Program studii MOAȘE [606612]

Universitatea de Medicină și Farmacie Craiova
Facultatea de MOAȘE ȘI ASISTENȚĂ MEDICALĂ
Program studii MOAȘE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,

Șef Lucrări Dr.Manolea Maria Magdalena

Absolvent: [anonimizat]
2017

Universitatea de Medicină ș i Farmacie Craiova
Facultatea de MOAȘE ȘI ASISTENTĂ MEDICALĂ
Program studii MOAȘE

ACTUALITĂȚI ÎN CONTRACEPȚIE LA
ADOLESCENTE

Coordonator științific,

Șef Lucrări Dr.Manolea Maria Magdalena
Absolvent: [anonimizat]
2017

CUPRINS

INTRODUCERE
CAPITOLUL 1.NOȚIUNI DE EMBRILOGIE,ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
ORGANELOR GENITALE FEMININE.

1.1.Embriologie.
1.1.1.Originea și dezvoltarea organelor genitale interne.
1.1.2.Originea și dezvlotarea organelor genitale externe.
1.2.Date de anatomie și fiziologie.
1.2.1.Vulvă
1.2.2.Vaginul
1.2.3.Uterul
1.2.4.Trompele uterine
1.2.5.Ovarul

CAPITOLUL 2.NOȚIUNI REFERITOARE LA SEXUALITATEA UMANĂ

2.1.Definiția sexualității.
2.2.Sexualitatea -aspecte psho -comportamentale
2.3.Noțiuni privind sexualitatea la tineri.

CAPITOLUL 3.FAMILIA ȘI PLANIFICAREA FAMILIALĂ.

3.1.Noțiun i privind planificarea familială și contracepția.
3.2.Scopul planificării familiale.
3.3.Consultația în planificarea familială.
3.4.Etapele consultației de planificare familială.
3.5.Consilierea în planificarea familială
3.5.1.Date generale
3.5.2.Criterii despre alegerea contracepției
3.5.3 .Alegerea unei cosilieri bune
3.5.4.Pașii consilierii

CAPITOLUL 4.NOȚIUNI DESPRE CONTRACEPȚIE ȘI CONTRAGESTIE

4.1.Istoricul contracepției din antichitate până în prezent.
4.2.Explozia populației în Ro mânia
4.3.Clasificarea metodelor contraceptive
I. Metode naturale
II. Metode de barieră
III. Contraceptive hormonale feminine
IV. Contraceptive de urgență

V. Dispozitive intrauterine (steriletul)
VI. Antihormoni
VII. Vaccinuri
VIII. Sterilizare chirurgicală.

CONCLUZII.
BIBLIOGRAFIE.

INTRODUCERE

Istoria contraceptivelor – începuturile

Punctul de cotitură a fost lansarea unui dispozitiv pentru organele genitale de
F.K.Wilde, un doctor din Berlin, în 1838. Produsul însă nu a avut foarte mare succes,
deoarece a fost ușor ciudat de folosit, incomod și ineficient. Prin 1881, colegul său
profesional a luat problema în propriile mâini și a publicat un documente amplu, în care
a explicat scopul dispozitivului în detaliu.
Era vorba de un model nou și modernizat, care aproape închidea colul uterin și
împiedica materialul seminal să intre în ute r. Pentru că i -a fost teamă de reacțiile
negative, domnul Mensing a publicat documentul sub un pseudonim. Abia mai târziu a
realizat că era timpul potrivit și ca Germania este suficient de modernă pentru a accepta
contracepția feminină și prototipul diafragmei. Astfel, a început istoria contraceptivelor.

Istoria contraceptivelor – bețe de cacao ca protecție împotriva sarcinii

Domnul Riedell, un farmac ist din Anglia, a inventat bețe speciale realizate din cacao
și chinină pe care femeile trebuiau să le insereze în vagin înainte de penetrare pentru a
preveni sarcina. Deși bețele erau introduse cu succes în vagin, ele erau ineficiente. În
ciuda acestor lu cruri, Riedell a indicat un nou punct de vedere în privința prevenirii
sarcinii bazate pe chimie, lucru deja cunoscut la vechii egipteni. Riedell a fost însă cel
care a început capitolul chimic al istoriei contraceptivelor, prin cercetările lui, în epoca
modernă.
În urma invenției lui, diferiți doctori, farmaciști și vraci au inventat și au testat diferiți
compuși și tot felul de alte vrăjitorii. Femeile trebuiau fie să își insereze, fie să aplice o
cremă pe organele genitale. Ele foloseau diferite beț e, creme, grăsimi, lichide și pulbere
cu scopul de a ucide celulele spermatice vii. Așa este, contraceptivele au vizat celulele
de spermă încă de la sfârșitul secolului XVIII. Însă asta a dus la diverse infecții ale
mucoasei la femei și chiar deteriorarea permanentă, ca urmare a otrăvirii.

Istoria contraceptivelor – asemenea romanilor

Medicul american Charles Knowlton a inventat o metodă mai eficientă și mai
inofensivă, propunând ca femeile să își spele vaginul cu un lichid acru sau un
dezinfectant, ori chiar apă, imediat după penetrare. Această procedură era deja utilizată
în istoria contraceptivelor de romanii antici, dar Knowlton a popularizat -o și astfel a creat
un trend. La început, el a pledat pentru clătirea vaginului cu substanțe chimice, dar mai
târziu și -a dat seama că poate fi folosită și apă simplă, deoarece procesul implica numai
curățarea materialului seminal.
Această descoperire a lăsat mulți vraci fără slujbă, iar numărul femeilor infectate a
scăzut dramatic. Singura problemă rămasă a fost că unele femei care rămăseseră deja
însărcinate vroiau să facă avort în orice condiții, ceea ce însemna că luau droguri
periculoase care le provocau avortul spontan. Nu mai menționăm acele de împletit sau
cartofii murdari pe care și -i introduceau î n organele genitale.

Istoria contraceptivelor – suprapopularea

Europa a fost în mod clar în panică la incepului secolului XVIII, când prea mulți copii

se nășteau. Din acest motiv, s -a făcut totul pentru a reduce în mod considerabil numărul
sarcinilor și pentru a descoperi o metodă contraceptivă eficientă pentru femei, cât mai
curând posibil.
În 1821, filosoful englez James Mill scria despre problemele cu care se confruntau în
ceea ce privește limitarea numărului de nașteri . Desigur, situația a fos t complet diferită
o sută de ani mai târziu, când a fost introdusă distincția din actul sexual și concepția
automată, istoria contraceptivelor începând astfel să se schimbe.
Sarcina a început să fie considerată o decizie luată de către fiecare în parte . Copiii au
fost, prin urmare, planificați, ceea ce însemna că instinctul sexual și instinctul de
conservare a speciei au fost distinse în mod similar cu perioada Imperiului Roman, când
oamenii se temeau, de asemenea, că vor face prea mulți copii.
Revo luția sexuală, cu care Franța s -a confruntat în 1940, a șters rolul femeilor în
ceea ce privește nașterea copiilor. Iar acest lucru a determinat și emanciparea femeilor
la capitolul sexualității, deoarece acestea au început în sfârșit să se bucure de sex f ără
teama de a rămâne însărcinate. Apoi au fost inventate pilulele contraceptive și istoria
contraveptivelor a ajuns epoca în care este în ziua de astăzi.

Capitolul 1. Noțiuni de embrilogie,anatomie și fiziologie ale
organelor genitale feminine .

1.1.Embriologie.
Formarea sexului individului este determinată de genele sexuale,aflate pe
cromozomii sexuali X și Y.
1.1.1.Originea și dezvoltarea organelor genitale interne.
Organele genitale interne se dezvotă din canalele pereche Muller,aceste canale fiind
derviate din mezonefros. Sub influența gonozomilor X și Y aceste canele involuează ,iar
din porțiunile craniale se vor forma trompele,zonele mijlocii vor fuziona pe linia mediană
și vor forma uterul.
1.1.2. Originea și dezvlotare a organelor genitale externe.
Până la 2 luni persistă cloaca primitivă,din care în luna a -3-a se dezvoltă:
 tuberulul genital;
 sinusul urogenital;
 rectul.
Între lunile a -3-a și a -5-a se vor diferenția organele genitale externe:
 din sinusul urogenital se vor forma 1/5 inferioară a vaginului,glandele Bartholin și
glandele Skene,uretra,labiile mari și labiile mici
 din tubercului genital se va forma clitorisul.

1.2. Date de anatomie și fiziologie.
1.2.1. Vulvă.
Vulvă reprezintă ansamblul organelor gen itale externe și este formată din muntele lui
Venus,labiile,spațiul interlabial,aparatul erectil și glandele anxe.
a) Muntele lui Venus – se află anterior de pubis,este constituit din grăsime și este
acoperit de pilozitate. După pubertate acesta are o formă triunghiulară.
b) Labiile mari – sunt două repliuri cutaneo -mucoase care pornesc de la muntele lui
Venus și ajung la perineul posterior.
c) Labiile mici – sunt situate intern față de labiile mari și sunt niște repliuri ale
mucoasei vulvare. Ele conțin glan de care secretă smegmă. Labiile mici au rol în
actul sexual.
d) Spațiul interlabial – cuprinde vestubulu,meatul uretral,cu orificiile glandelor și
himenul.
e) Aparatul erectil – este formart din clitoris și bulbii vaginali.
f) Glandele anexe – cu glandele Bartholin e și glandele Skene.
1.2.2. Vaginul.
Vaginul este un canal musculo -membranos care face legătura între uter și vulvă.

1.2.3. Uterul.
Uterul este o cavitate în formă de pară răsturnată. Pereții săi sunt formați din țesut
muscular subțire. De la media de 6 – 8 centimetri înălțime și între 3 – 4 centimetri
lățime, în cursul sarcinii dimensiunile lui se măresc considerabil (la sfârșitul sar cinii
înălțimea uterului este de aproximativ 30 de centimetri). Uterul este așezat în
continuarea vaginului, în poziție ușor înclinată spre în față, deasupra vezicii urinare.
Uneori se poate întâmpla ca poziția lui să fie și orientată ușor spre posterior ( spre în
spate), în acest caz fiind vorba despre retroversie uterină (uter retrovers). Uterul își
schimbă ușor poziția în cursul ciclului menstrual. El este susținut de ligamente care îi
conferă o anumită flexibilitate și în același timp îl împiedică să cob oare în vagin.

1.2.3.1. Corpul uterin
Corpul uterin este format din 3 straturi : seroasă (permietru) ,musculară (miometru)
și mucoasă (endometru) .Peretele uterin este căptușit de endometru. Această
mucoasă, destinată să găzduiască oul fecundat, bogat ă în vase sanguine și structuri
glandulare, suportă importante modificări în funcție de perioadele ciclului menstrual
și de vârsta femeii.

Endometrul este format din două straturi:
 Stratul bazal – este alcătuit din stromă
 Stratul funcțoinal – ce se elimin ă în timpul mentruației.
1.2.3.2. Istmul uterin
Istml uterin face joncțiunea între col și uter și conține 70% fibre conjunctive.

1.2.3.3. Colul uterin
Colul uterin are lungimea de 2 -4 cm și grosimea de 2 cm .Are două orificii,unul
extern și unul intern cu rol în relizarea continenței sarcinii

1.2.3.4. Funcțiile uterului
 Are funcție menstruală ciclică ,dependentă de ciclul ovarian,ce este
determinată de reproducere.
 Secrețiile endocervicale favorizează ascensiunea spermatozoizilor .
 Hrănește oul până la ni dație și apoi fătul.
 Funcția principală a uterului este de a menține sarcina până la termen în
cavitate uterină.
 Prin dinamină,uterul contribuie la expulzia fătului.

1.2.4 . Trompele uterine
Trompele uterine fac parte din anexele uterine, alături de ov are și ligamentele
uterului. Sunt două conducte musculo -membranoase întinse de la coarnele uterine
către extremitățile superioare ale ovarelor.
Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II și în tranzitul spermatozoizilor
pentru fecundare .

1.2.5. Ovarul
Ovarul – glandă sexuală feminină – este organ pereche – cu o dublă funcție

secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în
același timp glandă endocrină , care, prin hormonii produși (estrogenii și
progesteronul) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în
realizarea tipului constituțional feminin.

1.2.5.1. Funcțiile ovarului
 Funcția de reproducere – prin dezvoltarea foliculilor primordialia care ajung la
maturitate în timplu l ciclului menstrual și eliberează ovulul,celula
reproducătoare feminină.
 Funcția endocrină – se caracterizează prin secrietie de hormoni steroizi
sexuali :
 estrogenii,cu rol în dezvoltarea aparatului genital
 progesteronul, rol în fecundație și menținerea sarcinii
 androgenii
 relaxina.

Capitolul 2. Noțiuni referitoare la sexualitatea umană.

2.1 Definiția sexualității

Sexualitatea reprezintă ansamblul manifestărilor în relație cu aparatul
genital,ansamblul comportamentelor și activităților legate de instinctual
sexual.Sexualitatea umană este modul în care oamenii se autoexprimă ca entități
sexuale.
Studiul sexualității include un număr mare de activități sociale și o varietate largă
de purtări, acțiuni ș i teme sociale. Din punct de vedere biologic, sexualitatea poate
îngloba actul sexual și contactele sexuale de toate tipurile, precum și aspectele
medicale despre raporturile fiziologice sau psihologice ale comportamentului sexual.
Din punct de vedere soci ologic, ea poate cuprinde aspecte culturale, politice, legale.
Perspective filozofică face referință la aspectele etice, teologice , spirituale și morale
ale sexualității.
Biologia sexualității umane cercetează influența factorilor biologici, precum
reacțiile organice și neurologice, eretidatea, hormonii și disfuncțiile sexuale;
deasemenea, ea examinează funcțiile de bază ale reproducerii și acțiunile fizice ale
acesteia. Perspectivele biologice ne ajută să analizăm acești factori și să le
înțelegem p entru a le folosi ulterior în tratamentul problemelor sexuale.

2.2.Sexualiatea – aspecte pshio -comportamentale

Sexualitatea umană cuprinde aspectele somatice, emoționale, intelectuale,
sociale și morale ale ființei. În plan psihic, aceasta definește un bărbat și o femeie.
Ea cuprinde faptul fiziologic de a fi stimulat sexual și de a experimenta orgasmul.
Din punct de vedere social, ea determină tipul de relații în care se angajează un
individ, bărbat sau femeie. Din punct de vedere moral, an trenează o luare de
decizie asupra comportamentelor acceptabile sau inacceptabile privind actul
sexual.
Sexualitatea umană este adesea considerată în termeni a două componente: cea
ereditară și cea dobândită. Componenta ereditară determină anatomia și fiziologia
organelor genitale. Componenta dobândită este rezultatul interacțiunilor cu mediul
social. Oricum, fiecare aspect al comportamentului sexual cuprinde atât
componente ereditare cât și componente dobândite. Este deci important să luăm în
considera ție interacțiunea acestor două componente într -o activitate sexuală dată.
În teoria psihanalitică, conform căreia dezvoltarea individului este înțeleasă și
analizată prin organizarea sa psihosexuală, conceptul de sexualitate are o
accepțiune mai largă, referindu -se la orice satisfacție care este obținută în relație cu
zonele erogene, chiar dacă acestea nu sunt cele sexuale.
Literatura de specialitate indică faptul că problematica sexualității este mai acut
resimțită la vârsta adolescenței. La aceast ă vârstă ea este legată de formarea
identității sexuale și de presiunea socială către rolul de sex – și la tineri, pentru care
deciziile privind profesiunea/ocupația (carieră) și relațiile cu parteneri de sex opus
sunt nu numai centrale în sistemul valoric dar și de o mare importanță pentru
traseul lor existențial. Decizia este elementul de legătură între psihosexualitate și
planificarea familială. Vârsta la care psihosexualitatea este mai puternic
reprezentată rămâne adolescența. Populația adolescentină se confruntă cu două
decizii majore care influențează personalitatea și dinamica ei în toate dimensiunile

și care sunt determinante ale formării a două tipuri de subidentitate personală:
– cea sexuală
– cea profesională.
Adolescența este definită ca o perioadă a vieții în care individul se confruntă cu o
serie de întrebări personale și relaționale.
Cultura occidentală le recunoaște adolescenților o maturitate psihică, însă nu le
recunoaște dreptul de a trăi o sexualitate adultă. Ei experimenteaz ă puternice
impulsuri sexuale pe care trebuie să le controleze. În perioada pubertății,
masturbarea și observarea organelor genitale a celor de aceeași vârstă este încă
frecventă, mai ales la băieți; este pur și simplu o etapă a dezvoltării. Aceste
observa ții au ca scop compararea credințelor și a reacțiilor lor psihice cu cele ale
altora. Activitățile heterosexuale sunt foarte variabile la această vârstă, mergând de
la îmbrățișare și sărut, stimularea zonelor erogene, până la contactul sexual.
Sarcinile semificative care apar și care îl determină pe adolescent să le
îndeplinească sunt:
 acceptarea schimbărilor fizice corporale
 nevoia de a stabili relații de prietenie cu indivizii de ambele sexe
 învățarea de a stabili relații intime și durabile cu un partener
 confruntarea cu constituirea independenței și autonomiei față de părinți
 formarea, dezvoltarea self -ului personal și acceptarea lui
 planificarea viitorului.
Componenta psihologică a sexualității umane nu poate fi neglijată, abordarea
modernă a sex ualității consideră faptul că ființa umană are o sexualitate diferită de cea
animală întrucât aspectul biologic capătă un conținut diferit. Se va ține cont de
asemenea și de dimensiunea biologică și cea socio -relațională a comportamentului
sexual.
Dimensiu nea psihologică a sexualității
Componentele senzoriale, gestualitățile sexuale incluse în funcționarea sexuală
sunt realizate prin integrare emoțională și afectivă. Prin sublinierea rolurilor sexuale, ale
imaginației, preferințelor, motivațiilor, controlul ui și adaptărilor individuale, dar și prin
procesarea tuturor acestor informații, capacitatea mentală poate fi considerată un
"organ sexual'. Acest "organ" integrează multitudinea acestor componente și creează o
imagine sexuală complexă, care este componen tă pe plan psihic cu idealul sexual
individual, în funcție de care se dezvoltă un anumit comportament.
Dimensiunea biologică a sexualității
Procesul sexualizării ființei umane are o complexitate deosebită prin intervenția
proceselor psiho – comportamentale , acestea particularizând atât procesul sexual cât și
actul sexual în sine. Pe lângă organele genitale ce ierarhizeza structura funcțional –
sexuală, orice organ senzorial constituie o componentă importantă a acestei
funcționalități.
Astfel:
 auzul poate deveni intens afrodisiac prin timbrul vocii, intensitatea sau
ritmul vorbirii,
 gustul are aceeași semnificație erotică

 mirosul poate fi foarte excitant pentru unele persoane dar și respingător pentru
altele
 simțul tactil are o semnificație dist inctă căruia i se pot identifica o componentă
activă și una pasivă. Componenta activă s -ar găsi în vârful degetelor și al limbii,
ca și la nivelul mâinilor și picioarelor, cea pasivă fiind reprezentată de toată
suprafața corpului.

Sexualitatea ca proces de învățare
Fiecare individ are o personalitate proprie, realizată prin individualitatea
proceselor de gândire și percepție, ca și un mod personal de învățare, dezvoltând o
istorie proprie experiențelor însușite. Aparentul conflict între autori porn ește de la
prioritatea mecanismelor biologice sau ale proceselor de învățare în ceea ce privește
comportamentul sexual.
Astfel, prima teorie considera factorul biologic ca fiind determinant pentru nivelul
general al interesului sexual prin procesul de învă țare determinându -se modul în care
acest interes este exprimat.
Cea de a doua teorie apreciază procesul de învățare ca având cea mai mare
semnificație, componenta biologică nedepășind rolul de conduită sexuală în alegerea
direcției pe care îl constituie ac est comportament.

Dimensiunea socio – relațională a sexualității
Deși particularitățile biologice umane, inclusiv cele sexuale, au rămas relativ
neschimbate în decursul dezvoltării civilizației umane, modul în care a fost definită
sexualitatea a diferit m ult în timp datorită evoluției valorilor și caracteristicilor mediului
social și cultural.
Apar astfel, în cadrul unui mediu socio -cultural definit temporal, diferențe de
percepție a sexualității datorită diferențelor de stătut, apartenență etnică, vârsta, factori
etico -confesionali.
Deciziile în privința sexualității implică evaluarea comportamentului în funcție de
câteva principii care, de altfel stau la baza procesului de planificare familială:
 Principii personale – valori, aspirații, preferințe și atitudini care izvorăsc din
concepția pe care individul o are despre viață, sensul și finalitatea ei, relațiile cu
semenii.
 Principii sociale – modul în care individul se raportează la valorile sociale.
 Principii religioase – apartenența la un anumit tip d e religie, cult care, o dată ce
nu este pasivă sau formală, antrenează decizii conforme cu conținutul ideologic
al religiei, cultului respectiv.
 Principii psihologice – particularități psihologice ale individului care duc la găsirea
unor soluții individual e bazate pe adaptarea lor la contextul în care trăiește
individul.
Achiziția informațiilor despre sexualitate reprezintă pentru individ un aport
cognitiv indiscutabil necesar în vederea formării identității sexuale și exprimării ei în plan
comportamental p rin orientări, preferințe și decizii.

Psihologic s -a constatat că înainte de a deveni sexual activ, individul are deja
structurate atitudini complexe față de sexualitate. Deciziile sexuale sunt determinate
numai de acest complex psihologic. Atitudinea sexu ală are ca orice atitudine o
componentă cognitivă, una evaluativă și una comportamentală. între aceste trei
componente nu există raporturi de congruentă astfel încât din exterior se percepe mai
ales actul comportamental (decizia sexuală).
Decizia sexuală n u este numai decizie psihologică și socială ci și morală,
religioasă. Este, de asemenea, o decizie privind sănătatea și evident, starea de bine a
persoanei.

2.3. Noțiuni privind educația sexuală la tineri
Educația sexuală reprezintă un domeniu important a l educației pentru sănătate
integrale și, de fapt, este o problemă de educație generală.
Sănătatea sexuală este un subiect controversat, disputat, ignorat sau exagerat și
foarte actual, preocupând specialiști din domenii diferite: medicină, sociologie dar și
factori politici, administrativi, mass -media și nu în ultimul rând – populația în general.
Foruri internaționale o includ în agendele unor conferințe, programe locale,
naționale și internaționale și încearcă să găsească cele mai bune căi de promovare a
sănătății în general și în special al aspectului sexual.
Aceste preocupări răspund rezoluției 42/186 ONU din 1987. Prin această
rezoluție importantul for stabilea obiectivele globale privind realizarea unui echilibru
între populație și mediu . în această v iziune, planificarea familială și educația pentru
sănătate ar trebui să devină componente esențiale ale programelor destinate reducerii
problemelor medicale referitoare la sexualitate, fie că sunt legate de reproducere, fie de
anumite comportamente sexuale și incidența bolilor cu transmitere sexuală (inclusiv
HIV/SIDA).
Ca fenomen biomedical, sănătatea sexuală se poate defini ca: absența bolii, a
suferinței fizice sau/și psihice, a sarcinii nedorite. Unii includ aici și contactul sexual
realizat prin coerci ție sau violentă, alții raportează sănătatea sexuală în funcție de
riscurile îmbolnăvirii pe cale sexuală, inclusiv seropozitivitatea HIV/SIDA.
Educația sexuală are drept scop furnizarea de date și informații care să se
regăsească în adoptarea unor atitudi ni și comportamente lipsite de riscurile sarcinii
nedorite, ale bolilor venerice dar și a sentimentelor negative și conflictelor posibile între
valori și atitudini, percepte educaționale și asumarea unor comportamente sexuale.
Reacțiile sexuale există încă de la naștere: familia, societatea, cultura vor orienta
expresiile acestora, inhibându -le sau permițându -le să se dezvolte, învățarea limbajului
afectiv și relațional, a științei de a trăi în armonie cu șinele și cu ceilalți durează toată
viața pentru că oamenii descoperă aproape permanent structuri relaționale. Oamenii
sunt obligați să se adapteze "provocarilor' interpersonale, personale sau profesionale.
Informația referitoare la sexualitate și reproducere este bine venită la orice
vârstă, iar pentru categoriile de populație expuse riscurilor, înainte de a fi interesantă
sau utilă, este în primul rând necesară.
Dintre categoriile sociale, cea mai expusă riscurilor este cea reprezentată de
adolescenți. Este vârsta modificărilor corporale vizibile dar și a dorinței de a fi luați în
serios de adulți, de a se impune în fața celorlalți, de a -și stabili și caută propria
identitate. Adolescență este și o perioadă a instabilităților emoționale, a conflictelor
latente sau manifeste, între nevoia de afirmare a id entității și a valorilor tradiționale ale
familiei.

Educația sexuală urmărește să transmită mesaje clare pentru construirea unor
concepții pozitive despre sexualitate. Informațiile se referă atât la creștere și dezvoltare,
la orientarea sexuală și răspunsu ri sexuale, sarcină, contracepție, avort, HIV/SIDA cât și
la abuz și agresiune sexuală. Informațiile și metodele utilizate ajută adolescenții să își
dezvolte propriile valori, să își câștige încrederea în ei înșiși, dezvoltându -le abilități
pentru a -și lua singuri deciziile, eliberați de diferite presiuni (anturaj, mass –
media,vizionare de filme, consum de alcool).
Demersul educațional urmărește și dezvoltarea unor abilități interpersonale, mai
ales în comunicare și în respectul diferenței. Educația sexuală este utilă dacă răspunde
nevoilor tinerilor, îi ajută în clarificarea propriilor aspirații dar mai ales, dacă nu
reprezintă expresia dorințelor inconsiente reprimate ale adulților (părinților sau
educatorilor).
Educația sexuală încurajează dialogul, exprim area îndoielilor și a dorințelor,
creând astfel contextul în care tinerii vor reuși să își găsească răspunsurile proprii.
Informarea se poate face fie individual sau la nivel de grup. Formele de educație
sexuală și contraceptivă la nivel de grup sunt:
 dialogul și discuția în grup
 conferință, însoțită de diapozitive sau alte mijloace intuitive, cu atenție la conținut
 film didactic
 literatura de informare.

Educația sexuală ar trebui inclusă în programa școlară de liceu – după H.Grassel,
principiile acțiunilor sexual -educative ar trebui să fie următoarele:

 încredere reciprocă între educator și adolescent,
 adecvarea informației în stadiul de dezvoltare psiho -fizica și intelectuală a
adolescentului,
 pregătirea temeinică a discuțiilor,
 sinceritate,
 claritate,
 crearea momentelor în care receptivitatea personală a adolescentului
este maximă,
 trezirea responsabilității care trebuie să existe față de celălalt,
 formarea atitudinii față de sexualitate, care este ceva fire sc.
Educația sexuală este limitată de faptul că nu poate fi însoțită de o inițiere
practică – așa cum se inta.pla în celelalte domenii ale educației – ci doar de o acțiune
pregătitoare.
Existența și rolul cabinetelor de planificare familială sunt încă insu ficient
cunoscute, mijloacele de informare în materie de sexualitate (anatomo -fiziologie, igienă,
contracepție) fiind reprezentate în special de familie, prieteni, reviste, mai puțin de
școală și de personalul medical.
În România, planificarea familială se află în atenția Ministerului Sănătății, alături
de probleme legate de protecția mamei și copilului, cât și de medicină școlară și

universitară.
În 1990 s -a creat un organism neguvernamental: Societatea pentru Educație
Contraceptivă și Sexuală (S.E.C.S) ce își propune:
> educația în domeniul contracepției
> formarea de specialiști
> educarea populației cu atenție specială pentru anumite grupe de risc
(adolescenți, etc.)
Desigur că o educație pentru contracepție și planificare familială să fie eficientă
aceasta trebuie să fie precedată de o educație sexuală anterioară vârstei adolescenței,
însă adecvată diferitelor categorii de vârstă.
Continuitatea și progresivitatea educației sexuale îi garantează eficiență.
Promovarea sănătății sexuale prin programe de educație individuală, în cuplu
sau pentru grupuri are loc în contextul educației pentru o viață sănătoasă, înțelegerea
sexualității, reproducerii în termenii biologiei, dar și a relațiilor interpersonale în cuplu
permit individului, cuplului/familiei o dezvoltare și o evoluție armonioasă, în beneficiul
sănătății.
Pentru a determina individul să își asume responsabilitatea în raport cu propria
sexualitate și sănătate a reproducerii este deci necesar să i se ofere informații prin care
el să poată, pe baza lor, să decidă ce orientare sexuală are, prin ce comportamente
sexuale și -o manifestă și exprimă și consecințele comportamentului său asupra
mediului relațional în care este implicat. Prin aceasta, responsabilitatea față de sine și
responsabilitatea soci ală, cea față de alții, vor determina starea de bine și calitatea vieții
sale. Orice consiliere în probleme de planificare familială devine inerent un proces de
validare și schimbare de valori personale, identitatea psihosexuală fiind esența acestui
poces.

Capitolul 3. Familia și planificarea familial .

3.1. Noțiuni privind planificarea familială și contraceția
Planningul familial și contracepția reprezintă consilierea unor persoane inclusiv a
cuplului, în ceea ce privește ajutarea acestora să -și identifice nevoile legate de
sănătatea reproducerii , în a -și planifica sarcinile în anumite momentele dorite din viață,
în a-i ajuta să aleagă metoda cea mai potrivită în ceea ce privește contracepția ; acest
domeniu include și consilierea în timpul sarcinii, precum și consilierea cu privire la
evitarea bolilor cu transmitere sexuală (BTS).
Potrivit definiției OMS “planificarea familiei este asigurarea controlului funcției
reproductive pentru nașterea doar a copiilor doriți”. Principiile in ternaționale ale
planificării familiei sunt următoarele:
 Prevenirea sarcinii la femeile sub 19 ani.
 Prevenirea sarcinii la femeile peste 35 ani.
 Respectarea intervalelor între nașteri de 2 -2,5 ani.
 Prevenirea avorturilor la femeile din grupul “de risc” în legătură cu patologiile
extragenitale de care suferă
 Este recomandabilă concepția în perioada de toamnă și iarnă, dată fiind
reducerea ponderii mutațiilor spontane și a pericolului conflictului imunologic.
 Femeia care lucrează în condiții nocive și dore ște să aibă un copil va fi
scoasă din zona contactului cu substanțele chimice cu două luni înainte de
concepție.
 Femeia cu afecțiuni somatice cronice va concepe doar în cazul remisiunii
stabile și lipsei acutizărilor timp de 1 -5 ani (în funcțiile de carac terul afecțiunii).
 Femeile cu regim de muncă influențat de factori negativi va planifica sarcina
după instalarea adaptării stabile (1 -2 ani de lucru).

Planificarea familială este un model cultural, determinat de numeroși factori.
Exercitarea planificării familiale presupune trei condiții: cunoaștere, atitudine și
practicare, în sensul că trebuie să existe o informație corectă, urmată de o motivație
pentru adaptarea deciziei de a avea un anumit număr de copii.
Planificarea familială se referă la următoarel e aspecte:
 modalitatea de evitare a unei sarcini nedorite;
 modul de a avea o sarcină la un moment dorit;
 reglarea intervalului dintre nașteri;
 prezervarea fertilității;
 evitarea sarcinilor cu risc pentru mamă și copil;
 creșterea stării de bine individual ș i social;
 armonia în cuplu;
 depistarea și tratarea bolilor cu transmitere sexuală.
Astăzi activitatea de planificare familială tinde să -și extindă aria, îndeplinind și alte
obiective:
 diagnosticul infertilității cuplului;
 depistarea neoplasmelor genito -mam are;

 sfat conjugal și genetic;
 consultanță în tulburările sociale;
 tratamentul menopauzei.

2.2.Scopul planificării familiale
Scopul principal al planificării familiale este îmbunătățirea calității vieții,
planificarea familială încadrându -se astfel în prevenția primară care este specifică
medicului de familie, fiind de fapt prevenția unei sarcini nedorite.
Pacienții se prezintă într -un servic iu de planning familial și contracepție , din
diverse motive ca de exemplu:
 evitarea unei sarcini nedorite
 doresc protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală.
 spațierea între sarcini.
 investigații suplimentare în cazul prezenței sterilității.
 tratam entul disfuncțiilor sexuale din cadrul cuplului.
 punerea diagnosticului de sarcină.

Conceptul de planificare familială include în sine mai multe noțiuni -cheie.
• Sănătatea reproducerii : o condiție de bunăstare fizică, mintală și socială deplină,
sub toate aspectele legate de sistemul reproducerii, de funcțiile și procesele
acestuia. Sănătatea reproducerii înseamnă nu numai lipsa maladiilor sau
dereglărilor sistemului reproductiv dar de asemenea faptul că femeia poate, fără
risc pentru sănătate, să aibă o sarcină și să nască și că relațiile sexuale dintre
parteneri nu prezintă riscuri pentru sănătatea nici unuia dintre ei.

• Sănătatea sexuală este o parte componentă a sănătății reproducti ve și include:
– O dezvoltare sexuală normală și o fertilitate neafectată.
– O echitate, un respect reciproc între sexe și o responsabilitate în relațiile
sexuale.
– Lipsa maladiilor sexuale, excluderea riscului molipsirii de o maladie sexual –
transmisibilă.
– Protejarea femeilor, tinerilor și copiilor contra abuzurilor, inclusiv abuzul
sexual, exploatarea, traficarea și violența.
• Maternitatea în condiții de siguranță presupune:
– Evaluarea, îngrijirea și excluderea riscurilor preconcepționale.
– Prevenirea sarcinilo r nedorite sau cu risc înalt.
– Evitarea avorturilor ilegale sau efectuate în condiții nesigure.
– Accesul la informație și asistență calificată pe parcursul perioadei
gestaționale intra – și postnatale.
• Avortul în pericol : o întrerupere voluntară a sarcinii r ealizată de o persoană
necalificată și/sau în condiții ce nu respectă standardele medicale minime
stabilite.

• Educația sexuală : un complex de măsuri educativ -informaționale orientat spre
îmbunătățirea cunoștințelor și a înțelegerii de către toate grupurile sociale și în
special, de adolescenți a:
– aspectelor fiziologice ale funcției reproductive.
– principiilor de prevenire a unei sarcini nedorite și de protejare a sănătății
reproductive.
Obiectivele finale ale educației sexuale includ:
 Stabilirea unor rela ții de echitate și respect între sexe.
 Formarea unei atitudini responsabile față de propria sănătate.
Contracepția este metoda prevenirii sarcinii nedorite la femeile de vîrsta
reproductivă.
Mijloacele anticoncepționale utilizate în acest scop se numesc contraceptive.
Într-un sens mai larg, contracepția reprezintă o metodă de control al natalității, ce
asigură întreruperea evoluției naturale a sarcinii din momentul concepției și pînă la
nașterea copilului.

3.3.Consultația în planificarea familial
Consultația de planificare familială diferă de o consultație de medicină generală.
În primul rând diferă pentru că medicul discută cu persoane, în general, aparent
sănătoase. În al doilea rând pentru că persoana care poate fi numită clientă își alege
singură metodă contraceptivă dorită, bineînțeles după ce medicul i -a prezentat
metodele de contracepție care îi sunt eficiente.
Cine se adresează cabinetelor de planificare familială?
 Adesea pacienta se prezintă pentru o consultație privind alegerea unei
metode contraceptive sau dacă au apărut probleme / efecte secundare pe
parcursul tratamentului respectiv;
 Pacientă care și -a autoadministrat medicație dar care a eșuat și
suspectează o eventuală sarcină;
 Persoane care solicită o medicație de urgență;
 Persoa ne cu boli cu transmitere sexuală
 Cupluri cu probleme de dinamică sexuală.
Pentru că în aceste cazuri, comunicarea este bidirecțională, atât medic – pacient
cât și pacient – medic se preferă în locul termenului de consultație pe cel de
"counseling'.

Scopurile counseling -ului sunt:
 pacienții sunt încurajați să se gândească atent asupra problemelor lor;
 după ce s -a înțeles problema, se scontează trecerea la acțiune în vederea
rezolvării problemei. Acțiunea este dirijată de consilier dar decizia aparține
pacientului. Counseling -ul înseamnă alegere. Pentru ca decizia să fie
adecvată, trebuie să aparțină clientului.

3.4. Etapele consultației de planificare familial
 Întâmpinarea pacientului – medicul trebuie să i se adreseze deschis și
respectuos, s ă facă o prezentare a serviciilor medicale pe care le oferă acest
cabinet;
 Informații despre pacient:
-Este întrebat pacientul cu ce poate fi ajutat;
-Se stabilește dacă problema pacientului intră în sfera serviciilor medicale;
-Se notează datele re feritoare la pacient (antecedente heredocolaterale și
fiziologige);
 Noțiuni despre metodele de planificare familială – medicul prezintă cele mai
uzuale metode de planificare familială;
 Alegerea metodei contraceptive – medicul trebuie să ajute pacientul în alegerea
metodei potrivite în funcție de personalitatea sa, sexualitate, stil de viață și nu în
ultimul rând de dorința pacientului;
 Informații privind alegerea metodei – după ce pacientul a ales metoda i se oferă
date suplimentare referitoare la acea metodă;
 Vizita de urmărire – la o nouă vizită este întrebat dacă este mulțumit de metoda
contraceptivă sau dacă au apărut probleme.

3.5.Consilierea în planning -ul familial

Consilierea în cadrul unui cabinet de planning familial și contracepție trebuie să
cuprindă:
 sfaturi cu privire la metodele contraceptive: preferințe, posibilități, alternative.
 învățarea modului de utili zare a metodei alese.
 sfaturi legate de bolile cu transmitere sexuală.
 rezolvarea problemelor apărute în cadrul cuplului
 educația sexuală a pacienților.
 îngrijirile prenatale, intranatale și postnatale( urmărirea lehuzei), sau recomandări
către specialistul ginecolog.

Atitudinea și tactică abordată de căt re medicul de familie în timpul
consilierii:
– atitudinea față de pacient este diferită după cum acesta are deja cunoștințe sau nu
despre contracepție, consilierea fiind mult mai ușoară și necesitând mult mai puțin
timp pentru pacienții educați în acest sens.
– consilierea trebuie să aibă loc într -un cadru intim , fără alte persoane de față.
– se pot utiliza mijloace vizuale, pentru a înlesni înțelegerea metodelor prezentate.
– pacientul trebuie s ă se simtă relaxat și să aibă încredere în medic.
– medicul va întâmpina pacientul cu căldură, se va prezenta ( nume, specialitate,
grad) și -l va trata cu respect.
– pacientului i se va vorbi pe înțelesul sau, și la nevoie i se va repeta ce nu a înțeles.

– în as tfel de probleme cel mai util este ca, consilierea să se facă cadrul cuplului.
– i se va explica pacientului că discuția va rămâne confidențială.
– pacienții trebuie ascultați cu atenție putând fi întrerupți numai pentru a le pune
întrebări încurajându -i în a celași timp să pună și ei întrebări pentru a -și lămuri
problemele.
– dacă le prescrieți anumite teste , explicați pacienților ce valoare au acestea și
modalitatea de efectuare.
– dacă consultația este cu plată , acesta va fi informat de la început .
– în ceea c e privește alegerea metodei contraceptive, aceasta se alege în funcție de
preferință cuplului, însă trebuie analizată de către medic din punct de vedere al
siguranței, disponibilității metodei etc.
– discutați cu pacientul avantajele și dezavantajele metode i alese oferindu -i în același
timp alternative contraceptive.
– niciodată nu trebuie impusă o metodă împotriva voinței pacienților.
– în cazul în care s -a decis să utilizeze o anumită metodă prezentați -i obligatoriu
următoarele:
 Modul de acțiune al metodei
 Eficiența metodei
 Reacții adverse
 Contraindicații absolute și relative
 Avantaje și dezavantaje
– în finalul consilierii se stabilește când va avea loc vizita următoare , precum și modul
de aprovizionare cu contraceptive. Trebuie să explicați importanța r evenirii la
medic în caz de apariție a unor efecte
– secundare sau a unei posibile sarcini.

De la pubertate și până la menopauză, femeile se confruntă cu probleme legate de
sarcină sau de evitare a acesteia. Singurele opțiuni ale femeilor sunt: abstinența
sexuală, contracepția sau sarcina urmată de naștere sau avort.De reținut că o proporție
semnificativă de cupluri active sexual nu utilizează contracepția( acestea fiind în special
în rândul adolescentelor).Se estimează că chiar în țările cu istoric îndelun gat în ceea ce
privește contracepția aproape jumătate din nașteri sunt sarcini neplanificate. Un
indicator major al sarcinilor neplanificate este prevalența avortului indus, care are
frecvența maximă la femeile foarte tinere. Contracepția înregistrează cel e mai frecvente
eșecuri la populația tânără, deoarece fertilitatea este mai mare la acest grup de vârstă,
iar contactul sexual în absența contracepției este mult mai frecvent.

Criteriile utilizate pentru alegerea contraceptivelor sunt reprezentate de :
 eficacitate( toate metodele în afară de abstinență totală pot eșua la un moment
dat)
 siguranță( prezența reacțiilor adverse)
 accesibilitate( cost)
 acceptabilitate
 reversibilitate
Analiză risc – beneficiu poate fi făcută pentru fiecare metodă în parte, util izând aceste
criterii.
În ceea ce privește eficacitatea contracepției este de menționat: că există factori care
influențează apariția sarcinii și care includ: fertilitatea ambilor parteneri, momentul
contactului sexual în raport cu momentul ovulației, met oda contraceptivă utilizată,
eficacitatea intrinsecă a metodei contraceptive , și utilizarea corectă a metodei. Este
aproape imposibil de determinat eficacitatea metodei contraceptive în mod izolat de
ceilalți factori.

Cea mai bună metodă de determinare a eficacității este: evaluarea pe termen
lung a unui grup de femei active sexual, care folosesc o anumită metodă contraceptivă
într-o perioadă de timp dată și determinarea frecvenței de apariție a sarcinii.
Cea mai eficientă metodă contraceptivă constă în sterilizarea permanentă și
anume sterilizarea tubară la femei, sau vasectomie la bărbați. Amândouă metodele sunt
considerate ireversibile, dar în anumite situații poate deveni reversibile.
În ceea ce privește siguranța contracepției : unele metode contracep tive sunt
asociate cu riscuri pentru starea de sănătate. Ceea ce este comun tuturor metodelor
este că toate metodele sunt mai sigure decât alternativa sarcina urmată de avort.
Pe de altă parte o serie de metode contraceptive oferă adițional beneficii non –
contraceptive pentru starea de sănătate, ca de exemplu: contraceptivele orale reduc
riscul cancerului ovarian și endometrial precum și pe cel al sarcinii ectopice. Metodele
contraceptive de barieră și spermicidele oferă un anume grad de protecție împotriv a
BTS, cancerului cervical și infertilității tubare.
În ceea ce privește costul , anumite metode, ca de exemplu: dispozitivele
intrauterine și implantele subcutanate, necesită investiții inițiale costisitoare, dar oferă
protecție îndelungată la un cost anu al redus. În general sterilizarea și metodele cu
acțiune îndelungată sunt cel mai puțin costisitoare pe termen lung.
Consilierea este acea parte, indispensabilă, a consultanței contraceptive care
investighează necesitățile de contracepție ale solicitanțilo r, îi ajută să aleagă metoda
cea mai potrivită și îi învață cum să o folosească.

Punctele importante ale unei consilieri bune
Un consilier bun:
• Înțelege și respectă drepturile pacientei
• Câștigă încrederea pacientei
• Înțelege beneficiile și limitele tuturor metodelor contraceptive
• Înțelege factorii culturali și emoționali care afectează decizia unei femei (sau
a unui cuplu) de a utiliza o anume metodă contraceptivă
• Încurajează pacienta să pună întrebări
• Utilizează o abordare nemoralizatoare care arată pacientei respect și
amabilitate
• Prezintă informațiile într -o manieră nepărtinitoare, adaptată nevoilor pacientei
• Ascultă activ temerile pacientei
• Înțelege efectul comunicării non -verbale
• Recunoaște când nu poate să ajute suficient pacienta și o trimite la cineva
care poate să o ajute mai bine.

Pentru a fi eficientă, consilierea trebuie să se bazeze pe stabilirea încrederii și
respectului între pacientă și consilier.

În oferirea de servicii pacientelor este important să se țină minte că ele au:
• dreptul de a decide să folosească sau nu planificarea familială
• libertatea de a alege ce metode să utilizeze
• dreptul la intimitate și confidențialitate
• dreptul de a refuza orice tip de examinare.

Consilierea poate fi împărțită în 3 faze
 consilierea inițială la primire (sunt descrise toate metodele și pacienta este
ajutată să aleagă metoda cea mai potrivită pentru ea);
 consilierea specifică metodei înainte și imediat după oferirea serviciului (se
dau pacientei instrucțiuni despre modul în care trebuie să folosească metoda

și se discută efectele secundare obișnuite);
 consilierea de urmărire (se discută utilizarea metodei, satisfacția și orice
probleme care pot să fi apărut).

Cine efectuează consilierea
Informațiile și consilierea provin în mod obișnuit din mai multe surse. Pot face
consiliere medici, asistente medicale cu condiția să aibă:
 suficiente cunoștințe teoretice și practice despre metodele contraceptive
disponibile.
 răbdare și tact pentru o discuție de lungă durată.
 abilitatea de a lăsa pacienta să vorbească, să facă opțiuni, să -și dezvăluie
temererile, experiențele neplăcute care o pot face să se teamă de o anumită
metodă.
 prestigiul profesional și o ținută morală care să inspire încredere.

3.5.4.Pașii consilierii
1. Consilierea inițială
 Primirea pacientei
Se salută pacienta prezentându -ne și întâmpinând -o cu căldură în cabinet.
Se oferă informații generale despre planificarea familială.
Se oferă informații despre toate opțiunile contraceptive disponibile și despre riscurile
și beneficiile fiecăreia. Se explică diferența dintre contracepția reversibilă și cea
definitivă. Se corectează zvonurile false sau informațiile greșite despre toate
metodele.
 Spațiul de consiliere
Se obțin informații de bază (numele, adresa, etc).
Se întreabă pacienta despre scopurile sale reproducti ve și posibilitatea nevoii de
prote cție împotriva BTS și HIV/SIDA. Se întreabă pacienta dacă dorește să -și
spațieze sau să -și limiteze nașterile.
Se discută nevoile, grijile și temerile pacientei într -o manieră amă nunțită și
înțelegătoare. Se explorează orice atitudine sau convingere culturală sau
religioasă care fie favorizează, fie elimină una sau mai multe metode.

2. Consilierea specifică metodei
 După ce pacienta a ales metoda contraceptivă:
 Spațiul de consilier e
 Ne asigurăm că nu există vreo afecțiune medicală care ar reprezenta o problemă
sau ar necesita o urmărire mai frecventă.
 Se discută clar caracteristicile metodei subliniind următoarele puncte:
o eficiența, utilizare, comoditate, confort și reversibilitate, protecție împotriva
BTS și HIV/SIDA.
 Se explică efectele secundare obișnuite sau problemele asociate metodei, în
special orice modificare a caracterelor sângerării menstruale și ne asigurăm că
toate acestea sunt înțelese pe deplin.
 Dacă pacienta are risc pentru BTS, se informează că ar trebui să utilizeze și o
metodă contraceptivă de barieră.
 Spațiul de procedură/consultație
 Se trec în revistă datele evaluării pacientei pentru a determina dacă este o
candidată potrivită pentru metodă sau dacă are vreo prob lemă care ar trebui

monitorizată mai frecvent în timp ce utilizează metoda.
 Se efectuează consiliere, inclusiv cum să utilizeze metoda și ce să facă dacă
prezintă vreo problemă, sau efecte secundare. O subliniere specială trebuie
acordată modificărilor sân gerării menstruale.
 Se oferă informații despre semnele de alarmă ale problemelor medicale și
despre necesitatea de a reveni imediat la cabinet dacă apare vreunul dintre
aceste semne de alarmă.
 Se asigură pacienta că se poate întoarce la cabinei în orice mo ment pentru a
primi sfaturi și îngrijire medicală.
 Se pune pacienta să repete instrucțiunile.
 Se răspunde oricărei întrebări suplimentare a pacientei.
 Se completează fișa pacientei.

3. Consilierea la vizita de urmărire
 Spațiul de consiliere/consultație
 Se verifică dacă pacienta este mulțumită.
 Se întreabă pacienta dacă a avut probleme și se răspunde îngrijorărilor ei cu
privire la efectele secundare sau la orice alte probleme.
 Se repetă pacientei instrucțiunile pentru folosirea metodei alese.

CAPITOLUL 4.NOȚIUNI DESPRE CONTRA CEPȚIE Ș I CONTRAGESTIE .

Prin contracepție se înțelege o metodă de planificare familiala cu caracter profilactic,
constând în prevenirea apariției sarcinii prin utilizarea de metode contraceptive.

Calitațile ideale ale unui contraceptiv sunt:
 Siguranță completă ;
 Eficacitate 100%;
 Absenț a efectelor secundare;
 Reversibilitate rapidă si ușoară ;
 Prețul scă zut;
 Dispariția necesităț ii controlului medical;
 Independență față de momentul contactului sexual;
 Bună acceptabilitate.
Pentru că nici una din metodele contraceptive cunoscute și utilizate nu întrunește
toate calitățile prezentate mai sus, având atât avantaje cât și dezavantaje, aplicarea
unei metode contraceptive se face cu ajutorul consilierii in cabinetele de planificare
familială.

4.1.Istoricul contracepției din antichitate pâna astăzi
Cele mai vechi metode de contracepț ie (în afara abstinenței) sunt coitus interruptus,
metodele de barieră și metode pe bază de ierburi. Coitus interruptus este, fără indoială,
cea mai veche metodă de contracepție.
 Egipt
Există mărturii istorice care confirmă faptul că femeile din Egipt foloseau un fel de
supozitor intravaginal, făcut din substanțe acide amestecate cu miere și ulei. Femeile
asiatice foloseau hârtie îmbibată în ulei pe post de diafragmă, iar femeile din Europa
aveau o practică similară, pe bază de ceară de albine.

 Prezervativul
Prezervativul a fost inventat în secolul XVII și era făcut, la început, din intestine
animale. Nu era o metodă prea cunoscută și nici prea eficientă, dar era folosit, mai
degrabă, ca o metodă de contracepție împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală, mai

ales sifilisul, o boală devastatoare la vremea aceea. Cu mult înainte ca prezervativele
să se găsească în diverse forme și texturi, legendarul Casanova cosea și înădea la
“dispozitive din materiale textile”. Femeile tinere din Constantinopol pregăteau o so luție
din nisip de mare înmuiat în suc de lămâie, pe care și -o introduceau intravaginal. Cu
4000 de ani în urmă, femeile din China beau mercur pentru a preveni sarcinile nedorite.
Secole mai târziu, femei din India mâncau semințe de morcov.Medicul ginecolo g
Soranus, în secolul 2 era noastră, sugera că femeile ar trebui să bea apa pe care
fierarii o foloseau pentru a răci metalul. Anumite ierburi folosite pentru efectul lor
abortiv, aveau însă un efect dublu, ajungând să otrăvească, uneori mortal, femeia.
 Steriletul
Neguțătorii arabi introduceau pietre mici în uterul cămilelor, ceea ce se apropie atât de
mult de conceptul modern de sterilet. Primul sterilet a fost inventat în jurul anilor 1900.
Metoda calendarului a fost descoperită în primii ani ai secolul ui 20, de cercetătorii care
au descoperit că o femeie ovulează doar o singură dată în timpul ciclului menstrual. De
abia în anii ’50, oamenii de știință au aprofundat particularitățile ciclului menstrual și au
analizat hormonii responsabili de diversele sc himbări ce se petrec în corpul femeii,
descoperind contracepția orală.
 Metode contraceptive vaginale
Este vorba despre aplicarea intravaginală a unor substanțe contraceptive chimice, care
provine tot din antichitate, când, potrivit mărturisirilor scrise d in Egipt de exemplu, din
materiile fecale ale reptilelor s -au obținut ovule contraceptive vaginale. De asemenea,
în antichitate era uzuală spălarea intravaginală cu acid acetic sau alte substanțe toxice
pentru a preveni sarcina nedorită, însă acestea aveau de multe ori rezultate fatale.
Prostituatele foloseau des metoda spălării intravaginale cu substanțe antibacteriene
puternice nu numai în scop contraceptiv, dar și împotriva bolilor venerice. Buretele
impregnat cu acid acetic sau diferite săpunuri erau fo losite și în secolul anterior cu
succes.
 Metoda contraceptivă intrauterină
Istoria mijloacelor contraceptive intrauterine IUD (intrauterin device) se întinde pe
aproape 3000 de ani în urmă. Printre primele IUD -uri figurează pietrele așezate în uterul
cămi lelor folosite de caravane pe perioada călătoriilor de lungă durată. Renașterea
metodei a avut loc la începutul secolului XX. Formele primordiale ale IUD -urilor erau
produse din osul toracic (bifurcat) al păsărilor, mai târziu din metal sau anumite unelte
de acest gen erau manufacturate chiar din aur. Pentru a crește efectul lor contraceptiv,
acestea, începând din anii ’70, au fost combinate cu cupru, argint și mai târziu cu
hormonii corpului luteal.
 Contracepția hormonală
Ideea contracepției hormonale a a părut în secolul XIX, când s -a constatat, că în timpul
sarcinei dezvoltarea ovulelor stagnează. Ludwig Haberlandt, profesorul Universității de
la Innsburck, a fost primul care a observat posibilitatea "sterilizării hormonale",
propunând administrarea hormo nilor ovarieni în scopul contracepției. Însă, comunitatea
domeniului științific nu a acordat atenție acestei sugestii aproape timp de douăzeci de
ani. Între timp au fost descoperite hormonii estrogeni (1929), hormonii corpului luteal și
progesteronii (1932 ). La început baza derivatelor semisintetice ale hormonilor corpului

luteal a fost o substanță denumită cozgenina, un extras din rădăcini provenite din
Mexic. Din acesta a extras Carl Djerassi primul derivat semisintetic al hormonilor
corpului luteal, anum e noretisterona (1950). Nu a trecut mult timp până la nașterea
noretinodrelii (Frank B. Colton). Acești hormoni sintetici au primit denumirea de
progestageni. Experimentele făcute pe animale au dovedit efectul contraceptiv al
progestinei, însă testarea cli nică a avut loc doar în 1952 în Puerto Rico. Ca urmare, în
1959 a apărut în farmaciile americane primul anticoncepțional combinat sub numele de
Enovid.

4.2.Explozia populatiei.Contracepția în România
Explozia populațională
De-a lungul timpului, popu lația globului a crescut exponențial, adevarata explozie
demografică începând abia în secolul al XIX -lea. Doar accesul la contracepție și
utilizarea ei adecvată pot scădea decisiv creșterea demografică. Totuși, numai circa
40% din cele aproximativ 1,2 mili arde de cupluri de vârstă reproductivă au avut până la
sfârșitul mileniului acces la metode eficiente de contracepție.Politica, religia și nivelul
educațional au variate influențe în diferite țări.Ca și mod de control al fertilității, anual în
lume se efec tuează 60 milioane de întreruperi de sarcină, dintre acestea 40 -50 de
milioane în China. În Europa, cel mai crescut număr de întreruperi de sarcină s -a
înregistrat în 1992 în România și statele fostei Uniuni Sovietice, și datorită faptului că nu
existau mi jloace adecvate de contracepție.Circa 200 de mii de femei decedează anual
datorită procedurilor inadecvate de întrerupere de sarcină, iar circa 500 de mii de femei
mor anual la naștere și după naștere, 99% în țările în curs de dezvoltare.În țări cu nivel
redus de utilizare a contraceptivelor orale se înregistrează indici crescuți de întreruperi
de sarcină.Acceptanța și complianța metodelor de contracepție depind de
disponibilitatea metodei, de cunoștințele medicului consultant, de existența centrelor de
planificare familială și în primul rând de utilizatoare. Este importantă cunoașterea
avantajelor și dezavantajelor metodelor, acceptul posibilelor efecte secundare,
cunoașterea riscurilor de sarcini nedorite și a riscului de infecții transmise sexual.
Consili erea privind contracepția și testele de screening pot contribui decisiv la
prevenirea unor îmbolnăviri.
La Summitul de Planificare Familială, desfășurat la Londra, la 11 iulie 2012, organizat
de Departamentul pentru Dezvoltare Internațională (DFID) și Fundația Bill și Melinda
Gates, OMS a făcut un apel pentru o implicare internațională fără precedent la nive l de
politici și de resurse pentru a transforma viața a milioane de femei de vârstă fertilă și a
definit un set de măsuri recomandate la nivel de politici :
 lărgirea gamei de opțiuni de planificare familială oferite, astfel încât fiecare
femeie să poată se lecta metoda ce corespunde nevoilor sale;
 creșterea numărului personalului sanitar format și autorizat să furnizeze servicii
de planificare familială;
 planificarea familială să devină un element esențial al nevoilor de sănătate oferite
în perioada prenatală, imediat după naștere sau avort și în cursul anului ce
urmează acestor evenimente;

 punerea la dispoziție a metodelor contraceptive acceptabile, pe termen lung sau
permanente, de planificare familială, precum dispozitive intrauterine, implanturi
contraceptive, vasectomie și sterilizare feminină;
 eliminarea restricțiilor sociale și non -medicale în furnizarea de contraceptive
pentru adolescente, în vederea reducerii gravidității precoce și a riscurilor
asociate acesteia

Se estimează că, în țăr ile în curs de dezvoltare, 222 milioane de femei care nu
doresc sarcina dar nu utilizează metode de contracepție. Aceasta din următoarele
motive:
 posibilități limitate de alegere a metodei;
 acces limitat la metode contraceptive, în special la tineri, săr aci sau persoane
necăsătorite;
 frica de efecte secundare;
 diferențe culturale și religioase;
 accesibilitate deficitară la servicii;
 bariere legate de sex.

În plus, planificarea familială:
 ajută la prevenirea transmiterii HIV și a altor boli c u transmitere sexuală;
 reduce necesitatea efectuării avorturilor provocate;
 întărește drepturile omului de a -și hotărî numărul de copii din familie.

OMS promovează planificarea familială prin elaborarea de ghiduri legate de
siguranța și servici ile de furnizare a metodelor contraceptive, dezvoltând standarde de
calitate și ajutând țările să introducă, să adapteze și să implementeze instrumentele
necesare satisfacerii nevoilor fiecăreia, inclusiv pentru contracepția de urgență.
Toate acestea sunt realizate prin intermediul Strategiei Globale pentru Sănătatea
Reproducerii, Programului Special pentru Cercetare, Dezvoltare și Educație pentru
Sănătatea Reproducerii al Băncii Mondiale World Bank și sistemul de Identificare
Contiună a Evidenței Cercetării (CIRE).

În acest sens, prin Departamentul pentru Sănătatea Reproducerii și Cercetare
(RHR), OMS a urmarit:

 îmbunătățirea îngrijirilor antenatale, perinatale, postpartum și a noului -născut;
 furnizarea de servicii de ca litate de planificare familială, inclusiv pentru infertilitate;
 eliminarea avorturilor nesigure;
 combaterea bolilor cu transmitere sexuală, inclusiv HIV și a infecțiilor tractului de
reproducere, a cancerului cervical și a altor afecțiuni ale aparatulu i de reproducere;
 promovarea sănătății sexuale .

Contracepția în România

Cu o istorie doar de 20 de ani de utilizare legală a metodelor contraceptive, în
1994 a fost înființată Rețeaua națională de planificare familială prin Ordinul nr. 136/1994
al Ministerului 5 Sănătății Publice, care a elaborat, împreună cu diferite ONG -uri,
parteneriate cu instituții guvernamentale naționale și internaționale, Programul de
Sănătate răspunzător de sănătatea reproducerii.
Datele referitoare la modul î n care tinerii utilizează contracepția în România sunt
îngrijorătoare:
 Mai mult de 60% dintre tinerele cu vârsta între 15 și 18 ani nu au folosit
niciodată o metodă contraceptivă.
 Mulți dintre tineri încă folosesc metode contraceptive naturale, aproape
două treimi, precum metoda calendarului și metoda contactului întrerupt.
 De asemenea, până la 24% dintre femei, au ales cel puțin odată
contracepția de ugență, iar 30% au folosit metoda calendarului și
aproximativ 30% metoda contactului întrerupt.
 Din rân dul celor au ales pilula ca metoda contraceptivă pentru primă
oara, 80% au mers la medicul ginecolog, 100% dintre femeile de vârstă
fertilă au auzit de cel puțin o metodă contraceptivă, 84,3% au folosit cel
puțin o metodă contraceptivă, 94,1% știu de exist ența prezervativului și
87,8% știu de existența pilulei contraceptive.

În 2004, România a ocupat primul loc în Europa ca număr de avorturi (considerate
ca mijloc de contracepție) înregistrate anual, cu 0,84 avorturi per femeie, conform
Studiilor de Sănătatea Reproducerii efectuate în anii 1993 și 2004.Î n 2006 (conform
Health for All), rata avorturilor a fost de 68 la 1000 nașteri (comparativ cu 95 în
Federația Rusă, Polonia sub 1, iar media europeană 30). Î n 2007, România a ocupat
locul 3 în Europa în privința numărului întreruperilor de sarcină, după Marea Britanie
și Franța, potrivit Biroului European de Statistica, Eurostat . Accesul la servicii de
planificare familială a condus la scăderea constantă a num ărului de avorturi. În 2007
numărul avorturilor a fost de 137.226, față de 992.265, în 1990. În 2009, România a
fost una din țările cu cele mai mari rate ale avorturilor din lume (78/100 femei de
vârstă fertilă, 350 avorturi/zi). 88% dintre femei dețineau informații referitoare la
contraceptive și, cu toate acestea, doar 10% dintre acestea le -au folosit.România a
ocupat primul loc în Europa în ceea ce privește numărul de nașteri înregistrate în
rândul minorelor, în medie la 8.500 pe an. 43 de mame dintr -o mie nu ajunseseră la
vârsta majoratului în 2009 potrivit studiilor UNICEF. Conform aceluiași studiu, doar
14% dintre femeile active sexual folosesc pilula contraceptivă, iar dintre acestea,
32% sunt din grupa de vârstă 15 – 19 ani. În 2010, peste 60% dintre adolescentele
între 15 – 18 ani active sexual nu au folosit niciodată metode contraceptive. 2/3
dintre tineri au utilizat contracepția naturală, 24% dintre femei au ales cel puțin o
dată contracepția de urgență. 84,3% dintre femeile de vârstă fertilă au f olosit cel
puțin o metodă contraceptivă, 94,1% cunosc prezervativul și 87,8%, pilula
contraceptivă, iar 20% dintre femei nu se protejează (conform unui studiu realizat de

GFK România în 2010 și publicat în RoMedic).Dintre femeile de vârstă fertilă, mai
puțin 9% folosesc pilula anticoncepțională.

4.3.Clasificarea metodelor contraceptive

I.) Metode naturale
II.) Metode de barierǎ
III.) Contracepția hormonalǎ femininǎ
IV.) Contracepția de urgențǎ
V.) Dispoztive intrauterine sau steriletul
VI.) Antihormoni
VII.) Vaccinuri
VIII.) Sterilizarea chirurgicalǎ

I.) METODE NATURALE

1.) Metoda coitului întrerupt;
2.) Metoda calendarului ;
3.) Metoda mucusului cervical ;
4.) Metoda tempera turii bazale ( curbei termice);
5.) Metoda simpto -termalǎ sau metoda combinata.

1.) Metoda coitului întrerupt
Este consideratǎ cea mai veche metodǎ contraceptivǎ , ce are mulți adepți.
Eficacitatea acestei metode este în funcție de capacitatea bǎrbatului de a -și
controla momentul ejaculǎrii – lucru nu întotdeauna posibil. Trebuie ținut
seama cǎ lichidul preejaculatoriu conține de asemenea spermatozoizi .

Dezavantajele acestei metode:
 bǎrbații se plâng de neurastenie, tulburǎri de dinamicǎ sexualǎ,
frustrare ;
 femeia poate prezenta congestie pelvianǎ , dureri pelviene,
dispareunie, frigidita te, tulburǎri de sensibilitate.

2.) Metoda cale ndarului sau abstinențǎ sexualǎ

Are la bazǎ modificǎrile organelor genitale din perioada ciclului menstrual.
Studiind statistic ciclurile menstruale normale ale unui numǎr mare de femei,
în raport cu o vulația, deci cu posibilitǎțile de fecundație, Ogino și Knaus au
dedus cǎ nu toatǎ perioada dintre menstruații este fecundǎ ci numai o
perioadǎ destul de scurtǎ, în medie de 8 zile, restul zilelor sunt improprii
fecundației. Dificultatea constǎ în determin area acestei perioade, deoarece nu
toate ciclurile sunt egale , acestea variază între 23 și 40 de zile.Această
metodă are o rată de eșec destul de mare ,deoarece ovulația poate surveni în
afara zilelor stabilite iar pe de altǎ parte un contact sexual poate duce uneori
prin impulsurile nervoase declanșate la o ovulație în afara perioadei normale
din mijlocul ciclului sau chiar o ovulație suplimentarǎ . O alta cauzǎ este
neregularitate a ciclului.

3.) Metoda mucusului cervical sau metoda Billings
John și Evelyn Billings, medici, soț și soție din Australia, au descris în 1973
aceastǎ metodǎ ,ce se bazeazǎ pe observarea modoficǎrilor mucusului,
înainte și dupǎ ovulație.A stfel, în primele zile ale ciclului mucusul cervical
lipsește, mucoasa vaginalǎ fiind uscatǎ ,prin urmare fertilitatea este scǎzutǎ
dar nu imposibilǎ. Dupǎ 2 -3 zile crește secreția hormonilor estrogeni, motiv
pentru care la nivelul colului uterin se secre tǎ o glerǎ cervicalǎ mai fluidǎ, dar
vâscoasǎ și opacǎ.În continuare glera se clarificǎ , devenind propice
ascensiunii spermatozoizilor.În aceastǎ perioadǎ fertilitatea este maximǎ.
Dupǎ aceea sub influența progesteronului, glera se tulburǎ iarǎși, devine mai
puțin fluidǎ,apoi va disparea treptat.La 3 -4 zile dupǎ ovulație, fertilitatea
scade, fiind minimǎ când dispare glera cervicalǎ. Se ține seama și de micile
simptome ale ovulației : durerea intermenstrualǎ, mica sânferare de la
mijlocul ciclului, dureri de sân , apariția acneei și a altor modificǎri de piele,
schimbǎri comportamentale.

4.) Metoda temperaturii bazale ( a curbei termice)
Se bazeazǎ pe efectul termogen al progesteronului și pe modificarea curbei
termice în momentul ovulației ( dacǎ se conside rǎ o singurǎ ovulație într -un
ciclu menstrual). Ovulația se produce fie în ultima zi de temperaturǎ bazalǎ,
fie în ziua a 2 -a sau a 3 -a de creștere a temperaturii bazale.Explicația este
datǎ de creșterea concentrației de progesteron cu efectele termogene
menționate. În preajma ovulației, temperatura bazalǎ crește cu 0,2 – 0.4 ș C.
Aceastǎ creștere trebuie sǎ fie de 3 zile la rând și sǎ fie mare ca temperatura
din 6 zile anterioare. Spermatozoizii pot supraviețui în medie 3 zile ca atare 3
zile dupǎ ciclu cât și dupǎ ovulație existǎ o perioadǎ de fertilitate. La femeile
cu cicluri neregulate aceastǎ metodǎ nu poate fi folositǎ.

5.) Metoda simpto -termalǎ ( combinatǎ):

Metoda Roetzer (sau simpto -termica) este un mijloc natural de
contracepție care presupune identificarea zilelor fertile dintr-un ciclu
menstrual . Ea rezultă din combinatia metodei Billings, palpării colului
uterin, durerilor de la ovulație și a masurarii temperaturii bazale.
Este compusă din combinarea mai multor metode de depist are a zilelor
fertile.
Metoda presupune măsurarea zilnică a temperaturii bazale , la prima ora a
dimineții, înainte de a te da jos din pat sau a face alte mișcari. În funcție
de etapa ciclului în care te afli temperatura bazala sufera mici variații.
Tonusul colului ut erin în anumite perioade ale ciclului menstrual reprezintă
un alt indicator important al fertilitatii. Cu 4 -5 zile inainte de ovulație acesta
devine mai moale și este deschis, iar imediat dupa aceea este mai ferm și
se închide.
În cazul în care este folosi tă corect, sansele de a da greș sunt de 2 -3%.

II.) METODE DE BARIER Ă

Acestea pot fi :

1.) Masculine : prezervativul sa u condomul

Acesta este confecționat din latex foarte subțire, care se poate rupe foarte
ușor sau poate prov oca reacții alergice la femeie.
Este acoperit cu un lubrifiant sau cu substanțe spremicide ce conțin
Nonoxinol 9 – o substanțǎ toxicǎ pentru spermatozoizi;
În cadrul utilizǎrii o bișnuite rata de eșec este mare, 14 sarcini la 100
femei în primul an de utilizare.

Comentarii:
 în rândul tinerilor , rata de eșec este mult mai mare, fiind metoda cea mai des
folositǎ; – Nonoxinol 9 este toxicǎ și pentru organismul femeii, deoarece absorbit
în sânge poate provoca alergii la femeie dar este și teratogen pent ru copil
provocând malformați i.
 este o metodǎ folositǎ în mod abuziv în scopul prevenirii bolilor cu transmitere
sexualǎ, în special S.I.D.A. deși se știe cǎ nu se previne aceastǎ boalǎ prin
folosirea prezervativului: 5 din 100 de bărbați sunt infectați folosind în

exclusivitate pre zervativul. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susțin
prezervativul ca o protecție împotriva SIDA. Astfel metodele contraceptive
considerate foarte eficiente au un indice Pearl de 1 (sarcini / 100 femei/ an de
utilizare), cele eficiente 2 -9 ( sa rcini / 100 femei/ an de utilizare) iar cele oarecum
eficiente 20 -30 ( sarcini / 100 femei/ an de utilizare). Prezervativul masculin are
un indice Pearl, deci o rată de eșec, de 14 dacă este folosit obișnuit și de 3 dacă
este folosit corect și continuu ia r prezervativul feminin are o rată de eșec de 21
dacă este folosit obișnuit și de 6 dacă este folosit corect și continuu .
 eficacitatea prezervativului în prevenirea infecției cu virusul HIV ( virusul
imunodeficienței umane) este scăzută deoarece virusul HI V trece prin
prezervativ. Spermatozoidul are un diametru de 50 de microni. Găurile mici care
apar natural în latex ( materialul din care este confecționat prezervativul), sunt
de 1,0 microni. Virusul HIV are diametrul de 0,1 microni, deci de 10 ori mai mi c.

2.) Feminine : metode de barierǎ vaginale;
Sunt metode de barieră care se află sub controlul femeii,acestea sunt amplasate
în vagin cu puțin timp înainte de contactul sexual;
Există mai multe tipuri de metode locale/vaginale:
o Spermicide –sunt sub formă de tablete, ovule, tablete spumante, geluri,
creme.Aceste spermicide distrug spermatozoizii sau le afectează
motilitatea,astfel încât aceștia nu mai pot ajunge în trompele uterine sa
fecundeze ovulul.Pot produce iritții atât la fem ei cât și la bǎrbat.
o Diafragma – este o cupolă moale de cauciuc care acoperă colul uterin și
care se folosește împreuna cu un gel sau o cremă spermicidă.Această
medotă crește frecvența infecțiilor aparatului genital.
o Cupola cervicala – este o cupolă mai mi că decât diafragma.
o Bureții vaginali – sunt confecționate din colagen / impregnate cu
spermicide sau tampoane cu clorurǎ de benzalconiu.
Rata de eșec este 20 de sarcini la 100 de femei în primul an de utilizare.

III.) CONTRACEPTIVE HORMONALE FEMININE

Reprezentǎ modalitatea de prevenire a sarcinii cu ajutorul hormonilor sexoizi,
administrați oral, parenteral,vaginal sau prin implant intradermic.

Istoric :
– în 1900 Haberland a constatat cǎ corpul galben de sarcinǎ care secretǎ
progesteron inhibǎ ovulația, deci ar avea un efect contraceptiv ;
– în 1950 Colton și Djerassi sintetizeazǎ hormonul progesteron ( Norethisteron) ;
– în 1954 Pincus, Chang și Rock utilizeazǎ în Clinicǎ progesteron sintetic
macrodozat, adicǎ cu o cantitate mare de hormon care, din acest motiv, avea și
foarte multe efecte secundare ;
– în 1955 se sintetizeazǎ primul hormon combinat , estrogen cu progester on
( mestranol, norethynodrel) ;
– în 1960 are loc comercializarea largǎ în S.U.A. a CO ;
– în 1961 apare pe piațǎ și în Anglia;
– în 1963 se sintetizeazǎ și se utilizeazǎ progestative de depozit, adicǎ în cantitate
mare care se administrezǎ intramu scular, o datǎ la trei luni ;
– în 1964 se sintetizeazǎ estroprogestative cu 50 micrograme de estrogen ;
– în 1972 se sintetizeazǎ progestative microdozate, cu o cantitate micǎ de
progesteron, respectiv 25 -30 micrograme de etinilestradiol, cu scopul de a evita
multele reacții secundare apǎrute, dar, cum se va vedea mai tarziu, nu s -a atins
acest scop ;
– în 1975 apar pe piațǎ progestativele cu duratǎ lungǎ de acțiune prin implant
subdermal (Norimplant).
– în România vor fi introduse pe piațǎ imediat dupǎ revoluția din dec. 1989. – un
studiu al Sănătăți Reproducerii în România din anul 1999 arată următoarea
prevalență a utilizării metodelor contraceptive în România la femeile cu vârsta
cuprinsă între 15 -44 ani : 36, 4% NU utilizează nici o metodă ; 28,8% utilizează
metoda coitului întrerupt ; 8,5 % utilizează prezervativul ; 7,9 % contracepivele
orale ; 7,3 % steriletul (DIU) ; 5,6 % metoda calendarului ; 2,8 % spermicide și
2,5% sterilzarea permanentă ( ligatura trompelor uterine)

Hormonii fo losiți sunt estrogenul și progesteronul, sunt doi hormoni care
administrați unei femei sǎnǎtoase ( fără tulburări menstruale, deficit de hormoni,
chiste ovariene, endometrioză, etc. ), produc modificǎri însemnate la nivelul
organelor genitale și a întregului organism, generând reacții secundare care
provoacǎ în ti mp boli cronice grave ale mamei, iar asupra copilului efectul este cel
al provocării unui avort timpuriu în primele 14 zile după concepție.

Tipuri de contraceptive și abortive ho rmonale :

I.) Contraceptive și abortive hormonale orale :

a.) estroprogestative combinate
– normodozate
– minidoxate,
– secvențiale

b.) progestative
– macrodoxate,
– microdozate,
– cu acțiune întârziatǎ,
– asociate cu alte tipuri de mijloace contraceptive.

II.) Contracepția injectabilă,

III.) Implanturi .

Structura C.O:
– structura chimicǎ a hormonilor ( estrogen și progesteron ) a fost în așa mǎsurǎ
schimbatǎ încât sǎ se atingǎ efectul maxim al acestora , atât contraceptiv cât și
abortiv ;
– astfel se utilizeazǎ hormoni cu o structurǎ diferitǎ de cea a hormonilor naturali ;
– după administrare pe cale orală, estrogenii sintetici, datorită modificărilor chimice
din structura lor, au o durată și un potențial de acțiune mult mai mare decât a
celor naturali, fiind mult mai greu metabolizați de către ficat, motiv pentru care
cresc însă mult și efectele lor se cundare, metabolice .
– componenta progesteronică a pilulei contraceptive este un derivat sintetic al
progesteronului natural. Modificări ale progestativelor sintetice modifică
activitatea lor biologică. Din acest motiv acțiunea farmacologică a
contraceptivelor nu poate fi prevăzută pe baza c antității existente în preparat.

Hormonii sintetici au un metabolism modificat, nefiind inactivați în întregime și
într-un interval scurt de timp de organism, stocându -se astfel în ficat și acționând
vreme îndelungatǎ ; în acest fel se explicǎ de ce și dupǎ întreruperea consumului
lor, reacțiile secundare continuǎ sǎ existe.

Acțiunea C.O.

A. )Efectul contrace ptiv și abortiv al pilulei:

a.) Estrogenii:
– inhibă ovula ția prin suprimarea hormonilor hipofizari ( FSH și LH ). Astfel acești
hormoni hipofizari nu mai stimulează ovarul să secrete hormoni estrogeni
endogeni, deci ovaru l este practic pus în repaus. Același lucru se întâmplă de
fapt și în cazul unei sarcini, motiv pentru care organismul este „păcălit” și
reacționează asemănător ca într -o sarcină,

– inhibă implantația embrionului în uter, prin alterarea mucoasei uterine modificări
care vor duce la eli minarea embrionului, – accelerează transportul embrionului
prin trompa uterină
– « usucă » mucoasa trompelor uterine: nu se mai secretă substanțele necesare
hrănirii copilului în cel e 3 zile de migrare prin trompe.

b.)Progesteronul :
– inhibă ovulaț ia prin suprimarea hormonilor hipofizari ( FSH și LH ). Astfel acești
hormoni hipofizari nu mai stimulează ovarul să secrete hormoni progesteroni
naturali, endogeni, deci ovarul este practic pus în repaus
– produc o gleră cervicală densă, vâscoasă care împi edică înaintarea
spermatozoizi lor spre uter
– împiedică capacitația spermei, adică împiedică procesul de maturație pe care îl
suferă spermatozoizii în mod normal în ascensiunea lor către trompa uterină
( este un fenomen spontan dar este mediat și de c ǎtre celulele foliculare din jurul
ovulului, celule care au fost stim ulate de hormoni)
– inhibă activitatea enzimelor care permit spermatozoizilor să penetreze ovulul,
deci împiedică fecundarea.
– creează un endometru nefavorabil implantării embrionului, de ci împiedică
implantarea embrionului în uter : mucoasă uterină slab dezvoltată, cu glande
atrofiate ( distruse), cu scăderea glicogenului din glande care ar fi trebuit să
hrănească embrionul
– încetinesc transp ortul ovocitului prin trompa uterină și modifică secre țiile di
trompă. Acest lucru duce la o hrănire insuficientă a embrionului precum și la
imposibilitatea de a ajunge la timp în uter, deci sunt mari șansele de a muri și de
a fi eliminat.

c.) Combinarea celor doi hormoni : estrogen și progesteron
Prin combinarea lor rezultă pilula combinată, respectiv contraceptivele orale
combinate : COC
Acțiunea lor este următoarea:
 suprimarea( inhibarea) ovulației, datorită suprimării secreției hormonilor hipofizari
FSH și LH,
 blocarea penetrării gler ei cervicale de către spermatozoizi, care nu mai pot
pătrunde în uter,
 crearea unui endometru nefavorabil implantării embrionului în uter, care astfel va
fi eliminat

Un studiu din Olanda arăta că 30% din mostrele de foliculi erau de 18 mm sau mai mult,
ceea ce corespunde unei mărimi preovulatorii în stratul exterior. Indicele Pearl, adică
rata de eșec, este în funcție de concentrația de hormoni, variabilă sau nu:
– La preparatele combinate, trei faze( concentrație mai mare, variabilă) – 1,87% La
preparatel e-trei-faze nu se dă ca sigură inhibarea ovulației. În unele condiții este
posibil să se producă în medie o ovulație la fiecare 4 luni.
– La preparatele combinate, ( concentrație mai mare, variabilă, două faze) – 3,7%
– Minipilula ( doar cu progesteron, concentrație mică) – 13,7% Pentru minipilulă,
Ludwig a găsit în mod regulat corpora lutea recente, adică î n mod regulat au loc
ovulații.

Cele mai multe metode contraceptive sunt de fapt și metode abortive. Deseori efectul
pilulei contraceptive sau a ster iletului omoară embrionul. Însăși Firma Shering, una
dintre marile companii producătoare de contraceptive, a recunoscut acest efect al
pilulei, chiar și al „pilulei ușoare”( micropilula). Într -o scrisoare adresată redactorului
ziarului „Informatorul” din Viena, Firma Shering scria: „La fel ca și toate celelalte
contraceptive estrogenice și progesteronice, și pilula „ușoară”( micropilula) are aceleași
efecte fiziologice care împiedica implantarea embrionului în mucoasa uterină. Efectul ei
contraceptiv cons tă nu doar în aceea că inhibă ovulația și împiedică ascensiunea
spermatozoizilor spre trompa uterină ci împiedică dezvoltarea ciclică și normală a
mucoasei uterine.”
O femeie care ia pilula și rămâne însărcinată, după 14 zile pierde copilul deoarece
embri onul nu are nici o șansă să se implanteze în uter datorită efectelor pilulei. Ea va
avea deci un avort timpuriu.Acum pilula se mai numește „ inhibitor de ovulație”. Aceasta
înseamnă că ar trebui sa evităi fecundația, nefiind prezent nici un ovul. Dar dacă pilula
cu conținut mare de hormoniavea deja un eșec de 7% , cazuri în care ovulația are loc,
deci și fecundarea este posibilă, în prezent pilula cu doze mici de hormoni are o rată de
eșec până la 30 -50%, cazuri în care are loc ovulația. Si secreția mucusu lui cervical,
datorită concentrației mici de hormoni nu mai este atât de dens, ci devine mai clar ,
lăsând să treacă spermatozoizii, deci efectul lor contraceptiv scade. Prevenirea
implantării embrionului prin efectul antinidatoriu al pilulei distruge viaț a la fel de mult ca
și în cazul în care provocăm un avort imediat după o implantare. Legea actuală în
Germania permite distrugerea embrionului prin folosirea diferitelor mijloace și metode
care împiedică implantarea embrionului în uter.

B.) Efectul COC asupra întregului organism :

1.) Aparatul cardiovascular :

– Cresc cu 40% frecvența bolilor cardiovasculare;
– Favorizeazǎ apariția bolii tromboembolice venoase și arteriale :

o 50-75% din cazurile de tromboflebitǎ profundǎ ( afectarea venelor)
la femei sunt direct legate de utilizarea C.O. ; teoretic riscul
mortalitǎții prin embolii pulmonare la aceste femei este apreciat a fi
crescut;
o afectarea arterelor : crește riscul tromboz elor arteriale cu 4,4 % și a
bolii Raynaud cu 1, 7 %;
– Femeile care iau micropilula Marvelon cu extrem de puțini hormoni au un risc
de tromboze sau embolii mai ridicat decât cele ce iau alte pilule. Aceste noi pilule
cu puțin estrogen și progestagen sunt considerate drept un mare
progres,deoarece prezinta un risc mai redus de tromboze și embolii
– Doza mai mare de estrogen crește tendința spre coagulare și de încetinire a
circulației sângelui. Astfel are lo c o agregare a tromboc itelor care formează un
tromb care va adera și se va lipi de peretele venos. Ulterior, prin creșterea
acestui cheag, întregul vas este obstruat declanșând tromboza venoasă și
embolie pulmonară ,deseori aceasta fiind fatală . Mecanismul acestor reacții încă
nu este pe deplin explic at. Riscul acestor tromboze și embolii este crescut de
3-11 ori la femeile care utilizează COC față de cele care nu le folosesc
– Favorizeazǎ apariția cardiopatieie ischemice:
o mortalitatea prin infarct miocardic este de 3,4 ori mai mare, mai
ales la f emeile cu vârsta peste 40 de ani și la cele cu boli ca diabet
zaharat, obezitate, lipide crescute în sânge, iar la fumǎtoare ris cul
este de 39 de ori mai mare . Aceastǎ afectiune cardiovascularǎ o
produc hormonii estrogeni și progesteron în urma modificǎri lor care
au loc în sânge, în special creșt erea coagulabilitǎții sângelui , astfel
se formeazǎ cheaguri în sânge, unele vor adera de vasele
sanguine, le vor obstrua și vor favoriza apariția infarctului ,iar altele
se vor rupe și vor migra la plǎmâni provocâ nd embolii pulmonare,
fatale de obicei
o apariția hipertensiunii arteriale prin creșterea valorilor ei în medie
cu 5-7 mmHg pentru tensiunea sistolicǎ și cu 1 -3 mmHg cea
diastolicǎ, în special la femeile cu alte boli asociate, precum
dislipidemii, d iabet, obezitate.

– Un procent de 4 -5 % dintre femeile care folosesc COC vor dezvolta
hipertensiune artereală după o perioadă de 5 ani. Mecanismul este cel de
creștere a nivelului de angiotensină datorită .Progesteronul pare sa contribuie și
el la hipertensiune. Acest risc crește cu vârsta.

2.) Efecte asupra metabolismului :

a.) M etabolismul lipidelor :
– COC cres c colesterolul și fracțiunile lipidice care se vor dep une pe vasele
sanguine , favorizând apariția aterosclerozei; riscul dislipidemiilor este
crescut în special de cǎtre folosirea estrogenilor ; de aceea s -a scâzut
mereu doza lor ajungându -se în cele din urmǎ la micropilula dar aceasta

va avea în consecințǎ un efect contraceptiv t ot mai mic, neîmpiedicând
ovulația, iar efectul abortiv rǎmâne principalul ei efect prin modificǎrile pe
care le induce la nivelul mucoasei uterine, fǎc ând improprie nidația .
– administrarea de COC produc modificări ale lipoproteinelor : cresc LDL –
coles terolul și scad HDL -colesterolul
– creșterea colesterolului duce la aterogeneză, adică la depunerea de lipide,
de grăsime pe artere pe care le obstruează, declanșând o serie de boli
precum AVC ( accident vascular cerebral), IMA ( infarct miocardic acut ),
HTA ( hipertensiune arterială).

b.) Metabolismul glucidic :
– scade toleranța la glucozǎ, atât la femeile sǎnǎtoase cât și la cele cu
predispoziție pentru diabet; astfel crește glicemia dimineața sau dupǎ
mâncare; frecvența apariției unui diabet clinic dupǎ administrarea
estroprogestativelor este apreciatǎ ca fiind între 3,5 -4% ;
– pot intensifica un diabet preexistent sau pot deveni factori diabetogeni
inducând apariția formei clinice a bolii la femeile predispuse. Această
scădere a toleranței la glucoză este influențată atât de componenta
estrogenică cât și de cea proegsteronică a pilulei combinate. Studii asupra
COC au demonstrat creșterea nivelului de glucoză ( glicemie crescută ) și
scăderea toleranței la glucoză. Această rezistența la insulină ( doze
normale de insulină nu mai scad glicemia și nu o pot menține la valori
normale) determină la rândul ei și alte boli precum : hipertensiunea
arterială / obezitatea / cardiopatia ischemică / dislipidemii ( creșterea unor
lipide dăunătoare precum trigliceridele și scăderea celor benefice precum
HDL colesterol)

c.) M etabolismul proteinelor

– componenta estrogenică alterează producția de proteine de către ficat ; –
prin modificarea proteinelor hepatice se modifică și proteinele
răspunzătoare de coagularea sângelui ! Astfel ( prin creștrea
fibrinogenului, a factorilor II,VII,IX,X sau prin inhibiția coagulării ) se va
crea fie o stare de hipercoagulabilitate a sângelui cu creșterea riscului
trombozelor, fie apariția complicațiilor h emoragice. Aceste efecte depind
de doza de estrogen dar este importantă și doza și tipul de progestero n
folosit :
– ca și în sarcină , scade concentrația din plasmă al aminoacizilor și cresc
în schimb globulinele hepatice provocând bolile autoimune

– în func ție de doza de hormoni crește angiotensinogenul ( substanță
responsabilă de creșterea tensiunii arteriale), dezvoltând așa numita «
hipertensiune a pilulei

d.) Apa și electroliții :

– COC rețin sarea în organism , în consecință este reținută și apa, din
acest motiv unele femei dezvoltă edeme și creștere în greutate ;
– cresc retenția de azot în organism ;
– COC sunt anabolizante , deci ca și în sarcină se observă o creștere în
greutate până la obezitate.

e.) Vitaminele :

– COC scad producția vitaminei B6 ( piridoxina )datorită estrogenului ;
– scade și producți de vitamine B2, B12, acid folic și vit. C.

3.) Aparatul genital :
– inhibă ovulația datorită suprimării secreției hormonilor hipofizari FSH și LH
de către hormonii estrogeni ș i/sau progesteron din pilulă. Ca urmare nu
mai are loc ovulația, dar cu o menstruație puțin abundentă sau chia r lipsa
ei.Ciclul menstrual normal dispare în timpul folosirii contraceptivelor orale .
Ovarele nu mai prezintă activitate foliculară ( nu se mai dezvoltă foliculii
ovarieni și nu se mai maturizează ovule) pe perioada administrării
pilulelor, deci se produc cantități foarte mici, ineficiente de hormoni
estrogeni și progesteroni naturali ( endogeni). Producția de hormoni
hipofizari și producția de ho rmoni estrogen și progesteron de către ovar nu
este complet anulată, dar nivelurile de hormoni din sânge sunt foarte mici.
Dezvoltarea mucoasei uterine sub acțiunea hormonilor sintetici, este
incompletă. Ca urma re sângerarea nu va fi aceeași ca și o menst ruație
apărută după o dezvoltare completă a mucoasei uterine sub influența
hormonilor naturali, ci va fi mai redusă dar suficientă pentru a simula o
menstruație normală .Pacientele sunt nevoite sǎ reia consumul de C.O
pentru a evita hemoragiile care apari frecvent; astfel se formeazǎ un cerc
vicios și în momentul când tânǎra își dorește copii se aflǎ în situația de a
nu mai putea rǎmâne însǎrcinatǎ;
– blocarea penetrării glerei cerv icale de către spermatozoizi, care nu mai
pot pătrunde în uter,
– crearea unui endometru nefavorabil implantării embrionului în uter, care
astfel va fi eliminat. Primele două efecte sunt contraceptive, cel de -al
treilea este avortiv.

4.) Sistemul endocrin :

– hormonii estrogeni și progestativi stimuleazǎ sinteza de hormoni tiroidieni,
favorizând apariția uneori a unui hipertiroidism . Alți autori explică aceste
modificări în felul următor : la femeile care utilizează contraceptive orale
combinate (COC), au fost identificate modificări metabolice similare celor
din sarcină. Astfel tiroxina plasmatică ( hormonul tiroidian) și proteinele
plasmatice care transpor tă hormonii tiroidieni cresc .
– cresc riscul la adenom hipofizar ( tumoră benignă a hipofiz ei)

5.) Sistemul nervos central :
– modificǎrile produse la nivel de SNC se manifestǎ clinic prin :
 cefalee,
 depresie nervoasǎ ,
 scǎderea libidoului ,
 hiperexitabilil tate cu nervizitate;

– cefaleea : este legatǎ atât de retenția apei în organism din cauza
estroprogestativelor cât și de un accident vascular cerebral ; la epileptici
se poate declanșa o crizǎ epilepticǎ ;
– depresia și tulburări neuropsihice se pare că se datorează scăderii
producției unei substanțe cerbrale ( serotonina ) . Se știe că această
substanță ne dă o stare de bine, psihic ă și neurologică ;
– se considerǎ cǎ ele apari atât datoritǎ faptului cǎ femeia conștientizeazǎ
faptul cǎ este privatǎ de dreptul ei de a fi mamǎ cât și datoritǎ faptului cǎ
aceste pilule cu hormoni duc la repetat e avorturi hormonale de care
femeia nu este conștientǎ dar care își lasǎ urme adânci în subconștient ;
multe femei acuzǎ cǎ au coșmaruri cu copii avortați, deși ele nu știu de
vreun avort .

6.) Pielea și fanerele( păr, unghii) :
– la nivelul pielii pot produce eczeme, urticarie, edem alergic ( din cauza
estrogenilor), apariția pǎrului în exces, transpirații abundente ( din cauza
progesteronului) , acnee, herpes și boli autoimune precum lupus
eritematos cutanat, porfirie cutanatǎ, .( produse d e ambii hormoni).
– cloasma gravidică (o hiperpigmentare a pielii la nivelul feței specifică
gravidelor ) apare după expunere la soarea femeilor car e utilizează COC;
– fotosenesibilitatea este un fenomen comun tutror formelor de COC; odată
apărută tinde să de vină permanentă chiar și după întreruperea
administrării lor

6.) Organe de simț ( ochiul) :
– dezlipirea de retinǎ cu orbire este o complicație majorǎ datoratǎ
trombembolismului vaselor retiniene
– tromboza și hemoragia pot duce la pierderea vederii la un ochi.

7.) Sistemul imunitar :
– scade apǎrarea organismului la infecții. Înmulțirea infecțiilor legate de
folosirea pilulei are ca rezultat, pe de o parte, creșterea sterilității, iar pe
de alta, sporirea sarcinilor tubare și cu aceasta o rată crescută de nașteri
premature, împreună cu toate posibilele vătămări și maladii, cum ar fi:
tulburări respiratorii, hemoragii cerebrale, pneumonii ale nou -născutului
care îi pun în primejdie . Rata de circa 70% infecții chlamydice printre cele
ce folosesc inhibitorii de ovulație capătă o semnificație imensă și plină de
consecințe. Se consideră că spermatozoizii devin posibili purtători ai
chlamydiei și vehiculează infecția la embrion. Ne putem chiar imagina că
un spermatozoid infectat reușește fecundarea și deci embrio nul va fi a
priori infe ctat.
– crește producția de autonticorpi, deci fațătructurile proprii, deci pot induce
boli autoimune, când organismul reacționeazǎ împ otriva unor structuri
proprii.

8.) Sistemul hepatobiliar :
– ficatul prelucrezǎ și stocheazǎ hormo nii iar printr -o acumulare exesivǎ de
estrogen și progesteron este lezat ficatul, provocând diferite tulburǎri în
funcția hepaticǎ ;
– se constatǎ un efect toxic al estrogenului pe un teren genetic determinat ;
– cea mai frecventǎ manifestare a disfuncției hepatice este icterul , însoțit
de mâncǎrime ;
– litiaza biliarǎ este favorizatǎ de hormoni datoritǎ în special a creșterii
conținutu lui bilei în colesterol . Contraceptivele orale combinate pot
accelera dezvoltarea afecțiunilor vezicii biliare la femeile su sceptibile.
– hepatita cronicǎ asimptomaticǎ poate fi agravatǎ de CO, devenind activǎ
și evoluând spre cirozǎ iar hepatita viralǎ acutǎ poate fi de asemenea
agravatǎ ;
– adenomul hepatic e ste o tumorǎ benignǎ de ficat care poate fi dat de un
consum pre lungit de contraceptive . Acelaș lucru este descris și de alți
autori care arată că are loc dezvoltarea unei hiperplazii nodulare focale
hepatice și a unor formațiuni tumorale benigne după folo sirea unor doze
crescute de estrogeni. Prin ruperea acestor formațiuni se poate produce o
sângerare masivă cu șoc hemoragic, fiin d uneori fatală .

– cercetările experimentale indică grave vătămări ireversibile ale hormonului
de metabolizare P -450 din sistemu l enzimatic al ficatului, produse de
progestagenul sintetic conținut de Femovan/Gynovin/Minulet . La
administrare individuală sau pe mai multe luni, ele conduc la nivele de
hormoni excesiv de înalte, care nu sunt necesare pentru siguranța
anticoncepțională. De acest fenomen sunt, probabil, legate o serie de
efecte dăunătoare ale pilulei, cum ar fi hipertensiune arterială și risc de
tromboembolie. Cine prescrie Femovan/Gynovin/Minulet trebuie să aibă
certitudinea că tratamentul cu această „micropilulă” e de n eînlocuit .

9.) Aparatul urinar :
– infecția urinarǎ apare cu o frecvențǎ mai mare, în special candidoza prin
modificǎrile pH -ului

10.) Cancerul :
– favorizeazǎ apariția cancerului de sân, de col uterin , de ficat și de piele
– apariția cancerului este favorizatǎ la femeile cu avorturi multe, la cele
care au folosit timp îndelungat CO ( 8 -10 ani ! ), inclusiv la cele care au
consumat CO la vârsta de peste 35 ani ;
– administrarea de inhibitori de ovulație creează un risc relativ s porit de 3,8
ori de apariție a carcinomului celulelor hepatice. Iar o administrare de 8
sau mai mulți a ni crește riscul relativ la 20 ori.
– femeile care au luat timp îndelungat inhibitori de ovulație prezintă rate
mai înalte de melanoame maligne și alte c arcinoame ale pielii, decât
femeile care nu au luat niciodată pilula. Creșterea numărului de
carcinoame se limitează la membr ele inferioare.
– cancerul de col uterin poate apare după un consum prelungit de COC de
peste 5 ani. Riscul la acest cancer crește cu 1,3 – 1,8 %. Studiile arată o
creștere a frecvenței tuturor formelor de cancer de col uterin raportat la
durata de u tilizare a COC .
– scade vârsta la care poate apare un cancer la sân la fem eile cu acest risc
– cancerul de sân nu se manifestă chiar din pr imul an următor administrării
de hormoni, ci zece sau chiar mai mulți ani mai târziu.
11.) Malformații:
La femeile care au rămas însărcinate în timpul administrării pilulei sau în primele
6 luni după administrare se pot constata:
 tulburări cromozomiale (triploidie și monosomie X) în 48% cazuri
 polipolidie (multiplicarea seriei cromozomiale peste numărul normal) în
30% din cazuri.

12.) Tulburări psihice:
Despre efectele pilulei, Peterson (1978) se pronunță astfel: „Înspăimântătoarea
înrăutățire a afectivității și a relațiilor interumane la grupa celor ce folosesc pilula
este produsă, fără îndoială, într -o bună măsură de psihosindromul endocrin
provocat de acțiunea hormonilor; dar și motivația anticoncepțională ambivalentă,
neclară, a multor femei le dezechilibrează foarte mult”. Femeile remarcă stare de
spirit depresivă, mergând până la depresiunea propriu -zisă și modificări de
personalitate bine marcate.

Indicațiile C.O. în diferite afecțiuni
In anumite afecțiuni care necesitǎ tratament hormonal, se administreazǎ aceste
preparate , fǎrǎ un scop contraceptiv:
 amenoree secundarǎ ( lipsa menstruației);
 menometroragii ( menstruații prelungite sau aundente );
 tulburǎri de ritm menstrual ;
 chist ovarian ;
 endometriozǎ ;
 sindrom premenstrual ( dureri de sân, abdominale) ;
 dureri menstruale.

Beneficiul adus de cǎtre contraceptive în aceste afecțiuni este neînsemnat în
comparație cu efectele lor secundare.Trebuie cunoscut faptul că există alternatve
de tratament al acestor afecțiuni : naturiste, homeopate, medicamente, etc.
Astfel, medicamentele antiinflamatoare pot rezolva anumite afecțiuni precum
sindromul premenstrual și durerile menstruale. Li teratura însǎși ne specificǎ cǎ
dupǎ un timp mai îndelungat, consumul de CO poate favoriza chiar apariția de
chiste ovariene foliculare și tulburǎri de ciclu.Pilula cu progesteron duce frecvent
la amenoree și la chiste ovariene , cu repercusiuni asupra fer tilității. S -a constatat
că după 5 ani de consum de contraceptive se poate ajunge la sterilitate.
Cancerul de sân a fost dovedit a fi inițiat frecvent de consumul îndelungat al
estrogenilor.

Contraindicațiile CO :

 afecțiuni vasculare :
– prezența trombozei arteriale sau venoase sau predispoziție pentru aceste
afecțiuni ;

– boli de inimǎ ( cardiopatie ischemicǎ, hipertensiune arterial ǎ) ;
– migrenǎ persistentǎ ;
– tulburǎri ale circulației cerebrale cu atacuri ischemice tranz itorii, AVC în
antecedente.

 afecțiuni hepatice :
– icter în timpul unei sarcini anterioare,
– hepatitǎ viralǎ,
– alte ictere congenitale,
– adenom hepatic,
– porfirie, etc.

 alte boli cu indicații relative :
– herpes genital recidivant,
– otosclerozǎ,
– depresie severǎ,
– migrenǎ,
– diabet,
– afecțiune renalǎ cronicǎ,
– boala Crohn, – malabsorbție,
– astm bronșic,
– boli de sânge,
– artritǎ reumatoidǎ,
– boala Hodkin,
– dislipidemii,
– obezitate, etc.
Mod de administrare

Tipul pilulelor contraceptive va fi recomandat de medic, în funcție de rezultatul
investigatiior hormonale, dar și a istoricului dumneavoastră medical. Specialistul va
dori să știe dacă suferiți de: astm bronșic, hipertensiune arterială, depresie,
diabet, boli renale, afecțiuni hepatice, condiții cardiovasculare, cancer de s ân, dacă
ați avut vreun accident vascular cerebral, convulsii sau icter, dacă ați înregistrat
creștere excesivă în greutate sau retenție de lichide în timpul ciclului menstrual.
Este indicat să luați contraceptivele orale în timpul sau imediat după o masă
principală, pentru a evita posibilele probleme gastro -intestinale. În plus, încercați să
luați anticoncepționalele la aceeași oră, în fiecare zi. Acest lucru vă poate ajuta să
vă formați o rutină și să vă amintiți să luați medicamentul. Înainte de utilizar e citiți cu
atenție modul corect de administrare, în funcție de brandul și tipul
contraceptivelor.Respectați prospectul de utilizare cu atenție și asigurați -vă că aflați
de la medic sau farmacist orice informație de care aveți nevoie. Puteți să folosiți un
mijloc suplimentar local de contracepție, împreună cu tratamentul principal de
contracepție, în prima săptămână, doarece contraceptivele orale au nevoie de o
anumită perioadă de timp pentru a fi eficiente. Unii specialiști recomandă utilizarea
unei metode suplimentare de control a nașterii pe parcursul primei luni, pentru a se

asigura o protecție deplină.Este important să păstrați comprimatele în ambalajul lor
pentru a putea ține evidența administrării lor. Medicamentele au culori diferite: de
obicei unele conțin diverse cantități de hormoni, iar altele au efect placebo.
Eficacitatea lor ar putea să scadă în cazul în care comprimatele nu sunt luate în
ordinea recomandată de specialist.
Pilulele contraceptive monofazice combinate eliberează aceeași cantitate
de estrogen și progesteron în fiecare zi și au, de obicei, aceeași culoare. Pilulele
contraceptive multifazice au culori diferite și este foarte important să fie luate în
ordinea săgeților sau numerotării de pe folie.De obicei, ar trebui să începeți să
utilizați prima pilulă, în prima zi a perioadei menstruale. Pilulele anticoncepționale
sunt disponibile în folii care conțin 21 sau 28 de comprimate. În funcție de numărul
acestora, se va face o pauză de 7 zile (în cazul în care folia are 21 de comprimate)
sau se va continua administrarea fără întrerupere a anticoncepționalelor orale (în
cazul în care folia are 28 de comprimate).
Urmați cu exactitate instrucțiunile medicului în cazul în care contraceptivele orale
sunt folosite că pilula de a doua zi.În cazul în care uitați să luați o pilulă
contraceptivă la ora obișnuită, luați -o cât mai repede, când vă amintiți. Dacă faceți
acest lucru la un interval mai mic de 12 ore, nu aveți nevoie de protecție
suplimentară. În caz contrar, luați următoarele pastile și pro tejați -vă suplimentar,
local, în următoarele 7 zile. Nu vă îngrijorați dacă apare sângerarea.Dacă uitați să
luați mai mult de 3 pilule se va întrerupe folia și se va face o pauză de 7 zile. În
acest interval de timp va apărea sângerarea. În a opta zi veți putea începe o nouă
folie. Nu uitați de protecția suplimentară în primele 7 zile după încheierea
menstruației sau până la terminarea primei folii de medicamente.În orice caz, nu ar
trebui să luați mai mult de două pastile într -un interval de 24 de ore.Când vă hotărâți
să renunțați la pilulele contraceptive ar trebui să faceți acest lucru la terminarea unei
folii, pentru a evita apariția sângerării, care ar putea să se instaleze la 3 -4 zile după
întrerupere.

I.) Contraceptive și aborative hormonale injectabile care conțin
progesterone
Contraceptivele injectabile sunt metode anticoncepționale care conțin
numai progesteron sau o combinație de progestagen și estrogen (în funcție de tipul
fiecăreia). Progestagenul este o versiune sintetică a hormonului natural progesteron.
Acțiunea hormonilor constă în principal în stimularea secreției mucoase a glandelor
cervixului, ceea ce va face că stratul de mucus de la acest nivel să devină foarte
vâscos și greu de depășit de către spermatozoizi. De asemenea, modifică
cons istența mucoasei uterine astfel încât să nu favorizeze nidarea ovulului fecundat .
În cazul unor femei poate chiar să sisteze ovulația (eliberarea ovulului). Injecțiile sunt
administrate intramuscular (intrafesier), de obicei la 3 luni. O dată injecția real izată
pacienta nu trebuie să ia și alte medicamente sau să folosească alte metode
contraceptive cum ar prezervative feminine, diafragme. Astfel, sexul poate redeveni
spontan, neexistând riscuri de concepție. Acest aspect, alături de faptul că injecțiile
nu trebuie secondate de alt tratament sunt factori importanți în alegerea acestei
metode în defavoarea altora.

În acest moment există două tipuri de contraceptive injectabile:

 cu medroxiprogesteron : este de departe cea mai folosită; exercită un efect
prote ctor cu o eficiență de peste 99,5% timp de 12 săptămâni; se
administrează la fiecare 3 luni; nu conține estrogeni și ca urmare reprezintă o
alternativă bună pentru femeile care nu tolerează contraceptivele care conțin
acest hormone
 cu norethisteron – oferă protecție timp de 8 săptămâni; se utilizează în special
în cazul femeilor ai căror parteneri își efectuează vasectomii.

Modul de acțiune
 după administrare, particulele de progesteron sunt eliminate lent în circulație și
evită calea absorbției intestinale,
 ele sunt apoi transformate în substanța activă ,
 după administrare, concentrația lor este mare, ea scade apoi până atinge un
nivel car e blochează ovulația,
 cea mai importantă și dificilă problemă este variabilitatea concentrației
hormonale la paciente de la o zi la alta, în raport cu diverse circumstanțe cum ar
fi dieta, activitatea fizică, stress -ul, medicamentele ( care variază și în cazul
folosirii CO orale).

Acțiunea lor contraceptivă :

 inhibă ovulația prin suprimarea hormonilor hipofizari și prin efectul lor
antiestrogenic,
 în plus față de contraceptivele orale, cele injectabile cu doze mari de
progesteron au un efect de bloca re a secreției estrogenilor și lipsa maturării
foliculului ovarian , implicit a ovulului;
 cresc vâscozitatea secrețiilor colului uterin, care împiedică înaintarea
spermatozoizilor spre uter; inhibă la acest nivel și capacitația ( un ultim proces
de matur are a spermatozoizilor în drumul lor spre trompă );

Acțiunea lor avortivă :

 încetinesc transportul ovocitului (embrionului) prin trompa uterină; acest lucru
duce la o hrănire insuficientă a embrionului precum și la imposibilitatea de a
ajunge la timp în uter, deci sunt mari șansele de a muri și de a fi eliminat, deci
avortat;
 creează un endometru nefavorabil implantării embrionului, deci împiedică
implantarea embrionului în uter ; endometrul, adica mucoasa uterină devine
subțire, fără arteriole, cu stază venoasă, cu glande mici, fără a mai avea
posibilitatea nidării (aderării) emb rionului și dezvoltarea lui ( lipsindu -i hrana
necesară);

Administrarea

Injecțiile sunt efectuate de medicul specialist o dată la 3 luni (există însă și

preparate care se administrează o dată la 1 lună), de obicei în primele 4 zile ale
ciclului menstru al, pentru o eficientă crescută. Pacienta trebuie să fie sigură că
nu este însărcinată în momentul administrării injecțiilor (acesta este motivul
pentru care se fac în primele zile ale menstruației). În cazul administrării lor mai
devreme există riscul de apariție a sângerărilor abundente (menometroragii).
După prima injecție medicul este cel care va programa pacientă la următoarea
administrare, deoarece acesta cunoaște cu exactitate intervalul de protecție oferit
de acest anticoncepțional. Deși injecțiile pot fi administrate pe parcursul alăptării
majoritatea specialiștilor recomandă proaspetelor mămici să aștepte până
bebelușul are 6 săptămâni.
În cazul în care pacienta nu se prezintă la timp pentru următoarea injecție,
medicul poate cere efectuarea unui t est de sarcină înainte de a -i administra
următoarea doză. În perioada în care nu este sub protecția injecției, pacientei îi
vor fi recomandate alte metode de contraceptive (nonhormonale), cum ar fi
prezervativele, diafragmele cu spermicid. Dacă a trecut o perioadă de timp mai
mare de 14 săptămâni în care nu au fost folosite alte mijloace anticoncepționale,
riscurile ce femeia să rămână însărcinată în urma unor contacte sexuale
neprotejate este semnificativ mai crescut.

Eficientă

Contraceptivele injectabile au o eficiență foarte ridicată – majoritatea experților
considerându -le eficiente în peste 99% din cazuri (acest lucru înseamnă că dacă
100 de femei folosesc ca unică metodă contraceptivă injecțiile, doar 1 din ele
riscă să rămână însărcinate). Acest procent face că injecțiile să fie considerate
ca fiind, alături de pilulă combinată și minipilulă, una din cele mai eficiente
mijloace de contracepție. Singura cale că injecțiile să aibe eficiență scăzută este
ca pacientă să nu se prezinte la timp l a medic pentru injecții. Acest risc există
deoarece injecțiile sunt foarte spațiate una față de cealaltă și pacienta poate uita
de ele (în majoritatea cazurilor se fac 4 pe an).
De asemenea, specialiștii avertizează că pentru a fi complet eficiente și a -și
exercita efectul, pacienta trebuie să aștepte câteva zile (7, mai precis), dacă se
fac după primele 4 zile ale ciclului menstrual. În cazul în care injecția este
efectuată în primele 4 zile, efectul se instalează aproape imediat.
Există câteva clase de me dicamente cu care injecțiile pot să interfere, deci
pacientele sunt sfătuite să anunțe medicul înainte de efectuarea injecțiilor dacă
urmează tratament cu antiepileptice, tuberculostatice, antibiotic, fenitoina,
carbamazepina, aminoglutetimid, barbiturice, bosentan. Lista substanțelor care
scad eficiența injecției este mult mai largă, însă aceasta este comunicata
pacientei de către medic.

Avantaje

Contraceptivele injectabile au o serie de avantaje:

– trebuie administrate doar de 4 ori pe an (o dată la 3 luni);
– sunt foarte eficiente în prevenirea sarcinilor nedorite;
– nu conțin estrogeni, nu cresc riscul de apariție a trombozei venoase
profunde, a embolismului pulmonar, a infarctului miocardic acut
sau accidentelor vasculare cerebrale;
– interacțiunile medicamentoase sunt mult mai reduse comparativ cu alte

contraceptive hormonale;
– scad riscul de cancer endometrial, chisturi ovariene, boli inflamatorii
pelvine
– ameliorează dismenoreea, durerea indusă de ovulație, sindromul
premenstrual;
– scad incidenta crizelor epileptice;
– pot fi administrate pe perioada alăptării.

Efecte secundare și dezavantaje

Contraceptivele injectabile nu sunt lipsite de efecte secundare sau de
dezavantaje. Acestea au un spectru larg și în principal sunt reprezentate de:

– afectarea ciclului menstrual: după 1 an peste 50% din paciente vor
dezvolta amenoree secundară, procentul acestora crescând la 70% după
2 ani de utilizare neîntreruptă a contraceptivelor injectabile
– afectarea fertilității – aceasta revine la norm al după aproximativ 12 luni
de la sistarea tratamentului (se consideră că după 18 luni fertilitatea este
asemănătoare cu cea a femeilor care utilizează alte metode contraceptive
hormonale).

Studii recente au evidențiat faptul că injecțiile contraceptive asociază un risc ușor
mai crescut de apariție a cancerului de sân, în special în cazul femeilor sub 35
de ani.
În cazul apariției unei sarcini accidentale, nou născuții expuși contraceptivelor
injectabile au greutate mai mică la naștere comparativ cu cei n eexpuși și
asociază și un risc de mortalitate mai mare.
Alte efecte secundare: disconfort abdominal, balonare, câștig ponderal (în medie
aproximativ 2,5 kg, ca urmare a stimulării apetitului), amețeli, rash cutanat,
bufeuri, edeme, hirsutism, cefalee, aste nie, irascibilitate, modificări ale
libidoului, menstruații abundente, neregulate, prelungite.
Contraceptivele injectabile determină și scăderea densității osoase, ca urmare nu
sunt recomandate în cazul pacientelor cu osteoporoză (studiile au demonstrat
însă că nu cresc riscul de apariție a fracturilor osoase). Fenomenul este reversibil
(densitatea osoasă poate reveni la normal când injecțiile sunt sistate). Femeile
ce le utilizează ar trebui să își suplimenteze dieta cu calciu și vitamina D pentru a
reduc e riscurile. Specialiștii recomandă pacientelor ca după 2 ani de administrare
să își efectueze controale regulate pentru determinarea osteodensitatii. Dacă
aceasta se reduce considerabil se poate încerca un nou tratament hormonal cu
estrogeni, în scopul pr evenirii demineralizării.
Există cazuri în care injecțiile afectează nivelurile colesterolului, determinând
apariția hipercolesterolemiei și sindroamelor dismetabolice.

Contraindicații

În general medicul este cel care, după un control amănunțit și un exa men fizic
general determină dacă injecțiile contraceptive sunt cea mai potrivită formă de

contracepție pentru fiecare pacientă în parte.
Contraceptivele injectabile (indiferent de fel) nu sunt recomandate pacientelor
diagnosticate cu hemoragii vaginale ano rmale. Alte contraindicații la
administrarea acestor injecții sunt:

– cancere hormono -dependente, cum este cazul cancerului de sân (fie în stadiu
activ fie în remisiune de minim 5 ani);
– antecedente sau boala activă renală, hepatică (hepatită acută
virală, ciroză decompensată, tumori maligne sau benigne);
– tulburări de coagulare, tromboze venoase profunde, trombembolii pulmonare;
– migrene (cu sau fără aură), prurit colestatic prezent pe parcursul sarcinii (dacă
este cazul);
– boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, boală coronariană ischemică,
infarct miocardic său accident vascular cerebral;
– diabet;
– sarcină;
– reacții adverse la alte preparate hormonale sau alte medicamente.
Contraindicații relative sunt: depresii nervoase, consumul cron ic de alcool, astm
bronșic, bulimie sau anorexie nervoasă.

Specialiștii au emis și o serie de recomandări pentru anumite categorii de paciente:

– în cazul adolescentelor, injecțiile nu trebuie să reprezinte metoda
anticoncepțională de primă alegere (se p oate recurge la ea doar dacă altele nu
sunt disponibile)
– în cazul femeilor de toate vârstele trebuie să fie evaluate corect beneficiile
utilizării contraceptivelor injectabile comparativ cu riscurile (în special în cazul
utilizărilor pe termen lung, de p este 2 ani)
– în cazul femeilor cu osteoporoză, injecțiile nu sunt recomandate deoarece pot
agrava demineralizarea osoasă (ca urmare trebuie găsite alte metode).

III.)Implanturi hormonale

În cazul utilizării implantului subcutanat ce eliberează levonorgestrel( Norplant),
există un grad de măturare foliculară și producție de estrogeni, dar nivelul maxim de
LH este scăzut, iar ovulația este frecvent inhibată.
Norplantul constă din 6 elemente sub formă de bastonașe fiecare măsurând 34mm
în lungime, cu diametrul extern de 2,4 mm, și conține 36 mg de levonorgestrel. În
primele 6 -12 luni după inserție, se eliberează aproximativ 80 microgr/zi. Frecvența
eliberării scade apoi treptat la 30 -35 microgr/zi. Concentrațiile sangvine ale
steroidului sunt de apr oximativ 0,35 ng/ml după 6 luni și rămân superioare valorii de
0,25 ng/ml timp de 5 ani. Concentrațiile plasmatice sub 0,20ng/ml au ca rezultat o
frecvență mai mare a sarcinilor.
Compusul progesteronic blochează eliberarea de LH necesar ovulației, astfel î ncât
în decurs de 5 ani numai o treime din cicluri sunt ovulatorii.
În primul an de utilizare 20% din cicluri sunt ovulatorii.

Proporția ciclurilor ovulatorii crește cu timpul, ca rezultat al declinului în eliberarea
hormonului ; în al 4 -lea an de utilizar e, 41% din cicluri sunt ovulatorii.
Mecanismul contracepției cu doze mici de progesteron include efecte asupra
mucusului cervical, endometrului și motilității tubare: mucusul cervical uscat, în
cantitate redusă, inhibă migrarea spermatozoizilor în tractul genital superior.

Compușii progesteronici:
– scad concentrația receptorilor estrogenici nucleari
– scad numărul de receptori progesteronici
– induc activarea enzimei 17 – hidroxisteroid dehidrogenază ce metabolizează
estradiolul natural.
Aceste preparate cu eliberare susținută permit o concentrație cu eficacitate ridicată
la concentrații sanguine relativ scăzute de steroid.
În ciclul normal, există o producție mică de progesteron la nivel folicular imediat
înainte de ovulatie – acest progesteron fiind esenț ial pentru producerea ovulației.
Versiunile mai vechi de implante cu perete mai gros, erau mai puțin eficiente la
persoanele obeze, deoarece nu se elibera suficient preparat în sânge; dispozitivele
actuale au un perete mai subțire, astfel încât greutatea n u mai reprezintă o
problemă. Totuși unii medici recomandă ca la femeile obeze implantele să fie
înlocuite după 3 ani pentru a menține un nivel crescut de protecție împotriva sarcinii.
Implantul produce atrofie endometrială, astfel încât, ciclul menstrual n ormal este
întrerupt, cu apariția consecutivă a unor variate tulburări de sângerare, de la
sângerarea regulată lunară uzuală, la metroragia frecvență și sângerarea aproape
zilnică, până la amenoree completă. Tipul de sângerare se modifică în timp, iar în
final tinde să devină asemănător unei sângerări menstruale normale. La femeile cu
sângerare lunară este posibilă prezenta ovulației; de aceea, acestea trebuie
investigate pentru depistarea prezenței sarcinii în momentul instalării amenoreei.

Norplant nu ar e efecte adverse asupra lactației și poate fi utilizat la femeile ce
alăptează.
Efectele sale sunt eliminate rapid prin indepartatea implantului, iar revenirea la
statusul fertil este în general promptă.

Efectele metabolice:
 Implantul nu modifică metabol ismul glucozei.
 Modificările lipidice sunt minime, astfel încât implantul nu promovează
dezvoltarea aterosclerozei.

Reacții adverse:
 Sângerările neregulate și cefaleea sunt principalele motive de întrerupere a
utilizării implantelor.
 Alte efecte secundare sunt reprezentate de : acnee, creștere sau scădere
ponderală, mastodinie, modificări ale dispoziției, depresie, hiperpigmentare la
nivelul implantului, hirsutism și galactoree.
 Ocazional, pot apare chisturi funcționale simptomatice, care dispar spontan
după câteva săptămâni în absența intervenției chirurgicale.
 Dacă, apare sarcina ceea ce dealtfel este extrem de rar în cazul implantului,
probabilitatea ca aceasta să fie ectopică este crescută în comparație cu
concepția la celelalte femei.

Norplant – este inserat subcutanat, în regiunea superioară a brațului pe suprafața
internă cu ajutorul unui trocar cu calibru 10. Inserția se realizează rapid în decurs de
câteva minute sub anestezie locală.
Îndepărtarea norplantului poate necesita o perioadă mai lungă.
Capătul bastonașului trebuie prins printr -o mică incizie cutanată, utilizând un bisturiu
pentru a tăia teaca fibroasă ce se formează în jurul bastonașului. Apoi acesta este
împins spre exterior prin presiune digitală.
Norplantul II – este la fel de efici ent ca și Norplant, dar inserția și îndepărtarea, se
realizează cu mai multă ușurință.
Există și sisteme formate dintr -un singur bastonaș ce conțin un compus progesteronic
nou: 3 – ceto- desogestrel( Implanon).

IV.)CONTRACEPȚIA DE URGENTĂ –pilula de a doua zi

Pilula de a doua zi este o metodă contraceptivă de urgență care, folosită î n timp util
dupa un contact sexua l neprotejat, poate evita apariț ia un ei sarcini nedorite. Este
sigură, modernă si eficientă, fiind utilizată de milioane de femei din lumea întreagă î n
ultimii 30 de ani.Pilula de a doua zi funcționează datorită substanței active din
compoziț ie – levonorgestrel -, pe care o întalnim și î n com poziț ia a numeroase tipuri de
contraceptive orale, însa î n doze diferite. P rincipalul a vantaj este acela că este foarte
usor accesibilă, fiind disponibilă în farmacii, fara reț eta de la medic.
Pilula de a doua zi este recomandată pentru cazurile î n care:
• nu a fost folosită nicio metodă contraceptivă ;
• metoda contraceptivă utilizată a esuat (de exemplu, prezervativul se rupe sau
aluneca ori dispozitivul intrauterin este expulzat);
• pilulele contr aceptive cu administrare regulată au fost folosite incorect (femeia a
uitat sa ia doua sau mai mu lte pilule consecutive);
• nu ești sigură de metoda retragerii sau a calendarului, metode cu risc crescut,
care conduc, adesea, la o sarcină nedorită ;
• ai lua t in paralel medicamente care ar putea anula efectul pilulelor contraceptive.
Pilula de a doua zi are efectul dorit dacă o foloseș ti in maximum 72 de ore de la
contactul sexual neprotejat, cu varful de efi cientă î n primele 24 de ore (atunci cand are
o rata de succes de 99%). Dacă există vărsături î n urmatoarele trei ore de la
administrare, este necesar sa iei o noua pilula p entru a evita sarcina nedorită.
Poate fi folosită constant ca metodă contraceptivă ?
Pastila de a doua zi a fost creată ca o soluție de urgentă, pentru cazurile în care metoda
utilizată de obicei a eșuat sau î n care nu ai folosit nicio metodă contraceptivă, și nu
pentru uz regulat. Daca ți se î ntampla sa ai nevoie des de pilula de a doua zi, acesta
este un indicator al f aptului ca ai nevoi e de o metodă contraceptivă modernă , care te
poate proteja pe termen lung.
Contracepția de urgență este o metodă sigură , care în general nu are efecte adverse.
După utilizarea pilulei de a doua zi, majoritatea femeilor nu observa niciun efect
secundar. Î n unele cazuri , pot aparea anumite simptome ușoare și de scurtă durată
precum: stări de amețeală, vă rsaturi (la una din 100 de femei), dureri de cap,

sensibilitate l a nivelul sâ nilor, durer i de stomac, diaree sau oboseală .
Poți apela l a pastila de a doua zi ori de câte ori ai nevoie, fără griji privind apariț ia unor
efecte negative pe t ermen lung. Utilizarea frecventă poate face î nsa imposibil de prezis
momentul apari țiilor urmatoarelor menstruații, ceea ce îț i poate crea un disconf ort
major.
Riscul de sarcin ă variază în funcție de momentul actului sexual față de momentul
ovulației.În timpul ovulației riscul este de 30% mai mare,fapt ce depinde de fertilitatea
cuplului.Trebuie luat în considerare faptul ca spermatozoizii supraviețuiesc în tractul
genital câtev a zile,fiind capabili să fertilizeze și la 4 zile dupa actul sexual.
De menționat faptul că pilula de a doua zi nu protejează împotriva transmiterea BTS –
urilor(boli cu transmitere sexuală).

V.) DISPOZITIVE INTRAUTERINE (D.I.U) – STERILETU
Steriletul sau dispozitivul intrauterine este metoda de contraceptive reversibilă preferată
în zilele noastre.DIU este un obiect din plastic și/sau metal în formă de T.de dimensiuni
mici (2,5 -3,5 cm),cu două fire de control la unul dintre capete,care trebu ie introduse la
nivel uterin de către medical ginecolog. De asemenea,îndepărtarea acestuia se va face
tot de către medicul specialist,la o anumită perioadă de timp. În funcție de tipu
steriletului,acesta poate fi implantat pe o durată de 5 până la 10 ani,i ar mai nou
dispozitivele pot rămână până la 12 ani.
Istoric:
 primul dispozitiv intrauterin a fost cel atribuit doctorului Richard Richter din
Germania în anul 1009. Materialul folosit este argintul. După anii 19591960,
metalul este înlocuit cu plastic -polietilen -material biologic « inactiv » spun medicii
dar se va demonstra că nu este tocmai așa ;
 în 1962 D.I.U. vor fi folosite pe scară largă în New -York ; – în 1975 apar pe piațǎ
primele sterilete îmbogățite cu hormoni, respectiv progesteron;
 în 1976 aceste dispozitive cu progesteron vor fi aprobate și în S.U.A.;
 în 1986, la al XII -lea Congres mondial asupra fecundității și sterilității recomandă
D.I.U. drept cea mai utilizată metodă contraceptivă;
 cea mai înaltă rată de folosire a D.I.U. în lume o are China care folosește 70%
din producția mondială ce reprezintă 72 milioane de femei;
 în România , începerea oficială a programului național de contracepție are loc în
anul 1990, imediat după Revoluția din decembrie 1989; din acest an DIU a
devenit una di ntre metodele cele mai populare în România

Există două categorii de dispositive intrauterine:
 Inerte sau din cupr
 DIU cu eliberare hormonală.

Dispozitive intrauterine inerte sau din cupru.
Dispozitivele inerte sunt în polietilen și au forma de S dublu.În present acestea
numai sunt folosite. Dispozitivele în cupru sunt din plastic,în formă de T,care
prezintă pe suprafața lor un strat de cupru. Cuprul crește eficacitatea și scade
efectele adverse,cum sunt dismenoreea și menoragia.Dispozitivul Paragard T
380 are brațul scurt de 32mm, iar cel lung de 36mm. Unele sterilete din cupru au
firele acoperite cu argint, care le protejează ruperea. Brațul scurt al T -ului nu
permite deplasarea dispozitivului.

Dispozitive intrauterine cu eliberare hormonală(sisteme in trauterine -SIU)
Aceste dispositive au un mecanisc diferit de acțiune față de cel al dispozitivelor
din cupru.Ele reduc sângerările menstruale și pot fi folosite chiar și în tratamentul
menoragiilor.Deși folosirea de sterilete cu eliberare hormonală prezint ă nivele
sistemice alea progesteronului mai mci decât în cazul folosirii de constaceptive
hormonale pe bază de progesterone,există posibilitatea apariției reacțiile
adverse. Progestasert a fost primul DIU hormonal care a fost pus pe piață din
1976 până în 2001.El acționa prin eliberarea de progesterone și trebuia înlocuit
annual,rata de eșec a acestuia fiind de 2%. În anul 2007 singurul dispozitiv cu
eliberarea hormonală era Mirena ce avea un timp de acțiune de 5 ani.

Modul de acțiune al steriletului
Eliberarea ionilor de cupru inhibă fenomenul de capacitatie,induce o reactive
inflamatoare severă,cu creșterea nivelului de prostaglandine locale care impidica
nidarea,interfera cu avansarea speramtozoizilor spre trompele uterine și poate
avea efecte sperm icide. Prezența dispozitivului intrauterine stimulează eliberarea
de leucocite și prostaglandine de către endometru. Leucocitele și
prostaglandinele afectează atât spermatozoizii cât și zigotul.
DIU cu eliberare hormonală conțin un rezervo cu o anumită ca ntitate de hormone
și acționează prin eliberarea treptată de progestative sintetice,care produc atrofia
endometrului pe termen lung.

Barierele contraceptive oferă protective împotriva bolilor cu transmitere sexual,
iar contraceptivele hormonale scad riscul de dezvoltării bolii inflamatorii pelvine.
DIU nu protejează de BTS sau BIP.
DIU pot fi folosite și ca metodă contraceptive de urgent.Dacă este implantat în
decurs de 5 zile de la contactul sexual neprotejat,riscul aparitieie sarcinii este
considerabil re dus ,cu o eficiență de 99%.
Avantajele folosirii steriletului ca metodă contraceptive:
 metodă contraceptive unică,rapid reversibilă,cu protective pe termen lung
 nu afectează lactația,în cazul folosirii post -partum
 nu afectează constacul sexual
 rata de eșec este mică
 reduce riscul apariției sarcinilor ectopice cu 80 %
 nu prezintă interacțiuni cu substanțe medicamentoase.

Momentul inserției și îndepărtării
DIU poate fi implantat în orie moment al ciclului menstrual,la femeile care
folosesc deja o metodă con traceptive eficientă. Altfel,pentru implantarea DIU se
prefer primele 7 zile ale ciclului menstrual.Unii medici prefer să implanteze
dispozitivele în timul ciclului menstrual pentru a se asigura că femeie nu este
însărcinată.Inserția este mai confortabilă dacă se face la jumătatea ciclului
menstrual,când cervixul uterin este dilatat normal.Implantarea post -partum se
face la cel puțin 8 săptămâni de la naștere ,pentru a scădea riscul perforației sau
expuziei.Post -avort ,DIU se poate implanta imediat,deși se recomandă păstrarea
unui intervat de 2 -3 săptămâni între avort și inserție.Îndepărtarea setriletului
seface în faza luteal tardivă sau în primele 7 zile ale ciclului menstrual.
Dacă firele nu sunt simtie de paientă sau nu sunt observate la examenul
gineolo gic atunci se suspectează expulzia DIU,pătrunderea firelor în cavitatea
uterine ,perforația sau apariția sarcinii.Dacă firele sunt detectatea prin folosirea
dilatatorului nu se întreprinde nimic. Dacă firele nu sunt detectatea,dar
dispozitivul este vizibil ecografic la nivel uterin,el poate fi îndepărtat sau nu.Dacă
dispozitivul nu este vizibil la nivel uterin ,se va effectual radiografie,după
excluderea sarcinii. Absența DIU pe radiografie denotă expulzia,iar prezența
denotă perforația. În acest caz,DIU po ate fi îndepărtat prin laparoscopie.

Efecte adverse ale steriletului:
 menstre dureroase și abundente
 sângerări menstrual
 perforație uterine la inserție
 expluzie în primul an de la implantare
 infecții pelvine(BIP,cervicite,endometrite,saingite
 secreții vaginale abundente
 apariția sarcinii în cazul în care dispozitivul se deplasează
 lipsa protecției împotriva BTS.

Contraindicații:
 sarcina
 metroragii
 menoragie
 istoric de boală inflamatorie pelvina
 istoric de sarcină extrauterină
 anomalii uterine
 cancer o varian,cervical,endometrial
 infecții HIV
 boli cu transpitere sexual
Deși nuliparele prezita riscuri mai mari de a dezvolta efecte adverse,nuliparitatea
nu reprezintă o contraindicație pentru folosirea DIU ca metodă de contraceptive.
După inserția DIU,în fiecare lună,la sfârșitul menstruației,se vor palpa cele două
fire,pentru depistarea prezenței intrauterine a dispozitivului.În cazul în care firele
steriletului nu mai pot fi palpate,există posibilitatea ca acesta să fi fost expulzat

sau să fi perforat în cavitatea perritoneala.În aces caz,gradul contracepției a
scăzut și există riscul apariției complicațiilor sau a sarcinii,de aceea se
recomandă de urgență un control ginecologic. De asemenea, consultul medical
specializat este recoman dat și în cazul intarziereii menstruației,durerilor
menstrual severe sau dorinței de schimbare a metodei contraceptive.
Examenul ginecologic trebuie effectual cel puțin o dată pe an.Înlocuirea
steriletului trebuie să se facă la data recomandată.Amânarea în locuirii sau
indepartariii acestuia peste data recomandată poate avea consecințe neplăcute.

VI.) ANTIHORMONI:Mifegyne RU 486
Denumirea RU 486 ( Mifespristone/Mifegyne ) vine de la firma franceză
Roussel -Uclaf care l -a sintetiza t pentru prima dată în 1980.I n SUA este folosit
Epostane, un inhibito r al sintezei progesteronului.

Această pilulă conține doua componente :
a.) antiprogesteron, deci antihormon ,
b.) prostaglandine

a.) S ubstanța cu acțiune antiprogesteronică , așa cum îi spune și denumirea are
o acțiune inversă decât progesteronul care ar trebui să dezvolte mucoasa
uterinși să o pregătească pentru implantarea embrionului. Ca urmare acest lucru
nu se mai întâmplă, deci va avea loc distrugerea embrionului, în decu rs de 2 -4
zile, însoțită fiind de o sângerare ; cu cât sarcina este mai mare, cu atât
sângerarea va fi mai importantă ( până la 1 litru). Alt risc este cel al unei infecții .
Deoarece progesteronul joacă un rol cheie în procesul reproductiv , orice
substan ță care împiedică acțiunea hormonului progesteron asupra organelor
genitale ( mai ales mucoasa uterină), are activități antifertile.Ca urmare întâr zie
dezvoltarea endometrului .

b.) Prostaglandinele au ca efect provocarea contracțiilor uterine, astfel că în
decurs de 6 -12 zile embrionul poate fi eliminate. Acest avort nu se deosebește
mult de avortul spontan. O contraindicație o re prezintă sarcina extrauterină. Dar
aceasta nu poate fi identificată înainte de 1 lună . Dacă nu are loc avortul, copilul
se va naște cu malformații. Rata de eșec al acestei metode este în medie de
20%.In cazul in care concepția a avut loc, embrionul există și își începe drumul
prin trompa uterină spre uter dar implantarea embrionului nu va avea loc și va fi
eliminat. În cazul î n care femeia își administtrează antihormonul când are deja o
sarcină mare, de peste 14 zile, când implantarea embrionului în uter deja a avut
loc, această substanță chimică și toxică pentru copil va desface placenta de la

nivelul uterului, o va rupe iar embrionul va muri și va fi expulzat din uter, deci
avortat ! Trebuie menționat faptul cǎ aceastǎ substanțǎ chimicǎ distruge
embrionul pânǎ la o vârstǎ de 49 de zile, deci o lunǎ și jumǎtate .

VII.)VACCINURI

a.) vaccinul antispermatic : nu este suficient de eficient datorita faptului cǎ nu se
pot neutraliza un numǎr atât de mare de spermatozoizi,iar revenirea la o funcție
normalǎ a spermatozoizilor este dificilǎ și nu este o metodǎ ușor acceptatǎ de
bǎrbat.In consecințǎ s -a propus ca tot fem eia sǎ accepte vaccinul !
b.) vaccinul antiovul : s-a încercat realizarea unui vaccin anti -zona pellucid
( împotriva membranei gelatinoase a ovulului) .Astfel organismul formeazǎ
anticorpi împotriva acestui vaccin care vor împiedica pǎtrunderea
spermatozoizilor în ovul, fiind contraceptiv dar împiedicǎ și nidarea, fiind deci și
abortiv .
c.) vaccinul anticorionic : este vaccinul care a ajuns deja în faza de încercǎri
clinice .El este îndreptat împotriva gonadotrofinei corionice, deci împotriva
placentei care nu se mai poate dezvolta .Dupǎ declarația OMS, acest vaccin
reprezenta în anii 1990 o mare speranțǎ.

VII.) STERILIZAREA

a). Sterilizarea feminină

Reprezintă o metodă contraceptivă permanentă pentru fem eile care nu mai doresc
copii. Cele 2 modalități de abordare chirurgicală, mai frecvent folosite:
 Minilaparotomia: implică efectuarea unei mici incizii la nivelul
abdomenului. Trompele uterine sunt aduse la locul inciziei, pentru a fi
tăiate sau blocate.
 Laparoscopia: implică inserarea în interiorul abdomenului, printr -o mică
incizie, a unui tub lung și subțire, prevăzut cu o lentilă. Acest laparoscop
permite medicului să vadă și să blocheze sau să taie trompele uterine în
abdomen.
Este denumită și sterilizare tubară, ligatură tubară, contracepție chirurgicală
voluntară, tubectomie, ligatură bi -tubară, legarea trompelor, minilap sau operația.
Acționează prin faptul că trompele uterine sunt blocate sau tăiate. Ovulele

eliberate din ovare nu se pot dep lasa de -a lungul trompelor și, astfel, nu
întâlnesc spermatozoizii.
Este u na din cele mai eficiente metode, cu risc mic de eșec. Mai puțin de 1
sarcină la 100 de femei în timpul primului an după efectuarea procedurii de
sterilizare (5 sarcini la 1.000 de fe mei). Aceasta înseamnă că, din 1.000 de femei
care se bazează pe sterilizarea feminină, 9 95 nu vor rămâne însărcinate. După
primul an de utilizare persistă un risc mic de sarcină, care se menține până ce
femeia ajunge la menopauză. − Mai mult de 10 ani de utilizare: Aproximativ 2
sarcini la 100 de femei (18 până la 1 9 sarcini la 1.000 de femei).
Eficiența variază ușor în funcție de modalitatea de blocare a trompelor, dar ratele
sarcinii sunt mici pentru toate tehnicile. Una din cele mai eficiente tehnici e ste
secționarea și legarea capetelor secționate ale trompelor uterine, după naștere
(ligatură tubară post -partum).
Fertilitatea nu revine deoarece, în general, sterilizarea nu poate fi oprită sau
reversibilizată. Procedura se intenționează a fi permanentă . Chirurgia de
reversibilizare este dificilă, costisitoare și, în cele mai multe zone, nu este
disponibilă. Atunci când este efectuată, intervenția chirurgicală de reversibilizare
deseori nu este urmată de sarcină.
Nu protejează împotriba BTS -urilor.

Efecte secundare :
 Niciunul.
Beneficii pentru sănătate :
 Ajută la protecția împotriva:
 Riscurilor asociate sarcinii
 Bolii inflamatorii pelvine (BIP)
 Poate ajuta la protecția împotriva:
 Cancerului de ovar Încurajează:
 Cele mai bune modele de alăptare, c u beneficii pentru sănătate atât
pentru mamă cât și pentu copil
Riscuri pentru sănătate:
 Neobișnuite sau extrem de rare:
 Complicații ale intervenției chirurgicale și ale anesteziei

Complicații
 Neobișnuite sau extrem de rare:

 Sterilizarea feminină este o metodă sigură de contracepție. Totuși,
necesită o intervenție chirurgicală și anestezie, care au unele riscuri precum

infecție sau abces al plăgii. Complicațiile grave sunt neobișnuite. Decesul,
datorat procedurii sau anesteziei, survine extrem de r ar.

Riscul de complicații prin anestezie locală este semnificativ mai mic decât prin
anestezie generală. Numărul de complicații poate fi redus la minimum dacă sunt
utilizate tehnici adecvate și dacă procedura este efectuată într -o unitate
adecvată.

b). Sterilizarea masculina(vasectomia)

Reprezintă o metoda contraceptiva permanentă pentru bărbații care nu mai
doresc copii. “
Se realizeaza printr -o puncție sau mică incizie la nivelul scrotului, furnizorul
localizează fiecare din cele 2 canale (vase defere nte), prin intermediul cărora
sunt transportați spermatozoizii către penis, și le taie sau le blochează prin tăiere
și ligaturare ori prin aplicare de căldură sau electrocauterizare. Este denumită și
sterilizare masculină și contracepție chirurgicală mascu lină. Acționează prin
blocarea ambelor canale deferente, împiedicând spermatozoizii să ajungă în
lichidul seminal. Sperma este ejaculată, dar fără să cauzeze apariția sarcinii.
Este una din cele mai eficiente metode, cu risc mic de eșec. Dacă bărbaților n u li
se poate efectua o spermogramă la 3 luni după intervenție pentru a verifica dacă
sperma mai conține spermatozoizi, ratele sarcinii sunt de aproximativ 2 până la 3
la 100 de femei în primul an după ce partenerilor lor li s -a efectuat vasectomie.
Aceast a înseamnă că, din 100 de femei cu parteneri cărora li s -a efectuat
vasectomie, 97 sau 98 nu vor rămâne însărcinate. Dacă bărbaților li se poate
efectua analiza spermei după vasectomie, mai puțin de 1 sarcină la 100 de femei
în timpul primului an după ce partenerilor lor li s -a efectuat vasectomie (2 sarcini
la 1.000 de femei). Aceasta înseamnă că, din 1.000 de femei cu parteneri cărora
li s-a efectuat vasectomie, 998 nu vor rămâne însărcinate.
Vasectomia nu este deplin eficientă în primele 3 luni după efe ctuarea intervenției.
Unele sarcini apar în primul an deoarece cuplul nu utilizează corect și
consecvent prezervative sau o altă metodă eficientă în primele 3 luni, înainte ca
vasectomia să devină pe deplin eficientă.
După primul an după vasectomie persi stă un risc mic de sarcină, care se
menține până când partenera bărbatului ajunge la menopauză.
Fertilitatea nu revine deoarece, în general, vasectomia nu poate fi oprită sau
reversibilizată. Intervenția trebuie considerată ca fiind permanentă. Chirurgia de
reversibilizare este dificilă, costisitoare, și, în cele mai multe zone, nu este

disponibilă. Atunci când este efectuată, intervenția chirurgicală de reversibilizare
deseori nu este urmată de apariția sarcinii.
Nu protejeaza imptriva BTS -urilor. .”

Efecte secundare :
 Niciunul.
Complicații :
 Neobișnuite sau extrem de rare:
 Durere severă la nivelul scrotului sau testiculelor, cu durată de luni sau
ani.
 Infecție la locul inciziei sau în interiorul inciziei (neobișnuită la tehnica
convențională de incizi e; foarte rar ă la tehnica fără bisturiu)
 Sângerare sub piele (hematom), care poate cauza tumefacție sau
echimoză.