Programa Rejuvox Intinerire Celulara pe Baza de Fitocelule Stem

Programa RejuvOx intinerire celulara pe baza de fitocelule stem.

Terapie inovatoare bazată pe o combinație unică de substanțe biologic active, care protejează pielea de factorii externi. Această procedura stimulează reînoirea celulară, îmbunătățește regenerarea epidermei, întareste sistemul imunitar și asigură pielii o barieră antioxidantă.

Terapia RejuvOx este primul tratament care funcționează și aduce beneficii prin efecte sinergice ale ingredientelor active, oferind rezultate inredibile.

Producția RejuvOx este o programă de lux după procedurile agresive restabilind structura celulară dupa operații chirurgicale, injectări, terapii cu laser, micro-derma-abraziune, micro-needling, peeling si altele.

RejuvOx constă din fitocelule stem ale mărului elvetian, perfluorodecalin, paptide, acid hialuronic incapsulat și extracte natural de agriș, măghiran dulce, ceai verde si catina.

Avantajele/beneficiile procedurii:

Oxigenează la nivel celular.

Stimulează regenerarea celulară.

(datorita peptidelor pe care le are in componenta)Stimuleaza sinteza de collagen si elastină.

Hrănește și atenuează ridurile.

Hidratează intens.

Îmbunatațeste procesele bilogice ale pielii

Întarește sistemul imunitar al pielii.

Încetinește îmbîtrînirea.

Luminează si catifelează pielea.

Restabilește bariera naturală a pielii.

Principalele ingrediente:

Fitocelulele stem;

Oxigen activ cu perfluorodecalin;

Pepetide;

Argatensyl;

Acid hialuronic incapsulat (cu masa moleculara joasa);

Extracte de plante natural cum ar fi: agrișe, maghiran dulce, ceai verde, cătina, ulei de Shea, Aloe Vera.

Oxigenul este cea mai mare resursă naturală de energie – menține trupul, mintea și sufletul pregătite să facă față ritmului agitat al vieții. Apariția unei deficiențe de oxigen, reprezintă punctul de plecare către pierderea imunitatii si implicit scăderea rezistenței la bacterii, virusi, diverși paraziți ce infloresc in mediul lipsit de oxigen.

Oxigenul este o cosmetica de generație nouă.
Tenul este supus zilnic agresiunilor multiple ale factorilor de mediu. Pentru a menține sănătatea pielii și pentru a preveni îmbătrânirea prematură a tenului este esențial un surplus zilnic de oxigen suficient pentru ca celulele să se poata regenera.

Efectele oxigenului:

Ajută la regenerarea țesutului;

Elimină pungile de sub ochi, petele solare și reduce ridurile;

Oxigenul care ajunge în straturile inferioare ale pielii, accelerează metabolismul si ajută organismul să scape de toxine. Astfel, problemele “aceei n” care decurg din cauza toxinelor dispar si revin la secreșia normal de sebum.

Pielea devine netedă și delicată, capată un aspect plin de viață.

Redefinește ovalul feței, îmbunătățește tonusul și turgorul muscular.

Perfluorodecalin (C10F18) este un fluorocarbon, un derivat de decalină în care toți atomii de hidrogen sunt înlocuiți cu atomi de fluor. Este chimic și biologic inert, și stabil până la 400 ° C. In mai multe aplicații se utilizeaza pentru capacitatea sa de a dizolva gaze.

Fabricarea
Se obține prin fluorurarea tetralină sau decalină cu cobalt (III) fluorură în procesul Fowler. Pentru majoritatea aplicațiilor, sunt necesare mai multe etape de purificare după reacție.

Aplicații medicale
Dintre toate perfluorcarbon, perfluorodecalin a văzut, probabil, cel mai mare interes în aplicații medicale. Cele mai multe aplicații utilizează capacitatea sa de a dizolva o cantitate mare de oxigen (100 ml perfluorodecalin la 25 ° C, va dizolva 49 ml de oxygen)

Perfluorodecalin fost un ingredient în Fluosol, un produs de sange artificial dezvoltat de Corporatia Crucea Verde in anii 1980. De asemenea, este studiat pentru a fi utilizat în respirația de lichid. Perfluorodecalin poate fi aplicat topic, pentru a oferi oxigen la o anumită locație, pentru a accelera vindecarea ranilor. Organele și țesuturile pot fi stocate mai mult timp în perfluorodecalin oxigenată;"metoda cu două straturi" folosește perfluorodecalin și soluție UW pentru a pastra tesut pentru transplanturi pancreatice.

Alte aplicații

Datorită capacităților sale de gaz care transportă gaz, perfluorodecalin a fost folosit pentru a spori livrare de oxigen in timpul culturii de celule. A fost demonstrat ca perfluorodecalin, de asemenea, sporeste în mod dramatic în rezoluția microscopie vivo a țesuturilor-spațiului aerian, cum ar fi conținut mezofil. Frunze în perfluorodecalin Montarea îmbunătățește semnificativ calitățile optice ale frunzei, permițând astfel de imagini de inalta rezolutie pe două ori mai adânc în mezofil, comparativ cu utilizarea de apă. Impactul fiziologic de montare a modelului din perfluorodecalin este, de asemenea, minim, comparativ cu apa.

Acest compus este uneori folosit pentru a dizolva teflon.

Perfluorodecalin:

Perfluorodecalin este un purtator de oxigen. Ingredientul are proprietăți anti-inflamatorii, al căror rol este vindecarea rănilor;

Leagă oxigenul molecular, care participă la toate procesele celulare și este necesar pentru sinteza colagenului;

Stimulează respirația țesutului si activează “aerarea” celulelor pielii.

Facilitează penetrarea oricarei substanțe biologic active, în piele și creste eficența.

Efectele Perfluorodecalin emulsie:

Transmițător de oxigen;

Stabilizează membranele celulare;

Posedă un efect antioxidant;

Îmbunătațește microcirculația;

Stimulează detoxifierea;

Previne inflamația;

Transmițător de oxigen;

Încetinește procesul de degradare celulară;

Activează regenerarea celulară;

Restabilește, îmbunatățește metabolismul celular;

Peptidele sunt substanțe chimice rezultate din desfacerea hidrolitică a proteinelor. Un component al producției RejuvOx sunt Peptidele Matrixyl 300. Acesta este un ingredient activ inovator impotriva îmbatrinitii pielii, extras din alge marine. Acesta este cel mai recent stimulator al elasticității pielii. Netezește ridurile. Relaxează ridurile fine, le umple, stimulînd sinteza colagenului si elastinei (reglează matricea epidermică).

Argatensyl:

Proteina cu masa moleculara mare din fructe de argan ( Argania Spinosa).

Proprietati:

Lifting instant;

Previne aparitia ridurilor si imbatrinitrea pielii;

Acidul hialuronic este o componentă a țesutului conjunctiv care are rolul de a amortiza si lubrifia. Acidul hialuronic se gasește în tot organismul în cantități mari, inclusiv în multe dintre locurile afectate de unele dintre bolile ereditare ale țesutului conjunctiv (articulații, valve cardiace, ochi). 

In tulburarile țesutului conjunctiv sunt deseori întalnite anomalii ale acidului hialuronic. Interesant este că exista anomalii biochimice la majoritatea indivizilor care suferă de condiții care implica tesuturile conjunctive, cum ar fi prolapsul de valva mitrala, osteoartritele sikeratoconus. 

Acidul hialurnioc este prezent în mod natural în toate organismele vii si este o componentă universală a spațiilor dintre celulele țesuturilor corpului.

Efectele actiunii sferelor hialite:

Optimizează penetrarea în piele- sfeluritele permit acidului hialuronic cu greutate moleculara mare sa atingă straturile profunde ale pielii.

În timpul ațiunii acidului hialuronic- straturile de sfelurile se deschid treptat pentru eliberarea controlată a acidului hialuronic și efect de lungă durată.

Efect de etansare- o creste a continutului de acid hialuronic in derm are efect de etansare pentru a umple ridurile.

Ingrediente naturale:

Aloe Vera;

Agrișe;

Măghiran dulce;

Ceai verde;

Cătina;

Ulei de Shea;

Ulei de calendulă.

Aloe Vera:

Aloea reprezintă numele mai multor specii de plante exotice originare din Africa a caror caracteristică principală sunt frunzele cărnoase, zemoase în interior, și florile mari, galbene sau roșii, cu aspect deosebit de decorativ. Datorită frunzelor sale suculente cu margini zimtate, multi oameni consideră în mod greșit că aloea este un soi de cactus. De fapt, ea face parte din familia Liliaceae, fiind deci ruda cu usturoiul si ceapa. Exista numeroase specii de aloe, dintre care mai renumite sunt Aloe barbadense, Aloe Africana, Aloe candelabrum etc. Denumirea de Aloe vera (în latină, “Aloe adevarată”), era dată în trecut speciei despre care se credea că are cele mai pronunțate efecte medicale. Astăzi se știe că exista mai multe specii de aloe care au efecte identice sau comparabile cu cele ale speciei numite “adevarate”.

Aloea-medicament sau aloea-drog este un produs farmaceutic obținut din frunze prin concentrare. Mai frecvent se foloseste gelul de aloe, sucul gelatinos din interiorul frunzelor recoltate proaspăt din frunzele mari de la baza plantei.

Aloea-medicament contine aloină si alți derivați antrachinonici. Gelul de aloe conține substanțe polizaharidice (glucomanan), acizi organici, substanțe antibiotice, aminoacizi, saponine, săruri minerale.

Gelul de aloe are proprietați antiinflamatoare, cicatrizante, de regenerare a țesuturilor lezate, anestezic local, antiseptic.

Sucul proaspăt de aloe, sau gelul, este folosit pe scara largă pentru efectele lui benefice în caz de arsuri, răni, si alte leziuni ale pielii cum ar fi, de exemplu, înțepăturile de insecte.

Gelul de aloe este folosit ca materie prima în compoziția a numeroase produse cosmetice. De asemenea, gelul de aloe, simplu sau în combinatie cu alte substanțe de proveniență vegetală, este comercializat de diverse firme ca supliment nutritiv caruia i se atribuie o serie de proprietați benefice. Cazuistica bogată și observațiile empirice extrem de numeroase sunt deosebit de imresionante în aceste sens. Merită însă mentionat faprul că valoarea terapeutică a sucului prelucrat la scară industrială, folosit în prepararea gelurilor, unguentelor, cremelor și loțiunilor, este incertă.

Agrișul:

Grișul este un arbust cu înălțimea de 60-150 cm, bine ramificat, cu ramurile arcuite, cu ghimpi simpli , cu scoarța tulpinilor brună-cenușie. Frunzele sunt palmat-lobate, cu baza cordata, 3-5 digital-lobate, cu marginile adînc separate. Florile sunt solitare sau cite 2-3 in fiecare inflorescență, hermafrodite, verzui-roșiatice. Fructul este o pseudobacă cu perișori, de formă sferic-globuloasă, ovală sau cu gît, de culoare verzuie-gălbuiesau roșcată, glabră sau pubescentă, care conține cîteva semințe negricioase, avînd coloritul diferit: alb, verde, galben, roz, roșu, roșu-închis, aproape negru. Pielița fructului poate fi groasă, mijlocie, subțire, glabră. Înflorește în mai-iunie.

Fructele de agriș au un conținut apreciabil de compuși chimici valuroși, datorită cărora au o utilizare larga in alimentatie. Bobițele conțin zaharuri, pectină, acizi organici, vitamine A, B, C, și P, caroten și unele microelemente: potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, cupru și fosfor. Ele gelifică bine, putînd fi utilizate și în combinație cu alte fructe.

Măghiranul:

Indicațiile procedurii:

Deshidratarea pielii, datorita impactului negative al mediului inconjurator, radicali liberi, deteriorarea pielii in urma razelor ultraviolet.

Pielea in urma procedurilor dermatologice, cum ar fi: peelingul chimic, microdermoabraziune si terapie cu laser, mesoterapii injectabile si neinjectabile.

Riduri si imbatrinirea premature (ridurile fine, ridurile virstnice).

Pieleamatura, pielea deteriorata, deshidratata, supusa stresului.

Dupa careva operatii plastic faciale.

Pierderea elasticitatii pielii.

Intinerire si restabilire.

Se efectueaza si ca expres procedura pentru ingrijire si intretinere.

Deshidratarea pielii/ daunele pielii de razele ultraviolet. Peste 80% din procesele de imbatrinire a pielii sunt cauzate de radiatia solasa. Daunele razelor solare apar ca rezultat al contactului razelor ultraviolet cu pielea. In momentul absorbtiei razelor ultraviolet, acestea pot declansa o stare a celulelor de photoexcitation care pot duce la formarea radicalilor liberi, oxidare si deteriorare celulara. Intrucit celulele stratului bazal incep procesul de reproducere si keratinizare, schimbarile adenelui sunt provocate de razele UV ale soarelui si vor fi copiate in noua celula. Ca result, tulburari vizuale pe suprafata pielii, cum ar fi: hiperpigmentare, culoare neuniforma a pielii, riduri, precum si alte defecte mai grave, cum ar fi: cheratoza actinica (leziuni precanceroase).

Pielea dupa procedure dermatologice.

Deteriorarea pielii din cauza factorilor externi.

Celula stem este definita ca o celula care, prin diviziune mitotica, produce doua celule ce au capacitatea de a ramane an stadiul de celula stem (pastrand astfel caracterul nediferentiat) sau de a se diferentia in urma unor diviziuni succesive. 
In acest fel, celula stem se poate divide fie simetric, caz in care rezulta doua noi celule stem sau doua celule diferentiate fie asimetric, rezultand o celula stem si o celula diferentiata . 
Capacitatea celulei stem de a da nastere unei celule identice se numeste auto-innoire (self-renewal in limba engleza), iar cea de a da nastere altor tipuri de celule se numeste diferentiere.

Celulele stem au remarcabila capacitate de a se dezvolta in mai multe tipuri de celule ale organismului .Celulele stem se pot imparti in doua mari categorii: embrionare si adulte. Celulele stem embrionare pot da nastere oricarui alt tip de celula/tesut, si pot fi obtinute din tesut embrionar.

Dupa originea de recoltare a celulelor stem, acestea se impart in:

– celule stem embrionare: fac referire in special la celulele stem totipotente si pluripotente

– celule stem fetale: se limiteaza la celule stem pluripotente

– celule stem adulte: includ celule stem multipotente, oligopotente si unipotente.

La adultii celule stem se mai gasesc in inima, creier, oase, plamani si alte organe. Sunt rezerva noastra pentru regenerarea celulelor distruse de boli din organism.

Initial se credea ca celule stem adulte sunt cu mult mai limitate in posibilitati decat cele embrionare si ca ar da nastere doar la tesuturi de tipul celor din care provin, dar noile cercetari ne indica faptul ca celulele stem adulte pot genera si alte tipuri de tesuturi . De exemplu, celulele hepatice pot fi folosite pentru producerea de insulina, care de obicei este creata de pancreas. Aceasta capacitate este cunoscuta ca plasticitate sau transdiferentiere.

Celulele Stem Embrionare au abilitatea de a se dezvolta in mai multe tipuri diferite de celule, cu risc minor de contaminare.

Totusi, exista un numar de dezbateri etice care vizeaza acest tip de obtinere de celule stem embrionare Celule Stem Adulte care se gasesc in maduva si in sangele periferic au de asemenea capacitatea de a se transforma in alte tipuri de celule, dar sunt mai greu de obtinut, si din cauza faptului ca celulele sunt imbatranite exista un risc mai mare ca acestea sa fie respinse de gazda.

Culturi de celule stem 

Celulele stem sunt fie extrase din tesut adult sau de la un zigot, impartite intr-un vas de cultura. Odata extras, oamenii de stiinta plaseaza celulele intr-o cultura controlata pe care le interzice in continuare de la specializarea sau de diferentiere, dar de obicei le permite de a se diviza si de se replica. 
Procesul de crestere a numarului de celule stem embrionare a fost mai usor decat cresterea numarului mare de celule stem adulte, dar se fac progrese pentru ambele tipuri de celule.

Linii de celule stem

Odata ce celulelor stem a fost permis de a se diviza si propaga intr-o cultura controlata, colectarea sanatoasa si divizarea, iar celulele nediferentiate se numesc o linie de celule stem. Aceste linii de celule stem sunt ulterior gestionate si partajate pe rand de catre cercetatori. Odata sub control, celulele stem pot fi stimulate sa se specializeze ca regia de catre un cercetator – un proces cunoscut sub numele de diferentiere regia. Celulele stem embrionare sunt capabile sa se diferentieze in mai multe tipuri de celule decat celulele stem adulte. 

Putere

Celulele stem sunt clasificate in functie de potentialul lor de a diferentia in alte tipuri de celule. Celulele stem embrionare sunt cele mai puternice, deoarece acestea trebuie sa devina fiecare tip de celule din organism. Clasificarea completa include: 

-Totipotente – abilitatea de a diferentia in toate tipurile de celule posibile. Exemple sunt zigotul format la fertilizarea ovulului si celulele primare care rezulta din divizarea zigotului. 

-Pluripotente – abilitatea de a diferentia in aproape toate tipurile de celule. Exemplele includ celulele stem embrionare si celulele care sunt derivate din mezoderm, endoderm, si ectoderm straturi de germeni, care se formeaza in fazele de inceput ale diferentiere de celule stem embrionare.

-Multipotente – abilitatea de a diferentia intr-o familie strans legata de celule. Exemplele includ celule hematopoietice (adult) stem care pot deveni celule rosii si albe din sange sau trombocite. 

-Oligopotente – abilitatea de a diferentia in cateva celule. Exemplele includ (adult), limfoid sau celule stem mieloide.

-Unipotente – capacitatea de a produce numai celulele de tipul lor, dar care au proprietatea de auto-reinnoire trebuie sa fie etichetat-o celula stem. Exemplele includ (adult), celulele stem musculare. Celulele stem embrionare sunt considerate pluripotente in loc de totipotente, deoarece nu au capacitatea de a deveni parte a extra-membranelor embrionare sau placenta. 

Generalitati

Descoperirea metodelor de izolare si cultivare a celulelor stem in 1998 a adus o noua speranta cercetatorilor si medicilor din lumea intreaga. 

Transplantul de celule stem poate vindeca in momentul de fata peste 70 de boli, iar medicina este in plin progres. 

Boli precum Alzheimer, atrofii musculare, leucemii, cancere si alte boli pot fi tratatate cu celule stem, iar cercetatorii studiaza acum tratamentul cu celule stem in bolile mostenite.

Celulele stem embrionare au rolul de a se transforma in celule specializate din care se va forma embrionul, iar mai apoi fetusul.

Cele din cordonul ombilical sunt celule multipotente care se pot diferentia intr-un numar limitat de celule specializate si pot fi prelevate si conservate dupa nasterea fatului. Celulele stem adulte se gasesc atat la adult, cat si la copil si au rolul de a inlocui celulele distruse sau moarte cu altele noi.

Celulele stem din plante întârzie apariția ridurilor
Sunt folosite mai ales în produsele menite să întârzie apariția semnelor îmbătrânirii, dar studiile în domeniu arată că ar putea fi utile și în tratarea unor afecțiuni.

Cele mai cunoscute surse de celule stem la ora actuală sunt țesutul embrionar, cordonul ombilical și placenta. Dar cercetările realizate de-a lungul timpului au dovedit că anumite tipuri de celule-mamă, nediferențiate, care favorizează regenerarea oricărui țesut din corp se găsesc și în piele, de exemplu. 

De altfel, oamenii de știință au reușit, recent, să transforme celule din piele în celule cardiace, refăcând astfel inima după infarct. „Celula stem este o celulă-mamă care se poate diferenția în orice tip de celulă, deci poate da naștere diferitelor tipuri de țesuturi. Totuși, pe parcursul vieții, intensitatea producerii celulelor stem descrește continuu. Astfel, pe măsură ce înaintăm în vârstă, celulele stem nu se mai divid suficient de rapid pentru a le înlocui pe cele deteriorate și îmbătrânite", explică medicul de familie Ruxandra Constantina, cu competențe în apifitoterapie, de la Clinica Med-As din București.

O sursă alternativă de celule stem sunt plantele, spun specialiștii. Și este lesne de dedus acest lucru, ținând cont de faptul că plantele se regenerează de nenumărate ori de-a lungul vieții. În plus, în cazul multora dintre ele este suficient să punem în apă sau să plantăm în pământ un „vârf" de plantă, pentru ca acesta să se transforme într-o nouă entitate. 

Utile în terapiile antiîmbătrânire

În prezent, aria în care s-a dezvoltat cel mai mult exploatarea celulelor stem din plante este industria cosmetică. De altfel, în ultimii ani au căpătat tot mai mult teren produsele antiîmbătrânire pe bază de celule stem vegetale. „Produsele din comerț care conțin celule stem vegetale – din măr, din lotus, din floarea de colț și din vița-de-vie – au rolul de a participa la procesul de reîntinerire și de întârziere a apariției ridurilor, prin repararea țesuturilor deteriorate odată cu trecerea timpului, prin menținerea fermității și tonicității epidermei", precizează medicul Ruxandra Constantina. 

Rezultatele au fost uimitoare: celulele stem extrase din acest tip de măr stimulează producerea de celule stem cutanate, astfel încât pielea deteriorată (în urma supraexpunerii la radiații ultraviolete sau în urma procesului natural de îmbătrânire) să se regenereze. În unele cazuri, s-a obținut o întinerire cutanată după doar două săptămâni de utilizare a produselor cosmetice pe bază de celule stem din mărul elvețian. De altfel, după acest interval, s-a observat o reducere cu 8% a adâncimii ridurilor așa-numite „laba gâștei", iar după alte două săptămâni, cu 15%. 

Se extrag din părțile tinere

Țesuturile meristematice, adică părțile tinere ale plantei, din care iau naștere noile frunze și ramuri, sunt principala sursă de celule stem vegetale. De asemenea, și anumite porțiuni ale rădăcinilor conțin astfel de celule. 

„Gemoterapia (n. r. – ramură a fitoterapiei) utilizează produse ce conțin extracte din țesuturi embrionare vegetale (celule stem), de exemplu muguri, amenți (inflorescențe în formă de ciorchine), semințe, mlădițe din diferite specii de arbori și de arbuști, care conțin vitamine, enzime, fitohormoni, factori de creștere etc. Toate acestea au rol detoxifiant, puternic vitaminizant și regenerator", subliniază medicul. 

Potrivit specialistei, unele astfel de celule stem sunt capabile să stimuleze formarea de celule stem mature la nivelul măduvei osoase, iar acestea, la rândul lor, stimulează capacitățile proprii de apărare ale organismului, prevenind apariția unor boli, încetinind procesul fiziologic de îmbătrânire și grăbind procesul de vindecare prin regenerarea țesuturilor hepatic, cardiac, nervos etc. Celulele stem din alge, din măr, din usturoi, din gălbenele și din struguri sunt printre cele mai recunoscute în acest sens. 

De altfel, celulele stem din alge reprezintă astăzi o speranță în ceea ce privește tratamentele inovatoare pentru maladiile degenerative de tipul bolii Alzheimer sau Parkinson. 

Celula stem este o celulă-mamă care se poate diferenția în orice tip de celulă, deci poate da naștere diferitelor tipuri de țesuturi.''

Prezentarea generala a principalelor ingredient active.

Celulele stem- nediferentiate (imature) ceelule, care se gasesc in toate organismele multicelulare. Celulele stem au capacitatea de a se auto-reinoi formind noile cellule stem care se divid in mitoza ce se diferentiaza in cellule specializate, adica se transforma in celule a diferitor organe si tesuturi.

Dezvoltarea de organisme multicelulare incepe cu o celula stem. Ca rezultat, mai multe cicluri de diviziune si procese de diferentiere apar tot felul de cellule specific pentru specie.

In organismal uman astfel de tipuri de cellule sunt mai mult de 220. Celulele stem sunt salvate si functioneaza si in organismal adult, datorita lor poate fi efectuata renovarea si restaurarea tesuturilor si organelor. Cu toate acestea, in procesul imbatrinirii organismului numarul lor se micsoreala.

In medicina moderna, celulele stem ale omului sunt transplantate, in scopuri terapeutice. De exemplu: transplantul de cellule stem hematopoietice este realizat pentru a restabili procesul de hematopoeza (singe) in tratamentul leucemiei si limfomului.

Proprietatile celulelor stem:

Celulele stem sunt una din cele mai interesante ramuri ale biologiei modern. Ele au proprietati importante si actioneaza ca un mijloc de reparative complex al organismului. Celulele stem adulte sunt de asemenea prezente in stratul exterior al pielii umane, epiderma. Aceste cellule se numesc cellule stem ale epidermei si se gasesc in stratul interior al epidermei (stratul bazal).

In ciuda aspectului lor, nu sunt diferite de alte cellule ale stratului bazal, celulele stem au o functie unica: acestea in mod constant reinoiesc si intineresc epiderma, formeaza noi keratinocyte si regenereaza tesuturile deteriorate, cad oar aceste cellule au capacitate de a se diviza la nesfirsit. In pielea tinara, epiderma se restabileste total aproximativ la fiecare 4 saptamiini. Acest process continuu incetineste cu virsta. Numarul celulelor stem ale pielii si viabilitatea lor scade.

Intrucit noile cellule stem epidermice nu se dezvolta in timpul vietii unei personae, devine foarte importat mentinerea viabilitatii acestor cellule valoroase si capacitatea lor de divizare, cit mai mult. Fiecare celula stem contine factori epigenetici specifici, a caror sacina este de a pastra puterea celulelor si capacitatea de auto-reinoire.

Fitocelule stem:

Plantele precum si organismulanimalelor au cellule stem, datorita proprietatilor sale unice sunt utilizate in medicina si cosmetic – fiecare celula stem adulta poate in mod independent sa genereze o planta noua. Este dovedit faptul ca fitocelulele stem sunt biostimulatori active a celulelor umane. Acest efec se datoreaza prezentei factorilor de crestere care reglementeaza divizarea, cresterea si metabolismul.

Factorii de crestere stimuleaza diviziunea celulara in stratul bazal al epidermei, stimuleaza sinteza de fibroblaste de protein structural principale ale dermei- colagenul, elastina si sinterza de glicozaminoglicani. Preparatele pe baza fitocelulelor stem protejeaza pielea de subtiere, deshidratare si riduri. Un avantaj important al utilizarii produselor cosmetic pe baza de fitocelule stem este absolut hipoalergenic si tolerabilitate excelenta.

In produsele RejuvOx se utilizeaza 2 tipuri de cellule stem:

Phyto cellTec Malus Domestica: pe baza de cellule stem a unui mar elvetian rar cu proprietati incredibile.

Complexul ABC stem cell: un extract unic si natural de inghetat, realizat din agrise, maghiar dulce, ceai verde si catina. S-a demonstrate ca extractul are un effect proliferative asupra celulelor hematopoietice.

Fermentarea creste biodisponibilitatea componentelor vegetale care sunt antioxidanti puternici.

Avantajele celulelor stem:

Stimuleaza reinoirea celulelor sanatoase.

Protejeaza longevitatea celulelor stem ale pielii.

Incetineste imbatrinirea naturala a pielii.

Incetineste imbatrinirea celulelor de baza.

Pastreaza celulele stem ale pielii si protejeaza impotriva stresului UV.

Imbunatateste regenerarea epidermei si astfel si calitatea de bariera a pielii.

Se opune virstei, incetineste exfolierea si prin urnare ajuta la prevenirea formarii pielii uscate, sensibile si usor inrosite.

Protejeaza celulele ADN si impiedica miscarea celulasa a AND-ului modificat.

Intareste sistemul imunitar al pielii.

Ofera proprietati antioxidante ridicate.

Creste raspindirea celulelor stem hematopoietice si creste durabilitatea lor.

Complexul ACB de cellule stem- extract unic si natural de fermentatie, realizate din agrise, maghiran dulce, ceai verde si catina, s-a demonstrate ca extractul are un effect proliferative asupra celulelor hematopoetice.
Fermentarea creste biodisponibilitatea componentelor vegetale care sunt antioxidanti puternici.

Beneficiile fitocelulelor stem:

Stimuleaza reinoirea celulara;

Protejeaza lengevitatea celuler stem ale pielii;

Incetineste imbatrinirea naturala a pielii;

Pastreaza celulele stem ale pielii si protejeaza impotriva stresului UV;

Imbunatateste regenerarea epidermei si astfel si calitatea barierei pielii;

Se opune, la asocierea cu virsta, incetinirea exfolierii si prin urmare, ajuta la prevenirea formarii pielii foarte uscate, sensibile si usor inrosite;

Protejeaza celulele ADN si impiedica micsorarea celulasa a ADN-ului modificat;

Intareste sistemul imunitar al pielii;

Ofera proprietate antioxidante ridicate;

Creste durabilitatea.

Măr (Malus domestica)

Denumire științifică
Malus domestica

Denumiri populare (regionale)
Măr

Etimologie
Limba latină – melus

Tipologie
Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine.

Proveniență
Originar din regiunea munților Himalaia (Asia Centrală), mărul crește în stare sălbatică în Asia, Europa și America.

Importanță
Importanța culturii mărului se datorează valorii alimentare și gustative, terapeutice și profilactice a fructelor, însușirilor lor tehnologice specifice, particularităților agrobiologice ale pomilor și valorilor economice mari.

Istoric
Cultura mărului s-a extins în special în zona temperată, unde a găsit condiții optime de creștere și dezvoltare. Aria de răspândire a fost lărgită prin contribuția selecționatorului sovietic I. V. Miciurin, care a mutat limita de cultură a acestei specii spre nord până la paralela 63. În România, mărul este cultivat mai mult în regiunea dealurilor subcarpatice și anume în zona pădurilor de stejar și fag.

Aria de răspândire
Mărul este specia cu posibilități mari de aclimatizare la condițiile de mediu diferite și se cultivă pe toate continentele globului, cu excepția zonelor foarte reci. Limita nordică a arealului de răspândire în Europa este Norvegia, iar în America de Nord – Canada. Limita sudică trece prin America de Sud (Chile, Argentina), Africa (Republica Africa de Sud), Oceania prin Australia, Noua Zeelandă și se extinde aproximativ până la paralela 40.

România
Zone de cultură foarte favorabilă: Subcarpații Meridionali, Nord-Vestul țării, Nordul Moldovei, Nord și Nord-Vestul Transilvaniei; favorabile: Câmpia Română, Câmpia de Vest, Podișul Transilvaniei.

Partea comestibilă
Fructele.

Particularități
Merii se dezvoltă bine în majoritarea tipurilor de sol.

Mod de cultivare
Se cultivă prin plantarea pomilor tineri, altoire, întreținere, lucrări de formare a coroanei (tăieri de scurtare și rărire a ramurilor). Pentru formarea unei livezi durează între 3 și 5 ani. La soiurile genetic rezistente la boli, recoltele pot să apară și din anul următor plantării.

Terenul
Soluri favorabile – luto-nisipoase, lutoase, argilo-nisipoase; soluri nefavorabile – soluri grele cu exces de calciu, sărăturoase, cu exces de umiditate sau cele prea subțiri și uscate. Are nevoie de un loc aerisit, aflat în plin soare, în care pământul să fie moderat de fertil și ușor drenabil.

Semințe
Înmulțirea se face prin altoire.

Îngrășăminte
Calitatea solului se poate îmbunătăți cu substanțe fertilizatoare și bălegar.

Utilaje
Pentru pregătirea terenului se utilizează utilaje agricole (săpări de gropi etc.)

Plantare
Merii se plantează primăvara sau toamna, dacă iernile sunt blânde și umede. Se sapă o groapă mai mare cu 30 cm decât lungimea rădăcinilor unui pom și se umple cu pământ și compost. Merii se plantează la 9-10 m distanță, cei semi-pitici la 6-7,5 m și cei pitici la 4,5-6 m. În groapă se înfige un băț de care se leagă pomul (măsură de protecție contra vântului puternic). La plasarea în groapă, rădăcinile trebuie răsfirate. Plantarea la adâncimi mai mari ancorează mai bine copacul. Înainte de umplerea gropii cu pământ și compost, se poate pune un strat de bălegar. După plantare, mărul se udă din abundență și se acoperă la rădăcină cu un strat de paie sau alte materiale organice (fără buruieni), pentru a menține umezeala.

Vecinătate
Este destul de solitar, poate fi pus în grădină, dar nu chiar lângă alte culturi.

Întreținere și îngrijire
Lucrările necesare de îngrijire sunt tăieri de formare a coroanei, tăieri de întreținere și fructificare; arături înainte de căderea frunzelor, discuire, cosirea ierburilor de pe interval, erbicidare pe rânduri, irigare.

Dăunători
Dăunătorii de temut în livezile de măr, care pot distruge producția și livada, sunt: păduchele lânos (Eriosoma lanigerum), păduchele din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus), insectele minatoare și defoliatoare, afidele și acarienii, gărgărița florilor de măr (Antonomus pomorum) și viermele merelor (Cydia pomonella).

Modalități de luptă contra dăunătorilor
Toți acești dăunători se pot distruge folosind produse insecticide și acaricide.

Mod și perioadă de recoltare
Soiurile de vară se recoltează cu 3-4 zile înainte de maturitatea de consum; soiurile de toamnă și de iarnă se recoltează în septembrie-octombrie, când semințele încep să se brunifice.

Condiții de păstrare
Fructele se păstrează în depozite cu posibilitatea de dirijare a factorilor de temperatură de 0-3 grade C și umiditate de 80-95%, cu aerisire corespunzătoare.

Reacția la condițiile de mediu
Are nevoie de o temperatură medie anuală de 8-11ºC, dar are și rezistență mare la ger (până la -35 de grade). Preferă ca orientarea rândurilor să fie N-S, NV-SE sau NE-SV, este mai pretențios față de umiditate.

Soiuri
În România există peste 300 de soiuri de mere locale și străine, care provin în marea lor majoritate din mărul sălbatic, întâlnit prin luminișurile pădurilor sau pe liziere, precum și din mărul pitic care crește îndeosebi în Caucaz și sud-estul Europei. Exemple de soiuri: Ancuța, Ionatan, Golden, Ardelean, Delicios de Voinești, Frumos de Voinești, Iris, Real, Remar, Mutsu, Prima, Remus, Wagner etc.

Rotația culturilor
Nu este cazul.

Beneficii pentru organism
Merele constituie unul dintre componentele de bază în alimentația modernă a omului. Ele reprezintă aproape singurul aliment gata pregătit în natură, care poate fi consumat fără alte adaosuri, fie în stare proaspătă, fie ca suc, compot, dulceață, cidru, marmeladă etc. Datorită însușirilor tehnologice, merele constituie o materie primă cu pondere mare în industria alimentară.

Aport caloric
Merele conțin în medie: 84,5% apă, 14,1% zaharuri, 0,2% substanțe pectice, 0,6% substanțe grase, 90 UI vitamina A, 0,02 mg% vitamina B2, 0,1mg% vitamina B1, 7mg% vitamina C, 7 mg% calciu, 10 mg% potasiu, cât și cantități reduse de aluminiu, mangan, sulf, cobalt și altele.

Sfaturi de consum
Este cel mai indicat să fie consumat crud, dar poate fi consumat ca dulceață, suc concentrat, compot, în prăjituri sau alte dulciuri.

Utilizare în alimentație
Se folosește pe scară largă în bucătărie: crud, uscat (sub formă de poame), deshidratat, dulceață, suc, sirop, compot, marmeladă, în plăcinte, prăjituri, înghețată etc.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale
Valoarea terapeutică a merelor constă în acțiunea lor asupra aparatului digestiv, absorbante ale toxinelor și microorganismelor la nivelul intestinului, tratament în afecțiunile renale, diataze urice, artritism, reumatism etc. Merele influențează pozitiv în hipertensiunea arterială și reduc nivelul colesterolului, au efect benefic în prevenirea bolilor cardiovasculare, afecțiunile respiratorii, combaterea obezității și au acțiune anticancerigenă. Se folosesc și în cosmetică, pentru măști sau tonice.

Rețete

Industrii
Alimentară, cosmetică

Tenul matur este tipul de ten care are un aspect imbatranit,  care si-a pierdut tonusul si fermitatea, cauzat de o deficienta a componentelor nutritionale ale pielii. Pielea are un aspect subtire, fibrele elastice degenereaza secundar pierderii de apa si sunt prezente riduri fine sau profunde la nivelul acesteia. Tenul matur prezinta o scadere ridicata a secretiei de sebum si o scadere a circulatiei sanguine tegumentare, secundar depunerilor de colesterol la nivelul peretilor vaselor.

Consecutiv procesului de imbatranire apar la nivelul tenului riduri profunde (datorita degenerescentei fibrelor de colagen si elastina) si pete hipo sau hiperpigmentate.

In general, cauzele aparitiei ridurilor sunt imbatranirea, expunerea excesiva la razele UV, consumul insuficient de apa sau fumatul.

Are ca si caracteristici:

pielea prezinta riduri

muschii de sub piele nu mai au elasticitate

se schimba culoare pielii si aspectul catifelat

glandele sebacee si sudoripare au o activitate redusa

exista posibilitatea sa apara pete pe fata si pe maini

din cauza pierderii elasticitatii tesuturilor, se formeaza pungile de sub barbia dubla si de sub ochi

pielea devine aspra, apar negii, exista posibilitatea cresterii alunitelor si a parului de prisos 

Cauze: dezechilibrul hormonal si metabolic, alimentatie nepotrivita, odihna insuficienta, stres indelungat, diferite maladii acute sau cronice, poluarea mediului ambiant, deficienta prelungita a protectiei la diversi factori meteorologici-soare, vant, ger etc 

Tenul uscat

Tenul uscat se caracterizeaza printr-un numar redus de glande sebacee si un strat subtire de tesut adipos subcutanat. La suprafata, pielea pare neteda si catifelata, porii sunt mici, tenul este mat. Stratul superior al pielii este in general subtire, cu un sistem transparent de vase sanguine, care devin mai vizibile odata cu inaintarea in varsta. In cazul unei emotii puternice, fluxul sanguin creste si cauzeaza roseata.

In tinerete, tenul uscat arata grozav. Chiar si in perioada de adolescenta, posesoarele tenului uscat se pot mandri cu o piele catifelata de culoarea piersicii, fara sa aiba acnee, cosuri sau alte probleme, in timp ce fetele cu alte tipuri de ten pot doar sa viseze la asa ceva. Problemele apar mai tarziu, pentru ca tenul uscat este foarte delicat si sensibil, desi poate sa para perfect sanatos, iar in lipsa unei ingrijiri adecvate, pielea isi pierde rapid din elasticitate, ridurile apar devreme – acestea sunt efectele lipsei de umiditate si grasimi. Pe la 25 de ani, deseori devin vizibile ridurile din jurul ochilor. In plus, tenul uscat nu iubeste nici soarele, nici frigul, este predispus la cojire, suporta greu sapunul si unele componente ale produselor cosmetice. Calitatea apei joaca un rol foarte important: dupa spalare, deseori apar iritatii, pete si senzatia de strangere a pielii. Toate aceste simptome – sunt un semnal ca pielea are nevoie de ajutor, adica de o ingrijire buna, si mai ales corecta. In lipsa acesteia, tenul devine aspru, incepe sa se cojeasca si sa crape.

Odata cu inaintarea in varsta, pielea are tendinta de a deveni mai uscata, astfel, majoritatea femeilor trecute de 50 de ani si, mai ales cele care traiesc in zone cu clima uscata, au un ten uscat. Una dintre cauzele deshidratarii tenului este varsta. Daca pielea unei persoane tinere contine 70% apa, in cazul unei persoane in varsta, cantitatea de apa este aproape de 2 ori mai mica. Din aceasta cauza, pielea isi pierde elasticitatea si apar ridurile. Pielea deshidratata imbatraneste rapid, uneori prea devreme. Stratul cornos contine aproximativ 12 % din umiditate, desi are o grosime de doar o sutime de milimetru. Acest strat joaca rolul principal in mentinerea umiditatii pielii.

Tenul poate deveni uscat din cauza consumului insuficient de apa si lipsei obiceiului de a-l proteja impotriva influentelor nocive ale mediului extern. Frigul, vantul, soarele si arsurile au efecte extrem de nocive asupra pielii, pentru ca o deshidrateaza.

Unele diete se bazeaza pe deshidratarea organismului, asadar iubitoarele acestora trebuie sa ia in considerare faptul ca, odata ce vor scapa de cateva kilograme in plus, ele risca sa adauge cativa ani aspectului lor exterior. Alcoolul, laxativele si diureticele, de asemenea, afecteaza in mod negativ pielea pentru ca elimina substantele minerale benefice pielii si o deshidrateaza.

Intai, pielea uscata nu are suficienta grasime, apoi duce lipsa de umiditate, pentru ca sebumul produs de glandele sebacee nu este de ajuns pentru a forma stratul natural de protectie, necesar pentru a mentine pielea elastica si pentru a preveni deshidratarea ei. Prin urmare, lipsa de sebum afecteaza instant nivelul de umiditate: celulele devin uscate, se cojesc, relatia dintre ele slabeste si nimic nu mai opreste evaporarea umiditatii. Pe langa acestea, pelicula protectoare protejeaza pielea impotriva influentelor exterioare nocive, iar absenta ei face posibila patrunderea substantelor iritante in piele. Rezultatul este sensibilitatea crescuta si imbatranirea rapida a pielii.

Notiunea de ten sensibil a fost introdusa de cosmetica moderna. Trebuie mentionat faptul ca sensibilitatea poate fi dobandita ereditar sau capatata in timpul vietii. In prezent, intalnim in magazine atat produse distincte, cat si linii intregi de produse cosmetice concepute anume pentru acest tip de ten.

Din cauza stresului, influentelor daunatoare si ingrijirii inadecvate, pielea uscata si sensibila isi pierde din capacitatea de protectie si devine foarte sensibila la diversi factori iritanti, inclusiv la unele ingrediente active incluse in compozitia produselor cosmetice. Simptomele sensibilitatii pielii sunt adesea confundate cu simptomele unei reactii alergice, dar cu toate ca acestea se aseamana, nu este nicidecum acelasi lucru. Alergia denota nereguli legate de activitatea sistemului imunitar si nu apare niciodata imediat dupa aplicarea unei creme noi – cel devreme dupa 3-5 ore. Pielea sensibila, dimpotriva, reactioneaza instant la o crema noua inadecvata tenului.

Aproximativ 70% dintre femei ajung la concluzia ca au un ten sensibil. In majoritatea cazurilor, sunt femei blonde sau roscate cu o piele foarte deschisa la culoare si ochi albastri sau verzi. Pielea lor este de obicei subtire, nu are suficienti pigmenti de protectie si produce putine grasimi. Rezultatul este rezistenta slaba la factori iritanti externi si stres. De fapt, cu o sensibilitate crescuta a pielii se confrunta oameni cu varste si tipuri de ten diferite.

Simptomele tipice ale tenului sensibil:

– senzatia de ”strangere” a pielii dupa spalare;

– iritabilitatea crescuta;

– aparitia frecventa de pete rosii pe fata si gat;

– dupa aplicarea unui produs cosmetic nou, apar pete aproape de fiecare data;

– in situatii stresante, apar cosuri pe fata;

– dupa mai mult timp petrecut intr-o incapere cu un aer foarte cald si uscat, apare senzatia de mancarime a pielii;

– pielea se arde foarte repede la soare.

In acest caz, mai multe probleme apar pe frunte, nas si barbie (in asa-numita zona T), in zona gatului si a decolteului.

O alta particularitate a acestui tip de ten consta in faptul ca reactia pielii la produse cosmetice este total imprevizibila. Produsul care parea sa fie perfect potrivit tenului tau ieri, declanseaza o reactie negativa in ziua urmatoare. Oboseala si stresul fiziologic si psihologic afecteaza in mod vizibil tenul sensibil. In consecinta, apar pete rosii, senzatia de mancarime si strangere a pielii, tenul incepe sa se cojeasca. Alti factori care determina aparitia iritatiilor sunt: frigul, expunerea excesiva la razele ultraviolete, aerul prea uscat din incaperi, aerul poluat si unele proceduri cosmetice. Printre cele mai frecvente cauze interne ale hipersensibilitatii tenului se afla dereglarile hormonale, predispozitia genetica, predispozitia la reactii alergice, instabilitatea psihica. Expertii sustin de asemenea ca absenta factorilor de stres conduce la stabilizarea starii tenului pentru o perioada indelungata.

Tenul mixt (combinat)

Tenul mixt (combinat) are in general un aspect sanatos si o structura destul de neteda. Frecvent portiunile de piele din zona T (frunte, nas si barbie) au un luciu gras si porii dilatati, iar pielea din jurul ochilor, de pe obraji si tample este uscata. Totusi, sunt posibile si alte combinatii: o piele lucioasa pe nas, dar normala pe frunte si pe obraji; portiuni de piele uscata in zonele cu piele grasa sau normala.

Asadar, tenul mixt poate avea in diferite zone ale fetei simtomele tipice a doua sau chiar si trei tipuri principale de ten (normal, gras si uscat). Culoare pielii, de asemenea, s-ar putea sa nu fie uniforma. Dar ingrijirea corecta a tenului mixt amana pentru mult timp aparitia ridurilor.

Diferenta dintre portiuni de piele se explica astfel: in zonele care sunt cel mai adesea supuse influentelor nocive ale soarelui, ale vantului si vremii – pe frunte, nas si barbie – glandele sebacee sunt mai numeroase si produc mai multa grasime. Prin urmare, zona de mijloc a fetei (zona T) poate sa capete un luciu gras si este predispusa la cosuri si acnee (specifice tenului gras), in timp ce obrajii par netezi si catifelati.

Tenul mixt se intalneste in general la tineri si cu timpul, aproape intotdeauna devine normal daca este ingrijit corect. Tenul combinat se intalneste destul de rar la persoanele adulte.

Cu un ten deshidratat se confrunta pana la 98% din populatie, in grade diferite. Aceasta este o problema asociata cu pielea intinsa sau solzoasa, liniile artificiale si imbatranirea prematura. Pentru ca o piele sa fie moale si neteda, are nevoie de doua lucruri: hidratare si sebum, cele doua functionand doar impreuna. 

Cauzele unui ten deshidratat

Una dintre principalele cauze ale unui ten deshidratat este ingrijirea necorespunzatoare. Un demachiant care iti lasa pielea intinsa sau deosebit de curata duce la deshidratare. De asemena, proprietatile alcaline ale sapunului pot determina deshidratarea pielii.

O alta cauza ar putea fi daunele aduse pielii prin folosirea unor tratamente dure impotriva acneei, cum ar fi peroxidul de hidrogen, acidul retinoic sau peroxidul de benzoil. De asemenea, expunerea la soare afecteaza transferul de umiditate. In ambele cazuri, pielea afectata are un aspect uscat. 

Neglijenta ar putea duce la deshidratarea tenului, dintr-o varietate de motive. Hidratarea insuficienta ar putea fi unul dintre ele, dar si fumatul, care este direct asociat cu formarea ridurilor prin strangerea sangelui in capilare. Astfel se reduce fluxul de umiditate si de nutritie ale celulelor. 

Anumite boli pot provoca deshidratare interna, care afecteaza si epiderma. Tratamentele pentru raceala si gripa usuca mucoasele si au efecte secundare pe suprafata pielii. Diureticele si cortizonul de asemenea, induc deshidratarea.

Dusurile fierbinti sunt eficiente pentru eliminarea excesului de sebum de la suprafata pielii, insa produc daune vaselor capilare, inducand deshidratarea. O masura in acest caz este sa te speli separat pe fata, cu apa calduta. 

O dieta care are un aport excesiv de sare poate duce la un ten deshidratat. Cafeaua poate contribui, de asemenea, la aceasta problema. 

Factorii de mediu se numara printre cauzele comune ale deshidratarii tenului. Aerul conditionat si incalzirea artificiala, in timpul lunilor de iarna, sunt doua dintre motive, deoarece, cand le folosesti, cantitatea de umiditate din aer se reduce. De asemenea, sauna, vantul si poluarea sunt alti factori. 

Semnele si simptomele unui ten deshidratat

Pentru a putea identifica tenul deshidratat, este important sa monitorizezi semnele si simptomele in mod regulat, asa incat sa tratezi cand este necesar. Daca ai aceasta problema, pielea ta va arata la fel ca atunci cand este arsa si s-ar putea sa ai aceeasi senzatie. 

Tenul deshidratat este iritat, prezinta linii uscate si roseata. Textura pielii va fi dura si nu va mai arata neted. Un alt semn foarte comun al deshidratarii este mancarimea extrema, care poate deveni chiar dureroasa.