Program Pentru Emiterea Sunetului U

=== l ===

CUPRINS

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………… ..….38

I. GENERALITĂȚI

După locul de articulație, indicat de poziția limbii care se ridică spre partea posterioară a palatului dur, vocala u este posterioară.

După gradul de deschidere a maxilarelor și de apropiere a limbii de palat, vocala u este închisă.

După poziția buzelor (rotunjirea lor), vocala u este labială. În ceea ce privește întinderea formanților pe anumite frecvențe, u este o vocală de frecvență joasă.

Frecvența în limbă a acestui fenomen este de 5,82%.

II. TEHNICA PRONUNȚIEI

Mișcarea organelor fonatoare în timpul pronunției vocalei u este asemănătoare cu mișcarea acestora în timpul pronunției vocalei o, cu deosebirea că această mișcare este mai accentuată. Acest lucru poate fi observat prin demonstrarea trecerii de la poziția organică a emiterii sunetului o la poziția organică a sunetului u. Astfel, se observă că buzele se apropie mai mult, rotunjindu-se și avansând într-o asemenea măsură, încât acoperă dinții. În același timp și maxilarele sunt mai apropiate, limba se ridică mai mult spre partea posterioară a palatului, iar după cum arată röentgenogramele, partea posterioară a dosului său e puternic ridicată către vălul palatului, vârful lăsat în jos și îndepărtat de dinții inferiori, profilul dosului având forma unui semicerc.

Având această poziție organică, iar cavitatea rino-faringiană fiind închisă, jetul de aer în expirație, concomitent cu vibrarea coardelor vocale, realizează pronunțarea corectă și clară a vocalei u.

III. METODE ȘI PROCEDEE PENTRU EMITEREA SUNETULUI

Înainte de a demonstra copiilor pronunția sunetului u, arătăm pe palatogramă și în fața oglinzii de articulație poziția limbii în pronunțarea acestuia. Demonstrarea în fața oglinzii se face astfel:

Gura se ține deschisă, spre a se vedea limba, care este ridicată și retrasă spre faringe. Se atrage atenția logopaților asupra poziției limbii, precizând că, deși gura și buzele iau altă poziție, limba rămâne la locul arătat. Închidem apoi gura încet, încet, rotunjim buzele și pronunțăm sunetul u. În timp ce copilul ține o mână pe gâtul logopedului, iar cealaltă pe gâtul său, caută să imite ceea ce vede și simte. Pronunția corectă se poate învăța plecând de la articularea lui a, reducând treptat deschiderea gurii, rotunjind și împingând înainte buzele până la emiterea corectă a vocalei u.

IV. DEFECTE DE PRONUNȚIE ȘI CORECTAREA LOR

Uneori se întâmplă ca sunetul u să fie pronunțat cu voce fistulară. Cauza constă în faptul că poziția limbii nu este corectă, ea fiind așezată pe planșeul bucal. Defectul este determinat de faptul că logopatul nu poate observa poziția limbii, din cauza buzelor strânse în arc și alungite mult înainte, lăsând îndărătul lor un gol întunecat, în care nu se poate vedea limba retrasă și ridicată.

Cel mai frecvent defect constă în înlocuirea lui u cu o. Această înlocuire se datorește faptului că orificiul bucal este prea larg, buzele nu sunt suficient de avansate și rotunjite, iar limba nu este destul de retrasă și ridicată spre palatul dur.

Pentru corectarea acestui defect, se procedează astfel:

Se pronunță a și, folosind același jet de aer în expirație, se trece la pronunțarea lui o și, în sfârșit, la pronunțarea lui u, atrăgând atenția copilului, în fața oglinzii de articulație, că gura se închide din ce în ce mai mult, că limba se retrage spre faringe și se ridică spre partea posterioară a palatului dur și că buzele se lungesc, se apropie și se rotunjesc, lăsând un orificiu prin care iese jetul de aer în expirație. Prin exerciții sistematice de pronunțare a sunetului u izolat, apoi integrat în cuvinte, în poziția inițială, mediană și finală, se realizează o articulare corectă și clară.

Unii logopați pronunță sunetul u precedat de sunetul i (iu). Acest defect se produce deoarece mușchiul lingual nu are poziția fixă indicată, ci face două mișcări. Prima este aceea a apropierii sale de palat, ca la pronunțarea lui i, iar a doua este coborârea spre poziția lui u. Pentru corectarea acestui defect, se insistă asupra poziției fixe a limbii, iar pentru îndepărtarea pronunției lui i, se apasă limba cu sonda sau spatula, pentru a nu se apropia prea mult de palatul dur.

Uneori, sunetul u este pronunțat prea slab, abia distingându-se. Acest defect este determinat, pe de o parte, de alungirea exagerată a buzelor și îngustarea orificiului respectiv, iar, pe de altă parte, de o insuficientă vibrare a coardelor vocale. Pentru corectarea lui, se arată logopatului în fața oglinzii că buzele nu trebuie alungite exagerat, iar cu ajutorul spatulei sau sondei se lărgește orificiul bucal (cercul format de buze).

Alteori, copiii surdomuți pronunță sunetul u urmat de sunetul a, ca de exemplu, în cuvintele: dulapul (dulapual), orașul (orașual), ciorapul (ciorapual) etc. Acest fenomen are loc în special în cuvintele în care u este urmat de l. Pentru remedierea acestui defect, se vor face exerciții de pronunție mai prelungită a sunetului u.

Câteodată, în loc de u, se pronunță î, datorită faptului că pronunția este prea înceată și buzele nu sunt suficient înainte și se va pronunța fonemul cu voce puternică.

În emiterea sunetului u, nazalizarea poate produce mari dificultăți. Cauza o constituie retragerea limbii prea mult spre faringe și ridicarea ei exagerată spre partea posterioară a palatului. Acest fapt poate influența vălul palatului, care permite aerului să scape pe calea rinofaringiană. Modul de corectare a acestui defect este cel indicat în combaterea nazalizării.

V. EXERCIȚII DE CONSOLIDARE ȘI FIXARE

Pentru consolidarea și fixarea vocalei u se vor face următoarele exerciții: se vor forma silabe și cuvinte după următoarea schemă:

p p

t t

c c

u s s u

ș ș

l l

“u” inițial “u” final

nelte metro

mezeală fluvi

niformă pâră

u nivers sacrifici u

tilitate scafandr

zină orologi

rban marsupi

“u” median

plaur

impune

minuscul

precursor

rezumat

dăunător

imprudent

Materialul verbal folosit va trebui să urmeze gradația învățării pronunției și să respecte principul introducerii sunetului în toate pozițiile și legăturile posibile.

VI. ETAPA DE IMPOSTARE

Demonstrația articulatorie

Derivarea sunetului u din sunetele a și o

VII. ETAPA DE CONSOLIDARE

-exersarea sunetului în silabe fără sens, apoi în cuvinte simple în care sunetul u se află la început, la mijloc și la sfârșit. Se realizează cu ajutorul cuvintelor pornind de la cele mai simple la cele mai complexe, cuvinte care conțin sunetul respectiv; este de preferat ca sunetul u să fie prezent de mai multe ori în cuvânt; apoi să se exerseze în propoziții din ce în ce mai grele. În această etapă nu este indicat a se folosi sunetul cu care se confundă.

Repetă după mine! Repetă după mine pe silabe! Spune ce vezi în imagine! Spune singur pe silabe! Arată poziția sunetului în cuvânt! Formează propoziții cu cuvântul!

-us , uc, um, ud, up, uf;

-su, cu, mu, du, pu, fu;

-usu, ucu, umu, udu, upu, ufu;

-ulm, unt, unu, uni, uțe, ușu;

Pufi și-a pierdut zgarda. Ajută-l s-o găsească!

Spune ce vezi în imagine! Formulează enunțuri cu cuvintele identificate!

Arată care cuvinte se potrivesc imaginilor!

Denumește imaginile! Stabilește poziția sunetului “u” în cuvintele identificate!

Citește și explică!

Unde dai și unde crapă!

Urma scapă turma!

I s-au urcat fumurile la cap!

Umblă după doi iepuri deodată!

Ulciorul nu merge de multe ori la apă!

Leul după urmă se cunoaște!

Completează propozițiile! Citește și pronunță cuvintele care conțin vocala “u”!

Ajută-l pe Iepurilă să numere corect elementele fiecărei mulțimi și să realizeze corespondența. Câți fluturași nu au frunze pe care să se așeze?

Desenează în casetele de mai jos patru obiecte al căror nume să conțină sunetul “u” în poziție inițială / la mijloc / finală, astfel încât primul cuvânt să fie format dintr-o silabă, al doilea din două silabe, al treilea din trei silabe, iar al patrulea din patru silabe.

VIII. ETAPA DE DIFERENȚIERE

-exersarea sunetului u alături de sunetele cu care se aseamănă în cuvânt și silabă; diferențierea față de sunetele o, i, î, a; introducerea cuvintelor în care se află sunete cu care se aseamănă.

-aou, tablou, cadou, panou, mantou, platou, landou;

Rostește cât mai clar următoarele sunete/cuvinte, apoi formulează enunțuri cu ele!

a o u

tablou

garou panou

landou

panou cadou

erou mantou

aur

ou ouă sacou radioul

Găsește cuvinte cu sens asemănător:

bravură

uimire

consuma

urcare

gaură

greutate

hotărât

ignorant

încuviințare

salariu

îndura

neobișnuit

încărunțit

IX. ETAPA DE AUTOMATIZARE

-exerciții de emitere a sunetului u;

Citește clar, cursiv, expresiv următoarea fabulă și apoi răspunde la întrebările de mai jos:

Ce a găsit șoricelul în perete?

Cât a mâncat șoricelul?

Cu cine a dat ochii el?

De ce nu a mai putut să se strecoare prin găurica prin care intrase?

Ce l-a rugat șoricelul pe Miaunilă?

Ce s-a întâmplat cu bietul șoricel?

Miaunilă și șoricelul lacom

după Lev Tolstoi

Un șoricel a găsit o găurică într-un perete și a intrat în casă. S-a strecurat în cămară, unde a găsit foarte multă mâncare. A început să mănânce cu poftă. Și a mâncat, a mâncat, mai mult decât îi trebuia să se sature. Și a făcut șoricelul o burtă mare, mare de tot. Deodată a auzit un zgomot prin casă. Când s-a uitat mai atent a dat cu ochii de Miaunilă. S-a repezit șoricelul la găurica prin care intrase, dar… acum avea burta prea mare și nu se mai putea strecura prin găurică. Miaunilă se apropie de el amenințător. Degeaba i-a spus șoricelul că îi pare rău că a mâncat atât de mult, degeaba l-a rugat pe motan să-l lase să plece. Miaunilă l-a mâncat pe șoricelul lacom.

“Nepoftitul scaun n-are la masă!’

Dezlegând corect definițiile aritmogrifului următor vei pătrunde într-o lume minunată.

A

B

Cine a mâncat iezii caprei? (“Capra cu trei iezi”, Ion Creangă)

Cum cânta cocoșul moșneagului?(“Punguța cu doi bani”, Ion Creangă)

Ce a devenit motanul după moartea regelui?(“Motanul încălțat”, Frații Grimm)

Cum era părul reginei?(“Albă ca zăpada”, Frații Grimm)

Câte vrăjitoare nu au fost invitate la palat?(“Frumoasa din pădurea adormită”, Frații Grimm)

Ce și-a pierdut Cenușăreasa?(“Cenușăreasa”,Frații Grimm)

Cum se numește casa vulpii?(“Ursul păcălit de vulpe”, Ion Creangă)

Satul natal al lui Creangă (“Amintiri din copilărie”, Ion Creangă)

Cum erau spinii în care se înțepau flăcăii care încercau să ajungă la palat?(“Frumoasa din pădurea adormită”, Frații Grimm)

10) Din ce era făcut acoperișul căsuței vrăjitoarei?(“Hänsel și Gretel”, Frații Grimm)

11) Cum era “Omul de tinichea” când s-a întâlnit cu Dorothy?(“Vrăjitorul din Oz”, L. Frank Baum)

12) Cum era motanul încălțat?(“Motanul încălțat”, Charles Perrault)

13) Pe cine a păcălit vulpea?(“Ursul păcălit de vulpe”, I. Creangă)

Ghici, ghicitoarea mea!

Lenevos cum e, nu șagă Roșioară și codată

Doarme, doarme iarna-ntreagă Umblă noaptea prin poiată

Și visează el, vezi bine, Și la noi și la vecini

Numai miere de albine. Ca să cumpere găini.

(Ursul) De plătit nu le plătește

Dar pe loc le jumulește…

Cum o cheamă?

(Vulpea)

Nu știu cum de reușește Poartă haine din inele

Cum e vremea de-ți vestește. Și se-avântă sus spre stele.

(Meteorologul) (Cosmonautul)

Toată ziua el vopsește Cine-i oare, ați ghicit?

Pereții îi împodobește. Zmeul care-a reușit

(Zugravul) Din bob mic de grâu să iasă

Mare, galbenă, uriașă

Și apoi dintr-o suflare

Să o poarte în hambare,

Ca să fie-n orice casă

Pâine rumenă, gustoasă.

(Agricultorul)

Ce fac și cum fac?

Albina (zumzăie:Zum!Zum!)

Dulăul (latră: Hau!, Hau!)

Trenul (pufăie: Uuuuuuu!)

Vaca (muge:Muuuu!)

Cocoșul (cântă: Cucurigu!)

Cum e corect?

oaie / uaie

moară / muară

coadă / cuadă

oală / uală

broască / bruască

vioară / viuară

Citește clar propozițiile următoare!

Un cuc năuc cântă în nuc.

Duc un dulău ud.

Văd un cuc în dud

Am un ou roșu.

Un lup rău fuge mereu.

Citește următoarele cuvinte, apoi formulează enunțuri cu ele:

au aur nume minune

un eu renume reuniune

nu meu uimire unire

unu mereu urnim urmare

Citește, apoi stabilește câte silabe au cuvintele următoare:

un, aur, urma:

Eu am un ou.

Un miner are aur.

Numai Aura are aur.

Urma să purtăm o discuție despre anotimpul cel mai călduros al anului.

Alcătuiește o propoziție cu cuvintele:

suie, sulfină, pe, gândac, cu, un, auriu, un, fir, grăbit.

Separă cuvintele din șirurile de litere de mai jos:

Manuelarenouăouăascunseundevapringrădină.

Alcătuiește un text pe baza imaginilor de mai jos:

Găsește cuvintele cu sens opus ascunse sub etichete:

☺întuneric – ☺uman –

☺bunătate – ☺uscat –

☺putere – ☺ușor –

BIBLIOGRAFIE