PROGRAM UL DE STUDII UNIVERSITARE DE LI CENȚĂ DREPT IF [622054]

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAM UL DE STUDII UNIVERSITARE DE LI CENȚĂ DREPT IF

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI :
PROF. UNIV. DR. POPESCU RADU -ROMEO
PROF. UNIV. DR. STOICA ADRIAN
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE
PROGRAM UL DE STUDII UNIVERSITARE DE LI CENȚĂ DREPT IF

Reducțiunea liberalităților excesive

COORDONATORI ȘTIINTIFICI :
PROF. UNIV. DR. POPESCU RADU -ROMEO
PROF. UNIV. DR. STOICA ADRIAN
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 6
Capitolul I . CONSIDERAȚII GENERALE ………………………….. ………………………….. ……………….. 8
Secțiunea 1. Aspecte generale privind liberalități le ………………………….. ………………………….. …….. 8
I.1.1.Legatul. Noțiune și clasificare ………………………….. ………………………….. ……………. 9
1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 9
2. Clasificare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 9
I.1.2.Donația. Noțiune și condiții de validitate ………………………….. ……………………….. 11
1. Noțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 11
2. Condiții de validitate ………………………….. ………………………….. ……………………….. 11
Secțiunea 2. Aspecte generale privind rezerva succesorală ………………………….. …………………….. 14
I.2.1. Noțiunea de rezervă succesorală ………………………….. ………………………….. …… 14
I.2.2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale ………………………….. ………………. 15
I.2.3. Noțiunea de cotitate disponibilă ………………………….. ………………………….. ……. 17
I.2.4. Moștenitorii rezervatari ………………………….. ………………………….. ……………….. 17
Capitolul II . NOȚIUNEA DE REDUCȚIUNE ȘI DELIMITAREA DE ALTE INSTITUȚII
JURIDICE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 20
Secțiunea 1. Noțiunea de reducțiune ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
Secțiunea 2. Delimitarea reducțiunii față de alte in stituții juridice ………………………….. …………… 22
II.2.1. Nulitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
II.2.2. Rezoluțiunea ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 22
II.2.3. Rezilierea ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 23
II.2.4. Inopozabilitatea ………………………….. ………………………….. ………………………… 23
II.2.5. Revocarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 24
II.2.6. Caducitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 24
II.2.7. Raportul donațiilor ………………………….. ………………………….. …………………….. 24
Capitolul III . PERSOANELE CARE POT INVOCA REDUCȚIUNEA ………………………….. ….. 26

Secțiunea 1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 26
Secțiunea 2. Moștenitorii rezervatari ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
Secțiunea 3. Succesorii moștenitorilor rezervatari ………………………….. ………………………….. …….. 27
Secțiunea 4. Creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari ………………………….. …………….. 29
Secțiunea 5. Situația altor persoane ………………………….. ………………………….. …………………………. 30
III.5.1. Situația donatarilor și legatarilor defunctului ………………………….. ……………. 30
III.5.2. Situația creditorilor defunctului ………………………….. ………………………….. …. 30
III.5.3. Persoan ele împotriva cărora se poate introduce acțiunea în reducțiune …….. 31
Capitolul IV . ORDINEA REDUCȚIUNII ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
Secțiune a 1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 32
Secțiunea 2. Reducerea legatelor înaintea donațiilor ………………………….. ………………………….. …. 32
Secțiunea 3. Reguli privind reducțiunea legatelor ………………………….. ………………………….. …….. 34
Secțiunea 4. Reguli privind reducțiunea donațiilor ………………………….. ………………………….. ……. 36
Secțiunea 5. Ordinea și măsura reducțiunii liberalităților indirecte ………………………….. ………….. 38
IV.5.1. Donațiile indirecte ………………………….. ………………………….. ……………………. 38
IV.5.2. Reducțiunea liberalităților indirecte ………………………….. ………………………… 39
IV.5.3. Reducțiunea clauzei de preciput ………………………….. ………………………….. … 40
Capitolul V . CĂILE PROCEDURALE DE REALIZARE A REDUCȚIUNII ………………………. 42
Secțiunea 1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 42
Secțiunea 2. Reducțiunea prin bună învoială ………………………….. ………………………….. ……………. 42
Secțiunea 3. Reducțiunea pe cale judecătorească ………………………….. ………………………….. ………. 45
V.3.1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………….. 45
V.3.2. Modalitățile de exercitare a acțiunii în reducțiune ………………………….. ……… 45
Capitolul VI . EFECTELE REDUCȚIUNII LIBERALITĂȚILOR EXCESIVE …………………….. 50
Secțiunea 1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 50
Secțiunea 2. Efectele reducțiunii asupra legatelor ………………………….. ………………………….. …….. 50
Secțiunea 3. Efectele reducțiunii asupra donațiilor ………………………….. ………………………….. ……. 52
Capitolul VII . REDUCȚ IUNEA UNOR LIBERALITĂȚI SPECIALE ………………………….. ……. 57

Secțiunea 1. Noțiuni introductive ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 57
Secțiunea 2. Dreptul de opțiune și exercitarea acestuia ………………………….. ………………………….. 57
Capitolul VIII . STUDIUL DE CAZ ………………………….. ………………………….. ………………………… 62
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 65
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 66
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 68

6
Introducere

Dreptul succe soral, „cea mai frumoasă materie a dreptului civil”, astfel cum a considerat –
o profesorul Francisc Deak, constituie un punct de referință privind longevitatea aplicării
dispozițiilor sale legale. Apariția noului Cod civil a adus elemente de i novație în această materie,
a adaptat numeroase articole din vechiul Cod civil la cerințe societății , dar a și păstrat o varietate
de reglementări care de la 1864 continuă să își găsească aplicarea.
Tema prezentei lucrări, „Reducțiunea liberalităților exc esive”, am ales -o datorită faptului
că reprezintă o instituție cu o deosebită impor tanță în materia succesiunilor. Dreptul la
reducțiune este un drept care apare odată cu desc hiderea succesiunii, iar nu un drept care se
transmite prin moștenire. Întrucât r eprezintă o sancțiune de drept civil, aceasta protejează rezerva
succesorală a moștenitorilor rezervatari , chiar și în fața voinței testatorului, atunci când
manifestarea sa a devenit excesivă.
Pentru o mai bună întelegere a acestei insituții am apreciat a fi necesar ca în primul
capitol să evidențiez noțiunea de liberalitate, cu cele două forme ale sale , legatul și donația.
Liberalitatea reprezintă un act al dispunătorului făcut cu intenția de a îl gratifica pe cel în
favoarea căruia transmite un bun sau o universalitate de bunuri.
Este remarcabilă importanța acestei instituții chiar prin comparație cu alte cauze de
ineficacit ate ale actelor juridice civile, astfel cum am arătat în capitolul al doilea, unde am
evidențiat aspectele prin care aceasta se ase amănă, dar și cele prin care se diferențiază de
celelalte cauze de ineficac itate ale actului juri dic civil: nulitate, rezoluțiune , reziliere,
inopozabilitate, revocare și caducitate.
În capitolele următoare am prezentat , prin comparație cu reglementările din vechiul Cod
civil, aspecte privind persoanele care pot invoca reducțiunea – în capitolul III (moștenitorii
rezervatari, succesorii moștenitorilor rezervatari, creditorii chirografari ai moștenitorilor
rezervatari), or dinea în care operează reducțiunea asupra liberalităț ilor excesive – în capitolul IV
(reducerea legatelor înaintea donațiilor, regulile privind reducerea legatelor și a donațiilor, dar și
a unor liberalități indirecte), iar în capitolul V am expus căile pr ocedurale de realizare a
reducțiunii, prin bună -învoială și pe cale judecătorească. Pe lângă aspectele pur teoretice , am
prezentat și aspecte practice cu titlu exemplificativ.
În cel de -al VI -lea capitol am punctat noțiunile privind efectele reducțiunii li beralităților
excesive care constau în ineficacitatea legatelor, sau după caz desființarea donațiilor în măsura

7
necesară reîntregirii rezervei succesorale. Deși este preferată reducțiunea în natură, vom vedea că
există situații în care reducțiunea nu se poate realiza altfel decât prin echivalent.
Reducțiunea unor liberalități speciale reprezintă tema capitolului VI I și intervine atunci
când liberalitatea are ca obiect un uzufruct, uz ori abitație sau o rentă ori întreținere viageră. De
asemenea, am prezentat cine are dreptul de a exercita acest drept de reducțiune asupra
liberalităților speciale și care sunt modalit ățile de realizare.
Ultimul capitol reprezintă partea practică a prezentei lucrări. Speța pe care am ales să o
prezint cuprinde insituțiile pe care le -am dezvoltat în partea teoretică și anume: rezerva
succesorală, cotitatea disponibilă, reducțiunea libera lităților excesive, dar și prescripția dreptului
la reducțiune. Prin expunerea acestei spețe, am dorit să pun în antiteză normele din vechiul Cod
civil cu cele din actualul Cod civil, prezentând corespondentele, din noua reglementare, ale
dispozițiilor leg ale aplicate conform legii vechi.
Prin urm are, în conținutul acestei lucră ri am pus în lumină diferențele dintre noua și
vechea reglementare , completate cu păreri expuse în doctrină și exemple care să evidențieze
aplicabilitatea acestor dispoziții legale.

8
Capitolul I
CONSIDERAȚII GENERALE

Secțiunea 1. Aspecte generale privind liberalitățile

Prin preluarea regulilor vechiului Cod civil, dar și prin inovațiile aduse în 2009, dreptul
nostru succesoral actual rămâne ancorat de gândirea juriștilor francezi, exprimată în Codul civil
francez, având în vedere afinitatea pentru aceasta a conștiinței juridice de orientare romano –
germanică a poporului român1.
Pornind de la etimologia termenului de „liberalitate”, provenit din latinescul „liber ”, în
doctrină s -a arătat că acesta are o triplă semnificație: de „act al unui om liber, de act care
liberează pe dispunător și pe gratificat și, totodată, de expresie a libertății, a demnității umane”2.
Noul Co d civil tratează în Titlul III materia liberal ităților, definind în art. 984 alin. (1)
liberalitatea ca fiind „actul juridic prin care o personă dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în
tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane”.
Liberalitatea presupune întrunirea a două ele mente: unul material, economic, constând în
diminuarea patri moniului dispunătorului și mărirea corelativă a patrimoniului gratificatului, și un
element moral, intențional, reprezentat de intenția liberală ( animus donandi )3. Aceasta din urmă
este esențială și, chiar d acă alte interese există sau nu, intenția liberală nu este posibil să
lipsească. De natura liberalităților este că dispunătorul, putând urmări realizarea unui interes, nu
condiționează existența actului de realizarea acestuia, anulând intenția liberală.
S-a afirmat că pot exista situații în care interesul, moral sau material, să fie hotărâtor
pentru actul în cauză, dar să coexiste cu intenția liberală. Spre exemplu, dacă o persoană dorește
să facă un bine printr -o donație unei biserici cu ocazia unei sărbăt ori, iar gestul donatorului să fie
recunoscut în fața mulțimii, acesta dobândind stima și admirația enoriașilor. În acest caz,

1 M. Eliescu, Moștenirea și devoluțiunea ei în Dreptul RSR , Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1966, p. 40
2 I. Popa, Drept civil. Moșteniri și liberalități , Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 166
3 I. R. Munteanu, Cauza liberalităților , apud. G. C. Frențiu, în Colectiv, Noul Cod civil. Comentarii,
doctrină și jurisprudență. Vol. II. Art. 953 -1649, Ed. H amangiu, București, 2012, p. 71

9
interesul donatorului este unul moral, însă, chiar și în lipsa realizării acestui interes, actul juridic
s-ar fi încheiat.
Libera litățile se pot fa ce, conform art. 984 alin. (2) C. civ. , doar prin donație sau legat
cuprins în testament. Acestea sunt acte juridice de dispoziție, constitutive ori translative de
drepturi, prin care se strămută de la dispunător la gratificat dreptul de proprietate, un alt drept
real ori de creanță. În sarcina dispunătorului se naște, prin urmare, o obligație de a da, de a
constitui sau de a transmite gratificatului dreptul asupra căruia s -a dispus prin actul de
liberalitate.
Liberalitățile sunt acte jur idice intuitu personae , ce se încheie în considerarea
gratificatului, donatar ori legatar, după caz.

I.1.1.Legatul. Noțiune și clasificare

1. Noțiune

Originea cuvântului „legat” provine din latinescul „legatum ” și semnifică „bun lăsat
cuiva prin dispoz iție testamentară ”. D. Alexandresco în „Principiile dreptului civil român”
definea legatul ca fiind „o specie de donațiune, care nu poate avea ființă fără a avea un act scris
în formă de testament, un legatar și un lucru care să facă obiectul legatului”4.
Conform actualei reglementări, l egatul este dispoziția testamentară prin care testatorul
decide ca, la decesul său, unul sau mai mulți legatari să dobândească întregul său patrimoniu, o
fracțiune din acesta sau anumite bunuri determinate, în funcție de lim itele voinței sale liberale.

2. Clasificare

M. Eliescu în lucrarea sa „Curs de succesiuni” diferenția între două criterii de clasificare
a legatelor, și anume, după modalitatea care afectează voința testatorului și obiectul liberalității.
Acee ași clasificare , precum cea din v echiul Cod Civil , o regăsim în legislația actuală.
Principalul criteriu de clasificare al legatelor este obiectul dispoziției testamentare, în
funcție de care distingem între legate universale sau cu titlu universal (obiectul e ste patrimoniul

4 D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român , vol. II , Ed. Atelierele grafice SOCEC & Co.,
Societate Anonimă, București, 1926, p. 483

10
testatorului sau cotă -parte din acesta) și legate cu titlu particular (obiectul este reprezentat de
bunuri determinate).
Potrivit art. 1055 C. civ., „Legatul universal este disp oziția testamentară care conferă
uneia sau mai multor persoane vocație la întreaga moștenire.”. De remarcat este faptul că
instituirea unui legatar universal are semnificația unei dezmoșteniri indirecte.
Conform art. 1056 alin. (1) C. civ. „Legatul cu titlu universal este dispoziția testamentară
care conferă uneia sau mai multor persoane vocație la o fracțiune a moștenirii.” . Deoare ce
legatarul cu titlu universal are o cotă -parte determinată din moștenire, „el nu poate profita de
cota unui alt legatar cu titlu universal care nu ar putea sau nu ar voi să vină la moșteni re (vor
profita moștenitorii legali sau legatarul universal)”5.
Noul Cod c ivil, în art. 1057 , reglementează că „orice legat care nu este universal sau cu
titlu universal este un legat cu titlu particular.”. Av ând în vedere această definiție negativă s -a
ajuns la concluzia că „legatul este cu titlu particular în cazul în care conferă legatarului vocație
succesorală la unul sau mai multe bunuri determinate”6.
Cea de -a doua clasificare a legatelor se realizează în funcți e de modalitățile care
afectează liberal itatea și deos ebim între legate pure și simple , legate cu termen, legate sub
condiție și legate cu sarcină.
Legatul este pur și simplu dacă nu este afectat de nicio modalitate, iar drepturile
legatarului se nasc din momentul deschiderii moștenirii.
Legatu l cu termen este acela a cărui valabilitate (în sensul posibilității de executare sau al
stingerii) depinde de împlinirea unui anumit termen (suspensiv sau extinctiv) fixat de către
testator.
Legatul sub condiție este acela a cărui naștere sau stingere dep inde de un eveniment
viitor și incert care privește producerea lui. La fel ca în dreptul comun , condiția care afectează
legatul poate fi suspensivă sau rezolutorie.
Legatul cu sarcină ( sub modo ) este specifică liberalităților și este o obligație impusă de
testator legatarului, care, după acceptarea lega tului, este ținut s -o execute.

5 Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral , vol. II, Ed. Universul Juridi c, București, 2014, p. 113
6 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 115

11
I.1.2.Donația. Noțiune și condiții de validitate

1. Noțiune

Cuvântul „donație”, cu forma învechită „donațiune ”, își are originea în latinescu l
„donatio ” și semnifică c ontractul prin care una dintre părți transmite celeilalte proprietatea unui
bun material fără să primească ceva în schimb.
Astăzi , doctrina definește donația astfel: este contractul cu titlu gratuit prin care una
dintre părți, numită donator, cu intenția de a gratifica, își micșorează în mod actual și irevocabil
patrimoniul său cu un drept (real sau de creanță), mărind patrimoniul celeilalte părți, numită
donatar, cu același drept, fără a urmări să primească altceva în schimb. Donația este un contract
întrucâ t presupune consimțământul ambelor părți, donatorul și donatarul.
De asemenea, donația – ca varietate a contractelor cu titlu gratuit – reprezintă o
liberalitate , deoarece are ca efect micșorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat, spre
deosebire de contra ctele dezinteresate (de exemplu: comodatul, mandatul cu titlu gratuit sau
depozitul cu titlu gratuit etc.), prin care nu se micșorează patrimoniul celui care procură altuia un
folos, motiv pentru care acestea din urmă nu sunt supuse regulilor de fond și de formă prevăzute
pentru donații.

2. Condiții de validitate

A. Obiectul contractului de donație
Potrivit noului Cod c ivil art. 1225 – 1229 , pot forma obiectul material al contractului de
donație bunurile mobile și imobile care, deopotrivă, trebuie să îndeplinească o serie de condiții,
precum: să fie în circuitul civil, să fie determinate sau determinabile, posibile, licite și să existe
sau să poată exista în viitor. Excepție de la condițiile arătate mai sus fac darurile manuale, care
nu pot avea ca obiect bunuri viitoare, întrucât nu sunt susceptibile de tradițiune. Bunurile mobile
corporale cu o valoare de până la 25.000 lei pot face obiectul unui dar manual conform art. 1011
alin. (4) din noul Cod c ivil. Bunurile mobil e care constituie obiectul donației trebuie enumerate
și evaluate într -un înscris, chiar sub semnătură privată (sub sancțiunea nulității absolute conform
art. 1011 alin . (3) din noul Cod c ivil).
Contractul poate purta și asupra unor bunuri viitoare, însă succesiunile nedeschise nu pot
forma obiectul donației. După deschiderea moștenirii, moștenitorul poate înstrăina
universalitatea dobândită, respectiv cota -parte indiviză, nu numai cu titlu oneros , dar și cu titlu

12
gratuit, deci prin donație ( conform art. 1.754 C. civ.). În niciun caz bunurile viitoare nu pot
constitui obiectul darului manual.

B. Cauza contractului de donație
În ceea ce privește cauza, în materia donației se aplică regulile generale, respe ctiv cauza
trebuie să existe, să fie licită și morală. Aceasta poate privi persoana beneficiarului donației,
calitățile acesteia, legătura de rudenie cu aceasta.
Donația este lovită de nulitate absolută atunci când este făcută în scopul de a menține o
relație de concubinaj și are o cauză imorală7. În ipoteza în care donatarul și donatorul sunt în
relație de concubinaj, liberalita tea nu are cauză ilicită întrucâ t nimănui nu îi este interzis să facă o
liberalitate față de o persoană pentru care manifest ă afecțiune. Pe de altă parte, dacă liberalitatea
este în fapt „o plată a unei relații gratuite prin natura sa, dispoziția are o cauză imorală și, în
realitate, actul nu este cu titlu gratuit, ci este trimis automat în sfera schimbului și a onerosului”8.
Dacă donatarul și donatorul sunt căsătoriți cu alte persoane, și doresc să înceapă, să reia sau să
continue o relație de concubinaj, ilicitatea cauzei depinde de scopul pe care îl urmărește
donatorul. Dacă donatorul a urmărit să îl determine în acest fel pe donatar să înceapă, să continue
sau să reia relația de concubinaj, atunci cauza este imorală. Însă, dacă scopul este de a îndeplini o
obligație morală9 față de donatar, liberalitatea este valabilă, iar cauza este licită.

C. Consimțământul
În ceea ce priveșt e consimțământul se aplică regulile generale, astfel că trebuie să provină
de la o persoană cu discernământ, să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ și să fie
exprimat cu intenția de a produce efecte juridice.
G. Boroi în lucrarea sa „Fișe de drep t civil” evidențiază că „dolul, în materia
liberalităților, îmbracă, de regulă, forma specifică a captației și a sugestiei. Astfel, are loc fapta
comisivă de speculare a afectațiunii și pasiunii donatorului în scopul de a -l determina să facă o
donație, pe care altfel nu ar fi făcut -o.”10.

7 G. Boroi, Fișe de drept civil , Ed. Hamangiu, 2016, p. 578
8 G. C. Frențiu, op. cit. , p. 4
9 Exemplu de obligație morală: gratificarea în scopul de a nu lăsa concubinul fără mijloace de t rai în
ipoteza morții donatorului, în condițiile în care donatarul nu este moștenitor legal al donatorului.
10 G. Boroi, op. cit. , p. 577

13
D. Capacitatea părților
În materia contractului de donație, regula o reprezintă existența capacității conform art.
987 alin. (1) din n oul Cod c ivil. Capacitatea deplină de exercițiu este cerută în privința
donatorului întruc ât contractul de donație este un act de dispoziție. Această condiție trebuie
îndeplinită atât la data la care dispunătorul își exprimă consimțământul, astfel cum prevede art.
987 alin. (2) din n oul Cod c ivil, cât și în cazul încheierii donației între pers oanele absente, și la
data acceptării ofertei de donație. Potrivit art. 1013 alin. (1) teza finală C. c iv., incapacitatea
ofertantului atrage caducitatea acceptării. Art. 987 alin. (3) C. civ. statuează astfel: „Condiția
capacității de a primi o donație tr ebuie îndeplinită la data la care donatorul acceptă donația.”.
Legislația noastră stabilește, prin dispoziții speciale cu privire la capacitatea părților
contractante, anumite incapacități speciale de a dispune și de a primi prin intermediul
contractului d e donație.

E. Condiții de formă
Potrivit art. 1.011 alin. (1) C. civ. „Donația se încheie prin înscris autentic, sub sancțiunea
nulității absolute” . Astfel, acest contract produce efecte juridice numai în situația în care
consimțământul ambelor părți este manifestat în formă autentică11, iar în caz de nerespectare a
acestei forme intervine nulitatea absolută a contractului respectiv.
Forma autentică este o măsură de protecție a voinței donatorului, care dispune în mod
actual și irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane, fără ca acel element activ să fie
înlocuit în patrimoniul său printr -o valoare echivalentă. În plus, donatorul este atenționat asupra
importanței deosebite pe care o are contractul de donație asupra patrimoniului său.
Cerința formei este prevăzută în mod imperativ, deci ad validitatem12, astfel că dovada
existenței unei donații nu poate fi făcută cu martori, chiar dacă ar exista un început de dovadă

11 Dacă momentul luării consimțământului părților în vederea autentificării actului și momentul
autentificării propriu -zise nu coincid (de exemplu, din pricina nefiscalizării), validitatea actului este
condiționată de existența consimțământului în chiar momentul autentificării, ea neproducând efecte
retroactive (TS, col.civ., dec. nr .2237/1956, în CD, 1956, p.147) citat de R. Popescu, Curs – Succesiuni și
liberalități. Donația , Universitatea „Ovidius” din Constanța, 2016, p. 3
12 În legătură cu istoricul formei solemne în contractul de donație, excepțiile de la principiul solemnității
donațiilor și unele propuneri de lege ferenda, vz. J. Goicovici, Discuții în legătură cu solemnitatea
contractului de donație, în Dreptul nr.7, 2005 , p. 39-53 citat de R. Popescu, Curs – Succesiuni și
liberalități. Donația , Universitatea „Ovidius” din Constanța, 2016, p. 3

14
scrisă. Nulitatea donației pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de orice persoană
interesată sau de instanță din oficiu și nu poate fi înlăturată în niciun fel13.

Secțiunea 2. Aspecte generale privind rezerva succesorală

I.2.1. Noțiunea de rezervă succesorală

Actualul Cod c ivil definește în art. 986 rezerva succesorală ca fiind „partea din bunurile
moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței
defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri.”.
Astfel cum se afirma în vechiul drept roman, „liberta tea de a testa a părintelui de familie
nu cunoștea altă restrângere decât obligația izvorâtă din ideea coproprietății de familie de a
exhereda, în termeni sacramentali, pe moștenitorii ab intestat ”14.
În alte cuvinte, rezerva succesorală este „acea parte di n moștenire de care defunctul nu
poate dispune liber prin testament și de la care nu îi poate înlătura prin dezmoștenire pe
moștenitorii săi rezervatari”15.
Scopul reglementării acestei instituții este de a asigura „protecția moștenitorilor
rezervatari împo triva liberalităților excesive făcute atât în beneficiul unor persoane străine de
moștenire, cât și în favoarea unor moștenitori legali sau chiar comoștenitori rezervatari”16. De
exemplu, dacă defunctul are mai mulți copii, nu poate gratifica pe unul dintre ei decât cu
respectarea rezervei celorlalți.
Prin urmare, dincolo de intenția liberală a lui de cuius , care poate încheia în timpul vieții
sale acte cu titlu gratuit (acte care pot epuiza emolumentul succesoral sau doar o parte din
acesta), legiuitoul a s tabilit moștenitorilor rezevatari o cotă din moștenire pe care aceștia o vor

13 Potrivit art. 92 alin. (1) C. proc. civ., „Procurorul poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este
necesar pentru apăra rea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.”. Rezultă că o acțiune în
constatarea nulității absolute a unui contract de donație poate fi formulată de procuror numai cu
respectarea acestei dispoziții legale. Vz. și C. A. Buc., s. a III -a civ., dec. nr.274/2005, în Culegere de
practică judiciară în materie civilă , 2005 , p. 136-137
14 M. Eliescu , Curs de succesiuni , Ed. Humanitas, București, 1 997, p. 132
15 G. C. Frențiu, op. cit. , p. 412
16 G. Boroi, op. cit. , p. 702

15
dobândi ope legis , iar remediul juridic în cazul depășirii cotității disponibile este reglementat de
instituția reducțiunii liberalităților excesive17.
În literatura de specialitat e18 s-a demonstrat că dreptul la rezerva succesorală este
reclamat, în mod deosebit, de două argumente. Primul dintre acestea se referă la existența unei
datorii naturale de pietate ( officium pietatis ) între acendenți și descendenți, precum și între soți.
Cel de -al doilea argument are la bază principiul ocrotirii rezervei succesorale care interesează
societatea în ansamblul ei.
Totodată, dreptul la rezerva succesorală constituie un drept propriu care ia naștere la
momentul deschiderii moștenirii. El nu const ituie un drept dobândit de la defunct pe cale
succesorală19.

I.2.2. Caracterele juridice ale rezervei succesorale

1. Parte a succesiunii (pars hereditatis ) – Rezerva succesorală este o parte din bunurile
moștenirii pe care de cuius ar fi lăsat -o dacă nu ar fi făcut donații și/sau legate, iar nu parte din
moștenirea pe care a lăsat -o efectiv. Aceasta poate fi pretinsă numai de cei care vin la moștenire,
deci îndeplinesc condițiile necesare, respectiv au capacitate succesorală, au voc ație concretă la
moștenire și nu sunt nedemni. De asemenea, moștenitorii rezervatari care au acceptat moștenirea
au obligația corelativă de a suporta, în mod proporțional, datoriile și sarcinile moștenirii.
În vechiul Co d civil din art. 841 rezulta că s uccesiunea se împarte în două părți care se
întregesc una pe alta: rezerva succesorală și cotitatea disponibilă.
2. Caracterul de ordine publică (imperativ) – Moștenitorii rezervatari și cuantumul
rezervei succesorale sunt stabilite în mod imperativ de lege ș i nu pot fi modificate prin voința
testatorului, nici chiar cu acordul prezumtivilor moștenitori rezervatari care ar consimți la
aceasta. Astfel, „actele care ar mări cotele de rezervă sunt nule absolut, iar cele prin care se
micșorează aceste cote (mări ndu-se corespunzător cotitatea disponibilă) vor fi supuse
reducțiunii”20.

17 I. Popa, op. cit. , p. 411
18 A se vedea, în special: N. Stănescu, Despre partagiu și rezervă , Institutul Grafic Samitca, Craiova,
1910, p. 533, D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român , t. IV, partea I,
Atelierele grafice Socec&Co., 1914, p. 517 -519
19 Fr. Deak, St. D. Cărpenaru, Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moștenire ,
Universitatea din București, 1983, p. 466
20 I. Popa, op. cit. , p. 411

16
3. Caracterul propriu – Acesta este un drept născut la data deschiderii moștenirii în
persoana moștenitorilor rezervatari nefiind un drept preexistent dobândit de la defunct pe cale
succesorală. În privința dreptului la rezervă, descendenții, părinții și soțul supraviețuitor nu sunt
succesori în drepturi ( habentes causam ), aceștia sunt terți față de actele încheiate de defunct care
aduc atingere rezervei succesorale, acestea nefiindu -le opozabile.
4. Dreptul la rezervă în natură – Moștenitorii rezervatari au drep tul la rezervă, în
principiu, în natură, iar nu sub forma echivalentului în bani. Potrivit art. 1097 alin. (2) C. civ.
dacă s -a adus atingere rezervei, reîntregirea acesteia ca urmare a reducțiunii se realizează în
natură. Moștenitorii rezervatari pot pretinde rezerva sub forma unui echivalent bănesc. Aceștia
au un drept de a pretinde rezerva în natură, dar nu o obligație în acest sens.
Ca excepție, rezerva este atribuită sau re întregită prin echivalent bănesc în următoarele
situații:
a. Conform art. 1097 alin. (3) C. civ., dacă înainte de deschiderea
succesiunii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum
și atunci când bunul a pierit dintr -o cauză imputabilă donatarului;
b. Conform art. 1097 alin. (5) C. civ., dacă donatarul este un succesibil
obligat la raport, iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din
valoarea bunului donat.
5. Caracterul individual – Art. 1088 C. civ. prevede că „rezerva succesorală a fiecărui
moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau
dezmoștenirilor, i s -ar fi cuvenit ca moștenitor legal”. Astfel, pentru a stabili rezerva succesorală
a fiecăru i moștenitor, trebuie să se verifice care ar fi fost cota succesorală a rezervatarului dacă ar
fi cules moștenirea ca moștenitor legal, iar rezerva este de jumătate în această cotă succesorală.
Acest caracter se manifestă prin aceea că „rezerva reprezintă o masă de bunuri, o cotă
dintr -o universalitate care se atribuie moștenitorilor rezervatari individual, rezerva fiind stabilită
între toți rezervatarii prin același act normativ, având din acest punct de vedere un caracter
unitar”21. Prin urmare, dacă la mo ștenire vin mai mulți moștenitori rezervatari, rezerva li se
atribuie individual.
6. Problema indisponibilității rezervei – În literatura de specialitate, indisponibilitatea
despre care se afirmă că este relativă (operează numai dacă e xistă moștenitori rezervatari) ș i
parțială (vizează numai o fracțiune din moștenire – rezerva și numai acele acte ale defunctului
care sunt liberalități). În „Tratatul de d rept succesoral” al lui Fr. Deak și R. Popescu s -a subliniat

21 I. Popa, op. cit. , p. 414

17
că în practica instanței supreme rezerva a fost declarată chiar și inalienabilă și insesizabilă22.
Chiar dacă rezerva ar fi încălcată, aceasta va fi reîntregită prin instituția reducțiunii liberalităților
excesive.
I.2.3. Noțiunea de cotitate disponibilă

Prin noțiunea de cotitate disponibilă în sensul art. 1089 din C. civ. înțelegem acea „parte
din bunurile moștenirii care nu este rezervată prin lege și de care defunctul putea dispune în mod
neîngrădit prin liberalități”. În limitele acesteia, „voința de cuius -ului este suverană,
discreționară”23. Însă, nimic nu împiedică atingerea rezervei succesorale prin acte juridice cu
titlu oneros. Cotitatea disponibilă se determină prin scăderea din masa succesorală a rezervei, ca
diferență între valoarea de calcul a întregii mase succesorale a defunctului ș i valoarea rezervei
totale, calculată ca sumă a rezervelor tuturor moștenitorilor legali rezervatari care au acceptat
moștenirea24.
În lucrarea sa de referință „Principiile dreptului civil român”, D. Alexandresco definea
această instituție astfel: „parte de care el (testatorul) poate să dispue prin donațiune sau
testament, se numește partea disponibilă”.

I.2.4 . Moștenitorii rezervatari

M. Eliescu în lucrarea sa „Moștenirea și devoluțiunea ei în dreptul Republicii Socialiste
România”25 (1966) afirma că „în sistemul legii civile române în vigoare sunt moștenitori
rezervatari: descendenții, ascendenții privilegiați, adică tatăl și mama, soțul supraviețuitor”.
Această reglementare este aplicabilă și astăzi astfel cum statuează art. 1087 C. civ. Astfel,
desprin dem ideea că ceilalți moștenitori ai defunctului, ascendenții ordinari și rudele colaterale,
indiferent de gradul de rudenie ori de clasa din care fac parte, nu beneficiază de rezervă
succesorală.

22 CSJ, s.civ., dec. n r. 1314/1994, în Dreptul nr. 7/1995, p. 87 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p.257
23 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 248
24 Rezerva și cotitatea disponibilă se calculează nu în raport de valoarea donațiilor făcute de defunct, ci în
raport de întreg patrimoniul ce a aparținut acestuia. Această operațiune presupune stabilirea valorii
bunurilor existente în patrimoniul defunctului la deschiderea succesiunii, scăderea din această masă de
bunuri a datoriilor și adăugarea, prin calcul, a valorii donațiilor făcute de defunct în timpul vieții (C.A.
Constanța, dec. nr. 805/2005, www.jurisprudenta.com).
25 M. Eliescu, op. cit. , p. 328

18
Întinderea rezervei succesorale este delimitată de art. 108 8 C. civ. care stabilește că
aceasta repezintă jumătate din cota succesorală cuvenită moștenitorilor rezervatari în lipsa
liberalităților sau a dezmoștenirilor. Această instituție protejează drepturile succesorale ale
moștenitorilor rezervatari, în situați a în care rezerva acestuia ar fi afectată de liberalitățile
excesive ale defunctului sau, după caz, de exheredare. De exemplu, dacă defunctul are 2 copii și
dorește să favorizeze pe unul dintre ei, o poate face numai în limitele cotității disponibile,
rezerva celuilalt neputând fi atinsă, sub sancț iunea reducțiunii liberalităților excesive. Evident,
„copilul gratificat poate să cumuleze cotitatea disponibilă cu partea sa din rezervă”26.
În ceea ce privește descendenții, spre deo sebire de vechea reglementare, noul Cod Civil,
a instituit o rezervă generală pentru aceștia reprezentând jumătate din cota succesorală care i s -ar
fi cuvenit ca moștenitor legal. Dacă descendenții de cuius -ului sunt decedați la data deschiderii
moștenirii, aceștia nu vor fi luați în c onsiderare, deoarece prin deces aceștia și -au pierdut
capacitatea succesorală.
Potrivit reglementării din Codul c ivil de la 1864, nu se ținea cont, „la stabilirea rezervei
succesorale, de moștenitorii renunțători sau nedemni, întrucât aceștia deveneau str ăini față de
moștenire”27. În noul Cod Civil, aceste două ipoteze trebuie analizate separat.
În materia des cendenților renunțători, Codul c ivil instituie prin art. 1091 alin. (5) că nu se
ține cont de cei care au renunțat la moștenire atunci când se stabile ște rezerva succesorală.
Totodată este prevăzută excepția celor care, conform art. 1147 alin. (2) C. civ, sunt obligați la
raport.
Referitor la descendenții nedemni, există, de asemenea, o excepție în privința
descendenților nedemnului care vor și pot să vină la moștenire prin reprezentare succesorală,
astfel încât se va ține cont la stabilirea rezervei și de descendentul nedemn.
Rezerva fiecărui ascendent privilegiat (păr inții), în sistemul noului Cod c ivil, este de
jumătate din cota lui succesorală care , în absența liberalităților sau exhere dărilor, i s -ar fi atribuit.
Voi analiza pe larg mai multe situații, în capitolele dedicate modalității de reducțiune atunci când
liberalitățile încalcă rezerva succesorală a ascendenților privilegiați.
De asemenea, r ezerva soțului supravi ețuitor este de jumătate din co ta succesorală care i s –
ar fi cuvenit în lipsa liberalităților sau a dezmoștenirilor, însă aceasta variază, potrivit art. 972
alin. (1) C. civ. care reglementează cota soțului supraviețuitor, în funcție de clasa de moștenitori
cu care vine în concurs. Astfel, rezerva soțului supraviețuitor va fi: 1/8 din moștenire atunci când
vine în concurs cu descendenții defunctului, 1/6 din moștenire dacă vine în concurs cu

26 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit., p. 259
27 D. Alexand resco, op. cit. , p.379, nr. 591 bis

19
ascendenții privilegiați, indiferent de numă rul lor, și cu colateralii privilegiați, indiferent de
numărul lor, 1/4 din moștenire dacă vine în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai
cu colateralii privilegiați și 3/8 din moștenire când vine în concurs cu ascendenții ordinari sau cu
colateralii ordinari.

20
Capitolul II
NOȚIUNEA DE REDUCȚIUNE ȘI DELIMITAREA DE
ALTE INSTITUȚII JURIDICE

Secțiunea 1. Noțiunea de reducțiune

Cuvântul „reducțiune” provine din limba franceză, „ réduction ”, și este explicat ca fiind
„restrângerea prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților făcute de
ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari”28.
Reducțiunea este acea sancțiune civilă aplicabilă în cazul actelor juridice încheiate cu
nesocotirea unor inte rdicții stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea
echilibrului contraprestațiilor într -un contract sinalagmatic cu titlu oneros și comutativ29. În
continuare, mă voi referi doar la reducțiunea liberalităților excesive.
În lucr area sa, „Principiile dreptului civil român”30, D. Alexandresco în anul 1924 afirma
că „Acțiunea în reducțiune este sancțiunea directă a dispozițiilor legislative privitoar e la rezervă.
De câteori, liberalitățile făcute prin donațiune și testament, chiar su b forma unei rente viagere
sau sub aparența unui contract cu titlu oneros, vor întrece partea disponibilă, persoanele în drept
pot cere de la justiție reducerea acestor liberalități, fiind libere de a renunța la reducțiune, însă,
bineînțeles, numai în urma deschiderii succesiunii, căci altfel renunțarea lor ar constitui un pact
succesoral oprit de lege.”.
M. Eliescu contura noțiunea de reducțiune astfel: „ Donațiile și legatele care depăș esc
cotitatea disponibilă nu sunt nule, ele sunt numai reductibile. Cu alte cuvinte, liberalitățile
excesive, în măsura în care aduc atingere rezervei, vor fi lipsite de eficacitate, fiind astfel reduse
în limitele cotității disponibile.”31.
Conform noii reglementări noțiunea de reducțiune reprezintă „o sancțiune civilă
aplica bilă liberalităților excesive, lipsindu -le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei,

28 https://dexonline.ro/definitie/reducțiune
29 G. Boroi, C. A. Anghelescu, op. cit. , p. 242
30 D. Alexandresco, op. cit., p. 395
31 M. Eliescu, op. cit. , p. 366

21
dar fără a atrage nulitatea lor”32. Aceasta, se aplică, acolo unde este cazul, nu doar donațiilor, dar
și legatelor testamentare, inclusiv legatului cu titlu p articular sub forma dispoziției testamentare
care are ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare depuse la instituții specializate sau
legatul universal, cu titlu universal ori cu titlu particular destinat înființării unei fundații, față de
care moștenitorii au aceleași drepturi ca și în cazul oricărei alte liberalități făcute de către de
cuius33. Această sancțiune are ca efect înscrierea liberalității în limitele de protecție a
rezervatarilor instituite prin lege34.
Reducțiunea se poate aplica num ai după deschiderea moșteniri i respective, atât în ceea ce
privește legatele, care produc efecte numai din acest moment, cât și în cazul donațiilor, întrucât
drepturile la moștenire se nasc în momentul deschiderii acesteia.
Problema reducțiunii se poate pu ne numai după deschiderea succesiunii, atât în ceea ce
privește donațiile, cât și legatele, însă, așa cum precizează art. 1092 C. civ., reducțiunea operează
doar dacă moștenitorii îndreptățiți cer aceasta în mod expres. Deși rezerva este o instituție de
ordine publică, efectele sale nu se produc de drept în persoana moștenitorilor rezervatari, ci
aceștia trebuie să aibă o atitudine activă pentru a -și putea valorifica acest drept35.
Un aspect important de menționat este că reducțiunea poate fi invocată nu num ai în
situația liberalităților făcute în favoarea unor terțe persoane sau a unor moștenitori rezervatari,
însă și în ceea ce privește liberalitățile făcute în beneficiul moștenitorilor rezervatari prin care s -a
adus atingere rezervei succesorale a comoșten itorilor rezervatari. Ocrotirea rezervei se impune în
toate cazurile.
Acțiunea în reducțiune (anexa nr. 2 ) este o acțiune patrimonială personală și nu reală,
„întrucât moștenitorii rezervatari nu pot urmări bunurile ce au făcut obiectul liberalităților
excesive în mâinile terților subdobânditori”36. Conform art. 1094 alin. (3) C. civ. aceasta este și o
acțiune divizibilă deoarece în caz de pluralitate de moștenitori rezervatari, instituția reducțiunii
operează doar în limita rezervei cuvenite celui care a cerut -o și profită numai moștenitorului
rezervatar care a cerut reducț iunea.
Potrivit art. 1095 alin. (1) C. civ. acțiunea în reducțiune, fiind o acțiune personală și
patrimonială, este prescriptibilă în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani. Acest

32 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 315
33 O. G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, art. 19. alin. (1)
34 C. A. Cluj , s. civ., dec. nr. 2470/2002, în V. Terzea , Noul Cod civil , Ed. Universul Juridic, București,
2014, p. 988
35 Fl.-A. Baiaș, E. Chelaru, R. Constantinovici, I.Macovei, Noul Cod civil – Comentariu pe articole ,
Editura C. H. Beck, București, 2014, p. 872
36 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 328

22
termen curge de la data deschiderii moștenirii, când se naște dr eptul la acțiune al moștenitorului
rezervatar sau de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care
formează obiectul liberalității37.

Secțiunea 2. Delimitarea reducțiunii față de alte instituții juridice

II.2.1. Nulitatea

Nulitatea este definită ca „sancțiunea care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii
normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă”38.
În vederea delimitării instituției red ucțiunii de cea a nulității, vom puncta cele mai
relevante aspec te. Reducțiunea se aplică doar liberalităților atunci când acestea devin excesive,
pe când nulitatea este aplicabilă tuturor actelor juridice. O altă deosebire este că nulitatea
presupune un act nevalabil încheiat, iar actele juridice la care se referă red ucțiunea au fost făcute
în mod valabil, însă datorită încălcării rezervei succesorale, intervine ineficacitatea totală sau
parțială.
II.2.2. Rezoluțiunea

Rezoluțiunea reprezintă acea sancțiune ce constă în desființarea retroactivă a unui
contract sinalagm atic cu executare uno ictu , în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către
una dintre părți.

37 În practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil (a se vedea: TS, s. civ., dec. nr.
700/1972, în Repertoriu… 1969 -1975, p. 206 -207; TS, s. civ., dec. Nr. 732/1986, în CD, 1986, p.86 -88) s –
a decis că dacă moștenitorul rezervatar se află în posesia obiectului reducțiunii „nu i se poate opune
prescripția, deoarece, în acest caz, nu i se poate reproșa o neglijență în valorificarea unor drepturi ale sale,
cât timp a exercitat în fapt toate prerogativele rezultând dintr -o astfel de situație, iar beneficiarul
liberalității nu a cerut predarea obiectului legatului”. Tot astfel, într -o decizie a Curții de Apel București
s-a statuat în sensul că „dacă obiectul reducțiunii se află în posesia moștenitorului rezervatar, acestuia nu i
se poate opune prescripția, deoarece nu i se poate reproșa vreo neglijență în exercitarea drepturilor sale.”
Pe de altă parte, recunoașterea calit ății de moștenitor rezervatar de către ceilalți moștenitori valorează
cauză de întrerupere a cursului prescripției extinctive, în condițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958
( a se vedea C. Ap. București, Culegere de practică judiciară în materie civilă , 1999, dec. nr. 241/1999,
p. 167 -169).
38 G. Boroi, C. A. Anghelescu, op. cit. , p. 236

23
Rezoluțiunea și reducțiunea se aseamănă prin aceea că ambele reprezintă cauze de
ineficacitate ale actului juridic civil și presupun acte juridice valabil încheiate.
O delimitare importantă între rezoluțiune și reducțiune este că cea dintâi se aplică
contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu , pe când cea din urmă se aplică liberalităților
excesive. O altă deosebire este că rezoluțiunea operează atunc i când una dintre părți, în mod
culpabil, nu își execută obligațiile, iar reducțiunea intervine atunci când liberalitățile făcute de
testator încalcă rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari.

II.2.3. Rezilierea

Rezilierea este sancțiunea de drept civil ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unui
contract sinalagmatic cu executare succesivă și constă în încetarea efectelor contractului
respectiv numai pentru viitor.
Reziliere a se aseamană cu reducțiunea prin aceea că ambele sunt sancțiuni de drept civil
și presupun acte juridice valabil încheiate, iar cauzele care atrag ineficacitatea, totală sau parțială,
sunt ulterioare încheierii acestora.
Principala diferență între acestea vizează urmă torul aspect : rezilierea se aplică
contractelor sina lagmatice cu executare succesivă, pe când reducțiunea se aplică liberalităților
excesive.

II.2.4. Inopozabilitatea

Inopozabilitatea este sancțiunea care intervine în cazul nesocotirii unor cerințe de
publicitate față de terți, prevăzute de lege pentru a numite acte juridice. Această sancțiune este
aplicabilă unui act juridic valabil încheiat pentru neîndeplinirea unor formal ități ulterioare
încheierii lui.
Atât inopozabilitatea, cât și reducțiunea sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil
și presupun un act juridic încheiat cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile sale
de validitate. O altă asemănare între cele două sancțiuni de drept civil este că presupun cauze
ulterioare încheierii actului juridic.
O deosebire între cele d ouă instituții este aceea că reducțiunea se aplică liberalităților
excesive (acte juridice valabil încheiate) , în vreme ce inopozabilitatea este aplicabilă actelor
juridice valabil încheiate fără respectarea unor cerințe de publicitate.

24
II.2.5. Revocarea

Revocarea reprezintă acea sancțiune de drept civil care constă în înlăturarea efectelor
liberalităților din cauza ingratitudinii gratificatului sau neexecutării culpabile a sarcinii. Noțiunea
de revocare este utilizată uneori și „în sensul de denunțare un ilaterală, în cazurile prevăzute de
lege, a unui act juridic, iar alteori in sensul de desfacere a unui contract prin acordul părților”39.
Revocarea se aseamană cu reducțiunea prin faptul că ambele reprezintă cauze de
ineficacitate a actului juridic civil ș i presupun un act juridic valabil încheiat. Un alt aspect comun
este că cele două instituții se aplică liberalităților, însă se diferențiază prin faptul că reducțiunea
operează în cazul liberalităților excesive. Atât revocarea, cât și reducțiunea presupun cauze
ulterioare încheierii actului juridic.

II.2.6. Caducitatea

Caducitatea este acea cauză de ineficacitate ce constă în lipsirea actului juridic civil
valabil încheiat de orice efecte datorită intervenirii unei împrejurări ulterioare încheierii sale și
care este independentă de voința autorului actului juridic.
Caducitatea, similar cu reducțiunea presupune un act juridic valabil încheiat și o cauză
ulterioară încheierii actului juridic.
Reducțiu nea se deosebește de caducitate , „care vizează imposibilitatea executării unui
testament valabil încheiat din cauza intervenirii unor împrejurări independente de voința
testatorului”40. Reducțiunea liberalităților excesive intervine în schimb, ca o sancțiune față de
manifestarea de voință a testatorului care, prin liberalitățile pe care le -a făcut, a încălcat rezerva
succesorală a moștenitorilor rezervatari.

II.2.7. Raportul donațiilor

Conform art. 1146 C. civ. r aportul donațiilor este „obligația pe care o au între ei soțul
supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și împreună la moștenirea legală de a
readuce la moștenire bunurile care le -au fost donate fără scutire de raport de către cel ce las ă
moștenirea”. În lipsă de stipulație contrară din partea donatorului, atât soțul supraviețuitor cât și

39 G. Boroi, op. cit. , p. 240
40G. C. Frențiu, op. cit. , p. 217

25
descendenții defunctului sunt obligați la raport, doar dacă ar fi avut vocație la moștenirea
defunctului în cazul în care aceasta s -ar fi deschis la dat a donației. De remarcat este că raportul
este datorat „doar de moștenitorii de prim rang (copiii defunctului), nu și de cei de rang secund
sau subsecvent (nepoții sau strănepoții de copii ai defunctului)”41.
Întrucât este vorba de persoane foarte apropiate defunctului donator , legea prezumă că
prin donația făcută către acești succesibili, el nu a voit să avantajeze pe donatar cu bunul donat în
detrimentul celorlalți moștenitori legali, ci numai să facă un avans asupra moștenirii ce i se va
cuveni potrivit le gii. Prin raportul donațiilor, legiuitorul dorește refacerea echilibrului dintre
moștenitori.
Instituția reducțiunii se diferențiază de raportul donațiilor prin faptul că aceasta, ca
sancțiune de drept civil, se aplică tuturor liberalităților care încalcă rezerva succesorală a
moștenitorilor rezervatari, pe câ nd raportul donațiilor este o obligație pe care soțul supraviețuitor
și descendenții defunctului o au î ntre ei, unii față de alții42. Astfel, efectele reducțiunii
liberalităților excesive se răsfrâng asupra tuturor persoanelor gratificate, indiferent dacă sunt
persoane străine de moștenire, moștenitori legali nerezervatari sau rezervatari, iar raportul
donațiilor se rezumă doar la soțul supraviețuitor și descendenți.
Aceste două instituții nu trebuie c onfundate, „pericolul confuziei existând mai ales în
cazul în care liberalitatea este făcută în favoarea unuia dintre moștenitorii rezervatari”43.
Distingem două situații: dacă liberalitatea este excesivă , ea este supusă reducțiunii liberalităților
excesive pentru reîntregirea rezervei succesoral e, iar dacă liberalitatea este raportabilă, ea este
obligatoriu supusă raportului indiferent dacă valoarea ei depășește ori nu cotitatea disponibilă.
O altă deosebire se conturează în ceea ce privește actele juridic e cărora se aplică:
reducțiunea intervine asupra tuturor tipurilor de liberalități, iar raportul asupra donațiilor.
Dacă în privința reducțiunii normele sunt, de regulă, norme de ordine publică , cu caracter
imperativ, normele care reglementează raportul do națiilor au, de regulă, un caracter dispozitiv,
de cuius -ul putând scuti de raport pe moștenitorii gratificați.

41 I. Popa, op cit. , p. 440
42 Obligația de raport nu funcționează dacă donația a fost făcută moșteni torilor defunctului în linie
ascendentă sau colaterală, ori de persoane care nu au vocație la moștenire.
43 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 345

26
Capitolul III
PERSOANELE CARE POT INVOCA REDUCȚIUNEA

Secțiunea 1. Noțiuni introductive

Invocarea reducțiunii liberalităților excesive este un drept care aparține, astfel cum ne
învederează art. 1093 C. civ., moștenitorilor rezervatari, succesorilor acestora și creditorilor
chirografari ai moștenitorilor rezervatari: „Reducțiunea liberalităților excesive poate fi cerută
numai de către moș tenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum și de către creditorii
chirografari ai moștenitorilor rezervatari”.
Reglementarea actuală este consecventă Codul ui civil de la 1864, sub o formă diferită, în
art. 848 („Reducțiunea liberalităților între vii nu va putea fi cerută decât numai de erezii
rezervatari, de erezii acestora sau de cei care înfățișează drepturile lor” ) coroborat cu art. 974 C.
civ de unde rezultă că această acțiune poate fi cerută și de persoanele care „înfățișează
drepturile” moștenitorilor rezervatari, fiind avânzii lor cauză. Legea are în vedere, în acest
context, pe succesorii universali sau cu titlu universal ai moștenitorului rezervatar și, de
asemenea, pe creditorii moștenitorilor rezervatari. Observăm o diferență specifi că în actuala
reglementare, în sensul că fosta categorie a „celor care înfățișează drepturile erezilor”, din
vechea reglementare, a devenit categoria creditorilor chirografari44.

Secțiunea 2 . Moștenitorii rezervatari

Conform art. 1093 C. civ, moștenitorii rezervatari au dreptul de a invoca reducțiunea.
Această instituție nu operează de drept, deși constituie o modalitate de apărare a rezervei
succesorale. Facultatea reducțiunii este condiționată de acceptarea moștenirii de către
moștenitorii rezervatari în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală și de
nerenunțarea la dreptul la rezervă după deschiderea moștenirii. Aceasta este o condiție sine qua
non.
Dreptul de a pretinde reducț iunea ia naștere odată cu rezerva succesorală, la data
desch iderii succesiunii, direct în patrimoniul moștenitorului rezervatar, care nu îl exercită în

44 D. Trăilă, Acțiuni civile în materie succesorală , Ed. C. H. Beck, București, 2015, p. 153

27
calitate de succesor al defunctului, ci în nume propriu. Cu alte cuvinte, moștenitorii rezervatari
sunt terți în raport cu liberalitățile consimțite de către defunc t și care le lezează rezerva
succesorală, întrucât ori de câte ori un moștenitor atacă o dispoziție a defunctului care îi este
defavorabilă, el nu acționează în calitate de reprezentant al lui de cuius , ci în virtutea unui drept
personal care îi este confe rit de lege [Curtea de Casație, dec. nr.1429/1922, în PR, 1923, I, p.
218, cu Notă (aprobativă) de D. Alexandresco]45. Dacă moștenitorul rezervatar face o renunțare
la rezervă anterior deschiderii moștenirii, aceasta nu produce efecte constituind un act asu pra
unei moșteniri nedeschise și este nulă de drept.
Amintim că moștenitorii rezervatari sunt, potrivit art. 1087 C. civ., soțul supraviețuitor,
descendenții (copii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit) și ascendenții
privilegiați ai de functului (părinții de cuius -ului).
Dreptul de a invoca reducțiunea nu poate lua naștere în persoana defunctului, ceea ce
înseamnă că acesta nu se transmite moștenitorilor rezervatari prin succesiune. Este un drept care
ia ființă la fel ca și rezerva succe sorală, la data deschiderii moștenirii în persoana moștenitorului
rezervatar. Acesta exercită acest drept în nume propriu, acțiunea în reducțiune având un caracter
personal. Acesta poate folosi orice mijloc de probă pentru a dovedi donațiile care îi încalc ă
rezerva succeorală.
Dacă există mai mulți moștenitori rezervatari în viață la momentul deschiderii succesiuni,
demni și care au acceptat moștenirea, aceștia pot exercita dreptul la reducțiune în mod colectiv,
deși dreptul la reducțiune are un caracter in dividual. Potrivit art. 1094 alin. (3) C. civ., „dacă
unul dintre aceștia renunță la exercitarea acestui drept, pentru a respecta voința liberală a
defunctului, liberalitățile se vor reduce numai în măsura necesară întregirii rezervei celorlalți ”.

Secțiunea 3 . Succesorii moștenitorilor rezervatari

Prin succesori ai moștenitorilor rezervatari înțelegem, într -o primă accepțiune,
moștenitorii moștenitorilor rezervatari. Astfel, dacă moștenitorul rezervatar sau unul dintre
aceștia moare anterior moment ului deschiderii succesiunii sau înainte de a -și exercita dreptul la
reducțiune, acest drept se va transmite propriilor moștenitori.
În situația în care, moștenitorul rezervatar are un singur moștenitor propriu nu sunt
dificultăți în aplicarea dispozițiil or privind exercitarea dreptului la reducțiune. Se pune problema
ce se petrece atunci când moștenitorul rezervatar are mai mulți moștenitori proprii și cel putin
unul dintre ei nu opteză pentru exercitarea acestui drept.

45 Fr. Deak, R. Pope scu, op. cit. , p. 317

28
Conform opiniei care s -a conturat în doctrină , dreptul moștenitorului care dorește să
invoce reducțiunea nu poate fi anihilat prin voința altora, indiferent de numărul lor. Aceia dintre
moștenitori care „nu au dorit să -și exercite dreptul la reducțiune , pot ulterior să retransmită
donataru lui sau legatarului bunurile dobândite ca urmare a reducțiunii liberalităților excesive și,
în acest mod, se respectă, în final, voința tuturor moștenitorilor rezervatarului”46.
În cea de -a doua accepțiune, prin succesori ai moștenitorilor rezervatari înțel egem și
„cesionarii între vii, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, ai drepturilor succesorale care aparțin
moștenitorilor rezervatari și pe care aceștia le transmit”47.
Pentru o mai bună înțelegere a acestei situații, consider util să punctez cele mai
importante aspecte în ceea ce privește de cesiunea de creanță. Aceasta este un contract care
implică, din punct de vedere subiectiv, următorii subiecți de drept: creditorul care transmite
creanța și care se numește cedent; dobânditorul creanței care se numeșt e cesionar; terțul asupra
căruia există creanța, adică debitorul care este îndatorat să execute prestația și care se numește
debitor cedat. Părțile contractului de cesiune a creanței sunt cedentul și cesionarul.
Vânzarea (cesiunea) unei moșteniri este un contract prin care titularul unui drept
succesoral înstrăinează cu titlu oneros acest drept altei persoane (printr -un act juridic oneros,
părțile urmăresc să obțină fiecare de la cealaltă, ca echivalent, un folos, oricare ar fi obiectul
obligațiilor). Când această cesiune este făcută cu titlu gratuit, ea reprezintă o donație. Un
asemenea demers poate avea loc numai după deschiderea succesiunii din cauză că moștenirea
nedeschisă nu poate fi înstrăinată nici chiar cu consimțământul persoanei despre a cărei
moștenire este vorba.
Acești cesionari sunt succesori cu titlu particular ai moștenitorului rezervatar, însă
„cesionarii dobândesc un drept ce poartă asupra unei universalități ori asupra unei cote -părți
dintr -o universalitate, din care face parte și dreptul la reducțiune”48.
Contractul prin care un moștenitor universal sau cu titlu universal înstrăinează drepturile
sale succesorale va avea ca obiect dreptul de moștenire privit izolat, chiar dacă acest drept poartă
asupra unei cote -părți indivize asupra universalității sau une i universalități. Astfel, obiectul
vânzării nu este patrimoniul vânzătorului, ci o masă de bunuri din acest patrimoniu, dar
individualizat prin raportare la dreptul de moștenire al vânzătorului privit izolat. Dreptul la

46 R. Popescu, Dreptul de moștenire. Limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile
moștenirii , Ed. Universul Juridic, 2004, p. 246 -247
47 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 318
48 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 318

29
reducțiune face parte din activul un iversalității asupra căreia poartă dreptul de moștenire
înstrăinat de către rezervatar cesionarului.

Secțiunea 4 . Creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari

Consider util să prezint aspectele cele mai importante în materia creditorilor chirogr afari.
Aceștia sunt acei creditori care nu au o garanție reală care să le asigure realizarea creanței pe care
o au împotriva debitoru lui (ipotecă, gaj, privilegiu), ci numai un drept de „gaj general” asupra
bunurilor prezente și viitoare ale debitorului lo r, aceste bunuri servind drept garanție comună a
creditorilor.
Creditorii chirografari sunt considerați ca fiind avânzi -cauză ai debitorului lor, în sensul
că ei suportă influența actelor juridice patrimoniale închei ate de debitor cu alte persoane , acte
juridice prin care activul patrimonial (gajul general sau garanția comună) se poate mări sau
micșora. În principiu, aceste acte trebuie respectate de creditori i chirografari, deoarece ei nu au
dreptul să se amestece în treburile debitorului său.
În materia reducțiunii liberalităților excesive, creditorii chirografari își pot exercita
dreptul la reducțiune pe calea acțiunii oblice conform art. 1560 C. civ. Acest drept patrimonial
nu are un caracter exclusiv personal: „pentru că această acțiune nu este person ae inhœrens49, ci o
acțiune băneasc ă”50. Creditorii chirografar i pot introduce această acțiune dacă sunt îndeplinite
toate condițiile pentru exercitarea acesteia51: moștenitorul rezervatar să nu introducă chiar el
acțiunea în reducțiune, creditorul să aibă un interes legitim și serios (pasivitatea sau neglijența
moștenitorului să fie în prejudiciul creditorului), creanța creditorului să fie certă și exigibilă.
Dreptul creditorilor chirografari ai moștenitorilor rezervatari ia naștere la data deschiderii
succes iunii, până atunci având doar un dre pt eventual care nu le permite să ia măsuri
conservatorii în ceea c e privește rezerva succesorală.

49 Care nu ține de persoană
50 D. Alexandresco, op. cit. , p. 397
51 D. Trăilă, op. cit. , p. 157

30
Secțiunea 5 . Situația altor persoane

III.5 .1. Situația donatarilor și legatarilor defunctului

În principiu, reduc țiunea operează împotriva donatarilor ș i a legatarilor, pe cale de
consecință, aceștia nu pot invoca dreptul la reducțiune52.
Există însă o situație specială în cazul pluralității de donatari și/sau de legatari. Donatarii
se pot opune reducțiunii cerute de către moștenitorii rezervatari „invocând nerespectarea ordinii
legale de reducțiune a liberalităților excesive întrucât nu s-a cerut reducțiunea prealabilă a unei
donații posterioare, iar legatarii universali care au suportat deja reducțiunea și li s -a făcut
predarea legatului pot opune reducțiunea proporțională a legatelor particulare față de legatarii
care le -ar solicita, la rândul lor, predarea legatelor”53.

III.5 .2. Situația creditorilor defunctului

În privința creditorilor de cuius -ului s-a instituit principiul că aceștia nu pot invoca
beneficiul reducțiunii. Este important ca în această situație să distingem după cum liberalitățile
sunt donații sau legate.
În materia donațiilor, creditorii defunctului nu pot invoca reducțiunea, întrucâ t pentru
aceștia bunurile donate au ieșit din patrimoniul defunctului. Acestea nu mai formează ob iectul
gajului lor general, dacă nu au cerut revocarea donațiilo r prin acțiunea pauliană. Chiar dacă

52 „Instanța a dispus reducțiunea testamentului olograf, datat 22.03.2006, și a codiciului din 05.04.2006,
întocmi te de defunctă la nivelul cotit ății disponibile. P ârâții nu au formulat cerere pentru reducțiunea
liberalităților excesive, o astfel de cerere formulând reclamanta -pârâtă, moștenitoare testamentară –
legatar cu titlu particular, care a solicitat ca masa succesorală să se împartă între aceasta și pârâții –
reclamanți, ca moștenitori rezervatari. […] Nimic nu -l împiedică, însă, pe beneficiarul liberalității, în
defavoarea căruia funcționează reducțiunea, de a solicita aceasta în cadrul dezbaterii succesorale, pentru
ca această dezbatere să se realizeze jus t și corect.” (Jud. Sector ului 6 București, sent. civ. nr. 2415/2007,
în L. A. Postelnicu, Dreptul de preferință al creditorilor moștenirii în actuala și viitoarea reglementare a
Codului Civil. Aspecte de drept comparat , în Revista Forumul judecătorilor nr . 2/2011, p. 175, nota de
subsol 682)
53 D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile , Ed. C. H. Beck, 2014, p. 435

31
„moștenitorul rezervatar ar cere și ar obține reducțiunea, bunul donat va intra în patrimoniul său,
cu care nu răspunde în fața creditorilor defunctului”54.
Cât privește legatele, creditorii defunctului nu au dreptul de a invoca reducțiunea. Totuși,
activul brut al moștenirii reprezintă obiectul dreptului lor de g aj, astfel că intervine un principiu
care guvernează ordinea plății datoriilor și sarcinilor succesiunii. În continuare, nu ne aflăm în
situația reducțiunii, dar conform acestui principiu – nemo liberalis nisi liberatus – nimeni nu
poate face liberalități înainte de a -și achita datoriile. Astfel, creditorii succesiuni se pot opune
executării lor atâta timp cât nu sunt plătiți. Aceștia pot cere să le fie achitate datoriile cu
prioritate față de legate, iar acestea din urmă vor fi plătite numai din activul n et al moștenirii, în
limitele cotității disponibile, dacă există moștenitori rezervat ari care solicită reducțiunea.

III.5 .3. Persoanele împotriva cărora se poate introduce acțiunea în reducțiune

Conform art. 1091 alin. (3) C. civ. „nu se va ține seama în stabilirea rezervei de darurile
obișnuite, de donațiile remuneratorii și, în măsura în care nu sunt excesive, nici de sumele
cheltuite pentru întreținerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenților, a
părților sau a soțului și n ici de cheltuielile de nuntă”. Pe cale de consecință, reclamantul nu poate
îndrepta acțiunea în reducțiune împotriva beneficiarilor de daruri obișnuite, de donații
remuneratorii și a darurilor de nuntă.
Prin urmare, rămân a fi subiecte pasive ale reducți unii liberalităților excesive:
a. Donatarii , indiferent de forma donației făcute lor: daruri manuale (mai puțin cele
obișnuite), donații directe sau indirecte, donații deghizate;
b. Legatarii, indiferent de tipul legatului ai cărui beneficiari sunt (universal, c u titlu
universal sau cu titlu particular)55.
În ceea ce privește legatarii se justifică introducerea acțiunii în reducțiune, dacă aceștia
au intrat sau erau în stăpânirea bunurilor care fac obiectul liberalității supuse reducțiunii. În
schimb, dacă bunurile nu au fost predate, fiind încă în posesia moștenitorilor, aceștia nu mai sunt
obligaț i, sub amenințarea prescripției extinctive, să intenteze acțiunea în reducțiunea
liberalităților excesive. Aceștia se pot apăra pe cale de excepție, care conform noului Cod Civil
este imprescriptibilă extinctiv, în eventualitatea unei cereri de executare d in partea legatarilor.

54 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 319
55 D. Trăilă, op. cit. , p. 160

32
Capitolul IV
ORDINEA REDUCȚIUNII

Secțiunea 1. Noțiuni introductive

Regulile privind ordinea reducțiunii sunt necesare în situația în care defunctul a făcut mai
multe liberalități, indiferent de natura acestora, și, astfel, a încă lcat cotitatea disponibilă , chiar
dacă de acele liberalități a beneficiat o singură persoană s au persoane diferite. Noul Cod c ivil a
instituit prin art. 1096 regulile care trebuie să fie respectate în materia ordinii reducțiunii până la
limita cotității di sponibile când beneficiarul liberalității nu este moștenitor rezervatar, și până la
limita asigurării rezervei celorlalți rezervatari când beneficiarul liberalității este și el moștenitor
rezervatar.
D. Alexandresco afirma că „Dacă cel care lasă moștenire a a făcut mai multe liberalități,
iar totalul acestora depășește cotitatea disponibilă, se pune întrebarea în ce ordine va opera
reducțiunea?”. Aceleași trei reguli care erau prevăzute în art. 850 din vechiul C. civ.
reglementează astăzi ordinea aplicării reducțiunii prin art. 1096 C. civ. sub următoarea formă:
legatele se reduc înaintea donațiilor [art. 1096 alin. (1) C. civ.], legatele se reduc toate deodată și
proporțional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferință, caz în care vor
fi reduse mai întâi celelalte legate [art. 1096 alin. (2) C. civ.], donațiile se reduc succesiv, în
ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă [art. 1096 alin. (3) C. civ.].
Ideea care guvernează aceste reguli este că „liberalitățile cu dat ă anterioară, fiind făcute
din cotitatea disponibilă, este necesar să fie menținute și numai dacă au aceeași dată urmează să
fie reduse proporțional cu valoarea lor”56.

Secțiunea 2 . Reducerea legatelor înaintea donațiilor

Prima regulă în privința ordinii aplicării reducțiunii se regăsește în art. 1096 alin. (1) C.
civ. și prevede că „legatele se reduc înaintea donațiilor”. Această normă implică faptul că

56 D. Alexandresco, op. cit. , p. 644 -645

33
defunctul a făcut atât legate, cât și donații. Astfel, natura liberalității este de esența acestei reg uli,
iar nu data la care aceasta a fost realizată.
De exemplu, cât era în viață, defunctul a donat un apartament, iar prin testament a
desemnat un legatar cu titlu universal pentru 2/3 din moștenire. Acest legat se va reduce în
măsura necesară întregirii rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari.
Pe de o parte donația, act juridic între vii, produce efecte în timpul vieții dispunătorului,
„donatorul desesizându -se irevocabil în favoare donatarului, iar legatul, act juridic mortis causa ,
nu produc e efecte decât la data deschiderii moștenirii dispunătorului, obiectul acestuia
transmițându -se de la testator la legatar la această dată”57.
Această regulă își găsește justificare în ideea că legatele sunt ultimele liberalități dispuse
de către de cuius , iar acestea îș i produc efectele doar la data deschiderii moștenirii și ele sunt
cauza încălcării rezervelor succesorale. Caracterului irevocabil al donațiilor (principiul
irevocabilității donațiilor) i s -ar aduce atingere dacă donatorului i s -ar permite să dispună de
bunul de care, prin ipoteză, a dispus printr -o donație anterioară, sau, dacă este vorba de un
testament anterior unei donații subsecvente.
Totodată, această regulă are un caracter imperativ întrucât dispunătorul nu poate să
prevadă contrariul. Justificarea regulii îi conferă acesteia un caracter de ordine publică. Prin
urmare, „d efunctul nu ar putea să dispună că donațiile se vor reduce înainte sau în același timp
cu legatele. O asemenea clauză ar fi nulă”58. Dacă s -ar permite ca donațiile să se reducă înaintea
legatelor, acest lucr u i-ar da putere testatorului să revoce donațiile făcute și să lase legate care ar
epuiza cotitatea disponibilă. Prin urmare, clauza testamentară care ar prevedea reducerea cu
întâietate a donațiilor sau reducerea lor concomitent cu legatele va fi lovită de nulitate59, întrucât
ar încălca principiul irevocabilității donațiilor . Această dispoziție exista în vechea reglementare
și continuă să se aplice și astăzi.
Stabilind această regulă, legiuitorul a avut în vedere fapt ul că „legatele produc efecte doar
de la momentul deschiderii succesiunii, astfel că ele trebuie lipsite de eficiență, întrucât datorită

57 D. Chirică, op. cit. , p. 445
58 M. Eliescu, op. cit. , p. 439
59 În literatura de specialitate franceză s -a susținut că regula potrivit cu care legatele se reduc înaintea
donațiilor ar fi imperativă doar în cazul în care donația este anterioară legatului, nu și atunci când este
posterioară. Pentru această din urmă situație, s -a considerat că ordinea reducțiunii este supletivă,
testatorul putând stipula că donația va fi redusă înaintea legatului. Nu împărtăș im această opinie deoarece
ea este contrazisă de regulile specifice ce guvernează cele două liberalități.

34
lor s -a depășit cotitatea disponibilă, nu donațiile care și -au produs deja efectele și care se
prezumă că se încadrează în limitele cotității disponibile”60.

Secțiunea 3 . Reguli privind reducțiunea legatelor

După ce am punctat că legatele se reduc înaintea donațiilor, este neces ar să prezentă m
modalitatea de operare a reducțiunii în privința acestora. Conform art. 1096 al in. (2) C. civ.
„legatele se reduc toate deodată și proporțional, afară dacă testatorul a dispus că anumite legate
vor avea preferință, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate”.
Liberalitățile realizate prin legate vor fi supuse reducțiunii si multan și proporțional cu
valoarea lor, indiferent că sunt legate universale, cu titlu universal sau cu titlu particular61, chiar
dacă au fost prevăzute în testamente diferite sau în același testament (spre exemplu, testamentul
sumelor de bani, valorilor sa u titlurilor de valoare depuse la instituții specializate – art. 1049 C.
civ.).
Art. 852 din vechiul C. civ. prevedea că dacă defunctul a făcut mai multe legate, iar
totalul acestora, singure sau reunite cu donațiile, depășește disponibilul, aceste dispoz iții
testamentare se vor reduce proporțional cu valoarea lor. Regula, spre deosebire de vechiul cod
francez, unde legatele universale se reduceau înainte de cele particulare, se aplică „indiferent
dacă legatul este universal sau singular și fără a distinge nici după data testamentelor și nici după
legatele care au ca obiect un lucru cert sau un lucru genus ”62.
Această regulă își găsește justificare în faptul că toate legatele își produc efectele la data
deschiderii moștenirii, astfel încât este logic ca redu cerea acestora să se facă în același timp și
proporțional indiferent de natura și obiectul lor.
Caracterul dispozitiv al acestei norme se întemeiază pe voința testatorului. Totuși, legea
permite defunctului să dispună plata unui/unor legate cu preferință î n detrimentul altora. În acest
caz, cele preferate se vor reduce numai dacă rezerva succesorală nu se va reîntregi prin
reducțiunea celorlalte. Testatorul poate opta pentru stipularea în mod expres a ordinii de
preferință, însă voința acestuia poate rezult a și implicit din ansamblul dispozițiilor testamentare.
Având în vedere acest caracter dispozitiv al regulii prevăzute de art. 1096 alin. (2) C.
civ., constatăm că niciun principiu juridic nu se opune ca legatarii însuși să deroge de la regula

60 G. C. Frențiu, op. cit. , p. 221
61 TS, col. Civ., dec. nr. 2490/1955, în CD, 1955, vol. I, p. 199 -201 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p.
321
62 M. Eliescu, op. cit. , p. 439

35
reducerii p roporționale a legatelor și să decidă ordinea aplicării reducțiunii, respectând în
totalitatea drepturile moștenitorilor rezervatari63. Pe lângă aceasta, se admite chiar posibilitatea
celor care au dreptul de a cere reducerea concomitentă și proporțională a legatelor de a renunța
unilateral la aplicarea acestei regului, urmând să suporte singuri diferența necesară pentru
complinirea rezervei. Un exemplu edificator în acest sens este cazul legatarului universal care
renunță la reducerea proporțională a legatu lui cu titlu particular și să execute integral acest legat.
În „Tratatul de drep succesoral”64 al profesorului F. Deak este prezentată următoarea
situaț ie din punct de vedere practic. P entru reducerea proporțională a legatelor se va proceda în
felul urmator : presupunând că de cuius -ul are u n copil (moștenitor rezervatar) și a făcut două
legate (unul în favoarea fundației A și al d oilea în favoarea asociației B ), primul în valoare de
30.000 de lei și cel de -al doilea în valoare de 20.000 de lei, masa de calcu l este de 80.000 de lei,
ceea ce înseamnă că rezerva succesorală a copilului este de 40.000 de lei, iar cotitatea disponibilă
este tot de 40.000 de lei. Suma legatelor (50.000 de lei) este mai mare decât cotitatea disponibilă
(40.000 de lei), ceea ce însea mnă că legatele trebuie reduse toate deodată și proporțional, în
limitele cotității disponibile.
Calculul se va face astfel:
Dacă din s uma legatelor de 50.000 de lei A are 30.000 de lei și B are 20.000 de lei, atunci din
cotitate a disponibilă de 40.000 de lei A va avea X lei , iar B va avea Y lei:
X = (40.000×30.000) : 50.000 = 24.000 de lei
Y = (40.000×20.000) : 50.000 = 16.000 de lei
Rezultă că legatul lui A se va reduce de la 30.000 de lei la 24.000 de lei, iar legatul lui B se va
reduce de la 20.000 de lei la 16.000 de lei.
Concluzionând putem afirma că există două excepții de la această regulă după cum
urmează: în situația în care testatorul a dispus că anumite legate vor avea preferință, iar în acest
caz celorlalte legate li se va aplica reducțiunea, și ipoteza în care legatarii fie închieie între ei o
înțelegere derogatorie de la regula reducțiunii proporționale și concomitente a legatelor, fie cei
dintre aceștia în drept să ceară aceasta să renunțe unilateral la aplicarea regulii, suportând singuri
diferența necesară pentru reîntregirea rezervei succesorale. În ceea ce privește cea de -a doua
excepție, aceasta produce efecte doar între legatari, iar nu față de moștenitorii rezervatari, aceștia
putând să le solicite ca reducțiunea să se aplice proporțio nal și concomitent tuturor legatelor.

63 I. Rosetti -Bălănesc u, Al. Băicoianu, Drept civil român , Ed. Socec & Co S.A.R., București, 1947, p. 717
64 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 323

36
Secțiunea 4 . Reguli privind reducțiunea donațiilor

Regula privind reducțiunea donațiilor este statuată în art. 1096 alin. (3) C. civ. și prevede
că „donațiile se reduc succesiv, în ordinea inversă a datei lor, începând cu cea mai nouă”.
Aceasta intervine când reducțiunea legatelor nu este suficientă pentru asigurarea rezervei
succesorale. Justificarea acestei reguli își are originea în faptul că donațiile mai noi au adus
atingere rezervei succesorale, fiind reclamată și de principiul irevocabilității donațiilor.
Din textul acestei norme, desprindem o deosebire importantă, față de reducțiunea
legatelor, reducerea donațiilor nu se fac e nici concomitent și nici proporțional. Se consideră că a
permite să opereze reducțiunea donațiilor în altă ordine ar constitui o încălcare a principiul ui
irevocabilității donațiilor, căci donați ile mai noi ar reprezenta revocă ri indirecte ale celor mai
vechi, ceea ce ar fi inadmisibil.
Întrucât principiul irevocabilității donațiilor este de ordine publică și această regulă de
reducțiune are caracter imperativ, „donatorul nu poate stabili o altă ordine de re ducțiune a
donațiilor nici prin contractele înche iate, nici prin testamentul lăsat”65.
Această regulă era detaliată de D. Alexandresco în „Principiile dreptului civil român”
astfel: „Donația care depășește numai în parte disponibilul va fi redusă numai parțial. Donațiile
făcute după epuizarea disponibilu lui se reduc în întregime. Dacă am proceda altfel, reducând
proporțional donațiile sau începând reducerile cu cea mai veche, s -ar încălca principiul
irevocabilității donațiilor, căci s -ar îngădui donatorului să folosească o parte din bunurile anterior
dona te pentru a consimți noi liberalități între vii.”.
O excepție a acestei r eguli este prevăzută de art. 1096 alin. (4) C. civ. și prevede că
„donațiile concomitente se reduc toate deodată și proporțional, afară dacă donatorul a dispus că
anumite donații vor avea preferință, caz în care vor fi reduse mai întai celelalte donații”. Această
derogare de la cea de -a treia regulă nu este considerată a fi o încălcare a principiului
irevocabilității donațiilor deoarece reducțiunea donațiilor pentru asi gurarea rezerve i are prioritate
în acest „conflict”. De la regula reducerii donațiilor concomitente se exceptează „situația în care
donatorul, prin voința sa, a stabilit că anumite donații vor avea preferință”66.
În materia donațiilor data acestora prezintă o importanță d eosebită atunci când se pune
problema ordinii reducțiunii acestora. Aceasta trebuie dovedită. Dacă donațiile sunt încheiate „în
formă autentică nu ridică nicio problemă din acest punct de vedere, data menționată de notar

65 Fr. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 323
66 G. C. Frențiu, op. cit. , p. 222

37
făcând credință până la înscrierea în fals atât în privința părților, cât și a terților”67. Cât privește
donațiile neautentice față de care se hotărăște reducțiunea, aceasta se determină în funcție de
momentul când actul a căpătat dată certă, cel mai târziu la moartea donatorului, inclusiv î n cazul
darului manual atunci când donatarul nu a dovedit, cu orice mijloc de probă, data anterioară a
darului. Potrivit art. 278 alin. (1) C. pr. civ., „Data înscrisurilor sub semnătură privată este
opozabilă altor persoane decât celor care le -au întocmit , numai din ziua în care a devenit certă,
prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: 1. din ziua în care au fost prezentate
spre a se oferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar
competent în această privință; 2. din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție
publică, făcându -se despre aceasta mențiune pe înscrisuri; 3. din ziua când au fost înregistrate
într-un registru sau alt document public; 4. din ziua morții ori din ziua când a s urvenit neputința
fizică de a scrie a celui care l -a întocmit sau a unuia dintre cei care l -au subscris, după caz; 5. din
ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în
condițiile art. 269, precum încheier i, procese -verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere
de inventar; 6. din ziua în care s -a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip
neîndoielnic anterioritatea înscrisului.”.
În ceea ce privește donațiile deghizate sau indire cte ce au fost încheiate prin acte sub
semnătură privată, data menționată în act nu are valoare decât între părți, nu și în privința terților,
printre care se află și ceilalți donatari gratificați de defunct și rezervatarii (care datorită faptului
că își a pără un drept conferit de lege și nu de la defunct, aceștia nu sunt avânzi -cauză ai acestuia
în privința donațiilor care le încalcă rezerva, ci terți).
Aceste reguli privind data certă sunt valabile doar în s ituația donatarului care vrea să facă
proba acesteia, adică o parte contractantă față de terți. Atunci când proba donației îi privește pe
ceilalți donatari sau pe rezervatari, pentru că aceștia au interesul ca o donație să fie redusă
înaintea celei care a dobândit dată certă în condiții le pe care le -am expus anterior, aceștia fiind
terți, pot proba data reală a donației prin orice mijloc de probă.
Referindu -ne la donațiile realizate sub forma darului manual, „s -a ajuns totuși la
concluzia că dobândesc dată certă prin decesul donatorului și că sunt reductibile înaintea
celorlalte donații, dar după legate, întrucât dispunătorul s -a desesizat de obiectul lor încă din
timpul vieții (fără desesizare neputându -se vorbi de dar manual)”68.
Dacă ne aflăm în situația insolvabilității donatarului a cărui liberalitate este supusă
reducțiunii într ucât încalcă rezerva succesorală , se pune problema dacă ri scul acestei situații

67 D. Chirică, op. cit. , p. 448
68 D. Chirică, op. cit. , p. 449

38
trebuie să fie suportat de către moștenitorii rezervatari, care ar fi puși în ipostaza de a nu fi
plătiți, sau de către donatarul a cărui liberalitate ar urma în ordinea reducțiunii donațiilor în
ordinea inversă a datei acestora, începând cu cea mai recentă. În concluzie, prin art. 1096 alin.
(5) C. civ. s -a stabilit că dacă beneficiarul donației supuse reducțiunii este insolvabil „ se va
proceda la reducțiunea donației anterioare.”.

Secțiunea 5 . Ordinea și măsura reducțiunii liberalităților indirecte

IV.5.1. Donațiile indirecte

Donațiile indirecte reprezintă acele acte juridice încheiate cu intenția de a gratifica (de
aceea sunt s upuse regulilor de fond prevăzute pentru liberalități), dar înfăptuite pe calea unui act
juridic diferit de contractul de donație69. În situația donației indirecte, actul care se încheie (altul
decât donația) este real, voit de părți, dar prin intermediul l ui se realizează indirect o gratificare.
Referitor la această categorie de acte juridice nu este necesară respectarea formei
autentice deoarece nu sunt contracte de donație, ci liberalități efectuate pe calea altor acte
juridice pentru care, de regulă, nu se prevede această cerință de formă.
Donațiile indirecte sunt supuse numai regulilor de fond – nu și de formă – ale donațiilor.
Însă, actul prin intermediul căruia se realizează indirect liberalitatea, este necesar să fie încheiat
cu respectarea condiții lor de formă (dacă este cazul) și de fond prevăzute de lege pentru acel act.
Întrucât liberalitatea este inclusă într -un alt act juridic, condițiile de fond se dublează; trebuie să
fie îndeplinite cele prevăzute pentru actul care se încheie (de exemplu, vâ nzarea unui bun) și cele
prevăzute pentru liberalitatea pe care o cuprinde (stipularea prețului în favoarea unei terțe
persoane). De fapt, „toate donațiile indirecte se pot descompune, mintal , în două acte juridice, cel
de-al doilea fiind liberalitatea (de exemplu, remiterea de datorie este egală cu o plată urmată de
donarea sumei care urma să fie primită)”70.
Actele cele mai întrebuințate pentru realizarea unei donații indirecte sunt: renunțarea la
un drept, remiterea de datorie și stipulația în folosul altuia71.

69 Intenția de a gratifica poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, fiind vorba de interpretarea unei
voințe juridice. Numai actul juridic care servește drept suport donației indirecte necesită dovadă scrisă,
dacă legea nu prevede altfel.
70 R. Pop escu, Curs – Succesiuni și liberalități , 2016, p. 13
71 Donația indirectă se poate realiza și în cadrul unui act cu titlu oneros, când una dintre părți, cu intenție
liberală, încheie contractul în parte cu titlu oneros, iar în parte cu titlu gratuit. De exe mplu, vinde un bun,

39
IV.5.2. Reducțiunea liberalităților indirecte

În situația în care liberalitățile dispuse de către cel care lasă moștenirea sunt grevate de
sarcini, iar acestea, la rândul lor, sunt liberalități, este necesar să stabilim în ce cazuri, î n ce
ordine și în ce măsură aceste liberalități indirecte sunt supuse reducțiunii.
Pentru a se aplica regulile privind reducțiunea liberalităților indirecte se impune
respectarea a două condiții: dacă aceasta este prevăzută de autorul său în favoarea unei terțe
persoane (stipulație pentru altul) și să existe intenția de a gratifica. Dacă sarcina nu îndeplinește
aceste condiții (de exemplu, s -a prevăzut pentru plata unei datorii, suportarea cheltuielilor de
înmormântare) problema analizată nu se va pune, ur mând să se aibă în vedere numai faptul că, în
aceste cazuri, donația s au legatul în cauză încetează să fie liberalitate în măsura sarcinii
(caracterului oneros) și, în această măsură, nu este supus reducțiunii ca liberalitate excesivă72. Un
exemplu edificat or în acest sens poate fi următorul: dacă de cuius -ul a donat o casă în valoare de
200.000 de lei și în cuprinsul contractului a fost stipulat ca sarcină obligația donatarului de a plăti
o dator ie a donatorului în valoare de 4 0.000 de lei către un terț, li beralitatea care se va lua în
considerare va fi în cuantum de 16 0.000 de lei (în limita folosului pur gratuit).
Pe de altă parte, dacă sarcina reprezintă o liberalitate indirectă, aceasta nu poate fi
invocată de beneficiarul liberalității directe față de m oștenitorii rezervatari care solicită
reducțiunea. Prin urmare, liberalitatea directă va fi suspusă reducțiunii în măsura
corespunzătoare reîntregirii rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari.
În situația în care liberalitatea directă este supusă reducțiunii, înseamnă că nu va fi la
adăpost de reducțiune nici liberalitatea indirectă care o grevează și care, are aceeași natură și
aceeași dată pentru că sunt prevăzute în același act. Pe cale de consecință, în vederea rezolvării
problemei referitoare la soarta liberalității indirecte, trebuie să stabilim, în primul rând, dacă
liberalitatea directă este sau nu supusă reducțiunii confo rm regulilor statuate de Codul c ivil. În
condițiile în care liberalitate a directă nu este supusă reducțiunii, atunci nu se pune problema
reducțiunii liberalităților indirecte care o grevează.

stipulând un preț redus față de valoarea lui. Dacă prețul real este parțial ascuns în actul public în scopul
diminuării taxei fiscale (vz., de exemplu, cauza soluționată prin dec. TS, completul de 7 jud., nr.9/1986,
cu Note de A. Chira și V. Stoica, M. Ronea, în Dreptul nr.2 -3, 1991, p.41 -52), evident că nu avem nici o
liberalitate (donație indirectă sau deghizată). Donația indirectă se mai poate realiza și prin plata datoriei
altuia, făcută cu intenția de a -l gratifica pe de bitor (de exemplu, un părinte plătește datoria copilu lui)
apud. R. Popescu, Curs – Succesiuni și liberalități , Universitatea „Ovidius” din Constanța, 2016, p. 13
72 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 325

40
Reducțiunea liberalității directe va avea efecte și asupra liberalității indirecte (reducțiunea
indirectă), potrivit principiului accesorium sequitur principale . Astfel, reducțiunea s e va aplica
simultan și proporțional cu valoarea acestora, deoarece liberalitatea directă și cea indirectă au
aceeași dată. Un exemplu reprezentativ în această materie este prezentat în „Tratatul de drept
succesoral” al profesorului F. Deak după cum urmeaz ă: „Defunctul a făcut în timpul vieții o
donație cu sarcină, iar prin testament un legat cu sarcină. Dacă donația directă se încadrează în
cotitatea disponibilă, nu va fi supusă reducțiunii directe (de exemplu, legat în valoare de 100.000
de lei, grevat de o sarcină de 10.000 de lei) s -a depășit cotitatea disponibilă cu 50.000 de lei,
ambele vor fi reduse la jumătate, legatarul primind 50.000 de lei din care va plăti beneficiarului
sarcinii 5.000 de lei (dacă testatorul nu a prevăzut altfel, acordând prefer ință sarcinii; regula
reducțiunii proporționale are caracter dispozitiv, întrucât ambele legate produc efecte de la
aceeași dată)”73.

IV.5.3. Reducțiunea clauzei de preciput

Conform art. 333 alin. (1) C. civ., „Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul
supraviețuitor să preia fără plată înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre bunurile
comune, deținute în devălmășie sau în proprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în
benefic iul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei.”.
Această clauză poate fi stipulată odată cu încheierea convenției matrimoniale ori ulterior
acesteia și este afectată de o condiție suspensivă (decesul unuia dintre soți). Aceasta constitu ie un
avantaj matrimonial prin preluarea de către soțul supraviețuitor a unor bunuri anterior partaj ului,
urmând ca aceste bunuri să nu intre la partaj.
Analizând natura sa juridică, clauza de preciput nu reprezintă o liberalitate propriu -zisă.
Nu poate fi apreciată ca o donație întrucât bunurile ce constituie obiectul ei fac parte din bunurile
comune ale soților, nepunându -se problema micșorării patrimoniului unuia dintre soți și a
majorării, în același timp, a celuilalt soț. Clauza de preciput nu poate fi apreciată nici ca un legat
deoarece, așa cum am menționat anterior, bunurile care reprezintă obiectul acestei clauze fac
parte din bunurile comune ale soților. Totdată, beneficiarul acestei clauze nu este cunoscut la
momentul stipulării acesteia, iar o astfel de clauză nu poate fi inserată într -un testament, ci numai
într-o convenție matrimonială. O asemenea convenție are un caracter aleatoriu și este translativă
de proprietate .

73 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 326

41
Potrivit art. 333 alin. (3) și (4) noul Cod civil clauza de preciput este s upusă numai
reducțiunii și executarea sa se face în natură , iar numai dacă acest lucru nu este posibil, prin
echivalent. Ca atare, dacă există o clauză de preciput în favoarea soțului supraviețuitor, defunctul
lasă un legatar și acesta a dispus și pr in don ații, conform art. 1091 C. civ., masa succesorală a
defunctului se stabilește astfel: se va determina activul brut al moștenirii (format din valoarea
tuturor bunurilor mobile și imobile ale de cuius -ului, din totalul drepturilor de creanță și al
drepturilo r reale, în afara drepturilor stinse la data morții defunctului și a bunurilor care nu au
valoare patrimonială), ulterior se determină activul net prin scăderea pasivului succesoral din
activul brut, precum și valoarea bunurilor obiect al clauzei de precip ut, întruc ât, potrivit art. 367
lit. d) C. civ., preciputul poartă doar asupra activului net al comunității. Apoi se reunesc fictiv,
pentru calcul, la activul net, donațiile făcute de defunct, rezultând astfel valoarea masei
succesorale de împărțit. În fun cție de această valoare se stabilește rezerva succesorală și cotitatea
disponibilă. Dacă se constată că prin actele de dispoziție ale defunctului a fost încălcată rezerva
succesorală, depășind astfel cotitatea disponibilă de care defunctul putea să dispună în mod
discreționar, se va proceda la reducțiune74.
Având în vedere că legea nu prevede reguli speciale ale reducțiunii clauzei de preciput, ci
trimite prin art. 333 alin. (2) C. civ. la art. 1096 alin. (1) și (2) C. civ., astfel cum s -a arătat în
doctrină, apreciem că mai întâi se reduc actele care produc efecte numai de la moartea
defunctului, prezumându -se că datorită acestora s -a încălcat cotitatea disponibilă. Prin trimiterea
art. 333 alin. (2) C. civ. la regula prevăzută de art. 1096 alin. (2) C. civ. care statuează că legatele
se reduc toate deodată și proporțional pe considerentul că produc efecte de la același moment,
concluzionăm că reducțiunea clauzei de preciput, clauză ce produce efecte numai din momentul
morții soțului stipulant, se asi milează unei liberalități, iar lega tele și clauza de preciput se vo r
reduce deodată și proporțional.
Cu toate astea, această regulă nu este una imperativă, întrucât defunctul poate să dispună
o anumită ordine de preferință, fie prin testament, fie prin c onvenția matrimonială în care este
inserată clauza de preciput. De exemplu, defunctul poate stipula în convenția matriomonială
faptul că nu se va reduce clauza de preciput stipulată decât după reducerea legatelor. Ordinea
preferinței poate rezulta dintr -o stipulație expresă sau tacită, dar rezultând din probe neechivoce.
În concluzie, numai dacă și după reducerea legatelor și a clauzei de preciput rezerva
succesorală continuă să fie încălcată, se va proceda la reducțiunea donațiilor. Dacă această ordine
s-ar modifica ar însemna să se nesocotească regula irevocabilității donațiilor.

74 G. C. Frenți u, op. cit. , p. 226

42
Capitolul V
CĂILE PROCEDURALE DE REALIZARE A
REDUCȚIUNII

Secțiunea 1. Noțiuni introductive

Potrivit art. 1094 alin. (1) și (2) C. civ., dreptul la reducțiunea liberalităților excesive se
poate realiza pe cale convențională și pe cale judiciară: „(1) Reducțiunea liberalităților excesive
se poate realiza prin buna învoială a celor interesați. (2) În lipsa unei asemenea învoieli ,
reducțiunea poate fi invocată în fața instanței de judecată pe cale de excepție sau pe cale de
acțiune, după caz.”.

Secțiunea 2 . Reducțiunea prin bună învoială

Principiul este acela potrivit căruia reducțiunea se realizează pe cale amiabilă,
convențio nală, extrajudiciară, prin învoiala persoanelor interesate, adică prin învoiala dintre
legatar sau donatar și moștenitorul rezervatar, succesorul acestuia ori creditorul chirografar al
moștenitorului rezervatar, învoială realizată în cadrul procedurii succ esorale notariale75. Acest
principiu este statuat în Codul c ivil în conținutul art. 1094 alin. (1)76. Potrivit art. 114 alin. (3)
din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 s -a stabilit că „Notarul public,
având acordul tuturor moștenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităților, până la
limitele prevăzute de lege.”. Ac eastă procedură succesorală necontencioasă și -a dovedit pe
deplin eficiența, fiind aleasă aproape unanim de părțile interesate, datorită simplității,

75 I. Popa, op. cit. , p. 219
76 Acordul moștenitorilor cu privire la reducțiunea legatelor este, în principiu, admisibil. Astfel, în lipsa
unei prohibiri exprese a legii, nimic nu împiedică pe moștenitori să convină între ei, în afara pro cedurii
judiciare, asupra reducțiunii legatelor, stabilind, în limitele drepturilor ce le revin, însăși modalitatea
concretă a reducțiunii. O atare înțelegere are valoarea și efectele unui act juridic care leagă cu putere de
lege părțile între care a inter venit și nu mai poate fi revocat unilateral, ci numai anulat în cazul în care se
constată existența unui viciu de consimțământ sau încălcarea unor prevederi legale a căror nerespectare
este sancționată cu nulitatea actului. (Trib. Jud. Suceava, dec. civ. n r. 828/1971, în R.R.D. nr. 6/1972 , p.
166) apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 327

43
operativității și costurilor ei reduse, față de procedura judecătorească, formalistă, costisitoare și
lentoare desfășurării ei.
De ex emplu, cu acordul moștenitorilor rezervatari și a legatarului (universal, cu titlu
universal sau cu titlu particular), notarul public va putea stabil i măsura în care legatul în cauz ă
produce efecte, eliberând în consecință câte u n exemplar al certificatului de moștenitor fi ecăruia
dintre moștenitori și legatar i (art. 115 din Legea nr. 36/1995)77.
Potrivit vechii reglementări, dacă toate persoanele interesate se înțelegeau, reducțiunea
liberalităților excesive se putea realiza prin bună învoială, fără să fie nevoie de intervenția
instanței judecătorești. Art. 82 alin. (2) din Legea notarilor publici și a activități i notariale nr.
36/1995 prevede că „De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul
unui testam ent, dacă acesta îndeplinește condițiile legale de formă, nu conține dispoziții contrare
legii și nu aduce atingere drepturilor moștenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În
aceleași condiții, notarul public va putea stabili drepturile legatar ului particular asupra bunurilor
determinate prin testament.”, alin. (3) al aceluiași articol dispunea că „notarul public având
acordul tuturor moștenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităților, până la limitele
prevăzute de lege.”78.
Totodată, reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza și pe calea împărțirii
bunurilor prin bună învoială. Potrivit art. 112 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, „Dacă moștenitorii
și-au împărțit bunurile prin bună învoială, în încheiere se va arăta modul de împărțeală și
bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărțeală va putea fi cuprins în încheierea
finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.”. De asemenea,
art. 113 din Legea nr. 36/1995 stabilește că „Dacă prin lege nu se prevede altfel, la cererea
moștenitorilor legali sau testamentari, notarul public poate proceda la lichidarea pasivului
succesoral, înstrăinarea activului sau partajarea și atribuirea bunurilor, potrivit acordului
moștenitorilor.”.
Notaru l public poate proceda în cadrul procedurii succesorale notariale „și la reducțiunea
unei/unor donații care încalcă rezerva succesorală atunci când donatarul este unul dintre
moștenitori”79. În acest sens, voi prezenta un exemplu edificator. În practica jud ecătorească80, s-a
reținut că acordul moștenitorilor cu privire la reducțiunea legatelor este, în principiu, admisibil și

77 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 326
78 R. Popescu, op. cit. , p. 260
79 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 327
80 TJ Suceava, dec. civ. nr. 828/1971, în RRD nr. 6/1972 , p. 166 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p.
329

44
că o astfel de înțelegere are valoarea și efectele unui act juridic care, ca atare, leagă cu putere de
lege părțile între care intervin e. Acest act nu mai poate fi revocat unilateral, ci numai anulat când
se constată existența unui viciu de consimțământ sau încălcarea unor prevederi legale a căror
nerespectare este sancționată cu nulitatea actului.
De exemplu, de cuius -ul a donat unuia di ntre copii săi cu scutire de raport o casă în
valoare de 200.000 de lei, iar activul net al moștenirii este de 40.000 de lei. Masa de calcul fiind
de 240.000 de lei, iar rezerva copilului negratificat fiind de 60.000 de lei, cu ocazia desfășurării
procedur ii succesorale notariale se poate lua act prin încheiere de faptul că bunul în valoare de
40.000 de lei revine celui de -al doilea copil, care mai primește încă 20.000 de lei de la primul
pentru a -și reîntregi rezerva succesorală. În acest mod au fost împăr țite bunurile succesorale și s –
a procedat la reducțiunea donației excesive.
În situația în care donatarul este un terț, atunci reducțiunea prin bună învoială se poate
realiza prin încheierea unei tranzacții prin care părțile previn un litigiu. Această tra nzație ar fi
realizată în condițiile art. 2267 și urm. C. civ..
Procedura succesorală notarială este o procedură grațioasă, de competența exclusivă a
notarului public, care are ca scop eliberarea certificatului de moștenitor, prin care se dovedește
calitat ea de moștenitor, întinderea drepturilor lor succesorale și compunerea masei succesorale.
Sediul legal al materiei se găsește în art. 101 -118 ale Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a
activității notariale.
Procedura succesorală nu are „efect constitu tiv de drepturi, ci doar constată statutul
juridic de moștenitori și compunerea masei succesorale, iar motivul practic pentru care se
recurge la ea este tocmai documentul cu care se încheie această procedură: certificatul de
moștenitor”81. Acesta este neces ar pentru ca moștenitorii să aibă exercițiul deplin și regulat al
tuturor drepturilor dobândite succesoral.
Atunci când toate cele menționate anterior sunt decise pe baza probelor administrate și a
acordului moștenitorilor, notarul va închide procedura su ccesorală prin întocmirea unei încheieri
finale semnate de notar și de succesori. În temeiul acestei încheieri finale, notarul public va
elibera și certificatul de moștenitor. Din punct de vedere substanțial, încheierea finală are natura
juridică a unui contract, ea consemnând consimțământul succesorilor la cele dezbătute, iar din
punct de vedere formal, încheierea succesorală finală are forța probantă a unui înscris autentic
(art. 111 alin. 2).

81 J. Kocsis, Drept civil. Succesiuni , Ed. Hamangiu, 2016, p. 347

45
Secțiunea 3 . Reducțiunea pe cale judecătorească

V.3.1. Noțiuni introductive

Cea de -a doua cale procedurală de realizare a reducțiunii este cea judecătorească.
Aceasta operează atunci când între părțile interesate există neînțelegeri asupra modalității în care
vor fi supuse reducțiunii liberalitățile care încalcă rezerva succesora lă a moștenitorilor
rezervatari. Dovada depășirii cotității disponibile prin liberalități făcute de defunct va reveni
moștenitorului rezervatar, care o va putea realiza prin orice mijloc de probă.
Aceste reguli er au prevăzute și în vechiul Cod c ivil: „moș tenitorul care cere reducțiunea,
trebuie să dovedească mai întâi, că bunurile existente în succesiune nu ajung a -i complini
rezerva, și apoi, că liberalitatea făcută de defunct întrece partea disponibilă, această îndoită
dovadă făcându -se conform dreptului comun”82.

V.3.2. Modalitățile de exercitare a acțiunii în reducțiune

Având în vedere ipoteza expusă anterior, procedural, trebuie să diferențiem după cum
obiectul liberalității excesive este în posesia beneficiarului sau în posesia moștenitorilor
rezerv atari.
A. Într-o primă accepțiune, vom analiza situația în care bunurile ce fac obiectul
liberalității supuse reducțiunii se află în posesia celor gratificați (cum se întâmplă în
cazul bunurilor donate și, în mod excepțional, în cazul legatelor când bunurile legate
au ajuns în posesia legatarului83). În această ipoteză, persoanele îndreptățite pot
invoca reducțiunea prin cererea adresată instanței care se numește acțiune în
reducțiune84. Aceasta nu operează de drept, ci, contrar faptului că rezerva succesorală

82 D. Alexandresco, op. cit. , p. 399
83 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 328
84 Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge pri n prescripție în termen de 3 ani.
Reclamanta, în calitate de moștenitor rezervatar, a acceptat tacit succesiunea autoarei sale, care s -a dec his
la 23 februarie 1995. Aceasta poate formula acțiunea în reducțiunea liberalităților, respectiv a contractului
de donație făcut de autoarea sa și reîntregirea rezervei sale succesorale, acțiune cu caracter personal, în
termenul de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data deschiderii succesiunii, și nu de la data când
reclamanta a dat declarația autentificată de ac ceptare a succesiunii autoarei sale. (C.A. București, s. a IV -a
civ., dec. nr. 14/2004, în Lex Expert ) apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 330

46
și mijlocul ei de apărare sunt reglementate prin dispoziții, în principiu, imperative,
acțiunea în reducțiune trebuie invocată de cei care au acest drept85.
Caracterele juridice ale acțiunii în reducțiune:
a. Este o acțiune personală. Acest fapt presupune că „decurge pentru rezervatari
dintr -un dre pt propriu – dreptul la rezervă, și nu dintr -un drept transmis lor pe cale
succesorală, ceea ce face ca titularului acesteia să nu -i poată fi opuse excepțiile
care i -ar fi putut fi opuse defunctului: de exemplu, copi i defunctului pot ataca o
vânzare a defunctului care ascunde o donație, fără ca dobânditorul să le poată
opune excepția de garanție pentru evicțiune”86.
b. Este o acțiune patrimonială, iar nu reală, pentru că bunurile ce au făcut obiectul
liberalităților exces ive nu pot fi urmărite de moștenitorul rezervatar în mâinile
terților subdobânditori.
c. Este o acțiune divizibilă. Acest fapt înseamnă că reducțiunea nu poate opera decât
în limita cotei de rezervă necesară pentru a complini rezerva succesorală a
moștenitoru lui rezervatar care a invocat -o. Art. 1094 alin. (3) C. civ. statuează
astfel „În cazul pluralității de moștenitori rezerva tari, reducțiunea operează numai
în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut -o și profită numai acestuia.”.
Moștenitorii r ezervatari pot acțio na și în comun atunci când solicită reîntregirea rezervei
globale, însă dacă acțiunea nu este introdusă decât de unul sau unii dintre aceștia, reducțiunea nu
va opera decât pentru partea de rezervă a reclamantului, iar nu pentru rezerva globală87.
Consider potrivit să expun următorul exemplu: de cuius -ul are doi copii, C1 și C2, și a
făcut un legat cu titlu particular în favoarea unei fundații în valoar e de 50.000 de lei. Da că masa
de calcu l este de 80.000 de lei, aceasta înseamnă că reze rva globală a copiilor este de 40.000 de
lei (câte 20.000 de lei fiecare), iar cotitatea di sponibilă este de 40.000 de lei. Prin urmare, la
cererea celor doi copii legatul urmează să fie redus de la 50.000 de lei la 40.000 de lei, în limitele
cotității dis ponibile. Dacă numai C1 se prevalează de dreptul său la rezervă, legatul va fi redus
de la 50.000 de lei la 45.000 de lei, C1 își va primi rezerva de 20.000 de lei, iar C2 (care nu a
solicitat reducerea legataului și a decis să respecte voința de cuius -ului) va rămâne cu bunuri în

85 TS, s. Civ. dec. nr. 1253/1989, în Dreptul nr. 4/1990, p. 71 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 328
86 D. Chirică, op. cit. , p. 438
87 Trib. Suprem, Secția civilă, decizia nr. 780/1973, în C.D. 1973, p. 202; decizia nr. 743/1985, în
Repertoriu…1980 -1985, p. 123 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 330

47
valoare de 15.000 de lei (exemplu expus în „Tratat de drept succesoral”, vol. II al prof. Fr. Deak
și R. Popescu88).
Dacă acțiunea este cerută în cadrul acțiunii de partaj, în cadrul căreia fiecare copărtaș are
dublă calitate de re clamant și pârât, se admite că cererea exercitată de unul dintre moștenitorii
rezervatari este de natură să folosească tuturor, în măsura în care și ei, în ceea ce -i privește, se
găsesc în termenul legal de a o introduce89.
d. Este o acțiune prescriptibilă. Fi ind vorba despre o acțiune personală, aceasta este
supusă prescripției extinctive în termenul general de 3 ani. Art. 1095 alin. (1) C.
civ. statuează că „Dreptul la acțiunea în reducțiune a liberalităților excesive se
prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii sau, după caz, de la
data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează
obiectul liberalităților.”.
În principiu, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție este cel al datei
deschider ii moștenirii, când ia naștere chiar dreptul la acțiune al rezervatarului, sau de la data la
care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalității.
În practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil s -a decis că dacă
moștenitorul rezervatar se află în posesia obiectului reducțiunii „nu i se poate opune prescripția,
deoarece, în acest caz, nu i se poate reproșa o neglijență în valorificarea unor drepturi ale sale,
cât timp a exercitat în fapt to ate prerogativele rezultând dintr -o astfel de situație, iar beneficiarul
liberalității nu a cerut predarea obiectului legatului”90.
Într-o decizie a Curții de Apel București s -a statuat în sensul că „dacă obiectul reducțiunii
se află în posesia moștenit orului rezervatar, acestuia nu i se poate opune prescripția, deoarece nu
i se poate reproșa vreo neglijență în exercitarea drepturilor sale. Pe de altă parte, recunoașterea
calității de moștenitor rezervatar de către ceilalți moștenitori valorează cauză de înt rerupere a
cursului prescripției extinctive, în condițiile art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958”91.
Pe de altă parte, art. 1095 alin. (2) C. civ. stabilește că în privința „liberalităților a căror
existență nu este cunoscută de rezervatari, din motive neimputabile acestora, termenul de
prescripție curge de la data când au cunoscut sau trebuia u să cunoască existența acestora și
caracterul lor excesiv”.

88 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 328 -329
89 TS, s. Civ., dec. nr. 1119/1977, în CD, 1977, p. 92 -95 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 328
90 TS, s. Civ., dec. nr. 700/1972, în Repertoriu… 1969 -1975, p. 206 -207 apud. F. Deak, R. Popescu, op.
cit., p. 328
91 C. Ap. București, Culegere de practică judic iară în materie civilă , 1999, dec. nr. 241/1999, p. 167 -169

48
În practica judiciară anterioară intrării în vigoare a noului Cod civil se decidea în mod
constant că în cazul în care titularul dreptului la acțiune nu a avut cunoștință, din motive ce nu -i
sunt imputabile, de existența liberalității prin care i s -a lezat rezerva, termenul de prescripție
începe să curgă de la data când a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință de existența
liberalității92.
Pentru a evidenția cele expuse anterior, consider oportun să expun următoarea speță. L a
data deschiderii moștenirii, copilul de cuius -ului cunoștea faptul că activul brut este de 50.000 de
lei, iar pasivul este de 10 .000 de lei și donația făcută de către de cuius unui frate ar e o valoare de
40.000 de lei. Având în vedere aceste date , masa de calcul reprezintă 80.000 de lei, rezerva este
de 40.000 de lei, iar cotitatea dispon ibilă este tot de 40.000 de lei. Prin urmare , donația nu
depășește cotitatea disponibilă și nu se impune reducerea ei. Dacă presupunem că peste 4 ani va
rămâne definitivă o hotărâre judecătorească prin care se va constata o datorie a moștenirii față de
un terț în cuantum de 30.000 de lei, atunci acest fapt are drept urmare diminuarea masei de calcul
(de la 80.000 de lei la 50.000 de lei), a rezervei (de la 40.000 de lei la 25.000 de lei) și a cotității
disponibile (de la 40.000 de lei la 25.000 de lei). Analizând noile date , donația de 40.000 de lei
devine excesivă și, la cererea copilului, va fi supusă reducțiunii. În acest caz, termenul de
prescripție de 3 ani începe să curgă abia de la data la care copilul defunctului a cunoscut
caracterul excesiv al donației făcute fratelui.
B. În cea de -a doua a ccepțiune, analizăm situația în care bunurile care fac obiectul
liberalității excesive se află în posesia moștenitorului rezervatar și acesta refuză să le
predea. Beneficiarul liberalității își va valorifica dreptul pe care îl pretinde pe cale de
acțiune ( acțiune în predarea legatului, acțiune de partaj). Moștenitorul rezervatar se va
apăra în procesul cu beneficiarul liberalității cerând respingerea acțiunii sau doar
admiterea ei în parte, invocând reducțiunea pe cale de excepție care presupune cu
necesita te ca rezervatarii să aibă posesia bunurilor succesorale. Rezervatarii sunt în
drept să invoce, pe ca le de excepție, reducțiunea refu zând predarea în tot sau în parte,
în funcție de modul în care legatul încalcă rezerva cu întregul său obiect sau numai în
parte [art. 1095 alin. (2) C. civ.]. Invocarea acestei excepții are ca efect ineficacitatea
parțială sau totală a legatului excesiv sau desființarea totală sau parțială a donației
excesive.

92 TS, s. Civ., dec. nr. 1884/1974, Repertoriu… 1969 -1975, p. 206; idem , dec. nr. 1665/1976, Repertoriu…
1969 -1975, p. 134; idem , dec. nr. 330/1978, RRD nr. 8/1978, p. 65 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p.
329

49
Față de acțiunea în reducțiune, excepția de reducțiune este impre scriptibilă extinctiv
astfel cum statuează art. 1095 alin. (3) C. civ.: „Excepția de reducțiune este imprescriptibilă
extinctiv.”. Reducțiunea pe cale de excepție „nu poate fi invocată direct în apel/recurs, ci doar în
fața primei instanțe, fiind o apărare de fond care nu operează de drept”93.
Modul de exercitare a dreptului la reducțiune pe calea excepției a fost expus astfel în
literatura de specialitate94 corespunzătoare vechiului Cod civil: „Pentru a obține posesiunea
bunurilor ce le -au fost lăsate din ca uză de moarte de către defunct, cei gratificați vor trebui să
ceară moștenitorilor rezervatari predarea sau plata acestor libe ralități. Cu acest prilej, aceștia vor
exercita dreptul de reducțiune pe cale de excepție.”.

93 D. Chirică, op. cit. , p. 438
94 M. Eliescu, op. cit. , p. 370

50
Capitolul VI
EFECTELE REDUCȚIUNII LIBERALITĂȚILOR
EXCESIVE

Secțiunea 1. Noțiuni introductive

Potrivit art. 1097 alin. (1) C. civ. „reducțiunea are ca efect ineficacitatea legatelor, sau
după caz desființarea donațiilor în măsura necesară reîntregirii rezervei succesorale”.
În legislația română, de la principiul potrivit căruia rezerva trebuie asigurată
moștenitorilor în natură, regula care s -a statuat este aceea a „reducțiunii în natură, adică prin
reintegrarea obiectului legatelor sau donațiilor în rezerva su ccesorală și doar excepția este cea a
reducțiunii prin echivalent, prin compensarea valorică a obiectului liberalității reduse, rezerva
reconstituindu -se prin plata unei sume de bani ”95.
Astfel cum s -a arătat în literatura de specialitate96, sancțiunea inefi cacității sau, după caz,
a desființării poate fi totală sau parțială. Sancțiunea poate fi totală, atunci când afectează legatul
în întregime sau donația în întregul ei, dacă prin donațiile sau legatele făcute a fost epuizată în
întregime rezerva succesoral ă. Aceasta poate fi și parțială, câ nd afectează legatul sau donația
numai în măsura necesară întregirii rezervei succesorale, dacă prin donațiile sau legatele făcute
de defunct nu a fost epuizată în întregime rezerva succesorală. Această sancțiune operează cu
efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii. Prin urmare, reducerea legatului sau a donației
operează numai în ceea ce privește partea care depășește cotitatea disponibilă și încalcă rezerva
succesorală a moștenitorilor rezervatari.

Secțiunea 2. Efectele reducțiunii asupra legatelor

În materia legatelor, reducțiunea are ca efect ineficacitatea acestora în măsura necesară
întregirii rezervei. Ineficacitatea legatelor poate fi totală, când cotitatea disponibilă a fost
epuizată prin donațiile făc ute de către testator, dar și parțială, prin reducerea legatelor

95 D. Chirică, op. cit. , p. 441
96 G. C. Frențiu, op. cit. , p. 227 -228

51
proporțional cu valoarea acestora, potrivit regulilor care guvernează ordinea reducțiunii
liberalităților excesive.
În literatura de specialitate, potrivit vechiului Cod civil de la 1864 și î n lipsa unei
reglementări exprese, s -a afirmat că în privința legatelor care încalcă rezerva succesorală
intervine caducitatea totală sau parțială a acestora. Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil
se folosește termenul de „ineficacitate”, deoarec e, din punct de vedere juridic, nu ne aflăm în fața
unei veritabile caducități. Caducitatea constă în imposibilitatea de executare a legatului valabil
instituit de către testator și nerevocat de acesta, ca urmare a unor împrejurări străine de voința
testat orului. Astfel, caducitatea „se produce independent și chiar împotriva voinței testatorului.
În situația în care legatele depă șesc cotitatea disponibilă nu se poate afirma cu deplin temei, că
ineficacitatea legatelor intervine independent sau împotriva voi nței testatorului, deoarece tocmai
acesta, prin liberalitățile făcute, a încălcat rezerva succesorală.”97.
Ineficacitatea legatelor nu se va produce de drept, în mod obligatoriu, chiar dacă au
încălcat rezerva, ci numai în măsura în care persoanele îndreptă țite solicită aceasta, în condițiile
legii.
Întrucât legatele sunt liberalități mortis causa , care produc efecte de la data deschiderii
moștenirii, la acest moment raportându -se și calcularea și asigurarea rezervei, s -a tras concluzia
că reducțiunea în na tură se realizează de cele mai multe ori prin neexecutarea acestora de către
rezer vatari, la cererea legatarilor î n acest sens invocându -se excepția de reducțiune.
În doctrină98 s-a prezentat ideea că ineficacitatea parțială intervine și în cazul
dezmoșteni rii directe a unui moștenitor rezevatar, în măsura în care îi este afectată rezerva
succesorală: dacă dezmoștenirea directă a unui moștenitor rezervatar este totală, dispoziția
testamentară respectivă este ineficace parțial, deoarece rezerva trebuie asigur ată în mod
imperativ, însă dacă dezmoștenirea este parțială, vizând reducerea cotei pe care moștenitorul
rezervatar ar fi primit -o ca moștenitor legal, fără a -i fi afectată rezerva, dispoziția testamentară va
fi valabilă.
Conform art. 1074 alin. (2) teza I C. civ., dezmoștenirea este directă atunci când
testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori
legali. Însă, această libertate de a dezmoșteni a testatorului este restransă, în privința
moștenitorilor reze rvatari, la acea parte din moștenire care excedează rezerva și de care defunctul
poate dispune prin liberalități și care reprezintă cotitatea disponibilă.

97 R. Popescu, „Efectele reducțiunii liberalităților excesive”, Revista Universul Juridi c, nr. 5/2015 – mai,
http://revista.universuljuridic.ro/efectele -reductiunii -liberalitatilor -excesive -in-noul-cod-civil/
98 F. Deak, R. Popescu, op. cit , p. 331

52
Secțiunea 3 . Efectele reducțiunii asupra donațiilor

În cazul donațiilor, reducțiunea va produce ca efect desființarea lor în măsura necesară
întregirii. Desființarea poate fi totală, când cotitatea disponibilă a fost epuizată prin donații cu
dată anterioară, și parțială dacă și în măsura în care donația se încadrează în cotitatea disponibilă.
În compara ție cu legatele, donațiile încep să producă efecte de la data actului de
liberalitate, încă din timpul vieții dispunătorului. Însă dacă la data deschiderii succesiunii, după
aplicarea regulilor de stabilire a masei de calcul și ale ordinii reducțiunii lib eralităților excesive,
se observă că o donație încalcă limitele rezervei, aceasta va fi desființată ca efect al exercitării
acțiunii în reducțiune.
În ipoteza în care bunul donat a pierit fortuit înaintea deschiderii moștenirii, reducțiunea
nu mai poate op era, deoarece bunul ar fi pierit și dacă s -ar fi aflat în mâinile donatorului, iar
acesta nu ar mai fi fost regăsit în patrimoniul acestuia la momentul decesului. De altfel, această
donație nu este supusă nici reunirii fictive la calcularea activului net p entru determinarea masei
de calcul a moștenirii, astfel cum ne învederează art. 1091 alin. (2) teza a V -a C. civ.: „În măsura
în care bunul donat sau cel care l -a înlocuit pe acesta a pierit fortuit, indiferent de data pieirii,
donația nu se va supune reun irii fictive.”.

Reducțiunea donațiilor în natură
În ipoteza în care reducțiune a produce ca efect desființarea donației în măsura utilă
reîntregirii rezervei, atunci moștenitorul rezervatar va deveni proprietar al bunului cu care se va
reîntregi rezerva și având această calitate, va putea cere restituirea bunului în natură având în
vedere regula statuată de art. 1097 alin. (2) C. civ.: „Întregirea rezervei, ca urmare a reducțiunii
se realizează în natură.”.
După cum se arată în practica instanței supreme99, „rezerva trebuie asigurată
moștenitorilor rezervatari în plină proprietate – fără sarcini, condiții sau clauze restrictive – și în
natură, defunctul neputând dispune prin testament, de exemplu, vânzarea bunului la licitație
publică și asigurarea rezervei din prețul obținut sau prin acordarea dreptului de uzufruct”100.
Totodată, cota de rezervă nu poate fi restituită moștenitorului rezervatar sub forma echivalentului
bănesc din valoarea bunului donat.

99 TS, s. civ., dec. nr. 760/1969, Repertoriu… 1969 -1975, p. 206; CSJ, s. civ., dec. nr. 1314/1994, Dreptul
nr. 7/1995, p. 87 citată în D. Trăilă, op. cit. , p. 177 apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 332
100 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 332

53
Dacă donația se desființează, iar moștenitorul rezervatar devine proprietar al bunului
donat de la data deschiderii moștenirii. Potrivit a rt. 1097 alin. (3) C. civ. actele de înstrăinare a
bunurilor donate și cele prin care donatarul a constituit asupra acestor bunuri drepturi reale,
consimțite de către donatar față de terți, înainte de momentul deschiderii moștenirii, rămân
valabile. Actele încheiate anterior momentu lui deschiderii succesiunii rămâ n valabile, iar cele
ulterioare vor fi desființate, o dată cu desființarea dreptului de proprietate al donatarului
(resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis ).
Art. 1097 alin. (6) C. civ. sta tuează că „În cazul întregirii rezervei în natură, gratificatul
păstrează fructele părții din bun care depășește cotitatea disponibilă, percepute până la data la
care cei îndreptățiți au cerut reducțiunea”. Astfel, „donatarul este ținut să restituie fructe le doar
de la data la care a devenit posesor de rea -credință al bunurilor donate ca urmare a invocării
reducțiunii de către moștenitorii rezervatari”101.

Reducțiunea donațiilor prin echivalent
În dreptul nostru, de sființarea donației pentru întregirea rezer vei se produce numai în
anumite limite, iar reducțiunea prin echivalent se face doar prin excepție și în cazuri anume
prevăzute de lege:
a. Donatarul a în străinat bunul ori a constituit asupra acestuia un alt drept real înaintea
deschiderii moștenirii.
În con formitate cu art. 1097 alin. (3) teza I C. civ., reducțiunea se va produce prin
echivalent, adică prin plata unei sume de bani, dacă donatarul a înstrăinat, cu titlu gratuit sau cu
titlu oneros, bunul donat ori a constituit asupra acestuia un alt drept rea l înainte de data
deschiderii moștenirii. Riscul insolvabilității donatarului va afecta rezerva moștenitorilor
rezervatari pentru că actul încheiat de donatar este valabil și opozabil acestora102.
Anterior deschiderii moștenirii, donatarul, având proprietate a deplină a bunului donat și
bucurându -se de atributele dreptului de proprietate, acesta poate înstrăina sau greva cu alte
drepturi reale (uzufruct, uz, superficie, abitație) acel bun prin acte juridice încheiate cu terții.
În privința actelor juridice în cheiate cu terții și a drepturilor reale ale acestora, constatăm
că sunt opozabile rezervatarilor. Însă, rezervatarii au dreptul de a invoca reducțiunea donației

101 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 333
102 În cazul plu ralității de donatari, se pot aplica prevederile art. 1096 alin. (5) C. civ., potrivit cărora, dacă
beneficiarul donației care trebuie redusă este insolvabil, atunci se va proceda la reducțiunea donației
anterioare.

54
care le încalcă rezerva succesorală. În aceste condiții, singura soluție juridică103 rezonabilă este
aceea a reducțiunii prin echivalent bănesc, donația nefiind supusă desființării104. Astfel cum s -a
arătat în literatura de specialitate, dacă bunul donat a fost înstrăinat unui terț, rezervatarii vor fi
îndreptățiți la indemnizația corespunzătoare valor ii cotei -părți ce le revine din rezerva
succesorală, calculată în raport de starea sa din momentul donației și cu valoarea din momentul
actului de înstrăinare105 (art. 1641 teza I C. civ.).
Spre exemplu, dacă donatarul a constituit asupra imo bilului donat un drept de super ficie
în favoarea unui terț, această situație echivalează cu o înstrăinare parțială. În acest caz,
rezervatarii au dreptul la o indemnizație pecuniară corespunzătoare cu diminuarea valorică a
imobilului aferentă valorii cotei -părți care le r evine, calculată în raport cu momentul constituirii
dreptului de super ficie.
b. Bunul a pierit înainte a deschiderii moștenirii dintr -o cauză imputabilă donatarului .
În conformitate cu art. 1097 alin. (3) C. civ. reducțiunea se va realiza prin echivalent și
„atunci când bunul a pierit dintr -o cauză imputabilă donatarului”. În această situație poate fi
vorba despre distrugere cu intenție sau din neglijență sau despre un bun fungibil și consumptibil,
în cazul din urmă restituirea putându -se face și prin bunuri de aceeași calitate, cantitate și
valoare106.
În cazul în care pieirea bunului donat este „fortuită (indiferent de momentul pieirii,
înainte sau după deschiderea moștenirii) riscul îl suportă moștenirea, căci pieirea s -ar fi produs și
dacă bunul ar fi rămas în patrimoniul defunctului”107. Nici la stabilirea masei de calcul nu se va
ține seama de valoarea bunului pierit în mod fortuit.
c. Donatarul este un rezervatar obligat la raportul donației, iar partea supusă reducțiunii
reprezintă mai puțin de jumătate din valo area bunului donat .
Potrivit dispozițiilor art. 1097 alin. (5) C. civ., „dacă donatarul este un succesibil obligat
la raport, iar partea supusă reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului
donat, donatarul rezervatar poate păstra bunul, iar reducțiunea ne cesară întregirii rezervei

103 Soluția se desprinde și din dispoziții le art. 1640 alin. (1) C. civ..
104 D. Chirică, op. cit. , p. 445
105 D. Chirică, op. cit. , p. 445
106 Potrivit art. 712 C. civ., „Dacă uzufructul cuprinde, printre altele, și bunuri consumptibile, cum ar fi
bani, grâne, băuturi, uzufructuarul are dreptul de a d ispune de ele, însă cu obligația de a restitui bunuri de
aceeași cantitate, calitate și valoare sau, la alegerea proprietarului, contravaloarea lor la data stingerii
uzufrctului”.
107 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 336

55
celorlalți moștenitori rezervatari se va face prin luare mai puțin sau prin echivalent bănesc”. Nu
prezintă importanță dacă bunul donat este mobil sau imobil.
Prin urmare, dacă donația este făcută unui moștenitor rezervatar, iar partea supusă
reducțiunii reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului donat, atunci, donatarul, la
alegerea sa, poate opta fie pentru reducțiunea în natură, fie pentru reducțiunea prin luare mai
puțin sau prin echivalent bănesc cu respectarea co ndițiilor prevăzute pentru raportul donațiilor la
art. 1151 C. civ.. Dacă alege reducțiunea prin echivalent, valoarea bunului donat care va fi luată
în considerare va fi cea de la data când se pronunță reducțiunea, fiind o datorie de valoare.
Pentru a evid enția cele expuse anterior, voi prezenta următorul exemplu: dacă avem o
masă de calcul de 200.000 de lei dintre care 4 0.000 de lei fiind activul net, iar 16 0.000 de lei
fiind d onațiile care se reunesc fictiv, iar defunctul făcuse une i persoane o donație în valoare de
100.000 de lei, iar unuia dintre copii (C1) i -a făcut o donație raportabilă care are ca obiect un bun
în valoare de 6 0.000 de lei, rezerva copilului C1 va fi d e 50.000 de lei, reze rva copilului C2 va fi
tot de 5 0.000 de lei, iar c otitatea dis ponibilă va fi de 10 0.000 de lei. Prima donație se impută
asupra cotității disponibile și o epuizează (ceea ce înseamnă că persoana respectivă va putea
păstra donația), apoi donația făcută copilului C1 se i mpută asupra rezervei sale de 5 0.000 de lei
[confo rm art. 1099 alin. (3) C. civ.], iar pentru 1 0.000 de lei va fi supusă reducțiunii pentru că
încalcă rezerva copilului C2. Copilul C1 va putea păstra în natură, în integralitatea sa, bunul c e i
s-a donat, dar va trebui să î i plătească lui C2 suma de 1 0.000 de lei pentru ca acesta să -și
întregească rezerva. Copilul C2 va culege bunuril e ce reprezintă activul net de 4 0.000 de lei, la
care s e adaugă cei 10.000 de lei primiți de la C1 .
d. Dacă donația supusă reducțiunii a fost făcută unui moștenitor rezervatar car e nu este
obligat la raportul donației, acesta va putea păstra în contul rezervei sale partea care
depășește cotitatea disponibilă
În conformitate cu art. 1097 alin. (5) C. civ.: „Când donația supusă reducțiunii a fost
făcută unui moștenitor rezervatar car e nu este obligat la raportul donației, acesta va putea păstra
în contul rezervei sale partea care depășește cotitatea disponibilă.”.
Pentru a evidenția cele expuse anterior, voi prezenta exemplul regăsit în lucrarea prof.
Dr. F. Deak, după cum urmează:
Dacă de cuius -ul are doi copii, C1 și C2, și în timpul vieții i -a făcut lui „C1 o donație
scutită de raport având ca obiect un teren în valoare de 160.000 de lei, iar activul brut este de
60.000 de lei și pasivul succesoral este de 20. 000 de lei. Masa de cal cul este de 200.000 de lei
[(60.000 – 20.000) + 160.000], ceea ce înseamnă că rezerva globală a celor 2 copii este de
100.000 de lei (rezerva fiecărui copil fiind de 50.000 de lei), iar cotitatea disponibilă este de
100.000 de lei. Donația lui C1 se va imp uta mai întâi asupra cotității disponibile de lei (pe care o

56
epuizează), apoi asupra rezervei de 50.000 de lei a copilului C1 (pe care o epuizează), după care
va fi supusă reducțiunii pentru că afectează rezerva copilului C2. Înseamnă că donația va fi
redusă de la 160.000 de lei la 150.000 de lei, dar copilul C1 va putea cumula cotitatea
disponibilă (de 100.000 de lei) cu partea lui din rezervă (de 50.000 de lei), cea ce îi permite
păstrarea bunului în cea mai mare parte în natură. În absența acestui text d e lege [și a art. 1099
alin. (2) C. civ. cu care se corelează] ar fi existat riscul ca donația lui C1 să se impute doar asupra
cotității disponibile (pe care o epuiza), după care să fie supusă reducțiunii pentru a se asigura în
natură și rezerva lui C2, ac esta urmând a primi o parte din bun corespunzătoare rezervei sale de
50.000 de lei. Prin aplicarea prevederilor art. 1097 alin. (4) C. civ. se creează condițiile ca
rezervatarul care a primit o donație scutită de raport – donație care are un caracter intuitu
personae – să cumuleze cotitatea disponibilă cu partea lui de rezervă (ceea ce înseamnă că de
cele mai multe ori va păstra bunul în natură, în integralitatea lui sau în cea mai mare parte), iar
ceilalț i moștenitori rezervatari să îș i îndestuleze rezerva din alte bunuri decât cele ce formează
obiectul unor donații neraportabile ” 108.

108 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , 333

57
Capitolul VII
REDUCȚIUNEA UNOR LIBERALITĂȚI SPECIALE

Secțiunea 1. Noțiuni introductive

Reducțiunea unor liberalități speciale este reglementată de art. 1098 C. civ. care prevede
că atunci când liberalitatea, donație sau legat, are ca „obiect un uzufruct, uz ori abitație sau o
rentă ori întreținere viageră, moștenitorii rezervatari au faculta tea fie de a executa liberalitatea
astfel cum a fost stipulată, fie de a abandona proprietatea cotității disponibile în favoarea
beneficiarului liberalității, fie de a solicita reducțiunea potrivit dreptului comun”.

Secțiunea 2. Dreptul de opțiune și exe rcitarea acestuia

Aplicarea regulilor reducțiunii este dificilă deoarece disponibilul moștenirii este stabilit
de lege în plină proprietate, însă, pe de altă parte, uzufructul, uzul ori abitația sau renta viageră
ori întreținerea viageră pot avea o valoar e considerabilă (în funcție de vârsta și starea sănătății
beneficiarului), „iar evaluarea acestor drepturi este întotdeauna aleatorie, pentru că nu se știe cât
timp va trăi titularul dreptului de uzufruct, uz ori abitație, respectiv credirentierul ori cred itorul
întreținerii și, prin urmare, este de natură a păgubi pe una dintre părțile interesate”109.
Astfel, dacă rezerva moștenitorilor rezervatari a fost încălcată, aceștia pot opta între
„executarea liberalității cum a fost stipulată de de cuius , abandonare a proprietății cotității
disponibile în favoarea beneficiarului liberalității, transformând dreptul de uzufruct, uz ori
abitație sau de rentă viageră ori întreținere viageră în plină proprietate asupra cotității disponibile
a moștenirii, la care se adaugă, dacă beneficiarul liberalității este moștenitor rezervatar, propria
cotă de rezervă în plină proprietate sau solicitarea reducțiunii prin bună învoială sau pe cale
judecătorească, prin promovarea acțiunii în reducțiunea liberalității excesive sau prin inv ocarea
reducțiunii pe calea excepției, după cum sunt sau nu în posesia bunurilor obiect al moștenirii”110.

109 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 336
110 G. C. Frențiu, op. cit. , p. 229 -230

58
Având în vedere posibilitatea de a nu executa liberalitatea, dar în schimb să abandoneze
la dispoziția beneficiarului liberalității proprietatea deplin ă a întregii cotități disponibile, această
opțiune nu este valabilă decât în cazul în care nu există nicio altă liberalitate care să se impute pe
cotitatea disponibilă. Pe de altă parte, solicitarea reducțiunii potrivit dreptului comun presupune
o evaluare a liberalității, iar, după obținerea unei anumite valori, aplicarea dispozițiilor de drept
comun referitoare la reducțiune. Un asemenea calcul va avea întotdeauna un grad mai mic sau
mai mare de incertitudine deoarece depinde de durata efectivă a vieții c elui gratificat fiind un
element aleatoriu.
Alegerea uneia dintre variantele expres și limitativ prevăzute la dispoziția moștenitorilor
rezervatari este la libera lor apreciere, dar este obligatoriu ca toți moștenitorii rezervatari s ă fie
de acord asupra r espectivei opțiuni care se va realiza expres ori tacit, prin neatacarea donației sau
prin executarea legatului. Odată însă exprimată această opțiune, moștenitorii rezervatari nu mai
pot reveni asupra ei111. Dreptul la opțiune are un caracter personal, patrim onial și acesta se
transmite prin moștenire în cazul decesului moștenitorului rezervatar tit ular al dreptului. El nu
poate fi exercitat de creditori pe cale oblică, nefiind inclus în gajul general al acestora112.
Exercitarea opțiunii „nu este dependentă în n iciun fel de îndeplinirea vreunei condiții de
formă, putând fi nu numai expresă, ci și tacită, fiind dedusă din circumstanțele cauzei ”113. Odată
ce a fost exercitată, opțiunea devine irevocabilă.
Deși opțiunea îi aparține numai moștenitorului rezervatar, sol uția prevăzută de lege este
mulțumitoare și pentru beneficiarul liberalității, căci dacă se execută liberalitatea el primește
ceea ce a prevăzut autorul liberalității, iar dacă moștenitorul rezervatar abandonează în favoarea
lui proprietatea cotității disp onibile înseamnă că el a obținut întreg disponibilul, adică tot ceea ce
putea să dobândească potrivit legii114. Grație acestei reglementări, nimeni nu este prejudiciat.
În această ipoteză, exercitarea dreptului de opțiune semnifică exercitarea dreptului la
reducțiunea liberalităților excesive putându -se realiza prin bună -învoială (în cadrul procedurii
succesorale notariale sau printr -o tranzacție) sau pe cale judecătorească. În ipoteza în care sunt
îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, iar moștenit orul rezervatar a făcut o anumită
opțiune, ținând u-se seama de principiul irevocabilității actelor juridice civile , acesta nu va mai

111 D. Alexandresco, Explicațiunea teoretică și practică a dreptului civil român , vol. IV, partea I, p. 624
112 D. Alexandresco, op. cit , p. 624
113 D. Chirică, op. cit. , p. 454
114 TS, s. civ., dec. nr. 2065/1989, Dreptul nr. 7/1990 , p. 67 apud. M. Eliescu, op. cit. , p. 380

59
putea să revină asupra opțiunii făcute, dacă ulterior constată că nu a făcut cea mai bună
alegere115.
În textul de lege nu este prevăzut un ter men în care se poate exercita, de către
moștenitorii rezervatari , dreptul de opțiune. Dacă aceștia amână în mod nejustificat executarea
liberalităților, atunci legatarul sau donatarul poate solicita instanței de judecată să fixeze, în
vederea exercitării dreptului de opțiune, un termen limită. Nu este exclusă posibilitatea ca
donatarul sau legatarul să sesizeze direct instanța de judecată pentru a solicita executarea
liberalităților dispuse de de cuius , iar în cadrul litigilui, moștenito rii rezervatari să își exprime
opțiunea.
Dacă lipsește acordul dintre moștenitorii rezervatari privitor la o anumită opțiune, atunci
reducțiunea se va realiza conform dreptului comun potrivit art. 1098 alin. (2) C. civ., adică pe
calea acțiunii în reducțiu ne fiind prescriptibilă extinctiv în termenul de 3 ani prevăzut de art.
1095 alin. (1) și (1) C. civ., sau pe calea excepției de reducțiune, regelem entată de art. 1095 alin.
(3) Cod civil .
Întrucât este o dispoziție cu caracter excepțional, derogatoriu de la dreptul comun al
reducțiunii liberalităților excesi ve, art. 1098 C. civ. urmează să fie aplicat în următoarele
condiții:
a) Liberalitatea să aibă ca obiect dreptul de uzufruct, uz sau abitație sau o rentă ori o
întreținere viageră116.
Observăm o schimbare f ață de art. 844 din vechiul Cod civil, care viza doar uzufructul și
renta viageră. În ceea ce privește întreținerea, textul are în vedere doar întreținerea viageră.
Menționăm că în situația inversă, când liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau
proprietatea cu sarcina unei rente viagere sau a prestării întreținerii în favoarea moștenitorului

115 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 337
116 În cazul în care o persoană lasă prin testament unei alte persoane dreptul de uzufruct viager (a cărui
valoare întrece coti tatea disponibilă din averea succesorului), erezii rezervatari au facultatea de a executa
această dispoziție sau de a abandona proprietatea cotității disponibile. Rezultă că eredele rezervatar are
opțiunea între a executa legatul având obiect un uzufruct ș i a preda legatarului disponibilul în deplină
proprietate. Această soluție este mulțumitoare pentru ambele părți, pentru că fiind anevoioasă și nesigură
evaluarea în bani a dreptului de uzufruct, s -a creat această facultate pentru rezervatar de a executa
liberalitatea, dacă socotește că ea nu absoarbe întreg disponibilul și, dimpotrivă, de a preda gratificatului
porțiunea disponibilă în deplină proprietate, acesta din urmă neavând a se plânge, deoarece a obținut
întreg disponibilul, adică tot ceea ce el put ea să dobândească (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 2065/1989, în
Dreptul nr. 7/1990 , p. 67) apud. F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 338

60
rezervatar, textul nu poate primi aplicare117. În această situație, s -a decis că liberalitatea va trebui
prețuită în plină proprietate, iar beneficiarul ei urmea ză să se mulțumească cu nuda proprietate
cel mult a cotității disponibile, iar rezervatarul beneficiind de cota de rezervă în plină proprie tate,
păstrând și liberalitatea în uzufruct asupra cotității disponibile, dacă uzufructul are ca obiect
întregul patr imoniu succesoral (uzufruct universal)118, neținându -se cont că în acest mod,
moștenitorul beneficiază de rezervă în plină proprietate și de uzufructul cotității disponibile.
Art. 1098 C. civ. nu precizează nici ipoteza în care liberalitatea în uzufruct, uz sau
abitație sau rentă ori întreținere viageră a fost realizată în favoarea moștenitorului rezervatar.
Deoarece o asemenea liberalitate „în favoarea” moștenitorului rezervatar „poate avantaja, în fapt
și indirect, pe comoștenitori (indiferent că aceștia di n urmă sunt sau nu rezervatari), ei fiind în
realitate beneficiari de liberalitate (ai nudei proprietăți), considerăm că titularul liberalității în
uzufruct poate solicita atribuirea cotei de rezervă în plină proprietate, renunțând la liberalitatea în
uzufruct”119.
b) Art. 1098 C. civ. este aplicabil numai dacă defunctul a făcut o singură liberalitate,
întrucât numai într -o astfel de situație nu se impune evaluarea, prețuirea liberalității.
Moștenitorul rezervatar, „judecătorul intereselor sale”120, este cel care poate aprecia liber
interesul său de a executa liberalitatea așa cum a fost stipulată de defunct sau de a abandona
proprietatea cotității disponibile. Nu se impune prețuirea nici în cazul rentei ori al întreținerii
viagere, dacă este singura liberalitate. Evaluarea rentei sau a întreținerii se impune doar dacă
există și alte liberalități. Dacă sunt mai multe liberalități evaluarea este necesară pentru a se
stabili dacă a fost sau nu afectată rezerva succesorală, pentru a se determina cotitatea disponibilă
și ordinea reducțiunii121.
c) Având în vedere că acțiunea în reducțiune este divizibilă, în situația unei pluralități de
moștenitori rezervatari fiecare optează după cum consideră de cuviință, afară numai
dacă liberalitatea ar avea un obiect indivizibil, când s e impune realizarea
consensului122.

117 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 338
118 C. Hamangiu, I. Rosetti -Bălănescu, Al. Băicoianu, op. cit. , p. 2012; M. Eliesc u, op. cit. , p. 381; TS,
completul de 7 jud., dec. nr. 4/1984, în CD, 1984, p. 68 -72
119 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 339
120 D. Alexandresco, op. cit. , p. 623
121 M. Eliescu, op. cit. , p. 380
122 M. Eliescu, op. cit. , p. 381

61
Atunci când moștenitorii rezervatari nu se pot înțelege, instanța nu poate exercita dreptul
de opțiune și, prin urmare, se va aplica art. 1098 alin. (2) C. civ.: „Dacă moștenitorii rezervatari
nu se înțeleg asupra opțiunii, reducțiunea se va face potrivit dreptului comun”.
d) Precizăm că123 dacă art. 1098 C. civ. este aplicabil și moștenitorii rezervatari optează
pentru abandonarea proprietății cotității disponibile, această transformare a obiectului
liberalității nu sch imbă natura și caracterul ei124.
Astfel, beneficiarul liberalității rămâne donatar sau legatar cu titlu particular sau cu titlu
universal. Acesta este obligat să suporte pasivul succesoral în limita cotei de proprietate
dobândite ca moștenitor rezervatar, at unci când este cazul, peste cotitatea disponibilă. Dacă
liberalitatea este un legat cu titlu universal, atunci beneficiarul legatului va suporta și el pasivul
succesoral, iar dacă liberalitatea este un legat cu titlu particular sau o donație, atunci benefi ciarul
acesteia nu va suporta pasivul moștenirii, chiar dacă în favoarea sa a fost abandonată proprietatea
cotității disponibile.
Un exemplu edif icator este cel expus de prof. d r. F. Deak125 după cum urmează: prin
testament de cuius -ul a lăsat în favoarea u nui unchi un legat cu titlu particular care are ca obiect
o rentă viageră în valoare de 1.000 de lei lunar. Activul brut al moștenirii este de 200.000 de lei,
iar pasivul succesoral , cuprinzând datoriile și sarcinile moștenirii, este de 20.000 de lei. Masa de
calcul este de 180.000 de lei. De cuius -ul are un copil, moștenitor rezervatar, iar acesta suportă în
întregime pasivul succesoral de 20.000 de lei din activul brut de 200.000 de lei, după care se
calculează rezerva sa care este de 90.000 de lei și cot itatea disponibilă, care este tot de 90.000 de
lei. Moștenitorul rezervatar trebuie să facă opțiunea în condițiile art . 1098 C. civ. și dacă decide
să abandoneze proprietatea cotității disponibile în favoarea unchiului, acesta nu mai are ce pasiv
succesora l să suporte (renta lui viageră va fi to t de 1.000 de lei lunar). În final , unchiul va primi
în deplină proprietate bunuri în valoare de 90.000 de lei, care acoperă întreaga cotitate
disponibilă, iar moștenitorul rezervatar va rămâne cu bunuri în valoare d e 90.000 de lei, care
acoperă rezerva sa succesorală. Din acest moment , nu mai prezintă nicio importanță car e va fi
durata vieții unchiului de cuius -ului, pentru că acesta a primit întreg disponibilul, adică tot ceea
ce putea să dobândească potrivit legii.
Prin urmare, dispoziția art. 1098 C. civ., nu are caracter imperativ astfel că părțile se pot
înțelege asupra modului de reducțiune a liberalităților excesive, iar donatorul poa te interzice
transformarea liberalității în plină proprietate. În acest din ur mă caz, reducțiunea se va realiza
potrivit regulilor de drept comun.

123 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 339
124 M. B. Cantacuzino, Curs de drept civil , Ed. Ramuri, Craiova, 1925, p. 315 -316
125 F. Deak, R. Popescu, op. cit. , p. 339

62
Capitolul VIII
STUDIUL DE CAZ

Pentru a susține partea teoretică a acestei lucrări, am considerat oportun să prezint speța
pe care am adaugat -o în anexa nr. 1 . Aceasta va evidenția cele mai importante aspecte teoretice,
astfel cum își găsesc aplicabilitate în practica instanțelor din România.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu, la data de 16 martie 2007, reclamanta A
a chem at în judecată pe pârâta B, solicitând ca prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești,
instanța să constate deschisă succesiunea de cuius -ului X, care a decedat la data de 30.04.1994,
dar și să se constate din ce este constituită masa succesorală ( Casă de locuit situată în orașul P.L.,
jud. I lfov; teren curte de 330 mp; 1,0408 ha în parcela 24, sola 1928; 500 mp în parcela 20, sola
5216; 580 mp în parcela 32, sola 52/4506 mp în parcela 54, sola 53/6; 506 mp în parcela 14, sola
52). Totodată, reclamanta A a solicitat să se constate că a fost in stituită legatar universal printr –
un testament autentificat, cu excepția casei de locuit, să i se atribuie bunurile conform
testamentului și să se constate cuantumul pasivul ui succesoral , care este compus din cheltuieli de
înmormântare în valoare de 7000 d e lei , fiind suportate de către aceasta. Reclamanta și -a
întemeiat cererea pe art. 728126 și urm. conform vechiului C. civ. Conform reglementării actuale,
cererea este introdusă în termen, întrucât moștenitorii pot cere oricând ieșirea din indiviziune.
La data de 05.04.2007, pârâta B a formulat întâmpinare conform art. 115 -118127 din
vechiul C. pr. civ. și cerere reconvențională conform art.120128 din vechiul C. pr. civ., prin care a
arătat că reclamanta -pârâtă, în ciuda faptului că nu s -a deschis succesiunea, se considera, în baza
unui testament nelegal, ca fiind proprietar al tuturor bunurilor.
Prin încheierea din 31.01.2008, i nstanța de fond a admis în principiu și în parte cererea și
a statuat că având în vedere că A și B sunt fiicele defunctei, ambele având capacitate
succesorală, testamentul respectiv nu poate avea valoare juridică, întrucât dacă acesta și -ar
produce efectele, pârâta ar fi înlăturată de la moștenire, în ciuda faptului c ă este moștenitor

126 Conform art. 1143 alin.(1) din noul C. civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune.
Moștenitorul poate cere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze
testamentare care prevăd altfel. (2) Dispozițiile a rt. 669 -686 se aplică și partajului succesoral în măsura în
care nu sunt incompatibile cu acesta.”
127 Art. 205 -208 noul C. pr. civ. care reglementează întâmpinarea
128 Art. 209 noul C. pr. civ. care reglementează cererea reconvențională

63
rezervatar129. În numele celor menționate, instanța a constatat nulitatea testamentului. Conform
noului Cod civil, art. 1092, art. 1094 alin. (2) și art. 1095 alin. (3), pârâta B avea dreptul de a
solicita reducțiunea legatului universal lă sat de defunctă reclamantei A pe cale de excepție,
aceasta fiind imprescriptibilă extinctiv.
Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. …/16.12.2010 a admis acțiunea reclamantei A
în contradictoriu cu pârâta B și a respins cererea completatoare formul ată de pârâta -reclamantă
ca neîntemeiată. Părțile au formulat recurs împotriva sentinței civile care a fost admis prin
decizia civila nr. …R/07.02.2012 și s -a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În data de
10.01.2013 , la termenul de judecat ă, au fost introduși în cauză numiții C, D și E în calitate de
moștenitori ai pârâtei -reclamante B, întrucât aceasta a decedat în data de 05.03.2012, conform
certificatului de calitate de moștenitor nr…./20.09.2012 depus la dosar.
Prin senti nța civilă nr. …/28.03.2013, j udecătoria Cornetu a admis în parte cererea
reconvențională, a constatat deschisă succesiunea def unctei X și a constatat compunerea masei
succesorale neincluzând bunul imobil reprezentat din casă și terenul aferent . Totodată, a
consta tat că reclamanta -pârâtă A a fost instituită legat ar universal de către defunctă și a respins
capătul de cerere din cererea reconvențională privind reducțiunea testamentului mai sus
mențio nat ca fiind prescris extinctiv. Instanța a constatat caducitatea le gatului din testament la
momentul deschiderii succesiunii defunctei X, a respins capătul de cerere din acțiunea principală
în ceea ce privește constatarea existenței pasivului succesoral ca neîntemeiat, a constatat că
părțile sunt moștenitori legali ai def unctei X și că părțile sunt în indiviziune asupra masei
succesorale; a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale; a atribuit
reclamantei -pârâte A în natură lotul 1, în suprafața de 8.145,50 mp, din suprafața de 6.210 mp
situată în extravilan, conform variantei de lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică
întocmit de expertul B.G.; a atribuit pârâților -reclamanți C, D, E, în indiviziune, în natură lotul 2,
în suprafața de 8.145,50 mp, din suprafața de 6.210 mp situată în ext ravilan, conform variantei
de lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul B.G. și a compensat
cheltuielile de judecată ale părților.
În urma deciziei instanței de fond, părțile au declarat recurs și a nalizând motivele
recursului declarat, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul casă și teren în suprafață de 312 mp nu face parte din masa succesorală,
constatând că instanța de fond a reținut în mod corect acest fapt, iar motivul de recurs este
neîntemeiat.

129 Conform art. 1087 no ul C. civ. sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și
ascendenții privilegiați ai defunctului.

64
Instan ța de recurs a reținut ca întemeiat cel de -al doilea motiv de recurs prin care s -a
invocat faptul că în mod nelegal și netemeinic prima instanță a constatat caducitatea legatului130
din testamentul autentificat. Prin urmare, lipsa oricăror bunuri din patrimoniul defunctul ui la
mome ntul decesului acestuia, nu era menționată în vechiul Codul civil drept cauză de caducitate
a legatului și nici nu poate fi apreciată în acest sens de către instanță.
În privința constatării pasivului succesoral, tribunalul a constatat că acest m otiv este
neîntemeiat, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte cuantumul
pretențiilor solicitate.
Ultimul motiv de recurs a fost considerat neîntemeiat, deoarece în fața primei instanțe nu
a fost formulat un capat de ce rere având ca obiect constatarea uzucapiunii.
Tribunalul, ca instanță de recurs, în baza prevederilor art. 304ˆ1 din vechiul C. pr. civ., a
verificat soluția dată de prima instanță și în ceea ce privește respingerea capătului de cerere
reconvențională pri vind reducțiunea testamentului ca fiind prescris . Analizând acest aspect,
tribunalul a constatat că bunurile care fac obiectul liberalității excesive se află în posesia
moștenitorului rezervatar. Astfel că nu se poate invoca prescripția pentru că nu se poa te invoca o
neglijență pentru moștenitorul rezervatar în valorificarea unor drepturi ale sale, întrucât acesta a
exercitat toate prerogativele rezultând dintr -o astfel de situație. În considerentele celor expuse
anterior, tribunalul admite recursul și modi fică în parte sentința civilă recurată, în sensul că va
respinge ca neîntemeiata excepția de prescripție a cererii de reducțiune a liberalităților excesive.
Întrucât această speță a fost judecată în temeiul vechiului Cod civil cotele care revin
părților conform art. 841 vechiului C. civ. sunt de 2/3 pentru reclamantă și 1/3 pentru pârâți. În
ceea ce privește imobilul și terenul care fac parte din masa succesorală și care nu au fost incluse
în testament, acest ea a fost atribuit e în deplină proprietate pârâ ților care sunt obligați la plata
către reclamantă a sumei de 28.084,3 lei cu titlu de sultă corespunzătoare imobilului și a sumei
de 6.016,1 lei reprezentând sulta corespunzătoare terenurilor atribuite.
Dacă această speță ar fi analizată în baza noului Co d civil, cotele lui A și B ar fi de 1/2
fiecare, respectiv de 1/6 pentru C, 1/6 pentru D și 1/6 pentru E care vin la moștenire în locul lui
B care a decedat anterior finalizării procesului.
În urma analizei deciziilor instanței de fond și a instanței de re curs, consider că tribunalul
a statuat în mod just cotele succesorale ale moștenitorilor rezervatari și respingerea ca
neîntemeiată a excepției de prescripție a cererii de reducțiune a liberalităților excesive.

130 Art. 1071 noul C. civ – Caducitatea legatului

65
Concluzii

Sintetizând subiectele tratate în această lucrare , în baza celor prezentate și analizate,
consider că am realizat o paralelă între reglementările vechiului Cod civil și cele ale noului Cod
civil. Este imperios necesară această opoziție pentru a surprinde evoluția normelor de drept civil
în această materie, dar și pentru a puncta acele noțiuni care continuă să existe și să își găsească
aplicarea în actuala reglementare.
Instituția reducțiunii liberalităților excesive reprezintă o san cțiune civilă constând în
ineficacitatea legatelor și de sființarea donațiilor dispuse prin voința defunctului, având scopul de
a întregii rezerva succesorală. Astfel cum am arătat anterior, aceasta constituie o măsură de
protecție a intereselor moștenitorilor rezervatari față de voința liberală a defu nctului te stator sau
donator atunci când aceasta devine excesivă, încălcând rezerva succesorală.
Fiind o sanțiune civilă, aceasta nu produce efecte juridice de drept, ci trebuie să fie
invocată de către cei care beneficiază de efectele ei și cărora legea le acordă în mod expres acest
drept. Prin urmare, reducțiunea liberalităț ilor excesive poate fi ce rută numai de către moș tenitorii
rezervat ari, de succesorii lor, precum și de că tre creditorii chirografari ai moș tenitorilor
rezervatari.
Pornind de la afirmația lui Dale Carnegie „cele mai importante lucruri în lume au fost
realizate de oameni care au co ntinuat să încer ce chiar și când se părea că nu mai este nicio
speranță”, putem spune că reducțiunea intervine chiar și în acele situații în care, deși testatorul și –
a manifestat voința, aceasta este excesivă în raport cu rezerva succesora lă a moștenitoril or
rezervatari, însă numai dacă aceștia își exercită acest drept.
Este adevărat că adesea relațiile dintre membrii unei familii se pot degrada într -un
asemenea mod, încât părinții ajung să își dezmoștenească proprii copii, fie direct, fie indirect
lăsând legate sau făcând donații care le încalcă acestora rezerva succesor ală. Bineînteles că
voința de cuius -ului trebuie respectată atât legal, cât și de către moștenitorii acestuia, însă
legiuitorul a considerat că, datorită relațiilor de familie născute între acesta și moștenitorii săi
rezervatari, este necesar ca aceștia d in urmă să fie protejați contra manifestării excesive a
defunctului.
În concluzie, această sancțiune intervine pentru a reechilibra situația liberalităților
realizate de către de cuius și dreptul la rezervă succesorală a moștenitorilor rezervatari.

66
Bibli ografie

I. Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Alexandresco , Dimitrie; Principiile dreptului civil român , vol. II , Ed. Atelierele grafice
SOCEC & Co., Societate Anonimă, București, 1926
2. Alexandresco , Dimitrie; Explicațiunea teoretică și practică a dreptulu i civil român , vol.
IV, partea I, Atelierele grafice Socec&Co., 1914
3. Baiaș , Flavius -Antoniu; Chelaru , Eugean; Constantinovici , Rodica; Macovei , Ioan;
Noul Cod civil – Comentariu pe articole , Ed. C.H. Beck, București, 2014
4. Boroi , Gabriel; Fișe de drept civil, Ed. Hamangiu, 2016
5. Cantacuzino , Matei B.; Curs de drept civil , Ed. Ramuri, Craiova, 1925
6. Chirică , Dan; Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile , Ed. C. H. Beck, 2014
7. Deak , Francisc; Cărpenaru , Stanciu D.; Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de
autor. Dreptul de moștenire , Universitatea din București, 1983
8. Deak , Francisc; Popescu , Romeo Radu; Tratat de drept succesoral , vol.II, Ed. Universul
Juridic, București, 2014
9. Eliescu , Mihail; Curs de succesiuni , Ed. Humanitas, București, 1997
10. Eliescu , Mihail; Moștenirea și devoluțiunea ei în Dreptul RSR , Ed. Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1966
11. Frențiu , Gabriela Cristina; „ Comentariile Codului Civil ”, Ed. Hamangiu, București,
2013
12. Kocsis , József; Vasiliescu , Paul; Drept civil. Succesiuni , Ed. Hamangiu, 2016
13. Popa , Ioan; Drept civil. Moșteniri și liberalități , Ed. Universul Juridic, București, 2013
14. Popescu , Romeo Radu; Curs – Succesiuni și liberalități , 2016
15. Popescu , Romeo Radu; Dreptul de moștenire. Limitele dreptului de a dispune prin acte
juridice de bunurile moștenirii , Ed. Universul Juridic, 2004
16. Postelniu , Lucreția Albertina; Dreptul de preferință al creditorilor moștenirii în actuala
și viitoare reglementare a Codului Civil. Aspecte de drept comparat , în Revista Forumul
judecătorilor nr. 2/2011
17. Rosetti -Bălănescu , Ion; Băicoianu , Alexandru; Drept civil român , Ed. Socec & Co
S.A.R., București, 1947
18. Trăilă , Doru; Acțiuni civile în materie succesorală , Ed. C.H. Beck, București, 2015

67
19. C. Ap. București , Culegere de practică judiciară în materie civilă , dec. nr. 241/1999 ,
1999

II. Articole și lucrări conferințe
1. Popescu , Radu -Romeo , „Efectele reducțiunii liberalităților excesive” , în Revista Universul
Juridic , nr. 5/2015 – mai
2. Popescu , Radu -Romeo , „Curs – Succesiuni și liberalități. Donația” , Universitatea „Ovidius” din
Constanța. 2016

III. Legislație
1. Legea nr. 287/2009 privind Cod c ivil
2. Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr . 287/2009 privind Codul civil –
Legea de p unere in aplicare a noului Cod c ivil
3. Codul c ivil din 26 noiembrie 1864
4. Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, republicata 2013
5. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură civilă

IV. Pagini web
1. http://revista.universuljuridic.ro/efectele -reductiunii -liberalitatilor -excesive -in-noul-cod-
civil/
2. http://www.hamangiu.ro/upload/cuprins_extras/comentariile -codului -civil-liberalitatile –
testamentul -rezerva -succesorala_extras.pdf
3. www. jurisprudenta.com
4. www.dexonline.ro
5. www.universuljuridic.ro
6. www.portal.just.ro

68
Anexe

Anexa nr. 1131- Acțiune în reducțiune
Sediul materiei:
 Art. 1093 –1095 C. civ.
 Art. 148 -151 C. proc. civ.
 Art. 192 C. proc. civ.
 Art. 194 -195 C. proc. civ.

Instanța …..

Domnule Președinte ,

Subsemnatul (nume ….., prenume ….. ), cu domiciliul în ….., având codul numeric
personal ….., cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la
numitul ( nume ….., prenume ….. ), cu domiciliul în….., având următoarele date de contact
personal/ prin mandatar/prin reprezentant legal/prin reprezentant judiciar (nume ….., prenume
…..)/prin avocat ( nume ….., prenume ….. ), cu sediul profesional în ….., având următoarele
date de contact …..
în contradictoriu cu pârâtul (nume ….., prenume ….. ), cu domiciliul în….., având codul
numeric personal ….., formulăm
CERERE DE REDUCȚIUNE A LIBERALITĂȚILOR EXCESIVE

prin care solicităm instanței să dispună reducțiunea liberalităților excesive , respectiv a legatelor
și donațiilor……, care depășesc cotitatea disponibilă, în limita cotei de rezervă cuvenite
moștenitorului rezerv atar…..

131 Model de acțiune în reducțiune de pe Portajul Instanțelor

69
În fapt , arătăm că defunctul a instituit următoarele legate și donații…. în favoarea
numitului….. . Aceste liberalități depășesc cotitatea disponibilă și încalcă rezerva succesorală
instituită în favoarea …..
Susținem că…..
Față de cele mai sus expuse, solicităm admiterea prezentei acțiuni.
În drept, ne întemeiem cererea pe dispozițiile art. 1093 -1095 din C. civ.
În dovedire, solicităm încuviințarea probei cu înscrisuri/probei testimoniale/probei cu
interogatoriul pârâtului/ probei cu expertiză judiciară în specialitatea….. .
În cadrul probei cu înscrisuri, depunem următoarele înscrisuri ….., în copii certificate
pentru conformitate cu originalul, în….exemplare.
În cadrul probei testimoniale, indicăm în vederea audierii, î n calitate de martori, pe
numiții ….., cu domiciliul în ….., pentru dovedirea următoarelor împrejurări de fapt ….. și
solicităm citarea acestora.
În cadrul probei cu interogatoriu, solicităm citarea pârâtului, persoană fizică, cu
mențiunea personal la interogatoriu, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art.358 din C. proc.
civ., pentru dovedirea faptelor personale vizând ….. .
În cadrul probei cu expertiză în specialitatea ……, solicităm încuviințarea următoarelor
obiective: ….. .
Solicităm judecarea cauzei, în lipsă, în conformitate cu art. 411 alin.(1) pct. 2) din C.
proc. civ.
În conformitate cu art.453 din C. proc. civ., solicităm instanței să oblige pârâtul la plata
cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Depunem prezent a cerere de chemare în judecată, în …..exemplare.
Anexăm dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de …..și procura în
original/copie legalizată/împuternicirea avocațială/ copie legalizată de pe înscrisul doveditor
al calității de reprezent ant.

Data, Semnătura ,

Domnului Președinte al Judecătoriei…../Tribunalului

70
Anexa nr. 2 – Studiul de caz
„DOSAR NR. …/1748/2017
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. … R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN: PRESEDINTE: E.M. JUDECĂTOR: D.A. JUDECĂTOR:
M.C.C. GREFIER : I.L.
Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de r ecurenta reclamantă A împotriva
sentinței civile nr. …/28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr.
…/1748/2007 , în contradictoriu cu intimații pârâți C, D și E , având ca obiect succesiune.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2014,
fiind consem nate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta
și când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună
concluzii scrise la dosar , instanța a amânat pronunțarea pentru data de as tăzi, când
T R I B U N A L U L,
Prin cererea inregistrată la această instanță la 16.03.2007, reclamanta A a chemat în
judecată pe pârâta B , solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate
deschisă succesiunea defunctei X, dece dată la 30.14.1994, cu ultim ul domiciliu în com. P.L., să
se constate că succesori ai defunctei sunt părțile din proces, să se constate că masa succesorală
de pe urma defunctei se compune din:
– casă de locuit, situată î n orasul P..L., jud. Ilfov, cu ter enul curt e de 330 mp,
– parcelele situate în extravilanul localităț ii P.L. în suprafață de:
– 1,0408 ha în p 24, sola 1928;
– 500 mp în parcela 20, sola 5216 ;
– 580 mp în parcela 32, sola 52/4 ;
– 506 mp în parcela 54, sola 53/6 ;
506 mp în parcela 14, sola 52 ;
totalizand 12 420 mp conform titlului de proprietate nr…./26.09.1994, să se constate că a fost
instituită legatar universal prin testamentul autentificat sub nr…. din 27.07.1984 , cu excepț ia
casei d e locuit edificată în baza autorizației de construire în P.L., să se constate că pasivul
succe soral compus din cheltuieli de înmormantare î n valoare de 7.000 Ron, au fost suportate de
reclamantă , atribuirea bunului conform testamentului.
Cererea se intemeiaz ă în drept pe art. 728 și urm. vechiul C. civ .

71
La 5.04.2007, B a formulat înâ mpinare conform art.115 -118132 vechiul C. Pr. Civ. și
cererea reconvențională conform art . 120 vechiul C. pr. Civ., arătând că reclamanta -pârâtă, deș i
nu s-a deschis succesiunea, se consideră, î n baza unui testament nelegal, ca fiind proprietar al
tuturor bunurilor.
Testamentul autentificat nu poate avea valoare juridică, pârâta fiind înlăturată de la
moștenire, ca fiind moș tenitor rezervatar.
S-au încă lcat dispoziț ile art. 841133 C. civ.
Decesul a avut loc î n aprilie 1994, iar titlul de proprietate este din 26.09.1994.
Imobilul a fost împărțit în două părți, Corp A și corp B. Imobilul a fost înstrăinat de
defunctă . Invocă prescripț ia de 30 de ani pentru construcția situată la terenul pe care ea a
edificat -o personal. Au fost încuviințate probe cu acte, martori și expertiză conform art.167134
vechiul C. pr. civilă .
Prin î ncheier ea din 31.01.2008, a fost admisă în principiu și în parte cererea reclamantei –
pârâte A în parte cererea pârâtei -reclamante B. S -a constatat deschisă succesiunea defunctei X,
decedată la 30 aprilie 1994, cu ultim ul domiciliu î n loc. P.L . S-a constatat că moștenitorii
defunctei sunt: A (fiică), B (fi ică).
S-a constatat că masa succesorală se compune din casă de locuit, compusă din 2 camere
și o marchiză edificată de defunctă î n baza autorizaț iei de construire , nr.289 si terenul aferent
curții, parcelele din intravilanul orașului P. L., de 1. 040 ha în p 24, sola 1918, 500 mp în p 20
sola 52/6, 500 mp în p 32, sola 52/ 6, 506 mp î n p 55, sola 53/6, 506 mp în p 14, sola 52 conform
titlului de proprietate nr…./1994.
S-a constatat că pasivul succesoral se compu ne din 7000 Ron, cheltuieli de
înmormântare, su portate de A .
S-a constat at nulitatea testamentului ca urmare a încălcă rii rezervei succesorale.
S-a constatat c ă părțile au 1/2 din casa compusă din 2 camere ș i terenul aferent casei de
locuit.
S-au atribuit pâ râtei-reclamante cele 2 camere.
Au fost depu se la dosar acte î n copie.
Prin sentința civilă nr. … /16.12.2010, pronunțată de Jud ecătoria Cornetu, în Dosarul nr .
…/1748/2007, s -a admis acțiunea reclamantei A în contradictoriu cu pârâta B , și s -a respins
cererea co mpletatoare formulată de pârâta -reclamantă, ca neîntemeiată. Prin decizia civilă nr….
R/07.02.2012 s -au admis recursurile părților formulate împotriva sentinței civile

132 Art. 205 -208 N. C. civ.
133 Art. 1.087 N. C. Civ.
134 Art. 260 N. C. pr. civ.

72
nr…./16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr…./1748/2007, și s -a trimis
cauza spre rejudecare acele iași instanțe. Cauza a fost reînregistrată pe rolul j udecătoriei Cornetu
în data de 18.06.2012, sub nr…./1748/2007 . La termenul de judecată din data de 10.01.2013 au
fost introduși în cauză numiții C, D, E în calitate de moșten itori ai pârâtei -reclamante B , ca
urmare a de cesului acesteia survenit în data de 05.03.2012, conform certificatului de calitate de
moștenitor nr…./20.09.2012 depus la dosar.
Prin sen tința civilă nr. …/28.03.2013, j udec ătoria Cornetu a admis în parte acțiunea, a
admis în parte cerere a reconvențională; a constatat des chisă succesiunea defunctei X ; a
constatat că masa succesorală este compusă din cinci terenuri extravilane, în suprafață to tală de
12.420 mp, situate în loc . P.L., respectiv parcela 24, sola 19/8, în suprafață de 10.408 m p,
parcela 20, sola 52/6, în suprafață de 500 mp, parcela 32, sola 52/6, în suprafață de 500 mp,
parcela 55, sola 53/6, în suprafață de 506 mp, și parcela 14, sola 52, în suprafață de 506 mp; a
constatat că din masa succesorală nu face parte bunul imobil, compus din casă și terenul aferent,
în suprafață de 312, 32 mp, sit uat în loc . P.L., jud. Ilfov; a cons tatat că reclamanta -pârâtă A a
fost instituită legatar universal de către defunctă, prin testamentul autentificat sub
nr…./27.07.1984 de Notariatul de Stat al Sectorului Agricol Ilfov al mun. București; a respins
capătul de cerere, din cererea reconvențională, privind reducțiunea testamentului mai sus
menționat, ca fiind prescris extinctiv; a constatat caducitatea legatului din testamentul mai sus
mențio nat la momentul deschi derii succesiunii defunctei X ; a respins capătul de cerere, din
acțiunea principală, privind constatarea existenței pasivului succesoral ca neîntemeiat; a
constatat că părțile sunt moștenitori legali ai defunctei X ; a constatat că pă rțile sunt în
indiviziune asupra masei succesorale menționate în alineatul 4, în cotă de 1 /2 pentru reclamanta –
pârâtă A , și în cotă de 1 /2 pentru pârâții -reclamanți C, D, E în indiviziune; a dispus ieșirea din
indiviziune a părților asupra masei succesorale menționate în alinea tul 4; a atribuit reclamantei –
pârâte A în natură lotul 1, în suprafața de 8.145,50 mp, din suprafața de 6.210 mp situată în
extravilan, conform varia ntei de lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică întocmit de
expertul B.G.; a atribuit pârâților -reclamanți C, D și E , în indiviziune, în natură lotul 2, în
suprafața de 8.145,50 mp, din suprafața de 6.210 mp situată în extravilan, conform varian tei de
lotizare propusă în raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul B.G. și a compensat
cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut
următoarele:
Conform art. 651135 C. civ. "Succesiunile se deschid prin moarte."

135 Art. 654 noul C. civ.

73
În cauza de față instanța constată că la data de 30 aprilie 1994 a decedat X , astfel că va
admite capătul de cerere privind deschi derea succesiunii defunctei X , cu ultim ul domiciliu î n
P.L., jud. Ilfov.
Conf orm art. 669136 C. civ., „ copiii, sau descendenții succed tată lui, mamei, moșilor,
moașelor și oricărui alt ascendent fără deosebire de sex și chiar de ar fi nascuți din deosebite
căsătorii. Ei succed în părți egale când se găsesc în gradul întâi și sunt chemați după propriul lor
drept, e i succed pe tulpină când sunt chemați toț i sau u nul dintre ei prin reprezentare” .
Din actele de stare civilă reiese că moș tenitoarele defun ctei sunt reclamanta -pârâtă
A(fiica) și pârâta -reclamantă B (fiică), în prezent dece dată, calitatea procesuală a acesteia în
cauza de față transmițându -se succesorilor săi, numiții C, D și E. În ceea ce privește masa
succesorală rămasă de pe urma defunctei X , instanța a constatat în baza probatoriului de la dosar,
că se compune din cinci terenuri extravilane, în suprafață totală de 12.420 mp, situate în orașul
P.-L., respectiv parcela 24, sola 19/8, în suprafață de 10.408 mp, parcela 20, sola 52/6, în
suprafață de 500 mp, parcela 32, sola 52/6, în suprafață de 500 mp, parcela 55, sola 53/6 , în
suprafață de 506 mp, și parcela 14, sola 52, în suprafață de 506 mp. De asemenea, constată că din
masa succesorală nu face parte bunul imobil, compus din casă și terenul aferent, în suprafață de
312, 32 mp, sit uat în loc.. P.L., jud. Ilfov, întrucât a cestea au aparținut numitului M.I. (în prezent
deced at), soțul pârâtei -reclamante X . Astfel, conform Ordinului Prefectului j udețului Ilfov,
nr…./19.02.2008 (fila 225 din Dosarul nr…./1748/2007), s -a constatat că dreptul de proprietate
asupra terenului în s upraf ață de 312, 32 mp, situat în orașul P.L., jud. Ilfov, aparține numitului
M.I., în condițiile art. 23 din Legea nr.18/1991 care, conform a dresei emise de Primăria P. -L.
(fila 229 din Dosarul nr…./1748/2007), a construit la adresa mai sus indicată, în a nul 1961, o
casă de locuit. În ceea ce privește testamentul autentificat sub nr…./27.07.1984 de Notariatul de
Stat al Sec torului Agricol Ilfov al mun. București , instanța a con statat că reclamanta -pârâtă A a
fost instituită legatar universal de către defun cta X , care a dispus ca toate bunurile ce se vor găsi
în patrimoniul său la data încetăr ii din viață să -i revină lui A . Cu toate acestea, instanța a
constatat că la momentul deschi derii succesiunii defunctei X nu existau bunuri în patrimoniul
defunctei, as tfel că legatul din testamentul mai sus menționat a devenit caduc, neputând fi
executat în favoarea legatarului din motive independente de voința testatorului. Bunurile ce
compun masa succesorală, mai sus menționate, au intr at în patrimoniul defunctei X post-mortem,
prin emite rea Titlului de proprietate nr. …/26.09.1994, ca urmare a cererii de reconstituire a
dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, astfel că acestea reprezintă bunuri ab intestat ,
ce formează obiectul unei succesiuni legale și nu testamentare, părțile fiind moștenitori legali ai

136 Art. 975 noul C. civ.

74
defunctei. În ceea ce privește cererea de reducțiune a aceluiași testament, formulată prin cererea
reconvențională, instanța a constatat intervenită prescripția extinct ivă a acestei cereri , care are un
caracter personal, termenul de prescripție fiind de trei ani, iar începutul său este marcat de data
decesului testatorului, când se naște dreptul la acțiune al persoanei interesate, respectiv a
moștenitorul ui rezervatar . Având în vedere faptul că X a decedat î n data de 30.04.1994, că
cererea de reducțiune a te stamentului autentificat sub nr . …/27.07.1984 de Notariatul de Stat al
Sectorului Agricol Ilfov al mun. București este formulată în data de 05.04.2007, prin cererea
reconvențională înregistrată la această instanță, că nu există motive de suspendare a cursului
termenului de prescripție, conform art. 13 și 14 din Decretul nr.167/1958, instanța constată
împlinit termenul de prescripție extinctivă pentru acest capăt de cerere.
Instanța a respins c a neîntemeiat capătul de cerere, din acțiunea principală, privind
constatarea existenței pasivului succesoral întrucât din probatoriul administrat nu s -a făcut
dovada existenței sale, nu există înscrisuri care să confirme faptul că a fost cheltuită suma de
7.000 lei pentru înmormântare și pomenirea defunctei, de către reclamanta -pârâtă A . Având în
vedere aspectele mai sus menționate, poziția procesuală a părților, precum și concluziile
expertizei topo grafice efectuată în cauză, instanța, în temeiul art . 673 ˆ1 și urm vechiul C.pr.civ.,
a fost admisă în parte atât acțiunea principală , cât și cererea reconvențională, și s -a dispus ieșirea
din indiviziune a părților, corespunzător cotelor deținute de aceștia, urmând ca, în temeiul art .
673ˆ10, alin. (1) vechiul C. pr. civ., să atribuie cele două loturi rezultate. Instanța, în temeiul art.
276 vechiul C. pr. civ., a compensat cheltuielile de judecată ale părților, având în vedere modul
de soluționare al celor două acțiuni din cauza de față. Împotriva sentinței civ ile nr .
…/28.03.2013, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea în parte
a sentinței civile recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În
motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța de fond a constatat că din masa succesorală
nu face parte bunul imobil, compus din casă și terenul aferent, în su prafața de 312,32 mp situat
în orașul P. – L., județ ul Ilfov, întrucât pri n Ordinul Prefectului nr. 140 s -a constatat dreptul de
proprietate priva tă pentru te renul în suprafață de 312, 32 mp situate în orașul P. – L., județ ul
Ilfov, numitului M. I., în condițiile art. 23 din legea nr. 18/1991, republicată, vizând doar terenul
nu și construcția compusă din două camere și o marchiză ed ificată de defunctă . Astfel, față de
această situație, în opinia recurentei r eclamante rezultă fără dubiu că imobilul nu a aparținut
niciodată defunctului șot al pârâtei – reclaman te, ci defunctei X . Hotărârea primei instanțe a fost
criticată și prin prisma faptului că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a constatat
caducitatea legatului din testamentul autentificat sub nr. …/27.07.1984 la momentul deschiderii
succesiunii d efunctei X. Astfel, recurenta -reclamantă a arătat că prin testamentul autentificat sub
nr. …/27.07. 1984, a fost instituită legatar universal lăsându -i-se moștenire toate bunurile ce se

75
vor găsi în patrimoniul defunctei X la data încetării acesteia din viață. În opinia recurentei –
reclamante potrivit vechiului Cod Civil testatorul poate prevedea în testament o anumită avere
pe care încă nu o stăpânea la momentul întocmirii testamentului, care trebuie să fie în
proprietatea sa la deschiderea succesiunii, adică, cel care lasă succesiunea prin testament poate
transmite prin acest testament atât patrimoniul pe care l -a avut la momentul întocmirii
testamentului , cât și patrimoni ul pe care acesta îl va dobândi în viitor, indiferent de faptul dacă
există acest patrimoniu la momentul întocmirii testamentului sau nu. Ori, în speța de față, dreptul
de proprietate al defunctei asupra bunurilor imobile aflate în litigiu nu au fost dobândite post
mortem , cum greșit a reținut instanța de fond, ci, aceste bunuri imobile s -au aflat întotdeauna în
proprietatea legală a defunctei , însă în posesia și folosința nelegală a statului român , iar după
decesul acesteia, s -a reconstituit dreptul de proprietate deplină și exclusivă al defunctei asupra
acestor bunuri im obile în temeiul dispozițiilor L egii nr. 18/1991 – modificată ș i republicată, prin
emiterea titlului de proprietate nr. …/26.09.1994, la interval de aproximativ cinci lu ni de zile
după decesul lui X în baza unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate formulată chiar
de către defunctă în 1991. D eși instanța de fond reține această împrejurare, totuși interpretează
vădit greșit intrarea în patrimoniu defunctei a respectivelor bunuri imobile, deși , dreptul de
proprietate al defunctei asupra acestor bunuri imobile a luat naștere anterior decesului acesteia și
nu a încetat niciodată și apreciază, tot greșit, faptul că aceste bunuri imobile ar constitui obiectul
unei succesiuni legal e și nu testamentare. Recurenta -reclamantă a arătat că testa mentul întocmit
de defuncta X îndeplinește toate condițiile legale prevăz ute de vechiul Cod civil și anume este un
act juridic solemn, unilateral, re vocabil și personal prin care te statorul a dispus cu titlu gratuit
pentru momentul încetării sale din viață, de toate bunurile, testatorul este o persoa nă cu
capacitate de exerciți u. Cel de -al treilea motiv de recurs a constat în faptul că instanța de fond a
respins capătul de cerere, din acțiunea principală, privind constatarea pasivului succesoral ca
neîntemeiat. Astfel , s-a arătat că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a ignorat probele
administrate în cauz ă martorii și interogatoriu l cu care s -a făcut dovada existenței și cuantumului
pasivului s uccesoral – deși acestea au acee ași valoare probatori e ca și înscrisurile. Recurenta –
reclamantă a arăta t că în cauză au fost a udiați martorii A. A. și V. G. care au declarat că au
particip at la funeraliile defunctei X , că la înmormântare au participat aproximativ 60 de
persoane, iar cheltuielile se ridică cam la 6000 -7000 lei cu toate pomenirile. În răs punsul la
interogatoriu, pârâta -reclamantă B, la întrebările 3 și 4 , a arătat că acesta a recunoscut faptul că
reclamanta a suportat toate cheltuielile privind înmormântarea defuncte i, aceasta susținând că
"am vrut să dau cheltuieli de înmormântare, dar nu a vrut să primească." A fost criticată
hotărârea primei instanței și prin prisma faptului că instanța nu s -a pronunțat asupra cererii
formulate d e către pârâta – reclamantă B ce privește constatarea uzucapiunii. Referitor la această

76
cerere, recur enta-reclamantă a arătat că a soli citat instanței de fond admiterea excepției
netimbrării cererii, însă nici în considerentele sentinței recurate și nici în dispozitivul acesteia,
instanța de fond nu face nicio referire la această cerere. În drept au fost invocate disp. art. 304
punctul 9, vechiul C. pr. c iv, art. 304ˆ1 alin. 1 vechiul C. pr. c iv. Prin întâmpinarea depusă l a
data de 15.01.2014, intimații -pârâți au solicitat, respingerea recursului ca neîntemeiat și
menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recura te. Astfel, intim ații-pârâți au arătat că
recurenta încearcă să inducă în eroare instanța de judecată și să ignore atât Ordinul Prefectului
nr. … /19.02.2008 , cât și decizia irevocabilă nr. …/14.05.2009, pronunțată în dosarul nr.
…/1748/2009 a Tribunalului București, susțin ând că Ordinul Prefectului vizează doar teren ul nu
și construcția. Intimații -pârâți au arătat că potrivit disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, care
prevăd "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor
acestora, ind iferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor
gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, d eterminate potrivit art. 8 din
Decretul – lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimulare a țărănim ii.". În ceea ce
privește cel de -al do ilea motiv de recurs, intimații -pârâți au solicitat respingerea acestuia arătând
că bunurile ce au compus masa succesorală au intr at în patrimoniul defunctei X prin emiterea
titlului de proprietate nr. …/26.09.1994, as tfel încât acestea reprezintă bunuri ab intestat , ce
formează obiectul unei succesiuni legale și nu testamentare, părțile fiind moștenitori legali ai
defunctei. Intimații -pârâți au mai arătat că instanța de fond în mod corect a respins capătul de
cerere privind constatarea pasivului succesoral ca neîntemeiat, întrucât din probatoriul
administrat în cauză nu s -a făcut dovada existenței sale. Constatarea pasivului succesoral nu se
poate baza doar pe depozițiile martorilor, fără ca acestea să fie coroborate și cu înscrisuri
dovedito are din care să rezulte contribuția exclusivă a recurentei reclamante la cheltuielile
efectuate cu ocazia înmormântării. În ceea ce privește susținerea re curentei că instanța de fond
nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de aut oare privind con statarea uzucapiunii, intimații –
pârâți au solicitat să se aibă în vedere că s -a admis excepția netimbrării cererii, iar pe cale de
consecință aceasta a fost anulată. În drept au fost invoca te disp. art. 115 -118 vechiul C. proc.
civ..
Analiz ând recursul declarat, tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de recurs se referă la faptul că în mod nelegal prima instanță a constatat că
din masa succesorală nu face parte imobilul casă și teren în suprafață de 312,32 m.p. situa t în
orașul P.L., județul Ilfov.
Motivul de recurs este neîntemeiat. Astfel, se constată că în mod temeinic prima instanță
a reținut că din masa succesorală nu face parte imobilul menționat mai sus . Astfel, conform
adresei nr. … /05.03.2008, emisă de Primăria comunei P. – L.(f. 229), pentru acest imobil,

77
începând cu anul 1961 și până în prezent, a figurat drept proprietar la rol defunctul M.I.. În cee a
ce o privește pe defuncta X , conform sentinței civile nr. 1671/23.04.1996 (f. 29), aceasta are
calitatea de proprietară a imob ilului teren de 300 m.p. și casă compusă din patru came re, situată
în localitatea P. -L., județul Ilfov. De altfel, în cuprinsul schiței imobilului atașată la raportul de
expertiză întocmit la prima instanță (f. 194) sunt identificate în mod separat cele do uă corpuri de
clădire.
Prin cel de -al doilea motiv de recurs s -a invocat faptul că în mod nelegal și netemeinic
prima instanță a constatat caducitatea legatului din testamentul autentificat cu nr. …/27.07.1984.
Motivul de recurs este întemeiat. Astfel, t ribunalul reține că prima instanță a constatat că
la momentul deschi derii succesiunii defunctei X nu existau bunuri în patrimoniul defunctei,
astfel încât legatul din acest testament a devenit caduc, neputând fi executat în favoarea
legatarului din motive independente de voința testatorului. Tribunalul reține că în cuprinsul
Codului civil anterior, în vigoare la data nașterii raportului de drept, sunt menționate patru cauze
care fac imposibilă executarea legatelor: predecesul legatarului; incapacitatea lega tarului de a
primi legatul; pieirea totală a bunului care formează obiectul legatului; neacceptarea legatului de
către legatar. Prin urmare, lipsa oricăror bunuri din patrimoniul defunctului la momentul
decesului acestuia, nu este menționată în vechiul Cod civil drept cauză de caducitate a legatului
și nici nu poate fi apreciată în acest sens de către instanță .
Prin cel de -al treilea motiv de recurs s -a susținut că în mod nelegal prima instanță a
respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea pasivului succesoral, având în vedere
că în cauză se probase prin interogatoriu și martori existența acestuia.
Tribunalul constată că acest motiv este neîntemeiat, având în vedere că la dosarul cauzei
nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte cuantu mul pretențiilor solicitate, iar această lipsă
nu poate fi complinită prin declarațiile martorilor și răspunsul la interogatoriile propuse a fi
administrate.
Ultimul motiv de recurs privește faptul că prima instanță nu s -a pronunțat asupra cererii
formulat e de către pârâta – reclamantă B în ceea ce privește constatarea uzucapiunii.
Tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiat acest motiv de recurs, având în vedere că la
prima instanță nu a fost formulat un capăt de cerere având un asemenea obiect. Astfel, din
cuprinsul întâmpinării și a cererii reconvenționale depuse la dosarul primei instanțe (f. 14 și
următoarele), reiese faptul că prima instanță nu a fost învestită cu o astfel de cerere. Este
adevărat că se face referire la prescripția de 30 de ani, însă ins tanța de fond ar fi fost învestită cu
un asemenea capăt de cerere doar în condițiile formulării neechivoce a acestuia și achitării taxei
judiciare de timbru și a timbrului judiciar, ceea ce în speță nu s -a întâmplat.

78
În temeiul prevederilor art. 304 ˆ1137 vechiul C. pr. civ. și verificând soluția primei
instanțe în ceea ce privește respingerea ca prescris a capătului de cerere reconvențională privind
reducțiunea testamentului, tribunalul reține că în situația în care bunurile care fac obiectul
liberalității excesive se află în posesia moștenitorului rezervatar, cum este cazul în speță, nu se
poate invoca prescripția, deoarece în acest caz nu se poate invoca o neglijență pentru
moștenitorul rezervatar în valorificarea unor drepturi ale sale, cât timp a exerci tat, în fapt, toate
prerogativele rezultând dintr -o astfel de situație, iar beneficiarul liberalității nu a cerut predarea
legatului. Având în vedere considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 304 ˆ1, 304
pct. 9 și art. 312 alin. 1 vechiul C. pr. civ., recursul va fi admis și se va modifica în parte sentința
civilă recurată, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată excepția de prescripție a cererii de
reducțiune a liberalităților excesive. În același timp, tribunalul va constata că reclam anta – pârâtă
are calitatea de legatar cu titlu universal asupra bunurilor care fac parte din masa succesorală, cu
excepția casei de locuit, cu o cotă de 2/3 (1/3 cotitatea disponibilă + 1/3 (1 din rezerva
succesorală de 2/3 )) din masa succesorală, iar pâr âții – reclamanți au calitatea de moștenitori
rezervatari cu o cotă de 1/3138. Se va constata că din masa partajabilă face parte și imobilul –
construcție corp A, format din încăperile nr. 7, 8 și 9, în valoare de 56.168,6 lei, identificat prin
raportul de e xpertiză întocmit de către expertul T.I.C., și edificat pe tere nul situat în localitatea P.
L., jud. Ilfov.
În temeiul prevederilor art . 673ˆ9 vechiul C. pr. civ. se va atribui pârâților – reclamanți în
deplină proprietate și liniștită posesie imobilul – construcție menționat mai sus și îi obligă pe
aceștia la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 28.084,3 lei, cu titlu de sultă
corespunzătoare imobilul – construcție corp A, în termen de 6 luni de la data rămânerii
irevocabile a prezentei hotărâri, co nform art . 673ˆ 10 vechiul C. pr. civ..
Conform art . 673ˆ10 vechiul C. pr. civ ., vor fi obligați pârâții – reclamanți la plata către
reclamanta – pârâtă a sumei de 6.016,1 lei, reprezentând sultă corespunzătoare terenurilor
atribuite, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri. În același
timp, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
În temeiul prevederilor art. 274 și 276 vechiul C. pr. civ., având în vedere că cererea de
recurs a fost admisă doar în ceea ce privește unul dintre motivele de recurs, iar sentința civilă

137 „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat
la motivele de casare prevăzute în art. 304, insta nța putand sa examineze cauza sub toate aspectele.”
138 Conform articolului 841 din vechiul Cod Civil, „liberalitățile fie făcute prin acte între vii, fie făcute
prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului dacă la moartea -i lasă un copil
legitim; peste o a treia parte, dacă lasă doi c opii, peste a patra parte dacă lasă trei sau mai mulți”.

79
pronunțată de către prima instanță a fost admisă în parte, tribunalul va admite în parte cererea de
obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, în sensul că îi va oblig a pe intimați la
plata către recurentă a sumei de 1.019,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs,
reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE :

Admite recursul formulat de rec urenta reclamantă A împotriva sentinței civile
nr…./28.03.2013, pronunțată de Judecătoria Corn etu, în dosarul nr. …/1748/2007 , în
contradictoriu cu intimații pârâți C, D și E.
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că r espinge ca neîntemeiat ă excepția
de prescripție a cererii de reducțiune a liberalităților excesive.
Constată că reclamanta – pârâtă are calitatea de legatar cu titlu universal asupra bunurilor
care fac parte din masa succesorală, cu excepția casei de locuit, cu o cotă de 2/3 (1 /3 cotitatea
disponibilă + 1/3 (1 din rezerva succesorală de 2/3)) din masa succesorală, iar pârâții –
reclamanți au calitatea de moștenitori rezervatari cu o cotă de 1/3. Constată că din masa
partajabilă face parte și imobilul – construcție corp A, forma t din încăperile nr. 7, 8 și 9, în
valoare de 56.168,6 lei, identificat prin raportul de expertiză întocmit de către expertul T.I.C., și
edificat pe terenul situat în localitatea P.L ., jud. Ilfov.
Atribuie pârâților – reclamanți în deplină proprietate și l iniștită posesie imobilul –
construcție menționat mai sus și îi obligă pe aceștia la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de
28.084,3 lei, cu titlu de sultă corespunzătoare imobilul – construcție corp A, în termen de 6 luni
de la data rămânerii irevocab ile a prezentei hotărâri.
Obligă pe pârâții – reclamanți la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 6.016,1 lei,
reprezentând sultă corespunzătoare terenurilor atribuite, în termen de 6 luni de la data rămânerii
irevocabile a prezentei hotărâri.
Menți ne celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Obligă pe intimați la plata către recurentă a sumei de 1.019,3 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, cu
aplicarea art. 2 76 C. pr. civ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014. ” 139

139 http://portal.just.ro/93/Lists/Jurisprudenta/DispForm.aspx?ID=35