Programul Actiunilor Sanitar Veterinare

PROGRAMUL ACȚIUNILOR SANITAR-VETERINARE

ÎNTR-O EXPLOATAȚIE

DE GĂINI OUĂTOARE – OUĂ CONSUM

CUPRINS

Cuprins……………………………………………………………………………………………………………….1

Introducere ………………………………………………………………………………………………………..3

PARTEA I Studiu bibliografic…………………………………………………………………………6

Capitolul IPatologie infecțioasă aviară………………………………………………………………………7

[NUME_REDACTAT] (BM)………………………………………………………………………………………..7

1.1.1 Prevederile programului strategic pentru oncopatii la păsări – leucemii și limfoame, inclusiv boala Marek, alte tumori……………………………………………….8

Pseudopesta aviară / boala de Newcastle (BN)…………………………………………………..9

1.2.1Prevederile programului strategic în cazul bolii de Newcastle………………10

1.3 Bronșita infecțioasă (BI)………………………………………………………………………………11

1.4 Bursita infecțioasă / boala de Gumboro…………………………………………………………12

1.5 Salmoneloze aviare……………………………………………………………………………………..13

1.5.1 Tifopuloroza…………………………………………………………………………………13

1.5.2 Paratifoza……………………………………………………………………………………..15

1.5.3 Prevederile programului strategic în cazul salmonelozelor zoonotice…………….16

1.6 Difterovariola………………………………………………………………………………………………………..17

1.7 Sindromul căderii ouatului (Sindromul oului moale / EDS’76)…………………………………….18

Capitolul IITehnologia de creștere a găinilor ouătoare……………………………………………….19

2.1 Factori care influențeză producția de ouă……………………………………………………….20

2.2 Ciclul producției de ouă……………………………………………………………………………….21

2.3Programe de profilaxie medicală…………………………………………………………………..25

PARTEA a II-a Cercetări personale………………………………………………………………..

Capitolul III Scopul lucrării……………………………………………………………………………………….

Capitolul IV Materiale și metode……………………………………………………………………………….

4.1 Prezentarea exploatației…………………………………………………………………………………

4.1.1 Originea materialului biologic…………………………………………………………..

4.1.2 Categorii de exploatare……………………………………………………………………….

4.1.3 Fluxul tehnologic………………………………………………………………………………

4.2 Programul acțiunilor sanitar-veterinare……………………………………………………………..

4.2.1 Programul acțiunilor de supraveghere………………………………………………….

4.2.2 Programul acțiunilor de imunoprofilaxie…………………………………………….

4.2.2.1 Vaccinarea contra bolii Marek………………………………………….

4.2.2.2 Vaccinarea antipseudopestoasă………………………………………

4.2.2.3 Profilaxia bolilor care determină scăderea ouatului………….

4.3 Starea sanitară a efectivului…………………………………………………………………………

Capitolul V Rezultate și discuții…………………………………………………………………………….

Capitolul VI Concluzii…………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………

Încă din toate timpurile, alimentele și alimentația, au avut un rol esențial în existența omului. Produsele alimentare de origine animală reprezintă o categorie majoră în alimentația civilizației actuale. Datorită importanței acestui domeniu, este imperios necesară menținerea unui status de sănătate a animalelor sau a exploatațiilor de animale conform legislației în vigoare.

În ritmul actual al dezvoltării, omul și-a lăsat existența, sănătatea, bunăstarea și confortul pe baza garanțiilor sociale care trebuie să funcționeze ca veritabile ziduri de protecție. Verigile de bază ale garanțiilor sunt date de legislația comunitară, pe care, odata cu procesul de integrare în [NUME_REDACTAT], România a fost nevoită să le implementeze la nivel național. Această angajare a asigurat participarea României, fără restricții, la [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT].

Pentru sănătatea omului, foarte importantă este calitatea sănătății alimentelor, care la rândul ei este dependentă de o multitudine de factori: calitatea materiei prime, prelucrarea, transportul, depozitarea dar si condițiile de conservare.

Diverși germeni afectează frecvent produsele alimentare de origine animală, iar consumul acestora pot determina grave toxiinfecții alimentare consumatorului. Altfel spus, consumul unor astfel de alimente poate avea consecințe asupra sănătății omului. Multe boli se pot transmite, de la animalele bolnave sau convalescente la om. Aceste boli au fost denumite zoonoze, iar conform [NUME_REDACTAT] a Sănătății sunt definite ca “boli sau infecții care se transmit în mod natural între animale vertebrate și om”. În prezent, bolile transmisibile de la animale la om constituie un capitol notabil pentru siguranța sănătății publice. Dintre germenii incriminați, cel mai frecvent implicat în apariția toxiinfecțiilor alimentare sunt cei din grupa Salmonella, care ocupă primul loc în declanșarea îmbolnăvirilor.

Elementul central al apărării sănătății animalelor și a prevenirii transmiterii bolilor de la animale la om îl reprezintă supravegherea, prevenirea și controlul acestora. Aceste obiective majore sunt transpuse de către competențele serviciilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor din România. Îmbunătățirea statusului de sănătate a animalelor și implicit a produselor care se obțin de la acestea constituie garanția majoră pentru realizarea unui nivel ridicat al siguranței alimentelor și implicit a sănătății publice.

Lucrarea de față își propune să pună în evidență necesitatea și obligativitatea transpunerii profilaxiei în practica creșterii intensive a găinilor ouătoare, dar și a caracterului indiscutabil al acesteia.

Industria producției de ouă (bunuri consumabile de larg consum) a crescut considerabil datorită cererilor pieței în funcție de așezare. Astfel mediul urban deține un consum total de 2,5 miliarde (1,2 miliarde de ouă produse în sistem industrial, 1,2 miliarde de ouă din sistemul extensiv și 0,1 miliarde de ouă provenite din import),iar consumul total al mediului rural fiind de 4,3 miliarde de ouă. Deși românii sunt mari consumatori de ouă, totuși media pe locuitor este mai mică decât cea din țările [NUME_REDACTAT]. În timp ce în țara noastră locuitorii din mediul rural consumă aproximativ 280 ouă, iar cei din mediul urban 200 de ouă, în Olanda consumul anual este de 442 bucăți/locuitor, iar în Franța 229 de ouăanual.

În acest sens, găinile ouătoare – ouă consum sunt protejate prin:

[NUME_REDACTAT] nr. 42/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare;

[NUME_REDACTAT] nr. 984/2005, cu modificările și completările ulterioare;

Ordinul președintelui ANSVSA nr. 73/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind înregistrarea exploatațiilor care dețin găini ouătoare, care transpune Directiva 2002/4/CE a Comisiei din 30 ianuarie 2002 de înregistrare a unităților de creștere a găinilor ouătoare, reglementată de Directiva 1999/74/CE a Consiliului;

Ordinul președintelui ANSVSA nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecția animalelor de fermă, care transpune Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă;

Ordinul președintelui ANSVSA nr. 136/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecția găinilor ouătoare, cu modificările ulterioare, care transpune Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare;

Ordinul presedintelui ANSVSA nr. 13/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind cerințele minime pentru înregistrarea de informații cu ocazia inspecțiilor în exploatațiile în care animalele sunt ținute pentru scopuri zootehnice;

Ordinul președintelui ANSVSA nr. 16/2010, cu modificările și completările ulterioare;

Ordinul președintelui ANSVSA nr. 63/2012 pentru aprobarea normei sanitare veterinare care stabilește standardele minime pentru protecția păsărilor în fermă și în timpul transportului.

PARTEA I

Studiu bibliografic

CAPITOLUL IPatologie infecțioasă aviară

1.1 BOALA MAREK (BM)

Boala a fost descrisă pentru prima dată de [NUME_REDACTAT], în 1907, ca o stare paralitică ce afectează picioarele și aripile cocoșilor, sub numele de "polinevrită" .[4] În țara noastră, în 1969, este descrisă "forma acută" a bolii, de către Pătrașcu și colaboratorii săi.[24]

ETIOLOGIE: Virusul BM face parte din familia Herpesviridae, subfamilia Alphaherpesvirinae, virulente și oncogene fiind tulpinile ce aparțin speciei Gallid herpesvirus 2. [15] Patogenitatea difritelor tulpini este variabilă: tulpinile virulente induc limfoame, în timp ce tulpinile mai puțin virulente produc leziuni la nivelul nervilor. [26]

EPIDEMIOLOGIE: Boala lui Marek este întâlnită aproape exclusiv la puii de găină, însă Courbet [9] semnalează prezența și la curci. Receptivitatea maximă este în prima zi de viață, transmițându-se pe cale orizontală, prin descuamațiile epiteliale ale foliculilor plumiferi.[18]

PATOGENEZĂ: [NUME_REDACTAT] este limfotrop. [26] De la poarta de intrare virusul ajunge în Bursa lui Fabricius, timus și splină, unde determină o infecție acută însoțită de invazia cu celule reticulare și macrofage.[4]

TABLOU CLINIC: Semnele clinice și leziunile morfopatologice apar după vârsta de 4-5 săptămâni, în funcție de localizare: neuronală, oculară, viscerală și cutanată. Caracteristică este "poziția șpagatului", însă pot prezenta ataxie, paralizie, deshidratare, orbire, sau îngroșarea pielii în localizarea cutanată.[18]

TABLOU MORFOPATOLOGIC: Nervii devin cenușiu-gălbui, apar îngropați (difuz sau cu aspect de tumorete), tumorile viscerale sunt prezente în forma acută a bolii. Irisul apare depigmentat, rămânând o zonă marginală externă de culoare normală. Pupila devine ovală sau stelată, iar în localizarea cutanată se observă hipertrofia foliculilor plumiferi până la 3 mm. [18]

DIAGNOSTIC:Acesta se bazează pe coroborarea datelor epidemiologice, clinice, morfopatologice și de laborator (examene histopatologice, virusologice și serologice) iar diagnosticul diferențial se face față deleucoză , reticuloendotelioză[22]și de sindromul neuropatiei periferice.[2]

PROFILAXIE ȘI COMBATERE: Vaccinarea puilor de o zi, subcutanat, fiind cea mai eficientă. [18]În general,prognosticul fiind grav, atât vital cât și economic.

1.1.1 PREVEDERILE PROGRAMULUI STRATEGIC PENTRU ONCOPATII LA PĂSĂRI – LEUCEMII ȘI LIMFOAME, INCLUSIV BOALA MAREK, ALTE TUMORI

Scop: Supraveghere în scopul identificării riscului apariției bolilor tumorale la om.

Supravegherea în exploatațiile comerciale de creștere a animalelor, inclusiv în exploatațiile comerciale de tip A se face în scopul identificării riscului apariției bolilor tumorale la om.

PRECIZĂRI TEHNICE: Supravegherea pasivă

Monitorizarea datelor relevante despre boală. Raport trimestrial transmis la ANSVSA ([NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și pentru [NUME_REDACTAT]) de către DSVSA ([NUME_REDACTAT] – Veterinară și pentru [NUME_REDACTAT]).

1. Supraveghere prin examen morfopatologic în abator și trimiterea de probe provenite de la carcasele la care s-au depistat modificări tumorale.

2. O atenție deosebită se va acorda următoarelor boli tumorale induse viral:

a) boala Marek;

b) leucoze aviare.

3. Se efectuează examene anatomopatologice și citohistopatologice. Metodele de diagnostic sunt cele folosite la IDSA (Institutul de Diagnostic și [NUME_REDACTAT]), și anume: HE (hematoxilină-eozină), HEA (hematoxilină-eozină-albastru de metilen), Pappenheim, Gomori, Albastru de toluidina, AA-PAS (albastru alsacian), [NUME_REDACTAT] etc., după caz.

4. Centralizarea tumorilor în [NUME_REDACTAT] de Cancer la Animale se face pe baza confirmării diagnosticului la IDSA

PRECIZĂRI EXECUȚIE:

Prelevarea, ambalarea și transportul probelor de suspiciuni de boli tumorale la păsări se face de către medicul veterinar de la unitățile avicole, medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau medicul veterinar oficial. Probele sunt trimise la LSVSA ([NUME_REDACTAT]-Veterinar și pentru [NUME_REDACTAT]) și/sau IDSA. [21]

1.2 PSEUDOPESTA AVIARĂ / BOALA DE NEWCASTLE (BN)

Semnalată pentru prima oară în 1926, în Indonezia și în același an în localitatea Newcastle-on-Tyne din Anglia. În 1942 a apărut în România sub numele de "Boala de Filaret". [18]

ETIOLOGIE: Boala este produsă de un Ribovirus din ordinul Mononegavirales[10], familia Paramyxoviridae, genul Avulavirus, specia Avian paramyxovirus 1. [20] Tulpinile virusului pseudopestos aviar, pe baza semnelor clinice sunt clasificate în 5 patotipuri: velogene viscerotrope, velogene neurotrope, mezogene, lentogene[10] , enteric asimptomatic.[26]

EPIDEMIOLOGIE: Prezintă o contagiozitate foarte ridicată, fiind și zoonoză [20] , iar din punct de vedere economic este devastatoare. Pentru o cunoaștere mai bună a dinamicii, s-au efectuat studii pe puii comerciali din 5 zone din Japonia, non-epidemice, dar rezultatul a arătat că toate zonele au făcut parte din focare vechi de mari dimensiuni, chiar continentale . [11][27]

TABLOU CLINIC ȘI LEZIONAL: Clinic se caracterizează în general prin tulburări respiratorii, digestive nervoase, sau numai prin scăderea producției de ouă, în funcție de patogenitatea tulpinii și de evoluție. Cu precădere apar leziuni hemoragice sau hemoragico-necrotice în proventricul și intestine,[18]cianozarea crestelor și bărbiților, conjunctivita catarala , hemoragii ale foliculilor ovarieni .[26]

DIAGNOSTIC:În formele tipice, acesta este ușor de stabilit pe baza datelor epidemiologice, a speciilor afectate, a evoluției bolii, a semnelor clinice și a examenului necropsic .[26]Examenul virusologic urmărește izolarea pe oua embrionate, iar cel serologice, identificarea anticorpilor prin testul IHA (inhibării hemaglutinării). [28]

PROGNOSTICUL: Individual este defavorabil, boala fiind aproape întotdeauna mortală; cel colectiv este rezervat.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE: Se realizează prin vaccinare cu vaccinuri vii, atenuate, cât și combinate.La producerea vaccinurilor vii sunt folosite tulpinile lentogene BI, [NUME_REDACTAT] și F, și tulpinile mezogene H , Roakin, Mukteswar, MK-107, Haifa, R2B.[26]Bensink Z. recomandând Tulpina I2 (vaccin combinat și termostabil) mai ales pentru țările în dezvoltare. [12] [3] [27]

1.2.1 PREVEDERILE PROGRAMULUI STRATEGIC ÎN CAZUL BOLII DE NEWCASTLE

Scop: supraveghere și control bolii

În exploatațiile comerciale înregistrate/autorizate, verificarea imunității postvaccinale se realizează în cadrul programelor de autocontrol, prin teste serologice RIHA (Reacția de Inhibare a Hemaglutinării).

În exploatațiile de reproducție și selecție, precum și în cele de găini ouă consum, testarea imunității postvaccinale se efectuează după vaccinarea a II-a, după transfer, la 21 de zile de la vaccinare și optional la recomandarea medicului veterinar oficial, în funcție de situația epidemiologică; se preleveaza 30-50 probe/fermă;

Costul testelor se suportă de către deținătorul de animale.Prelevarea probelor se realizează de către medicul veterinar de liberă practică organizat în condițiile legii.

Supravegherea serologică – are valoare limitată în cazul aplicării programelor de vaccinare contra bolii de Newcastle.

Investigatii virusologice:

– în cazul suspiciunii de boală;

-în cazul obținerii de titruri neuniforme de anticorpi și mai mari de 1/512 la examenul serologic la păsările vaccinate;

Prelevarea probelor se realizează de către medicul veterinar oficial.

În caz de suspiciune/confirmare a bolii de Newcastle se instituie măsuri în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui ANSVSA nr. 153/2006, cu Planul de contingență și cu [NUME_REDACTAT].

Diagnosticul se stabilește prin izolarea, identificarea virusului prin reacția de inhibarea a hemaglutinarii cu seruri pozitive specifice și determinarea patogenității virusului izolat prin indicele de patogenitate intracerebrală și teste de biologie moleculară în cadrul LNR ([NUME_REDACTAT] de Referință) pentru [NUME_REDACTAT] și boala de Newcastle.

Notificarea bolii se face în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui ANSVSA nr. 79/2008, cu modificările și completările ulterioare. [21]

1.3 BRONȘITA INFECȚIOASĂ (BI)

ETIOLOGIE: Agentul cauzal este un Avicoronavirus, familia Coronaviridae, recent realocat genului Gammacoronavirus. [8]

EPIDEMIOLOGIE: Singura gazdă naturală este găina, puii de 1-2 săptămâni fiind cei mai afectați. Virusul se răspândește rapid prin inhalarea particulelor. [18]Difuzibilitatea este rapidă, morbiditatea 80-90%, iar mortalitatea poate ajunge la 50%.[26]Unele tulpini au fost izolate din fecale sau țesuturi intestinale. [14]

PATOGENEZĂ: se replică în citoplasma celulei, în primul rând la nivelul tractului respirator, dar și în celulele epiteliale ale intestinului, rinichi și oviduct. [6]

TABLOU CLINIC: Este caracterizat de raluri traheale, tuse, strănut, scurgeri nazale, abatere, diaree, iar la păsările adulte se asociază cu scăderea producției de ouă și tulburări ale calității acestora. [18]Tulburările de ouat se pot complica cu peritonite viteline , exprimate prin dilatarea abdomenului și poziția de " pinguin".[26]

TABLOU LEZIONAL: La pui, leziunile sunt predominant ale aparatului respirator; se constată hiperemia mucoasei nazale, traheale și a bronhiilor, și acoperirea lor cu exsudat serios, mucos sau fibrinos. La găinile ouătoare ovarul este atrofiat, cu ovule degenerate, iar oviductul este hipoplazic. În cazul tulpinilor nefrotoxice, apar nefroze severe cu prezența cristalelor de acid uric în tubii renali și uretere. [4]

DIAGNOSTICUL: În 2001 s-a reușit asamblarea și recuperarea cu succes a virusului utilizând un sistem de genetică inversă. Acest studiu are o mare importanță în biologia moleculară, dar mai ales în patogeneza virusului și în obținerea vaccinurilor împotriva noilor tulpini. [6]

PROGNOSTIC: Vital este grav la pui, iar la găinile ouătoare este favorabil.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE: Nu există tratament specific, însă administrarea preventivă de antibiotice diminuează pierderile datorate infecțiilor secundare produse de Escherichia coli. În programul de imunizare se folosesc atât vaccinuri vii, cât și inactivate; schemele de vaccinare diferă în funcție de vârsta și structura efectivului; puii se pot vaccina în primele zile de viață, iar tineretul, cu 2-4 săptămâni înainte de începerea ouatului. [4][NUME_REDACTAT] se folosesc vaccinuri vii atenuate din tulpinile H-120 și H-52.[26]

1.4 BURSITA INFECȚIOASĂ / BOALA DE GUMBORO

Boala a fost observată după 1957 în S. U. A., și descrisă sub denumirea de "nefroză aviară" sau "Boala de Gumboro". În 1970, Hitchner a propus denumirea de "Bursită infecțioasă aviară" și renunțarea la celelalte denumiri. [4]

ETIOLOGIE : Agentul etiologic aparține familiei Birnaviridae fiind cel mai caracteristic, genul Avibirnavirus. [7]

EPIDEMIOLOGIE: Boala apare la tineret, cei mai afectați fiind puii de 3-5 săptămâni. Păsările bolnave constituie sursa de infecție, eliminând virusul prin fecale. Calea de infecție este cea digestivă. [4] Morbiditatea este de 100%, iar mortalitatea poate fi de 5-20%. [16]

TABLOU CLINIC: Semnele clinice apar la vârsta de 3-6 săptămâni, sub 3 săptămâni infecția fiind subclinică. Puii pot prezenta abatere și inapetenta, incoordonare în mers, horiplumație, diaree cu murdărirea penelor din jurul cloacei, stare de prostație severă, și inflamația cloacei.

TABLOU LEZIONAL: Leziunile variază în funcție de tulpina virusului, iar pentru tulpina care produce boala clinică, bursa apare edemațiată, gălbuie, uneori hemoragică; puii care s-au recuperat în urmă infecției prezintă bursa mică, atrofiată. [16]La nivelul tubului digestiv se constată enterită mucoasă cu prezența unui conținut portocaliu sau lăptos și alimente nedigerate . Musculatura scheletică apare ischemică, cu aspect de carne fiartă.[26]

DIAGNOSTICUL: Confirmarea diagnosticului se face prin izolarea și identificarea virusului și prin bioprobă pe pui. Izolarea se realizează sin bursă, care în faza acută a infecției conține agentul patogen în concentrația cea mai mare, din splină precum și din fecale. [26]

PROGNOSTICUL: Cel vital este, obișnuit, favorabil.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE: Nu există tratament specific. Vaccinurile inactivate nu conferă o imunitate satisfăcătoare, însă cele vii au dat rezultate promițătoare, deși determină și ele reacții bursale și imunodepresie. [4][NUME_REDACTAT] se folosesc atât vaccinuri vii cât și inactivate; dintre cele vii amintim “Gumbovivac C-C/Biavac”, “Biaromvac-193”, “Biaromvac-PA” care se pot folosi individual, pe cale subcutanată, oculo-conjunctivală sau nazală și per os, dar și în masă, în apa de băut. [26]

1.5 SALMONELOZE AVIARE

Salmonelozele păsărilor pot fi grupate în două categorii infecții determinate de salmonele imobile, proprii galinaceelor, tifoza și puloroza, produse de S. gallinarum (S. pulorum) și salmonele mobile, comune tuturor speciilor de animale – paratifoza. [4]

1.5.1 TIFOPULOROZA

ETIOLOGIE: Determinată de Salmonella enterica, serovarietatea gallinarum, biovarietățile gallinarum și pulorum(Tindal)care diferă mai mult în biotip decât serologic. (achtman)

EPIDEMIOLOGIE: Cei mai receptivi sunt puii de găină în primele 5-7 zile de viață, boala având o evoluție enzootică la pui și sporadică la adulte. În cadrul speciei, sensibiltatea cea mai mare o are rasa Leghorn. (Bercea 1978)Transmiterea se face atât transovarian cât și orizontal prin ingerare.

TABLOU CLINIC: Simptomele variază în funcție de vârstă; la puii infectați în stadiu embrionar sau în timpul ecloziunii evoluția este acută, aceștia prezintă abatere, imobilitate, anemie și diaree albă cretacee (semn caracteristic); după vârsta de 5-7 zile evoluția este subacute, semnele clinice fiind aceleași; adultele semnalează abatere, diaree galbenă-portocalie, scăderea bruscă a ouatului, cu tulburări ale acestuia (aproximativ 50% sunt nefecundate), evoluția putând fi acută sau cronică.

TABLOU LEZIONAL : Embrionii cât și puii prezintă focare miliare gălbui pe suprafața pulmonului, focare nodulare miocardice, resorbția incompletă a vitelusului și enterită catarală . Găinile adulte în forma acută prezintă la necropsie anemia crestei și a bărbițelor , hemoragii sub seroase , miocard degenerat, ficat mult mărit, friabil , cu noduli cenușii care în contact cu aerul devin verzi (ficat bronzat), splina este de 2-3 ori mai mare cu pulpa moale. În forma cronică, leziunea caracteristică este ovarita atrofică , manifestată prin foliculi deformați , boselați , pediculați, hemoragici , sau chistici .

DIAGNOSTIC : Confirmarea bolii se face prin examene de laborator, bacteriologice și serologice. Însămânțările din măduva osoasă sau organe, permit izolarea agentului etiologic. Diagnosticarea formelor cronice se realizează prin reacții de aglutinare. Decelarea anticorpilor specifici se face prin metode rapide (reacția de seroaglutinare rapidă pe lamă – RSAR) sau lente (reacția de seroaglutinare în tuburi și microaglutinarea – RSAL).

PROGNOSTIC: grav pentru toate categoriile de vârstă, datorită mortalității de 95-100% din cazuri.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE : Se realizează prin măsuri generale nespecifice, control serologic, dar și vaccinarea păsărilor sănătoase la vârsta de 1 săptămână cu rapel la 16-22 și 35 săptămâni. [NUME_REDACTAT] folosindu-se un vaccin viu atenuat " Tiforomvac". În cazul diagnosticării tifopulorozei este recomandată lichidarea prin sacrificare a loturilor, pe principiul "totul plin-totul gol". Se poate aplica un tratament colectiv profilactic cu sulfamide, nitrofuran și antibiotice, care reduce mortalitatea însă păsările rămân purtătoare de salmonele .[25]

1.5.2 PARATIFOZA

ETIOLOGIE: La galinacee sunt întâlnite serotipurile Salmonella typhimurium, Salmonella dublin, Salmonella cholerae suis , Salmonella anatum. Ele produc adesea infecții asimptomatice. Salmoneloza palmipedelor producând toxiinfecții alimentare grave la om, S. Typhimurium transformând tiosulfatul și sulfitul în hidrogen sulfurat. (clark)

EPIZOOTOLOGIE: Salmonelele mobile, spre deosebire de cele imobile, nu se transmit obișnuit transovarian, ci prin materiile fecale sau ouăle contaminate la suprafață cu salmonele, dar nu și în ou. ([NUME_REDACTAT] 1961); calea principală de transmitere la descendenți o constituie coaja oului infectat în timpul trecerii lui prin cloacă . Infecțiile clinice apar la puii de fazan, găină și curcă în primele săptămâni, producând enzootii . Sursele de infecție sunt rozătoarele sălbatice și păsările purtătoare.

TABLOU CLINIC : Apar tulburări generale, conjunctivită și oftalmie, diaree, rar artrite și foarte rar tulburări nervoase, la adulte scade apetitul, apare emacierea și penajul zbârlit. Evoluția fiind obișnuit mortală.

TABLOU LEZIONAL : la necropsia puilor se constată leziuni de tip septicemic: congestii și hemoragii atât pe seroase cât și în organele interne, ficatul și splina sunt mărite, congestionate, cu focare necrotice în special în ficat; mucoasa intestinală este inflamată cu aspect cataral sau hemoragic. La găini se întâlnesc salpingo-ovarite cu prezența foliculilor ovarieni congestionați și deformați, de culoare brună-verzuie; la cocoși se găsesc orhite ulceroase și necrotice .

DIAGNOSTIC : bacteriologic cu izolarea și tipizarea serologică; pentru izolare se fac însămânțări din măduva osoasă, țesuturi, fecale, ouă, iar testele serologice folosite sunt RSAR și RSAR. Diferențierea se impune față de bacterioze: colibaciloză, pseudomonoză și tifopuloroză.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE : profilaxia impune respectarea măsurilor generale, asigurarea condițiilor corespunzătoare de zooigienă și alimentație, respectarea programului de supraveghere prin examenul bacteriologic al efectivelor destinate reproducției; păsările bolnave sunt sacrificate, se dezinfectează adăposturile și se administrează profilactic chimioterapice sau antibiotice în hrana păsărilor sănătoase. [25]

1.5.3 PREVEDERILE PROGRAMULUI STRATEGIC IN CAZUL SALMONELOZELOR ZOONOTICE

Scop: Apărarea sănătății publice prin reducerea și/sau menținerea procentului maxim la cel mult 2% al efectivelor pozitive de găini ouătoare adulte

Vaccinarea antisalmonelică a efectivelor de găini de reproducție incluse în cadrul Programului național de control al salmonelozelor zoonotice în efectivele de găini ouătoare din România pentru anul 2014 este obligatorie, cofinanțată de către UE și se face în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1177/2006.

Prelevarea oficială de probe de realizează:

a) anual de la toate efectivele (halele populate) din toate exploatațiile cu cel puțin 1000 de păsări;

b) la vârsta de 24 săptămâni ( ± 2 săptămâni) a unui efectiv nou ce a fost introdus într-o hală/adăpost în care efectivul anterior a fost depistat pozitiv pentru [NUME_REDACTAT] sau [NUME_REDACTAT];

c) când se suspectează o infecție cu S.Enteritidis sau S.Typhimurium, ca rezultat al investigației epidemiologice asupra focarelor de toxiinfecție alimentară;

d) în toate efectivele din exploatație în cazul în care se confirmă în urma controlului oficial sau în urma autocontrolului prezența [NUME_REDACTAT] sau a [NUME_REDACTAT] într-unul dintre efectivele din exploatație;

e) în cazul în care autoritatea competentă consideră necesar.

În cadrul controlului oficial se prelevează: în baterii – 2 probe compuse de materii fecale proaspete plus cel puțin o probă compusă de materii proaspete în funcție de mărimea efectivului. Odată cu prelevarea oficială a probelor se verifică documentele care atestă că păsărilor nu li s-au administrat agenți antimicrobieni și se prelevează și probe pentru testarea prezenței agenților antimicrobieni sau a efectului inhibitor al proliferării bacteriene. După depopularea unui efectiv confirmat pozitiv, obligatoriu se recolteză probe oficiale de verificare a eficienței decontaminării. Dacă acestea nu sunt corespunzătoare, se vor repeta acțiunile de decontaminare și de verificare a eficienței acesteia.[21]

1.6 DIFTEROVARIOLA

ETIOLOGIE: Boala este produsă de virusuri ce aparțin subfamiliei Chordopoxvirus, familiaPoxviridae, genul Avipoxvirus, existând cel puțin 5 tipuri (galinar , columbar , de curcă, de canar, de prepeliță ). [26]

EPIDEMIOLOGIE: Există două căi de pătrundere în organism a virusului; prima prin intermediul insectelor hematologie, iar a doua prin mucoasa digestivă sau respiratorie. [13]Receptive sunt un număr mare de păsări atât domestice cât și sălbatice, mai ales tineretul. [4]Fiecare specie de păsări este mai receptivă pentru un anumit tip (specie) de virus variolic și mai puțin sau deloc față de altele. [18]

PATOGENEZĂ: După pătrunderea în organism, virusul se replică la poarta de intrare și determină apariția nodulilor. Ulterior, virusul pătrunde în sânge și produce generalizarea, găsindu-se în diferite organe. [26]

TABLOU CLINIC: Boala debutează după o perioadă de incubație de 3-10 zile cu hipertermie, abatere, inapetenta și scăderea ouatului. Prezintă 3 forme în funcție de localizare: variolică (cutanată), difteroidă (pe mucoase) și mixtă (pe piele și pe mucoase – cea mai frecventă). Forma difteroidă (enantematoasă / pseudomembranousă) apare sub forma falselor membrane, gălbui-murdar, aderente, lăsând ulcere sângerânde la desprindere forțată. Forma variolică (exantematoasă) se caracterizează prin noduli duri, cornoși pe pielea capului, iar forma mixtă (difterovariolică) reprezentată de asocieri ale celor două forme.

TABLOU LEZIONAL: Leziunile sunt cele sesizate la examenul clinic.

DIAGNOSTIC: Diagnosticul de certitudine se stabilește prin examen histopatologic, prin izolarea virusului pe ouă embrionare, sau prin transmiterea experimentală la puii receptivi. [4]Examenul histopatologic, relevă hiperplazia epiteliului infectat cutanat și difteroid și prezența intracitoplasmatică a unor incluzii oxifile, cunoscute sub denumirea de “ corpusculii lui Bollinger”, care conțin mici corpusculi elementari, “corpusculii Borrel”. [26]

PROFILAXIE ȘI COMBATERE : Se practică vaccinarea specifică atât pentru pui cât și pentru curcani. [5] În formele difteroide sau mixte se îndepărtează membranele și se badijonează eroziunile rămase cu tinctură de iod glicerintă sau guaiacolată 50%, fie cu pomezi cu antibiotice. La aceste păsări se poate administra și cloramfenicol 200 mg/kg, două zile consecutiv. [4]

1.7 SINDROMUL CĂDERII OUATULUI (SINDROMUL OULUI MOALE / EDS’76)

ETIOLOGIE: Taxonomic, virusul se încadrează în familia Adenoviridae, genul Aviadenovirus, serogrupul III, având ca proprietate particulară capacitatea de a aglutina eritrocitele de pasăre.

EPIDEMIOLOGIE: Boala se înregistrează la găinile de reproducție și la cele pentru ouă de consum. Ea apare la vârsta producției maxime de ouă, între 25-36 de săptămâni.Celelalte categorii de găini fac infecții oculte, iar puii pana la vârsta de 4 săptămâni sunt protejați de anticorpii maternali. Evoluția este de enzootie de efectiv. [4]Virusul este răspândit vertical, dar și orizontal prin excreții și ouă infestate, și prin apa contaminată. [1]

TABLOU CLINIC: Principala exprimare constă în căderea bruscă a curbei ouatului cu 30-50%, în general fără tulburări generale;[4] ouăle pot fi moi, rugoase, hipopigmentate, subțiri, deformate, cu gălbenușurile flasce, albușurile apoase, scade capacitatea de ecloziune, iar organele reproductive apar hipoplazice sau atrofiate; calitatea ouălor își poate reveni după 3 săptămâni, însă nu și producția . [29] La efectivele crescute la sol, 3-5% din păsări pot prezenta stare de prostație, pene zbârlite, scăderea ușoară a consumului de alimente și uneori diaree trecătoare, [26]

TABLOU LEZIONAL: La păsările sacrificate nu apar leziuni decelabile sau se reduc la o enterită catarală, însă au fost însă descrise congestia și atrofia ovarului, cu pedicularea foliculilor. [26]

DIAGNOSTIC: Confirmarea se face prin examene serologice și virusologice, (testul cel mai folosit este inhibarea hemaglutinării), însămânțare pe culturi celulare sau transmitere experimentală la găini ouătoare.

PROFILAXIE ȘI COMBATERE: Nu există tratament. Se folosesc cu bune rezultate vaccinuri inactivate cu adjuvanți uleioși, la vârsta de 14-16 săptămâni, înainte de a intra în ouat.[1]În cazul diagnosticării bolii, se recomandă eliminarea de la reproducție a efectivelor contaminate, iar când apar căderi ale ouatului se administrează doye de șoc de vitamine ( A, E, B12 ) și oligoelemente, furaje bogate în proteină, adaosuri de aminoacizi (metionină, cisteină, lizină), calciu în rație. [26]Imunoprofilaxia se aplică izolat, de necesitate, în cadrul unor programe de eradicare.[4][NUME_REDACTAT] se folosesc vaccinurile “Sincovac”, „Nobilis EDS 76”, sau vaccinul mixt „Egdropestiol”, contra EDS’76 și pseodopestă. [26]

CAPITOLUL II Tehnologia de creștere a găinilor ouătoare

Întreprinderile avicole prezintă o mare diversitate, de la creșterea păsărilor la curte, până la fabrici mecanizate și automatizate. Între ele existând mari diferențe: creșterea păsărilor la curte, în aer liber presupune o implicare ușoară a crescătorului, dieta fiind una nespecifică, completată deseori cu resturi alimentare, însă producția este la limita subzistenței, asigurând necesarul familiei; creșterea în ferme mici, puțin mai specializate, unde eclozionatul și sexul păsărilor sunt controlate; iar cea mai avansată și mai profitabilă fiind creșterea industrială, în care producția este specializată, păsările sunt crescute separat carne/ouă, – aceastaimplică mecanizarea completă și automatizarea ciclului de producție, controale de temperatură, alimentare științifică și metode de colectare a ouălor mecanizate.[FAO]

Încă din secolul al XX-lea, creșterea puilor pentru ouă a suferit modificări semnificative. Deși în tot acest timp performanța genetică a păsărilor a fost îmbunătățită substanțial, ea continuă a fi modificată pentru a crește nivelul găinilor ouătoare.

În prezent, crescătorii selectează, sau cel puțin monitorizează, vârsta maturității sexuale, rata vârstei năpârlirii, durata creșterii, greutatea oului, greutatea corporală și conversia hranei, culoarea și rezistența cojii, înălțimea albușului de ou, prezența incluziunilor în ou, și toate aspectele care influențează productivitatea găinilor ouătoare. Însă cea mai importantă trăsătură a selecției rămâne prooducția de ouă per gaină și menținerea vârfului de ouat pe o perioadă mai lungă de timp. Cunoașterea și înțelegerea mai bună a modificărilor fiziologice legate de vârstă, vor determina o selecție mai eficientă care să permită identificarea genelor specifice ce influențeazăîmbătrânirea.Astfel, cercetătorii urmăresc îmbunătățirea performanțelor post-năpârlire, contrar opoziției susținătorilor bunăstării păsărilor. [genetica]

Rentabilitatea în sectorul avicol depinde de posibilitățile de realizare a unor producții mari de ouă, însă, cu un minim de cheltuieli. Știința și practica agricolă au recurs la creșterea păsărilor înalt specializate genetic prin metode intensive de creștere. Obiectivul îl reprezintă ridicarea potențialului productiv al organismului păsărilor în vederea obținerii în minimum de timp, a unor produse alimentare cu valoare nutritivă ridicată, prin transformarea și folosirea la maximum, a principiilor nutritive din nutrețuri, de către organismul păsării. [ionita]

Pe o perioadă lungă de timp, creșterea conversiei hranei a dus la economii importante în ceea ce privește furajul. Conform, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Trends,2001, în lume, în anul 2000, s-au produs 50,4 milioane de tone de ouă. Aplicând modificările conversiei încă din anul 1960, de 1g în plus la ou, ar exista o economie de aproximativ 50 de milioane de tone de furaj pe an datorită creșterii eficienței.[genetica]

2.1 Factorii care afectează producția de ouă

Producția de ouă, pe durata unui ciclu este influențată de o multitudine de factori. Aceștia variază de la controlul genetic, până la deficiențele tehnologice. Următorii factori influențează producția de ouă:

rasa aleasă de crescător

rata mortalității (cu o medie de 20-25% pe an)

vârsta păsărilor – producția de ouă începe din săptămânile 20-21

greutatea corporala – optimă este de 1,5 kg

tipul halelor, în funcție de condițiile climatice locale

programul de iluminat – în halele deschise, prelungirea programului de iluminat cu 2-3ore, crește producția cu 20-30%; iar în halele închise este recomandat un program de 16-17 ore de iluminat artificial, pentru maximizarea și menținerea producției. Un program ideal de iluminat artificial este prezentat în Figura 1.

Figura 1. – Program ideal de iluminat artificial, în ore, în funcție de vârstă

hrana

tipul de sacrificare. Există două metode de sacrificare: sacrificare în masă, atunci când întregul efectiv este îndepărtat și înlocuit la sfârșitul ciclului șisacrificarea selectivă, în cazul în care fermierul îndepărtează păsările neproductive sau bolnave

condițiile climatice: temperatura optimă se încadrează între 11-26oC, iar umiditatea 75% . Creșterea temperaturii peste 28oC duce scăderea producției și calității ouălor. Efectele temperaturii asupra producției de ouă sunt indicate în Tabelul 1.

Tabel nr. 1. – Efectele temperaturii asupra producției de ouă

tehnici eficiente și eficace de management;Aceasta presupune nu numai hale adecvate și hrănire corespunzătoare, ci, de asemenea, creșterea atentă și aplicarea unui tratament bun al păsărilor.

vaccinarea și controlul bolilor; Bolile și paraziții pot provoca reduceri semnificative ale producției. Vaccinurile sunt administrate păsărilor prin injectare, prin apa de băut, picături pentru ochi sau pulverizare.

frecvența colectării ouălor; Colectarea frecventă va împiedica găinile să clocească, să mănânce ouăle, sau deteriorarea acestora.

2.2 Ciclul producției de ouă

ciclul producției de ouă; Găinile ouătoare își încep producția la vârsta de aproximativ 20-21 de săptămâni (5 luni). Aceasta continuă pe o perioadă de aproximativ 52 de săptămâni (12 luni).Ciclul tipic de producție durează aproximativ 72 de săptămâni (17 luni) și implică trei etape distincte, după cum urmează:

Faza 1: puii / clocitoarele; Această fază durează 0-8 săptămâni (0-2 luni), în care puii sunt ținuți separat de păsările ouătoare.

Faza a 2-a: puicuțele / sectorul de creștere ; Această fază durează aproximativ 3 luni, timp în care puicuțele pot fi crescuteseparat sau împreună cu puii. Însă necesită îngrijiri corespunzătoare, deoarece în săptămânile 17-20 de viață li se dezvoltă organele de reproducere.

Faza a 3-a: găinile ouătoare / sectorul de ouat; La vărsta de 18 săptămâni, puicuțele sunt transferate în acest sector pentru a se pregăti de începerea ciclului de ouat. Producția începe la vârsta de 20-21 de săptămâni, și se menține până la 72 de săptămâni. [FAO]

Producția de ouă este controlată fiziologic. Găinile ouătoare prezintă un comportament pre-ouat, de a cuibări. Acesta este declanșat de prezența unui ou în oviduct. Însă, de fapt, acesta este declanșat de ovulație cu 24 de ore mai devreme, prin eliberarea de estrogen și progesteron din foliculi, prin feedback pozitiv la nivelul sistemului nervos central. Existând astfel o sincronizare corespunzătoare între apariția comportamentului de cuibărit și momentul ouatului. Controlul endocrin fiind prezentat în Figura 2.

Figura 2- Controlul endocrin asupra ouatului [poultry behaviour]

În medie, o pasăre produce un ou pe zi. În plus, nu toate păsările încep producția exact atunci când au 21 de săptămâni (de obicei 5% încep ouatul). Astfel pentru a satisface cererea peței este nevoie de o planificare a producției pentru a rămâne constantă; ținând cont de faptul că în zonele unde clima este caldă și umedă, păsările ouătoare hibrid comercial produc, în medie, între 180 și 200 de ouă pe an, iar în zonele cu clima mai temperată, producția ajunge în medie, între 250 și 300 de ouă pe an. Tabelul de mai jos ilustrează un program de producție tipic unui climat temperat.

Tabel nr. 2 – Program de producție tipic unui climat temperat (pentru 100 de găini)

Așa cum arată a 2-a coloană, pentru 100 de păsări la vârsta de 21 de săptămâni, doar 5% din ele își încep efectiv ouatul. În a 3-a coloană este afișat nmărul real de ouă produse. În medie, o pasăre produce 208 ouă pe o perioadă de douăsprezece luni;rata de producție săptămânalăper pasăre fiind de patru ouă. La 21 de săptămâni de viață se produc 20 de ouă (cinci păsări care produc câte patru ouă fiecare) și la 22 de săptămâni, sunt produse 40 de ouă, etc.

Graficul din Figura 3, arată procentul real de producție, pe parcursul unei perioade de timp, iar graficul din Figura 4, arată numărul de ouă produse pe o perioadă de timp, de 100 de păsări. Producția de ouă crește rapid și apoi începe să scadă după 31 de săptămâni. Când mai puțin de 65 % din efectiv produce ouă, nu mai este rentabilă creșterea păsărilor. Deoarece, costurile pentru hrana și vânzarea lor, pentru carne, sunt semnificative și trebuie să fie luate în considerare, la fel ca și prețul ouălor. Uneori, când prețul ouălor este ridicat, iar peste 45% din păsări produc ouă, întârzierea sacrificării poate fi rentabilă (78 săptămâni).

Figura 3 – Procentul real de producție în funcție de vârsta păsărilor

Figura 4 – Numărul de ouă produse pe o perioadă de timp, de 100 de păsări

2.3 Programe de profilaxie medicală

Programele de salubritate includ probleme complexe și critice, care sunt concepute pentru a controla microorganismele patogene. Principiile de prevenire și control al bolilor în industria avicolă se bazează pe managementul fermei, biosecurității, vaccinarea preventivă, și salubritate. Uneori, condițiile de creștere, cum ar fi densitatea mare de animale, operațiunile multiseculare ale fermei, și perioadele scurte de inactivitate,au contribuit la apariția unei densități microbiene crescute și la creșterea incidenței infecțiilor.

Biosecuritatea, care include curățarea și dezinfectarea în mod regulat, este una dintre cele mai bune metode utilizate pentru reducerea nivelului de agenți patogeni în fermele de animale. În general, un program de salubritate ar trebui să includă proceduri sigure și ușoare, subliniind aplicarea corectă a detergenților și a dezinfectanților, utilizarea corectă a echipamentului de aplicare și un sistem eficient de monitorizare. Utilizarea pe scară largă a antisepticelor și a dezinfectantelor a determinat apariția unor speculații cu privire la dezvoltarea rezistenței microbiene, în special rezistența încrucișată la antibiotice. [miguel]

Biosecuritatea reprezintă complexul de măsuri organizatorice și tehnice ce trebuie aplicat, într-o fermă, pentru prevenirea introducerii și răspândirii de agenți patogeni, astfel încât să fie prevenită apariția bolilor transmisibile.

Aceasta reprezintă o garanție a calității și securității producției și în mod deosebit, un mijloc de asigurare a salubrizării produselor alimentare de origine animală și protecția sănătății publice.

Ignorarea măsurilor de securitate, este, de regulă, urmată de creșterea costurilor de producție, ca urmare a cheltuielilor cu combaterea infecțiilor și infestațiilor posibile. Acest aspect este important, nu numai pentru fermieri dar și pentru economia națională, deoarece apariția bolilor transmisibile provoacă perturbari importante în zonă, prin măsurile de carantină și prin restricțiile de circulație a oamenilor și a vehiculelor, ce se impun, pentru prevenirea bolilor transmisibile.

Biosecuritatea fermelor are la bază trei principii:

– izolarea fermelor

– controlul circulației

– igiena fermelor în raport cu zona în care se află ferma

În acest sens, trebuie respectate strict următoarele măsuri:

măsuri legate de fermă – privind circulația păsărilor, personalului și furajelor

asigurarea împrejmuiri totale a unității, astfel încât, accesul persoanelor, vehiculelor și furajelor să fie sub control

la populare, se va monitoriza fiecare transport cu privire la ferma de proveniență, destinația și traseul mijlocului de transport

ambalajele și cartoanele pentru transportul ouălor vor fi de unică folosință

mijloacele de transport furaje se vor spăla și dezinfecta, în afara fermei și se vor dirijaprin dezinfectorul rutier

la intrarea în fermă se vor amenaja un dezinfector rutier sau covor dezinfectant

depozitarea furajelor se va face în buncăre specializate, etanșe sau camere etanșe, pentru a se evita pătrunderea păsărilor sălbatice sau a rozătoarelor

la intrarea în fermă va exista un filtru vestiar pentru personal, prevăzut cu trei încăperi (camera pentru echipament de stradă, camera dușuri, camera pentru echipament de lucru); atât la intrarea, cât și la ieșirea din vestiar, se vor amenaja tăvițe pentru dezinfecția încălțămintei

la intrarea în adăposturi, se vor amenaja tăvițe cu dezinfectant pentru dezinfecția încălțămintei

alimentarea cu apă se va realiza din puțuri de apă, proprii, securizate sau de la rețeaua de alimentare publică, fiind interzisă alimentarea din surse de apă deschise

trimestrial vor fi examinate la laboratorul DSVSA probe de apă și furaj, în cadrul programului de autocontrol

adăposturile vor fi construite din materiale rezistente, impermeabile, ușor lavabile și vor fi etanșe, pentru a evita pătrunderea în interior a păsărilor sălbatice sau a rozătoarelor.

Măsuri cu privire la angajați și vizitatori

personalul de serviciu care nu intră în contact cu păsările, vor respecta programul de filtru sanitar-veterinar ca și ceilalți muncitori

vizitatorii se vor supune regulilor de filtru sanitar-veterinar și se vor echipa cu echipamente de unică folosință

angajații, din fermele avicole, nu vor avea un al doilea serviciu în ferma avicolă, și nu vor crește păsări în gospodăria proprie

la revenirea din concediu de odihnă, personalul nu v-a mai intră în contact cu păsările timp de 72 de ore

este obligatorie deținerea carnetelor de sănătate, vizate la zi, de către medicul defamilie

Măsuri cu privire la introducerea în fermă a materialelor din exterior

materialele care intră în contact cu păsările vor fi achiziționate noi și vor fi dezinfectate înaintea montajului fiind interzisă achiziționarea materialelor refolosibile

mijloacele de transport, care intră și ies din fermă, se vordezinfecta la fiecare intrare și ieșire din fermă

fiecare ingredient furajer v-a fi monitorizat după gradul de risc de contaminare și gestionat de registre speciale

se interzice circulația personalului înalte sectoare de activitate evitându-se contaminarea încrucișată

când există mai multe sectoare de activitate (primire ingrediente, fabrică de furaje, creștere păsări), se vor folosi echipamente diferite

personalul muncitor va fi instruit, lunar, cu privire la măsurile sanitar-veterinare specifice de biosecuritate și a măsurilor sanitar-veterinare de protecție și bunăstarea păsărilor

mijloacele de transport furaje nu se vor folosi la transportul deșeurilor de origine animală.

Măsuri privind evacuarea deșeurilor și a gunoiului de grajd

păsările moarte, vor fi necropsiate în camera de necropsie, de către personalul sanitar veterinar, pentru a stabili cauza morții și vor fi depozitate în spații speciale, dotate cu agregate frigorifice, pănă la preluarea în vederea neutralizării, de către unitate specializată

dejecțiile se vor depozita în cadrul fermei, pe platforma de gunoi, special amenajată, împrejmuită

este obligatorie existența unui grup social, în interiorul fermei, care să cuprindă, atât cabine pentru femei, cât și cabine pentru bărbați

spălarea echipamentului de protecție se va realiza în unitate, fiind interzisă scoaterea echipamentului din aceasta. (community guide layers hygiene practice pullet egg)

În programele de profilaxie medicală sunt incluse și programele de vaccinare, de vitaminizare, dar și administrările de acidifianți ai apei, inhibitori oentru micotoxine, în furaje, și probiotice.

PARTEA a II-a

Cercetări personale

Capitolul III Scopul lucrării

“Este mai important și mai ușor să prevenim, decât să tratăm!”

Deja specificată, în introducerea acestei lucrări, importanța cercetărilor efectuate, este reprezentată de demonstrarea necesității și obligativității, transpunerii profilaxiei în practica creșterii intensive a găinilor ouătoare.

Sănătatea omului, fiind influențată de calitatea și sănătatea alimentelor de origine animală, acesta este direct interesat de apărarea și prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om, dar și de îmbunătățirea statusului de sănătate a animalelor și implicit a produselor care se obțin.

Siguranța alimentelor și implicit a sănătății publice, are la bază, supravegherea, prevenirea și controlul bolilor în fermele de animale.

Deoarece ouăle și carnea de pasăre, au numeroase calități, în viitor, producția lor, va crește în mod constant. Astfel, rentabilitatea, în sectorul avicol, depinde de posibilitățile de realizare a unor producții mari (carne și ouă), cu un minimum de cheltuieli.

Însăși ouăle, prezintă mecanisme de apărare împotriva contaminării microbiene. Ouăle proaspete, sunt foarte rezistente, însă cu condiția, ca ele să provină de la păsări sănătoase, hrănite corespunzător și menținute în condiții igienice.Această rezistență estedata, în principal, de prezența membranelor, care protejează gălbenușul (cel mai vulnerabil component structural al ouălor), la atacul microbian. De asemenea și lizozima, conținută de albuș, prezintă o puternică acțiune bactericidă. Ouăle vechi sau păstrate incorect sunt improprii consumului public și totodată, sunt ușor contaminate de microorganismele din mediul ambiental. Sursele principale de infecție a ouălor sunt păsările bolnave și cele trecute prin boală, care elimină timp îndelungat germeni prin fecale, astfel realizându-se contaminarea așternutului, cuibarelor, apei și a hranei.

Germenii care afecteză frecvent alimentele de origine animală, produc grave toxiinfecții alimentare consumatorului.Primul loc în declanșarea îmbolnăvirilor, îl dețin cei din grupa Salmonella.

În fermele de găini ouătoare, cel mai des aplicate, sunt măsurile de biosecuritate operațională.În aceste ferme, cel mai bine este să existe o separare între halele destinate creșterii tineretului, de cele destinate găinilor adulte.Pentru protejarea efectivului trebuie aplicate programe de vaccinare corespunzătoare; orice boală apărută la tineret are drept consecință reducereaproductivității și calității ouălor, dupăce se efectuează transferul la adulte.

De aceea, baza științifică a profilaxiei este igiena. Scopul final al ei este păstrarea și promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor, depistarea lor în stadii incipiente și reducerea morbidității, mortalității, mărirea longevității și a duratei vieții biologice active. Astfel încât, măsurile de profilaxie trebuie să fie în rutina zilnică.

Capitolul IV Materiale și metode

4.1 Prezentarea exploatației

S.C CONDOR S.A MATCA are ca obiectiv activitatea de creștere intensivă a păsărilor destinate obținerii ouălor de consum, având o capacitate de 82.000 de capete pentru tineret înlocuire (pui de găină) și 168.000 de capete pentru păsări adulte (găini ouătoare).

Capacitatea maximă a fermei este de 250.000 de capete / ciclu; cu aproximativ 2,5 cicluri pe an, pentru tineret și 0,8 cicluri pe an, pentru păsări adulte.

Se asigură o activitate industrială continuă prin folosirea rațională a capacităților existente și prinaplicarea de principii tehnologice obligatorii, de tipul:

• populare și depopulare totală(totul plin – totul gol), pe grupuri de hale;

• cicluri de creștere pentru tineretul de înlocuire, de 18 săptămâni cu 3 săptămâni de pauză,timp în care să se facă curățenia, dezinfecția și odihna halelor;

• cicluri de exploatare pentru găini ouătoare de la săptămâna 19 la 77 cu 3 săptămâni de pauză,timp în care să se facă curățenia, dezinfecția și odihna halelor.

Activitatea de creștere și exloatare se efectuează, în cadrul unității, în două ferme: Ferma numărul 1 Matca și Ferma numărul 2 Blânzi. Ferma nr. 1 Matca are în compunere o hală de creștere pentru tineret de înlocuire, cu o capacitate de 82.000 și 3 hale pentru adulte, cu o capacitate de 3 x 40.000 = 120.000 de capete. Hala de tineret de înlocuire, în amplasamentul fermei, este conform legilor sanitar-veterinare și tehnologiei de creștere, strict separată funcțional și delimitată perimetral de hala de adulte. În cadrul [NUME_REDACTAT] se foloseștetehnologia de “creștere cu baterii ecologice și dejecții uscate”.

În hala de tineret se cazează puicuțele de o zi, aduse de la diverși furnizori ai [NUME_REDACTAT], în cazul de față, tot prin aplicarea unei tehnologii specifice de creștere, sunt ținute până la vârsta de maxim 18 săptămâni, după care sunt transferate în halele de găini ouătoare, care în prealabil, după ce au fost depopulate, au fost curățate, spălate și dezinfectate. În momentul de față, Ferma nr. 1 Matca, are în hala de tineret 84.000 de capete puicuțe cu vârsta de 10 săptămâni. În hala de tineret, puicuțele sunt cazate în baterii ecologice cu bandă [NUME_REDACTAT] cu 6 rânduri, pe 3 nivele, cu 88 secțiuni pe nivel și dejecții uscate.

Halele de adulte din Ferma nr. 1 sunt dotate cu baterii ecologice pentru găini ouătoare, [NUME_REDACTAT], cu uscarea dejecțiilor.

Bateriile ecologice [NUME_REDACTAT] pentru găini de ouă, sunt instalații formate din grupuri de baterii, construite din oțel zincat, compartimentele fiind concepute din construcție, pe principiul modular, respectiv în secții speciale pentru păsări și secții cuib, fiind concepute cu uscarea dejecțiilor. O secțiecuib este plasată întotdeauna în mijloc, între două secții pentru animale. Cuiburile sunt ușor accesibileatât pentru fermieri cât și pentru animale, pentru fiecare animal are mărimea de 60 x 55 cm.Tipul de baterie [NUME_REDACTAT] asigură condițiile de microclimat, cât și de mecanizare avansată a lucrărilor de distribuiție furaj, apă, colectare ouă și dejecții. Cuștile având o geometriecorespunzătoare, permit cazarea a maxim 57 găini, în foarte bune condiții de confort.

Într-o hală sunt montate 6 rânduri de baterii (2 rânduri x 2 nivele, 2 rânduri x 3 nivele, 2 rânduri x 4 nivele, fiecare nivel având 39 de secțiuni). În aceste hale,păsările sunt ținute de la 19 săptămâni până la 77 de săptămâni, când devin neeconomice și sunt dirijate afi sacrificate la diferite abatoare de păsări.

La sfârșitul fiecărui ciclu de creștere se execută operațiunile de igienizare a halelor, care constau în:8i

– evacuarea cadavrelor;

– evacuarea resturilor de furaj;

– aspersarea, cu aer sub presiune, a instalațiilor (motoare electrice, aeroterme, maturarea și

îndepărtarea prafului din rețele și tablourile electrice);

– efectuarea dezinfecției de fixație (soluție 2,5‰ dezinfectant) a tuturor suprafețelor, cu produsele din Figura 5;

Figura 5 – Produse comerciale folosite pentru dezinfecție apă (Virex, Aquazix), și dezinfecție suprafețe generale (Virkon)

– spalarea, cu jet de apă sub presiune, a tuturor spațiilor (pereți, tavane, pardoseli, baterii, utilaje, etc);

– frecarea cu perii, racleți, a jgheabului și a pereților frontali, în special;

– limpezirea și zvântarea halei;

-dezinfecția apei: periodic, 1dată/lună, timp de 3 zile, folosind Virex 1‰ și Aquarix 1,2l/55tone, atât a coloanelor de apă, din hale, cât și a instalației principale (subterană), capacitatea totală a bazinului fiind de 55 tone;

– dezinfecția suplimentară pentru fiecare hală, prin curățare mecanică, cu detergenți, atât baze, cât și acizi, DDD (deratizare, dezinsecție, dezinfecție – în această ordine); apoi având loc prelevarea probelor de sanitație;

– vid sanitar de minim 3 zile;

– aerisirea halei; repararea și întreținerea utilajelor;

– văruirea și vopsirea pereților, ușilor și a altor utilaje;

4.1.1 Originea materialului biologic

Puicuțele, de o zi, livrate de S.C [NUME_REDACTAT], sunt din rasa [NUME_REDACTAT] Classic, obținută după îndelungate și atente selecții și ameliorări.

Figura – Baterie populată cu puicuțe, în vârstă de o zi.

Figura – Puicuțe cu vârsta de o zi, livrate de S.C [NUME_REDACTAT], rasa [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de obținere a hibridului comercial folosit în fermă este în sinteză următoarea:

SCHEMA DE HIBRIDARE

LINII PURE

BUNICI

♂A B♀ ♂C B♀

PĂRINȚI

AB♂ CD♀

HIBRID COMERCIAL L.B.C

ABCD ABCD ABCD ABCD

4.1.2 Categorii de exploatare

La data cercetării, în Ferma nr. 1, existau următoarele categorii de exploatare:

HALA 1 – 37.000 capete – în vârstă de 42 săptămâni

HALA 2 – 31.900 capete – în vârstă de 62 săptămâni

HALA 3 – 33.200 capete – în vârstă de 62 săptămâni

TOTAL = 102.100 de capete

Figura – Ferma nr. 1, Hala tineret, cu vârsta de 11 de săptămâni

De precizat, că halele 2 și 3 – de 62 de săptămâni, sunt pregătite pentru depopulare prin transferare la abator, așa încât, la vârsta de 17-18 săptămâni, puicuțele de tineret (în prezent – cele de 10 săptămâni), vor fi transferate la aceste două hale.

Ferma nr. 2 Blânzi, specializată doar în exploatarea găinilor pentru ouă – consum, are în componența sa 4 hale,de 800 mp, dotate cu baterii ecologice [NUME_REDACTAT], cu evacuare uscată a dejecțiilor, pe 3 rânduri de baterii,pe 3 nivele, cu o capacitate de 12.000 de capete fiecare.

La data cercetării, 31 mai 2015,ferma are următoarea structură numerică și tehnologică (pe grupe de vârstă):

HALA 1 – 11.000 capete – în vârstă de 42 săptămâni

HALA 2 – 11.000 capete – în vârstă de 42 săptămâni

HALA 3 – 9.950 capete – în vârstă de 62 săptămâni

HALA 4 – 10.400 capete – în vârstă de 62 săptămâni

TOTAL = 42.350 de capete

Figura – Ferma nr. 2, Hala nr. 3, GOC, cu vârsta de 64 de săptămâni

Pe măsură ce se obțin ouăle de consum, prin aplicarea unei tehnologii specifice privind alimentația, microclimatul (temperatura, umiditatea, ventilația, curenții de aer, intensitatea luminoasă), acestea sunt colectate într-o magazie special amenajată și dotată cu mașină de colectat, ștampilat și ambalat ouă, de tip MOBA, urmând ulterior livrarea acestora către diverși beneficiari.

4.1.3 Fluxul tehnologic

Succint,descrierea fluxului tehnologic în ferma cercetată, este următoarea:

în hala de tineret, în prealabil pregătită prin curațare mecanică, spălare, dezinfecție, vid sanitar, se cazează la un moment tehnologic, un număr de 82-84 de mii de capete de puicuțe, de o zi, din rasa [NUME_REDACTAT] Classic, furnizate, cel mai adesea, de S.C [NUME_REDACTAT]. Această hală, dotată cu baterii [NUME_REDACTAT], prezentată anterior, menține puicuțele până la vârsta de 17-18 săptămâni, aplicându-se o tehnologie specifică de creștere. De aici, puicuțele sunt transferate în cele trei hale de adulte (găini ouătoare) de la Ferma nr. 1 Matca, sau în cele 4 hale de adulte (găini ouătoare), de la Ferma nr. 2 Blânzi, în funcție de structura de vârstă.

în hala de adulte, păsările sunt cazate și exploatate până la vârsta de 77-80 de săptămâni, prin aplicarea unei tehnologii specifice, care să permită obținerea parametrilor de performanță productivă specifică hibridului, după care, atunci când creșterea și exploatarea lor devine economică, sunt destinate valorificării prin abatorizare.

rezultatul activității de creștere și exploatare – oul – destinat consumului uman și industrializării, urmează traseul halei de producție; ouăle sunt preluate la fiecare nivel de o bandă transportoare cu lățimea de 10,5 cm, spre elevatorul, respectiv liftul,Figura , de unde sunt preluate de benzi cu bastoane, carele dirijează la magazia de ouă, unde sunt preluate de mașina de sortat, ștampilat și ambalat, tip MOBA. Mașina de ambalat MOBA, Figura asigură preluarea oului pe cofrag, apoi acestea sunt transportate și stivuite în diverse cantități, într-o magazie de ouă, special amenajată, Figura. La capătul unde ouăle sunt preluate de benzile cu bastoane sunt montate perii de transfer,Figura , pentru ca eventualele ouă cu coaja subțire să nu crape, sau să nu fie lovite.

Figura -Lift de preluare a ouălor, de pe fiecare nivel

Figura – Banda transportoare, peria de transfer și liftul de preluare a ouălor.

Figura – Mașina MOBA, pentru sortat, ștampilat și ambalat ouă.

Figura – Magazie de ouă, special amenajată; ouă depozitate în paleți.

după constituirea loturilor de ouă în funcție de mărime (grupa S, L, M, XL), prospețime, hală, etc., acestea se inscripționează cu etichete, din care rezultă niște date de identificare cum ar fi: exploatația, grupa de greutate, cantitate și data expirării.

pasul final îl reprezintă livrarea acestora spre diverși beneficiari.

O verigă importantă a fluxului tehnologic, din S.C Condor S.A Matca, o reprezintă achiziționarea materiilor prime, a furajelor, dar și prepararea și distribuția nutrețurilor combinate, aferente fiecărei categorii de păsări tineret – adulte. Unitatea achiziționează diferite materii prime (porumb, grâu, șrot de floarea soarelui, șrot de soia, premixuri, etc.) pe care le prelucrează printr-o instalație tip F.N.C (Fabrici de [NUME_REDACTAT]), în urma căreia rezultă un nutreț combinat, în funcție de rețetele recomandate; nutreț combinat ce este ulterior distribuit prin utilaje de transport proprii (autobuncăre), către toate halele de producție, din cadrul unității.

Furajul este depozitat temporar într-un siloz special Specht, cu un volum de 25 mc, respectiv de 16,50 tone, Figura. Transferul furajului din buncăr, la căruțul de furajare, este asigurată de un transportor cu șnec. Fiecare șir de baterii este dotat cu un căruț de distribuție a furajului,Figura , iar fiecare etaj al bateriei este prevăzut cu o ieșire pentru furaje, prin care nutrețurile ajung în trocurile de furajare. Hrana din siloz fiind trecută printr-un cântar de tranzit. Se realizează o hrănire rațională de cca.10 ori pe zi, astfel fiind preîntâmpinate pierderile de hrană.

Figura – Siloz special Specht.

Figura – Căruț de distribuție a furajului.

4.2 Programul acțiunilor sanitar – veterinare

4.2.1 Programul acțiunilor de supraveghere

Programul acțiunilor de supraveghere presupune, atât controlul oficial, realizat de către D.S.V.S.A, cât și autocontrolul, realizat de către fermă, prin analizarea, la cerere, a unor factori ce atestă starea indemnă a fermei sau starea de sănătate a păsărilor.

Controlul oficial, este realizat pentru Boala de Newcastle și pentru Influența aviară. Supravegherea pentru Pseudopesta aviară (PPA) se face după fiecare vaccinare PPA – la minim 14 zile, după, determinându-se titrul anticorpilor A-160.

Influența aviară (Gripa), este supravegheată, prin control, aproximativ din 3 în 3 luni.

Autocontrolul se face pentru Salmonella spp., în 3 momente obligatorii: la popularea halei de tineret(pui de o zi), cu maxim 2 săptămâni înainte de transfer în hala de adulte, la 22-24 de săptămâni, apoi din 15 în 15 săptămâni, până la ieșirea efectivului din producție (vânzare sau arbatorizare).

Probele de ser sanguin sunt trimise către laboratorul D.S.V.S.A. și tot aici prelucrate.

În urma fiecărei decontaminări, și mai ales, după fiecare depopulare, se face autocontrolul eficienței acesteia.

Astfel, se trimit probe (tampoane de sanitație), periodic, din ambele ferme, și din toate halele, către laborator, pentru testul stafilococic, prin metoda Decun (pentru detectare și numărare).

În perioada 2014-2015, în ferma S.C. CONDOR, acestea s-au realizat conform Tabelului nr. 3.Probele de sanitație, pentru halele de păsări, au fost reprezentate de: paviment față, paviment spate, coloana de apă, adăpători, baterie, cușcă, bandă dejecție, bazine apă, ventilație, iar pentru centrul de colectare și ambalare ouă de: paviment față, paviment spate, bandă transportoare de ouă, depozit, cofraje, mașinapentru sortat, ștampilat și ambalat ouă. Pentru toate acestea, rezultatele au ieșit negative, demonstrând eficiența decontaminăriilor efectuate.

Buletinele de analiză, au fost emise pe baza numărului și datei de emitere, trecute în tabel.

Tabel nr. 3 Autocontrolul eficienței decontaminării 2014 – 2015

Observații: pentru obiectivele cu suprafața mai mică de 1000 m2, recoltarea probelor de sanitație se realizează din minim 5 puncte, iar pentru cele mai mari de 1000 m2, din minim 10 puncte.

După un program, bine stabilit, de autocontrol, 2014-2015, se realizează analizele microbiologice, micologice, micotoxicologice și de identificare a constituenților de origine animală și pește. [NUME_REDACTAT] nr. 4 este surprins programul de autocontrol pentru nutrețul combinat, utilizat în fermă, în funcție de rețetă, 21/3 și 21/5, respectiv, pentru tineret și adult.

Tabel nr. 4 Program de autocontrol nutreț combinat – 2014-2015

Legendă: 2 – Analize microbiologice: Salmonella.

3-Analize micologice: NTF

4 -Analize micotoxicologice – aflatoxina, ochratoxina, zearalenona, toxina T

5 – Analize identificare constituenți de origine animală și pește

Respectând programul de autocontrol, nutrețurile au fost supuse unui examen toxicologic prin protocolulELISA, Tabelul nr. 2.Probele, de 1 kg, formate din nutreț combinat sau cereale întregi, au fost verificate pentru Ochratoxina A, Fumonisina șiDeoxinivalenol (DON).Comparând cu valorile de referință,rezultatele sunt extrem de mici, de cele mai multe ori nedetectabile.

Tabel nr. 5 Controlul toxicologic al furajelor2014-2015

(Protocol ELISA RIDA SCREEN FAST și Protocol ELISA TECNA CELER și I’SCREEN) – probe de 1kg

Observație! valorile de referință sunt următoarele:

Ochratoxina A (mg/kg): premix mineral = 30, alte substanțe completatoare = 10, concentrate = 0,05, cereale și produse din cereale = 0,25

Fumonisina(mg/kg): furaje combinate = 5

DON (Deoxinivalenol) (mg/kg): produse din porumb = 12, concentrate = 5, amestecuri furajere = 0,9

Salmonella spp., este supusă supravegherii obligatorii, dată fiind importanța pagubelor economice provocate, dar mai ales a caracterului zoonotic. Controlul se realizează din 3 în 3 luni, conform Tabelului nr. 6, din probe de fecale, rulându-se treptat fiecare hală. Astfel, într-un an calendaristic, toate halele sunt supuse controlului pentru Salmonela, de minim 4 ori.

Tabel nr. 6 Programul de autocontrol, 2014-2015,

pentru probele de fecale – salmoneloze zoonotice

F = Probă fecale programată

F = Probă fecale realizată

Urmărindu-se programul de autocontrol, mai sus atașat, au fost supuse controlului, probe de fecale, meconiu, dar și de cadavre, prelevate din diferite hale. Rezultatele buletinelor de analiză, specificate în Tabelul nr. 7, au fost negative. Metoda folosită pentru verificarea prezenței salmonelelor, a fost cea de izolare și identificare.

Tabel nr. 7Autocontrolul prezenței salmonelelor în fecale (izolare și identificare)

La fel de important, în autocontrolul prezenței salmonelelor, este și detectarea acestora în ouă. Prelevarea probelor se realizează la 16o C,iar numărul acestora, fiind de aproximativ 30 de ouă / hală.Buletinele de analiză pentru supravegherea Salmonelei în ouă sunt expuse în Tabelul nr. 8, rezultatele fiind negative.

Prezența salmonelei în ouă, ar determina aceeași pierdere economică și aplicarea acelorași măsuri, ca și în cazul prezenței în fecale, și anume depopulare totală, vid sanitar, curățenie mecanică și apoi repopulare.

Pierderile sunt semnificative, prin urmare supravegherea trebuie să fie severă și realizată strict după programul stabilit.

Tabel nr. 8Autocontrolul prezenței salmonelelor,

în ouă GOC (găini ouă consum), prelevate la 16oC, (izolare și identificare)

În anul 2011, ferma, s-a confruntat cu un focar de Salmoneloză, într-o hală cu păsări de 32 de săptămâni. Au fost aplicate restricțiile sanitar-veterinare, printre care se numără și eradicarea efectivului (de 40.000 de capete), înregistrându-se astfel pierderi economice, în valoare de 23%.

Valoarea unei singure păsări fiind de aproximativ 40 lei, în acel moment, pierderea a reprezentat aproximativ 1.600.000 lei.

Apa este supusă supravegherii, conform Tabelului nr. 9, aproximativ 1 dată / lună, pentru controlul azotaților, azotiților și colibacililor. [NUME_REDACTAT] nr. 10 fiind afișate rezultatele examenelor bacteriologice pentru Escherichia coli / 100 ml și Enterococi intestinali / 100 ml. Probele se recoltează din ferme, din centrul de colectare ouă și din bazinul colector. Rezultatele analizelor au fost negative, reprezentând 0 ufc / 100 ml apă. (ufc = unități formatoare de colonii).

Tabel nr. 9 Program de autocontrol pentru probele de apă

Legendă: P = proba de apă realizată

P = proba de apă programată

Tabel nr. 10 Autocontrolul colibacililor din apă – examen bacteriologic 2014-2015

Escherichia coli / 100 ml și Enterococi intestinali / 100 ml

Adițional controlului oficial efectuat pentru Boala de Newcastle și Influența aviară, ferma realizează propriul autocontrol al titrurilor de anticorpi din serul sangvin, rezultatele fiind amintite în Tabelul nr. 11, negative pentru detecția anticorpilorNewcastle,Titru IHA>1/16 și pentru detecția anticorpilor [NUME_REDACTAT], Titru IHA<1/16.

Tabel nr. 11 Autocontrolul titrurilor de anticorpi – evidența recoltărilor de sânge

Observații: Detecția anticorpilor anti-virus Boala de Newcastle, s-a realizat prin reacția de inhibare a hemaglutinării cu reagenți indigeni; detecția anticorpilor anti-virus [NUME_REDACTAT], s-a realizat prin reacția de inhibare a hemaglutinării cu reagenți de referință internaționali.

4.2.2 Programul acțiunilor de imunoprofilaxie

Imunoprofilaxia reprezintă măsura antiepidemică, efectuată cu scopul prevenirii răspândirii bolilor infecțioase, prin imunizarea activă sau pasivă, a grupurilor receptive. Imunoprofilaxia activă funcționează prin utilizarea de vaccinuri. Vaccinările individuale, prin injecții(Figura ), picături în ochi, stik(Figura )- sunt foarte eficiente și bine tolerate, însă acestea necesită muncă intensivă.

Figura – [NUME_REDACTAT] SG-9R, pentru Salmonella,

prin injectare cu seringa [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] AE + POX stik,

pentru Difterovariolă și Encefalomielita aviară.

Vaccinarea prin apă de băut nu necesită o muncă intensivă, dar trebuie îndeplinită cu cea mai mare atenție. Apa folosită pentru prepararea vaccinului, nu trebuie să conțină, nici un dezinfectant. În perioada de creștere, păsările trebuiesc lăsate fără apă, înainte cu două ore de vaccinare; în timpul caniculei se reduce acest timp. Cantitatea de soluție de vaccinuri trebuie calculată spre a fi consumată în 2 ore. Dacă se folosesc vaccinuri cu tulpină vie, trebuie utilizat lapte praf 2 g / litru de apă, pentru a proteja virusul.

Metoda de vaccinare prin pulverizare(Figura ) este deosebit de eficientă și nu necesită mari eforturi.Pentru păsările mai mari de 3 săptămâni, se folosește pulverizarea și apă distilată la vaccinare.

Diferite situații epidemiologice, cer programe de vaccinare adaptate. Astfel, în ferma cercetată, vaccinarea se realizează după programul afișat în Tabelul nr. 12.

Este foarte important de amintit, necesitatea realizării vitaminizărilor, după efectuarea fiecărei vaccinări, în primele 2 sau 3 zile, pentru a reduce stresul și a preveni reacțiile nedorite, cu Avitamino, Aminovit, [NUME_REDACTAT], 1l/1tonă apă.

Tabel nr. 12Program de vaccinare 2013-2014-2015

Figura – Pompă pentru pulverizarea vaccinului

4.2.2.1 Vaccinarea contraBolii lui [NUME_REDACTAT] contra Bolii lui Marek este realizatăo singură dată, pentru puii de o zi, în incubație, de către ferma care furnizează tineretul aviar de înlocuire – S.C. [NUME_REDACTAT].

4.2.2.2 Vaccinarea antipseudopestoasă

Vaccinarea antipseudopestoasă se realizează în combinație cu cea pentru Bronșita infecțioasă și Sindromul căderii ouatului, intramuscular, la transfer, la vârsta de 18 săptămâni, cu Nobilis IBmulti+ND+EDS, vaccin inactivat – Figura . Sau în combinație doar cu Bronșita infecțioasă, prin aerosoli, cu Nobilis Ma5 + CLONE 30, vaccin viu – Figura .

Cu o zi înainte de vaccinarea cu aerosoli, hala trebuie raclată și măturată. A doua zi, de dimineață, se deschide ventilația la maxim, apoi se oprește și se închide lumina pe bateria care urmează a fi vaccinată. Se face vaccinarea pe fiecare nivel al bateriei, de jos în sus – conform Figurei .Aceasta trebuie realizată dimineața, cât mai devreme, pentru ca temperatura să fi scazută. Ventilația trebuie menținută închisă aproximativ o jumătate de oră, după care se deschide. lumina se aprinde imediat după vaccinare. Timp de două zile după, nu se realizează raclarea benzii de dejectii și nici măturarea halei.

Figura – [NUME_REDACTAT] IBmulti+ND+EDS

Vaccinarea prin pulverizare cu aerosoli, necesiă folosirea pompei și a diluării cu apă distilată. Protocolul de vaccinare contra Bolii de Nwecastle este respectat conform Tabelului nr. 13.

Figura – [NUME_REDACTAT] Ma5+CLONE 30

Tabel nr.13 Protocol de vaccinare Boala de [NUME_REDACTAT] – Vaccinare cu aerosoli,anti PPA, pe fiecare nivel al bateriei;

Hala tineret – 11 săptămâni.

4.2.2.3 Profilaxia bolilor care determină scăderea ouatului

-se urmărește pe baza semnelor clinice

– în caz de apariție a acestor tulburări,se trimit probe la laborator, pentru identificarea cauzei și a bolilor.

concluzii:Pentru găinile crescute numai În direcția producerii ouălor de consum riscul răspândirii bolii poate fi diminuat, dacă exploatarea se face În baterii, deoarece creșterea În baterii reduce probabilitatea contaminării prin fecale atât a păsării, cât și al oului produs de către găină.

Indiferent de modul de exploatare se vor lua măsuri de combatere a rozătoarelor (șoareci și șobolani) care pot fi purtătoare de salmonele.

În fermele mari de păsări se poate realiza respectând cu strictețe principiul „totul plin, totul gol”, dezinfecția adăpostului după fiecare serie de păsări și repausul sanitar al adăpostului Între două serii de păsări. Popularea fermei se va face numai cu păsări provenite din efective indemne (lipsite cert de boală).

Controlul este efectuat de către personalul veterinar și constă În examenul serologic al efectivelor producătoare de ouă de incubație, și examen necropsic și de laborator la efectivele producătoare de ouă de consum. Testele serologice sunt mai rapide și mai ușor de executat, ele pun În evidență prezența anticorpilor umorali În sângele păsărilor care au fost infectate.

bacteriile patogene se transmit la om fie princontact direct cu sursa infecțioasă (animal bolnav sau purtător de salmonele), fie prin contactindirect, consumând alimentele contaminate (carne, lapte, ouă, apă etc.).

Efectivele de păsări trebuie verificate zilnic și toatepăsările sacrificate și păsările ucise trebuieînlăturate și eliminate.

BIBLIOGRAFIE

Adair, B.M. and Smythe, J.A. (2008) [NUME_REDACTAT] Syndrome. In: Diseases of Poultry, 12th Edition (eds. Saif, Y.M., Fadly A.M., Glissen J.R., McDougald L.R., Nolan L.K., Swayne D.E.) Wiley-Blackwell, pp 266-276

Bacon, L. D.; Witter, R. L.; Silva, R. F. (2001). "Characterization and experimental reproduction of peripheral neuropathy in [NUME_REDACTAT] chickens". [NUME_REDACTAT] 30 (5): 487–499.

Bensink, Z. and Spradbrow, P. B. (1999) Newcastle disease virus strain I2 – a prospective thermostable vaccine for use in developing countries. [NUME_REDACTAT], 68 1-2: 131-139.

Bercea I., [NUME_REDACTAT]., Mânzat M. R., Pop M., Popoviciu A., Boli infecțioase ale animalelor, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1981

Carter, G.R.; Wise, D.J. (2006). "Poxviridae". A [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT].

Casais, R., Thiel, V.,, Siddell, S.G., Cavanagh, D., Britton, P. (2001). "Reverse genetics system for the avian coronavirus infectious bronchitis virus.". Journal of Virology 75 (24): 12359–12369.

Caston et al. (2008). "[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (IBDV)". [NUME_REDACTAT]-stranded RNA Viruses: Structure and [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Press.

Cavanagh, D. (2001). "A nomenclature for avian coronavirus isolates and the question of species status.". [NUME_REDACTAT] 30 (2): 109–115.

Courbet F.(1997), [NUME_REDACTAT] Poultry, 32

[NUME_REDACTAT], Boli infecțioase transfrontaliere, [NUME_REDACTAT], București, 2005

Dennis Villaseñor Umali, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], ''Molecular epidemiology of Newcastle disease virus isolates from vaccinated commercial poultry farms in non-epidemic areas of Japan", [NUME_REDACTAT] 2013, 10:330

FAO, Manual on Vaccines: The production and quality control of veterinary vaccines for use in developing countries, 2013

Fenner, Frank J.; Gibbs, E. Paul J.; Murphy, Frederick A.; Rott, Rudolph; Studdert, Michael J.; White, David O. (1993). [NUME_REDACTAT] (2nd ed.). [NUME_REDACTAT]

Gough, R. E., Randall, C. J., Daglless, M., Alexander, D. J., Cox, W. J., Pearson, D. (1992),Vet. Rec., 130:493

Hirai, K (Ed.), ed. (2001). [NUME_REDACTAT] in Microbiology and Immunology: Marek's Disease ([NUME_REDACTAT] in Microbiology and Immunology). Springer: Berlin.

"[NUME_REDACTAT] Disease in Poultry: Introduction". [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 2006

Marek's Disease ([NUME_REDACTAT] in Microbiology and Immunology) Hardcover – January 25, 2001, Hirai K. (Editor)

Mânzat M. R., Boli virotice și prionice ale animalelor, TIMIȘOARA , 2005

Merck and Co (2008) [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], CB; Pomeroy, BS; Schrall, K; Park, WE; Lindeman, RJ (Jun 1952). "An outbreak of conjunctivitis due to Newcastle disease virus (NDV) occurring in poultry workers.". American journal of public health and the nation's health 42 (6): 672–8.

Norme metodologice de aplicare a Programului acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor și ecvideelor , 2014

OIE [NUME_REDACTAT], 2010

Pattison, M. (2008) [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] I. V., [NUME_REDACTAT], Tuschark N., Cristescu P., [NUME_REDACTAT], May I., Iorga D., Lucr . I. C. V. B. – Pasteur, 1969

[NUME_REDACTAT], Tratat de [NUME_REDACTAT] ale Animalelor, BACTERIOZE, VOL I, [NUME_REDACTAT] XXI, Iași, 2012

[NUME_REDACTAT], Tratat de [NUME_REDACTAT] ale Animalelor, VIROZE ȘI BOLI PRIONICE, VOL II, [NUME_REDACTAT] XXI, Iași, 2012

[NUME_REDACTAT]; Spradbrow, Peter (2001). [NUME_REDACTAT] disease in villagechickens : a field manual.

Rotaru E., Dominante în patologia infecțioasă a suinelor și păsărilor, Editura ELISAVAROS, București, 2002

Smythe, J.A. and McNulty, M.S. (2007) Adenoviridae. In: [NUME_REDACTAT], 6th Edition (eds. Pattison, M., McMullin, P., Bradbury, J., Alexander, D.) Saunders, Elsevier, pp 367-382

Zamarin, D; Martínez-Sobrido, L; Kelly, K; Mansour, M; Sheng, G; Vigil, A; García-Sastre, A; Palese, P; Fong, Y (Apr 2009). "Enhancement of oncolytic properties of recombinant newcastle disease virus through antagonism of cellular innate immune responses". Molecular therapy : the journal of the [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 17 (4): 697–706.

Tindall BJ, Grimont PA, Garrity GM, Euzéby JP (January 2005). "Nomenclature and taxonomy of the genus Salmonella". Int. J. Syst. Evol. Microbiol. 55 (Pt 1): 521–4.

Achtman, M.; Wain, J.; Weill, F. O. X.; Nair, S.; Zhou, Z.; Sangal, V.; Krauland, M. G.; Hale, J. L.; Harbottle, H.; Uesbeck, A.; Dougan, G.; Harrison, L. H.; Brisse, S.; S. Enterica MLST [NUME_REDACTAT] (2012). Bessen, Debra E, ed. "[NUME_REDACTAT] Typing as a Replacement for Serotyping in Salmonella enterica". PLoS Pathogens 8 (6): e1002776

Clark MA, Barret EL (June 1987). "The phs gene and hydrogen sulfide production by Salmonella typhimurium.". J Bacteriology 169 (6): 2391–2397

W.M. Muir, S.E. Aggrey , [NUME_REDACTAT], Breeding and Biotechnology, CABI Publishing, 2003

Michael C. Appleby, PhD, Joy A. Mench, D Phil, Barry O. Hughes, PhD, [NUME_REDACTAT] and Welfare, CABI Publishing, 2004

FAO. 1961. Marketing eggs and poultry, by J.C. Abbott, J.C. & G.F. Stewart. [NUME_REDACTAT] No. 4, Rome.

FAO. 1977. Keeping chickens. Be tter [NUME_REDACTAT], Rome.

FAO. 1988. Egg and poultry marketing, India, by F.J. Jensen & S.C. Jackson. Field document. Rome.

FAO. 1993. Prospects of poultry meat and egg production in [NUME_REDACTAT], by K.D. Flock & K. Meyn. Report. Rome.

Stadelman, W.J. & Cotterill, O.T. 1986. Egg science and technology, 3rd edition. Westport, CT, AVI

FAO & [NUME_REDACTAT] for Reconstruction and Development. 1999. Poultry/eggs and poultry meat, [NUME_REDACTAT], Vol. 6. Rome.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Attrache and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Vol. 45, No. 4 (Oct. – Dec., 2001), pp. 972-977

community guide layers hygiene practice pullet egg