Program de Valorificare al Potentialului Turistic al Judetului Tulcea

=== program valorificare ===

1. Localizare și caracterizare

1.1. Așezare geografică și căi de acces

Județul Tulcea, parte integrantă a Dobrogei, pământ așezat între Dunăre și mare, se află în sud-estul țării. Orașul Sulina, situat la 29º41’42’’, este cea mai estică localitate a României.

Tulcea face parte din județele întinse ale țării, reprezentând 3,5% din întreaga suprafață a României. O caractersitică a județului o constituie faptul că din trei părți este înconjurată de apă. Dunărea îi desparte spre vest de județele Galați și Brăila, iar spre nord constituie frontieră cu Ucraina; în est județul este udat de apele Mării Negre. Numai limita sudică a județului constituie hotar de uscat cu județul Constanța.

Suprafața județului este de 8499 kmp, reprezentând 3,5% din suprafața țării. Județul cuprinde 50 unitați administrativ-teritoriale, din care: Municipiul Tulcea – cu o treime din populația județului, un municipiu, care este si reședința de județ: Tulcea, 4 orașe: Babadag, Isaccea, Măcin, Sulina, ( 31226 locuitori) și 44 de comune(127736 locuitori). Specificitatea județului este dată de varietatea sa fizico-geografică.

În județ există 1183 de drumuri publice, dintre care 306 de drumuri naționale (25% modernizate) și 877 de drumuri județene și comunale. Densitatea drumurilor publice pe 100 kmp teritoriu este de 13.9.

Căi de acces

SNCFR : trenuri accelerate și personale, Bucuresti – Medgidia – Tulcea (5-8 ore)

trenuri personale, Constanta – Tulcea (4 ore)

AUTO: curse regulate, București, Galați, Constanța – Tulcea

AERIENE: curse regulate, București – Tulcea (45 minute)

NAVALE:

1.2 Scurt istoric al județului

Datând încă din secolul VII I.H., orașul Tulcea este menționat în documente pentru prima dată de Diodor din Sicilia (sec 3 I. H.) sub numele de Aegyssus; acest nume vine de la întemeietorului său, getul Carpyus Aegyssus pe care Ovidiu îl mentionează în cele 2 epistole din "Ex Ponto". În sec. I-II d.H. Aegyssus a fost o baza a flotei romane, avanpostul apărării granițelor Imperiului Roman.
Istoria judetului Tulcea este determinată de poziția sa geografică cu rol strategic – Dunarea fiind o poartă către lumea întreagă și o punte către celelalte ținuturi – toate acestea au făcut ca teritoriul de la gurile Dunării și toată regiunea istro-pontică să dea istoriei un dinamism aparte. Izvoarele arheologice, ca și cele epigrafice sau cartografice de mai târziu, sustin că teritoriul orașului Tulcea a fost habitatul unor comunități stabile care au evoluat în cadrul societății autohtone din
preistorie și până azi. Această așezare a jucat un rol important și înaintea venirii romanilor, reprezentând o citadelă a lumii geto-dace ; dacă e sa dăm crezare însiți locuitorilor ei – scria poetul Ovidiu în epistolele sale din Ex Ponto – Caspeanul Aegyssus este el care ar fi întemeiat-o și ar fi numit-o după numele său…"
După luptele din anii 12 – 15 era creștină, cetatea a fost cucerită de romani. Acestia au reconstruit-o după tehnica și arhitectura lor, au reorganizat-o din punct de vedere urban. Marturie ne stau încă zidurile de incintă și turnurile de aparare ale acropolei orașului. De asemenea o edificatoare insripție, expusă la Muzeul Tulcean de istorie, are încrustat numele Aegyssus . Cetatea Aegyssus este amintită și de alte documente ale acelor vremuri până în secolul al-X-lea: Notitia Episcopatum, în geografia politică " De Thematibus". Numele de Tulcea al orașului ne este consemnat în documente destul de târzii.

Legendă localitatea Mahmudia – O legendă care se pastrează în memoria comunitații transmite traditia orală despre numele localitații. Potrivit acesteia o tânară și frumoasă româncă, Lia, s-ar fi îndragostit de un turc, Mahmud. Deoarece părintii s-au opus dragostei lor, cei doi tineri au hotarât să-si pună capat zilelor aruncându-se în Dunăre. În amintirea lor localitatea și-ar fi luat ca antroponim numele băiatului.

1.3 Nivelul de dezvoltare economico-social

În judetul Tulcea locuiesc 250641 persoane (INSSE,2007). Gradul de urbanizare este de 49%. Județul are cea mai mică densitate, 29,7 locuitori/kmp, față de media pe țară de 91 locuitori/kmp, acest lucru datorându-se suprafeței mari acoperită de ape. Pe teritoriul județului conviețuiesc circa 17 etnii ale căror obiceiuri și credințe au fost integrate în viața culturală și spirituală a regiunii. Din totalul populației 90,73% sunt români și 9,23% sunt minorități naționale (ruși, lipoveni, ucraineni, turci, tătari, italieni, armeni, unguri, germani, rommi, evrei, greci s.a.). Dintr-un total de 87.600 persoane ocupate (1 iulie 2005), domeniul cu cea mai mare pondere este agricultura – 32.412. Se înregistrează o creștere a numărului persoanelor ocupate de la 86.700 în anul 2004, la 87.600 în anul 2005.

Populația județului Tulcea, a municipiilor și orașelor sale la 1 iulie,în perioada 2004-2007

Institutul National de Statistica

Cap 2 Prezentare potential turistic

2.1. Resursele naturale

2.1.1 Relieful

În alcătuirea reliefului județului Tulcea se disting două elemente principale:

Horstul dobrogean;

Delta Dunării.

a)Horstul dobrogean este subîmpărțit în trei zone distincte geologic, geografic și geomorfologic: munții Măcinului, zona Tulcea, podișul Babadag, a căror unitate reprezintă un rest al cutărilor hercinico-chimerice.

Horstul dobrogean se constituie ca zona cea mai înaltă a județului, ea fiind, în acelaș timp, cel mai vechi pământ al țării. Morfologic, horstul dobrogean prezintă un relief tipic de peneplenă, având ca element caracteristic munții Măcinului. Aceștia, la rândul lor, cuprind mai multe unități geomorfologice printre care culmile Măcinului, Pricopanului, Niculițelului sunt cele mai importante. Zona este caracterizată de un relief accidentat. Altitudinea medie, cuprinsă între 300-400 m, este dominată de vârful Tuțuianul (Greci) care, cu cei 467 m ai săi, constituie cea mai mare înălțime din Dobrogea.

Zona Tulcea prezintă un relief larg vălurit, cu dealuri puternic erodate, cu câteva depresiuni și câmpii interioare, acestea fiind acoperite cu un strat de loess de 5 până la 30 m.

Podișul Babadagului se întinde sub forma unui patrulater între Dunăre și lacul Razim, orientat de la nord-vest spre sud-est, bine delimitat de linii orohidrografice și tectonice pe aceleași direcții. Zona se caracterizează prin altitudini care variază între 30 și 400 m.

În sudul județului Tulcea, dincolo de falia de ruptură Peceneaga – Camena, se întânlește partea de nord a podișului Casimcei, constituit din șisturi verzi.

Horstul dobrgean a avut o evoluție în timp foarte frământată; și aici găsim incluse formaținuni cu o mare variabilitate atât în ceea ce privește constituția petrografică, cât și în ceea ce privește vârsta, astfel încât, se poate spune că este un “muzeu geologic natural”.

b)Delta Dunării este o câmpie aluvionară în plină evoluție, aflată încă în faza de baltă și mlaștină, cu un grad avansat de colmatare. Suprafața de uscat din Delta Dunării este în continuă creștere și reprezintă cel mai tânăr relief de acumulare din țara noastră, la apariția căruia au participat și participă Dunărea cu mâlurile, Marea Neagră cu nisipurile, vântul cu praful și vegetația cu resturile de plante.

Suprafața totală a Deltei Dunării este de 5 640 kmp, din care 4 470 kmp (inclusiv complexul Razim) se află pe teritoriul tării noastre, iar 1 170 kmp pe teritoriul Ucrainei.

Aproape 80% din suprafața deltei se află permanent sub apă, 20% îl reprezintă uscatul neinundabil sau temporar inundabil, format din grinduri a căror înalțime variază între 2,4 și 6,5 metri.

În funcție de cei doi agenți principali de formare – fluviul și marea – cât și de stadiul diferit de evoluție, Delta Dunării poate fi divizată în două: delta fluvială, aflată la vest de grindurile Letea, Caraorman și Crasnicol și delta fluvio-maritimă, la est de această linie.

Delta Dunării este una dintre deltele cele mai mari de pe glob și în acelaș timp, una dintre cele mai frumoase. Pescuitul și piscicultura, stuful, terenurile de cultură, pășunile, pădurile, potențialul turistic remarcabil, bogățiile subsolului fac din Delta Dunării o adevărată bază a dezvoltării economice a județului Tulcea.

2.1.2. Clima

Ca toată Dobrogea, județul Tulcea prezintă, sub raport climatic, caracteristici cu totul aparte de restul țării, datorită poziției sale geografice, conformației reliefului și altor factori de interferență. Poziția geografică a județului face ca pe teritoriul lui să se resimtă influența climatului continental excesiv, a climatului submediteranean și a climatului Mării Negre pe o fâșie de-a lungul litoralului. Deasupra Deltei Dunării și a complexului Razim, variațiile de temperatură sunt mai moderate și precipitațiile sunt mai scăzute.

Temperatura medie anuală variază între 11,1ºC la Sulina și Isaccea și 10,7ºC la Babadag, variațiile între diverse puncte din județ fiind destul de mari.

Regimul vânturilor este determinat, în primul rând, de dezvoltarea diferitelor sisteme barice care traversează țara noastră și, în al doilea rând, de relieful accidentat al județului. Vânturile cele mai frecvente sunt cele din sectorul nordic și sudic. Iarna, viteza vândului este mai mare ca vara. Dealtfel, viteza vânturilor și frecvența acestora în județul Tulcea sunt mari, ceea ce il îndreptățea ăe geodraful Constantin Brătescu să supranumească această zonă “drumul vântului”.

2.1.3 Rețeaua hidrografică

După ce parcurge mii de kilometri de la izvoarele sale, Dunărea străbate județul Tulcea pe o lungime de 276 km, aproximativ 10% din lungimea ei totală, vărsându-se în Marea Neagră prin trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe.

Dunărea, prin brațul său secundar, Dunărea Veche, atinge teritoriul județului la extremitatea sud-vestică, la circa 5 km amonte de comuna Dăeni. De la Smârdan și pâna la ceatalul Chilia curge pe o singură albie, pentru că aici, la circa 70 km de țărmul mării, Dunărea să se desfacă în două brațe: Chilia, lung de circa 115 km și care se varsă în mare printr-o deltă secundară, și Tulcea, care, după circa 19 km, la ceatalul Sulina, se desface în alte două brațe: Sulina, ce străbate mijlocul deltei, și, Sfântu Gheorghe.

Relieful județului impune Dunării să-și schimbe de mai multe ori direcția în coturi destul de multe și strânse, cel mai important fiind așa-numitul “cot al Pisicii”, din dreptul comunei Grindu.

Debitul Dunării cunoaște variații destul de mari: primăvara-vara, el atinge circa 18 000 mc/s, iar vara-toamna, până la circa 6 000 mc/s. Independent de mărimea debitului, brațul Chilia ia din aceasta 62,5%, Sulina 17,,7%, iar Sfântu Gheorghe 19,8%.

Celelalte ape curgătoare din județ, mici și cu o importanță economică redusă, se pot grupa după locul de vărsare astfel:

ape care se varsă în Dunăre, situate în partea vestică și nordică a județului, puține la număr și cu un debit redus; cele mai importante sunt: Topologu, Peceneaga, Cerna, Luncavița, Isaccea.

ape care se varsă în lacurile litorale ale Mării Negre, cu lungimi și debite mai mari, ca cele din vest și nord, mai importante fiind: Taița, Telița, Casimcea, Slava, Ceamurila, Agighiol.

Lacurile, fiind situate de-a lungul Dunării, în Delta Dunării și pe litoralul Mării Negre sunt mult mai bine reprezentate. Dintre lacurile aflate în lunca Dunării, cele mai importante sunt: Jijila, Crapina, Racova, Rotund, Saon, Somova și Câșla.

În Delta Dunării există un număr însemnat de lacuri, de regulă cu suprafețe întinse, cel mai mare fiind lacul Dranov, cu peste 2 000 ha. Alte lacuri cu suprafețe asemănătoare sunt: Gorgova, cu 1 300 ha, Roșu tot cu 1 300 ha, Mercheiul Mare cu circa 1 100 ha, Leahova cu 1 000 ha, Fortuna cu peste 900 ha, Puiu cu 800 ha ș.a.

Caracteristica lacurilor din deltă este adâncimea lor mică, variind între 0,5 și 2 m, precum și faptul că sunt legate cu brațele Dunării sau între ele printr-o ramificațe de canale, ele constituiind principala sursă a producției de pește.

Complexul Razim, cea mai importantă zonă lacustră a tării, este reprezentat în județul Tulcea prin lagunele Razim și Golovița, cu o suprafață de circa 54 600 ha, respectiv aproape 75% din suprafața întregului complex. Morfogenetic, complexul lagunar Razem s-a format în diferite etape, prin bararea unor golfuri marine de către cordoane litorale. Adâncimile sale variază între 2,5 și 3 m. De asemenea, gradul de mineralizare diferă: lacurile Razim și Golovița au ape mai dulci, datorită aportului de apă din brațul Sfântu Gheorghe, deversat aici prin canalele Dranov și Dunavăț.

Județul Tulcea deține mai puțin de jumătate din lungimea litoralului românesc al Mării Negre. Țărmul mării este jos și nisipos, între acestea și zona înaltă a județului interpunându-se o zonă joasă de mlaștini și lacuri; platforma continentală se prelungește până la 100 – 200 km în larg.

O altă caracteristică a litoralului marin ce aparține județului Tulcea o constituie modificarea neîncetată a conficurației tărmului datorită influenței gurilor de vărsare ale Dunării, dar mai ales curenților marini.

2.1.4. Solurile

Cu toate că în cea mai mare parte este înconjurat de ape, județul Tulcea se caracterizează prin predominarea solurilor de climă aridă. Factorii pedogenetici care imprimă caracterele învelișului de sol sunt relieful, roca de solificare, precum și situarea județului într-o zonă de tranziție de la climatul continental al Europei estice ka climatul temperat premediteranean al Peninsulei Balcanice.

Pe pantele mai accentuate din Culmea Pricopanului, în zona Tulcea și în zona Casimcea – Dorobanțu se produce fenomentul de eroziune, mai accentuat acolo unde învelișul vegetal e slab dezvoltat.

Predominante în județul Tulcea sunt solurile bălane și cernoziomurile carbonatice, soluri cu o răspândire largă și care acoperă aproape toate arealele cu altitudini mai joase.

În zonele Niculițel și Babadag, ca și în zona Culmii Pricopanului se întânlesc soluri brune podzolice, în ultima zonă fiind frecvent răspândite solurile scheletice.

Soluri freatice umede apar în jurul complexului Razim, la sud-est de Măcin și în sectorul Dunavăț, zonă în care se întânlesc și soluri nisipoase. În aceleași sectoare se găsesc și soluri halomorfe.

Delta Dunării e caracterizată printr-o varietate mare de soluri hidromorfe, de la unele în curs de formare până la soluri evoluate în timp.

Unele areale au potențial ridicat de salinizare datorită, în special, climatului arid din reginue. Sunt bogate în materie organică, mai puțin bogate în carbonați, cu excepția arealelor din apropierea brațelor fluviale. Pe grindurile Chilia și Stipoc se întânlesc soluri bălane formate pe depozite loesside, iar in nordul grindului Letea și în sudul grindului Caraorman se întânlesc nisipuri mobile.

2.1.5. Bogățiile naturale ale subsolului

Horstul dobrogean și Delta Dunării prezintă interes practic, atât în ceea ce privește valorificarea rocilor comune, cât și din punctul de vedere al potențialului minier.

Din cele mai vechi timpuri, Dobrogea de nord și nord-vest a constituit o sursă importantă de roci de contrucție. Din carierele județului se extrag diferite varietăți de granite, porfire, calcare de diferite vârste, uneori detritice, gresii, caolin, cuarțite și calcare marmoreene.

Granitele, foarte rezistente, se exploatează în zona de vest a județului, cele mai însemnate cariere fiind la Turcoaia, Greci, Măcin și Piatra Roșie. Porfirele, mai puțin rezistente, se extrag din carierele Camena, Cârjelari, Consul și Turcoaia. Calcarele de diferite vârste sunt exploatate ca piatră de construcție în carierele de la Zebil, Isaccea, Tulcea, în podișul Babadag, la Slava Cercheză.

Rezervere de marmură și calcar marmorean, folosite pentru mozaic, se exploatează la Parcheș, în comuna Somova, o rezervă importantă reprezentând-o zăcământul de marmură de la Agighiol. Nisipurile din delta maritimă, mai ales cele de la Sfântu Gheorche, conțin minerale grele ca: titan, zircon, granați.

2.1.6. Flora și fauna

Flora

Flora din județul Tulcea se caracterizează prin bogăție și diversitate, determinate de factori multipli, între care, pe primul loc, se situează așezarea geografică. În acelaș timp, variabilitatea vegetației mai este determinată și de temperatură, precipitațiile atmosferice, vânturile, solurile și condițiile fizico-geografice. Ultimul factot împarte unitatea administrativă în două zone distincte: Delta Dunării și horstul nord-dobrogean.

În județul Tulcea, situat la punctul de interferență a unor mari regiuni floristice, exită, alături de elementele autohtone, specii mediteraneene, balcanice și din stepa asiatică.

În Delta Dunării, se succed zone cu vegetație acvatică, păduri, specii tipice stepelor, suprafețe asemănătoare îndepărtatelor deșerturi. Împărțirea apelor are cea mai mare parte acoperită de vegetație acvatică, diferențiată în funcție de nivelul apei, de sol. Vegetația submersă, care se dezvoltă în apele stătătoare, are, în cele mai multe cazuri, rădăcinile înfipte în mâl, suprafața apei fiind străbătută de organele florale. O largă răspândire o are brădișul și cosorul, apoi broscarița, ciuma apelor. Mai aproape de mal se dezvoltă plantele cu frunze plutitoare, cu o structură a țesăturilor care le permite menținerea pe suprafața apei, aceste plante fiind fixate sau nefixate prin rădăcini. Din prima grupă, nufărul alb și nufărul galben.

Solurile inundate și cele care se mențin permanent umede sunt ocupate de plantele de mlaștină, între care stuful.

În zona cuprinsă între brâul de stuf și părțile ferite de inundații, cresc specii de rogoz, pipirig, crin de baltă, buzdugan.

Grindurile aluvionare neinundate au pățile înalte ocupate de ierburi care alcătuiesc pășuni; pot apărea și specii rezistente la secetă: obsiga și zâzania. Restul uscatului este ocupat de salcie, răchită, zălog,cătină.

Grindurile fluviomaritime, cu dune de nisip care ating înălțimile cele mai mari din deltă, circa 7 m, oferă alte condiții de viață învelișului vegetal. La baza dunelor apare pipirigul și răchitanul; pantele sunt ocupate de rogozul de nisip și secara sălbatică; pe partea superioară a dunelor se instalează speciile rezistente la secetă ca: păiușul de nisip, cârcelul, salcia târâtoare. Depresiunile dintre dune sunt ocupate de specii lemnoase, între care: aninul,frasinul sau stejarul, ulmul, plopul. Aceste păduri au un aspect exotic datorită abundenței plantelor agățătoare: curpen, hamei, vița sălbatică și liana mediteraneană.

În apropierea mării, covorul vegetal este mai sărăcăcios, cu plante adaptate pe solurile nisipoase: pătlăgina de nisip, trestia de câmpuri și varza de mare.

Zona de stepă se întinde tentacular în depresiunile dintre formațiunile înalte. Solurile fiind fertile sunt folosite pentru agricultură; vegetația spontană ocupă suprafețe restrânse pe pantele mult înclinate și coastele văilor. O mare răspândire o au gramineele adaptate regiunilor uscate: păiușul,negara și colilia. Pe lângă speciile autohtone, apar elementele pontice: otrățelul, garoafa, iarba mare, elementele mediteraneene: aișor pe o mică suprafață la marginea pădurii de la Slava Rusă și elementele ponto-sud și siberiene: căciula mocanului și mărgica.

În zona de stepă vegetația lemnoasă este reprezentată prin arbuști: păducel, porumbar și specii caracteristice Dobrogei: păliur și iasomie.

Zona de pădure acoperă dealurile și colinele din partea de nord-vest a horstului și este formată din amestecuri de stejar, tei, păr pădureț,arțar,carpen.

Fauna

Biotopii atât de diferiți din Delta Dunării permit dezvoltarea unei faune deosebit de bogate. Peștele constituie una din bogățiile deltei. În general, peștii de aici sunt buni înotători, speciile sedentare fiind puține: somnul, zvârluga, țiparul.

Cei mai mulți dintre peștii deltei aparțin familiei Cyprinidae, cu foarte multe specii: crapul, roșioara, plătica și cosacul, babușca, carasul, avatul.

Mâlul de pe fundul apelor, plantele submerse, frunzele plantelor natante adăpostesc diverse viețuitoare microscopice, viermi, crustacei și melci.

Fauna terestră a Deltei Dunării se remarcă prin abundența păsărilor. Cele mai numeroase sunt rețele: rața mare, rața pestriță, rața sulițar, rața cu ciuf, rața cu cap brun.

Stârcii sunt și ei o mare varietate: egretele, stârcul roșu, stârcul cenușiu.

Plaurii și uscăturile din deltă sunt ocupate și de mamifere, între care unele cu deosebită importanță economică: vidra, nurca, mistrețul, hermina, nutria.

Fauna zonelor de stepă și silvostepă cuprind multe specii de nevertebrate și vertebrate. Din ultima grupă fac parte broaștele de pământ și broaștele râioase. Pe pantele însorite se întânlește destul de frecvent broasca țestoasă de uscat. Dintre reptile, cele mai caracteristice pentru această zonă sunt: gușterul vărgat, șopârla de iarbă, șopârla de pustiu.

Păsările sunt destul de numeroase: ciocârlia de Bărăgan, fâsa de câmp.Unele caută malurile înalte: dumbrăveanca și prigoria. Potârnichea, prepelița, pasărea ogorului, spârcaciul preferă stepa.

Mamiferele cele mai răspândite sunt rozătoarele: popândăul, grivanul și șoarecii. Dintre carnivore întânlim dihorul de stepă, dihorul pătat de stepă, bursucul și vulpea.

În zona de pădure, un număr mare de păsări populează frunzarul arborilor: pițigoil mare, pițigoil albastru, silvia mică, muscarul negru, frunzărița cenușie, florintele.

Dintre mamifere, mai frecvent se întânlesc: căprioara, cerbul lopătar, mistrețul, pisica sălbatică, lupul și rozătoarele mici.

2.2. Resursele antropice

Muzeul Delta Dunării : Cu o colecție formată din 1500 de piese biologice și un ierbar voluminos. În prezent patrimoniul cultural al muzeului cuprinde colecții de botanică, entomologie, malacologie, preparate umede, ornitologie, mamologie și mineralogie, care însumeaza peste 65.000 de piese muzeale.

Muzeul de Istorie : În expozitia permanentă și depozite se conservă un bogat patrimoniu arheologic – aproape 90.000 de piese arheologice : ceramică, bronzuri, piese sculpturale și epigrafice, podoabe, obiecte paleocrestine și creștine, numismatică.

Muzeul de Etnografie : Expoziția permanentă având ca tematică ornamentica traditională, oferă publicului vizitator posibilitatea cunoașterii patrimoniului etnografic din nordul Dobrogei, într-o manieră de prezentare cu totul deosebită.

Muzeul de arta : Construit în stil neoclasic pe malul fluviului Dunărea, Muzeul de Arta din Tulcea se mândrește de ocrotirea a 7 colecții : de pictură cu 927 de lucrări, o colecție de sculptură de 403 lucrări, o colecție de icoane de 798 lucrări, o colecție de grafică cu 3453 de lucrări, o colecție de placi de gravură cu 268 de piese, o colecție de artă decorativă cu 120 de piese și nu în ultimul rand o colecție de artă decorativă orientală cu 311 piese, totalizand 6280 de lucrări.

Există 11 Biserici Ortodoxe, 4 Biserici Ortodoxe de rit vechi, o Biserică Romano-Catolică, o Biserică Baptistă, o Biserică Adventista, Case de rugaciuni (baptiști, evangheliști), Templul Evreiesc, o Moschee musulmană. Printre cele mai importante mănăstiri sunt :

Celic Dere – Vatra de pieste mostenitoarea și continuatoarea tradiților monahale dobrogene ale căror începuturi se înscriu în cronologia veacurilor IV-VII când ne sunt atestate atât de cunoscuta Episcopie a Tomisului, cât și cele dunărene de la : Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Turcoaia), Noviodunum (Isaccea) și Halmyris (Murighiol).

Biserica cu ceas – Conform istoricului acestei bisericii, aceasta împreună cu 5000 m.p. de teren au ramas prin compensație de la comunitatea bulgară o dată cu schimbul de populație din 1940.

Manastirea Cocos – Monument istoric și un foarte important asezământ monahal din cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului, Mănăstirea Cocos este situată în județul Tulcea, la o departare de 6 km de comuna Niculitel.

Mănăstirea Saon – Acest sfant asezămant a luat ființa sub stăpanirea otomană în anul 1846, prin plecarea unor călugari de la Mănăstirea Celic-Dere. Cei veniti la Saon au ridicat aici din chirpici câteva chilii și un Paraclis ca metoc al Mănăstirii Celic-Dere.

Alte monumente istorice : BISERICA Sf. Atanasie (Niculitel), Cismeaua KALAIGI (Babadag), FARUL VECHI (GENOVEZ) din Sulina, GEAMIA ȘI MORMÂNTUL LUI ALI GAZA – PASA (Babadag), MAUSOLEUL LUI SARI SALTAK. Merită a fi menționata și Podgoria de la SARICA-NICULIȚEL (Niculițel).

Localităti turistice : CRIȘAN, MILA 23, MURIGHIOL, SF.GHEORGHE –în care se desfasoară activitați turistice precum : PESCUIT SPORTIV, SPORTURI NAUTICE, VÂNATOARE SPORTIVĂ, GASTRONOMIE SPECIFICĂ.

Tradiții :Vatra folclorică "Dăeni" (județean), Festivalul folcloric pentru tineret "Peștișorul de aur" (internațional), Festivalul cântecului vechi rusesc (național), Festivalul-concurs de interpretare a muzicii populare "Grigore Kiazim" (interjudețean), Festivalul folclorului tulcean (județean), Școala de vară a meșteșugurilor tradiționale (internațional).

2.3. Principalele trasee turistice

Trasee turistice pe cãi navigabile :

Traseul nr. 1

Tulcea – Canalul Mila 35 – Girla Sireasa – Girla Sontea – Canalul Olguta – Dunarea Veche – Mila 23 sat – Crisan – Maliuc – Tulcea

 Traseul nr. 2

Tulcea – Canalul Litcov – Canalul Crisan – Caraorman – Hotelul Lebada – Maliuc  – Tulcea

 Traseul nr. 3

Tulcea – Maliuc – Hotelul Lebada – Canalul Crisan – Caraorman – Lacul Puiu – Popas BTT Rosu – Lacul Rosu – Împutita – Canalul Busurca – Sulina – Tulcea

 Traseul nr. 4

Murighiol – Canalul Dunavat – Canalul Dranov – Golful Holbina – Lacul Razim – Gura Portitei

 Traseul nr. 5

Jurilovca – Gura Portitei

 Traseul nr. 6

Hotelul Lebada – Dunarea Veche – Canalul Eracle – Girla Lopatna – Canalul Lopatna – Lacul Trei Iezere

 Traseul nr. 7

Hotelul Lebada – Dunarea Veche – Canalul Magearu – Dunarea Veche – Bratul Sulina – Hotelul Lebada

 Traseul nr. 8

Traseul turistic Tulcea – Chilia Veche pe ruta: mun. Tulcea – canalele: Mila 36 – Sireasa – Sontea – Razboinita – Stipoc – Pardina – loc. Chilia Veche

Drumeții în rezervația Biosferei Delta Dunării:

a)      Traseul turistic D.1: loc. Letea – loc. C.A. Rosetti – Padurea Letea – lac Nebunu si retur  

b)      Traseul turistic D.2: loc. Sfistofca – loc. C.A. Rosetti – lac Nebunu si retur  

c)       Traseul turistic D.3: Loc. Caraorman – Padurea Caraorman – lac Erenciuc si retur  

d)      Traseul turistic D.4: loc. Murighiol – lac Saraturi si retur  

e)      Traseul turistic D.5: loc. Uzlina – lac Uzlina si retur  

f)        Traseul turistic D.6: loc. Tudor Vladimirescu – garla Sireasa si retur  

g)      Traseul turistic D.7: loc. Nuntasi – Cetatea Istria – lac Sinoie si retur.  

CAP 3. Analiza bazei tehnico-materiale

3.1. Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, în județul Tulcea, în perioada 2002 – 2006

Se observă că numărul de unități de primire este în creștere în 2006 față de 2002. Pe teritoriul județului Tulcea nu au existat hoteluri pentru tineret,

hosteluri, popasuri turistice, sate de vacanță, căsuțe turistice și spații de cazare pe nave, iar pensiunile agroturistice și satele de vacanță s-au desființat până în 2006. Per ansamblu se obseră o creștere spectaculoasă a unitaților de mici dimensiuni – vile turistice și pensiuni turistice, și o scădere a numărului de moteluri , cabane turistice și pensiuni agroturistice.

De remarcat este faptul că față de 2002 când existau doar 4 pensiuni rurale, în 2006 acestea înregistrează o creștere semnificativă de 24 de pensiuni, de aici rezultând intensificarea turismului

rural in judetul Tulcea.Taberele de scolari si

ediția Institutul Național de Statistică 2006, bungalouri se mentin la un nivel constant in perioada 2002-

Sursa : Breviar Statistic “Turismul județului Tulcea” , 2006.

În perioada analizată s-au amenajat pentru prima dată un sat de vacantă (2003), un popas turistic (2004) și spații de cazare pe nave (2002). Practic anul 2002 marchează anul în care au început să se facă investiții și în echipamentele de cazare.

3.2. Capacitatea de cazare turistică existentă pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în județul Tulcea în perioada 2002-2006

Din tabel se remarcă ca cea mai mare pondere a numărului de locuri existente în structuri este deținută de hoteluri, urmate de vilele turistice și campinguri. O creștere care merită a fi remarcată este cea a pensiunilor atât urbane și rurale cât și a casuțelor turistice, ceea ce înseamnă că numărul pensiunilor atrase în circuit a crescut sau au fost construite altele. Motelurile, hanurile turistice, cabanele și taberele pentru elevi și preșcolari au scăzut ușor. O explicație ar putea fi faptul că veniturile părinților au scazut și din ce în ce mai putini parinti îsi permit acordarea unei tabere copilului.

3.3 Capacitatea de cazare turistică în funcțiune pe tipuri de structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în judetul Tulcea în perioada 2002-2006

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune a structurilor de primire turistică în anul 2006, în județul Tulcea a fost 578.270 mii locuri-zile. În perioada 2002-2006, tipurile de structuri pentru moteluri, hanuri, bungalouri și tabere aceasta a scazut ușor, iar pentru hoteluri, vile, pensiuni rurale, pensiuni urbane campinguri a crescut în ritmuri modeste.

Așadar, în județul Tulcea capacitatea de cazare în funcțiune a structurilor de primire turistică nu a înregistrat modificări semnificative. Pe de o parte, pentru că serviciile turistice și condițiile de cazare nu s-au îmbunătățit, nu s-au depus eforturi sustinute de atragere a turiștilor, iar pe de alta parte deoarece timpul liber pe care îl are fiecare turist este în scădere, motiv pentru care turismul de week-end castigă teren. Sezonalitatea este un alt factor care influenteaza acest indicator.

Echipamentele de alimentatie, tratament și agrement sunt modest reprezentate în acest județ.

Capacitatea și activitatea de cazare turistică, în perioada 2003-2007

– mii locuri-

CAP 4. Calculul indicatorilor circulației turistice

Sosiri ale turistilor, innoptari in structurile de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, in judetul Tulcea, in perioada 2001-2005, durata medie a sejurului si Indicii de utilizare neta a capacitatii existente.

Evoluția sosirilor de turisti străini, în perioada studiată a cunoscut o tendintă ascendentă, acestia fiind foarte atrași de « miracolul Dunării » și de tot ce presupune aceasta. Chiar dacă serviciile turistice nu se ridică la anumite standarde, resursele antropice și în mod special cele naturale ale zonei reușesc să atragă turiști străini. În plus, actuala politică dusă de România conduce la îmbunătațirea imaginii țării noastre peste

hotare. Din grafic se poate observa că indicatorul “sosiri” nu a avut o evoluție liniară. A crescut în anul 2001 și 2003, atingâng în anul 2005 valoarea de 77.576. Cei

Mai multi turisti au fost cazati in hoteluri, vile turistice si tabe-

Institutul National de Statistica re de elevi.

Din tabelul anterior se observă că în perioada 2001 –2005, indicatorul  “înnoptări “ nu a avut loc o evolutie uniforma.

Intre 2001-2003 aceasta a scazut , iar in anul 2005 a crescut foarte mult, de la 75.556 la 154.065. O explicație a involuției din perioada 2001– 2003 ar putea fi lipsa de timp cu care se confruntă omul modern, acesta acordând prioritate, cel puțin într-o anumită măsură turismului de week-end, calitatea proastă a serviciilor oferite, care duce la scurtarea sejurului și implicit la numarul de înnoptări într-o structură sau alta.

Durata medie a șederii în structurile de primire turistică a înregistrat, pentru perioadă analizată o tendință de scădere, de la 2,18 în 2001 la 1,99 în 2005, justificată de timpul tot mai redus pe care îl au oamenii pentru realizarea concediilor, aceștia preferând turismul de week-end.

FUNCȚIA TURISTICĂ A JUDEȚULUI TULCEA

– populație Tulcea = 262 124

– populatie ocup. civilă = 92 900

– nr locuri cazare L = 2 824

– k = 0,2

– 9000

K x L = 0,2 x 2 824 = 564.8

= 2,89 x 9 000 = 26 010

= 262 124 – 26 010 = 236 114

Functia turistică = =1,19 ( anul 2001 )

COEFICIENT DE UTILIZARE A CAPACITĂȚII DE CAZARE

CUC = capacitatea efectiv utilizată / capacitatea maxim posibilă

CUC = = 25,7 ( un grad mic de ocupare a locurilor de cazare, anul 2008 )

Participarea populatiei la activitatea economica se prezinta astfel :

Rata somajului inregistrat in anul 2005 a fost de 6,00 %, in crestere fata de anul 2004 unde rata somajului a fost de 5,6%. Numarul somerilor in anul 2005 a fost de 5548 (dintre care femei 2155), in crestere evident fata de 2004 ( nr. somerilor a fost de 5181) dintre care 2151 femei.

Indicile de utilizare neta nu a avut o evolutie uniforma, in perioada 2001 – 2003, acesta a scazut, fiind puternic influentat de numarul de innoptari, inregistrand din 2004 un reviriment. In cazul hotelurilor si pensiunilor si chiar al hanului acesta a integistrat o tendinta de crestere. In perioada 2004-2005 indicile de utilizare neta a cunoscut o crestere usoara de la 26,6 la 27,3. In acest interval s-a reusit atrageri in circuit a cat mai multor pensiuni (convingerea efectuarii unor modernizari si plata anumitor taxe). La polul opus se afla motelurile, vilele, dorintele turistilor indreptandu-se spre alte structuri.

Corelatia numarului de sosiri cu populatia civila ocupata

ry/x= nΣxiyi – ΣxiΣyi

(nΣxi2 – (Σxi)2)(nΣyi2 – (Σyj)2)

r= 0.2

Aceasta valoare a lui r evidentiaza o legatura destul de slaba intre numarul sosirilor de turisti si populatia ocupata.

Concluzia: numarul sosirilor de turisti influenteaza in proportie redusa populatia ocupata.

Previziunea numarului de innoptari din structurile de primire turistica in judetul Tulcea, perioada 2001 -2005

.

1. Metoda sporului mediu

Previziune pentru numarul de innoptari din structurile de primire turistica din judetul Tulcea, in perioada 2001-2005

= 13175,25 ; y = 108256,4 ; = 7842,52 ; = 7,24 >5 %

2.Metoda indicelui mediu de dinamica

= 1,11033 ; = 8467,55 ; = 7,82 > 5 %

3. Metoda trendului liniar

; a= 108256,4 ; b== 15622,9 ; = 6458,34; ν= 5,96 >5 %

Avand in vedere ca pentru fiecare metoda coeficientul de variatie (v) este mai mare de 5%, voi alege pentru previziune metoda care are coeficientul de variatie cel mai mic, adica metoda trendului liniar.

Previziunea numarului de innoptari pentru urmatorii 3 ani

Se observa o scadere accentuata a numarului de innoptari in perioada 2001 – 2003, confirmata prin situatia nefavorabila a nivelului de trai a turistilor si a dotarilor echipamentelor de cazare.

In anul 2004, se inregistreaza o crestere accentuata a nr. de innoptari, an care a favorizat relansarea turismului si in care s-au inregistrat rezultate pozitive si in alte domenii. In urma previziunii se remarca o scadere foarte usoara pentru anul 2005 si o crestere nu foarte semnificativa (comparativ cu 2004) pentru 2006-2007, numarul innoptarilor va fluctua in jurul valorii de 150.000.

CAP 5.Soluții de valorificare superoară a potențialului turistic

Dezvoltarea bazei materiale se poate realiza prin: reabilitarea zonelor urbane cu valoare turistică ridicată, inclusiv reabilitarea străzilor din stațiunile cu atractivitate turistică demonstrată, reabilitarea centrelor istorice și a zonelor pietonale în orașele care au valoare istorică și moștenire culturală bogată; dezvoltarea, reabilitarea și modernizarea utilitaților publice în zonele urbane cu valoare istorică și moștenire culturală bogată; investiții în dezvoltarea de noi atracții culturale în stațiunile funcționale.

Față de valoarea de excepție a Deltei Dunării, echiparea tehnică și mai ales circulația turistică organizată sunt foarte reduse. Aceasta face ca valorificarea turistică să fie sub posibilițati. Pentru aceasta propun:

Dotare corespunzatoare cu hidrobuze, bărci, vase dormitor, ambarcațiuni moderne, silențioase și nepoluante, corespunzatoare turismului itinerant și ecosistemului deltaic ;

Modernizare infrastructura de acces către zonă turistica Murighiol, Uzlina, Dunavațu de Jos, Lacul Razim ;

Modernizarea faimosului complex Lebăda de la Crișan ;

Având în vedere ca nu există spații pentru protocol (dacă există manifestării importante, toate sunt gazduite în complexul Cormoranul (***), propun construirea unui centru de afaceri, la Sf. Gheorghe, centru care să cuprindă atât săli pentru conferință, hotel, restaurant și alte dotări specifice, de 3 stele ;

Măsuri de reconstrucție ecologică în zona Deltei Dunării, de protejare a ecosistemului;

Crearea unor curse pentru aprovizionarea cu materii prime comercianților din zonă. Acum aceștia se aprovizionează cu vaporul și nu în mod regulat, astfel încat turiștii nu au în permanență cele necesare (de exemplu fructe);

Promovarea mult mai intensă a Deltei Dunării pentru atragerea unui număr mare de turițti.

Turismul știintific și cultural sunt insuficient dezvoltate în județul Tulcea, în ciuda oportunitaților pe care le oferă această zonă. Având în vedere acest lucru propun astfel o mai bună informare a turiștilor privind aceste valori prin înființarea de puncte de informare turistică, amenajarea și restaurarea celor retrase din circulație, precum și înființarea unei rețele de Centre de informare turistică lângă mănăstiri (mănăstirea Celic Dere), la Tulcea, Sulilna, Crisan și Murighiol.

Avand în vedere că Delta Dunării se află pe locul trei, dupa Insulele Galapagos și Marele Recif de Corali, într-un clasament al celor mai bogate zone din lume din punctul de vedere al biodiversității propun promovarea mult mai intensă a eco-turismului.

Cunoscut fiind faptul că județul Tulcea, alături de Constanța și Hunedoara, se află pe primele trei locuri la nivel național în ceea ce privește bogăția patrimoniului arheologic, putem să ne folosim de acest lucru și să promovăm mai mult turismul rural, arta și arhitectura populară, în perioada sărbatorilor de iarnă sau putem creea evenimente pe diferite teme : târguri, expoziții de creație artistică și artizanat, manifestări.

Având în vedere faptul că în această zonă există mai multe arii protejate propun realizarea mai multor programe tematice în legatură cu protejarea naturii. Deocamdată zonele protejate prezintă un interes dosebit pentru cluburile ecologice; acestea însă pot ajuta autoritațile locale în ghidarea turiștilor spre turismul de rezervații (prin construirea și instalarea de noi placuțe de atenționare și informare)

Anexe:

Harta Jutețului Tulcea

Anexa2:

Anexa3:

Anexa 4:

Anexa 5:

Anexa 6:

Bibliografie:

Bauman Victor, Băluță Stelian, Deliu Miron, Tulcea, Editura Sport Turism, București, 1980

http://www.tulcea.insse.ro

http://www.tulcea-turism.ro

http://www.ddbra.ro

http://www.primaria-tulcea.ro/