului de capacitate preo țească, numirea în posturile
vacante (titularizarea) se face, la cere re, în ordinea mediilor, dintre candidații reu șiți în anul în
care este valabil examenul de capacitate.
9. Comisia examenului de capacitate se propune aprob ării chiriarhului de c ătre Sectorul
Învățămâ nt și activități cu tineretul. Ea este alc ătuită din profesori de la facult ățile de teologie sau
de la seminariile teologice, sub pre ședinția chiriarhului.
10. Programa pentru examenul de capacitate va fi axat ă pe probleme actuale: pastoral-
liturgice, cultural-misionare, social-filantropice, educative și alte probleme specifice eparhiilor.
Examenul va consta dintr-o probă scrisă și una oral ă.
11. Condi țiile menționate amendeaz ă și întregesc Regulamentul de numire și transferare a
clerului.
12. Centrul eparhial elibereaz ă, la cerere, Certificat de titularizare (capacitate preo țească),
în care se înscrie rezultatul ob ținut.

Definitiv – studii medii

1. Pentru personalul clerical, definitivarea pe post este obligatorie și se obține prin cursuri și
examene speciale de definitivare la minimum 2 ani și cel mult 5 ani de la titularizarea pe post,
prin hirotonie.
2. Înscrierea preo ților la cursurile de definitivare se face la centrul eparhial, cu cel pu țin 30
de zile înainte de începerea cursurilor, prin depunerea unui dosar care va cuprinde:
– copie dup ă diploma de absolvire a seminarului sau copie dup ă diploma de bacalaureat,
copie dup ă certificatul de atestare a competen țelor profesionale și adeverin ța de capacitate
preoțeasca;
– adeverin ța care să ateste cel pu țin 2 ani de vechime în preo ție;
– memoriu de activitate avizat de protopop; – raportul protopopului în leg ătură cu inspec țiile anuale;
– Media notarilor administrative pe ultimii 2 an i, stabilita potrivit Regulamentului de numiri
și transferări, având calificativul cel pu țin “Bine” .

293. Lista cu numele candida ților care au primit aprobarea chiriarhului pentru înscrierea la
cursurile de definitivare se comunic ă centrului teritorial de cursuri, cu 15 zile înainte de începerea
cursurilor.
4. Cursurile pentru de finitivare, cu o durat ă de 2 săptămâni și frecvență obligatorie, se
organizeaz ă la cele 6 centre teritoriale în perioada iulie – septembrie, pe baza tematicii aprobate
de Sinodul mitropolitan, desf ășurându-se în cel mai adecvat spa țiu de studiu (m ănăstire) de pe
raza centrului teritorial.
5. Cursurile se finalizeaz ă cu examenul de definitivat constând în dou ă probe scrise (o
probă de cunoștințe teologice inter-disciplinare și o probă de cunoștințe pastoral-misionare, pe
baza tematicii aprobate de Sinodul mitropolitan și a bibliografiei recomandate) și o probă orala
din omiletic ă sau catehetic ă, liturgică și administra ție parohiala.
6. Media de promovare a examenului de definitivare este minimum 7 ( șapte), cu nicio
notare par țială sub 6 (sase), calculându-se ca medie aritmetic ă a celor trei probe.
7. Candida ții care nu au promovat examenul de definitivare se pot prezenta la un nou
examen în anul urm ător, în acelea și condiții amintite mai sus.
8. Centrul eparhial, pe baza cataloagelor comunicate de centrele teritoriale de cursuri,
înscrie în fi șa personal ă a fiecărui preot rezultatul ob ținut și el ibereaz ă, la cerere, Certificat de
acordare a definitiv ării.

Gradul II – studii medii

1. Gradul II se ob ține, la cerere, dup ă cel puțin 4 ani de la examenul de definitivare.
2. Înscrierea preo ților la cursurile pentru gradul II se face la centrul eparhial, cu cel pu țin 30
de zile înainte de începerea cursurilor, prin depunerea unui dosar care va cuprinde:
– copia diplomei de absolvire a seminarului sau copia diplomei de bacalaureat, copia
certificatului de atestare a competen țelor profesionale, adeverinț a de capacitate preo țească și
copia certificatului de acordare a definitiv ării;
– adeverin ță care să ateste cel pu țin 6 ani de vechime în preo ție;
– memoriu de activitate avizat de protopop, având calificativul cel pu țin “Bine” ;
– dovada cu not ările administrative de la centrul eparhial pe ultimii 4 ani;
– dovada privind elaborarea sau sus ținerea unei conferin țe preoț ești ori a unei teme în cadrul
Cercului pastoral, în ultimii 4 ani;
– atestarea privind organizarea unei vizite arhiere ști în parohie, precum și a realiz ărilor
semnificative pe plan pastoral-liturgic, cultural-misionar, social-filantropic și administrativ-
gospodăresc, în ultimii 4 ani.
3. Pentru înscriere, precum și pentru organizarea cursurilor și a examenelor pentru gradul II
sunt valabile acelea și criterii men ționate la definitivare.
Cursurile se finalizeaz ă cu examen constând în dou ă probe scrise:
– o probă de cunoștințe teologice inter-disciplinare și
– o prob ă de cunoș tințe pastoral-misionare, pe baza tematicii aprobate de Sinodul
mitropolitan și a bibliografiei recomandate;
Med
ia de promovare a examenului pentru gradul II este minimum 7 ( șapte) și nicio notare
parțială sub 6 (sase).
4. Candidaț ii care nu au promovat examenul de gradul II se pot prezenta la un nou examen
în anul urm ător, în acelea și condiții amintite mai sus.
5. Centrul eparhial, pe baza cataloagelor comunicate de centrele teritoriale de cursuri,
înscrie în fi șa personal ă a fiecărui preot rezultatul ob ținut și elibereaz ă, la cerere, Certificat de
acordare a gradului II .

30Gradul I – studii medii

1. Gradul I se ob ține, la cerere, dup ă cel puțin 4 ani de la promovarea examenului pentru
gradul II.
2. Centrele de perfec ționare pentru ob ținerea gradului I sunt cele aprobate de Sfântul Sinod,
la Facultățile de Teologie Ortodoxa din: Bucure ști, Iași, Sibiu, Craiova, Timi șoara și Cluj-
Napoca.
3. Dosarul de înscriere pentru ob ținerea gradului I se întocme ște în acelea și condiții ca la
gradul II, și va cuprinde în plus:
– adeverin ța care sa ateste cel pu țin 10 ani de vechime în preo ție;
– dovada privind elaborarea sau sus ținerea unei conferin țe preoț ești ori a unei teme în cadrul
cercului pastoral, în ultimii 4 ani;
– dovada privind publicarea unor materiale de in teres bisericesc (studii, articole, predici,
cateheze etc.).
4. Perioada de depunere și aprobare a dosarelor de înscriere la gradul I este cea prevă zută
pentru definitivare și gradul II.
5. Pentru examenul de gradul I, centrele de perfec ționare în colaborare cu centrele eparhiale
alcătuiesc programa înso țita de bibliografia orientativa care va cuprinde teme de interes pentru
preoț ime cu con ținut: teologic, pastoral-liturgic, cultural-misionar, social-filantropic și
administrativ-gospod ăresc, de drept bisericesc, administra ție parohiala și legislaț ie.
6. Programa înso țita de bibliografia orientativa se aproba de sinoadele mitropolitane ș i se
comunica la Cancelaria Sfântului Sinod și la centrele eparhiale sufragane care au îndatorirea sa le
publice și pe baza c ăreia se vor solicita subiecte pentru lucr ările de grad.
7. Subiectul pentru lucrarea de grad se alege de c ătre candidat dintre cele publicate cu
acordul profesorului coordonator și cu aprobarea chiriarhului locului, cu cel mult un an înainte de
împlinirea termenului de înscriere la grad.
8. După primirea dosarelor de înscriere, centrul eparhial stabile ște o dată comună pentru
susținerea colocviului în vederea admiterii la grad.
9. Colocviul de admitere se susține pe baza programei orientative aprobate, în fa ța unei
comisii prezidat ă de chiriarhul locului sau a delegatului s ău, alcătuită din cadre didactice
universitare (profesor sau conferen țiar) și 1 – 2 consilieri administrativi de la centrul eparhial, cu
gradul I sau doctori în teologie. Rezultatu l colocviului de admitere se consemneaz ă prin
calificativele “Admis” sau “Respins”.
10. Pentru gradul I, se efectueaz ă o inspec ție special ă la parohia în care activeaz ă
candidatul, în primul trimestru al anului, de c ătre un cadru didactic universitar, apar ținând
centrului de perfec ționare, sau, în lipsa lui, de un preot profesor din înv ățământul preuniversitar
teologic (seminar teologic), care are gradul I sau este doctor în teologie, sau de un consilier
administrativ de la centrul eparhial, cu gradul I sau doctor în teologie, ori de un preot de parohie, cu gradul I sau doctor în teologie, delegat de chiriarhul locului.
11. Obiectivele inspecț iei speciale se stabilesc de c ătre chiriarh în corelare cu prevederile
punctului 5, iar rezultatele acesteia și calificativul ob ținut, cel pu țin “bine”, se consemneaz ă într-
un proces verbal și se depun la dosarul candidatului.
12. Lucrarea de grad se depune la Centrul de perfec ționare pân ă la 31 august, în vederea
recenzării de către pr
ofesorul coordonator în cel mult 30 de zile și pentru stabilirea datei la care
va avea loc colocviul pentru sus ținerea lucr ării de grad, în trimestrul IV.
13. Colocviul pentru sus ținerea lucr ării de grad se organizeaz ă, pe eparhii, la centrul de
perfecționare la care s-a înscris candidatul, în fa ța unei comisii prezidate de chiriarhul locului sau
a delegatului sau (profesor sau conferen țiar), alcătuită din: profesorul coordonator, un cadru

31didactic din sec ția în care se înscrie subiectul lucr ării de grad și delegatul centrului eparhial de
care aparține candidatul, în condi țiile articolului 10.
14. Nota minim ă de admitere a lucr ării și de promovare a colocviului este 8 (opt).
15. Candida ții care nu au promovat colocviul pentru gradul I se pot prezenta la un nou
examen în anul urm ător, în acelea și condiții amintite mai sus.
16. Centrul Eparhial, pe baza cataloagelor comunicate de centrul de perfec ționare, înscrie în
fișa personal ă a fiecărui preot rezultatul ob ținut și elibereaz ă, la cerere, Certificat de acordare a
gradului I .

Debutant – studii superioare

1. Personalul clerical î și începe activitatea prin titularizarea pe post, care devine efectiv ă la
data hirotoniei.
2. Pentru candidaț ii care doresc numirea într-un post clerical, titularizarea pe posturile
scoase la concurs de centrul eparhial este obligatorie și se face în baza examenului de capacitate
preoțeasc ă prevă zut de Regulamentul de numiri și transfer ări. În acest scop, eparhiile sunt
îndatorate s ă publice posturile vacante în vederea organiz ării examenului de titularizare
(capacitate preo țească).
3. Numirea pe post ca titular în vederea hirotoniei se face în limita posturilor publicate și în
ordinea mediilor obținute de candida ți la examenul de capacitate.
4. Înscrierea pentru titularizare se face la centrul eparhial pr in depunerea unui dosar care va
cuprinde:
– copii dup ă actele de studii: diploma de licen țiat în teologie, master, doctorat și foile
matricole;
– Curriculum Vitae;
– dovada de la centrul eparhial c ă nu are impedimente canonice la hirotonie.
5. Examenul de capacitate preo țească se ține în dou ă sesiuni (septembrie și martie) și este
valabil timp de un an de zile.
6. Media general ă de titularizare rezult ă din media examenului de licen ță, media celor patru
ani de studii și media examenului de capacitate preo țească, împărțite la trei.
7. Candida ții care nu au promovat examenul de capacitate preo țeasca se pot prezenta la un
nou examen în sesiunea urm ătoare, în acelea și condiți i amintite mai sus.
8. În răstimpul dintre sesiunile examenului de capacitate preo țească, numirea în posturile
vacante (titularizarea) se face, la cere re, în ordinea mediilor, dintre candida ții reușiți în anul în
care este valabil examenul de capacitate.
9. Comisia examenului de capacitate se propune aprob ării chiriarhului de c ătre Sectorul
Învățământ și activități cu tineretul. Ea este alcă tuită din profesori de la facult ățile de teologie sau
de la seminariile teologice, sub pre ședinția chiriarhului.
10. Programa pentru examenul de capacitate va fi axat ă pe probleme actuale: pastoral-
liturgice, cultural-misionare, social-filantropice, educative și alte probleme specifice eparhiilor.
Examenul va consta dintr-o prob ă scrisă și una oral ă.
11. Centrul eparhial elibereaz ă, la cerere, Certificat de titularizare (capacitate preo țească),
în care se înscrie rezultatul ob ținut.
12. Condi țiile menționate amendeaz ă și întregesc Regulamentul de numire ș i transferare a
clerului .

Definitiv – studii superioare

321. Pentru personalul clerical, definitivarea pe post este obligatorie și se obține prin cursuri și
examene speciale de definitivare la minimum 2 ani și cel mult 5 ani de la titularizarea pe post,
prin hirotonie.
2. Înscrierea preo ților la cursurile de definitivare se face la centrul eparhial, cu cel pu țin 30
de zile înainte de începerea cursurilor, prin depunerea unui dosar care va cuprinde:
– copiile actelor de studii: diploma de licență în teologie, master, doctorat și foile matricole;
– adeverin ță care să ateste cel pu țin 2 ani de vechime în preo ție;
– memoriu de activitate avizat de protopop;
– Raportul protopopului în leg ătura cu inspec țiile anuale;
– Media notă rilor administrative pe ultimii 2 ani, stabilit ă potrivit Regulamentului de numiri
și transferări, având calificativul cel pu țin “Bine” .
3. Lista cu numele candida ților care au primit aprobarea chiriarhului pentru înscrierea la
cursurile de definitivare se comunic ă centrului teritorial de cursuri, cu 15 zile înainte de începerea
cursurilor.
4. Cursurile pentru definitivare cu o durat ă de 2 săptămâni și frecvență obligatorie, se
organizeaz ă la cele 6 centre teritoriale, în perioada iulie – septembrie, pe baza tematicii aprobate
de Sinodul mitropolitan.
5. Cursurile se finalizeaz ă cu examenul de definitivat constând în dou ă probe scrise (o
probă de cunoștințe teologice inter-disciplinare și o probă de cunoștințe pastoral-misionare, pe
baza tematicii aprobate de Sinodul mitropolitan și a bibliografiei recomandate) și o probă orală
di
n predică sau catehez ă, liturgica și administra ție parohial ă.
6. Media de promovare a examenului de definitivare este minimum 7 ( șapte), cu nicio
notare par țială sub 6 (sase), calculându-se ca medie aritmetica a celor trei probe.
7. Candida ții care nu au promovat examenul de definitivare se pot prezenta la un nou
examen în anul urm ător, în acelea și condiții amintite mai sus.
8. Centrul eparhial, pe baza cataloagelor comunicate de centrele teritoriale de cursuri,
înscrie în fi șa personal ă a fiecărui preot rezultatul ob ținut și elibereaz ă, la cerere, Certificat de
acordare a definitiv ării.
9. Absolven ții de masterat și asistenții universitari, după promovarea examenului de
titularizare (capacitate preo țeasca), primesc Certificat de acordare a definitiv ării.

Gradul II – studii superioare

1. Gradul II se ob ține, la cerere, dup ă cel puțin 4 ani de la promovarea examenului de
definitivare.
2. Înscrierea preo ților licențiați în teologie la cursurile pentru gradul II se face la centrul
eparhial, cu cel pu țin 30 de zile înainte de începerea cursurilor, prin depunerea unui dosar care va
cuprinde:
– copie dup ă Diploma de licen țiat în teologie;
– adeverin ța care să ateste cel pu țin 6 ani de vechime în preo ție;
– memoriu de activitate avizat de protopop, având calificativul cel pu țin “Bine” ;
– dovada privind publicarea unor c ărți, studii, articole, pred ici, cateheze, conferin țe, alte
materiale de interes bisericesc (cel pu țin 5 materiale);
– dovada privind elaborarea sau sus ținerea unei conferin țe preoț ești ori a unei teme în cadrul
cercului pastoral, în ultimii 4 ani;
– Atestarea privind organizarea unei vizite arhiere ști în parohie, precum și a realiz ărilor
semnificative pe plan pastoral-liturgic, cultural-misionar, social-filantropic și administrativ-
gospodăresc, în ultimii 4 ani.

333. Absolven ții cursurilor de doctorat și cei cu diploma de masterat în teologie sunt încadra ți
la gradul II, la cerere, pe baza unui dosar cuprinzând:
– copie dup ă actul de absolvire a cursurilor de doctorat sau dup ă diploma de masterat;
– adeverin ța care s ă ateste cel pu țin 6 ani de vechime în preo ție (la parohie sau în
învățământul teologic);
– memoriu de activitate avizat de protopop sau de conduc ătorul institu ției de înv ățământ
teologic;
– dovada privind publicarea unor studii, articole, predici, cateheze, conferin țe, alte materiale
de interes bisericesc (cel pu țin 5 materiale);
– adeverin ța privind titularizarea prin examen de capacitate preoț easca sau numire pe post,
iar în cazul cadrelor didactice din înv ățământul teologic, adeverin ța de titularizare sau numire pe
post.
4. Pentru înscriere, precum și pentru organizarea cursurilor și a examenelor pentru gradul II
sunt valabile acelea și criterii men ționate la definitivare.
Cursurile se finalizeaz ă cu examen constând în dou ă probe scrise:
– o probă de cunoștințe teologice inter-disciplinare și
– o prob ă de cunoș tințe pastoral-misionare, pe baza tematicii aprobate de Sinodul
mitropolitan și a bibliografiei recomandate;
Media de promovare a examenului pentru gradul II este minimum 7 ( șapte) și nicio notare
parțiala sub 6 (sase).
5. Candidaț ii care nu au promovat examenul de gradul II se pot prezenta la un nou examen
în anul urm ător, în acelea și condiți i amintite mai sus.
6. Centrul eparhial, pe baza cataloagelor comunicate de centrele teritoriale de cursuri,
înscrie în fi șa personal ă a fiecărui preot rezultatul ob ținut și elibereaz ă, la cerere, Certificat de
acordare a gradului II .

Gradul I – studii superioare

1. Gradul I se ob ține, la cerere, dup ă cel puțin 4 ani de la promovarea examenului pentru
gradul II.
2. Centrele de perfec ționare pentru ob ținerea gradului I sunt cele aprobate de Sfântul Sinod,
la Facultățile de Teologie Ortodoxa din: Bucure ști, Iași, Sibiu, Craiova, Timiș oara și Cluj-
Napoca.
3. Dosarul de înscriere a licen țiaților în teologie pentru obținerea gradului I se întocmeș te în
aceleași condiții ca la gradul II și va cuprinde în plus:
– adeverin ța care să ateste cel pu țin 10 ani de vechime în preo ție;
– dovada privind publicarea unor c ărți, studii, articole, pred ici, cateheze, conferin țe, alte
materiale de interes bisericesc (cel pu țin 10 materiale);
– participări la emisiuni radio și TV, cu binecuvântarea chiriarhului.
4. Absolven ții cursurilor de doctorat cu examen de admisibilitate sunt încadra ți la gradul I,
la cerere, pe baza unui dosar cuprinzând:
– adeverin ța din care sa reias ă promovarea examenului de admisibilitate;
– adeverin ța care sa ateste cel pu țin 6 ani de vechime în preo ție;
– adeverin ța privind titularizarea prin examen de capacitate preo țească sau numire pe post;
– memoriu de activitate cuprinzând lucr ările publicate, avizat de protopop.
5. Doctorii în teologie sunt încadra ți la gradul I, la cerere, pe baza unui dosar cuprinzând:
– copia diplomei de doctor în teologie;
– adeverin ța privind titularizarea prin examen de capacitate preo țea scă sau numire pe post;

34- memoriu de activitate cuprinzând lucr ările publicate, avizat de protopop sau de
conducătorul institu ției de înv ățământ teologic.
6. Perioada de depunere și aprobare a dosarelor de înscriere la gradul I este cea prevă zută
pentru definitivare și gradul II.
7. Pentru examenul de gradul I, centrele de perfec ționare în colaborare cu centrele eparhiale
alcătuiesc programa înso țită de bibliografia orientativ ă care va cuprinde teme de interes pentru
preoț ime cu con ținut teologic: pastoral-liturgic, cultural-misionar, social-filantropic și
administrativ-gospod ăresc, de drept bisericesc, administra ție parohiala și legislaț ie.
8. Programa înso țită de bibliografia orientativ ă se aprob ă de sinoadele mitropolitane și se
comunică la Cancelaria Sfântului Sinod și la centrele eparhiale sufragane care au îndatorirea să le
publice și pe baza c ăreia se vor solicita subiecte pentru lucr ările de grad.
9. Subiectul pentru lucrarea de grad se alege de c ătre candidat dintre cele publicate cu
acordul profesorului coordonator și cu aprobarea chiriarhului locului, cu cel mult un an înainte de
împlinirea termenului de înscriere la grad.
10. După primirea dosarelor de înscriere, centrul eparhial stabile ște o dată comună pentru
susținerea colocviului în vederea admiterii la grad.
11. Colocviul de admitere se sus ține pe baza programei orientative aprobate, în fa ța unei
comisii prezidat ă de chiriarhul locului sau a delegatului s ău, alcătuită din cadre didactice
universitare (profesor sau conferen țiar) și 1 – 2 consilieri administrativi de la centrul eparhial, cu
gradul I sau doctori în teologie. Rezultatu l colocviului de admitere se consemneaz ă prin
calificativele “Admis” sau “Respins”.
12. Pentru gradul I, se efectueaz ă o inspec ție special ă la parohia în care activeaz ă
candidatul, în primul trimestru al anului, de c ătre un cadru didactic universitar, apar ținând
centrului de perfec ționare, sau, în lipsa lui, de un preot profesor din înv ățământul preuniversitar
teologic (seminar teologic), care are gradul I sau este doctor în teologie, sau de un consilier
administrativ de la centrul eparhial, cu gradul I sau doctor în teologie, ori de un preot de parohie,
cu gradul I sau doctor în teologie, delegat de chiriarhul locului.
13. Obiectivele inspecț iei speciale se stabilesc de c ătre chiriarh în corelare cu prevederile
punctului 5, iar rezultatele acesteia și calificativul ob ținut, cel pu țin “bine”, se consemneaz ă într-
un proces verbal și se depun la dosarul candidatului.
14. Lucrarea de grad se depune la centrul de perfec ționare pân ă la 31 august, în vederea
recenzării de către profesorul coordonator în cel mult 30 de zile și pentru stabilirea datei la care
va avea loc colocviul pentru sus ținerea lucr ării de grad, în trimestrul IV.
15. Colocviul pentru sus ținerea lucr ării de grad se organizeaz ă, pe eparhii, la centrul de
perfecționare la care s-a înscris candidatul, în fa ța unei comisii prezidate de chiriarhul locului sau
a delegatului s ău (profesor sau conferen țiar), alcătuită din : profesorul coordonator, un cadru
didactic din sec ția în care se înscrie subiectul lucr ării de grad și delegatul centrului eparhial de
care aparține candidatul, în condi țiile articolului 10.
16. Nota minim ă de admitere a lucr ării și de promovare a colocviului este 8 (opt).
17. Candida ții care nu au promovat colocviul pentru gradul I se pot prezenta la un nou
examen în anul urm ător, în acelea și condiții amintite mai sus.
18. Centrul eparhial, pe baza cataloagelor comunicate de centrul de perfec ționare, înscrie în
fișa personal ă a fiecărui preot rezultatul ob ținut și elibereaz ă, la cerere, Certificat de acordare a
gradului I .

PRECIZ ĂRI ADIȚIONALE
(comune pentru personalul clerical cu studii medii și studii superioare)

35a. Personalului didactic licen țiat la specializarea Teologie Pastoral ă din cadrul Facult ăților
de Teologie Ortodox ă, care pred ă discipline de specialitate teologic ă în învățământul
preuniversitar teologic sau care pred ă disciplina Religie în învățământul de stat, i se echivaleaz ă,
pe baza de acte justificative, gradele didactice ob ținute în înv ățământul de stat cu gradele
profesionale pentru personalul clerical, cu obliga ția susținerii examenului de titularizare
(capacitate preo țească), înaintea hirotoniei.
b. Cu binecuvântarea chiriarhului, personalul clerical monahal poate ob ține grade
profesionale în aceleaș i condiții prevăzute pentru clerul de mir.
c. În vederea hirotoniei, personalul monahal este îndatorat sa promoveze examenul de
titularizare (capacitate preo țeasca). În vederea înscrierii, personalul monahal va prezenta dosar de
acte cuprinzând ș i recomandarea stare țului, precum și aprobarea chiriarhului.
d. Nu se acord ă dispense pentru reducerea vechimii în preo ție și a stagiilor dintre grade
pentru personalul clerical.
e. Preoții care dep ășesc limita maxim ă de 5 ani de la titularizare vor fi men ținuți pe post,
dar vor fi penaliza ți prin încadrarea la salarizare ca debutan ți, până când vor sus ține examenul de
definitivat.
f. Preoților aflați sub sanc țiune administrativ ă sau disciplinar-bisericeasc ă n u li se aprob ă
înscrierea la definitivare, gradul II și gradul I, pân ă la ridicarea sanc țiunii.
g. Preoții care au ob ținut definitivarea și gradul II cu media 10 sau au o activitate misionar ă
cu totul deosebit ă (construc ții de biserici, activitate filantropic ă, culturală), se pot prezenta, dup ă
caz, la examenele pentru gradul urm ător, cu un an mai devreme fa ță de perioada prev ăzută.
h. Certificatele de acordare a gradelor profesionale se aprob ă de Sfântul Sinod pe formulare
tipizate.
i. Centrele de perfec ționare la care sunt arondate mai mult e eparhii pot organiza, anual, serii
suplimentare de cursuri, potrivit cu cerin țele locale.
j. Arondarea eparhiilor la Centrele de perfec ționare pentru gradele profesionale, aprobate de
Sfântul Sinod, este urm ătoarea:
– Facultatea de Teologie Ortodox ă Patriarhul Justinian a Universit ății din Bucure ști:
Arhiepiscopia Bucure știlor, Arhiepiscopia Tomisului, Arhiepiscopia Târgovi ștei, Episcopia
Argeș ului și Mușcelului, Episcopia Buz ăului și Vrancei, Episcopia Dun ării de Jos, Episcopia
Sloboziei și Călărașilor, Episcopia Alexandriei și Teleormanului, Episcopia Giurgiului și
Episcopia Tulcii;
– Facultatea de Teologie Ortodox ă Dumit ru Stăniloae a Universit ății din Iași:
Arhiepiscopia Ia șilor, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Episcopia Romanului și
Episcopia Hu șilor;
– Facultatea de Teologie Ortodox ă Andrei Șaguna a Universit ății din Sibiu:
Arhiepiscopia Sibiului și Episcopia Covasnei și Harghitei;
– Facultatea de Teologie Ortodox ă a Universit ății din Cluj-Napoca : Arhiepiscopia
Vadului, Feleacului și Clujului, Arhiepiscopia Alba Iuliei, Episcopia Ortodoxa Româna a
Oradiei, Episcopia Ortodoxa Româna a Maramure șului și Sătmarului, precum și Episcopia
Sălajului;
– Facultatea de Teologie Ortodox ă a Universit ății din Craiova : Arhiepiscopia Craiovei,
Episcopia Râmnicului, Episcopia Severinului și Strehaiei, precum și Episcopia Slatinei;
– Facultatea de Teologie Ortodox ă a Universit ății din Timi șoara : Arhiepiscopia
Timișoarei, Episcopia Aradului, Ienopolei, H ălmagiului și Hunedoarei, precum și Episcopia
Caransebe șulu i.
k. Prezenta Metodologie pentru ob ținerea gradelor profesionale și Precizările adiționale
(comune pentru personalul clerical cu studii medii ș i studii superioare) intr ă în vigoare dup ă
aprobarea lor de c ătre Sfântul Sinod.

36l. Tematicile pentru preg ătirea personalului clerical în vederea ob ținerii gradelor
profesionale se aprob ă de către sinoadele mitropolitane pe baza Programei-cadru aprobate de
Sfântul Sinod, la care se pot ad ăuga teme de interes local.

PROGRAMA-CADRU PENTRU CURSURILE ÎN VEDEREA OB ȚINERII
GRADELOR PROFESIONALE

I. Probleme actuale în Biserica Ortodoxă Română
1. Ora de religie: scopuri și obiective în educa ția religioasa în contextul actual.
2. Atitudinea Bisericii fa ță de avort, divor ț, abandonul de copii, homosexualitate etc.
3. Probleme morale ale tineretului de azi și soluțiile lor din perspectiva cre ștină.
4. Atitudinea Bisericii fa ța de problemele sociale actuale: integrare, globalizare,
secularizare, ateism, terorism, trafic de persoane.
5. Ortodoxia și ecumenismul contemporan. Evaluarea dialogurilor în contextul Uniunii
Europene.
6. Coordonatele teologiei ortodoxe române ști. Ră spunsuri la problemele contemporane.
7. Structura actuala organizatoric-administrativa a Bisericii Ortodoxe Române.

II. Viața liturgică în Biserica Ortodox ă Română
8. Rolul și importan ța Sfintei Liturghii în via ța credincio șilor – cler și credincio și.
9. Uniformizarea liturgic ă – scop al activit ății misionare a preotului ș i de păstrare a unit ății
de credință.
10. Grija Bisericii pentru p ăstrarea formelor tradi ționale în arhitectura și pictura
bisericeasc ă.

III. Activit ăți misionar-pastorale
11. Probleme, metode și mijloace pastorale în societatea actuală : parohia din mediul urban ș i
rural.
12. Importan ța predicii ș i catehezei pentru pastorație.
13. Rolul cânt ării bisericeș ti în activitatea misionar ă a Bisericii. Combaterea tendin țelor de
îndepărtare de la spiritul muzicii tradi ționale.
14. Necesitatea cunoa șterii canoanelor și a legiuirilor biserice ști pentru via ța religioas ă.
15. Atitudinea Bisericii fa ța de manifest ările oculte: vr ăjitorie, magie, supersti ție.
16. Prozelitismul contra-m ărturie creștină. Principii, metode și mijloace de prozelitism sectar
și combaterea lor.
17. Biserica Ortodox ă Româna, diaspora româneasca și fenomenul migra ției.
18. Provoc ările lumii contemporane privind darul sacru al vie ții: avortul, clonarea, ingineria
genetică, eutanasia.

IV. Activit ăți filantropice
19. Misiunea social-filantropic ă a Bisericii în trecut și astăzi.

Tema a 3-a:
Recomandarea dat ă de preotul paroh unui profesor de religie care solicit ă
binecuvântarea Chiriarhului pe ntru a participa la un conc urs didactic (titularizare,
transfer, deta șare, suplinire): ce preciz ări trebuie s ă cuprindă.
Răspuns:

37 Recomandarea dat ă de preotul paroh unui profesor de religie care solicit ă binecuvântarea
Chiriarhului pentru a participa la un concurs didactic, va ține cont de urm ătoarele aspecte:
Preo ții sunt obliga ți să manifeste responsabilitate pastoral-misionar ă și să dea profesorilor
de Religie recomand ări conforme cu realitatea; s ă dea recomand ări numai profesorilor care au
funcționat la școlile din parohiile p ăstorite de ei. Preo ții care vor elibera recomand ări fictive risc ă
să fie sancționa ți pe linie administrativă , după gravitatea faptei.
În vederea men ținerii binecuvânt ării acordate persoanelor care predau Religia, precum și
în vederea ob ținerii binecuvânt ării pentru participarea la diferite concursuri didactice (titularizare,
transfer, deta șări etc.), este necesar ca aceste persoane s ă țină o strânsă legătură cu parohia și
protopopiatul pe raza c ărora își desfășoară activitatea, s ă cunoască activitățile pastorale, culturale
și filantropice ale parohiei, protopopiatului și eparhiei, în general.
De asemenea, este necesar ca profesorii de Religie s ă contribuie la intensificarea vieț ii
filantropice și sacramentale (spovedanie, împ ărtășanie și celelalte activit ăți liturgice) a elevilor
cărora le predau ora de Religie, s ă prezinte preotului paroh și protopopiatului propuneri de
activități pedagogice, spirituale, culturale și filantropice, implicându-se direct și în organizarea
acestor activit ăți, care ar putea fi organizate împreun ă cu elevii, ca m ărturie a credin ței și vieții
ortodoxe în societatea de ast ăzi.
În recomand ările date, preo ții vor men ționa în mod concret activit ățile (literare, culturale,
filantropice, administrative etc.) în care s-au implicat persoanele recomandate, datele sau
perioadele în care s-au desf ășurat, frecven ța particip ării – împreun ă cu elevii – la Sfânta Biseric ă
etc.
De aceast ă evaluare va depinde ob ținerea binecuvânt ării (acordului) Chiriarhului pentru
continuarea pred ării Religiei sau pentru partic iparea la concursurile men ționate.
Trebuie precizat c ă nici un preot nu poate preda într-o școală de pe teritoriul altei parohii,
decât cu acordul scris al preotului paroh din parohia respectiv ă și cu binecuvântarea Chiriarhului.

Tema a 4-a:
Legea privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor : promulgare,
publicare și care sunt capitolele pe care le cuprinde.
Răspuns:
Legea nr. 489/28.12.2006 privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor a
fost publicat ă în Monitorul oficial al României , anul 175 (XIX) – nr. 11, Partea I, Legi, decrete și
alte acte , luni, 8 ianuarie 2007. Ea cuprinde urm ătoarele subtitluri: Capitolul I: Dispoziții
generale ; Capitolul II: Cultele ; Secțiunea 1: Relațiile dintre stat și culte ; Secțiunea a 2-a:
Recunoașterea calit ății de cult ; Secțiunea a 3-a: Personalul cultelor ; Secțiunea a 4-a: Patrimoniu
cultelor ; Secțiunea a 5-a: Învățământul organizat de culte ; Capitolul III: Asociațiile religioase ;
Capitolul IV: Dispoziții tranzitorii și finale .

Tema a 5-a:
Instituțiile de înv ățământ teologic care func ționează în cadrul Arhiepiscopiei
Bucureștilor: denumirea și nivelul studiilor10.

Răspuns:
Învățământul teologic din Arhiepiscopia Bucure știlor este structurat astfel:
a. Învățământ teologic de nivel liceal, Seminarii Teologice Ortodoxe:

10 Temă adaptabil ă la realitatea fiec ărei eparhii, de c ătre comisiile de examen.

38 Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Nifon Mitropolitul” din Bucure ști, cu profilul
teologie ;
 Seminarul Teologic Liceal Ortodox "Sfânta Filofteia" – Pas ărea, din Br ănești, cu
profilul teologie (numai pentru fete și monahii);
b. Învățământ postliceal:
 Școala Postliceal ă Sanitară din Bucure ști.
c. Învățământ universitar:
 Facultatea de Teologie Ortodox ă "Patriarhul Justinian" din cadrul Universităț ii
din Bucureș ti
Ciclul I – Studii universitare de licen ță cu specializ ările:
 Teologie Ortodox ă Pastorală
 Teologie Ortodox ă Didactică
 Teologie Social ă
 Artă sacră
Ciclul II – Studii universitare de Masterat, 2 ani cu specializ ările:
 Doctrină și Cultură (Teologie Sistematic ă)
 Istorie și Tradiție (Teologie Istoric ă)
 Pastorație și viață liturgică (Teologie Practic ă)
 Exegeză și Ermineutic ă (Teologie Biblic ă)
 Arta Sacr ă în contemporaneitate (Art ă Sacră)
 Studii religioase și Educație creștină (Teologie Didactic ă) –
program acreditat începând din anul universitar 2008-2009
 Comunicare (program în curs de acreditare)
Ciclul III – Studii universitare de docto rat, domeniul Teologie – Teologie
Ortodoxă

NOTĂ: Cursurile sunt la forma de înv ățământ zi. Numai ciclul III are și cursuri la forma frecven ță redusă.

Tema a 6-a:
Asociații de tineri cre știni ortodoc și patronate de Ar hiepiscopia Bucure știlor: numele
lor și ce activit ăți desfăș oară fiecare dintre ele11.
Răspuns:
1. Asocia ția Studen ților Cre știn-Ortodoc și din România, filiala Bucure ști
(A.S.C.O.R.);
La 14 iunie 1990 s-a înfiin țat la Bucure ști, cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române, Asocia ția Studenților Creștin-Ortodoc și din România, la ini țiativa unor studen ți și
doctoranzi la diferite facultăț i.
A.S.C.O.R. are un caracter na țional, cu filiale în toate centrele universitare din țară: Sibiu,
Craiova, Alba-Iulia, Oradea, Timi șoara, Baia-Mare, Ia și, Suceava, Bacă u, Galați, Constan ța, Tulcea etc.
Activități culturale:
 conferințe și mese rotunde pe teme culturale și religioase, cu invitați din țară și din
străinătate;
 expoziții de icoane pe sticl ă și lemn;
 proiecte de film;
 concerte de muzic ă psaltică.

11 Temă adaptabil ă la realitatea fiec ărei eparhii, de c ătre comisiile de examen.

39Activități social-filantropice:
 implicarea în diverse activit ăți educaționale și recreative a copiilor institu ționalizați în
școli speciale;
 vizite l la c ăminele de b ătrâni;
 concerte de colinde în spitale, c ămine studen țești, cămine de b ătrâni.
Activități de formare duhovniceasc ă:
 pelerinaje la m ănăstirile ortodoxe din ț ară și străinătate;
 tabere cu specific divers : iconografie, etnografie și folclor, de munc ă, cercetare socio-
umană ;
 simpozionul Serile filocalice , desfășurat în fiecare toamn ă;
 organizarea sfin țirii căminelor studen țești la început de an universitar.
2. Liga Tineretului Cre știn-Ortodox din Româ nia (L.T.C.O.R.) a fost înfiin țată pentru
tinerii cre știn-ortodoc și care nu sunt înc ă studenți sau care și-au finalizat studiile universitare și
post-universitare, având acelea și obiective și activități ca și A.S.C.O.R.
Activități desfășurate:
 promovarea credin ței în mediile școlare și universitare;
 proiecte de asistență socială prin voluntariat pentru copii institu ționalizați, bătrâni
și deținuți din penitenciare;
 proiecte comunitare în mediul rural;
 programe cultural-misionare.
 promovarea credinței și moralei cre știne ortodoxe în rândul tinerilor ș i
contracararea prozelitismului sectar;
 organizarea de activit ăți caritabile.

Tema a 7-a:
Biroul eparhial de catehizare a tineretului. Înfiin țare, func ționare, obiective și
activități.

Răspuns:
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 29 octombrie 2008, a luat
în dezbatere referatul Sectorului Teologic-Educa țional al Patriarhiei Române cu privire la
lucrările Seminarului Na țional cu tema: Programul catehetic „Hristos împ ărtășit copiilor“ ,
desfășurat în perioada 27-28 august 2008 la Seminarul Teologic Liceal Ortodox din Bucure ști. La
această întrunire s-a propus înființarea unui birou de catehizare a tineretului la nivelul fiec ărei
eparhii din cuprinsul Patriarhiei Române. În Arhiepiscopia Bucure știlor, Biroul de catehizare a
tineretului func ționează în cadrul Sectorului Înv ățământ și Activități cu Tineretul.

Programul catehetic Hristos împ ărtășit copiilor presupune o metod ă nouă de catehizare
a copiilor, cu vârste cuprinse între 6-17 ani. Lec țiile sunt concepute într-o manier ă care asigur ă
interactivitatea în cadrul catehezei. Predarea este concentrat ă asupra persoanei copilului; lec țiile
aduc cuvântul lui Dumnezeu la nivel personal, asociindu-l întotdeauna cu experien țele de via ță
personale ale copilului.
Programul se desf ășoară cu copiii din fiecare parohie, în bisericile parohiale sau în
așezăminte parohiale, o dat ă pe săptămână. Preoții au la dispozi ție un set de instrumente (Ghiduri
de catehez ă biblică) pentru a le transmite copiilor, înc ă de la cele mai fragede vârste, înv ățăturile
biblice.
Programul catehetic Hristos împ ărtășit copiilor nu înlocuie ște ora de Religie din Școală,
ci este complementar acesteia, ambele sprijinindu-se reciproc. De aceea, un rol important în

40derularea programului îl pot avea profesorii de Religie din școli și licee, precum ș i familiile
copiilor implica ți în proiect.

Programul Nu abandona Școala! finanțat de Uniunea European ă are ca obiectiv
catehizarea copiilor și prevenirea abandonului ș colar prin implicarea direct ă a preoț ilor din
parohii.

Programul Serile catehetice se adreseaz ă adolescen ților, în majoritate elevi de liceu din
anii terminali, având ca scop apropierea tine rilor de valorile religios-morale ale Bisericii
Ortodoxe. Necesitatea acestui program este dat ă și de faptul c ă la finalizarea studiilor medii
(liceale și profesionale), tinerii pierd rela ția cu ora de Religie din școală. Tematica acestui proiect
educațional este variat ă și de multe ori l ăsată la libera alegere a adolescen ților participan ți,
cuprinzând subiecte precum: Tinerii și curajul Spovedaniei ; Dovezi despre existen ța lui
Dumnezeu; Iubirea – temelia vie ții creștine; Duhovnicul – c ălăuză spre Hristos; Cum să fii un
bun creștin; Însemn ătatea Postului Mare în via ța creștinului; Bucuria Învierii ș.a.

41

CULTURAL și RELAȚ II CU MASS-MEDIA

Tema 1:
Realizarea monografiei parohiei și a pliantului de prezentare : pașii de urmat (pentru
parohie sau doar pentru biserica parohial ă).

Răspuns:
a. Realizarea planului monografiei sau a pliantului și consultarea unor alte lucr ări
asemănătoare;
b. Alcătuirea unei bibliografii minimale, consultarea arhivelor, documentarea și obținerea
de imagini;
c. Scrierea textului și asocierea de imagini care s ă ilustreze textul;
d. Planificarea edit ării și tipărirea lucrării.
Un pliant bine realizat poate constitui și nucleul pentru pagina web a parohiei.

Tema a 2-a:
Publicarea diferitelor articole pe marginea unor evenimente, studii sau alte materiale
în revistele eparhiale: tipuri de subiecte și pași de urmat.

Răspuns:
Sunt evenimente sau activit ăți din viața parohiei care trebuie mediatizate, fie printr-un
articol în presa scris ă (bisericeasc ă sau laică), fie printr-o relatare la radio sau un documentar
video.
Înainte de a alc ătui un articol pentru presa scrisă , autorul se va întreba pe sine mai întâi:
Ce este nou? Ce este interesant? Ce este util pentru cititori? De asemenea, nu trebuie s ă uite că
orice articol trebuie s ă respecte unele cerin țe minime: Cine? Când? Unde? Cum? De ce?
Cuvântul, fraza, modul de redactare, planul textului, titlul articolului, atitudinea autorului
sunt la fel de importante în scrierea unui articol.
Înainte de a trimite articolul c ătre redacție, se recomand ă o revizuire a textului și, dacă
este posibil, consultarea unei persoane avizate în domeniu.
Manuscrisul și documentul pe suport electronic se aduc în form ă îngrijită la Editur ă și se
înmâneaz ă secretarului de redac ție, urmând ca ulterior s ă se decidă publicarea sau nepublicarea
sa.

Tema a 3-a:
Activități și evenimente din viața parohiei : cum le prezent ăm la Radio, Televiziune și
Ziarul Lumina (Centrul de Pres ă Basilica al Patriarhiei Române).

Răspuns:

A. Evenimente ce trebuie mediatizate:

42- hramul parohiei;
– momente aniversare;
– sfințirea sau resfin țirea bisericii;
– evenimente pastoral-misionare: vizite arhiere ști, cercuri pastorale, conferin țe, colecte
pentru biseric ă;
– acțiuni care privesc patrimoniul cultural și religios al parohiei (expozi ții, organizarea
unui muzeu al parohiei, activităț i privind restaurarea monumentelor istorice din
cuprinsul parohiei);
– activități culturale distincte ale parohiei (publicarea unui buletin parohial, a unei
monografii, a unei c ărți cu caracter teologic, a unui pliant, a unui C.D.-rom etc.);
– alte evenimente speciale din via ța parohiei (campanii de restaurare, proiecte de
colaborare cu alte parohii, cu institu ții publice ș.a.).

B. Modalit ăți de mediatizare:
– telefonic (se va lua leg ătura cu Televiziunea Trinitas : Aleea Dealul Mitropoliei nr. 25,
Sector 4, Bucure ști, Telefon: 021.406.82. 62, Fax: 021.406.82.66, E-mail:
trinitastv@yahoo.com ;
– Radio Trinitas : www.trinitas.ro ;
– Ziarul Lumina : tel. 0314100125 (secretariat); 0314100180 (redac ție); E-mail:
ziarullumina@yahoo.ro;
– preotul paroh poate solicita deplasarea unei echipe a posturilor de televiziune și radio
ale Patriarhiei Române pentru transmisiuni în direct sau reportaje cu aspecte din via ța
parohiei; pentru aceasta, va întocmi o cerere, adresat ă Preafericitului P ărinte Patriarh
Daniel, prin Sectorul Cultural și Relații cu Mass-media, în care va expune motivele
pentru care solicit ă acest lucru.

C. Modul de realizare a interven țiilor privind subiectele amintite anterior:
– preotul paroh va prezenta istoricul parohiei, date privind înfiin țarea acesteia, construirea
bisericii, istoricul l ăcașului de cult, activitatea misionar ă, pastoral ă, cultural ă și
filantropic ă din parohie, rela țiile cu parohiile învecinate, proiecte de viitor etc.;
– preotul va redacta toate aceste informa ții într-un format clar, scurt, la obiect, f ără a
introduce date suplimentare care s ă îngreuneze lecturarea pe post a textului respectiv;
– vor fi oferite ascult ătorilor informații legate de a șezarea geografic ă a parohiei sau
mănăstirii respective, astfel încât ea s ă poată fi ușor reperat ă și vizitată;
– va fi adresată o invitație explicit ă ascultătorilor și telespectatorilor, de a participa la
evenimentul care face subiectul emisiunii;
– vor fi oferite detalii despre parohie și programele misionar-pastorale ale acesteia, despre
programul evenimentului mediatizat, participanți etc.;
– se va reveni cu detalii despre desf ășurarea evenimentului atât pe parcursul acestuia, cât
și după încheierea manifest ărilor.

Tema a 4-a:
Filmele documentare privind aspecte din via ța parohiei: cum se realizeaz ă.

Răspuns:
În vederea realiz ării de filme documentare despre istoria și viața parohiei, se va ține cont
de următoarele principii:

43 1. Filmul documentar sau de prezentare trebuie s ă aibă o important ă component ă
misionar ă. Conținutul lui nu trebuie s ă fie axat pe aspectele spectaculoase de ordin secular, ci
mai ales pe aspectele ziditoare de suflet;
2. În alegerea studioului de produc ție care s ă realizeze acest film se va ține cont de
dotarea tehnic ă a studioului. Se recomand ă colaborarea cu studioul de televiziune Trinitas
TV.
Suportul pe care va fi comercializat filmul poate fi DVD video sau CD video, în func ție
de dotarea tehnic ă estimată a potențialilor clien ți.
3. Realizarea unui film documentar începe cu o temeinic ă cercetare a subiectului în
bibliotecă și la fața locului . Elaborarea scenariului es te sarcina studioului produc ător, dar fiind o
etapă foarte important ă, trebuie supravegheat ă de către beneficiar. Scenariul este structura
propriu-zis ă a viitorului film, prin acest script putând fi anticipat ă forma final ă a filmului. Aici
este notată succesiunea cadrelor filmate, tipurile de încadrare ce vor fi folosite, textul ce urmeaz ă
să fie citit de c ătre voice-over (prezentator), interviurile ce vor fi inserate (con ținutul, succesiunea
și durata lor), muzica ce va fi utilizat ă ca ilustra ție sonoră. Beneficiarul trebuie să furnizeze
producătorului toate elementele necesare pentru realizarea scenariului. Din acest motiv, în multe
cazuri produc ătorul îi cere beneficiarului s ă-i descrie în am ănunt cum î și imagineaz ă filmul, în
varianta sa final ă. Beneficiarul trebuie s ă înțeleagă că intervențiile ulterioare în scenariu vor
determina nevoia de a realiza film ări suplimentare, ceea ce va cre ște costurile de produc ție.
4. Structurarea con ținutului unui astfel de film trebuie s ă fie determinat ă și de
gradul de interes al subiectelor abordate . Un film trebuie s ă fie uș or de privit și de înțeles.
Termenii de specialitate trebuie evita ți sau explica ți. Trebuie evitate textele greoaie, frazele lungi
și complicate. Va fi folosit un limbaj accesibil, descriptiv sau narativ, nu eseistic. Se va ține cont
de principiul binecunoscut în audiovizual, conform c ăruia „o imagine este mai sugestiv ă decât o
mie de cuvinte”.
5. În orice parohie exist ă o multitudine de evenimente, personaje, locuri, monumente
care pot fi prezentate într-un film documentar . Biserica parohial ă, chiar dacă nu este foarte
veche sau important ă din punct de vedere artistic, prezint ă un înalt grad de interes ca spa țiu sacru,
ca spațiu al comuniunii dintre oameni, ca loc al înnoirii duhovnice ști și al punerii în scen ă a
lucrării pastorale. La o biseric ă nou construit ă vor fi eviden țiate eforturile depuse pentru
realizarea l ăcașului – iar pe lâng ă aspectele oficiale, obie ctive, pot fi amintite și mărturii ale unor
oameni care s-au dedicat acestui scop (exemplu: o b ătrână care și-a vândut animalele pentru a
dona bani pentru construc ție; un tân ăr muncitor care s-a întors din str ăinătate special pentru a
ajuta la lucr ări; un fiu al satului care a vrut s ă doneze policandrele pentru „a avea lumin ă pe
lumea cealalt ă” ș.a.m.d.).
6. Preotul paroh poate folosi momentul realiz ării unui astfel de film pentru a înt ări
comuniunea dintre membrii parohiei . El va trebui să evite să fie singurul personaj al filmului.
Înainte de redactarea final ă, materialul va fi prezentat Sectorului Cultural și relaț ii cu mass-media
pentru vizionare și Trinitas TV .

Tema a 5-a:
Publicațiile periodice editate în cadrul Editurii Cuvântul Vie ții a Mitropoliei
Munteniei și Dobrogei: specificul fiec ăreia și posibilit ăți de abonare12.
Răspuns:

12 Temă adaptabil ă la realitatea fiec ărei eparhii, de c ătre comisiile de examen.

44Publicația periodic ă editată de Mitropolia Munteniei și Dobrogei este Glasul Bisericii –
buletinul oficial de informar e al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei. Cele patru numere care apar
anual con țin reportaje privind activitatea pastoral ă, misionar-cultural ă și social-filantropic ă din
toate Eparhiile Mitropoliei Muntenie și Dobrogei . Revista Glasul Bisericii mai conține articole,
studii, documentare, prezent ări de carte, traduceri, hot ărâri oficiale ale Sfântului Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, predici, cateheze etc.
Abonamentele se fac prin intermediul protopopiatelor, la începutul anului.

Tema a 6-a:
Tipuri de lucr ări care se editeaz ă în cadrul Editurii mitropolitane Cuvântul Vie ții.
Exemplific ări13.
Răspuns:
Cartea a fost și rămâne o sursă de cultivare personal ă pentru preot, dar ș i un mijloc
important în misiunea sa prin cultur ă. Se public ă mult în domeniul c ărții religioase, atât de c ătre
editurile biserice ști, cât și de către unele edituri laice.
Pentru a fi la curent cu activitatea editorial ă și pentru a îmbog ăți fondurile bibliotecii
parohiale cu lucr ări valoroase, preotul paroh trebuie s ă cunoască în primul rând activitatea
Editurii mitropolitane Cuvântul Vie ții.
În cadrul Editurii mitropolitane Cuvântul Vie ții se editează următoarele colecții:
– Colecția Lumina credin ței – lucrări cu caracter misionar-apologetic (Almanahul
Bisericesc );
– Colecția Bucuria credin ței – lucrări cu caracter catehetic (cateheze);
– Colecția Vieți de sfinți – lucrări cu caracter aghiografic (vieți de sfinți, icoane);
– Colecția Vita Aeterna – lucrări cu caracter istoric (monografii, pliante, documentare,
albume, c ărți poștale);
– Colecția Păstorul cel Bun – lucrări cu caracter pastoral-duhovnicesc (c ărți de predici,
cărți de rugăciuni, medita ții).

Consultarea noilor apari ții editoriale se poate face prin intermediul revistei mitropolitane
Glasul Bisericii sau direct la magazinele de c ărți și obiecte biserice ști din cuprinsul
Arhiepiscopiei Bucure știlor.

13 Temă adaptabil ă la realitatea fiec ărei eparhii, de c ătre comisiile de examen.

45

SOCIAL-FILANTROPIC și MISIONAR

a. ASISTEN ȚA SOCIAL Ă

Tema 1:
Sistemul na țional de asisten ță socială: reglementare legal ă.

Răspuns:
Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul național de asisten ță socială (intrată în
vigoare la data de 19 martie 2006, dat ă la care se abrog ă Legea nr. 705 din 3 decembrie 2001).

Tema a 2-a:
Sistemul de asisten ță socială: reglementare intern ă în B.O.R..

Răspuns:

a. Statutul pentru organizarea și func tionarea Bisericii Ortodoxe Române – Partea a II-a,
capitolul III, secțiunea a II-a: Asistența socială în Biserica Ortodox ă Română (art. 137-
139):

Art. 137 – (1) Sistemul de asisten ță socială al Bisericii Ortodoxe Române este integrat și
funcționează în cadrul structurilor sale administrative-organizatorice sau în organiza ții
social-filantropice patronate de ea.
(2) Biserica Ortodox ă Română, prin unit ățile sale componente locale și centrale
(parohia, mân ăstirea, protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia și patriarhia), precum și prin
organizațiile neguvernamentale care func ționează cu aprobarea autorit ăților biserice ști
competente, asigură servicii sociale, acreditate conform legisla ției în vigoare.
(3) Personalul care î și desfășoară activitatea în a șezămintele de asisten ță socială
ale Bisericii se recruteaz ă, în primul rând, dintre absolven ții facultăților de teologie, specializarea
teologie socială .

b. Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de asisten ță socială în Biserica
Ortodoxă Română14:

14 Textul în vigoare a fost actualizat și adoptat de Sfântul Sinod în ședința din 5-6 iulie 2005.

46Art. 1 – Sistemul de asisten ță socială în Biserica Ortodox ă Română este determinat de
slujirea misionar ă și pastorală a Bisericii și are profil social și filantropic. Activitatea de asisten ță
socială se desfășoară în conformitate cu prevederile Statutului pentru organizarea și funcționarea
Bisericii Ortodoxe Române (art. 53 lit. c, d, g; art. 69, 70, 72; art. 94 lit. f; art. 100, 170)15,
precum și ale legisla ției în vigoare referitoare la fu rnizorii de servicii sociale16.

Art. 2 – Sistemul de asisten ță socială este integrat și organizat profesional în cadrul
structurilor administrativ-organizatorice ale Bisericii Ortodoxe Române . Asociațiile și fundațiile
cu scop social și filantropic care func ționează sub patronajul structurilor administrative
organizatorice ale Biserici i au personalitate juridic ă conform legisla ției referitoare la organiza țiile
non-guvernamentale17.

Tema a 3-a:
Sistemul de asisten ță socială: obiective.

Răspuns:
Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de asisten ță socială în Biserica
Ortodoxă Română

Art. 3 . Obiectivele re țelei de asisten ță socială sunt:
1. Aducerea la îndeplinire a misiunii pe care o are Biserica pentru cei afla ți în situa ții de
dificultate, în conformitate cu înv ățătura de credin ță;
2. Furnizarea de servicii sociale primare și specializate, precum și servicii de îngrijire social-
medicală conform prevederilor legale în vigoare;
3. Crearea și menținerea unor re țele de suport, la nivel comunitar, pentru persoanele sau
grupurile sociale care se afl ă în situații de dificultate;
4. Înființarea și administrarea de institu ții de asisten ță socială și medico-social ă proprii sau
în parteneriat cu organisme publice ș i/sau private;
5. Efectuarea de studii și cercetări sociale referitoare la diferite problematici și fenomene
sociale;
6. Participarea activ ă la elaborarea și aplicarea politicilor sociale, strategiilor și planurilor de
acțiune la nivel na țional, jude țean și local;
7. Colaborarea și dezvoltarea de parteneriate cu serviciile publice descentralizate ale
ministerelor, organisme ale admnistra ției publice centrale și l ocale, precum și alte
instituții de stat sau private care desf ășoară activități în domeniu;
8. Informarea opiniei publice cu privire la problematica social ă, în scopul educ ării și
sensibiliz ării acesteia, prin: organizarea de conferin țe, seminarii, mese rotunde, dezbateri
etc; editarea de publica ții (reviste, bro șuri, pliante), materiale audio-video, materiale în
format electronic; desf ășurarea de campanii publice în vederea implic ării comunităț ii în
rezolvarea unor probleme sociale.

15 Trimiterile vizau vechiul Statut ; în actualul Statut , dispoziții similare se reg ăsesc în art. 55, 66-68, 71, 92 lit. l, 95,
98, 173-174. Alte referiri la sistemul de asisten ță socială se găsesc în actualul Statut în art. 14 lit. e, 136 alin. 2, art.
177 lit. i, art. 183 alin. 2.
16 O.G. 68/2003 privind serviciile sociale, modificat ă și completat ă prin Legea 515/2003 pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale și OG. 86/2004 pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale.
17 O.G. 26/2000 cu privire la asocia ții și fundații, modificat ă și completat ă prin OG. 37/2003 pentru modificarea și
completarea Ordonanț ei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaț ii și fundații, prin Legea 246/2005 pentru
aprobarea Ordonan ței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asocia ții și fundații și prin Legea 305/2008 pentru
modificarea Ordonanț ei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asocia ții și fundații.

47

Tema a 4-a:
Sistemul de asisten ță socială: strategia.

Răspuns:
Statutul pentru organizarea ș i funcționarea Bisericii Ortodoxe Române – Partea a II-a,
Capitolul III, secțiunea a II-a: Asistența socială în Biserica Ortodox ă Română:

Art. 138 – (1) Strategia și planurile de ac țiune în domeniul asistenț ei sociale biserice ști se
aprobă de către Sfântul Sinod, iar la nivelul eparhiilor, de c ătre Consiliile eparhiale.
(2) Elaborarea strategiei și a planurilor de acțiune în domeniul asisten ței sociale
bisericești se realizeaz ă de către Sectorul social-filantropic care func ționează atât la nivelul
Administra ției Patriarhale, cât ș i la cel al eparhiilor.

Tema a 5-a:
Sistemul de asisten ță socială: principii generale.

Răspuns:
Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul na țional de asisten ță socială:

Art. 4 – În vederea garant ării accesului egal la drepturile prev ăzute de legisla ția în
vigoare, sistemul de asisten ță socială se întemeiază pe următoarele principii generale:
a) universalitatea, potrivit c ăruia fiecare persoan ă are dreptul la asisten ță socială, în
condițiile prevăzute de lege;
b) respectarea demnit ății umane , potrivit c ăruia fiecărei persoane îi este garantat ă
dezvoltarea liber ă și deplină a personalit ății;
c) solidaritatea social ă, potrivit că ruia comunitatea particip ă la sprijinirea persoanelor
care nu își pot asigura nevoile sociale, pentru men ținerea și întărirea coeziunii sociale;
d) parteneriatul , potrivit c ăruia autorit ățile administra ției publice centrale și locale,
instituțiile de drept public și privat, structurile asociative, precum și instituțiile de cult
recunoscute de lege coopereaz ă în vederea acordă rii serviciilor sociale;
e) subsidiaritatea , potrivit c ăruia, în situa ția în care persoana sau familia nu- și poate
asigura integral nevoile sociale, intervine colectivitatea local ă și structurile ei asociative și,
complementar, statul;
f) participarea beneficiarilor , potrivit c ăruia beneficiarii m ăsurilor și acțiunilor de
asistență socială contribuie activ la procesul de decizie și de acordare a acestora;
g) transparen ța, potrivit c ăruia se asigur ă creșterea gradului de responsabilitate a
administra ției publice centrale și locale fa ță de cetățean, precum și stimularea particip ării active a
beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
h) nediscriminarea, potrivit căruia accesul la drepturile de asisten ță socială se realizeaz ă
fără restricție sau preferință față de rasă, naționalitate, origine etnic ă, limbă, religie, categorie
socială, opinie, sex sau orientare sexual ă, vârstă, apartenen ță politică, dizabilitate, boal ă cronică
n
econtagioas ă, infectare HIV ori apartenen ță la o categorie defavorizat ă, precum și orice alt
criteriu care are ca scop sau efect restrângerea folosin ței sau exercit ării, în condi ții de egalitate, a
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Tema a 6-a:

Sistemul de asisten ță socială: definirea unor termeni și expresii.

48
Răspuns :
Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul na țional de asisten ță socială:

Art. 5 – În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc dup ă cum
urmează:
a) procesul de incluziune social ă reprezintă setul de m ăsuri și acțiuni multidimensionale
din domeniile protec ției sociale, ocup ării forței de munc ă, locuirii, educa ției, sănătății, informă rii-
comunicării, mobilit ății, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;
b) nevoia social ă reprezintă ansamblul de cerin țe indispensabile fiec ărei persoane pentru
asigurarea condi țiilor de via ță, în vederea integr ării sociale;
c) prestaț iile sociale sunt măsuri de redistribu ție financiar ă destinate persoanelor sau
familiilor care întrunesc condi țiile de eligibilitate prev ăzute de lege;
d) serviciile sociale reprezintă ansamblul complex de m ăsuri și acțiuni realizate pentru a
răspunde nevoilor sociale ale persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunit ățil or, în vederea
prevenirii și depășirii unor situa ții de dificultate, vulnerabilitate sau dependen ță, pentru cre șterea
calității vieții și promovarea coeziunii sociale; serviciile sociale se pot organiza în forme diverse,
stabilite prin nomenclatorul serviciilor sociale;
e) furnizorii de servicii sociale sunt persoanele fizice sau juridice, de drept public sau
privat, care acord ă servicii sociale, în condi țiile prevăzute de lege;
f) așezământul reprezintă amplasamentul social organizat pentru desf ășurarea serviciilor
sociale și a altor activităț i de interes ob ștesc;
g) colectivitatea local ă reprezintă totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-
teritorială cu interese, credin țe sau norme de via ță comune;
h) comunitatea local ă reprezintă membrii organiza ți ai colectivit ății locale, formele de
asociere a acestora, institu țiile administra ției publice locale, precum ș i alte institu ții publice sau
private din domeniul educa ției, sănătății sau altele asemenea;
i) acreditarea reprezintă procesul prin care furnizorul de servicii sociale demonstreaz ă
propria capacitate func țională, or ganizaț ională și administrativ ă în acordarea serviciilor sociale,
sub condi ția respect ării standardelor de calitate în vigoare, iar statul recunoa ște competen ța
acestuia de a acorda servicii sociale; j) standardele generale și specifice de calitate reprezintă ansamblul de norme pe baza
cărora este evaluat ă și monitorizat ă activitatea furnizorilor și calitatea serviciilor sociale acordate;
k) ancheta social ă este o metod ă de investiga ție întemeiat ă pe diferite tehnici de culegere
și de prelucrare a informa ției, în scopul analizei situa ției sociale și economice a persoanelor,
familiilor, grupurilor sau comunit ăților, având rol de diagnostic social;
l) dezvoltarea comunitar ă reprezintă procesul prin care o comunitate îș i identific ă anumite
probleme prioritare, se implic ă și coopereaz ă în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse
interne;
m) societatea civil ă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor
interese comune și care își dedică timpul, cuno ștințele și experienț a pentru a- și
promova și apăra
drepturile și interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociații și fundații, organiza ții
sindicale și patronale, organiza ții culturale și de cult, precum și grupuri comunitare informale.
Tema a 7-a:

Serviciile sociale: beneficiari.

Răspuns:
Ordonan ța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale :

49 Art. 23 – Beneficiarii de servicii sociale sunt persoane, precum și grupuri sociale, care la
un moment dat se pot afla într-o situa ție de dificultate generatoare de marginalizare sau
excluziune social ă în lipsa suportului acordat de familie sau comunitate.
Art. 24 – (1) Beneficiaz ă de prevederile prezentei ordonan țe cetățenii români care au
domiciliul ori reș edința în România, precum și cetățenii români f ără domiciliu.
(2) Cetățenii altor state, precum ș i apatrizii beneficiaz ă de servicii sociale, în
conformitate cu prevederile tratatelor și acordurilor la care România este parte, dac ă au
domiciliul sau re ședința în România.
(3) Beneficiaz ă de prevederile prezentei ordonan țe și cetăț enii stră ini sau apatrizii care
au permisiunea de ședere în România, cei împotriva c ărora s-a dispus m ăsura luării în custodie
publică, precum și cei aflați în centrele de cazare din zona de tranzit a României.
Art. 25 – Beneficiarii de servicii sociale pot fi co pii, familii, persoane vârstnice, persoane
cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substan țe toxice,
persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, f ără venituri sau cu venituri mici, persoane f ără
adăpost, bolnavi cronici și persoane care sufer ă de boli incurabile, precum și alte persoane aflate
în situații de nevoie social ă.

Tema a 8-a:
Serviciile sociale: furnizorii de servicii.

Răspuns:

a. Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române – P a r t e a a I I – a ,
Capitolul III, secțiunea a II-a: Asistența socială în Biserica Ortodox ă Română:

Art. 137 – (5) Furnizorii de servicii sociale din cadrul Bisericii Ortodoxe Române,
prevă zuți la alin.218, își desfășoară activitatea social ă, în nume propriu sau prin
parteneriate cu institu țiile specializate ale statului, ale administra ției locale sau ale organiza țiilor
neguvernamentale.

b. Legea nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul na țional de asisten ță socială:

Art. 12. – (1) Furnizorii de servicii sociale pot organiza și acorda servicii sociale, cu sau
fără găzduire, dup ă cum urmeaz ă:
a) în comunitate;
b) la domiciliul beneficiarului; c) în centre de zi și centre reziden țiale, publice sau private.

Art. 13. – (1) Serviciile sociale sunt acordate de furnizori de servicii sociale care sunt
persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat.
(2) Furnizorii de servicii sociale și serviciile sociale acordate se acrediteaz ă în
condițiile prevăzute de lege.
(3) Furnizorii de servicii sociale acredita ți, precum și serviciile sociale acordate de
aceștia se înregistreaz ă în registrul electronic unic, organizat la nivel na țional pe baza ordinului
ministrului muncii, solidarit ății sociale și familiei.

18 (2) Biserica Ortodox ă Româna, prin unit ățile sale componente locale și centrale (parohia, mânastirea,
protopopiatul, vicariatul, eparhia, mitropolia și patriarhia), precum și prin organiza țiile neguvernamentale care
funcționează cu aprobarea autorit ăților biserice ști competente, asigur ă servicii sociale, acreditate conform
legislaț iei în vigoare.

50
Tema a 9-a:
Serviciile sociale: servicii sociale cu caracter primar și servicii specializate.

Răspuns:
Ordonanța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale :

Art. 7 – (1) Serviciile cu caracter primar au drep t scop prevenirea sau limitarea unor
situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune social ă.
(2) Serviciile definite la alin. (1) pot fi urm ătoarele:
a) identificarea nevoilor individuale și de grup, precum și a principalelor categorii de
beneficiari de servicii sociale;
b) informarea asupra situa țiilor de risc, precum și asupra drepturilor sociale ale persoanei;
c) m ăsuri educative și de supraveghere destinate prevenirii comportamentelor deviante;
d) consiliere pentru persoane vârstnice, persoane cu handi cap, persoane cu patologie
cronică, persoane dependente de consumul de alcool, droguri sau alte substan țe toxice, persoane
infectate sau bolnave HIV/SIDA, pentru familiile acestora, precum și pentru alte persoane din
grupul social cu care s-au aflat în contact permanent sau incidental; e) consiliere pentru persoanele și familiile care adopt ă copii sau care au minori în
plasament ori încredin țare;
f) consiliere pentru tinerii care p ărăsesc institu țiile pentru protec ția copilului;
g) consiliere și susținere pentru persoanele neglijate, abuzate, victime ale violen ței în
familie ori ale traficului de persoane;
h) sprijin material și financiar acordat persoanelor și familiilor cu venituri insuficiente
pentru acoperirea nevoilor minime, prev ăzute de ansamblul dispozi țiilor legale în vigoare;
i) m ăsuri de urgen ță pentru urm ătoarele persoane: f ără adăpost, victime ale traficului de
persoane, ale violenței în familie, precum și pentru orice persoan ă aflată în dificultate;
j) orice alte m ăsuri de protec ți
e socială.

Art. 8 – (1) Serviciile specializate au drept scop men ținerea, refacerea sau dezvoltarea
capacităților individuale pentru dep ășirea unei situaț ii de nevoie social ă.
(2) Serviciile definite la alin. (1), precum și instituțiile care le acord ă au drept obiectiv:
a) g ăzduirea, îngrijirea, recuperarea, reabilitarea și reinserția social ă a persoanelor
vârstnice, persoanelor cu handicap, bolnavilor cronici, persoanelor dependente de alcool sau de
droguri, persoanelor victime ale violen ței în familie sau ale traficului de persoane;
b) suport și asistență pentru copiii și familiile în dificultate;
c) g ăzduirea și educația special ă pentru copiii sau tinerii cu handicap sau care prezint ă
dificultăți de adaptare;
d) g ăzduirea tinerilor care p ărăsesc sistemul de protec ție a copilului pe o perioadă
determinat ă, în conformitate cu legisla ția în vigoare;
e) inser ția socială și profesional ă a tinerilor care p ărăsesc sistemul de protec ție a copilului;
f) g ăzduirea pe perioad ă determinat ă a persoanelor f ără adăpost;
g) asisten ță și s uport pentru asigurarea unei vie ți autonome și active persoanelor de vârsta
a treia, precum și servicii de îngrijire acordate vârstnicilor afla ți într-o situa ție de dependen ță;
h) acordarea de m ăsuri de suport pentru integrarea în munc ă, altele decât cele prev ăzute
de Codul muncii, inclusiv atelierele protejate;
i) acordarea de m ăsuri de readaptare, de orientare și de reeducare profesional ă stabilite
prin legislaț ia în vigoare;

51 j) primirea și îngrijirea în situa ții de urgen ță, cu sau fără găzduire, acordarea de sprijin sau
acompaniament social, adaptarea la o via ță activă sau inser ția socială și profesional ă a
persoanelor sau familiilor în dificultate ori în situa ții de risc;
k) ac țiuni de identificare, ajutor, sus ținere, formare sau informare, consiliere, expertiz ă ori
coordonare în vederea prevenirii oric ărei forme de dependen ță;
l) activit ăți, măsuri și servicii sociale tip pilot;
m) orice alte m ăsuri de interven ție socială.

Tema a 10-a:
Serviciile sociale: procedur ă de acordare.

Răspuns:
Ordonanța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale :

Art. 29. – Procesul de acordare a serviciilor sociale are urm ătoarele etape principale:
a) evaluarea ini țială;
b) elaborarea planului de interven ție;
c) evaluarea complexă ;
d) elaborarea planului individualizat de asisten ță și îngrijire;
e) implementarea m ăsurilor prevă zute în planul de interven ție și în planul individualizat;
f) monitorizarea; g) reevaluarea.

Tema a 11-a:

Serviciile sociale: surse de finan țare.

Răspuns:
Ordonan ța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale :

Art. 51 – (1) Serviciile sociale se finan țează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul
de stat ș i bugetele locale.
(2) La finan țarea serviciilor sociale sunt utilizate ș i sume din dona ții, sponsoriz ări sau
alte contribu ții din partea unor persoane fizice ori juridice din țară și străinătate, precum și din
contribuția persoanelor beneficiare de servicii sociale.

Art. 52 – De la bugetul de stat se aloc ă fonduri pentru:
a) finan țarea, cofinan țarea sau, dup ă caz, subven ționarea programelor de servicii sociale;
b) finan țarea programelor na ționale de dezvoltare a serviciilor sociale;
c) finan țarea sau cofinan țarea înfiin țării, organiză rii și funcționării unor institu ții
specializate de asisten ță socială;
d) finanțarea sau cofinan țarea altor m ăsuri și obiective concretizate în programe elaborate
de Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei și finanțate de la bugetul de stat.

Art. 53 – (1) De la bugetele locale se aloc ă fonduri pentru:
a) finan țarea serviciilor sociale organizate de autorit ățile administra ției publice locale;
b) cofinan țarea serviciilor sociale realizate de autorit ățile administra ției publice locale în
parteneriat cu al ți furnizori sau contractate în condi țiile art. 12 alin. (2);
c) subvenț ionarea serviciilor sociale re alizate de furnizori acredita ți;

52 d) finan țarea sau cofinan țarea altor m ăsuri de asisten ță socială prevăzute de legisla ția în
vigoare.
(2) Autoritățile administra ției publice locale au obliga ția să prevadă în bugetele proprii
fonduri necesare pentru asisten ță socială.

Art. 54 – De la bugetul Fondului na țional unic de asigur ări sociale de s ănătate se
finanț ează serviciile medicale furnizate pe baz ă de contract încheiat de furnizorul de servicii cu
casa de asigur ări de să nătate în a c ărei rază funcționează.

Tema a 12-a:

Instituții și programe de asisten ță socială: instituțiile de acest gen din cadrul
Arhiepiscopiei Bucure știlor, care func ționează cu binecuvântarea Chiriarhului19.

Răspuns:

A. Programe social-caritative și culturale ale Sectorului (cantine sociale, cabinete
medicale, libr ării, cămine pentru persoane vârstnice, biblioteci, ateliere de icoane pe sticl ă,
centre de zi, centre de îngrijiri paliative, cercuri de pictur ă, programe de integrare și reintegrare
socială, de consiliere, de ajutor alimentar și farmaceutic).

B . Programele parohiale

I. Cantine sociale – Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social:

Art. 1 – (1) Cantinele de ajutor social sunt unit ăți publice de asisten ță socială, cu
personalitate juridic ă, care func ționează în subordinea consiliilor locale și își desfășoară
activitatea potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Cantinele de ajutor social presteaz ă servicii sociale gratuite sau contra cost
persoanelor aflate în situa ții economico-sociale sau medicale deosebite.

II. Programe de ajutor alimentar (acest program presupune distribuire de alimente și hrană
caldă).

III. Centre de zi – Legea nr. 47/8 martie 2006 privind sistemul na țional de asisten ță socială:

Art.12 – (2) Centrele de zi și rezidențiale reprezint ă așezăminte în care serviciile sociale
sunt acordate de c ătre personal calificat și care dispun de infrastructura adecvat ă furnizării
acestora; în centrele reziden țiale persoana este g ăzduită mai mult de 24 de ore.

IV. Cabinete medicale ( se vine în întâmpinarea nevoilor persoanelor care nu pot beneficia de
asistență medicală datorită faptului c ă nu cotizeaz ă la sistemul de asigur ări sociale de s ănătate,
precum și a celor care au venituri insuficiente).

V. Locuin țe protejate (găzduirea gratuit ă a persoanelor defavorizate pe durat ă determinat ă sau
nedeterminat ă).

VI. Centre educa ționale (copiii defavoriza ți beneficiaz ă de consiliere, activit ăți educative,
recreative, spirituale, caritabile, medita ții gratuite).

19 Temă adaptabil ă la realitatea fiec ărei eparhii, de c ătre comisiile de examen.

53VII. Centre de îngrijire și asistență pentru vârstnici (cămine de b ătrâni care ofer ă adăpost și
îngrijire).

VIII. Burse și ajutoare financiare oferite de parohii:
– Burse oferite de parohii unor elevi și studenți;
– Ajutoare financiare oferite de parohii.

IX. Alte programe (activități corale, pelerinaje, consiliere juridică , psihologic ă, cadastral ă,
medicală).

Tema a 13-a:

Instituții de asistență socială: procedura de înfiin țare a unei institu ții cu caracter
social-filantropic.

Răspuns:
Pentru înfiin țarea unei institu ții cu caracter social sunt necesare urm ătoarele demersuri:
 obținerea binecuvânt ării Preafericitului P ărinte Patriarh (cererea trebuie s ă aibă
anexat proiectul scriptic – prezentarea scopului, obiectivelor, beneficiarilor etc.);
 alcătuirea proiectului viitoarei cl ădiri;
 încheierea unui parteneriat (acesta se poate încheia cu oricare dintre urm ătoarele:
Primăria de sector, asocia ții caritabile, funda ții, ONG-uri sau cu persoane fizice);
 obținerea de fonduri structurale (pentru aceasta se apeleaz ă la firme de
consultan ță);
 obținerea acredit ării.

Tema a 14-a:
Asistentul social: statutul s ău în parohie.

Răspuns:
A. Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de asistență socială în Biserica
Ortodoxă Română:

Art. 18 – Asisten ța socială se poate desf ășura și la nivel de parohie. Asistentul social de la
parohie își desfășoară activitatea în cadrul parohiei și are următoarele atribu ții:
a. este delegatul parohului în conduc erea comitetului parohial pentru activit ățile de
asistență socială în conformitate cu art. 68, lit. c, d, g și art. 69 Statutul Bisericii Ortodoxe
Române20;
b. identific ă, evaluează, centralizeaz ă și sistematizeaz ă problemele sociale din cadrul
parohiei, formulând propuneri pentru solu ționarea lor;
c. furnizează servicii sociale prin dezvoltarea de programe / proiecte de asisten ță socială
la nivel de protopopiat; d. stabilește criteriile de selec ționare a persoanelor ce vor beneficia de asisten ță socială în
funcție de situa ția existent ă în parohie, de priorit ăți și posibilităț i de sprijinire a acestora; le
supune spre aprobare comitetului parohial;

20 Articolul 18 face referire la vechiul Statut pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române . A se
vedea nota 15, mai sus.

54 e. efectueaz ă anchete sociale și întocmeș te dosarul social pentru fiecare beneficiar, ce va
conține toate datele necesare stabilirii planului individualizat de asisten ță;
f. gestioneaz ă fișele privind situa ția familiilor și persoanelor din parohie care beneficiaz ă
de asisten ță socială;
g. dezvoltă planuri de ac țiuni, programe, m ăsuri, activit ăți profesionalizate și servicii
specializate pentru persoanele aflate în dificultate, în conformitate ca legisla ția existent ă în
domeniu;
h. efectueaz ă vizite la domiciliul asista ților pe care îi are în eviden ță după un program
bine stabilit;
i. organizeaz ă colectarea și distribuirea de fonduri de la diferi ți donatori (persoane fizice
și juridice) c ătre persoanele care beneficiaz ă de programele de asisten ță socială;
j. mediaz ă relațiile între familiile donatoare și familiile asistate;
k. preg ătește și organizeaz ă grupurile de voluntari pe echipe de lucru și îi coordoneaz ă în
activitatea de asisten ță socială;
1. organizeaz ă întâlniri periodice între membrii comitetelor parohiale și voluntarii din
diferite parohii, implica ți în activit ăți de asisten ță socială;
m. organizeaz ă diferite activit ăți cu asista ții din cadrul parohiei (activit ăți de interes
comunitar, întâlniri cu tematică social educativ ă, activități cu caracter cultural, recreativ etc.);
n . colaboreaz ă cu institu ții de stat și organiza ții nonguvernamentale care desf ășoară
activități în domeniul asisten ței sociale;
o. colaboreaz ă cu preoții și asistenții sociali din celelalte parohii;
p. prezint ă trimestrial consiliului parohial raportul de activitate, care dup ă avizare este
înaintat Biroului de Asisten ță Socială din protopopiat;
q. particip ă la întâlnirile cu asisten ții sociali din cadrul protopopiatului.
B. Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române :

Art. 67 – (1) Comitetul parohial are 5 servicii, fiecare fiind condus de un coordonator
numit de c ătre biroul de conducere.
(2) Serviciile Comitetului parohial au urm ătoarele atribu ții:
a. Serviciul social: … (a se vedea la te ma nr. 7 din Capitolul Administrativ-
bisericesc.

Tema a 15-a:
Preotul: rolul său în sectorul social-fila ntropic al Bisericii.

Răspuns:
Preotul are un rol important în partea social-filantropic ă a Bisericii, întrucât, cunoscându-
și enoriașii mai bine decât asistentul social, îl poate informa pe acesta asupra cazurilor sociale
existente în parohia sa. Pe lâng ă îndrumarea spiritual ă pe care trebuie s ă o acorde, preotul poate
îndruma fiii duhovnice ști sau persoanele pe care le știe ca având nevoie de servicii sociale c ătre
asistentul social din parohia sa, acesta urmând s ă îndeplineasc ă demersurile necesare acord ării
ajutorului social.

55

b. ASISTEN ȚA SOCIAL-MEDICAL Ă

Tema 1:
Educația medical ă: rolul preotului în colectivitate.

Răspuns:
1 – Promovează un mod de via ță sănătos, cump ătat, lipsit de vicii;
2 – Încurajeaz ă participarea enoria șilor la controlul medical periodic și ori de câte ori este
nevoie;
3 – Particip ă la acțiunile de educa ție sanitar ă și prevenire a bolilor (militeaz ă pentru
menținerea igienei corporale, a locuin țelor, a fântânilor, a unit ăților de alimenta ție public ă);
4 – Sus ține campaniile de vaccinare pentru prevenirea infec țiilor;
5 – Are rolul de consilier de n ădejde în caz de calamit ăți, epidemii, în caz de carantin ă;
6 – Acord ă primul ajutor în caz de necesitate și face educa ție tuturor enoria șilor, pentru a
se putea descurca în situa ții limită;
7 – Ține legătura cu medicul din institu țiile medicale, informându-se despre starea de
sănătate și măsurile ce trebuie luate pentru îmbun ătățirea sănătății;
8 – Deoarece boala înseamn ă suferință, preotul trebuie s ă dea dov ad ă de dăruire și
compasiune pentru cel aflat în suferin ță și pentru familia acestuia.

Tema a 2-a:
Igiena: importan ța ei.

Răspuns:
Igiena este ansamblul de reguli și de măsuri practicate pe care cineva le respect ă pentru a-
și păstra sănătatea.
Importanța igienei const ă în prevenirea îmboln ăvirilor și depistarea lor în stadii incipiente
și reducerea morbidit ății, mortalit ății, mărirea longevit ății și a duratei vie ții biologice active;
menținerea și fortificarea s ănătății; sporirea capacit ății de munc ă și a aportului social în colective.

Tema a 3-a:
Igiena alimenta ției: importan ța ei în via ța creștinului.

56Răspuns:
La baza vie ții stau multiple prefaceri biochimice, ceea ce impune încorporarea din mediul
înconjurător a anumitor substan țe. Acestea se g ăsesc în diverse produse naturale sau industriale
care alcătuiesc hrana și care poart ă denumirea genetic ă de alimente.
În Sfânta Scriptur ă găsim numeroase sfaturi de cump ătare și de alimenta ție rațională ,
acestea fiind confirmate de studiile medicale moderne:
– omul trebuie s ă mănânce o cantitate moderat ă de alimente;
– necesarul de alimente difer ă în funcție de: sim țul foamei, caracterul muncii depuse, clima etc.
Regulile care se desprind din acestea sunt:
– să mănânci cump ătat, fără îmbuibare;
– să nu mănânci excesiv un anumit aliment;
– să mănânci încet, lini știt, fără să fii supărat.
Pentru creș tini, exist ă anumite perioade (posturile) în care ace știa renunță la alimente
precum: carne, lactate, ou ă pentru înt ărirea vieții duhovnice ști. Din punct de vedere medical,
această perioadă poate fi privit ă ca o detoxifiere a organismului mai ales prin consumul mare de
fructe și legume. Pentru persoanele cu probleme de s ănătate este recomandat ă alimenta ția
indicată de medic.

Tema a 4-a:

Sănătatea și boala.

Răspuns:
La Iov 36, 21 se asociaz ă cuvântul s ănătate cu expresia “bun ă tărie”, fiind mai bun ă decât
tot aurul și “decât toat ă avuția nenum ărată”.
Deoarece fiin ța umană este alcătuită din trup și suflet, boala apare ca o consecin ță a
degradării uneia dintre acestea sau a celor dou ă împreună.
Sănătatea fizic ă corespunde cu starea normal ă a naturii omene ști, cea a condi ției
paradisiace. Boala zdruncin ă ființa și pune adesea în cauz ă falsele echilibre anterioare și-l face pe
om să se întrebe asupra fundamentelor existen ței sale.
Păcatul întotdeauna are repercusiuni asupra sufletului, iar uneori poate îmboln ăviri și
trupul, din îng ăduința lui Dumnezeu, cu scopul îndrept ării omului. În acest sens, Sfintele Taine: a
Spovedaniei, a Împ ărtășaniei, a Maslului sunt foarte folositoare omului. Mântuitorul Însu și a
subliniat aceste lucruri când a spus paraliticului de la sc ăldătoarea Vitezda: „ Iată te-ai făcu t
sănătos, de acum s ă nu mai greș ești, ca să nu-ti fie ție mai rău (Ioan 5, 14), precum și în
exemplul cu vindecarea sl ăbănogului când i-a spus: „ Iertate iți sunt păcatele tale” (Matei 9, 2),
dând întâi vindecarea sufleteasc ă și apoi pe cea trupeasc ă.
Hristos, Care a venit printre oameni pentru a vindeca bolile suflete ști, n-a ezitat niciodat ă
să-i ușureze de neputin țele lor trupe ști pe cei ce-L rugau: Nu cei să nătoși au nevoie de doctori ci
cei bolnavi (Mt. 9,12; Lc. 7,31)
În numele Domnului ne încredin țăm noi medicilor, crezând c ă El ne dă vindecare prin ei
(Sf. Varsanufie).

Tema a 5-a:

Bolile psihice

Răspuns:
Bolile psihice reprezint ă un subiect controversat întrucât fie se accentueaz ă o latură
preponderent duhovniceasc ă, fie preponderent medical ă. “Boala psihic ă” sau mintală este un

57termen utilizat pentru a desemna un grup de tulbur ări ce cauzeaz ă o severă perturbare în gândire,
afectivitate ș i în relațiile sociale. Boala mintală poate afecta pe oricine, indiferent de vârst ă (copii,
adolescen ți, bătrâni) și poate apă rea în orice familie și la oricare membru al ei. Psihopatiile și
psihogeniile sunt boli în general con știentizate de subiect, iar discern ământul nu este afectat, îns ă
endogeniile nu sunt con știentizate și în general sunt extrem de greu vindecabile. Rolul preotului
este acela de a îndruma persoanele bolnave c ătre participarea la slujbele rânduite pentru
vindecarea bolilor, dar și de a îndruma aceste persoane c ătre cadrul medical de specialitate și de a
nu întrerupe tratamentul medicament os în favoarea ajutorului rug ăciunii preotului, îns ă nici
invers.

Tema a 6-a:
Avortul

Răspuns:
Un avort reprezint ă terminarea sarcinii prin orice mijloace, înainte ca f ătul sa fie suficient
de dezvoltat pentru a supravie țui.
Biserica, cu întreaga ei înv ățătură dogmatic ă, morală și canonic ă întemeiat ă pe Sfânta
Scriptură și Sfânta Tradiție, a fost în toate timpurile ș i locurile împotriva avortului ca teorie și
practică, calificându-l drept crim ă împotriva vie ții umane, în rândul p ăcatelor strig ătoare la cer. În
rânduiala Sfintei Taine a Cununiei se cuprind rug ăciuni pentru rodnicia c ăsătoriei, iar în
epitimiile de la spovedanie sunt condamnate toate abaterile de la porunca dat ă primilor oameni
„Creșteți și vă înmulțiți și stăpâniți pământul ” (Facere 1, 28).
Din punct de vedere medical, avortul este un subiect controversat. Dincolo de discu țiile
care apar țin domeniului bioeticii, se impun a fi specificate și consecin țele medicale asupra
sănătății mamei. Complica țiile imediate pot fi: hemoragia uterin ă, perforația u terină, leziunea
cervicală, complica țiile cauzate de anestezie. Complica țiile precoce le reprezint ă infecția, iar
complicații tardive constau în anomalii menstruale, infe rtilitate, avortul spontan, imunizare Rh,
efecte psihice, mortalitate . Astfel, preotul, pe lâng ă discuția despre crim ă pe care o are cu o mama
care inten ționează să avorteze, are datoria de a-i prezenta acesteia și răul pe care și-l face ei
însăși, atât la nivel duhovnicesc, cât și trupesc.

Tema a 8-a:
Bătrânețea: cum o percepem.

Răspuns:
Bătrânețea este vârsta declinului fizic, morfologic, fiziologic, metabolic ș i psihologic al
organismului. Este vârsta deterior ării structurale și funcționale, a degrad ării trupești și a
psihicului.
Bătrânul, chiar s ănătos, este o fiin ță aparte, deosebit ă, marcată de fragilitate, de o slab ă
capacitate de adaptare, de o mare vulnerabilitate. Cel care a tr ăit ponderat prezint ă seninătate în
suflet, echilibru, bucurie de via ță, toate concretizate în folosirea acesteia cu folos.
Câteva sfaturi de urmat pentru o b ătrânețe liniștită:
a. Cump ătarea ca mod de via ță, începută cât mai de timpuriu:
– cumpătarea în alimenta ție, la locul de munc ă (evitarea efortului excesiv, surmenajului
intelectual);
– destinderea în natur ă, învățând să respire corect aerul curat.
b. Tratament psihologic, acordat de medic, familie, aparțin ători:

58 – trebuie s ă i se arate stim ă, respect;
– trebuie tratat cu dragoste, bun ătate, interes, r ăbdare, îng ăduință;
– trebuie încadrat în familie și societate, având rolul de membru onorant.

Tema a 9-a:
Situaț ii medicale de urgen ță: conduita preotului.

Răspuns:
Preotul trebuie s ă posede minime cuno ștințe medicale pentru a putea fi de folos atunci
când întâlne ște o situație critică de tip “momentul adev ărului”: pacien ți electrocutaț i, arși, înecați,
agresați, accidenta ți, căzuți (de la în ălțime, pe strad ă) etc.
Reguli de urmat: 1. se apeleaz ă la serviciul de urgen ță – 112 ș i se furnizeaz ă următoarele date referitoare la
pacient:
– numele și adresa; – nr. de telefon de la care s-a sunat; – date despre starea victimei (e
conștientă?, respiră?, sângereaz ă?); – num ărul victimelor; – ce fel de ajutor a fost acordat; – alte
informații oferite cerute de operatorul de dispecer.
2. se asigur ă siguranța victimei (scoaterea din mediul ce a provocat accidentul: incendii,
apă, izolarea firelor de curent electric etc.)
3. se evalueaz ă starea de con știență prin întreb ări de genul: “Ce s-a întâmplat?”, “M ă
auziți?”, “Deschide ți ochii?”
a) dacă victima este con știentă
:
– se las ă în poziția în care se afl ă, se cheam ă ajutor calificat; – se urm ărește starea ei; –
dacă se află într-o zon ă periculoas ă, se scoate din aceasta;
b) dac ă victima este incon știentă:
– se cheam ă ajutor calificat;
– se a șează victima pe spate, pe o suprafa ță plană și dură și se efectueaz ă ventilația și
compresiunea toracic ă externă;
– se va elibera calea aerian ă (hiperextensia capului, ridicarea b ărbiei, deschiderea gurii);
– se va evalua respira ția, privind spre torace ș i ascultând fluxul de aer, timp de 10
secunde;
– se va evalua circula ția, palpând pulsul carotidian, timp de 10 secunde.

Tema a 10-a:

Situaț ii medicale de urgen ță: măsuri de prim ajutor.

Răspuns:
I. Dac ă victima nu respiră, dar are puls :
– se face respira ție “gură la gură”;
– se execut ă hiperextensia capului, combinat ă cu ridicarea bă rbiei, se penseaz ă nările,
pentru a nu ie și aerul suflat pe nas;
– se insufl ă progresiv pe o durat ă de 2 secunde, o cantita te de aer suficient ă pentru
umflarea toracelui (700-1000ml aer);
– după terminarea insufla ției, se așteaptă expirul pasiv al toracelui victimei, dup ă care
ciclul se reia. Nu se vor introduce volume mari de aer, la o presiune mare, datorit ă riscului distensiunii
gastrice și regurgită rii conținutului stomacului.

59 II. Dac ă victima nu respir ă și nu are puls central :
Salvatorul va elibera calea aerian ă și va efectua dou ă insuflații urmate de 15 compresiuni
toracice externe. Se continu ă până când:
– sosește echipajul medical calificat;
– victima este resuscitat ă;
– salvatorul este epuizat.

Tehnica compresiunilor toracice externe:
– locul masajului cardiac – cu dou ă degete pe treimea mijlocie a sternului, iar cea de a
doua mân ă de așează peste prima, astfel încât cele dou ă palme sunt a șezate una peste alta;
– compresiunile toracice se execut ă cu o frecven ță de 100/min., realizând o ap ăsarea a
toracelui de 4-5 cm (pentru a fi eficiente);
– nu se îndoaie coatele (pentru a avea for ță);
– nu se face masaj pe coaste;
– nu se ridic ă palmele de pe torace în timpul masajului.

Dup ă patru cicluri de compresiuni și ventilație, în raport de 15/2 se va reevalua starea
pacientului, se verific ă pulsul la carotidă , maxim 10 secunde:
– dac ă pulsul este absent, se continu ă resuscitarea;
– dac ă pulsul este prezent se evalueaz ă respirația;
– dac ă respiră, se așează într-o pozi ție de siguran ță și se urmărește evoluția pacientului;
– dac ă nu respir ă se efectueaz ă ventilația cu un nr. de 10-17/min. (o respira ție la 4-5
secunde).

60

ECONOMIC-FINANCIAR

Unitățile de cult, parohiile și mănăstirile, au obliga ția să organizeze și să conducă
contabilitate financiar ă în cele mai multe cazuri, și doar în mod particular în cazul extinderii
activității, se impune contabilitate de gestiune.
Acest ghid este structurat, având la baza întocmirii lui prevederile Ordinului O.M.F. nr.
1969/200721 și Temeiului Patriarhiei Române, Can celaria Sfântului Sinod nr. 4577/2002 privind
obligativitatea eviden ței contabile în partid ă simplă la parohiile, m ănăstirile și schiturile din
cuprinsul Patriarhiei Române.
Sistemul de contabilitate în partid ă simplă reprezint ă ansamblul registrelor și
documentelor contabile, legal reglementate, care servesc la înregistrarea în contabilitate, în mod obligatoriu cronologic ș i sistematic, a operaț iunilor economice consemnate în documentele
justificative.
Contabilitatea se ține în limba român ă și în moneda na țională.
Contabilitatea opera țiunilor efectuate în valut ă se ține atât în moned ă națională, cât și în
valută .
Pentru a veni în ajutorul candida ților vom prezenta aspectele cele mai importante privind
organizarea și conducerea eviden ței contabile în partid ă simplă la parohii și mănăstiri astfel:

Tema 1:

Contabilitate: care sunt registrele contabile obligatorii pentru parohii și mănăstiri.

Răspuns:
A. Registrul jurnal : în care se înregistreaz ă toate opera țiunile desf ășurate, pe baza
documentelor justificative; în cazul în care se folosesc jurnale auxiliare, totalul lunar al fiec ărui
jurnal se trece în registru-jurnal.

21 Ordinul ministrului finan țelor publice nr. 1969/2007 : anexa 1: reglement ări contabile pentru persoane juridice
fără scop patrimonial; anexa 2: reglement ări contabile privind organizarea și conducerea contabilit ății în partid ă
simplă de că tre persoanele juridice f ără scop patrimonial. Ordinul abrog ă O.M.F. nr.2329/2001 pentru aprobarea
Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilit ății în partid ă simplă de că tre persoanele
juridice fără scop patrimonial și prevederile O.M.F. nr.1829/2003 privind aprobarea Reglement ărilor contabile
pentru persoanele juridice f ără scop patrimonial .

61De asemenea, pe lâng ă Registrul jurnal venituri-cheltuieli, pentru înregistrarea
operațiunilor de încas ări și plăț i pe articole bugetare se mai folosesc registrele Partizi-venituri și
Partizi-cheltuieli . Pentru încas ări se folose ște Chitanțierul, pentru ordonan țarea plăților se
folosește Ordinul de plat ă, iar pentru înregistrarea opera țiunilor de aprovizionare și desfacere de
lumânări se foloseș te Registrul pentru eviden ța lumânărilor speciale .
B. Registrul inventar : înregistrarea tuturor elementelor din patrimoniul parohiei și/sau
mânăstirii inventariate potrivit normelor legale (cel pu țin o dată pe an), document contabil
obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii.

Tema a 2-a:
Contabilitate: ce este Registrul de cas ă.

Răspuns:
Registrul de cas ă este un document de înregistrare zilnic ă, operativă , a tuturor încas ărilor
și plăților în numerar, pe baza actelor justific ative, legal întocmite, în ordinea cronologic ă a
efectuării operațiunilor f ără a lăsa spații libere.

Tema a 3-a:
Donațiile: parohia/m ănăstirea poate primi dona ții în valut ă.

Răspuns:
Unitățile de cult pot primi dona ții în valut ă, caz în care se elibereaz ă
donatorului/sponsorului chitan ță în valuta primit ă, și pentru disponibilul existent în valut ă se
întocmește Registru de cas ă în valută pentru fiecare tip de valut ă încasată (atunci când sunt mai
multe: cum ar fi EUR, dolari SUA, Lire Sterline), cu specifica ția că doar în Registrul jurnal și
fișele de venituri înregistrându-se conversia în lei la cursul din ziua înregistr ării (primirii).

Tema a 4-a:
Contul/conturile bancar(-e) al/ale parohiei

Răspuns:
Se poate deschide un cont curent sau cont de depozit, pentru disponibilit ățile bănești, atât
în lei, cât și în valută, la orice banc ă.
Pentru a eviden ția operațiunile bancare se completeaz ă „Fișa pentru opera țiuni diverse”
și/sau un Registru al operaț iunilor bancare în care se înregistreaz ă, în ordinea cronologic ă a
desfășurării mișcărilor bănești din contul bancar, toate încas ările și plățile parohiei/m ănăstirii.

Tema a 5-a:
Inventarierea: ce documente se utilizeaz ă, etapele inventarierii.

Răspuns:
Inventarierea patrimoniului se efectueaz ă cel puțin o dată pe an, respectând Ordinul
M.F.P. nr.1753/2004 pentru aprobar ea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii
elementelor de activ și pasiv ; și/sau se mai efectueaz ă, de exemplu, la cererea organelor de
control, cu prilejul efectuă rii controlului, atunci când sunt indicii c ă există lipsuri sau plusuri în
gestiune care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; ori de cât e ori intervine o predare-
primire de gestiune (predarea/preluarea unei parohii/m ănăstiri); ca urmare a calamit ăților naturale
sau a unor cazuri de for ță majoră sau în alte cazuri prev ăzute de lege.

62Declarația de inventar se întocme ște de către gestionar, dup ă sigilarea locurilor de
păstrare a valorilor materiale și băneșt i d e c a r e r ăspunde înainte de începerea opera ției de
inventariere; membrii comisiei semneaz ă pentru confirmare c ă declarația a fost dat ă în fața
acesteia.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin num ărare, cânt ărire, măsurare sau cubare, dup ă
caz.
Listele de inventar cuprind toate bunurile inventariate faptic din patrimoniu.
Disponibilit ățile în lei și în valut ă din casierie se inventariaz ă prin num ărarea acestuia
(existența numerarului fizic din casierie); so ldul înregistrat în registru de cas ă trebuie s ă
corespund ă cu disponibilul existent.
Disponibilit ățile aflate în conturi la b ănci se inventariaz ă prin confruntarea soldurilor din
extrasele de cont emise de unit ățile bancare cu cele aflate și înregistrate în contabilitate.
Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural na țional mobil, a fondurilor de carte, a
valorilor de muzeu ș i a recuzitei se face în condi țiile și la termenele stabilite prin norme elaborate
de Ministerul Culturii și Cultelor (în vigoare este Ordinul nr. 2035/2000, modificat prin Ordinul
Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2258/2006 ).
R
ezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise
în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativ ă (fișele de magazie) și din
contabilitate.
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaz ă la o analiz ă a tuturor
stocurilor înscrise în fi șele de magazie și a soldurilor din contabili tate pentru bunurile
inventariate. Erorile descoperite cu aceast ă ocazie trebuie corectate operativ, dup ă care se
procedeaz ă la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin confruntarea cantit ăților consemnate în
listele de inventariere, cu eviden ța tehnico-operativ ă pentru fiecare pozi ție în parte.
Rezultatele inventarierii se înscriu de c ătre comisia de inventariere într-un proces-verbal.
Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie s ă conțină, în principal,
următoarele elemente: data întocmirii; numele și prenumele membrilor comisiei de inventariere;
numărul și data deciziei de numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariat ă; data
începerii și terminării opera țiunii de inventariere; rezultatele inventarierii; concluziile și
propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor și ale lipsurilor constatate și la persoanele
vinovate, precum și propuneri de m ăsuri în leg ătură cu acestea; volumul stocurilor depreciate,
fără mișcare, cu mi șcare lentă, greu vandabile, f ără desfacere asigurat ă și p ropuneri de m ăsuri în
vederea reintegr ării lor în circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a obiectelor de
inventar și declasare sau casare a unor stocuri; constat ări privind p ăstrarea, depozitarea,
conservarea, asigurarea integrităț ii bunurilor din gestiune, precum și alte aspecte legate de
activitatea gestiunii inventariate.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezint ă, în termen
de 3 zile de la data încheierii opera țiunilor de inventariere , administratorului unit ății (preotului
paroh sau stare țului). Acesta, va face demersurile necesare punerii în practic ă a propunerilor
făcute în Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii, în ceea ce prive ște obț inerea tuturor
aprobărilor necesare în cazul scoaterii din uz a obiectelor de inventar, a declas ării sau cas ării unor
stocuri, etc. (conform Deciziei nr. 32-234/1950 privind aprobarea Regulamentului pentru
administrarea averilor biserice ști din Patriarhia Română ), în termen de cel mult 5 zile de la
primirea procesului-verbal, cu respectarea dispozițiilor legale.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate atât în eviden ța tehnico-operativ ă, cât și în
contabilitate, în termen de cel mult 3 zile de la data ob ținerii aprob ărilor necesare pentru ducerea
la îndeplinire a propunerilor cuprinse în procesul-verbal de inventariere, de c ătre administrator
(preotul paroh sau stare țul mănăstirii).

63
Tema a 6-a:
Contabilitatea în partid ă simplă: ce documente cu regim special se utilizeaz ă de către
persoanele juridice f ără scop lucrativ.

Răspuns:
 Chitanță
 Monetar
 Aviz de înso țire a mărfii
 Factură fiscală
 Factură
 Fișă de magazie a formularelor cu regim special

Tema a 7-a:

Codul de înregistrare fiscal ă: dacă este obligatoriu și pentru parohii și mănăstiri.

Răspuns:
Conform art. 72 alin. 1 din Codul de procedur ă fiscală22 parohiile și mănăstirile au
obligația de a se înregistra fiscal. În vederea atribuirii codului de înregistrare fiscal ă, parohiile și
mănăstirile au obliga ția să depună declarație de înregistrare fiscal ă la organul fiscal teritorial
competent.
Obligativitatea ob ținerii unui cod de înregistrare fiscal ă a acestor unit ăți este stipulat ă de
legislație începând cu anul 1993 prin H.G. nr. 224/1993, obliga ție preluat ă de diferite acte
normative pân ă în prezent.
Conform art. 73 din Codul de procedur ă fiscală, unitățile au obliga ția înscrierii codului de
identificare fiscală pe documentele prezentate b ăncilor, organelor fiscale, institu țiilor publice,
altor persoane juridice.

Tema a 8-a:

Activități conexe , cum sunt cele de comer ț: dacă pot fi desf ășurate și de parohii și
mănăstiri.

Răspuns:
Conform Codului Fiscal23 unitățile de cult religios sunt scutite de la plata impozitului pe
profit pentru:
a) veniturile ob ținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare
activității de cult, potrivit legii, și pentru veniturile ob ținute din chirii, cu condi ția ca sumele
respective s ă fie utilizate, în anul curent sau în anii urm ători, pentru între ținerea și funcționarea
unităților de cult, pentru lucr ările de construc ție, de repara ție și de consolidare a lă cașurilor de
cult și a clădirilor ecleziastice, pentru înv ățământ și pentru ac țiuni specifice cultelor religioase,
inclusiv veniturile din desp ăgubiri sub form ă bănească, obținute ca urmare a m ăsurilor reparatorii
prevă zute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate.

22 Codul de Procedur ă Fiscală este legiferat de Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 , cu complet ările și modifică rile
ulterioare.
23 Codul Fiscal este legiferat de Legea nr. 571/2003 , cu modific ările și completările ulterioare.

64b) veniturile obținute din activit ățile economice care sunt utilizat e, în anul curent sau în
anii următori, pentru sus ținerea activit ăților cu scop caritabil, cum ar fi : ajutorarea persoanelor
aflate în dificult ăți materiale, a oamenilor f ără adăpost, a centrelor de îngrijire a copiilor și
bătrânilor, etc. Justificarea utiliz ării veniturilor pentru sus ținerea activit ăților cu scop caritabil se
realizează pe baza documentelor care atest ă efectuarea cheltuielilor respective.
Veniturile ob ținute din activit ăți economice de c ătre unitățile de cult și care sunt utilizate
în alte scopuri decât cele pentru care se acord ă scutire la plat ă se supun impozit ării cu o cot ă de
16 %. În vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile ob ținute se scad cheltuielile efectuate
în scopul realiză rii acestor venituri.

Tema a 9-a:
Averea bisericeasc ă: ce cuprinde și dacă poate fi înstr ăinată.

Răspuns:
Averea bisericeasc ă este constituit ă din bunurile ce apar țin parohiilor, m ănăstirilor,
Protopopiatelor, Eparhiilor, Patriarhiei și celorlalte institu ții persoane juridice ale Bisericii
Ortodoxe Române. Averea bisericeasc ă cuprinde: bunuri sacre, bunurile care prin sfin țire sunt
destinate cultului divin (cum sunt: l ăcașurile de cult, odoarele ș i veșmintele biserice ști, cărțile,
bunurile pre țioase, picturile, sculpturile, lucr ările din materiale scumpe), și bunuri comune,
necesare îndeplinirii scopurilor Bisericii (cum sunt: casele parohiale, chiliile m ănăstirilor,
edificiile școlilor bisericeș ti, edificiile administra țiilor biserice ști, muzeele religioase,
așezămintele și instituțiile culturale, filantropice și economice, terenurile agricole, p ășunile, viile,
livezile, gr ădinile, drepturile patrimoniale, crean țele, fondurile, hârtiile de valoare, averea în
numerar etc.).
Bunurile sacre și prețioase, oric ăror institu ții biserice ști ar apar ține, sunt inalienabile și
imprescriptibile și ca atare nu pot fi schimbate, grevate, înstr ăinate, urm ărite sau sechestrate.
Bunurile sacre, de la bisericile desfiin țate, în cazul c ă nu sunt de o valoare pre țioasă, se vor folosi
conform dispozi țiilor Chiriarhului. Altfel ele vor fi p ăstrate în muzeul eparhial. Bunurile
prețioase trebuiesc p ăstrate în înc ăperi speciale sau s ăli de muzeu. În cazuri cu totul excep ționale
și numai pentru interese superioare biserice ști, la propunerea Chiriarhului respectiv, Sinodul
Permanent poate aproba ca unele bunuri pre țioase să fie dăruite.
Schimbarea, grevarea sau înstr ăinarea averii biserice ști imobile, cu caracter comun, sunt
îngăduite numai când interesele vita le ale Bisericii le justific ă și dacă astfel de opera țiuni aduc
avantaje reale Bisericii.

Tema a 10-a:
Patrimoniu: ce modalit ăți există pentru suplimentarea veniturilor unit ăților de cult.

Răspuns:
Unitățile de cult pot s ă-ți suplimenteze veniturile atât prin sponsoriz ări de la persoanele
juridice și fizice independente, cât și prin încasarea unei cote de 2% din impozitul pe venitul
global de la persoanele fizice.
Astfel unit ățile de cult pot încheia cu agen ții economici contracte de sponsorizare
conform Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea24, cu modific ările și complet ările ulterioare. Se
pot solicita agenț ilor economici cu profit s ă încheie contracte de sponsorizare și să vireze în cont

24 Legea 32/1994 a fost completat ă de Legea 394/2006, modificat ă de Legea 105/1997, Ordonanța 36/1998 și
Ordonanța de urgen ță 127/1999 .

65sau să achite pe baz ă de chitan ță până la 30% din cifra de afaceri și aceste sume vor fi folosite
conform destina ției pentru care a fost dat ă, adică nu vor fi pl ătite salarii, fonduri etc., ci se vor
folosi pentru întreț inerea bisericii și investițiile necesare.
O altă modalitate pentru suplimentarea veniturilor parohiei/m ănăstirii este prev ăzută în
Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal , cu modific ările și complet ările ulterioare, care prevede:
„Contribuabilii pot dispune asupra destina ției unei sume reprezentând pân ă la 2% din impozitul
datorat pe venitul net anual impozabil, câ știgul net anual din transfer ul titlurilor de valoare,
câștigul net anual din operaț iunile de vânzare-cump ărare de valut ă la termen, pe baz ă de contract,
și orice alte opera țiuni de acest gen, pentru sus ținerea entit ăților non-profit care se înfiin țează și
funcționează în condi țiile legii, unit ăților de cult, precum și pentru acordarea de burse private,
conform legii”.

Tema a 11-a:
Sprijin financiar: ce trebuie s ă conțină un dosar de justific ări pentru sprijinul
financiar alocat de la bugetul de stat.

Răspuns:
În primul rând este foarte important s ă se respecte destinaț ia fondurilor alocate, precum ș i
justificarea utiliz ării acestora de c ătre parohia/m ănăstirea care beneficiaz ă de sprijinul financiar
alocat, care se face în baza documentelor specifice, și sunt supuse controlului organelor abilitate
potrivit legii.
Dosarul pentru justificarea sumelor primite va con ține adresa de înaintare c ătre
organismul care a alocat sprijinul financiar (Prim ărie, Ministerul Culturii, Cultelor și
Patrimoniului Na țional), centralizatorul privind justificarea sprijinului acordat, toate documentele
justificative, prezentate în foto copii, certificate prin aplicarea ștampilei și a semn ăturii
beneficiarului ajutorului financiar.

66

MONUMENTE ISTORICE și CONSTRUC ȚII
BISERICEȘTI

Tema 1:
Monumente: Ce sunt monumentele istorice și cine stabile ște calitatea de monument
istoric.

Răspuns:
Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construc ții și terenuri, situate pe teritoriul
României (sau în afara grani țelor, propriet ăți ale statului român), semnificative pentru istoria,
cultura și civilizația națională și universală . Ele sunt parte din patrimoniul cultural na țional și sunt
protejate prin lege .
Calitatea de monument istoric este stabilit ă de Comisia Na țională a Monumentelor
Istorice (C.N.M.I.).
Tema a 2-a:

Monumente: Care sunt criteriile pentru ca o construc ție să fie declarat ă monument
istoric.

Răspuns:
Principale le criterii pentru ca o construc ție să fie declarat ă monument istoric sunt:
– vechimea; – raritatea într-o localitate, zon ă sau regiune;
– reprezentativitatea pentru un stil, un curent artistic, o perioad ă istorică;
– valoarea memorial ă: legată de personalit ăți, evenimente sau momente din istorie, valoarea
de mărturie.

Vechimea trebuie s ă fie de 50 de ani sau mai mult (de și pot fi alese și construc ții mai noi,
dacă au o valoare execep țională). Cu cât e mai veche, cu atât este mai valoroas ă, pentru că pe
măsura trecerii timpului s-au p ăstrat puține construc ții similare din aceea și perioadă.

67
a. Foarte veche este o construc ție care dateaz ă de peste 400 de ani, adic ă mai veche de
anul 1600. La noi acestea sunt foarte pu ține din cauza specificului țării noastre de zon ă seismică ,
materialelor de construc ții tradiționale pu țin rezistente (lemnul) și deselor r ăzboaie și distrugeri la
graniță de culturi. Construc țiile foarte vechi sunt în totalitate monumente istorice. Mai îndelung
păstrate au fost, în general, construc țiile cu un grad de interes social și religios: biserici, castele și
fortificații, reședințe boierești și nobiliare, prim ării și clădiri negustore ști, în ora șele din
Transilvania. Unele au suferit numeroase trasform ări și refaceri ulterioare, altele au supravie țuit
ca ruine.

b. Vechi sunt construc țiile care datează de 200-400 de ani, adică din perioada 1600-1800.
Cu cât perioda este mai îndep ărtată, cu atât sunt p ăstrate mai pu ține. Din aceast ă perioadă au
supraviețuit și construc ții din lemn, un num ăr mai mare de construc ții civile urbane și rurale,
ateliere și hanuri, drumuri și amenajări de cursuri de ap ă, heleștee, terenuri agricole, cimitire și
cruci de piatr ă. Toate acestea sunt m ărturii prețioase asupra felului cum ar ăta mediul natural și
construit al str ămoșilor noștri apropia ți. Construc țiile vechi sunt în propor ție covârșitoare
susceptibile de a fi declarate monumente istorice, excep țiile fiind acele construc ții care au suferit
modificări care le-au schimbat complet aspectul ini țial, care sunt într-o stare atât de deteriorat ă
încât este imposibil ă salvarea lor, alte considerente științifice și social-economice punctuale. În
toate cazurile aceste construc ții vechi trebuie s ă fie documentate, fotografiate și părțil e de
construcție semnificative salvate și adăpostite într-un muzeu.

c. Relativ vechi sunt construc țiile de 100-200 de ani, adic ă din perioada 1800-1914. În
funcție și de alte criterii, de reprezentativitate, raritate, stare de conservare, valoare memorial ă,
artistică, repere comunitare și altele, multe din ele sunt susceptibile de a fi monumente istorice.
Ele aduc în peisajul localit ăților noastre farmecul și patina nobil ă a trecutului apropiat, imaginea
unui stil de viață și a unor progrese pe calea moderniz ării și progresului f ăcute de str ăbunicii
noștri, necesara soliditate clasic ă care echilibreaz ă modernul, atmosfera literaturii și poeziei
noastre clasice de secol al XIX-lea, pe care o studiem în școală, a marilor curente artistice și
arhitecturale europene, adic ă acele repere de care avem nevoie azi pentru a tr ăi cu sentimentul
tonic că nu suntem mai prejos decât al ții, că avem și noi un trecut care ne poate însufle ți, că avem
ce arăta oaspeților, că știm să ne respect ăm valorile.

d. Recente sunt construc țiile din perioada primului r ăzboi mondial, din perioada
interbelic ă și primii ani dup ă al doilea r ăzboi mondial (1914-1950), care au mai pu țin de o sut ă de
ani vechime. Ele dateaz ă dintr-o epoc ă de mare avânt constructiv, stimulat de cre șterea
economic ă și demografic ă, dar și de industrializare și de standardizare accentuat ă, de simplificare
în folosul func ționalului și utilității imediate. Doar o mic ă parte din construc țiile recente pot fi
declarate monumente istorice: cele realizate de mari arhitec ți, cel care au o valoare artistic ă
deosebită sau au valoare de unicat, cel care ilustreaz ă tehnici, materiale sau stiluri complet noi,
inclusiv construc ții-martor al unor e șecuri tehnice. Multe din aceste construc ții pot avea îns ă o
puternică semnifica ție pe plan local și prin urmare ocrotite la acest nivel: ș coala veche dintr-un
sat, biserica unei comunit ăți, primării, gospod ării țărănești tradiționale, gă ri și castele de apă ,
poduri și depozite industriale, sedii de prim ări i, case care au aparț inut unor personalit ăți sau
familii de vaz ă dintr-o localitate, parcuri și grădini, prăvălii și piețe publice, fântâni, troi țe,
cimitire, locuri tradiționale de petreceri câmpenen ști, chioșcuri și foiș oare etc. Ele trebuie
inventariate cu grij ă și ocrotite.

Tema a 3-a:

68Monumente: Ce înseamn ă zona de protec ție a unui monument istoric ș i de ce este
necesară.

Răspuns:
Zona de protec ție din jurul unui monument este o por țiune de teren delimitat ă și trecută în
regulamentul local de urbanism pe care nu se pot face construc ții, planta ții și alte lucr ări care ar
pune în pericol, ar polua, ar diminua vizibilit atea, ar pune în pericol eventualele vestigii
arheologice subterane aflate sub sau în imediata vecin ătate a monumentului. Este o zon ă-tampon
între monument și mediul înconjur ător actual. Zonele de protec ție din jurul monumentelor
istorice sunt de:
– minim 100 de metri în localit ățile urbane;
– de 200 de metri în localit ățile rurale;
– de 500 de metri în exteriorul localit ăților;
Aceste distan țe se măsoară de la limita exterioar ă a terenurilor pe care se afl ă monumente
istorice. Terenul pe care se afl ă un monument istoric include, în afar ă de construc ția propriu-zis ă,
și drumuri de acces, sc ări, parcul sau gr ădina, turnuri, chio șcuri și foișoare, gardul sau zidul de
incintă, bazine, fântâni, statui, cimitire și alte construc ții sau amenaj ări care formeaz ă ansamblul
monumentului.

Tema a 4-a:
Monumente istorice și de arhitectur ă: care este con ținutul documenta ției de
proiectare privind expertizarea, consolidarea ș i restaurarea (repararea) unor astfel de
clădiri25.

Răspuns:
Documenta ția cuprinde:
a. Studii și cercetări premerg ătoare elabor ării expertizei tehnice:
– Cercetare de parament (inclusiv analiza chimic ă și biologic ă a materialelor de construc ție);
– Studiul istoric și raport arheologic;
– Studiu topografic;
– Studiul geotehnic.
b. Expertiza tehnic ă:
– Releveul situaț iei existente cu marcarea fisurilor;
– Releveul fotografic;
– Conceptul de consolidare : variantele de interven ție ca solu ții de consolidare.
c. Studiul de fezabilitate (la solicitarea beneficiarului).
d. Proiect tehnic și detalii de execuț ie (pentru consolidare și reparații capitale), întocmit în baza
recomand ărilor menționate într-una din variantele prezentate de expertiza tehnic ă.
e. Documenta ții, obținere avize (conform certificatului de urbanism).
f. Documenta ție P.A.C. (la cererea beneficiarului).
g. Documenta ție licitație (la cererea beneficiarului).
În mod obligatoriu șeful de proiect al acestor lucr ări va fi arhitectul. Nu pot îndeplini
responsabilitatea de proiectare conductorii arhitec ți.

Tema a 5-a:
Monumente: care sunt cauzele degrad ării clădirilor (monumentelor).

25 Domeniul protec ției monumentelor istorice și de arhitectur ă este reglementat de Legea 422/18.07.2001.

69Răspuns:
Cauzele deterior ării clădirilor se pot grupa astfel :
a. Uzura normal ă, care se datoreaz ă duratei limitate de existen ță a elementelor care compun
clădirea. Uzura fiec ărui element este în func ție de natura materialului din care este
executat și de condi țiile de exploatare la care este supus. Uzura general ă a clădirii rezult ă
din media ponderat ă a uzurii diferitelor elemente componente.
b. Cauze accidentale :
– cutremure de p ământ;
– alunec ări de teren;
– incendii;
– explozii de gaze;
– furtuni;
– viscole puternice; – ploi toren țiale de lung ă durată;
– tasă ri.
c. Lipsa de între ținere și nereparare la timp a defec țiunilor .
d. Alte cauze :
– diverse tipuri de agresivităț i;
– acțiunea distructiv ă a buretelui de cas ă;
– acțiunea curen ților de dispersie asupra elementelor de beton armat.

Tema a 6-a:

Monumente: Ce se înțelege prin interven ții asupra unui monument istoric.

Răspuns:
Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului
emis de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Na țional; fac excep ție interven țiile
determinate de for ță majoră, cu condi ția ca modific ările să fie reversibile. În sensul prezentei
legislații, interven țiile ce se efectueaz ă asupra monumentelor istorice sunt:
a. toate lucr ările de cercetare, construire, extindere, re parare, consolidare, conservare, restaurare,
amenajări peisagistice, precum și orice alte lucr ări care modific ă substanța sau aspectul
monumentelor istorice, inclusiv repara țiile curente, lucr ările de între ținere și iluminarea
interioară și exterioar ă de siguran ță și decorativ ă;
b. executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice; c. amplasarea definitiv ă sau temporară de împrejmuiri, construc ții de protec ție, piese de mobilier
fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;
d. schimb ări ale destina ției monumentelor istorice, inclusiv schimb ările temporare;
e. strămutarea monumentelor istorice;
f. amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilit ăți anexe, indicatoare, inclusiv în zonele
de protecție a
monumentelor istorice.

Tema a 7-a:

Monumente: care sunt lucr ările de repara ții necesare între ținerii și conserv ării lor.

Răspuns:
Prin repara ții se înțeleg diferite categorii de lucr ări care se execut ă în vederea
preîntâmpin ării sau remedierii deterior ărilor și degradărilor la cl ădiri, pentru men ținerea acestora
în funcțiune pe durata de serviciu ;

70 Lucr ările de repara ții sunt:
a. Lucrări de între ținere , care sunt lucr ări curente de mic ă amploare care se execut ă periodic de
către proprietar, f ără scoaterea clă dirii din func țiune. Ca exemplu de lucr ări de între ținere
sunt :
– curăț enia jgheaburilor, burlanelor și rigolelor, a sobelor și coșurilor de fum, desfundarea
scurgerilor interioare și a canaliz ării exterioare, golirea depozitelor din c ăminele de
trecere și a recipientelor;
– repararea feroneriei, u șilor ș i ferestrelor;
– înlocuirea gemurilor sparte;
– vopsitorii; – tâmplărie;
– spoieli și zugrăveli interioare și exterioare;
– revizuirea instala țiilor cu schimbarea garniturilor;
– dezghețarea conductelor de ap ă neprotejate;
– îndepărtarea zăpezii de pe acoperi șuri, copertine, terase și în jurul cl ădirii.
b. Lucrări de reparaț ii curente ( R.C.): sunt lucr ări care se execut ă de către prop
rietar pentru
înlăturarea unor deterior ări locale ale elementelor de construc ție, componente artistice și
instalații sau înlocuirea par țială a elementelor uzate, în scopul cre ării posibilit ății de
folosință în continuare a cl ădirilor respective.
Exemple de R.C.:
– înlocuirea par țială sau totală a învelitorii;
– înlocuirea jgheaburilor și burlanelor;
– repararea sau consolidarea șarpantei;
– reparații locale ale zid ăriei;
– repararea co șurilor, corni șelor;
– demontarea și remontarea sobelor;
– înlocuirea p ărților deteriorate ale instalațiilor (conducte, arm ături, obiecte tehnico-
sanitare, cazane de înc ălzire;
– curăț irea rezervoarelor de alimentare cu ap ă, a depozitelor de combustibil, înlocuirea
conductelor;
– revizuirea și repararea instala țiilor existente de stingere a incendiilor, control permanent și
măsuri de prevenire a incendiilor;
– măsuri de combatere a ac țiunii distructive a buretelui de cas ă (ciuperca Merulius
lacrymans ).

Tema a 8-a:

Monumente: care sunt obliga țiile de exploatare a acestora.

Răspuns:
Aerisirea spa țiilor interioare și a subsolurilor prin deschiderea u șilor și ferestrelor cât mai
mult timp, cu condi ția ca afar ă să fie timp uscat. Pentru evitarea condensului, este interzis ă
aerisirea mai mult de câteva minute, dac ă afară este ploaie, cea ță sau ninsoare. Urm ărirea
periodică a monumentului, a pieselor componente ale acestuia: ziduri, tâmpl ărie, șarpante, co șuri
de fum, instalaț ii etc., precum și a obiectelor de inventar sau a depozitelor, în privin ța apariției
semnelor unor atacuri sau degrad ări.
La terminarea serviciului se verifică instalațiile de înc ălzire, apă, se închid ferestrele, se
stinge lumina electric ă, se sting toate sursele ce pot produce incendii, se încuie u șile.

71În vederea conserv ării picturii și a obiectelor de inventar se vor amenaja în biserici sau în
afara acestor locuri speciale pentru arsul lumân ărilor. Aceste amenaj ări vor fi avizate de C.N.M.I.
La plecare se pun în func țiune instala țiile anti-efrac ție.

Tema a 9-a:
Monumente: care sunt interdic țiile în exploatarea acestora.

Răspuns:
Sunt interzise urm ătoarele lucr ări, care, imediat sau în timp, pot favoriza factorii sau
cauzele care duc la degradarea monumentului:
– execuția de trotuare pe șape din beton;
– execuția de lucr ări de tencuire a soclurilor, a paramentelor și zidăriei în zonele
deteriorate, f ără documenta ția avizată de Direcția Monumentelor Istorice;
– spoieli și vopsitorii cu ulei sau pe baz ă de substan țe sintetice;
– montarea de linoleum peste parchete sau du șumele;
– înlocuirea de învelitori; – plantarea de arbori la o distan ță mai mică de 15 m de monument;
– executarea de înhum ări la o distan ță mai mică de 6 m de zidul bisericii;
– nu se depoziteaz ă în interior sau în imediata vecin ătate a monumentului nici un fel
solvenți, substan țe chimice sau inflamabile – nici m ăcar temporar;
– nu se depoziteaz ă în interior sau în imediata vecin ătate a monumentului nici un material
de construc ție, utilitar sau gospod ăresc;
– nu se va schimba destina ția monumentului istoric f ără avizul C.N.M.I.;
– nu se execut ă lucrări de să pătură pentru construc ții noi fără asistența arheologic ă se

specialitate;
– nu se execut ă lucrări de construc ții pentru cl ădiri noi în zona func țională a monumentului
sau în zona de protecție a acestuia f ără ca proiectul să fie avizat de C.N.M.I.

Tema a 10-a:
Construc ții: ce trebuie s ă conțină documenta ția referitoare la construirea unui l ăcaș
de cult.

Răspuns:
Documenta ția cuprinde26:
a. Piese scrise:
– borderou;
– lista cuprinzând semn ăturile proiectanț ilor, numele și prenumele, profesia, calitatea ș i
capitolul din proiect pentru care r ăspund, dup ă cum urmeaz ă:
o șef de proiect;
o proiectanți cu drept de semn ătură;
o verificatori de proiecte autoriza ți M.L.P.T.L.;
– tema de proiectare de arhitectur ă religioasă, semnată de ș eful de proiect și de beneficiarul
direct;
– memoriul de arhitectur ă;
– devizul analitic cu evaluarea lucr ării și extras de materiale.

26 Conținutul întreg al dosarului este specificat de prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea execut ării
lucrărilor de construc ții, cu ultima actualizare OUG nr. 228/2008 .

72b. Piese desenate:
– planul de încadrare în unitatea teritorial-administrativ ă cu indicarea pe planșă a altor
bunuri imobile aparținând cultelor religioase, respectiv asocia țiilor sau funda țiilor
religioase;
– planul de situa ții cu încadrarea în spa țiul parohial (cultic) corelat cu planul de amenajare:
amplasarea construc țiilor rezistente, a construcțiilor propuse, distan țele față de limitele
terenului și față de construc țiile existente;
– planul tuturor nivelurilor proiectate;
– secțiune transversal ă și longitudinal ă;
– cele patru fa țade ale lă cașului de cult;
– plan învelitoare;
– plan funda ție.
c. Acte și documente anexate în copie:
– certificatul de urbanism;
– actul de proprietate asupra terenului, înso țit de planș a cadastral ă;
– planșa cuprinzând reglement ări din planul urbanistic de detaliu (plan urbanistic zonal),
dacă este solicitat ă prin certificatul de urbanism.

Tem
a a 11-a:
Construc ții: care este con ținutul dosarului de solicitare a ajutorului financiar de la
Secretariatul de Stat pentru Culte pentru lucr ările de construc ție ce sunt în derulare la
lăcașurile de cult.

Răspuns:
Dosarul cuprinde:
– Cererea tip completat ă semnată și ștampilată de preotul paroh;
– Autorizația de construire valabil ă – în copie – pentru lucr ările de construire ;
– Avizul Direc ției Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii și
Cultelor pentru cazul în care obiectivu l este monument istoric – în copie ;
– Avizul Comisiei de Pictur ă Bisericeasc ă (în cazul lucr ărilor de pictur ă
bisericească ) ;
– Devizul analitic cu restul lucr ărilor de executat la data solicit ării, semnat de
proiectant și preotul paroh ;
– două fotografii cu stadiul lucr ărilor la data solicit ării (pe verso se menționeaz ă
hramul bisericii, adresa, data realiz ării fotografiei, numele în clar și semnătura
preotului paroh și ștampila parohiei.

Tema a 12-a:
Construc ții: Ce înseamn ă PUZ, PUG, PUD, CUT, POT.

Răspuns:

 PUG – Plan Urbanistic General
 PUZ – Plan Urbanistic Zonal
 PUD – Plan Urbanistic de Detaliu

Planurile urbanistice (general, zonal și de detaliu) con țin prevederi privind: în ălțimea
maximă permisă a construc ției, num ărul maxim de nivele, pozi ționarea construc ției (distan ța

73minimă față de vecini, de stradă etc.), valori maxime pentru CUT și POT. Planul zonal trebuie s ă
respecte prevederile din planul general, iar cel de detaliu pe cele din planul zonal.

 CUT – Coeficientul de utilizare a terenu lui; este raportul dintre suprafa ța desfășurată a
construcției (suma suprafe țelor tuturor nivelelor) și suprafața totală a terenului. Este
limitat superior de prevederile planului urbanistic.
 POT – Procentul de ocupare a terenulu i – este raportul dintre suprafa ța pe care se
construiește și suprafața totală a terenului. Este limitat superior de prevederile planului
urbanistic.

PATRIMONIU și PICTUR Ă BISERICEASC Ă

Tema 1:
Pictura bisericeasc ă: care sunt normele care trebuie respectate.

Răspuns:
Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, nr. 11.236/1986:

Cu privire la pictura bisericească , preotul paroh trebuie s ă aibă în vedere respectarea
următoarelor norme:
– să nu se aduc ă modificări picturilor din bisericile monumente istorice sau din bisericile
mai noi, cu prilejul restaur ării lor;
– să fie păstrate intacte tablourile votive ale ctitor ilor, tabloul Chiriarhului locului, precum
și cele ale altor ierarhi, atunci când se restaureaz ă pictura, atât în bisericile monumente
istorice, cât ș i în cele obi șnuite;
– să se păstreze intact, cu prilejul unei restaur ări, programul iconografic pictural referitor
la tabloul votiv al ctitorului și ierarhului;
– să nu se înlocuiasc ă tabloul cu chipul ierarhului sub care s-a pictat sau s-a sfin țit biserica,
cu cel din timpul c ăruia se face restaurarea;
– să nu se picteze chipul ierarhului în timpul c ăruia s-a restaurat pictura, al ături de cel în
timpul căruia s-a zidit și pictat biserica respectiv ă; numele ierarhului în timpul c ăruia s-a
făcut restaurarea se poate scrie în pisanie;
– să nu se anuleze pisania veche cu prilejul restaur ării unor picturi, ci ea să fie repus ă în
valoare;
– se poate face totu și și o altă pisanie;
– să se menționeze în descrierea iconografic ă a devizelor de restaurare a picturii cine este
trecut în tabloul votiv;

74- să se reproduc ă întreg con ținutul pisaniei; Centrele eparhiale vor avea un dosar cu
fotografii ale tablourilor votive și ale pisaniilor existente în toate bisericile din eparhie;
– să se interzic ă cu desăvârșire pictarea în biserici a chipului preo ților sau al membrilor
Consiliului parohial, în locul ctitorilor, ace știa putând fi men ționați în pisanie sau în alt
loc în pridvor;
– să se interzic ă cu desăvârșire a se scrie numele donatorilor de icoane sau scene în biseric ă,
numele acestora putând fi trecut în pisani e sau într-un pomelnic permanent al bisericii și
în documentul întocmit cu prilejul sfințirii bisericii; Centrele eparhiale vor semnala
Comisiei de pictur ă bisericeasc ă toate cazurile de înc ălcare a erminiei biserice ști, cu
prilejul restaur ării sau picturii din nou, pentru luarea de m ăsuri;
– să nu se execute lucr ări de pictur ă cu pictori neautoriza ți, cei vinova ți căzând sub
incidența prevederilor regulamentare;
– devizele de pictur ă să fie întocmite cu mult ă exigență și pe bază de date reale, spre a se
evita
devizele suplimentare, care nu vor fi admise decât în cazuri cu totul excep ționale și
în proporție de maximum 20% din valoarea devizului;
– să se respecte întru totul pre țurile stabilite de Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă și aprobate
de Permanen ța Consiliului Naț ional Bisericesc;
– Centrele eparhiale s ă urmărească dacă devizele și supliment ările de devize au fost supuse
aprobării organelor parohiale și dacă procesele verbale sunt întocmite cu respectarea
prevederilor art. 62 din Statutul B.O.R.27;
– pictorii care întocmesc devize cu date eronate vor fi sanc ționați conform prevederilor din
Instrucțiuni; la adjudecarea lucr ărilor prin licita ție sau concursuri, cu sau f ără premii, la
bisericile monumente istorice și la bisericile obi șnuite, să se respecte întru totul procedura
prevă zută de cap. III, IV și V din Instrucțiuni.
– adjudecarea lucr ărilor se va face prin licita ție potrivit prevederilor legale;
– Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă va aproba unui pictor o singur ă lucrare sau cel mult a
doua lucrare, dac ă la o biseric ă lucrează în sezonul cald și la alta în sezonul rece, cu
acceptarea scris ă a preoților parohi de la ambele parohii;
– să se întocmeasc ă obligatoriu contract între parohia beneficiar ă și pictorul executant, în
care pe lâng ă obligațiile reciproce și, în special, pe lâng ă cea de a respecta prevederile din
deviz, să fie menționate și persoanele de pe șantier, ucenici sau stagiari, care trebuie s ă fie
obligatoriu în eviden ța Comisiei de Pictur ă Bi sericească; un exemplar din acest contract
va fi înaintat acestei Comisii; pictorul contractant al lucr ării va fi prezent permanent pe
șantier și va executa personal lucrarea, ucenicii și stagiarii ajutând la lucr ările auxiliare
(fonduri, chenare, draperii etc.), potrivit priceperii și puterii lor de munc ă;
– după pictarea Sfântului Alta r, se va face recep ție parțială de către delegatul Centrului
eparhial și un pictor autorizat care d ă recomand ări cu privire la continuarea lucr ării. La
solicitarea Centrului eparhial sau a pictorilor executan ți, Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă
va delega un pictor pentru a analiza situa ția de pe șantierul respectiv, împreun ă cu
delegatul Eparhiei, dând îndrum ările cuvenite pentru remedierea deficien țelor constatate,
îndrumări care sunt obligatorii, încheindu-se un proces verbal care va fi depus la Comisia
de Pictur ă Bisericeasc ă cu raport de cele constatate. Cu acest prilej se va verifica pe
șantier modul cum se respect ă devizul și contractul, componen ța echipei de pe șantier
(dacă sunt cei prezen ți în contract), calitatea tehnic ă și artistică a lucrării și situația
legalității plățil or făcute;

27 Textul ini țial făcea referire la prevederile art. 40 din Regulamentul organelor deliberative (care, de fapt, erau în
contradicție cu prevederile art. 64 din vechiul Statut al B.O.R. ), însă acelea au fost modificate implicit de
dispozițiile noului Statut al B.O.R.

75- recepțiile definitive se vor face de c ătre Centrul eparhial împreun ă cu un delegat al
Comisiei de Pictur ă Bisericeasc ă sau cu un pictor autorizat din zon ă, acesta din urm ă
raportând cele constatate la recep ție cu privire la calitatea lucr ării;
– în cazul în care se vor constata incorectitudini, pictorul delegat va fi sanc ționat conform
Instrucțiunilor, putându-i-se ridica și autoriza ția; un exemplar din procesul verbal de
recepție definitiv ă va fi înmânat Comisiei de Pictur ă Bisericeasc ă;
– fondul premial prev ăzut în deviz, care nu este un drept legal pentru munca prestat ă, ci o
apreciere material ă pentru o lucrare de foarte bun ă calitate, se va acorda numai de
Comisia de recep ție definitiv ă și numai la sfâr șitul lucrării, cu mult ă exigență și numai
pentru lucr ările care îndeplinesc condi țiile de mai sus;
– Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă va depune mai mult ă exigență în autorizarea pictorilor și
zugravilor biserice ști, precum și la promovarea lor în categorii superioare.

Tem
a a 2-a:
Pictura bisericeasc ă: proiectul pentru lucr ări și conținutul să u.

Răspuns:
Orice lucrare de pictur ă bisericeasc ă se execut ă pe bază unui proiect întocmit de un pictor
bisericesc de categoria I, autorizat de Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă a Patriarhiei Române.
Proiectul are urm ătorul conținut:
a) parte scris ă (memoriul, iconografia, caietul de sarcini, devizul economic, care are
caracter orientativ, bibliografie);
b) parte desenat ă (plan și secțiuni longitudinale);
c) o documenta ție fotografic ă.

Tema a 3-a:

Pictura bisericeasc ă: metodologia de aprobare a proiectului pentru lucr ări.

Răspuns:
Proiectul pentru executarea lucr ărilor de pictur ă bisericeasc ă, întocmit în cinci exemplare,
însoțit de Raportul Protoieriei, memoriul preotului paroh ș i procesul verbal al Consiliului
parohial, va fi înaintat Centrului eparhial pentru avizare. Institu ția abilitat ă să aprobe proiecte
pentru lucr ări de pictur ă este Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă. Centrul eparhial va comunica
parohiei, dup ă caz, aprobarea sau respingerea proiectului.

Tema a 4-a:
Pictura bisericeasc ă: adjudecarea lucr ărilor de pictur ă din nou și restaurare.

Răspuns:
După primirea proiectului aprobat de Comisia de Pictură Bisericească , se procedeaz ă la
angajarea lucr ărilor, prin licita ție. Cu 15 zile înainte de data ținerii licita ției, unitatea bisericeasc ă
beneficiar ă a lucrărilor de pictur ă va adresa invita ții scrise, prin scrisori recomandate, cu
confirmare de primire, la cinci pictori cu calificativul corespunz ător categoriei parohiei, pentru a
participa la adjudecarea lucr ărilor, comunicându-se informa țiile de baz ă privind specificul

76lucrării, la care se adaug ă data, ora și locul unde are loc licita ția. Devizul economic r ămâne
confidențial. Licita ția se ține la sediul unit ăților biserice ști, sub pre ședinția preotului paroh și cu
participarea membrilor Consiliului parohial. Pictor ul care a întocmit proiectul nu poate participa
la adjudecarea lucr ării respective. Procedura de adjudecare se desfăș oară cu cel pu țin trei oferte
închise, trimise sau prezentate direct la parohie, care se deschid în ședință de comisia constituit ă
pentru licita ție. Pictorii participan ți la adjudecare men ționează în ofertă că își iau obliga ția de a fi
permanent pe șantier, că execută personal lucrarea, iar stagiarii I și II vor fi folosi ți numai la
lucrări auxiliare. În cazul în care la data stabilit ă pentru adjudecarea lucr ărilor de pictur ă din nou
sau restaurare, la bisericile care nu sunt monumente istorice, nu s-au primit trei oferte, dup ă 15
zile se organizeaz ă o nouă licitație, invitându-se al ți 5 pictori, tot de categoria respectivei parohii.
Dacă nici la a doua licita ție nu sunt îndeplinite condi țiile r egulamentare, parohia, prin Centrul
eparhial, poate solicita sc ăderea de categorie, numai pentru cea imediat urm ătoare, urmând s ă
organizeze o nou ă licitație. Scăderea de categorie se face de c ătre Comisia de Pictur ă
Bisericeasc ă în funcție de importan ța edificiului. Pictorii de categorie inferioar ă celei a bisericii
pot contracta lucrarea respectiv ă în mod excep țional, cu acordul și solicitarea expres ă a Ierarhului
locului. Acordul Comisiei de Pictur ă Bisericeasc ă este emis în acest caz pe baza unui proiect,
deja avizat de comisie, și după executarea unei probe de lucru, care este analizat ă de delegatul
Comisiei de Pictur ă Bisericeasc ă și de reprezentantul Eparhiei, întocmindu-se un referat c ătre
Comisie asupra celor constatate.

Tema a 5-a:
Pictura bisericeasc ă: obligațiile preotului paroh la finalizarea lucr ărilor.

Răspuns:
La încheierea lucr ărilor de pictur ă bisericeasc ă, preotul paroh este obligat s ă solicite
Centrului eparhial recep ția definitiv ă a lucrărilor. La momentul recep ției, parohul va prezenta
dosarul complet privind executarea lucră rilor de pictur ă, actele contabile în care sunt eviden țiate
aceste lucr ări, copii xerox dup ă chitanțele de plat ă a impozitelor aferente și cota de 2 % pentru
Comisia de Pictur ă Bisericeasc ă.

Tema a 6-a:

Patrimoniu cultural: condițiile de păstrare, conservare și evidență.

Răspuns:
Patrimoniul cultural trebuie ocrotit și conservat în conformitate cu dispozi țiile legale în
vigoare. Mediul în care sunt depozitate sau expuse obiectele trebuie s ă întruneasc ă condiții de
securitate a obiectelor, valori constante ale temperaturii și umidității, lumină filtrată (lumina
naturală nu trebuie s ă cadă asupra obiectelor, ferestrele se acoper ă cu draperii). Eviden ța
bunurilor de patrimoniu se realizeaz ă prin înscrierea acestora în inventarul general al parohiei și
prin întocmirea de fiș e tip BOR, pentru fiecare obiect în parte, în conformitate cu dispozi țiile
legale în vigoare. Fi șele BOR (formulare tipizate de eviden ță a obiectelor de patrimoniu cultural)
se pun la dispozi ția parohiilor de Centrul eparhial, prin sectorul de resort. Preciz ările cu privire la
modalitatea de completare a fi șelor de obiect BOR se vor face de c ătre sectorul de resort al
Centrului eparhial.

Tema a 7-a:

Arhiva parohial ă: condiții de păstrare și gestionare.

77
Răspuns:
Orice parohie este obligat ă să dețină o arhivă proprie care s ă cuprindă acte, comunic ări,
corespondență , proiecte de lucr ări etc., depozitate într-un spa țiu adecvat, destinat p ăstrării arhivei.
Mediul de p ăstrare a documentelor trebuie s ă întruneasc ă condiții de securitate, precum și valori
constante ale temperaturii și umidității.

JURIDIC

Tema 1:
Reprezentarea în justi ție: condiții legale, canonice pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă
persoanele din clerul bisericesc pentru a comp ărea în fața instanțelor de judecat ă.

Răspuns:
În Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române :
Art. 50 – În cadrul întreitei slujiri preo țești, învăță torească, sfințitoare și pastoral-
misionară, parohul exercit ă următoarele atribuții:
e ) cu aprobarea prealabil ă scrisă a chiriarhului, reprezint ă parohia în justi ție, în faț a
autorităților locale și față de terți, personal sau prin delega ți. În aceea și măsură, clericii din
parohii, în virtutea jur ământului de ascultare (subordonare) fa ță de chiriarh depus la hirotonie, și,
respectiv, monahii, în virtutea votului monahal al ascult ării, pot să compară în fața instanțelor
judecătorești numai cu aprobarea prealabil ă scrisă a chiriarhului, inclusiv în cauze de interes
personal.

Tema a 2-a:
Patrimoniu: care sunt actele autentice de proprietate pe care trebuie s ă le posede
parohia, m ănăstirea sau schitul.

Răspuns:
a. Titlurile de proprietate emise de Comisiile jude țene de fond funciar;
b. Actele de vânzare-cump ărare;
c. Actele de dona ție;
d. Testamentul;
e. Hotărâri de Guvern (H.G.);
f. Hotărâri ale Consiliului local (H.C.L.)

Notă: Actele de vânzare-cump ărare, actele de dona ție și testamentele se încheie în form ă autentică, la un Notar public.

78Tema a 3-a:
Patrimoniu: cadrul legal privind înstr ăinarea bunurilor imobile biserice ști, respectiv
pentru acceptarea dona țiilor.

Răspuns:
A. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor:

Art. 27 – (1) Cultele recunoscute și unităț ile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate
sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra c ărora pot dispune în conformitate cu
statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct și exclusiv cultului, stabilite conform
statutelor proprii în conformitate cu tradiția și practicile fiec ărui cult, dobândite cu titlu, sunt
insesizabile și imprescriptibile și pot fi înstr ăinate doar în condi țiile statutare specifice fiec ărui
cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afecteaz ă redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod
abuziv de c ătre stat în perioada 1940-1989, precum și a celor preluate f ără titlu.

Art. 30 – Bunurile biserice ști sau similare din str ăinătate, proprietate a statului român sau
a cultelor din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la
solicitarea celor interesa ți.

Art. 31 – (1) Bunurile care fac obiectul apor turilor de orice fel – contribu ții, donații,
succesiuni – precum și orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face
obiectul revendic ării lor ulterioare.
(2) Persoanele care p ărăsesc un cult recunoscut nu pot emite preten ții asupra
patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se solu ționează pe cale amiabilă , iar,
în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) În cazul retragerii calităț ii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau al
dizolvării, destina ția patrimoniului este cea stabilit ă prin statutul acestuia .
B. Statutul pentru organizarea ș i funcționarea Bisericii Ortodoxe Române:
Art. 32 – Permanen ța Consiliului Na țional Bisericesc, prezidat ă de Patriarh, exercit ă
atribuțiile Consiliului Na țional Bisericesc, cu excep ția celor prev ăzute la art. 30 lit. f, în perioada
dintre ședințele sale, precum și următoarele competen țe:
k) hotărăște asupra accept ării donațiilor, legatelor, sponsoriz ărilor și cumpărării de bunuri
în favoarea Patriarhie i Române, pentru institu țiile sale centrale.

Art. 98 – Consiliul eparhial exercit ă în intervalul dintre ședințele Adună rii eparhiale
atribuțiile acesteia prev ăzute la art. 92 lit. a), b), c) și l), precum și următoarele atribu ții:
l) în cazul înstr ăinării (vânzare, donație etc.) bunurilor imobile ale Centrului eparhial
(clădiri sau terenuri), Consiliul eparhi al propune spre aprobare Adună rii eparhiale solu ții
statutare. Hot ărârile privind înstr ăinarea devin valide numai dup ă aprobarea lor de c ătre Sinodul
mitropolitan;

Art. 102 – Permanen ța Consiliului eparhial exercit ă atribuțiile Consiliului eparhial în
intervalul dintre ședințele acestuia, cu excep ția celor prev ăzute la art. 98 lit. a), b), c), k), n) și q),
precum și următoarele atribu ții:
m) examineaz ă și aprobă donațiile, sponsoriz ările ș i legatele ce se fac în folosul eparhiei, în
conformitate cu legisla ția în vigoare;

Art. 170. – (1) Din punctul de vedere al destina ției lui, patrimoniul bisericesc cuprinde
bunuri sacre si bunuri comune.

79 (2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfin țire sau binecuvântare sunt destinate
exclusiv si direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile. Proprietatea asupra
bunurilor sacre este exclusiv bisericeasca, iar cedarea folosin ței poate fi acordata pe un termen de
pana la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfin țire sau binecuvântare sunt destinate cultului
divin, precum: l ăcașurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele si vesmintele
bisericești, cărțile de ritual, cimitirele etc.
(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre si beneficiaz ă de acela și regim juridic si: casa
parohiala, vatra parohiala si m ănăstirească, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal,
reședințele chiriarhale, chiliile m ănăstirilor si schiturilor, bunurile pre țioase, cu valoare artistica,
istorica sau datorita materialului din care sunt confec ționate, precum: picturile, sculpturile,
țesăturile artistice, miniaturile, c ărțile rare, documentele, lucr ările din materiale scumpe etc.
(5) Bunurile comune sunt cele destinate între ținerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor
culturale, de caritate si asistenta sociala, prec um si pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale
Bisericii.
(6) Bunurile comune afectate între ținerii bisericilor si slujitorilor biserice ști, operelor
culturale, de asistenta sociala si filantropica, precum si pentru îndeplinirea celorlalte scopuri ale Bisericii sunt: edificiile școlilor biserice ști, edificiile administra țiilor biserice ști, muzeele
religioase, a șezămintele si institu țiile culturale, filantropice si economice, terenurile agricole,
pădurile, pășunil
e, viile, livezile, gr ădinile, drepturile patrimoniale, crean țele, părțile sociale,
acțiunile, fondurile, hârtiile de valoare, averea in numerar etc.
(7) Terenurile agricole (arabil, p ășune, izlaz, livada etc.) și pădurile unit ăților de cult ale
Bisericii Ortodoxe Romane vor fi folosite conform dispozi țiilor stabilite de organismele
bisericești competente.
(8) Normele generale si obligatorii privitoare la asigurarea bunurilor unit ăților biserice ști
din cuprinsul Patriarhiei Române se aproba de Sfântul Sinod.
(9) Apartenen ța unui bun la categoria bunurilor sacre, in caz de îndoial ă, se stabile ște de
către Sinodul mitropolitan.
(10) Transmiterea cu orice titlu a folosin ței sau propriet ății asupra bunurilor imobile care
aparțin parohiilor, m ănăstirilor, protopopiatelor si altor institu ții biserice ști cu personalitate
juridica din cuprinsul eparhiei (vânzare, cump ărare, închiriere, schimbare etc.), precum si
grevarea cu sarcini sau afectarea de servitu ți a acestor bunuri prev ăzute la alin. (6) si (7), se
aproba de Consiliul eparhial, iar înstr ăinarea bunurilor imobile (cl ădiri si terenuri) ale Centrului
eparhial, de c ătre Sinodul mitropolitan.
Art. 172 . – În cazul desfiin țării unei unit ăți de cult sau a unei biserici funda ționale,
proprietatea asupra întregului ei patrimoniu se transmite unit ății de cult superioare ierarhic, care
va dispune de acesta cu titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul
bisericesc f ără stăpân revine eparhiei in a c ărei jurisdic ție teritoriala se afla.

Art. 174 . – Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contribu ții, donații,
succesiuni, legate -, precum si orice alte bunuri intrate in patrimoniul unit ăților componente ale
Bisericii Ortodoxe Române, din tara si din afara grani țelor tarii, nu pot face obiectul revendic ării
lor ulterioare.

Art. 175 . – (1) Biserica Ortodoxa Român ă și părțile ei componente pot de ține in
proprietate bunuri in str ăinătate a căror situație se reglementeaz ă potrivit prevederilor statutare si
regulamentare proprii si legisla ției statelor pe teritoriul c ărora se afla respectivele propriet ăți.
(2) Situația bunurilor biserice ști sau similare din str ăinătate, proprietate a statului roman,
date in administrare eparhiilor ortodoxe romane din afara grani țelor tarii si unit ăților lor, se va

80reglementa, la cerere, prin acorduri bilaterale intre Patriarhia Român ă, unitatea interesata si statul
roman.

Art. 176. – (1) Dobândirea, înstr ăinarea, grevarea si administrarea patrimoniului
bisericesc, controlul si veri ficarea gestionara se desf ășoară in conformitate cu prevederile
statutare si regulamentare in vigoare. Forma definitiv ă a acestor acte este cea aprobata de
Consiliul eparhial, respectiv de Sinodul mitropolitan.
(2) In cazul aprob ării înstrăinării unor bunuri biserice ști, unitățile biserice ști ortodoxe au
drept de preem țiune.
(3) Actele juridice având ca obiect bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu
încălcarea prevederilor prezentului statut, sunt lovite de nulitate absolut ă.

C. Prevederile de mai sus se completeaz ă cu dispozi țiile Regulamentului pentru
administrarea averilor biserice ști.

Tema a 4-a:
Cimitire: cadrul legal privind administrarea cimitirelor, proprietate public ă și
proprietate a unit ăților de cult (a se vedea în completare tema a 14-a din capitolul
Administrativ-bisericesc).

Răspuns:
a. Legea nr. 213/1998 privind proprietate public ă și regimul juridic al acesteia;
b. Regulamentul pentru organizarea și administrarea cimitirelor parohiale și mănăstirești din
cuprinsul eparhiilor B.O.R.;
c. Legea 489/2006 privind libertatea religioas ă și regimul general al cultelor (art. 28) ;
d. Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române (art. 65 lit. e , art. 186-
188).

Tema a 5-a:
Etapele constituirii dosarului necesar intabul ării dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile biserice ști – terenuri și construc ții sau, după caz, a dosarului pentru
inițierea de ac țiune la instan ța de judecat ă pentru constatarea dreptului de proprietate .

Răspuns:
Intabularea dreptului de proprietate asupra unui imobil (teren sau construc ție) se face în
baza unui titlu. Prin no țiunea de "titlu" se în țelege: titlu în sensul legilor fondului funciar,
testament, act de vânzare cump ărare sau de dona ție (pentru terenuri), autoriza ție de construire
(pentru construc ții) etc. Preotul paroh are obliga ția de a identifica aceste titluri, pornind de la
indicațiile din registrele inventar, monografii le parohiilor, pisania bisericii, etc. și cercetând apoi
arhivele proprii, ale Protoieriei, ale Centrului eparhial, ale Prim ăriei localit ății sau solicitând
asemenea acte institu ției Arhivelor Na ționale sau filialelor jude țene ale acesteia.
După ce s-a gă sit titlul de proprietate în original sau s-a obț inut o copie legalizat ă de la
Arhivele Na ționale, se întocme ște o documenta ție cadastral ă de specialitate în vederea intabul ării.
Dacă în urma m ăsurătorilor din teren, se constat ă că suprafața găsită la măsurători este mai mic ă
decât cea înscris ă în titlul de proprietate sau în inventarul parohiei, preotul paroh nu va înainta
documenta ția în vederea intabul ării, ci va încuno știința imediat în scris Centrul eparhial de lipsa
constatată și va aștepta aprobarea scris ă pe ntru intabulare sau îndrum ări în vederea remedierii
situației. Este interzis ă cu desăvârșire intabularea unei suprafe țe de teren mai mic ă decât cea din
titlul sau inventarul parohiei f ără aprobarea prealabil ă scrisă a Centrului eparhial.

81Când nu s-a putut identifica un titlu de proprietate valabil în vederea intabul ării, parohia va
formula acțiune judec ătorească în constatare, hot ărârea pronun țată de instan ță urmând s ă țină loc
de titlu de proprietate. În conformitate cu prevederile art. 50 lit. e) din Statutul pentru Organizarea
și Funcționarea B.O.R. preotul paroh trebuie s ă primeasc ă în prealabil binecuvântarea scris ă a
Chiriarhului pentru a promova o asemenea ac țiune.
Pentru a primi binecuvântare, parohia trebuie s ă transmit ă Centrului eparhial, prin
intermediul protoieriei, o cerere din care s ă rezulte sub forma unei declara ții a preotului paroh pe
propria răspundere c ă a epuizat toate c ăile de a dobândi actul de proprietate originar. La cerere se
vor depune copii de pe listele de inventariere 4 și 5 din inventarul "mare" ("în 7 liste"),
documentaț ia tehnică cadastral ă (partea desenat ă) cuprinzând conturul trupurilor de proprietate,
suprafața lor, vecinii și amprentele la sol cu suprafe țele lor pentru fiecare construc ție în parte,
precum și copie de pe ac țiunea introductivă la instanță. Acțiunea va avea în vedere toate terenurile
și construc țiile pe care parohia le de ține fără titlu și se va întemeia atât pe prevederile Codului
Civil privind uzucapiunea și accesiunea, prevederile legii speciale, Legea nr.455/2006 , cât și
prevederile din Statutul pentru organizarea și funcționarea B.O.R ., statut aprobat prin H.G. nr.
53/2008 , în mod special Partea a IV-a, capitolele A și B din acesta.

82

BUNURI IMOBILE BISERICE ȘTI

Tema 1:
Retrocedă ri: legile care reglementeaz ă retrocedarea bunurilor imobile care au
aparținut cultelor religioase din România, altele decât l ăcașurile de cult.

Răspuns:
a. Ordonanța de Urgen ță a Guvernului (O.U.G.) nr. 94/2000 ;
b. Legea nr. 501/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor
bunuri imobile care au apar ținut cultelor religioase din România și O.U.G. 209/2005 de
completare a O.U.G. nr. 94/2000 ;
c. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propriet ății și justiției, precum și unele
măsuri adiacente (care modific ă și completeaz ă toate legile funciare anterioare).

Tema a 2-a:
Retrocedă ri: instituțiile cărora trebuie s ă se adreseze o parohie, m ănăstire sau schit
pentru recuperarea patrimoniului funciar și a clădirilor de ținute în proprietate pân ă în
anul 1945.

Răspuns:
a. Comisiile locale, or ășenești sau municipale de aplicare a legilor de fond funciar;
b. Comisiile jude țene de fond funciar;
c. Comisia special ă de retrocedare a unor bunuri imobile care au apar ținut cultelor religioase
din România – Bucure ști;

Tema a 3-a:
Contracte : Care sunt contractele pe care unităț ile de cult le pot încheia cu privire la
bunurile imobile intravilane proprietatea acestora și care este procedura ce trebuie urmat ă
în vederea încheierii acestor contracte.

Răspuns:

83Unitățile de cult pot încheia, cu persoanele fizi ce sau juridice, cu privire la bunurile
imobile intravilane proprietatea lor, contracte de închiriere și de comodat.
Procedura ce trebuie urmat ă pentru încheierea acestora const ă în: primirea cererii din
partea solicitantului, discutarea și aprobarea acesteia într-o ședință a consiliului parohial,
înaintarea întregii documenta ții (care va cuprinde fotocopie de pe cererea solicitantului, fotocopie
după procesul verbal al consiliului parohial, schi ța imobilului și compunerea acestuia, precum și
precizarea num ărului persoanelor care vor ocupa imobilul) c ătre protoierie, care o va comunica
centrului eparhial în vederea aprob ării acesteia.

Tema a 4-a :
Procedura ce trebuie urmat ă când unei unit ăți de cult i se elibereaz ă un act de
proprietate asupra unui bun imobil (titlul de proprietate sau hot ărâre judec ătorească).

Răspuns :
Procedura care trebuie urmat ă de că tre unitățile de cult când li s-a emis un titlu de
proprietate sau hot ărâre judec ătorească privind un bun imobil al acestora const ă în efectuarea
măsurătorilor cadastrale și intabularea în cartea funciar ă, la oficiu de cadastru și publicitate
imobiliară (OCPI) aflat pe raza teritorial ă unde se g ăsește imobilul .

Tema a 5-a :
Procedura ce trebuie urmat ă când unei persoa ne fizice sau juridice îi expir ă
contractul de închirie re asupra unui bun imobil proprietatea unei unit ăți de cult .

Răspuns :
Când unei persoane fizice sau juridice îi expir ă contractul de închiriere asupra unui bun
imobil proprietatea unei unit ăți de cult, în cazul în care p ărțile nu au convenit prelungirea lui,
unitatea de cult, dup ă discutarea acestei situa ții într-o ș edință a consiliului parohial, va efectua o
notificare c ătre chiriași, cu 30 de zile mai înainte de expirarea contractului, în care va preciza data
expirării contractului, inten ția de a nu mai prelungi contractul și obligația de eliberare a spa țiului
locativ la împlinirea termenului.
Tema a 6-a:

Înstrăinarea bunurilor imobile – care nu fac parte din categoria bunurilor sacre – ce
aparțin unităților de cult; prevederile Statutului B.O.R. (art. 170).
Răspuns:
În cazul imobilelor care aparțin parohiilor, acestea pot fi înstr ăinate numai cu aprobarea
adunării parohiale și centrului eparhial; în cazul imobilelor care apar țin mănăstirilor și schiturilor,
numai cu aprobarea consiliului duhovnicesc și a centrului eparhial.
În cazul imobilelor ce apar țin eparhiei, înstr ăinarea lor poate fi f ăcută numai cu aprobarea
Sinodului mitropolitan.

Tema a 7-a:
Înstrăinarea bunurilor imobile dobândite de monahi, sub orice form ă, pe timpul
viețuiri lor în m ănăstire sau schit; prevederile Statutului B.O.R. (art. 193).

Răspuns:

84 Bunurile imobile dobândite de un monah, sub orice form ă, pe timpul vie țuirii în m ănăstire
sau schit apar țin unității de cult unde acesta este vie țuitor.

Tema a 8-a:
Ce trebuie stabilit cu prioritate înainte ca o persoan ă fizică – cleric ori laic – sau
juridică să înceapă demersurile pentru construirea unei biserici.

Răspuns:
Înainte ca orice persoan ă fizică – cleric ori laic – sau juridic ă să înceapă demersurile pentru
construirea unei biserici, trebuie s ă se stabileasc ă situația juridic ă a terenului unde urmeaz ă a fi
construită biserica.

EXARHATUL M ĂNĂSTIRILOR

Tema 1:
Așezăminte monahale: de câte feluri sunt, defini ție/semnifica ție, exemplifică ri.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. l – In cadrul Bisericii Ortodoxe Române fiin țează ca așezăminte monahale:
mănăstirea, schitul și metocul.
Art. 2 – Mănăstirea este un a șezământ de rug ăciune în care vie țuiește o obște de călugări
sau călugărițe care au f ăgăduit înaintea lui Dumnezeu, în cadr ul slujbei solemne de intrare în
monahism, s ă-și petreacă viața în înfrânare, în s ărăcie de bună voie și ascultare.
Art. 3 – Mănăstirile sunt de dou ă feluri: eparhiale, care țin de chiriarhul locului, și
stavropighii, care se afl ă permanent și direct sub jurisdic ție patriarhală .
Art. 4 – Mănăstirea, cu excep ția stavropighiei, este încadrat ă în organizarea eparhiei în
cuprinsul c ăreia se găsește.

Art. 5 – Mănăstirea este persoan ă juridică de drept public (art. 86 din Statut28).

Art. 6 – Schitul este un a șezământ monahal în care vie țuiește, după aceeași rânduial ă ca și
în mănăstire, o ob ște mai mic ă de că lugări sau călugărițe, cu personalitate juridic ă, aflându-se sub
administrarea unei m ănăstiri sau direct a Centrului Eparhial.
Art. 7 – Metocul este un aș ezământ monahal, alc ătuit din case (chilii), loca ș de cult,
terenuri și alte bunuri, sau numai din case și curtea împrejmuitoare, în care se orânduiesc de c ătre
Centrul Eparhial sau, cu aprobarea Chiriarhului, și de către unele m ănăstiri, câțiva viețuitori
(viețuitoare), având îndatorirea chivernisirii bunurilor încredin țate.

28 Actualmente art. 41 alin. 1.

85Art. 8 – Schitul si metocul depind, de regul ă, de mănăstirea rânduit ă de Chiriarh sau direct
de Centrul Eparhial.

Tema a 2-a:
Viața monahal ă: ce devine monahul prin depune rea voturilor monahale, gradele
monahale.

Răspuns:

A. Prin voturile monahale , călugărul s-a făcut pe sine, pentru întreaga-i via ță, DAR LUI
DUMNEZEU / MIREAS Ă LUI HRISTOS
B. Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :
Art. 27 – Gradele monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, singhel,
protosinghel și arhimandrit.
La maici se disting: stare țe fără cruce și starețe cu cruce (stavrofore).
Gradele monahale se dau de Chiriarh la recomandarea stare țului (stare ței) pe baza unei
recomand ări a Consiliului Duhovnicesc al m ănăstirii respective, numai celor cu preg ătire și
merite deosebite. Gradul de arhimandrit se va conferi de Chiriarhul locului, cu aprobarea Sfântului Sinod (art. 82 din Statut
29).

Tema a 3-a:

Viața monahal ă: conducătorul suprem al oric ărui așezământ monahal, persoane prin
care se exercit ă ocârmuirea.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 30 – Conducă torul suprem al oric ărui așezământ monahal este Chiriarhul.

Art. 31 – Persoanele prin care se exercit ă cârmuirea chiriarhal ă la fața locului sunt
următoarele: stare țul, egumenul și conducătorul metocului.

Tema a 4-a:

Viața monahal ă: îndeletnicirea de c ăpătâi a monahului și mai cu seam ă a
ieromonahului, cum trebuie s ă o îndeplineasc ă.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 67 – Toți viețuitorii mănăstirii (încep ători, frați, rasofori și monahi), în frunte cu
starețul, sunt îndatora ți să ia parte, cu toat ă evlavia, la slujbele religioase rânduite dup ă Tipicul
mănăstiresc, numai în bisericile m ănăstirii, în afar ă de cei bolnavi ori afla ți în călătorie, la
bucătărie sau îngrijirea animalelor.

29 Actualmente art. 81 alin. 3.

86 Art. 68 – In chilie, fiecare este dator s ă-și îndeplineasc ă pravila personal ă. În aceast ă
privință, împreună cu rugăciunea personal ă cea din toat ă vremea și cu pravila de chilie, el este
dator să ia parte cu tot sufletul s ău, în primul rând, la cele șapte Laude ale rug ăciunii și cântării de
obște.
"Nimic mai în ălțător, spune Sfântul Vasile, cât s ă imiți pe pământ corurile îngerilor din
ceruri și să cânți împreun ă cu ei imn Atotf ăcătorului" .

Art. 69 – Precum a spus Psalmistul: "De șapte ori pe zi Te-am l ăudat, Doamne" ( Psalmul
118, 164), cele șapte Laude din zi sunt datori și călugării a le aduce înaintea lui Dumnezeu, prin
rugăciunile și cântările lor de ob ște, de la care nu po t lipsi decât din cauz ă de boală sau din alte
motive binecuvântate;
1) La ceasul al IX-lea, adic ă ceasul în care Domnul ș i-a dat duhul pe Cruce, în graiul
profetic al Psalmilor s ă preamărim pe St ăpânul, pentru zidirea cea din nou a lumii ș i marea
binefacere a Jertfei Sale. 2) La ceasul Vecerniei, ca, odat ă cu apusul soarelui,"s ă mulțumească lui Dumnezeu, prin
ridicarea mâinilor, pentru toate câte au primit de la El în curgerea zilei care se sfâr șește", după
cum zice dumnezeiescul nostru P ărinte Vasile.
3) La Pavecerni ță, ca să rugăm pe Dumnezeu de toate câte am gre șit, și odihnă cu inimă
trează să ne dăruiască împotriva tuturor ispitelor și uneltirilor diavolului.
4) La Miezonoptic ă, vegherea noastr ă aducând-o jertf ă curată întru întâmpinarea Mirelui,
care si în miez de noapte va veni s ă fa
că judecată lumii acesteia.
5) La Utrenie si Ceasul I, adic ă la rugăciunea pentru întâmpinarea dimine ții, ca,
pomenind "mânecarea adânc ă" a ceasului învierii, înainte de orice lucru, cele "dintâi mi șcări ale
sufletului și ale minții să le închin ăm lui Dumnezeu", ca o na ștere din nou de fiecare zi și ca o
înviere. Se încheie serviciul de sear ă.
6) La Ceasul al III-lea, "ca s ă primim și noi de la Duhul Sfânt îndrumare și povățuire spre
cele de folos", luând ară tarea cea în limbi ca de foc a Duhului, Care a venit peste Apostoli întru al
treilea ceas din zi. Se începe serviciul de diminea ță;
7) La Ceasul al Vl-lea, pentru ca, dup ă pilda Sfin ților, să ne apărăm cu psalmul al
nouăzecilea de primejdie, "de demonul cel de amiaz ă-zi", și să ne hrănim sufletul cu hrana
dragostei, cugetând la covâr șitoarea bună tate a Domnului fa ță de noi, în ceasul acesta al
Răstignirii Sale;
8) Se cade a ști că așa cum este o Sfânt ă a Sfintelor, o cântare a cânt ărilor, așa cum este
în iconomia darului si o laud ă a laudelor, aceast ă cunu nă a tuturor laudelor Bisericii este Sfânta și
Dumnezeiasca Liturghie. La tainica ei lucrare de prefacere a firii și de îndumnezeire, că lugării sunt cu deosebire
datori să ia parte to ți la cântarea în comun, jertfind pe omul cel vechi si poftele lui odat ă cu
înjunghierea cea f ără de sânge a Mielului si întă rind pe omul cel nou cu dumnezeiasca merinda,
despre care însu și Domnul a zis:"Dac ă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele
Lui, nu ve ți avea via ță în voi"(Ioan 6, 53). Când nu se să vârșește Sfânta Liturghie, se citesc
Obednița și celelalte, dup ă rânduiala Tipicului zilnic.

Art. 70 – Scopul acestei întregi rânduieli de laud ă este să țină aprins în m ănăstire un duh
de evlavie din ce în ce mai fierbinte și să atragă pe monahi spre o unire cu Dumnezeu din ce în ce
mai strâns ă și roditoare în fapte de dragoste.
Pentru atingerea acestui scop se cere:
a) Atât psalmodierea, cântarea, cât și rostirea rug ăciunilor să se facă cu înțelegere.
"Ceea ce este sim țul gustului în cunoa șterea mânc ărurilor, acela și lucru este priceperea
când este vorba de cuvintele Sfintei Scripturi ", zice Sfântul Vasile. De aceea, de are cineva

87sufletul tot a șa de sim țitor la puterea fiec ărui cuvânt, precum are gustul sim țurilor la felul
mâncărurilor, atunci împline ște cuvântul care zice: "cânta ți cu înțelegere" (Pravila Mic ă 279).
b) S ă împlineasc ă rânduiala de rug ăciune pân ă la sfârșit cu toată îngăduința si r ăbdarea,
fără a întinde cântarea, ca s ă nu fie obositoare, și fără a o grăbi, ca să nu se sting ă focul
rugăciunii.
c) S ă se păstreze, pe cât se poate, t ăcerea si luare a-aminte neîmp ărtășită, în tot timpul
rugăciunilor.
Unor fra ți care nu- și puteau st ăpâni mintea și întrebau: "Cum s ă avem mintea
neîmprăștiată la rugăciune?", Sfântul Vasile le r ăspundea: "Numai dac ă vă veți încredin ța că
Dumnezeu st ă cu adevărat înaintea voastr ă".
"Iar dac ă stați la rugăciune cu minte împr ăștiată, deși ați putea să stați cu toată luarea-
aminte, atunci s ă nu cuteza ți a sta înaintea lui Dumnezeu, ca s ă nu se schimbe rugă ciunea voastr ă
în păcat. Iar dac ă, fiind cople șiți de păcate, nu ve ți putea să vă rugați cu minte neîmprăș tiată,
atunci îndemna ți-vă pe voi în șivă pe cât vă vor ajunge puterile, r ămânând locului, și staț i înaintea
lui Dumnezeu, îndreptându-v ă către Dânsul ș i strângând-o în ăuntrul vostru și Dumnezeu v ă va
ierta, fiindc ă nu din lenevie, ci din sl ăbiciune n-a ți avut puteri s ă stați înaintea Lui, a șa precum se
cade".
d) S ă însoțim citirile într-un duh de rug ăciune, în tain ă, căutând, pe cât se poate, cu
necontenit ă îndemnare a inimii si ascu țită trezire a mintii,' s ă intrăm în duhul de rug ăciune al
Bisericii, adic ă în lucrarea duhovniceasc ă a slujbelor ei cât și în marile lor sim țăminte vii și
adânci: de adora ție si de smerenie, de mulț umire și de cerere, de dor dup ă Dumnezeu și de frică,
de căință și de ispășire, de supunere și de încredere, de lupt ă și de jertfa, de d ăruire și de dragoste,
în așa fel încât s ă putem face din rug ăciunea Bisericii propria noastr ă rugăciune.
e) Cu dragostea pentru ajutorul, mântuirea și îmbunătățirea vieții sale proprii, monahul să
îm
preuneze, pe cât îl vor ajuta puterile, totdeauna, dup ă pilda Sfinț ilor, îndemnul și dragostea de
rugăciune spre folosul și mântuirea tuturor oamenilor.
Trebuie s ă se știe că monahul st ă tot timpul mai aproape de Dumnezeu ca s ă poată împlini
datoria rug ăciunii și pentru oamenii care nu au atâta timp ca el c ătre aceasta, precum pentru cei ce
nu știu, nu vor sau nu pot s ă se roage și mai ales pentru cei care nu s-au rugat niciodat ă. Așa cum
chemarea lui e s ă fie un om de rug ăciune, si apostolatul lui, în primul rând, e un apostolat al
rugăciunii. Monahul este ca o candel ă de rugăciune veșnic aprins ă, în mijlocul poporului, iar
rugăciunea e cea dintâi fapt ă bună pe care el e dator s ă o împlineasc ă din dragoste pentru oamenii
din lume.

Art. 71 – Odat ă cu venirea statornic ă la adunările cântă rii si rugăciunii de ob ște, monahul
e dator să fie cu cea mai mare grij ă față de tot ce poate s ă dea o așezare temeinic ă vieții lui
duhovnice ști.
Cu deosebire, trei lucruri hot ărăsc călugărilor vechile rânduieli în aceasta privin ță:
a) Datoria de a se cur ăți de patimi prin lupta de fiecare clip ă cu sine însu și, pentru
omorârea omului vechi cu p ăcatele, gândurile și poftele lui si pentru biruin ța omului nou, zidit
după chipul lui Hristos, spre cur ățire de patimi, spre câ știgarea Duhului Sfânt și spre toată roadă
cea de bucurie a dragostei de oameni;
b) Datoria de a- și hrăni sufletul în fiecare zi, înv ățând cuvântul lui Dumnezeu din
Scripturi și aducându- și cât mai des gândul în tainele și marile adev ăruri ale credin ței, între care
mai ales moartea, judecata și taina vie ții în harul lui Hristos, a cestea fiind temeiuri de hot ărâri
puternice și imbold pentru sim țul răspund erii în via ța călugărească.
Cu acela și scop de hran ă a sufletului si de îndemn la via ța sfântă, pe lângă împărtășirea
cât mai deas ă cu dumnezeiasc ă hrană a tainelor lui Hristos, se va ține în fiecare m ănăstire cuvânt

88duhovnicesc, cel pu țin în fiecare duminic ă, la toată obștea, și se va rândui cuvânt de folos
totdeauna, atât la trapez ă cât si la biserică ;
c) În sfâr șit, datoria de a- și controla și de a-și primeni via ța lui de evlavie dup ă
înțelepciunea din scrierile Sfin ților Părinți sau luând pova ță din cuvântul viu al b ărbaților
încercați, dar mai cu seam ă trezindu-se neîncetat cu chemarea lui Iisus si m ărturisindu-se cât mai
des la duhovnicul să u, ca nu cumva neispitindu- și în nici un fel cugetul și încrezându-se peste
măsură în socotin ța lui, să cadă treapta evlaviei, s ă se împietrească și să se usuce în netrebnicie ca
smochinul cel blestemat.
În privin ța Spovedaniei trebuie s ă se ș tie că mănăstirile urmeaz ă această rânduială :
părinții care au hirotonie și slujesc la Sfântul Altar, cât și cei care au luat parte activ ă la toate
serviciile religioase din toat ă săptămâna, fără nici o lips ă și fără să refuze vreo ascultare, și doresc
să se împărtășească duminica, sunt datori s ă se spovedeasc ă o dată în fiecare s ăptămână; ceilalți
părinți și frați din obștea mănăstirii trebuie s ă se spovedeasc ă cel puțin o dată pe lună și să se
împărtășească, dacă sunt vrednici, iar cine nesocote ște pravila m ărturisirii p ăcatelor m ăcar o dată
pe
lună, orânduiala sfintelor slujbe și ascultările este canonisit.

Art. 73 – Că lugării sunt datori, dup ă porunca Sfin ților Părinți, să-și înnoiasc ă în fiecare zi
dragostea și râvna lor spre mântuire, citind cu luare-aminte din dumnezeie știle Scripturi, din
Pateric și din alte c ărți de zidire sufleteasc ă.

Art. 74 – Adunările pe la chilii, vorba de șartă și toate felurile de purt ări nefolositoare sau
vătămătoare de suflet sunt cu totul oprite. Petrecerea cea mai pl ăcută a că lugărului trebuie s ă fie
rugăciunea, slujba dumnezeiasc ă și ascultarea. Cine nu- și află mulțumirea sufleteasc ă întru
acestea si caut ă desfătări lumești, acela nu este monah.

Tema a 5-a:

Viața monahal ă: alte îndeletniciri ale monahului, în afara rug ăciunii.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :
Art. 78 – Potrivit cu porunca Sfin ților Părinți, care statornice ște că „în nici o vreme nu se
cuvine călugărilor să stea fără de lucru”, precum și după toată tradiția de organizare a nevoin ței
mănăstirești, „călugării sunt datori s ă lucreze în tot timpul atât în cuprinsul vie ții de obște cât și în
viața lor de chilie”.
In munca de ob ște se cuprind toate ascult ările care r ăspund la trebuin țele și îndatoririle de
obște ale m ănăstirii, precum: pov ățuirea sufletelor, administra ția mănăstirii, înv ățămâ ntul,
primirea str ăinilor, îngrijirea bolnavilor, munca în atelierele m ănăstirii (tâmpl ăria, croitoria,
țesătoria, covoare, ceramica, cizm ăria, sculptura, pictura, cus ăturile na ționale, broderia,
tipografia, gr ădinăritul, pomicultura, stup ăritul, cultura plantelor medicinale, cur ățenia, preg ătirea
hranei, etc.).
De munca de chilie se leagă : curățenia, scrierea și studiul.
Stare țul și duhovnicii sunt datori s ă privegheze ca fiecare monah, în timpul l ăsat liber de
slujba dumnezeiasc ă și de ascultarea de ob ște, să nu-și iroseasc ă vremea zadarnic, ci s ă se
îndeletniceasc ă cu lucrul, f ăcându-și din toate acestea o adev ărată pavăză duhovniceasc ă, după
cuvântul fericitului Ieronim care zice „diavolul să te afle pururea lucrând”.

Art. 79 – Când, dup ă porunca stare țului, se va face chemarea pentru vreo lucrare de ob ște,
toți monahii, afar ă de bolnavi ș i de cei ce vor fi rândui ți la alte ascultă ri, sunt datori a merge la

89locul și la lucrul ar ătat si a petrece acolo timpul hot ărât de stare ț. Cine ar voi, f ără cuvânt de
îndreptățire, a se sustrage de la asemenea ascultare, va c ădea sub canonisire.

Art. 80 – În mănăstire să se mențină – și acolo unde nu se află , să se înființeze – ateliere
pentru fabricarea diferitelor obiecte necesare vie ții mănăstirești, precum: țesătorii pentru
fabricarea stofelor, croitorie pentru hainele trebuitoare monahilor, ateliere pentru fabricarea
potcapurilor, culioanelor și încălțămintei, stup ărie, ateliere pentru lemn ărie și fierărie etc.
La toate aceste ascult ări, starețul va rândui câte un îndrum ător dintre monahii cunosc ători
ai meșteșugului precum și personalul trebuitor pentru fiecare îndeletnicire.

Art. 81 – Consiliul Economic va rândui ca ve nitul din asemenea îndeletniciri s ă se
întrebuințeze pentru îmbun ătățirea vieții de obște, pentru dezvoltarea diferitelor me șteșuguri din
mănăstire, precum și pentru fapte de milostenie. El va ține contabilitatea în ordine, în func ție de
toate aceste venituri si va da seama în fa ța obștei la încheierea fiec ărui an.

Art. 82 – Starețul si duhovnicii m ănăstirii vor avea grij ă ca atât munca de ob ște, cât si cea
de chilie s ă slujească la desăvârșirea duhovniceasc ă a monahilor, organizând munca în a șa fel,
încât lucrul s ă poată fi împreunat cu rug ăciunea. Trebuie s ă se ș tie că toată osteneala cea din
afară, nepătrunsă de rugăciune, ajunge o adev ărată primejdie si chiar o c ădere de la mântuire. Se
va veghea, dar, ca munca s ă nu ajung ă cu nici un chip o piedic ă în calea lucr ării de căpetenie,
care este sfin țirea călugărului.
Toat ă munca trebuie sfin țită prin duhul rug ăciunii, dup ă cuvântul Sfântului Teodor
Studitul: "Sfin țiți-vă mâinile voastre cu slujba ce vi s-a dat, ca s ă aduceți lui Dumnezeu jertfa
binemeritat ă. Căci cu adev ăra t jertfă este". Un c ălugăr nu împline ște, așadar, cu adev ărat munca
cerută lui de votul ascult ării, decât atunci când o împline ște ca pentru Dumnezeu. Orice alte
motive omene ști sunt str ăine și în afară de adevărata ascultare. De aici și numirea de "sfânta
ascultare" dat ă muncii în vorbirea c ălugărilor.
Nu trebuie s ă se creadă că din aceast ă alcătuire duhovniceasc ă a muncii în m ănăstire se
folosește numai c ălugărul; dimpotriv ă, din ea câș tigă și munca îns ăși. Ne încredin țează despre
aceasta și Sfântul Vasile cel Mare când zice: „Gândul c ă avem pe Dumnezeu privind la munca
noastră trebuie să ne insufle o neobosit ă înflăcărare și o nespus de mare grij ă ca să lucrăm bine în
tot ceea ce facem“.

Art. 83 – În ceea ce prive ște îmbinarea muncii cu rug ăciunea, tradi ția monahismului
răsăritean ne descoper ă următoarele rânduieli:
a) Aș ezământul unei pravile de rug ăciune în comun, înainte de începerea lucrului zilnic,
așa cum ne îndeamn ă și Sf. Vasile: "S ă ne trezim în rev ărsatul zorilor la rug ăciune, ca să cântăm
imnuri Ziditorului, plecând apoi când soarele str ălucește, la locul nostru, mereu în prezența
rugăciunii".
b) Me șteșugul duhovnicesc de a ține treaz duhul de rug ăciune în tot timpul muncii, fie
prin citiri sfinte, în timpul lucrului – f ăcute de preo ți duhovnici -, fie cugetând la cuprinsul p ărților
din Sfânta Scriptur ă învățate pe de rost, cum f ăceau Părinții din Egipt, fie executând în comun
diferite cânt ări, imnuri, tropare etc., fie înnoind mereu în ăuntrul nostru gândul c ă osteneala o
facem pentru Dumnezeu – cum statornice ște Sfântul Vasile – fie, în sfârș it, având tot timpul în
minte, în gur ă și în inimă rugăciunea "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie ște-
mă pe
mine pă cătosul".

Tema a 6-a:

Viața monahal ă: viața de obște, obliga ții la deplasarea în afara mân ăstirii.

90Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 84 – Ceea ce este îns ă chipul vie ții îngerești pe pământ, ceea ce este socotit de Sfin ții
Părinți drept darul cel mai ales al Fiului lui Dumnezeu și al Prea Curatei Sale Maici, ceea ce ne-a
învățat însăși pilda vie țuirii Domnului cu Apostolii și ceea ce d ă un temei de bună rodnicie, atât
rugăciunii cât și muncii în m ănăstire, este via ța de obș te (chinovie). Iat ă de ce, mai presus de
toate, călugării sunt datori a p ăzi în așezămintele lor o des ăvârșită viață de obște, adică: unirea în
duh și legătura dragostei dintre fra ți pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, fiindcă , după
cum spunea Sfanțul Vasile, acesta este lucrul cel mai de seam ă din toată iconomia întrup ării
Mântuitorului, ca s ă facă pace între oameni, s ă-i învețe a se iubi unul pe altul.

Art.85 – Monahii tr ăitori în m ănăstire sunt datori s ă-și arate dragostea lor fa ță de obște
"nu numai cu cuvântul – cum spune Apostolul dragostei – ci și cu fapta si cu adev ărul", arătând
adică o iubire fr ățească, sinceră si egală față de toți, îndreptându-se fr ățește unul pe altul, pentru
desăvârșirea întregii ob ști, îngrijindu-se s ă nu aducă sminteal ă între fra ții împreun ă-viețuitori,
precum și ferindu-se de neîn țelegeri, înfrunt ări și jigniri, necă utând cinstea, întâietatea și
stăpânirea, ci întrebuin țând tot cuvântul de folos spre zidire; în scurt, p ăstrând, fără abatere,
smerenia, fr ăția duhovniceasc ă și râvna cea bună , care îndep ărtează de la patimi și ridică la
Du
mnezeu.
"Pe această râvnă, mai ales, cu cea mai mare dragoste curat ă unul altuia, frică având de
Dumnezeu, pe stare țul lor iubindu-1 nef ățarnic și curat și nimic socotind a fi mai scump decât
Hristos, Care pe noi to ți ne va aduce la via ța de veci".

Art. 86 – Pe temeiul sfintelor canoane, care ne înva ță: "Monahii nu trebuie s ă aibă nimic
al lor propriu, ci toate ale lor se închin ă mănăstirii de care țin", călugării sunt datori s ă aibă toate
lucrurile și masa de ob ște, iar acolo unde o astfel de rânduial ă lipsește, conduc ătorii mănăstirilor
trebuie să o introduc ă, întrucât f ără ea călugării nu-și pot trăi votul neagoniselii.

Art. 87 – In monahism, via ța de obște obligă pe călugări să socoteasc ă drept bun al ob ștei
(chinoviei) din care fac parte fructul muncii lor și să primeasc ă în schimb – si la s ănătate si la
boală – locuință, hrană, îmbrăcăminte și tot ce este de trebuin ță vieții lor de c ălugări. Din pricina
aceasta, lenea și pierderea de timp din partea c ălugărilor, ca unele care aduc pagubă chinoviei,
sunt păcate contra vie ții de obște.

Art. 98 – Monahii sau monahiile ie șind din m ănăstire cu încuviin țarea lor, dup ă cum s-a
arătat mai sus, sunt datori s ă se poarte cu toat ă bună voința cerută de disciplina monahal ă, atât în
vorbire, la servirea mesei, cât și la folosirea timpului și în îmbrăcăminte. Ei sunt datori:
a) S ă se prezinte cu biletele de voie spre vizare la autorit ățile biserice ști locale, ar ătând
scopul venirii lor, precum și locul unde g ăzduiesc;
b) S ă nu gă zduiască decât în case de cre știni evlavio și, ferindu-se de a poposi în cârciumi
sau pe la gazde care ar da loc la sminteal ă;
c) Cer șetoria este interzis ă cu desăvârșire clericilor monahi, monahiilor (monahilor),
fraților sau surorilor din m ănăstire sub orice form ă. Celor care s-ar afla cer șind prin ora șe și sate,
să li se facă cunoscut s ă se întoarc ă în cel mai scurt timp la metania lor, iar de nu se vor supune,
atunci să fie deferi ți j udecății Consistoriului monahal;
d) Eventualele colecte pentru nevoile unor m ănăstiri se pot face numai cu aprobarea
Chiriarhilor eparhiilor respective și acordul preo ților din parohii. Ace știa vor anunța în biseric ă
rezultatul colectei, care va fi trecut într-un proces verbal semnat de preotul paroh, epitropul-casier

91și delegatul m ănăstirii respective, urmând ca a șezământul monahal care a fost ajutat s ă adreseze,
în scris, mul țumiri credincio șilor, prin preotul paroh.
e) Nimeni nu are voie s ă poarte costumul monahal, dac ă nu este îndrept ățit la aceasta. Cei
excluși din monahism, care refuz ă a dezbrăca haina monahal ă, și cei care poart ă ilegal acest
costum, vor fi identifica ți de către organele biserice ști și semnala ți autorităților statului, cu
cererea de a li se aplica dispozi țiile legilor penale în vigoare.

Art. 99 – Ori de câte ori un monah sau frate se întoarce dintr-o c ălătorie, din învoire sau
dintr-o ascultare în care a fost trimis afar ă din cuprinsul m ănăstirii, e dator s ă se mărturiseasc ă la
duhovnic.

Tema a 7-a:

Viața monahal ă: primirea oaspe ților.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 104 – In caz că nu ar fi înc ăperi în arhondaric, oaspe ților nu le este îng ăduit a-și alege
singuri altă gazdă în mănăstire, decât aceea ce li se va hot ăra de stare ț sau stare ță. De asemenea,
nici călugărilor, nici c ălugărițelor nu le este îng ăduit, în nici un chip, s ă închirieze chilii
oaspeților, oricine ar fi ace știa, decât cu aprobarea Chiriarhului, la propunerea stare țului.

Tema a 8-a:

Viața monahal ă: primirea str ăinilor în chilie.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 106 – Intrarea femeilor în chiliile c ălugărilor și ale fraților de m ănăstire este cu
desăvârșire oprită. Nu este îng ăduit nici unui duhovnic, ieromonah sau frate a primi în chilii
rudenii, fra ți sau surori, fă ră blagoslovenia starețului. Închin ătorii care vor avea de vorbit cu
viețuitorii din m ănăstire, se vor întâlni cu aceș tia numai la arhondaric sau la vorbitorul
mănăstirii.

Tema a 9-a:
Viața monahal ă: cine poate acorda învoiri.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 123 și 145 învoirile pân ă la 8 zile se acord ă de stareț sau de egumen, iar învoirile mai
mari de 8 zile se aprobă de Chiriarh.

Tema a 10-a:
Viața monahal ă: locuința personal ă, părăsirea mân ăstirii.

92Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 144: Nici unui vie țuitor de m ănăstire nu-i este îng ăduit să-și construiasc ă locuință
personală în incinta m ănăstirii ori în afara acesteia. Nu este îng ăduit nici unui frate (sor ă) sau
monah (monahie) s ă iasă din mănăstire fără bilet de voie tip ărit model, eliberat de stare ț sau
stareță, prevăzut cu ștampila m ănăstirii, în care s ă se arate: motivul învoirii sau misiunii date,
locul unde merge în timpul cât este învoit. Cine va c ălca aceste dispozi ții va fi socotit vagabond
și pedepsit prevederilor canoanelor și Regulamentului de procedur ă al instan țelor disciplinare și
de judecat ă, semnalându-se cazul și autorităților statului cu cererea de a se aplica dispozi țiile
legale în vigoare.

Tema a 11-a:

Viața monahal ă: mijloace de îndreptare pentru mici abateri.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 124 – Pentru micile abateri de la regulile monahice ști și de la rânduielile Tipicului,
starețul sau stare ța, în datoria și dorința de a îndrepta pe cel ab ătut, întrebuin țează următoarele
mijloace:
1. La întâia și a doua abatere, sf ătuiri duhovnice ști și dojană în particular, dacă abaterea
nu a fost urmat ă de scandal public;
2. În caz de repetare, dojan ă publică în trapeza m ănăstirii (art. 245 din Regulamentul de
procedură al instanțelor disciplinare și de judecat ă);
3. Dacă nu a urmat îndreptarea dorit ă, cazul se supune de stare ț sau stare ță Consiliului
Duhovnicesc care poate aplica urm ătoarele canonisiri:
a. Punerea la metanii în biseric ă, în timpul serviciului divin;
b. Oprirea por ției de mâncare, afar ă de pâine și apă, pe una sau mai multe zile;
c. Oprirea subven ției de bani pentru îmbr ăcăminte și lăsarea ei în economia casei;
d. Rânduirea la ascult ări inferioare pân ă la o lună;
e. Trimiterea pentru un timp la unul din schiturile sau metoacele din subordine (acolo
und
e există), dacă sunt asemenea schituri, pân ă la o lună;
f. Luarea culionului pentru rasofori și călugări, purtând numai fesul, sau scufiei pentru
călugărițe pentru un timp limitat-pân ă la o lună30.

Tema a 12-a:

Judecarea monahilor: instanțe și competen ța lor, abateri și felul lor.

Răspuns:

30 A se vedea ș i art. 237 al Regulamentului de procedur ă al Instan țelor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii
Ortodoxe Române.

93 A. A se consulta Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea
administrativ ă și disciplinar ă a mănăstirilor: art. 121-132;
B. A se consulta Regulamentul de procedur ă al Instan țelor disciplinare și de judecat ă
ale Bisericii Ortodoxe Române : art. 237-240.

Tema a 13-a:
Infirmeria mân ăstirii: condiții de igien ă.

Răspuns:
Regulamentului de procedur ă al Instanțelor disciplinare și de judecat ă ale Bisericii
Ortodoxe Române :

Art. 135 – O casă curată, bine aerisit ă, încălzită și luminat ă, paturi curate, rufe des
schimbate, hran ă sănătoasă și bine preparat ă, vase curate și bine între ținute, medicamente aduse
și date la timp de medicul lor, sunt necesit ăți de prim ordin la infirmeria sau botni ța din
mănăstire.

Tema a 14-a:
Biblioteca mân ăstirii: gestiune și împrumut.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 110 – Unul din monahii cu preg ătire corespunz ătoare va fi rânduit de stare ț cu
ascultarea de bibliotecar, c ăruia se vor încredin ța după inventar, biblioteca și toate cele
aparținătoare ei și muzeul, de a c ăror gestiune va r ăspunde personal.

Art. 111 – Bibliotecarul va avea o condic ă legalizată de conducerea m ănăstirii, în care va
subscrie persoana ce a primit de la bibliotec ă vreo carte, și va îngriji ca toate c ărțile, eliberate de
la bibliotec ă, să fie înapoiate la timp de primitori în starea în care au fost primite.

Tema a 15-a:

Controlul mân ăstirilor: cine îl poate efectua.

Răspuns:
Regulamentul pentru organizarea vie ții monahale și funcționarea administrativ ă și
disciplinar ă a mănăstirilor :

Art. 119 – Pentru controlul m ănăstirilor, fiecare Eparhie va avea un exarh, numit de
Chiriarh dintre arhimandri ți, având atribu țiuni generale de inspec ție și control a m ănăstirilor și de
referent pentru problemele m ănăstirești (art. 109, lit. b din statut). În caz de nevoie, Chiriarhul
poate delega pe protopopul locului, inspectorul sau unul dintre consilierii eparhiali, vicarul
administrativ ori arhiereul vicar sau episcopul vicar, s ă facă anchete în m ănăstiri, schituri sau
metocuri.

94

AGRICOL, VITICOL și SILVIC

Tema 1:
Retrocedă ri: legile care reglementeaz ă retrocedarea terenurilor agricole și silvice.

Răspuns:
a. Legea fondul funciar nr. 18/1991 ;
b. Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991,
Legea 47/2007 pentru completarea art. 5 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , Legea
340/2007 pentru modificarea alin 6 al art. 92 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 ;
c. Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ș i
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și Legii
nr. 169/1997 ;
d. Legea nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonan ței de Urgen ță a Guvernului nr. 102/2001
privind modificarea și completarea Legii nr. 1/2000 pent ru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii
fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 precum și modificarea și
completarea Legii nr. 18/1991 ;
e. Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile propriet ății și justiției, precum și unele
măsuri adiacente (care modific ă și completeaz ă toate legile funciare anterioare) ;
f. Hotărârea de Guvern (H.G.) nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind
procedura de constituire, atribu țiile și funcționarea Comisiilor pentru stabilirea dreptului
de proprietate privat ă asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor
de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor .

Tema a 2-a:
Terenuri forestiere: obligațiile administrative ale proprietarilor, importan ța
pădurilor.

95Răspuns:

a. Obliga țiile proprietarilor:
Proprietarii terenurilor cu vegeta ție forestieră trebuie s ă asigure paza și administrarea
acestor terenuri printr-o structur ă silvică specializat ă, cu respectarea Codului silvic31 și a Legii
nr. 31/2000 privind regimul contraven țiilor cu privire la terenurile cu vegeta ție forestier ă32.

b. Rolul și importan ța pădurilor:
Pădurea reprezint ă principala surs ă de produse lemnoase și produse nelemnoase.
Produsele lemnoase constituie principalul produs al p ădurii și sunt reprezentate de biomasa
realizată de arbori și recoltată prin exploatare. Produsele nelemnoase constituie o alt ă sursă de
materii prime și sunt reprezentate de vânat, pe ște din apele de munte, fructe de p ădure, semin țe
forestiere, ciuperci comes tibile, plante medicinale.

Tema a 3-a:
Terenuri forestiere: obligații în exploatarea materialului lemnos din p ădurile
proprietate privat ă a unităților de cult.

Răspuns:
Exploatarea materialului lemnos se va face numai cu respectarea prevederilor Ordinului
ministrului agriculturii și dezvolt ării rurale nr. 606/30.IX.2008 pentru aprobarea
Instrucțiunilor privind termenele, modalit ățile și perioadele de colectare, scoatere și transport al
materialului lemnos .

Tema a 4-a:
Terenuri forestiere: condiț ii pentru schimbarea destina ției.

Răspuns:
Destinația terenului cu vegeta ție forestier ă se poate schimba cu respectarea prevederilor
Codului Silvic33, în special art. 24 alin 2) și art. 47 alin 1) și 2) care prev ăd că schimbarea
categoriei de folosin ță prin scoaterea temporar ă sau definitiv ă a terenului din fondul forestier,
sau pentru perioada de aplicare a amenajamen tului silvic, se face numai prin ordin al
conducătorului autorit ăților centrale care ră spund de silvicultur ă.

Tema a 5-a:
Regiuni viticole și podgorii: enumerarea celor mai importante din România.

Răspuns:

a. Principalele regiuni viticole din România:
– Regiunea viticol ă a Podișului Transilvaniei;
– Regiunea viticol ă a Dealurilor Moldovei;
– Regiunea viticol ă a Dealurilor Munteniei și Olteniei;
– Regiunea viticol ă a Dealurilor Banatului;

31 Legea 46/19.03.2008 , completat ă de OUG 193/2008 pt. modificarea și completarea art. 37 și 39 din Codul silvic .
32 Modificat ă și completat ă de Legea 210/2007.
33 Aprobat prin Legea 46/19.03.2008 , publicată în M.Of. (Partea I) nr. 238 din 27.03.2008 , a intrat în vigoare la data
de 30.03.2008.

96- Regiunea viticol ă a Dealurilor Cri șanei și Maramureș ului;
– Regiunea viticol ă a Colinelor Dobrogei;
– Regiunea viticol ă a Teraselor Dun ării;
– Regiunea viticol ă a nisipurilor și a altor terenuri din sudul țării.
b. Podgorii aferente principalelor regiuni viticole:
– Podișul Târnave, Alba Iulia, Aiud;
– Cotnari, Ia și, Huși, Panciu, Odobeș ti;
– Dealul Mare, Ștefănești Argeș, Drăgășani;
– Recaș, Teremia;
– Miniș, Valea lui Mihai, Silvaniei;
– Murfatlar, Sarica Niculi țel;
– Ostrov, Greaca;
– Calafat, Sadova, Corabia.

Tema a 6-a:
Soiuri de struguri : cultivabile în România.

Răspuns:

a. Principalele soiuri de struguri de mas ă:
– soiuri timpurii (Cardinal, Victoria);
– soiuri cu maturare mijlocie (Chasselas, Muscat de Hamburg, Afuz Ali);
– soiuri târzii (Coarn ă neagră, Italia).

b. Principalele soiuri pentru vinuri albe:
– de consum curent (Aligote, Galben ă de Odobe ști, Roșioară);
– de calitate superioar ă (Fetească albă, Fetească regală, Riesling italian, Grasă de Cotnari,
Sauvignon, Chardonnay, Pinot gris).

c. Principalele soiuri pentru vinuri ro șii:
– de consum curent (Bă bească neagră);
– de calitate superioar ă (Fetească neagră, Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot noir).

d. Principalele soiuri pentru vinuri aromate:
– Tămâioasă româneasc ă, Busuioac ă de Bohotin, Muscat Ottonel.

Tema a 7-a:
Vița-de-vie : factorii de mediu și lucrări.

Răspuns:
a. Principalele cerin țe ale viței-de-vie fa ță de factorii de mediu:
– temperatura: temperatura medie anual ă să fie ~ 90C (pentru calitate ~ 100C);
– lumina: o perioadă cu durată mare de str ălucire a soarelui;
– precipitații anuale: 500-700 mm (din care 250-300 în timpul vegeta ției);
– solul: în general, soluri s ărace, situate pe trenuri în pant ă, cu expozi ție SE, S, SV, f ără să
băltească apa, la altitudini de până la 400m.

b. Cele mai importante lucr ări aplicate în cultura vi ței-de-vie:
– tăieri în uscat (executate înainte de pornirea în vegeta ție);

97- lucrări în timpul perioadei de vegeta ție (dirijarea ș i legarea l ăstarilor, cârnitul l ăstarilor,
adică eliminarea vârfurilor de cre ștere cu 5-6 frunze când ace știa depășesc înălțimea
spalierului);
– tratamente de prevenire și combatere a bolilor și dăunătorilor;
– lucrări de între ținere a solului (ar ături, prașile, aplicarea de erbicide);
– aplicarea de îngr ășăminte;
– recoltarea strugurilor.

Tema a 8-a:
Vinul : condiții de păstrare, însu șiri, categorii de calitate.

Răspuns:

a. Condiții de păstrare a vinului:
– vase menținute în permanen ță pe plin, cu dop pentru a evita contactul vinului cu aerul;
– temperatur ă constantă pe toată perioada de p ăstrare (ideal sub 100C);
– spații aerisite întunecoase.

b. Însușirile unui vin de calitate:
– culoarea, limpiditatea, miros (arom ă) și gust agreabile.

c. Principalele categorii de calitate ale vinului:
– vinuri de mas ă sau de consum curent (VM);
– vinuri cu indica ție geografic ă (IG) sau vinuri superioare (VS);
– vinuri cu denumire de origine controlat ă (DOC).

Tema a 9-a:
Parcuri și grădini: plante ornamentale, plante floricole, gazon, plante biserice ști.

Răspuns:

a. Cele mai utilizate plante ornamentale în parcuri și gradini:
– arbori foio și: catalpa, magnolia, ar țarul, teiul, platanul, stejarul, frasinul
– arbori rășinoși: bradul, molidul, thuia, tisa, duglasul, pinul;
– arbuști: trandafirul, buxus, juniperus, l iliacul, lemnul câinesc, iasomie, forsi ția, cununi ța,
azalee de gr ădină.

b. Cele mai întâlnite plante floricole din parcuri și grădini ornamentale:
– de primăvară: laleaua, zambila, ghiocel, toporaș , narcisa, ciubo țica-cucului, m ărgăritar,
trei-frați-pătați;
– de vară: petunia, mu șcata, crăița, salvia, begonia, b ănuței, gazania, regina nop ții;
– de toamn ă: tufănele, crizanteme.

c. Întreținerea gazonului:
– prin cosiri repetate;
– udări frecvente;
– fertilizări periodice;
– greblare sever ă în anumite perioade;
– combaterea eventualelor boli.

d. Plantele importante pentru Biseric ă, care pot fi cultivate în gr ădină:
– busuiocul, salcia, nucul, plante aromate (isop) și plante medicinale.

98

Tema a 10-a:
Livada : lucrări, sisteme de întreț inere, specii pomicole.

Răspuns:

a. Principalele lucr ări aplicate în culturile de pomi fructiferi:
– tăieri de rodire (executate prim ăvara devreme);
– lucrări în verde (eliminarea l ăstarilor lacomi, r ărirea fructelor);
– combaterea bolilor și dăunătorilor (tratamente în repaus vegetativ, tratamente în
vegetație);
– lucrări de între ținere a solului (mobilizarea solului, distrugerea buruienilor prin pra șile
mecanice și manuale);
– fertilizarea (cu îngr ășăminte organice, chimice);
– recoltarea fructelor.

b. Sistemele de între ținere în planta țiile pomicole:
– ogor negru lucrat;
– intervale înierbate și lucrarea solului pe rând;
– culturi intercalate care se cosesc, se m ărunțesc, se încorporeaz ă și constituie îngr ășământ
verde pentru plante.

c. Speciile pomicole ce se preteaz ă la păstrare peste iarn ă:
– mărul, părul, gutuiul, nucul.

d. Cele mai cultivate soiuri de m ăr:
– Golden, Jonatan, Idared, Florina, Starkrimson, Frumos de Voine ști.

Tema a 11-a:
Plante legumicole : tehnologii de cultur ă, cultivarea în spa ții protejate și în câmp
deschis.

Răspuns:

a. Tehnologiile de cultur ă ale plantelor legumicole:
– tehnologia de cultur ă în câmp deschis;
– tehnologia de cultur ă în spaț ii protejate (sere, solarii).

b. Avantajele cultiv ării legumelor în spa ții protejate:
– obținerea de recolte ridicate;
– obținerea de legume în extra-sezon (în perioade reci ale anului).

c. Culturi legumicole care se preteaz ă a fi cultivate în spa ții protejate (sere, solarii):
– tomate, castrave ți, vinete, ardei, salat ă, gulioare, fasole verde.

d. Culturi legumicole care se preteaz ă a fi cultivate în câmp deschis:
– tomate, castrave ți, vinete, ardei, morcov, p ăstârnac, ceap ă, usturoi, maz ăre de grădină,
fasole de gr ădină, verdețuri (mărar, pătrunjel, leu ștean), bame, cartofi, varz ă, conopidă.

Tema a 12-a:
Plantele de câmp : clasificare, importan ța grâului.

99
Răspuns:

a. Clasificarea plantelor de câmp:
– cereale (grâu, secar ă, orz, ovă z, porumb);
– leguminoase pentru boabe (fasole, maz ăre, soia);
– leguminoase pentru nutre ț (lucernă, trifoi);
– oleaginoase (floarea-soarelui, rapi ța);
– plante textile (in, cânep ă, bumbac);
– tuberculifere și rădăcinoase (cartof, sfecl ă);
– plante aromatice și medicinale (mu șețel, mentă, lavandă, coriandru, cimbru, busuioc,
valeriană, sunătoare, gălbenele, coada- șoricelului).

b. Importan ța grâului:
Grâul este cea mai important ă plantă cultivată , cu mare pondere alimentar ă. Suprafețele
întinse pe care este cultivat, precum și atenția de care se bucură se datoreaz ă: conținutului ridicat
al boabelor în hidrați de carbon și proteine, conservabilităț ii îndelungate a boabelor, posibilitatea
de mecanizare integral ă a culturii.
Partea a II-a

LLIITTUURRGGIICCĂĂ șșii TTIIPPIICC

Tema 1:
Vecernia : noțiuni de istorie, rânduial ă, semnifica ții.

Răspuns:
Fiecare dintre cele șapte laude biserice ști simbolizeaz ă o perioad ă din istoria mântuirii
neamului omenesc. Vecernia aminte ște de epoca Vechiului Testament.
Formula de binecuvântare a Vecerniei, Binecuvântat este Dumnezeul nostru… , arată că,
în epoca vechi-testamentar ă, oamenii nu știau despre Dumnezeu decât c ă există și că este unic.
Mai târziu au primit revela ția Sfintei Treimi, fapt pentru care de-abia binecuvântarea propriu-zis ă
a Utreniei ( Slavă Sfintei și Celei de o fiin ță…) face men țiune de cele trei persoane ale Sfintei
Treimi: Tat ăl, Fiul și Sfântul Duh.
Preotul roste ște binecuvântarea din sfântul altar deoarece, în acest moment, altarul
preînchipuie raiul în care a fost creat omul, iar sfintele u și porțile închise ale acestuia, de dup ă
căderea în p ăcat a primilor oameni. De aceea preotul roste ște rugăciunile Vecerniei sau ale
luminilor de sear ă (șapte la num ăr), precum ș i ectenia mare, din fa ța ușilor împărătești. El este
acum chipul omenirii de dup ă căder ea în p ăcat, care implor ă mila lui Dumnezeu pentru a reveni
la starea paradisiac ă.
Psalmul 103 , numit și psalmul crea ției, se citește pentru c ă vorbește despre crearea lumii,
despre frumuse țea și minunata ei armonie, ară tând totodat ă purtarea permanent ă de grijă a lui
Dumnezeu fa ță de toate f ăpturile .
Catisma de după ectenia mare, la Vecernia zilelor de rând, reprezint ă perioada
premergătoare venirii Mântuitorului Iisus Hristos.
Psalmii 140 (Doamne, strigat-am c ătre Tine… ) și 141 (Cu glasul meu c ătre Domnul am
strigat… ) sunt men ționați încă din primele secole ale cre știnismului ca f ăcând parte din slujba de
seară, fapt pentru care au și fost numi ți psalmii de sear ă. Ei exprim ă sentimentele omului care s-a
depărtat de Dumnezeu, care se poc ăiește și dorește să re vină la starea dintâi. Că direa mare din

100timpul psalmilor este simbol al rug ăciunii care se înal ță ca tămâia înaintea lui Dumnezeu, cu
speranța că va fi bineprimit ă.
Anticipând venirea Mântuitorului, de-a lungul timpului, au fost introduse în rânduiala
Vecerniei stihirile de la Doamne, strigat-am… și de la Stihoavn ă, care comemoreaz ă și
preamăresc fie Învierea Domnului (sâmb ătă seara), fie praznicul sau sfântul în cinstea c ăruia se
săvârșește vecernia respectiv ă.
Vohodul Vecerniei , în ajunul s ărbătorilor și al duminicilor, este mi șcarea liturgic ă prin
care este simbolizat ă Întruparea Mântuitorului. Uș ile Împărătești se deschid, semn al faptului c ă
reintrarea omului în rai devine posibil ă. Slujitorii, dup ă ce îmbrac ă feloanele (semn al Întrup ării),
ies pe ușa de miaz ănoapte, preceda ți de un purt ător de lumin ă, coborând în mijlocul bisericii a șa
cum Mântuitorul a coborâ t în mijlocul lumii. C ădirea care înso țeșt e vohodul se face în cinstea
Întrupării Mântuitorului, ca o jertf ă pentru marea Sa iubire jertfelnic ă.
La finalul vohodului, se cânt ă imnul Lumină lină…, cunoscut foarte de timpuriu ca imn al
rugăciunii de sear ă. Despre aceast ă cântare Sfântul Vasile cel Mare, în secolul al IV-lea, spunea
că este veche, citând chiar un fragment din ea. Se pare c ă a fost alc ătuită încă din secolul al II-lea,
de către Sfântul Ierarh Antinoghen, care avea s ă fie martirizat în timpul persecu ției lui Diocle țian.
Imnul este o laud ă adusă Mântuitorului Iisus Hristos, „lumina lin ă a sfintei slave, a Tat ălui
ceresc”, dar și Sfintei Treimi, men ționând distinct cele trei Persoane: Tat ăl, Fiul și Sfântul Duh.
Ritualul vohodului, dimpreun ă cu cântarea „Lumin ă lină…”, amintesc de ritualul
aprinderii și așezării sfeș nicului cu lumini din ritul iudaic, în fa ța căruia arhiereul aprindea
tămâie și care trebuia s ă ardă toată noaptea în fa ța perdelei din Cortul m ărturiei.
Prochimenul vecerniei , câte unul pentru fiecare zi a s ăptăm ânii sau pentru fiecare
sărbătoare mai important ă, dimpreun ă cu stihurile sale, sunt resturi ale unor psalmi care se citeau
în acest moment.
Paremiile prezente în rânduiala Vecerniilor s ărbătorilor din perioada Octoihului și
Penticostarului și în cea a Vecerniei zilelor de rând din perioada Triodului , sunt lecturi biblice cu
precădere din Vechiul Testament, din Proverbele sau Pildele lui Solomon, fapt pentru care au ș i
primit aceast ă denumire (cuvântul paremie înseamnă proverb, parabolă, pildă).
Rugăciunea Învrednice ște-ne, Doamne… , precedat ă de ectenia întreit ă, exprim ă
sentimentele de smerenie și evlavie ce ar trebui s ă fie simțite în pragul nop ții de orice creș tin.
După ectenia cererilor , urmeaz ă Stihoavna , numită așa pentru c ă troparele care o
alcătuiesc, de inspira ție nou-testamentar ă, sunt precedate de stihuri (versete ale unor psalmi, care
se citeau odinioar ă integral).
Rugăc iunea Dreptului Simeon (Acum libereaz ă pe robul Tă u, Stăpâne… ) se citește
imediat după Stihoavn ă și este de origine biblică . Este alc ătuită din cuvintele rostite de Dreptul
Simeon atunci când a primit în bra țe pe Pruncul Iisus, adus la templu de Preacurata Fecioar ă
Maria, la 40 de zile dup ă nașterea Sa (Luca 2, 29-32). Ea exprim ă mulțumirea omului c ăruia i
s-au împlinit rug ăciunile, inspirând și nădejdea în R ăscumpă rarea din robia p ăcatului și a morții
de care ne împ ărtășim odată cu Întruparea Mântuitorului.
Troparele care se cânt ă la sfârșitul Vecerniei pream ăresc Învierea Domnului, sfântul sau
praznicul zilei respective și preced otpustul sau apolisul Vecerniei , în cadrul c ăruia sunt pomeni ți
și părinții Maicii Domnului, Drep ții Ioachim și Ana, ca unii care L-au a șteptat pe Mesia, fiind
ultimii sfin ți ai epocii vechi-testamentare pe care o reprezint ă sau o simbolizeaz ă Vecernia.

Tema a 2-a:
Vecernia : rânduieli speciale.

Răspuns:

101Există zile liturgice a c ăror Vecernie se deosebe ște prin câteva elemente tipiconale
specifice, care amintesc de momentele principale ale vie ții pământești a Mântuitorului Iisus
Hristos. Pe scurt, acestea sunt:
Vecernia Sâmbetei celei mari. Se săvârșește în Vinerea Patimilor, în jurul amiezii, preotul
fiind îmbr ăcat în toate ve șmintele (de culoare închis ă). Nu are catism ă, iar Vohodul se face cu
Sfânta Evanghelie, deoarece dup ă paremii se citesc pericope din Apostol și Evanghelie. La
Stihoavnă, preotul scoate sfântul epitaf (aer) din sfântul altar și îl așează în mijlocul bisericii, pe
o masă special amenajat ă. Acest ritual simbolizeaz ă coborârea de pe Cruce a trupului
Mântuitorului ș i pregătirea lui pentru înmormântare.
Vecernia de Luni, din S ăptămâna Luminată se săvârșește în Duminica Pa știlor, fie la ora
obișnuită, fie la amiaz ă și este cunoscut ă sub denumirea de a doua Înviere. Amintește de prima
arătare a Mântuitorului de dup ă Învierea Sa din mor ți, în chiar ziua Învierii, înaintea ucenicilor,
sp
re seară. Preotul îmbracă de la început toate ve șmintele și dă binecuvântarea Slavă Sfintei… din
fața sfintei mese, se cânt ă Hristos a înviat , cu stihurile Paș tilor, după care imediat urmeaz ă
cântarea Doamne, strigat-am , cu stihurile și stihirile ei, din Penticostar. Dup ă vohodul cu Sfânta
Evanghelie se cânt ă prochimenul mare ( Cine este Dumnezeu… ), iar îndat ă după prochimen se
citește pericopa evanghelic ă de la Ioan 20, 19-25, în mai multe limbi (dac ă se poate în 12, dup ă
numărul celor 12 apostoli care au propov ăduit în lume vestea Învierii lui Hristos Domnul). La
finalul acestei Vecernii nu se rostesc „Acum libereaz ă…” și rugăciunile încep ătoare, ci se cânt ă
troparul Hristos a înviat , după care se încheie slujba cu otpustul special , al Paștilor. La miruit,
credincioșii sărută și Sfânta Cruce și Sfânta Evanghelie.
Vecernia de luni dup ă Rusalii (Lunea Sfântului Duh ) se săvârșește în ziua Pogorârii
S
fântului Duh, îndat ă după Sfânta Liturghie, preotul fiind îmbr ăcat cu toate ve șmintele. Nu are în
rânduială catismă, iar în locul paremiilor, între prochimen și ectenia cererilor, stând în genunchi
în fața Sfintelor U și, preotul citeș te șapte rugăciuni, împ ărțite în trei grupe. Ele invoc ă ajutorul
Sfintei Treimi, amintind de cele șapte daruri ale Sfântului Duh care s-a pogorât în ziua
Cincizecimii. De asemenea, în ele sunt prezente și cereri pentru cei adormi ți în Domnul. Datorit ă
faptului c ă cele șapte rugăciuni se citesc în genunchi, slujba aceasta se mai nume ște și Vecernia
plecării genunchilor . În ceea ce prive ște alcătuitorul acestor frumoase rug ăciuni, dup ă unii
liturgiști ar fi Sfântul Vasile cel Mare, iar dup ă alții Sfântul Sofronie al Ierusalimului sau Sfântul
Mitrofan Mă rturisitorul, vie țuitor în secolul al IX-lea. Vecernia plec ării genunchilor se încheie cu
otpustul s ărbătorii („Cel Ce din p ărinteștile și dumnezeie știle sânuri…).
Vecernia unit ă cu Sfânta Liturghie : l a Liturghia Darurilor mai înainte sfin țite (a
Sfântului Grigorie Dialogul ), în perioada Postului Mare, cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
(de patru ori pe an) sau cu Liturghia Sfântului Ioan Gur ă de Aur (atunci când praznicul
Bunei-Vestiri cade într-una din zilele de luni pân ă vineri, în Postul Mare). În aceste cazuri,
Vecernia ține locul primei p ărți a Sfintei Liturghii, și a nume Liturghiei catehumenilor.
Cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se une ște în ajunul Na șterii și Botezului Domnului
(când cele dou ă ajunuri nu cad sâmb ăta sau duminica), precum și în Joia și Sâmbăta Patimilor.
Preotul roste ște Binecuvântarea mare (Binecuvântat ă este împ ărăția…), a Sfintei Liturghii,
îmbrăcat în toate ve șmintele, dup ă care urmeaz ă rânduiala vecerniei, pân ă după Paremii sau
Vohodul cu Evanghelia. Dup ă aceea se intr ă în rânduiala Liturghiei, de la cântarea „Sfinte
Dumnezeule…” înainte (în Sâmbă ta Patimilor, în loc de „Sfinte Dumnezeule…” se cânt ă „Câți în
Hristos…”). La fel se întâmplă și atunci când ziua Bunei-Vestiri cade de luni pân ă vineri în
Postul Mare. Dup ă modelul de mai sus, se îmbin ă rânduiala Vecerniei zilei de 26 martie cu
Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gur ă de Aur.
În celelalte zile de rând din timpul Postului Mare se s ăvârșeșt e Liturghia Sfântului Grigorie
Dialogul sau a Darurilor mai înainte sfin țite, care reprezint ă modelul des ăvârșit al Liturghiei

102vesperale (unit ă cu Vecernia). Prima ei parte este o Vecernie, pân ă la paremiile de dup ă vohodul
cu cădelnița. Aceast ă slujbă are drept caracteristic ă principal ă, pe lângă faptul că sunt folosite
Sfinte Daruri sfin țite la o Liturghie anterioar ă, prezența, în timpul citirii paremiilor, a ritualului
luminii . Este săvârșit de preot, purtând lumânarea și cădelnița, fiind men ționat încă de pe vremea
Sfântului Simeon al Tesalonicului (secolul al XV -lea), având la origine oficiul liturgic în care
Biserica a încadrat aprinderea luminilor în loca șurile de cult, dup ă apusul soarelui, descris înc ă
din secolul al IV-lea de pelerina Etheria, care l-a întâlnit în Biserica din Ierusalim.
Unirea vecerniei cu Sfânta Liturghie, în toate cazurile, este o reminiscen ță a rânduielilor
existente în primul mileniu cre știn, când în zilele de ajunare Sfânta Liturghie se s ăvârșea seara,
după vremea Vecerniei, pentru a nu fi întrerupt ă ajunarea.

Tema a 3-a:
Utrenia : noțiuni de istorie, rânduial ă, semnifica ții.

Răspuns:
Așa cum arat ă și denumirea slujbei ( utro sl.= diminea ță), Utrenia este slujba care înso țește
răsăritul soarelui. Avea în vechime un caracter nocturn, p ăstrat astăzi numai de Utrenia Pa știlor și
de cea a Na șterii Domnului (în unele zone ale țării). Sunt cunoscute trei categorii de Utrenie: a
duminicilor , a praznicelor și a sfinților și a zilelor de rând .
În general, Utrenia, ca slujb ă a începutului zilei, închipuie zorile cre știnismului, apari ția
revelației dumnezeie ști, a luminii înv ățăturii Mântuitorului Iisus Hristos.
Partea de început , care începe cu binecuvântarea mică (Binecuvântat este Dumnezeu
nostru…) , după care se citesc rug ăciunile încep ătoare, psalmii 19 și 20 (împ ărătești), trei tropare
ale Sfintei Cruci, urmate de rostirea unei ectenii întreite, este mai târzie decât restul Utreniei.
Binecuvântarea propriu-zis ă a Utreniei Slavă Sfintei… , este rostit ă de preot din fa ța Sfintei
Mese, cădind cruci ș și purt ând epitrahilul. Ea este urmat ă la strană de citirea celor șase psalmi ai
Utreniei (3, 37, 62, 87, 102 și 142), care împletesc sentimentele de tânguire ale omului c ăzut în
păcat cu cele de n ădejde în dobândirea mântuirii. Timpul citirii lor simbolizeaz ă vremea de
întuneric de dup ă căderea în p ăcat a primilor oameni sau vremea Judec ății de Apoi, fapt pentru
care în timpul lor, uneori, se sting luminile din biseric ă.
În timpul celor șase psalmi, preotul cite ște cele 12 rug ăciuni ale dimine ții, primele șase în
fața Sfintei Mese, iar celelalte șase în fața Sfintelor U și. Ele exprim ă mulțumirea omului pentru
încheierea cu pace a nop ții, cerând lui Dumnezeu ajutor pentru ziua care tocmai începe. Sunt
rostite de preot în tain ă, în numele întregii comunit ăți.
După ectenia mare, rostit ă de preot din fa ța Sfintelor U și, urmeaz ă cântarea Dumnezeu
este Domnul… , cu stihurile sale. Este format ă din versetele 26 și 27 ale psalmului 117 și se cântă
de patru ori, vestindu-se astfel, în mod simbolic, în cele patru col țuri ale lumii, ar ătarea
Mântuitorului în lume. În zilele de rând ale Postului Mare, cântarea „Dumnezeu este Domnul…”
este înlocuit ă de cântările sau troparele treimice , care exprim ă participarea credincio șilor la
cântarea îngerilor, de preasl ăvire a Sfintei Treimi.
Troparele care urmeaz ă sunt de origine mai nou ă în rânduiala Utreniei. Ele pream ăresc
Învierea Domnului (duminica și în perioada Penticostarului) și praznicul sau sfin ții prăznuiți în
ziua respectiv ă.
Catismele care se citesc dup ă ectenia mic ă de la finalul troparelor, sunt grupe de psalmi,
alternate cu cântarea unor stihiri, numite sedelne , șezânde sau catismale . Se numesc a șa pentru c ă
în timpul lor se poate sta în strane ( καθίζω = a ședea).
Binecuvântă rile învierii (duminica și în perioada Penticostarului) sunt tropare care
preaslăvesc Învierea Domnului, precedate de versetul 12 al psalmului 118, ce se cânta odinioar ă

103în întregime. În timpul Binecuvântă rilor, preotul face c ădire mare, amintind de aromatele cu care
femeile mironosi țe au venit la Mormântul Domnului, în diminea ța Învierii.
Polieleul se cântă în zilele de s ărbătoare mai importante sau în cele când sunt pr ăznuiți
sfinți mai importan ți, înlocuind, uneori, duminica, Binecuvânt ările Învierii. La s ărbătorile
Mântuitorului și ale sfin ților, polieleul este alc ătuit din versete ale psalmilor 134 ( Robii
Domnului… ) și 135 ( Mărturisiți-vă Domnului că este bun… ). Refrenul care înso țește fiecare
verset al acestor psalmi, Că în veac este mila Lui , a dat denumirea cânt ării: polieleu (πολυέλεος =
mult-milostiv sau multă milă).
La sărbătorile închinate Maicii Domnului, Polieleul este format din versetele psalmului 44
(Cuvânt bun r ăspuns-a inima mea… ), având ca refren care începe cu cuvintele Bucură-te… ,
adresate Sfintei Fecioare Maria.
În duminicile preg ătitoare pentru Postul mare, din perioada Triodului (Duminica Fiului
Risipitor, a l ăsatului sec de carne și a lăsa tului sec de brânz ă), se adaug ă și Polieleul special, La
râul Babilonului… , format din psalmul 136. Acesta exprim ă plângerea dup ă Țara Sfânt ă a
poporului iudeu, aflat în robia babilonic ă, simbolizând acum plângerea cre știnilor dup ă raiul
pierdut din pricina p ăcatelor.
Mărimurile sunt cânt ări de pream ărire a praznicului sau sfântului respectiv, întâlnite
numai în riturile românesc și slav. În Biserica noastr ă, poate fi întâlnit și un al doilea rând de
mărimuri sau pripeli, care încep de obicei cu Veniț i toți…, fiind alc ătuite de Kyr Filotei Monahul,
fost logof ăt al domnitorului Mircea cel B ătrân, viețuitor la M ănăstirea Cozia.
În rânduiala utreniei duminicale, Ipacoi este o stihir ă ce precede cântarea antifoanelor sau
este așezată mai târziu, dup ă cântarea a treia a canoanelor. A șa cum arat ă și denumirea ei, de
origine greceasc ă, stihira pream ărește Învierea Domnului, vestea cea bun ă a izbă virii lumii din
robia păcatului, care trebuie asc ultată cu mare aten ție (ipacoi gr. = ascultare).
În perioada Octoihului, la utrenia s ărbătorilor, se cânt ă acum antifoanele, versete alc ătuite
de Sfântul Ioan Damaschin, marele imnograf al secolului al VIII-lea, diferite pentru fiecare dintre
cele opt glasuri (câte trei rânduri pentru fiecare glas, cu excep ția glasului VIII, care are patru
rânduri, adic ă 12 tropare sau stihiri scurte). Se numesc antifoane pentru că Sfântul Ioan
Damaschin, atunci când le-a compus, a folosit psalmii 119-132, care formeaz ă catisma a XVIII-a
și care erau cânta ți pe treptele templului din Ierusalim antifonic (adică alternativ, de c ătre două
cete de cânt ăreți).
Partea principal ă a Utreniei s ărbătorilor este reprezentat ă de citirea pericopei evanghelice
și de cântările care o preced: Prochimenul și Toată suflarea… .
Duminica se cite ște una din cele 11 Evanghelii ale Învierii , care vorbesc de ar ătările
Mântuitorului de dup ă Învierea Sa din mor ți. Sunt 11, dup ă numărul ucenicilor Mântuitorului, din
rândul cărora plecase Iuda. Dup ă numărul și în legătură cu conținutul acestor pericope
ev
anghelice, sunt întâlnite în rânduiala utreniei duminicale și 11 luminânde , înainte de cântarea
Laudelor, și 11 voscresne sau exapostilarii , care se cânt ă la Slava… de la Laude.
Evanghelia Utreniei duminicale este citit ă de preot în Sfântul Altar, pe latura de
miazănoapte a Sfintei Mese, pentru c ă acum el îl preînchipuie pe îngerul care a stat pe piatra
răsturnată de la ușa mormântului Domnului, în dimineaț a Învierii, vestind femeilor mironosi țe că
Domnul a Înviat (Simeon al Tesalonicului). În cadrul s ărbătorilor din timpul s ăptămânii,
evanghelia utreniei este citit ă dintre ușile împărătești.
Tot în zilele de duminic ă, scoaterea Sfintei Evanghelii în mijlocul bisericii, dup ă citirea
pericopei, închipuie ar ătarea Domnului dup ă Înviere și propovă duirea acestei minunate ve ști
întregii lumi. De aceea sunt îndemna ți acum credincio șii să vină și să se închine sfintei Învierii lui
Hristos, care a adus bucurie la toat ă lumea. Excep ție de la aceast ă rânduială fac două duminici
din cursul anului bisericesc: Duminica Floriilor și Duminica Pogorârii Sfântului Duh, când nu se
cântă „Înv ierea lui Hristos” ș i nici nu se scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii. De

104asemenea, exist ă trei zile liturgice (Sâmb ăta lui Laz ăr, Înălțarea Sfintei Cruci și Înălțarea
Domnului), când se cite ște una din pericopele Învierii, din latura de miaz ănoapte a Sfintei Mese,
se cântă „Învierea lui Hristos…”, dar nu se scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul bisericii.
Psalmul 50, care se cite ște acum, a fost întrebuin țat încă din vechime în rânduiala
slujbelor de diminea ță, exprimând sentimentul de poc ăință, precum și smerenia cu care
credincioșii Îl întâmpin ă pe Hristos Domnul Cel Înviat din mor ți.
Canoanele sunt cânt ări închinate praznicului sau sfin ților pomeniț i, împărțite în mai multe
cântări, întrerupte astfel: dup ă cântarea a III-a: ectenie mic ă, condacul, icosul și sedealna
sărbătorii sau a sfântului; dup ă Cântarea a VI-a: ectenie mic ă, condacul și icosul Învierii (din
Octoih ), urmate de Sinaxarul zilei, din Minei .
Uneori, cântarea canoanelor este înlocuit ă de catavasii , care nu sunt altceva decât
irmoasele cânt ărilor canoanelor. Se numesc a șa pentru c ă în vechime cânt ăreți i din cele două
strane, pentru a intona irmosul, coborau din strane ( katavasia gr. = scoborâre).
La Cântarea a IX-a a canoanelor sau a catavasiilor, se cânt ă stihurile mărimurilor Sfintei
Fecioare , cu Ceea ce e ști mai cinstit ă…, duminica, sau stihirile respective, în s ărbători, timp în
care preotul face că dire mare.
După intonarea luminândei sau svetilnei , precedată duminica de Sfânt este Domnul,
Dumnezeul nostru… , urmează cântarea Laudelor sau Hvalitelor . Ele sunt formate din stihiri (cu
număr variabil, în func ție de importan ța sărbătorii), care alterneaz ă cu versete din psalmii 148,
149 și 150, numi ți și psalmii aleluiatici sau de laudă. Ultimele dou ă stihiri de la Laude sunt
precedate de Slav ă… Și acum… Duminica, la Slav ă… se cânt ă una din cele 11 voscresne ,
eotinale sau mânecânde .
Doxologia sau Slavoslovia reprezintă una din cele mai vechi p ărți ale Utreniei. Este un
imn cu caracter trinitar, amintind de cântarea îngerilor de la Na șt erea Domnului, care se cânta la
început în momentul când ap ărea pe cer prima raz ă a soarelui.

Tema a 4-a:
Utrenia : rânduieli speciale.

Răspuns:
Există zile liturgice a c ăror Utrenie se deosebe ște prin câteva elemente tipiconale
specifice, care amintesc de evenimente sau persoane importante din istoria mântuirii. Pe scurt, acestea sunt:
Deniile de miercuri și vineri din s ăptămâna a cincea a Postului Mare . De fapt,
acestea sunt utreniile zilelor de joi și sâmbătă ale acestei s ăptămâni, care se s ăvârșesc în seara
precedentă , sub form ă de priveghere. Rânduiala lor urmează pe cea a utreniilor zilelor de rând, cu
mențiunea că, în locul obiș nuitelor canoane, miercuri seara, se cânt ă în întregime Canonul cel
Mare (al Sfântului Andrei Criteanul ), iar vineri seara Acatistul Maicii Domnului (compus din 24
de icoase și condace).
Utreniile zilelor de rând din s ăptămâna Sfintelor Patimi . Încep din seara Duminicii
Floriilor și sunt săvârșite în fiecare sear ă, până î n V i n e r e a M a r e . S e s ăvârșesc după rânduiala
utreniei din zilele de rând, având fiecare câte o pericop ă evanghelic ă.
Elemente specifice mai multe au :
Utrenia Vinerii celei Mari sau Denia de Joi seara (În cadrul ei se citesc, din fa ța ușilor
împărătești
, cele 12 Evanghelii ale Patimilor. Dup ă a cincea Evanghelie, are loc scoaterea Sfintei
Cruci , din Sfântul Altar în mijlocul bisericii. Dup ă a șasea se cânt ă Fericirile și prochimenul
special , al zilei ( Împărțit-au hainele Mele loru și…).

105Utrenia Sâmbetei celei Mari sau Denia Prohodului Domnului, de Vineri seara (Este
slujba înmormânt ării Domnului, fapt pentru care are un caracter solemn și funebru. Prohodul
Domnului , împărțit în trei st ări, se cântă de către preoți și credincio și, după troparele utreniei, în
jurul Sfântului Epitaf, în mijlocul biseric ii. Tot ca elemente specifice, trebuie men ționate:
cântarea Binecuvânt ărilor Învierii , imediat dup ă Prohod, precum și înconjurarea bisericii cu
Sfântul Epitaf , după cântarea Doxologiei mari. Înconjurarea bisericii simbolizeaz ă ducerea la
groapă și înmormântarea Domnului. La final, dup ă introducerea Sfântului Epitaf în Sfântul Altar
și așezarea lui pe Sfânta Mas ă, sunt prezente în rânduiala acestei denii trei lecturi biblice: o
paremie , un apostol și o evanghelie ).
Utrenia Învierii sau Utrenia Sfintelor Pa ști. Se să vârșește în a doua parte a nop ții.
Începe cu ritul aprinderii luminilor de c ătre credincio și, de la preotul care iese prin sfintele u și,
mergând împreun ă cu aceștia în afara bisericii, cântând „Învierea Ta, Hristoase Dumnezeule…”.
Acolo cite ște Evanghelia Învierii (Matei 28, 1-15), înainte de a da binecuvântarea Slavă Sfintei… .
După binecuvântare, se cânt ă Hristos a înviat , cu stihurile Pa știlor, preotul c ădind în acest timp,
după rânduială , masa pe care se afl ă Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, icoana Învierii și sfeșnice
cu lumini. Dup ă ectenia mare, slujba se continu ă în biseric ă, unde se cânt ă Binecuvânt ările
Învierii și Canonul Învierii (Ziua Învierii… ), compus de Sfântul Ioan Damaschin. La fiecare
cântare preotul face cădire mare , purtând în mâna stâng ă o Sfântă Cruce și o lumânare aprins ă.
De asemenea, dup ă fiecare cântare a canonului, preotul roste ște o ectenie mic ă. La Laude se cânt ă
stihirile Învierii, iar la Slav ă… Și acum… frumoasa cântare Ziua Învierii . Doxologia mare nu se
cântă, fiind înlocuit ă de troparul Învierii, Hristos a înviat . Tot timpul slujbei, sfintele u și și dvera
sunt deschise.
Utrenia din zilele S ăptămânii Luminate . Urmeaz ă rânduiala Utreniei Învierii, cu
d
eosebirea c ă lipsește partea de început, s ăvârșită în afara bisericii, ci în interior, începând cu
binecuvântarea Slavă Sfintei și Celei de o fiin ță…
Din Duminica Tomii pân ă la Înălțarea Domnului, începutul Utreniei se face tot cu
binecuvântarea Slavă Sfintei și Celei de o fiin ță…, după care urmeaz ă Hristos a înviat (de trei
ori), cu stihurile Pa știlor, dup ă care se citesc cei șase psalmi ai utreniei. În aceast ă perioadă,
Învierea lui Hristos v ăzând… se cântă de trei ori.
Utreniile s ărbătorilor închinate Sfintei Cruci (1 august, În ălțarea Sfintei Cruci, pe
14 septembrie, și Duminica a treia din Postul Mare). În cadrul acestor utrenii are loc ritualul
scoaterii și închinării Sfintei Cruci în naos, în mijlocul bisericii. El are loc între cântarea
doxologiei și ecteniile finale, având un caracter solemn.

Tema a 5-a:
Sfânta Liturghie : pregătirea slujitorilor.

Răspuns:
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie poate fi s ăvârșită doar de arhiereii și preoții care nu sunt
opriți de la slujire. Diaconul nu poate sluji singur Sfânta Liturghie, ca de altfel nicio alt ă slujbă, ci
numai împreun ă cu preotul sau arhiereul.
Pentru să vârșirea Sfintei Liturghii, atât arhiereul, cât și preotul și diaconul trebuie s ă se
pregă tească în mod special, atât din punct de vedere sufletesc, cât și din punct de vedere trupesc.
Pregătirea sufleteasc ă.
Să se fereasc ă cu grijă de faptele care împiedic ă vrednicia Liturghiei și împărtășirea cu
Preacuratele Taine: aflarea lor sub blestem, afurisi ți de arhiereu sau s ăvârșitori ai vreunui p ăcat
de moarte (trufia, iubirea de argint, desfrânarea, mânia, l ăcomia, zavistia, lenevia spre faptele
bune).

106Pregătirea sufleteasc ă se poate condensa în trei condi ții esențiale:
– pacea sufletului (să fie împăcat cu toată lumea, s ă nu aibă nimic asupra cuiva,
fiind stăpânit de sentimente de ur ă, mânie sau r ăzbunare);
– spovedania (să se spovedeasc ă frecvent la duhovnicul s ău, iar dacă are pe suflet un
păcat mai grav, s ă nu slujeasc ă până nu-l mărturisește duhovnicului);
– rugăciunea sau citirea Pravilei (cele șapte Laude care preced Sfânta Liturghie, a
unor acatiste sau canoane și, în special al Rânduielii Sfintei Împ ărtășanii, formată din Canonul
împărtășirii și cele 12 rug ăciuni preg ătitoare).
Pregătirea trupeasc ă.
Pentru slujirea Sfintei și Dumnezeie știi Liturghii, slujitorii trebuie s ă fie curați nu numai
sufletește, ci ș i trupește, purtând veș minte nep ătate, frumoase, întregi ș i curate.
– slujitorii î și vor spăla trupurile în ajun, pentru a fi cât mai cura ți în momentul
slujirii.
– ferirea de îmbuibarea pântecelui, înc ă din ajun. Dac ă se poate, s ă ajuneze începând
cu seara dinainte, dac ă nu, să nu mănânce și să bea nimic dup ă miezul nop ții.
– capul trebuie să fie pieptănat, fața și gura spălate, unghiile curate și tăiate. „Toate
acestea pentru respectul și cinstea dumnezeie știlor Taine ș i pentru ca poporul, ce-l prive ște și-i
sărută mâna, să nu se am ărască cu ceva. Deci tot cel care va vrea s ă se împărtășească bine va face
dacă își va curăța d inții și-și va spăla gura sa de cu seara, ca, nu cumva, f ăcând acestea a doua zi,
să înghită apă, și astfel să fie împiedicat de a sluji sau a se împ ărtăși. Iar dacă-și va spăla gura și
dimineața, negreșit că nu va fi r ău, numai s ă o facă aceasta cu luare aminte, ca s ă nu înghit ă apă și
așa, fără îndoială, să slujească sau să se împărtășească” (Povățuirile din Liturghier ).
– preoț ii și diaconii c ăsătoriți să se abțină de la împreunarea trupească cu soțiile lor.
„Preoții și diaconii care au so ții sunt datori s ă nu se împreuneze cu ele câteva zile mai înainte de a
sluji Sfânta Liturghie, precum ș i în acea zi, c ăci cel ce nu se va înfrâna și va sluji foarte gre șește”
(Povățuirile din Liturghier ). Sfântul Simeon al Tesalonicului men ționează că „dacă nu mai mult,
cel puțin în ziua și în noaptea cea dinaintea Liturghiei și cea de dup ă Liturghie, trebuie neap ărat a
se feri”.

Tema a 6-a:
Sfânta Liturghie : rânduiala și semnifica ția: Proscomidiei, Liturghiei catehumenilor,
Liturghiei credincio șilor.

Răspuns:
Se va consulta bibliografia de mai jos.

Tema a 7-a:

Sfinte Taine : rânduiala și semnifica ția principalelor momente din: Sf. Botez,
Cununie, Sf. Maslu.

Răspuns:
Se va consulta bibliografia de mai jos.

107Bibliografie pentru capitolul Liturgică și ritual:
Liturghier , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 2000 sau 2008;
Molitfelnic , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 2000;

Braniște, pr. prof. dr. Ene, Liturgica special ă, manual pentru Facult ățile de Teologie, Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1985 sau Editura Nemira, Bucure ști, 20052;
Vintilescu , pr. prof. dr. Petre, Liturghierul explicat , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure ști, 1972, 19822, 19983;
Necula , pr. prof. dr. Nicolae D., Tradiție și înnoire în slujirea liturgic ă, vol. I și II, Editura Episcopiei Dun ării de
Jos, Galați, 1996 ș i 2001; vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureș ti, 2004.

PASTORALĂ

Tema 1:
Parohia : terminologie.

Răspuns:
paroi/ka = ședere sau stabilire în țară străină.
paroike/w = a locui pe lâng ă, a fi vecin cu sau a locui în mijlocul sau printre str ăini34.
– Așa se numeau comunit ățile evreiești împrăștiate prin lume dup ă cucerirea țării de
către romani și distrugerea templului din Ierusalim. A fost preluat, la început, de primele
comunități creștine care, ca și evreii în țar ă stră ină sau printre pă gâni, erau socotite drept
comunități străine de modul de via ță al celorlal ți.
– Desemna, la început, comunit ățile creștine de la sate.

sensul teologic : parά oι̉kίa – pe lângă casă – cei ce locuiesc în jurul Casei Domnului
(biserica). De aceea, biserica se construie ște, pe cât este posibil, în mijlocul comunităț ii.

enoria – e(gxw/rios = situat la țar ă sau de la țară35. Termenul desemna, la început,
comunitățile creștine de la sate. Cu timpul, a devenit sinonim cu cel de parohie .

Tema a 2-a:
Parohia : noțiuni generale.

Răspuns:

34 Vezi Dictionnaire grec-français , editat de M. A. Bailly, Paris, 1897, p. 1492.
35 Ibidem , p. 576.

108Parohia este comunitatea cre știnilor ortodoc și, clerici și mireni, situat ă pe un anume
teritoriu și subordonat ă centrului eparhial din punct de vedere canonic, juridic, administrativ și
patrimonial, condus ă de un preot paroh numit de Chiria rhul (arhiepiscopul sau episcopul)
eparhiei respective36.
Înființarea, organizarea, schimbarea limitei teritoriale și desființarea de parohii se aprob ă
de către Consiliul eparhial, ținând cont de cerin țele misionare și pastorale din teritoriu.
Credincio șii din parohie au drepturi (beneficiaz ă de asisten ță religioasă, aleg și pot fi ale și
în organismele parohiale sau beneficiaz ă de ajutor filantropic, după posibilit ăți) și îndatoriri
(susținerea, înt ărirea și să mărturisirea credin ței Bisericii Ortodoxe, vie țuirea potrivit înv ățăturii
de credin ță ortodoxă, participarea la sfintele slujbe, împ ărtășirea cu Sfintele Taine, împlinirea
faptelor milei cre știne, între ținerea și ajutarea bisericii și a slujitorilor)

Parohiile, în Biserica Ortodox ă Română, în funcțiile de condițiile pastoral-misionare și de
numărul credincio șilor, sunt de trei categorii (clasificarea pe categorii se aprob ă de către
Permanen ța Consiliului Eparhial).

Tema
a 3-a:
Parohia : problema „preo ților naveti ști”.

Răspuns:
Pe durata activit ății lor în parohie, preo ții și diaconii sunt datori a locui în parohie, în case
parohiale, acolo unde acestea exist ă, sau în case închiriate și au dreptul la folosință gratuită a unei
anumite suprafe țe de teren, proprietatea parohiei, aprobat ă de centrul Eparhial. „Navetismul
preoț ilor” este una din cauzele insuccesului în activitatea pastoral ă.

Tema a 4-a:
Parohia : activitatea pastoral ă a preotului.

Răspuns:
Preotul trebuie s ă cunoască bine parohia sa și să o organizeze în a șa fel încât, via ța
creștină și activitatea misionar ă a parohiei s ă se desfășoare corect și complet din punct de vedere:
liturgic , administrativ , filantropic și cultural-misionar . Scopul principal și permanent al
activității preotului este mântuirea credincio șilor, în baza leg ăturii veșnice a lui Hristos cu
Biserica Sa. Din aceast ă perspectiv ă, cea mai mare bog ăție a vieții este prezen ța lui Hristos în
fiecare cre știn. Activit ățile care servesc acestui deziderat sunt:
1. Participarea la Sfânta Liturghie și la celelalte slujbe;
2. Înnoirea vie ții creș tinilor prin spovedanie și viețuire curat ă și sfântă ;
3. Stabilitatea familiei cre știne;
4. Participarea tinerilor la via ța Bisericii;
5. Grija permanent ă pe ntru viața bă trânilor;
6. Antrenarea parohiei în activit ăți de ajutorare a altor parohii mai s ărace sau a unor
persoane singure și neajutorate;
7. Cheia succesului pastoral se concentreaz ă în cuvântul „participare”. Este foarte
important ca to ți oamenii s ă fie luați în seam ă și fiecare s ă vadă că nu este uitat.

36 Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , aprobat de Sfântul Sinod, prin Hotărârea
nr. 4678 /28 noiembrie 2007 , recunoscut de c ătre Guvernul României prin H.G. nr. 53/16 ianuarie 2008 și publicat
în M.Of. nr. 50/22 ianuarie 2008 , p. 13.

109
Alături de preotul paroh, la buna desf ășurarea activităț ii pastoral-misionare contribuie
ceilalți preoți și diaconi slujitori, cânt ăreții biserice ști, precum și organismele deliberative
(Adunarea parohial ă) și executive (Consiliul Parohial și Comitetul parohial).
O parohie este bine organizat ă atunci când nu numai preotul, ci și întreaga parohie au un
comportament pastoral-misionar. Nivelul de organizare din acest punct de vedere, se reflect ă în
intensitatea particip ării credincio șilor la activit ățile parohiei, dezvoltarea conș tiinței de enoria ș.
Acestea trebuie organizate potrivit unui program, propus de preot și de consiliul parohial, la care
este invitat s ă ia parte fiecare credincios.
Comitetul parohial, prin membrii s ăi, are rolul de a capacita credincio șii să se implice în
viața parohiei, în cadrul Serviciilor ce func ționează potrivit Statutului Bisericii Ortodoxe Române
(social, misionar, cultural, pentru tineret, administrativ-gospod ăresc).
Activitatea principal ă într-o parohie, f ără a le neglija pe celelalte, trebuie s ă rămână latura
sfințitoare sau harismatic ă, de mijlocire a harului sfin țitor necesar mântuirii, pentru c ă, în ultimă
instanță, activitatea preotului nu urm ărește altceva decât mântuirea credincio șilor încredin țați spre
păstorire. De aceea a fost numit ă parohia „totalitatea credincio șilor care se împ ărtășesc din
același potir”37.

Tema a 5-a:
Parohia : „înduhovnicirea parohiei”.

Răspuns:
Înduhovnicirea parohiei , în toate activit ățile ei, este scopul prim al pastora ției. Activitatea
misionară trebuie s ă conțină toate aspectele vie ții umane, întrucât omul are voca ția de a sfin ți
spațiul în care tr ăiește.
Parohia este bine organizat ă în momentul în care viziunea liturgic ă din duminici și
sărbători pe care credinciosul o întâlne ște în loca șul de cult se extinde peste s ăptămână în afara
locașului de cult.
Parohia poart ă chipul preotului care o conduce. De vrednicia lui depinde în mare
măsură ca acolo s ă fie o biseric ă vie.
Modelul de organizare a parohiei se va vedea în via ța credincio șilor, în organizarea și
gospodărirea familiilor credincio șilor. În acest sens, preotul va pune la dispozi ție: o bibliotec ă
bine organizată (cărțile cele mai importante s ă fie în casele credincio șilor, iar în biblioteca
parohiei 5-10 exemplare), cu re țea de internet; dvd-uri sau casete video cu filme cre știne,
diapozitive; camer ă de luat vederi; casetofon, cd-player; sta ție de amplificare; sal ă de întruniri
(care poate fi și sală de prăznuiri). De asemenea, va organiza cercuri cultural-pastorale .
Preotul va avea o eviden ță pastoral ă a activit ății parohiei, pe s ăptămâni și luni , în care va
consemna planul și realizările lui, arhiva acestuia con ținând toate activit ățile lui. Va vizita alte
parohii bine organizate, spre a se inspira din rezultatele acestora, va participa la colocvii și
seminarii pe teme pastorale și va iniția asemenea seminarii . Se va abona la publica țiile
specializate care îl pot ajuta. Priorit ățile cunoștințelor de ordin pastoral vor fi cele duhovnice ști.
O importan ță deosebită se va acorda modului în care credința ortodox ă a inspirat și promovat
cultura româneasc ă. Întreaga cultur ă româneasc ă de inspira ție creștină poate deveni mediu și
mijloc misionar , când preotul discerne în ea rodirea credin ței strămoșești.

37 Pr. Prof. Spiridon CÂNDEA, „Parohia ca teren de activitate pastoral ă a preotului”, în Mitropolia Olteniei , XII
(1960), nr. 5-6, p. 284.

110Bibliografie pentru capitolul Pastorală:

Cândea , pr. prof. dr. Spiridon, Parohia ca teren de activitate pastoral ă a preotului , în „Mitropolia Olteniei”, XII
(1960), nr. 5-6;.
Metallinos , protoprezbiter prof. dr. Gheorghios, Parohia – Hristos în mijlocul nostru , trad. de pr. prof. dr. Ioan I.
Ică, Editura Deisis, Sibiu, 2004;
Necula , pr. prof. dr. Nicolae, Parohia – spa țiu de activitate pastoral-misionar ă a preotului , în „Glasul Bisericii”,
LVII (2001), nr. 1-4, p. 60-77 și în „Anuarul Facult ății de Teologie Ortodox ă Justinian Patriarhul ”, Editura
Universității din Bucure ști, Bucure ști, 2001, p. 499-515.
Timiadis , mitrop. Emilianos, Preot, parohie, înnoire. No țiuni și orientări pentru teologia și practica pastoral ă, trad.
de Paul Brusanowscki, Editura Sophia, Bucure ști, 2001.

OMILETICĂ și CATEHETIC Ă

Tema 1:

Predici: în duminici și la praznicele împ ărătești .

Răspuns:
Planuri dezvolta te de predic ă la toate duminicile de peste an și la toate praznicele
împărătești, cu ajutorul bibliografiei mai jos prezentate.

Notă: Pentru preg ătirea planului de predic ă, candidatului i se va pune la dispozi ție Sfânta Scriptur ă
și un calendar bisericesc.

Tema a 2-a:
Cuvântări ocazionale :
a) Pareneză la Botezul unui prunc;
b) Pareneză la Cununie;
c) Pareneză la instalarea preotului în parohie;
d) Pareneză la sfințirea bisericii;
e) Panegiric la înmormântare.

Răspuns:
Planuri dezvoltate pentru cuvântă ri ocazionale, cu ajutorul bibliografiei mai jos
prezentate.

Bibliografie pentru Predici și Cuvântă ri ocazionale :

111Sfânta Scriptur ă (Edițiile Sf. Sinod);
Cazania , Editată de Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ști, 1960, 1973, 1987.

ANTIM IVIREANU, sfântul mitropolit, Predici. Ediție critică îngrijită de G. Ștrempel, Bucure ști,1962,
Idem, Didahii, Editura „Minerva” , Bucure ști, l983;
BOGDAN, pr. Petru, Viața în Hristos. Predici morale pentru toate duminicile și sărbătorile anului , Arad, 1943;
BOIU, pr. Zaharia, Seminț e în ogorul lui Hristos, Tom I, II, III, Sibiu, 1898-99;
BUGA , pr. prof. Ioan, Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu . Predici la toată sărbătoarea , Editura „Sf. Gheorghe-
Vechi", Bucure ști, 2000;
BULACU, pr. Mihail, Cuvinte din Evanghelie. Predici, Bucure ști, 1944;
BUNEA, pr. Ioan, Predici la duminici și sărbători, Cluj-Napoca, 1983;
CHIRICU ȚĂ, pr. Toma, Pocăiți-vă, Predici duminicale, Bucure ști, 1932,
Idem, Anul în predici, Bucureș ti, 1996 (Ed. Anastasia );
CLEOPA, arhim. Ilie, Predici la duminicile de peste an, Edit. Ep. Roman, 1990 (ed. a II-a, 1996),
Idem, Predici la praznice împ ărătești și la sfinții de peste an, Ep. Roman, 1986;
COMȘA, ep. Grigore, Predici la toate duminicile anului bisericesc, Arad, 1 926;
CORNEANU, mitrop. Nicolae (coordonator), Ieșit-a semănătorul (Cuvântă ri la duminicile și praznicele de peste an),
Timișoara, 1974;
GORDON, pr. Vasile, Mergând, înv ățați…, (Predici), Edit. Universit ății din Bucure ști, 2001,
Idem, Despre bunul sim ț în predic ă, sau respectul fa ță de cuvânt, în V.Ort./nov. 1993;
IOAN GUR Ă DE AUR, sfântul, Omilii la Matei , trad. de pr. D. Fecioru, Bucure ști, 1994 (vol. nr. 23 din P. S. B.),
Idem, Cuvinte la praznice împ ărătești, trad. de pr. D. Fecioru, Bucure ști, 1942;
LIȚIU, pr. Gheorghe, Cartea vie ții (Predici la duminici și sărbători), Timi șoara, l991;
MIHOC, pr. Vasile, Predici exegetice la duminicile de peste an, Edit. ,,Teofania”, Sibiu, 2001;
MUNTEANU, patr. Nicodim, Cuvântă ri liturgice… , Măn. Neamț, 1933,
Idem, Cuvânt ări pastorale și îndemnuri, Măn. Neamț, 1940;
NEGULESCU, pr. N. Marin, Predici la duminici și sărbători, Edi t. Ep. Romanului, 1991;
OANCEA, pr. Zosim (colab. cu pr. Spiridon Cândea), Bune-vestiri. Predici la toate duminicile de peste an , Sibiu,
1944;
PĂCURARIU, pr. Mircea, Predici la duminici și sărbători, la praznice împ ărătești și ale Maicii Domnului, ale
Sfinților și la Sfinți români; predici ocazionale și la înmormânt ări, Bucure ști, 2000;
PLĂMĂDEALĂ, mitrop. Antonie, (coordonator), Lumină din lumin ă. Predici , Sibiu, 1985,
Idem, Tâlcuri noi la texte vechi, Sibiu, 1989 (Edi ția a II-a, 1996, editura Axios SRL ),
Idem, Cuvinte la zile mari , Sibiu, 1989;
RĂDULEANU, pr. Boris, Semnifica ția marilor s ărbători creștine, vol. I, Sibiu, 1993,
Idem, Semnifica ția duminicilor din postul mare , vol. II, Bucure ști, 1996;
ȘAGUNA, mitrop. Andrei, Chiriacodromion, adec ă cuvântări bisericeș ti pentru fiecare duminecă a anului,
întocmite de Nichifor Teotoke… cu un adaos de cuvânt ări pentru s ărbătorile domne ști, S ibiu, 1855,
Idem, Tâlcuirea Evangheliilor în duminicile învierii și ale sărbătorilor, Sibiu, 1857;
SLEVOACĂ , pr. Ștefan, Popasuri duhovnice ști. Predici la toate duminicile de peste an, Râmnicu – Vâlcea, 1945,
Idem, Predici la duminici ș i sărbători, București, 1978;
TARNAVSKI, prof. Teodor (colab cu Em. Voiutschi), Predici pentru duminicile anului , 3 vol, Cern ăuți, 1896, 1898,
1900;
TEODOR, pr. Petre, Hrană și bucurie. Predici la duminicile de peste an , Valea Plopului, 1995;
VASILACHI, arhim. Vasile, Dumnezeu este lumin ă. Predici, Neam ț, 1939.

Tema a 3-a:
Cateheze , având ca tem ă:

a) Revelația Dumnezeiasc ă;

Bibliografie:

BRIA, pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă (A-Z), EIBMBOR, Bucure ști, 1994;
COSMA, pr. prof. dr. Sorin, Cateheze, vol. I și II, Edit. „Banatica”, Caransebe ș, 2001;
*** Învăță tura de Credin ță Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2000;
IOAN DAMASCHIN, sfântul, Dogmatica, Edit. Libr ăriei Teologice, Bucure ști, 1938;
STĂNILOAE, pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodoxă, Edit. Inst. Biblic, Bucure ști, 1978.

112
b) Sfânta Scriptur ă;

Bibliografie:

ANANIA, arhim. B. V., Introducere în citirea Sfintei Scripturi , Edit. Rena șterea, Cluj N., 2001;
COMAN, pr. prof. C., Biblia în Biseric ă. Eseuri pe teme biblice , Edit. Bizantin ă, București, 1997;
*** Studiul Noului Testament , Manual pentru Institutele Teologice, EIBMBOR, Bucure ști, 1975;
*** Studiul Vechiului Testament , Manual pentru Institutele Teologice, EIBMBOR, Bucure ști, 1955.

c) Sfânta Tradi ție;

Bibliografie:

BRIA, pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă (A-Z), EIBMBOR, Bucure ști, 1994;
COMAN, pr. prof. I. G., Sfânta Tradi ție în lumina Sfin ților Părinți, în "Ortodoxia", anul VIII (1956), nr. 2;
REMETE, pr. lector G., Dogmatica Ortodoxă , Alba Iulia, 1996;
VASILE CEL MARE, sfântul, Despre Sfântul Duh , XXVII, în trad. rom. de pr. C. Corni țescu și pr. T. Bodogae,
EIBMBOR, colec ția PSB – vol. 12, Bucure ști, 1988.

d) Despre mântuire;
Bibliografie:

BRIA, pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă (A-Z), EIBMBOR, Bucure ști, 1994;
GORDON, pr. prof. dr. Vasile, Introducere în Catehetica Ortodox ă, Edit. „Sophia”, Bucure ști, 2004;
IOAN GUR Ă DE AUR, sfântul, Omilii la Epistola c ătre Filipeni , trad. de † T. Atanasiu, Edit „Icos”, f. l., 1998;
REMETE, pr. prof. dr. George Dogmatica Ortodox ă, Edit. „Reîntregirea”, Alba Iulia, 2000;
ZĂGREAN, arhid. prof. dr. Ioan, Morala creș tină, Edit. „Rena șterea”, Cluj-Napoca, 2004.

e) Sfânta Biserică ;

Bibliografie:

*** Apologeți de limbă latină, EIBMBOR, colec ția PSB – vol. 3, Bucure ști, 1981;
BRIA, pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă (A-Z), EIBMBOR, Bucure ști, 1994;
*** Învăță tura de credin ță ortodoxă, EIBMOR, Bucureș ti, 2000;
MOLDOVEANU, N., Comori dezgropate , Editura "Casa Școalelor", Bucure ști, 1997;
STĂNILOAE, pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2003, vol. I-II.

f) Preasfânta Treime;

Bibliografie:

*** Despre Sfânta Treime, traduceri din Sfin ții Părinți de pr. prof. D. St ăniloae, EIBMBOR, colec ția PSB – vol. 40,
1994;
IOAN DAMASCHIN, sfântul, Dogmatica, trad. de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucure ști, 2005;
REMETE, pr. prof. dr. George Dogmatica Ortodox ă, Edit. „Reîntregirea”, Alba Iulia, 2000;
STĂNILOAE, pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2003, vol. I-II.

g) Iisus Hristos – Catehet des ăvârșit;

Bibliografie:

CLEMENT ALEXANDRINUL, Scrieri, EIBMBOR, colec ția PSB – vol. 4, trad. de Pr. D. FECIORU, Bucure ști,
1982;
CUCOȘ, Constantin, Educaț ia religioas ă. Repere teoretice și metodice , Edit. “Polirom”, Ia și, 1999;
DIAMANDI, Sterie, Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului , Edit. „Cartea Româneasc ă”, Bucure ști, 1943, vol. I, II și III
GALERIU, pr. prof. dr. Constantin, Mântuitorul Iisus Hristos, Înv ățătorul nostru suprem , Ortodoxia 1/1983;
*** Scrieri despre educa ție și învățământ. Antologie. Edi ție îngrijit ă de Dumitru Muster, Editura Academiei,
Bucureș ti, 1992.
h) Maica Domnului;

113
Bibliografie:

*** Învăță tura de Credin ță Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2000;
POPESCU, prof. dr. Teodor M., Meditații Teologice , Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucure știlor, 1977;
REMETE, pr. prof. dr. George Dogmatica Ortodox ă, Edit. „Reîntregirea”, Alba Iulia, 2000.

i) Legea moral ă. Privire de ansamblu;

Bibliografie:

*** Învăță tura de Credin ță Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2000;
MLADIN, mitrop. dr. N., diac. prof. O. Bucevschi, prof. dr. Ioan Z ăgrean, Teologia
*** Moral ă Ortodoxă, EIBMOR, Bucure ști, 1980, vol. I și II;
ZĂGREAN, arhid. prof. dr. Ioan, Morala creș tină (pentru Seminarii) , Edit. „Rena șterea”, Cluj-Napoca, 2004.

j) Desăvârșirea moral ă;

Bibliografie:

BRIA, pr. prof. dr. Ion, Dicționar de Teologie Ortodox ă (A-Z), EIBMBOR, Bucure ști, 1994;
*** Învăță tura de Credin ță Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2000;
MLADIN, mitrop. dr. N., diac. prof. O. Bucevschi, prof. dr. Ioan Z ăgrean, Teologia
*** Moral ă Ortodoxă, EIBMOR, Bucure ști, 1980, vol. I și II;
IOAN SC ĂRARUL, sfântul, Scara, în „Filocalia”, vol. IX, EIBMOR, Bucure ști, 1980.

k) Teme de bioetic ă;

Bibliografie:

BRECK, J., Etica aplicat ă, ed. A. Miroiu, Ed. Alternative, 1995,
Idem, Darul sacru al vie ții, Ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001;
CHIRILĂ, dr. P., și pr. M. Valic ă, Spitalul cre știn. Introducere în medicina pastoral ă, Edit. „Christiana”, Bucure ști,
2004;
LARCHET, J. Cl., Teologia bolii , Trad. pr. V. Mihoc, Sibiu, 1997;
www.patriarhia.ro /Opera social-filantropic ă/Bioetica

l) Deșertăciunea credin ței în magie, vr ăji și farmece;

Bibliografie:

CLEOPA, arhim. Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa , Sihăstria, vol. 4;
DRĂGULIN, pr. prof. dr. Gheorghe, Împotriva farmecelor ș i a altor superstiț ii, București, 2004;
FLOCA, arhid. prof. dr. Ioan, Canoanele Bisericii Ortodoxe . Note și comentarii , Bucureș ti, 1991;
URZICĂ, M., Minuni și false minuni , București, 1993.

m) Familia – „biserica de acas ă”;

Bibliografie:

BUGA, pr. prof. I., Pastorala, Bucure ști, 1992;
*** Familia creș tină azi, Edit. Trinitas, Ia și, 1995;
STĂNILOAE, pr. prof. dr. Dumitru, Teologia Dogmatic ă Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2003, vol. I;
*** Teologia Moral ă Ortodoxă, București, 1980, vol. II;
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/03/09/ecclesia-domestica .

n) Despre rug ăciune;

Bibliografie:

CARREL, dr. Alexis, Eseu despre rug ăciune, în "Reader's Digest", ian./1941;
*** Învăță tura de Credin ță Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2000;
MOLDOVEANU, N., Comori dezgropate , Editura "Casa școalelor", Bucure ști, 1997;
STĂNILOAE, pr. prof. dr, Dumitru, Trad., Cuvânt despre rug ăciune, în Filocalia , vol. 1, Sibiu, 1947;

114*** Teologia Moral ă Ortodoxă, București, 1980, vol. II;
www.ecolife.ro/content/view/41/27

o) Rugăciunea Tatăl nostru ;

Bibliografie:
Biblia, Ediția Sf. Sinod al BOR, EIBMOR, Bucure ști, 2008.

BUGA, pr. I., Plinirea potirului credin ței, Edit. „Sf. Gh. Vechi”, Bucure ști, 2007;
*** Învăță tura de Credin ță Ortodoxă, EIBMBOR, Bucure ști, 2000;
GALERIU, pr. prof. dr. Constantin, Rugăciunea Tat ăl nostru (Tâlcuiri), Edit. Harisma, Bucure ști, 2002;
IOAN GUR Ă DE AUR, sfântul, Omilii la Matei , EIBMBOR, colec ția PSB – vol. 23, trad. de pr. D. FECIORU,
Bucureș ti, 1994;
www.bibleworks.com ;
www.biblegateway.com .

Răspuns:
Planuri dezvoltate de catehez ă, cu ajutorul bibliografiei prezentate la fiecare tem ă.

115DREPT CANONIC

Tema 1:
Hirotonia preotului/diaconului: cine o s ăvârșește.

Răspuns :
Taina hirotoniei întru preot/diacon o s ăvârșește numai episcopul.

Can. 2 ap.: Preotul s ă se hirotoneasc ă de către un episcop, (la fel) și diaconul și
ceilalț i clerici.

Tema a 2-a:
Hirotonia preotului/diaconului: c ăsătoria.

Răspuns :
Cel care dore ște să intre în cler, preot sau diacon, trebuie s ă se angajeze într-o
căsătorie curat ă, cu o fecioar ă, lipsită de orice b ănuială .

Can. 18 ap.: Cel ce a luat în c ăsătorie vă duvă, sau lepă dată (alungată) sau
desfrânată, sau sclav ă, sau vreuna dintre cele de pe scen ă (actriță) nu poate s ă fie
episcop sau presbi ter sau diacon, sa u peste tot orice din rândul clerului (din catalogul
stării preoțești).

Tema a 3-a:

Hirotonia preotului/diaconului: c ăsătoria după Hirotonie.

Răspuns :
Căsătoria după hirotonie este interzisă ; este interzis ă chiar și după hirotesia în
treapta de ipodiacon.

Can. 6 Trulan: De vr eme ce s-a zis în ca noanele apostolice c ă dintre cei care
au fost înaintaț i (introdu și ) î n c l e r n e c ăsătoriți, numai cite ții și cântă reții să se
căsătorească (se pot c ăsători), și noi păzind (observând) acest lu cru, orânduim ca de
acum înainte, în nici un chip ipodiaconul, sau diac onul, sau pr esbiterul s ă nu aibă
îngăduință a încheia (s ă-și încheie) înso țire de căsătorie, dup ă hirotonia lui. Iar cine ar
îndrăzni să facă acest lucru sa se cateriseasc ă. Dacă însă ar voi cineva dintre cei ce
urmează a intra în cler s ă se lege cu o femeie prin c ăsătorie după lege (legal ă), să facă
acest lucru înainte de hirotoni a întru ipodiacon, sau întru di acon, sau într u presbiter.

Can. 10 Ancira: To ți cei ce sunt pu și diaconi, dac ă chiar la punerea lor au
mărturisit și au zis c ă trebuie s ă se însoare, fiindc ă nu pot ră mâne așa, aceștia
însurându-se dup ă aceasta, s ă rămână în slujbă pentru că li s-a dat lor voie de c ătre
episcop. Dac ă însă oarecare, tă când și primindu-se la hirotonie cu condi ția să rămână
așa, dar dup ă aceea s-au însurat, s ă înceteze din diaconie.

Can. 1 Neocez.: Presbiterul, dac ă se va însura, s ă se scoată din treapta sa, iar
de va fi desfrânat sau va comite adulter, s ă se exclud ă cu desăvârșire și să se supună
penitenței.

116Tema a 4-a:
Hirotonia preotului/diaconului: destina ția.

Răspuns :
Este oprit ă hirotonia f ără destinație. La momentul hi rotoniei se anun ță biserica
pe seama c ăreia este hirotonit noul slujito r, urmând ca în acea biseric ă să se facă și
instalarea.

Can. 6 IV ec.: Nimeni s ă nu fie hirotonit f ără destinație, nici presbiterul, nici
diaconul, nici altc ineva oarecare di n starea bisericească (clericală); numai dac ă cel ce
se hirotone ște va fi anume sorocit (desti nul) pentru bise rica unei cet ăți sau a unui sat,
sau altarului (sanctuarului) unui mucenic (martir), sau m ănăstiri. Iar în privin ța celor
hirotoniți fără soroace (destina ții), sfântul sinod a orânduit (hot ărât) ca o astfel de
hirotesie (hirotonie) s ă fie fără tărie și ca nicăieri să nu poată sluji (lucra), spre ocara
celui ce i-a hirotonit.

Tema a 5-a:
Hirotonia preotului/diaconului: p ăcatul simoniei.

Răspuns :
Simonia este un mare p ăcat, ambele p ărți implicate, atât cel hirotonit, cât și cel
care hirotoneș te pentru folosul materi al, sunt osândite cu pedeapsa caterisirii.

Can. 22 Trulan: Poruncim ca cei ce au fost hirotoni ți pe bani, iar nu dup ă
ispitire și după alegerea vie ții (celei preo țești), fie episcopi, fie orice altfel de clerici,
să se caterisească : dar si cei ce i-au hirotonit.

Tema a 6-a:
Comportamentul preotului/diaconului: incompatibilit ăți.

Răspuns :
Este interzis preotului a avea orice î ndeletnicire care contravine moralei
creștine. De altfel, ar t. 123 alin. 9 din Statutul pentru organizarea și funcționarea
Bisericii Ortodoxe Române prevede c ă „statutul de preot, diacon și călugăr este
incompatibil cu exercitarea oric ăror activit ăți personale (private) cu caracter
economic, financiar și comercial, care contravin moralei cre știne și intereselor
Bisericii”.

Can. 3 IV ec: A venit la Sfântul Sinod (la cuno ștința Sfântului Sinod) c ă
oarecari dint re cei cuprin și (incluși) în cler se fac arendaș i ai averilor str ăine pentru
câștig rușinos și se îndeletnicesc cu treburi (afaceri) lume ști, apoi, lenevindu-se în
slujirea lui Dumnezeu și alergând prin casel e oamenilor, din iubire de argint iau
asupra lor și mânuirea (administrarea) de averi. De aceea, sfântul și marele sinod a
orânduit (hot ărât) ca de acum înainte nimeni, nici episc opul, nici clericul, nici
monahul, s ă nu ia în arend ă averi, nici s ă se vâre (amestece) pe sine în chivernisirea
(administrarea) lucrurilor lume ști, afară numai dac ă ar fi chemat cumva după legi la
epitropia de neînlă turat (obligatorie) a nevârstnicilor (minorilor), sau dac ă episcopul
cetăț ii l-ar rândui s ă poarte grija lucrurilor biserice ști sau a orfanilor sau a v ăduvelor
neajutorate sau a persoanelor care mai ales au trebuin ță de ajutor bisericesc pentru
frica lui Dumnezeu. Iar dac ă cineva de acum înainte ar încerca s ă calce cele orânduite
(hotărâte), unul ca ac ela sa se supun ă pedepselor biserice ști.

117Can. 9 Trulan: Nici unui cleric s ă nu-i fie îng ăduit să aibă sălaș pentru
îndeletnicire cârcium ărească (prăvălie, cârcium ă). Pentru c ă, dacă unuia ca acesta nu i
s-a îngăduit a intra în cârcium ă, cu cât mai vârtos (nu-i este îngă duit) să slujească
altora în aceasta și să se apuce de ce ea ce nu-i lui îng ăduit (nu-i este îng ăduit) Iar dac ă
ar face ceva de acest fel, ori s ă înceteze, ori s ă se cateriseasc ă.

Can. 10 Trulan: Episc opul, sau presbiterul, sau diaconul, luând cam ătă sau
așa-numitele sutimi (procente), ori s ă înceteze, ori s ă se caterisească .

Can. 24 Trulan: S ă nu fie îng ăduit cuiva dintre cei ce se num ără în starea
preoț ească sau dintre monahi s ă meargă la alergările de cai (hipodrom) sau s ă fie de
fața (să ia parte) la jocurile de teat ru (arene publice). Dar de s-ar și chema vreun cleric
la nuntă, când ar începe jocu rile cele pentru am ăgire (necuviincioase), s ă se scoale și
îndată să se îndepărteze, astfel poruncindu-ne nouă învățătura părinților. Iar dacă s-ar
prinde cineva asupra acestui fapt, sau s ă înceteze, sau s ă se caterisească .

Can. 22 VII ec.: […] Celor care și-au ales via ța preoțească nu le este îng ăduit
nicidecum s ă mănânce osebit împreun ă cu femei, decât doar cu oarecare de
Dumnezeu tem ători și evlavioși bărbați și femei, ca și această mâncare împreun ă să
ducă la zidire (îndr eptare) duhovniceasc ă. Același lucru să se facă și în privin ța
rudelor. Iar de s-ar și întâmpla cândva ca monahul sau un b ărbat cu cinul preo țesc să
nu-și ia cele de trebuin ță neapărată, și de nevoie vrea să tragă fie la han (osp ătărie), fie
la casa cuiva, acela s ă fie volnic (s ă aibă voie) a face lucrul aces ta, ca silit de nevoie,
numai (să-l facă) cu evlavie.

Tema a 7-a:
Preotul duhovnic : împărtășirea.

Răspuns :
Preotul nu poate împ ărtăși decât persoane vii și conștiente de Sfânta Tain ă a
Euharistiei.

Can. 58 Trulan: […] Nici unu l dintre cei care sunt rândui ți între laici s ă nu-si
dea lui însu și (să nu se împ ărtășească pe sine însu și cu) dumnezeie știle taine […].

Can. 83 Trulan: Nimeni s ă nu dea Cuminec ătura (Euharistia) trupurilor celor
ce au murit (Mt. 26, 26). C ăci este scris: „Lua ți mâncați" (Mt. 26, 26), dar trupurile
celor mor ți nu pot lua, nici mânca.

Can. 18 Cart.: S ă nu se dea Euharistia trupurilor celor mor ți.

Can. 29 Cart.: A șijderea sinodul întreg a hot ărât ca cel ce pentru lenevirea sa a
fost excomunicat, sau episcopi, sau orice fel de cleric, dacă în timpul excomunic ării
sale ar îndr ăzni să se împărtășească înainte de a fi ascultat, acela s ă se judece, că
însuși a adus asupra sa hot ărâre de condamnare.

Can. 3 Tim. Alex.: Întrebare: Daca cineva credincios se îndr ăcește, se cuvine a
se împărtăși cu Sfintele Taine, ori nu? R ăspuns: Dac ă nu trădează Taina, nici în alt
chip oarecare nu o hule ște, să se împărtășească, dar nu în fiecare zi, c ăci destul este
numai duminica.

Can. 5 Tim. Alex.: Întrebare: Dac ă femeia s-ar împreuna noaptea cu b ărbatul
său, sau bărbatul cu femeia, și s-ar face liturghie, se cuvine a se împ ărtăși sau nu?
Răspuns: Nu se cuvine, c ăci Apostolul spune l ămurit: „S ă nu vă lipsiți unul de altul

118fără numai prin în țelegere întreolalt ă, la timpul potrivit, ca s ă vă îndeletnici ți cu
rugăciunea, și (apoi) iar ăși să vă împreuna ți, ca să nu vă ispiteasc ă pe voi satana
pentru neînfrânarea voastr ă" (I Cor. 7, 5).

Can. 7 Tim. Alex.: Întrebare: Dac ă o femeie va ști că are cele obi șnuite
femeilor, se cuvine a se apropia de Taine în ziua aceea, ori nu? R ăspuns: Nu se cuvine
până ce nu se va cura ți.

Can. 12 Tim. Alex.: Întrebare: Dac ă mireanul care a visat va întreba pe clerici,
se cuvine a-i da voie lui s ă se împărtășească sau nu? R ăspuns: De este supus poftei de
femeie, nu se cuvine; iar dac ă satana îl ispite ște pe dânsul, ca sub motivul acesta s ă-l
înstrăineze de la împ ărtășirea cu dumnezeieș tile Taine, se cuvine a-l împ ărtăși, fiindcă
ispititorul nu va înceta în timpu l acela, când se cuvine a-l împ ărtăși, de a năvăli asupra
lui.

Can. 16 Tim. Alex.: Întrebare: Dac ă cineva ajunând spre a se împ ărtăși,
spălându-și gura sau în baie a înghi țit apa nevrând, se cuvine a se împ ărtăși? Răspuns:
Da; căci satana aflând prilej de a-l opri de la împ ărtășire, mai des va face aceasta.

Can. 9 Nichifor: Se cuvine s ă se dea dumnezeiasca împ ărtășanie celui bolnav
în primejdie de moarte, chiar și după ce a gustat mâncare.

Can. 4 Nicolae: Întrebare: C uvine-se cel demonizat a se împ ărtăși cu Sfintele
Taine? […] R ăspuns: Dac ă cineva p ătimește de veninu l negru, încât se pare c ă este
îndrăcit, nu se va opri; dar dac ă cu adevărat este demonizat, nicidecum nu se va
învrednici de cele sfinte, fiindc ă lumina nu are nici o comuniune cu întunericul.

Tema a 8-a:
Preotul duhovnic : cuminecarea simoniac ă.

Răspuns :
Nu este permis ă cumpărarea cu bani a împ ărtășării, aceast ă acțiune fiind
considerat ă un împăcat împotriva Duhului Sfânt.

Can. 23 Trulan: S-a orânduit ca nici unul, fie dintre episcopi, fie dintre
presbiteri sau diaconi, împă rtășind cu preacur ata cuminec ătură, să nu ceară de la cel
care se împ ărtășește bani sau ceva asem ănător pentru o astfel de împ ărtășire. Că ci
harul nu se vinde și nici sfin țenia Duhului nu o d ăm pentru bani, ci ea trebuie dat ă fără
viclenire, celor vrednici de acest dar. Iar dac ă s-ar vădi cineva dintre cei ce se num ără
în cler cerând ceva de or ice fel celui pe care îl împ ărtășesc cu preacurata
cuminecătură, să se cateriseasc ă ca un râvnitor al r ătăcirii și al răutății lui Simon.

Tema a 9-a:
Preotul duhovnic : curăția trupeasc ă.

Răspuns:
Pentru slujitorii sfântului altar este obligatorie înfrânarea atât înainte, cât și
după săvârșirea Sfintei Euharistii.

Can. 4 Cart.: Faustin, episcopul Pi cenului, din prov incia Potentinei,
reprezentantul Bisericii de la Roma, zise: „S ă se decidă ca episcopul și presbiterul și
diaconul și toți cei ce se ating de cele sfinte, p ăzitori ai înfrân ării, să se rețină de la

119femei". To ți episcopii au r ăspuns: „Se hot ărăște ca toți cei ce stau sau slujesc la altar
să respecte înfrânarea".

Can. 25 Cart.: Episcopul Aureliu a zis: „Prea venera ți frați, deoarece s-a adus
spre dezbatere chesti unea despre înfrânarea unor clerici de la so țiile lor, cu excep ția
citeților, propun ceea ce s-a înt ărit Ia diferite sinoade, ca atât ipo-diaconii, care se
ating de Sfintele Taine, cât și diaconii și presbiterii, dar și episcopii s ă se înfrâneze de
la soții la timpuri anumite, ca să fie ca și cum nu le-ar avea; ceea ce de nu vor face, se
vor scoate din slujba bisericeasc ă; iar ceilal ți clerici s ă n u s e co ns trâ n g ă la aceasta,
decât numai la vârst ă înaintată". Sinodul întreg a zis: „înt ărim cele propuse dup ă
cuviință de sfințenia voastr ă, fiind sfinte și plăcute lui Dumnezeu".

Can. 47 Nichifor: Nu se cuvine a se împ ărtăși de la preotul care nu poste ște
miercurea și vinerea, chiar dac ă pare a fi ortodox; c ăci nu este lucru sf ânt a fi în unele
privințe evlavios, iar în alte privin țe a fi necurat.

Tema a 10-a:
Canonizarea sfin ților: condițiile necesare pentru canonizare și dovezile
sfințeniei.

Răspuns:
A. Condițiile necesare pentru canonizare :
1. Ortodoxia neîndoielnic ă a credinței, pă strată până la moarte.
2. Proslăvirea de c ătre Dumnezeu, manifestat ă prin:
a) puterea de a suferi moarte martiric ă;
b) puterea de a suferi diverse chinuri;
c) puterea de a- și închina via ța celei mai înalte tr ăiri religioase;
d) puterea de a s ăvârși minuni, în via ță sau după moarte;
e) puterea de a ap ăra cu devotamen t dreapta credin ță.
3. Răspândirea miresmei de sfin țenie după moarte și confirmarea ei
prin cultul spontan.
Pentru canonizare sunt obligatorii prima și a treia condi ție, precum și una
dintre cele ce țin de prosl ăvirea de c ătre Dumnezeu. Cea de a treia condiț ie poate lipsi
numai în cazul martirilor.
B. Cele ș apte dovezi ale sfinț eniei :
1. Moartea muceniceasc ă (pătimirea pentru Hristos) a fost, dintotdeauna
considerat ă de Biseric ă, drept cea mai cert ă dovadă a sfințeniei.
2. M ărturisirea neînfricat ă a dreptei credin țe, cu riscul s upunerii la unele
chinuri de nesuporta t sau chiar a mor ții.
3. Via ța aleasă, în care, prin ascez ă, prin fapte bune și altele asemenea se
ajunge la cea mai înalt ă treaptă duhovniceasc ă.
4. Înzestrarea de c ătre Dumnezeu cu daruri sau puteri peste limitele firii
omenești.
5. Lupta de ap ărare a dreptei credin țe.
6. Lupta pentru Biseric ă, pentru Hristos, în aceast ă categorie intrând to ți
binefăcătorii Bisericii.
7. Ortodoxia credin ței, puritatea ei, considerată temelia și izvorul
tuturor semnelor posibile ale sfin țeniei.
Pe lângă aceste semne ș i dovezi ale sfin țeniei, mai sunt și altele, dint re care un
rol deosebit îl are nestric ăciunea trupurilor dup ă moarte.

120
Tema a 11-a:
Canonizări de sfin ți români : canoniz ări de sfin ți în Mitropolia Munteniei
și Dobrogei dup ă 1990, zilele de pr ăznuire, ziua închinat ă sfinților români.

Răspuns:
Canonizări de Sfin ți în Mitropolia Munteniei și Dobrogei (dup ă anul 1990):

2. Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul
 canonizat la 20 iunie 1992
 sărbătorit la 27 septembrie
3. Sf. Martiri Constantin-Vod ă Brâncoveanu , cu cei patru fii ai s ăi:
Constantin, Ștefan, Radu, Matei și Ianache Sfetnicul
 canonizați la 20 iunie 1992
 sărbătoriți la 16 august
4. Sf. Cuv. Gherman din Dobrogea
 canonizat la 20 iunie 1992
 sărbătorit la 29 februarie
4. Sf. Ierarh Martir Teodosie de la Mân ăstirea Brazi
 canonizat la 05 octombrie 2003
 sărbătorit la 23 septembrie
5. Sf. Cuv. Vasile de la Poiana M ărului
 canonizat la 05 octombrie 2003
 sărbătorit la 25 aprilie
6. Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica
 canonizat la 20 octombrie 2005
 sărbătorit la 03 decembrie
7. Sf. Ierarh Grigorie Dasc ălu, Mitropolitul Țării Române ști
 canonizat în 21 mai 2006
 sărbătorit la 22 iunie
8. Sf. Cuv. Iachint de Vicina
 canonizat la 8 Iulie 2008
 sărbătorit la 28 Octombrie
9. Sf. Cuv. Dionisie Exiguul
 canonizat la 8 Iulie 2008
 sărbătorit la 1 septembrie
10. Sf. Cuv. Neagoe Basarab
 canonizat la 8 Iulie 2008;
 sărbătorit la 26 Septembrie.

C. Ziua închinat ă Sfinților Români:
Sfântul Sinod al Biseric ii Ortodoxe Române, prin hotă rârile nr. 292 și nr.
5336/1989, a dispus în scrierea în calendarul bisericesc a sfin ților și martirilor români,
precum și fixarea „Duminicii Tuturor Sfin ților români” în duminica a II-a după
Rusalii, începând cu anul 1990.

Notă: La fiecare tem ă s-a indicat un num ăr limitat de canoane, cele mai sugestive; îns ă pot
fi cercetate și canoanele paralele și comentariile lor din edi țiile indicate mai jos, la bibliografie.

121Bibliografie pentru capitolul Drept Canonic :

BOROIANU, dr. D. G., Dreptul Bisericesc, Tipografia-Editoare Dacia, Ia și, 1899;
DRON, pr. Constantin, Canoanele. Text și interpretare, vol. 1. Canoanele apostolice, Bucure ști, 1933
și vol. II. Canoanele sinoadelor ecumenice, Bucure ști, 1935;
FLOCA, arhid. prof. dr. Ioan, Canoanele Bisericii Ortodoxe , Sibiu, 1991;
Idem, Drept canonic ortodox, legisla ție și administraț ie bisericeasc ă, vol. I și II, Bucure ști 1990;
MILAȘ, ep. Nicodim, Dreptul bisericesc oriental, Bucure ști, 1915;
Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române , aprobat de Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române prin hot ărârea nr. 4768/2007 luat ă în ședința de lucru din 28 nov.
2007, recunoscut prin HG 53/16 ian. 2008, publicat ă în M.Of. nr. 50/22 ian 2008;
ȘAGUNA, mitropolit Andrei – Baron de, Compendiu de Drept Canonic , Tipografia Arhidiecezan ă,
Sibiu, 1868;
Idem, Enhiridion, adec ă carte manual de canoane ale unei, sântei, sobornice ști și apostole ști Biserici
cu comentarii , Sibiu, 1871;
ȘESAN, Dr. Valerian, Curs de Drept Bisericesc Universal , Ed. II, Editura Grossu Neculai și Văcăreanu
Vasile, Cern ăuți, 1936-1937.