Program de Valorificare a Potentialului Turistic al Frantei

Turism

Program de Valorificare a Potentialului Turistic al Frantei

Byadmin ianuarie 1, 2024

=== 56720 B – cuprins ===

CUPRINS

I. Descrierea Frantei……………………………………………………………………………………3

1. Prezentarea generala a Franței…………………………………………………………………….3

2. Mediul natural…………………………………………………………………………………………..4

2.1.Așezare…………………………………………………………………………………………4

2.2.Relief……………………………………………………………………………………………4

2.3. Clima…………………………………………………………………………………………. 5

2.4. Hidrografie…………………………………………………………………………………..5

2.5. Flora……………………………………………………………………………………………5

2.6. Fauna…………………………………………………………………………………………..6

3. Mediul demografic……………………………………………………………………………………7

3.1. Populația, etniile și religiile…………………………………………………………..7

3.2.Orașe…………………………………………………………………………………………..9

3.3. Religie………………………………………………………………………………………11

4. Mediul social………………………………………………………………………………………….12

Sănătatea……………………………………………………………………………….. 12

Educația…………………………………………………………………………………..12

4.3. Transportul…………………………………………………………………………………13

5. Mediul economic…………………………………………………………………………………….13

6. Mediul politic…………………………………………………………………………………………14

7. Mediul cultural……………………………………………………………………………………….16

II. Cererea si oferta turistica……………………………………………………………………..20

2.1. Cererea turistică din Franța………………………………………………………….20

2.2 Oferta turistică din Franța…………………………………………………………….21

III. Calcularea și interpretarea principaliilor indicatori economici și turistici……………………………………………………………………………………………………35

Bibliografie………………………………………………………………………………………………52

=== B – turim franta actualizata ===

CUPRINS

I. Descrierea Frantei……………………………………………………………………………………3

1. Prezentarea generala a Franței…………………………………………………………………….3

2. Mediul natural…………………………………………………………………………………………..4

2.1.Așezare…………………………………………………………………………………………4

2.2.Relief……………………………………………………………………………………………4

2.3. Clima…………………………………………………………………………………………. 5

2.4. Hidrografie…………………………………………………………………………………..5

2.5. Flora……………………………………………………………………………………………5

2.6. Fauna…………………………………………………………………………………………..6

3. Mediul demografic……………………………………………………………………………………7

3.1. Populația, etniile și religiile…………………………………………………………..7

3.2.Orașe…………………………………………………………………………………………..9

3.3. Religie………………………………………………………………………………………11

4. Mediul social………………………………………………………………………………………….12

Sănătatea……………………………………………………………………………….. 12

Educația…………………………………………………………………………………..12

4.3. Transportul…………………………………………………………………………………13

5. Mediul economic…………………………………………………………………………………….13

6. Mediul politic…………………………………………………………………………………………14

7. Mediul cultural……………………………………………………………………………………….16

II. Cererea si oferta turistica……………………………………………………………………..20

2.1. Cererea turistică din Franța………………………………………………………….20

2.2 Oferta turistică din Franța…………………………………………………………….21

III. Calcularea și interpretarea principaliilor indicatori economici și turistici……………………………………………………………………………………………………35

Bibliografie………………………………………………………………………………………………52

I. Prezentarea generala a Franței

Capitala: Paris

Coordonate: 48°51′39″N, 02°20′43″E

Oraș principal: Paris

Limba oficială: Franceza

Sistem politic: Republică

– Președinte: Nicolas Sarkozy

– Prim-Ministru: Francois Fillon

Membru UE din: 25 martie 1957

Suprafață: – Total: 674.843 km² km² (Locul 42º)

– Apa (%): 0,24%

Populație:

-Total: 62.662.842 loc. (Locul 20º)

– Densitate: 92,86/km² loc./km²

PIB:

– Total: $$1661 miliarde (Locul 7º)

– Per capital: $$27,600

Monedă: Euro (EUR)1

Fus orar: UTC+12

Domeniu Internet: .fr3

Prefix telefonic: ++33

Imnul national este “Marseillaise”.
Deviza republicii este “liberte, egalite, fraternite”.
Principiul: “guvernare de catre popor, prin popor si pentru popor”.

2. Mediul natural

2.1.Așezare

Deși marea parte a teritoriului francez se află în vestul Europei, Franța este constituită și din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul și sudul Oceanului Indian, nordul și sudul Oceanului Pacific și Antarctica, aici însă suveranitatea este exercitată în cadrul Tratatului Antarcticii.

Franța metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii și Marea Nordului și de la Munții Alpi și Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului Franței continentale, țara este denumită colocvial ca Hexagonul (franceză: L'Hexagone). In afară de limita maritimă , are și 9 vecini terestrii: Belgia (620 km), Luxemburg (73 km), Germania (450 km), Elveția (572 km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 km) și Spania (650 km) și două dintre ministate: Andora și Monaco. Franței ii aparține și Insula Corsica din Mare Mediterană. Franța are frontiere cu Brazilia (700 km), Surinam (520 km) și o frontieră nematerializată cu Antilele Olandeze (10,2 km) în Insula Sfântul Martin.

Suprafața totală a Franței metropolitane este de 551.659 km² Franța fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafață. Suprafața totală, ce cuprinde toate regiunile, colectivitățile și teritoriile de peste mări, este de 674.843 km², ceea ce reprezintă 0,45% din suprafața totală a uscatului de pe Pământ. Zona Economică Exclusivă a Franței o clasează pe aceasta pe locul al doilea, după Statele Unite și înaintea Australiei cu o suprafață totală de 11.035.000 km², ceea ce reprezintă 8% din totalul Zonelor Economice Exclusive.

2.2. Relief

Relieful Franței se distinge prin două mari trepte de relief: unele mai joase, în jumatatea nordică, de podiș și de câmpie, și altele mai înalte, montane, mai ales în sud-est și sud-vest.

Relieful este dezvoltat pe structuri hercinice ( unde există podișuri, munți joși, care sunt erodați, și cîmpii) și alpine ( Alpii și Pirinei).

Franța posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4810 m). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.

2.3. Clima

Nord-vestul Franței are o climă blânda oceanică, ale carei condiții sunt determinate de curentul nord-atlantic. În est iarna este mai geroasă, vara mai calda, și în general sunt mai puține precipitații. În sud vara este mai fierbinte și mai secetoasă, iarna mai blândă și deseori ploioasă. Nivelul precipitațiilor în zona de coastă occidentală este de peste 800 mm, în est numai în unele locuri atinge 600 mm. În munți clima este mai rece, precipitațiile sunt peste 1000 mm, care în mare parte cad iarna sub formă de zăpadă.

2.4. Hidrografie

Rețeaua hidrografică este densă și orientată spre patru întinderi marine:

– Oceanul Atlantic Loire (1.012 km), Garonne (650 km), Dardogne (472 km )

– Marea Mânecii – Seine (776 km) cu afluenții săi Moselle (550 km ) și Marne ( 525 km )

– Marea Mediterană – Rhonul (812 km din care 552 km pe teritoriul Franței)

– Marea Nordului – Rhinul ( 195 km pe teritoriul Franței ) și afluentul său Meuse ( 950 km ).

Pe teritoriul Franței există și numeroase lacuri din care cele mai cunoscute sunt: Leman / Geneva la granița cu Elveția ( 582 km ), Bourget ( 44 km ), Grandlieu și d’Annecy. Apele Franței sunt legate între ele prin canale navigabile în lungime totală de 4.600 km. În afara apelor enumerate mai sus, mai există și ape subterane, dintre care cele mai cunoscute sunt apele arteziene, al căror nume provine de la numele provinciei Artois.

2.5. Flora

Datorită întinderii sale considerabile, în Franța se întîlnește o vegetație variată. Situate mai ales în munții Alpi, Jura și Vosgi, pădurile de foioase ( fag, stejar ) și de conifere, ocupă peste un sfert din teritoriul Franței. În landele nisipoase din S-V se dezvoltă păduri de pin, iar în insula Corsica este dominant maquisul mediteranean. Pe lângă fauna autohtonă există și alte animale care trăiesc în libertate, în pădurile Franței, dar și în parcuri și rezervații naturale cum ar fi : parcul La Vanoise, fondat în 1963, cu o suprafață de 52.839 ha; parcul Pyrenees Orientales, fondat în 1967 și având o suprafață de 46.000 ha și Port Cros înființat în 1963 cu 685 ha. În Franța există 21 rezervații naționale de vînătoare ( Chambord a fost fondată în 1957 cu 5.450 ha, Burrus, fondată în 1964 cu 4.387 ha, Les Bauget, în Savoia, fondată în 1955 cu 4.070 ha), 9 rezervații cinegetice de interes național și 25 de rezervații speciale sau particulare, între care Camargue în delta Rhone-ului ( f.1928 cu 9.366 ha ) și Les Sept Isles ( f. 1912 cu 82 ha ) și 32 de rezervații forestiere de stat.

2.6. Fauna

Fauna este relativ bogată: păsări (flamingo, egrete, fluierari – în Camargue ), urși ( în Pirinei ), vulturi, marmote, ibex, mufloni (în Corsica ). Brumărița de stâncă, stâncuța alpină, capra neagră, acvila, capra ibex, marmota, cerb, iepurele de zăpadă, minunița.

Capra neagră Marmota

Iepurele de zăpadă Flamingo

III. Mediul demografic

3.1. Populația, etniile și religiile

Sursa : Insee, estimations de population et statistiques de l’état civil.

Source : Insee, Recensements de population, Estimations de population

Teritoriul Franței, populat în antichitate de triburi celtice (galice), este cucerit în 59 -51 iHr. de legiunile lui Caesar, transformat în provincie romană și supus unui intens proces de romanizare. În sec. 3-5 d. Hr. Galia Romana este pustiită de popoarele migratoare ( alamani, vizigoti, vandali, huni ). Francii, popor germanic stabilit în sec. 5 în Gallia, se contopesc cu galo-romanii și dau naștere în secolul următor poporului francez. Bazele regatului franc sunt puse de Clovis ( 481-511) din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seamă reprezentat al dinastiei carolingiene, poartă războaie victorioase împotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor și este încoronat împărat al Occidentului (Imperiul romano-german ) la Roma, în anul 8oo.

Francezi: 3,6 mil. Imigranți (6,3% din populația tării), între care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi, malieni (1990). Cele mai mari densități ale populației se înregistrează în reg. pariziană (890 loc./km2, 2% din suprafața Franței, 19% din populația țării), în reg. Nord-Pas de Calais (320 loc./Km2), Marseille-Nice (290 loc./Km2), Lyon-St. Etienne (280 loc./km2), în Alsacia (196 loc./km2). Valori mult sub media pe țară se întâlnesc în Auvergne și Franche-Comté (50-70 loc./km2), în Champagne-Ardenne (52 loc./km2), în reg. Limousin (43 loc./km2), în insula Corsica (30 loc./km2).

3.2.Orașe:

Paris este capitala și cel mai mare oraș al Franței. Orașul este traversat de fluviul Sena, care împarte orașul în două părți – Malul Drept, în partea de nord a Parisului, și Malul Stâng, în partea de sud. Suprafata sa este de 1450 de km patrati.Parisul este unul dintre puținele orașe din lume unde nu trebuie să mergi într-un loc anume pentru a-ți face cumpărăturile, deoarece oportunități întâlnești la orice pas. Vitrinele magazinelor sunt pline de energie, creativitate și expresivitate, așa cum puține găsești în alte orașe ale lumii.

Monumente si clădiri:

Turnul Eiffel – simbolul Parisului.

Arc de Triomphe – monument din centrul Place de l'Étoile, comemorând victoriile Franței și onorând pe cei care au murit în luptă.

Les Invalides – Muzeu și loc de veci pentru mulți soldați francezi și pentru Napoleon.

Conciergerie – închisoare foarte veche unde mulți membri ai regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluția franceză.

Palais Garnier – sediul Operei din Paris.

Catedrala Notre-Dame pe Ile de la Cité

Clădirea Samaritaine – galerii comerciale de la începutul secolului XX.

Sorbonne – universitate faimoasă, fondată în Evul Mediu.

Statuia Libertății – o versiune mai mică a statuii din portul din New York pe care Franța a dăruit-o Statelor Unite în 1886.

Pantheonul din Paris – biserică și mormânt al celor mai mari personalități ale Franței.

Sainte-Chapelle – capelă din secolul XIII.

Église de la Madeleine – biserică

Place des Vosges – piață din districtul Marais creată în timpul domniei lui Henric al IV-lea

Muzee

Luvrul – un muzeu enorm care găzduiește foarte multe opere de artă, inclusiv pictura Mona Lisa și statuia Venus din Milo.

Muzeul Orsay – un muzeu de artă găzduit într-o gară din secolul XIX convertită, și care conține în special opere impresioniste.

Centrul Georges Pompidou, cunoscut și ca Beaubourg – o clădire neobișnuită care găzduiește muzeul de arte moderne și un centru cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă această clădire se află și atelierul Constantin Brâncuși.

Musée Rodin – o mare colecție de opere ale celui mai celebru sculptor francez.

Musée du Montparnasse în vechea reședință a artistului Marie Vassilieff de la Avenue de Maine nr. 21, detaliază istoria comunității artistice din Montparnasse.

Musée Cluny, cunoscut și ca Musée National du Moyen-Age, găzduiește o mare colecție de artă și obiecte din Evul Mediu, inclusiv ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.

Lyon, al treilea oraș ca mărime din Franța este un centru industrial, dar și oraș patrimoniu. Capitala Galilor în Imperiul Roman, mare centru cultural și comercial al Renașterii, oraș industrial al secolului 19, Lyon a devenit o mare metropolă europeană.

Nice este una dintre cele mai vizitate destinații de pe Coasta de Azur. Odată ajuns aici simți imediat atmosfera tipic franțuzească, parcă aerul mediteranei te pătrunde plimbându-te pe valurile romantismului. Imaginile sunt foarte sugestive și spun totul despre aceast oraș.

Touluse capitala departamentului Languedoc și al 4 lea oraș al Franței, Toulouse este supranumit și orașul roz. Cu un trecut istoric bogat, orașul este de asemenea și centrul industriei aerospațiale.

3.3. Religie : catolicism 90%, protestantism, islamism iudaism.

Rata somajului in Franta

Source : Insee, enquête Emploi

IV.Mediul social

4.1. Sănătatea

Situația Franței se caracterizează prin:

– o situație favorabilă pentru moartea copiilor și foarte favorabilă pentru persoanele în vârstă

– o situație defavorabilă în ceea ce privește moartea tinerilor adulți în special bărbații

– o situație particulară ridicată în ceea ce privește riscul de deces între bărbați și femei

În 1998 francezii au dat 12000 franci/locuitor pentru îngrijiri și medicamente. 47.4% din fondul de bani pentru consumul de bunuri și servicii medicale sunt consacrate pentru îngrijiri spitaliere, 27% cu îngrijirea serviciului de ambulanță, 19.6%cu medicamente și 6% pentru alte bunuri medicale și transporturi. Francezii au o asigurare de sănătate obligatorie și complementară. Aproximativ 1.7 milioane de persoane lucrează actual în sectorul de sănătate îngrijind 8% din populația activă totală și 9% din populația activă ocupată.

Franța consacră 9,5% din PIB pentru sănătate. Securitatea socială financiară oferă și ea pentru medicamente. Statul este colectivitatea locală care intervine cu 1,1%.

4.2. Educația

După anii 1980 Statul a angajat o operațiune de descentralizare de competențe care a întărit punctele colectivității locale. Domeniul educației este bazată pe principii fundamentale unde unele sunt formulate în cadrul Constituției Republicii, iar altele de către lege. În Constituție există un slogan care spune ”Națiunea garantează legal accesul copilului și adultului la instruire, la formarea profesională și la cultura reafirmând de asemenea principiile de egalitate a șanselor, a dreptului la formare și obligația de a organiza un învățământ public în funcție de principiile de gratuitate.

-Elevii: numărul de elevi în primul și al doilea grad: 12.111.900

-În învățămînt: -public: 10.086.700

-privat: 2.025.200

-Studeții: 2 275 000

-Preșcolari: 401.500

– Alții: 231200

-Personalul: 1143555

-Clădiri: 67.581

-Numărul colegiilor și liceelor: – public: 58569

– privat: 9012

În Frața educația primește 14% din PIB.

4.3. Transportul

Rețelele de linii de transport în Franța sunt în total 31.840 km, cea mai extinsă din Europa și este dirijată de SNCF. Trenurile de mare viteză include Eurostar și TGV care călătoresc la 320km/h. Legăturile intra-urbane s-au dezvoltat cu ajutorul altor servicii de ex. tramvai și autobus.

Sunt aproximativ 478 de aeroporturi în Franța; cel mai larg și important este Aeroportul Internațional Charles de Gaule apoi mai este și compania Air France. Porturi cel mai larg este în Marseille, de asemenea și portul care limitează Marea Mediterană.

V.Mediul economic

Situată printre primele cinci puteri ale economiei mondiale, Franța dispune de variate resurse minerale, dar cu o productie modestă și în scădere, apelând în măsura din ce în ce mai mare la importul de materii prime și semifabricate. Industria are un ridicat nivel tehnologic, competitiv mai ales în aeronautica, material rulant, energia nucleară, industria alimentară. În ansamblul economiei mondiale, poziția Franței s-a erodat în ultimele două decenii (în 1970 reprezentînd 8,2% din producția industrială a OECD iar în 1990 doar 5,7%).

Politica de reconversiune energetică (reducerea dependenței de importul de hidrocarburi) a condus la sporirea la 70% a ponderii centralelor nucleare în producția de energie electrică (locul I pe glob). Marile concentrări industriale sunt: regiunea pariziană, valea Rhônului, Sena inferioară, zona Lyon. Producția industrială este extrem de diversificată, pondere mai mare în cadrul exportului avînd industria autovehiculelor, utilajelor industriale, aeronautică, chimia de sinteză și industria alimentară (unt, brânzeturi și vinuri).

Agricultura antrenează 7% din populația activă deși are o contribuție redusă în PNB (3,3%), Franța situându-se pe locul întâi în Europa și cinci în lume la producția de cereale. Ca valoare a exporturilor agricole, Franța ocupă locurile doi-trei pe glob. Viticultura este și ea larg reprezentată (locul al doilea pe glob la producția de struguri și de vinuri). Creșterea animalelor asigură 53% din valoarea porducției agricole. Se cresc bovine, porcine si ovine.

Rețeaua căilor de comunicații este bine dezvoltată și polarizată de capitală.

Balanța comercială este echilibrată, principalii parteneri fiind tările CEE. Turismul are o contribuție însemnată (peste 20 miliarde USD anual) la balanța de plăți. Ajutorul financiar extern acordat de Franța însumează 7,5 miliarde USD anual.

Importul este de 340 miliarde de dolari.

Exportul este de 346 miliarde de dolari.

PIB-ul este de 2118 miliarde de dolari.

VI.Mediul politic

Franța este o republică unitară constituțională cu regim particular prezidențial. Reforma constituțională a reajutat în același articol ca organizarea republicii care a fost descentralizată.

După reforma constituțională din 2001 președintele republicii a fost ales pe timp de 5 ani; el a denumit primul ministru.

Parlamentul este constituit din ansamblul național, care reunește 577 de deputați și din Senat care cuprinde 331 senatori aleși pentru 6 ani.

Actualul președinte al Franței, Jacques Chirac, un fost prim ministru și primar al Parisului, a fost ales pentru prima dată în 1995, aceasta fiind a treia sa candidatură pentru postul suprem. Pentru primii doi ani ai președienției sale, acesta s-a bucurat de un larg sprijin parlamentar (470 din 577 locuri în Adunarea Națională) ce i-au permis formarea unui guvern, sub conducerea lui Alain Juppé, președintele partidului neo-Gaullist RPR. Această perioadă a fost marcată de numeroase scandaluri de corupție și de o serie de reforme nepopulare ce au condus la o serie de mișcări de protest. Pentru ca Franța să poată îndeplinii criteriile Tratatului de la Maastricht pentru adoptarea monedei Euro, erau necesare o serie de reforme costisitoare din punct de vedere politic, astfel încât în iunie 1997 au fost organizate noi alegeri parlamentare.

Partidele de Stânga, conduse de Partidul Socialist Francez, au câștigat detașat alegerile (319 locuri față de 289 necesare pentru a obține majoritatea), iar guvernul a fost format de către Lionel Jospin și a fost format din miniștrii socialiști și aliații lor, partidul comunist și verzii. Scopul guvernului a fost păstrarea Franței pe calea integrării economice și monetare europene, dar cu o atenție deosebită acordată problemelor sociale. Peroada de coabitare, între președintele de dreapta și guvernul de stânga, a fost una dintre cele mai durabile din istoria republicii franceze, guvernul și președintele reușind să se pună de acord asupra majorității problemelor.

Alegerile prezidențiale din 2002 au reprezentat sfârșitul perioadei majorității socialiste, datorită înfrângerii răsunătoare suferită de primul ministru, care a obținut un scor sub așteptări, fiind devansat pentru poziția a doua ce permitea accesul în al doilea tur de scrutin de către Jean-Marie Le Pen, liderul partidului de extremă dreapta, Frontul Național, care, datorită politicilor sale izolaționiste și anti-imigrație este acuzat de xenofobism.

În urma alegerilor din iunie 2002, partidele de drepta, susținătoare ale președintelui Chirac, au obținut majoritatea parlamentară, iar guvernul a fost format de către Jean-Pierre Raffarin. În urma respingerii Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa de către populația franceză prin referendumul din 29 mai 2005, primul ministru și-a prezentat demisia. Motivele respingerii tratatului sunt diverse dar nu este cazul temerilor legate de pierderea suveranității în favoarea instituțiilor europene, deoarece Franța și populația sa este considerată printre principalii susținători ai unei integrări mai pronunțate. Principala temere a fost considerată teama de liberalismul economic încurajat de către acest tratat, care, în viziunea susținătorilor politicilor mai sociale, nu oferă protecție angajatului ca individ în fața forțelor pieții de muncă și a angajatorilor. Pe lângă aceasta, votul negativ a fost interpretat de unii și ca un vot de blam împotriva președintelui devenit din ce în ce mai nepopular.

Noul guvern a fost format de către Dominique de Villepin, fostul ministru de externe. Una dintre marile probleme întâmpinate de acest guvern au fost revoltele din suburbiile franceze din anul 2005 ce au pornit în numeroase suburbii sărace, populate de către imigranți nord-africani și descendenții acestora guvernul a invocat starea de urgență pentru a calma revoltele, iar ministrul de interne Nicolas Sarkozy a câștigat capital politic în urma discursului său în favoarea represiunii delicvenței juvenile și a imigrației ilegale.

Al doilea moment dificil al guvernului de Villepin a fost în anul 2006 când propunerea de reformă a pieței muncii pentru tineri, prin introducerea unui nou contract de angajare, numit "Contract pentru Prima Angajare" (franceză Contrat Première Embauche, prescurtat CPE), a fost întâmpinată cu ample proteste de stradă care au dus la eliminarea proiectului. Acesta prevedea posibilitatea de a angaja și a demite tineri sub 26 de ani în mod liber și era motivat de ratele ridicate ale șomajului în această categorie de vârstă de peste 20%. Susținătorii acestui proiect au motivat reducerea constrângerilor legate de înființarea a noi posturi de muncă, iar detractorii au motivat crearea unei situații de insecuritate socială și de lipsa unei reale soluții pentru problema mai mare a șomajului ridicat. În urma acestor evenimente popularitatea președintelui și a primului ministru a scăzut dramatic, nici unul nemaifiind cotat cu o susținere suficientă pentru a-i permite o candidatură serioasă la alegerile prezidențiale din anul 2007.

VII.Mediul cultural

Arta si Cultura

Este bogată, difersificată, veche și reflectă culturile sale regionale și influența imigraților a tuturor epocilor.

După ce s-a inventat cinema-ul la Lyon și a apărat cu ardoare cultura Franța a dezvoltat o industrie cinematografică de calitate.

Compartimentele artelor:

-sculptura

-pictura

-arhitectura

-muzica

-literatura

-cinema

-bucătăria

Arhitectura gotică are un nume mai vechi Arhitectura franceză. Termenul gotic a apărut mai tîrziu ca o insultă stilistică și a fost repede adoptată. Nordul Franței este partea cea mai prestigioasă și importantă în ceea ce privește arhitectura gotică unde s-au construit catedrale și basilici cum ar fi:

-Basilica Sf. Denise

-Notre Dame de Reims

–

Notre Dame de Chartres

-Notre Dame d’Amiens

De asemenea mai tîrziu s-au construit castele precum:

-Chateau Gaillard

-Chateau de Louisignau

În timpul stilului baroc care a înlocuit stilul gotic s-a construit Palatul Versailles. În timpul stilului neobaroc s-au realizat multe poduri un exemplu ar fi viaducta Garabit și de asemenea Turnul Eiffel.

(Viaductul Garabit)

Literatura si poeții

În ceea ce privește istoria limbii franceze cel mai important este fara îndoială Francois Rebelais a cărui cea mai importantă operă este Gargantua și Pantagruel. Mai tîrziu Jean de la Fontaine a scris Fabule. În sec. XVIII au fost: Voltaire, Diderot, Ruosseau. În sec.XVIV Hugo, Dumas, iar în sec. XX Gaston Lerox,Louis Ferdinand Celine și Albert Camus.

Marianne este un simbol al Franței care semnifică un simbol al libertății iar prima sa apariție a fost la Revoluția Franței și este reprezentată de un cap de femeie.

Religia

Din punct de vedere constituțional, Franța este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu recunoaște nici una, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez își interzice recensămintele cu caracter religios astfel încat datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituții neoficiale.

Conform unui sondaj CSA[15] :

-51 % din francezi se declară catolici (față de 67 % în 1994) dar doar jumatate dintre ei cred în mod ferm în existența lui Dumnezeu;

-31 % din francezi (față de 23 % in 1994) se declară fără religie;

-4 % musulmani (față de 2 % în 1994) ;

-3 % protestanți;

-1 % evrei;

-10 % nu se pronunță.

Dintre cei care au declarat o religie majoritatea nu sunt însă practicanți.

În ciuda acestei scăderi a credincioșilor și în particular a catolicilor, religia catolică rămane religia dominantă în Franța și își păstrează o influența importantă, în special în zonele rurale și în unele zone ale țării. Chiar dacă statul este laic, catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători religioase catolice iar 90% din școlile private din Franța sunt scoli catolice.

Limba

Franceza este limba maternală al unui număr mare de 80 milioane de locuitori, ceea ce o plasează pe locul 11 în lume și locul 9 în lume cu 160 milioane de locuitori dacă o învață și o plasează ca fiind a doua limbă. Sunt mai mulți de 250 milioane de persoane capabile de a utiliza ocazional franceza. Limba franceză are privilegiul de a fi mondial recunoscută ca o mare limbă de civilizație.

Moneda

La început Franța avea ca moneda francul francez. Francul a apărut pentru prima oară în Franța și valora 3.87g aur. El a fost național în Franța din 1360 până în 1641 și apoi din 1795 până în 1999 când a fost treptat înlocuit până în 2002 de către euro. După ce Franța a intrat în Uniunea Europeană și-a schimbat moneda din franc în euro. Duminică 17 februarie 2002 la miezul nopții a ieșit de pe piața francul. A fost primul franc cel adevărat care și-a încheiat cariera pentru a-I lăsa irevocabil loc europeanului Euro.

II. Cererea si oferta turistica

2.1. Cererea turistică din Franța

Cu peste 78 milioane de turiști străini în anul 2008, Franța este clasată ca prima destinație turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce își petrec vacanțele în diferite regiuni ale tării. Motivația principală a consumatorului francez este plăcerea de a cumpăra, se lasă duși de tentație și apoi prețul. Conform unei anchete 3 clienți din 4 ar plăti mai mult pentru a obține o calitate mai bună și mai mult de 1 din 2 pentru mai multe servicii și asistență.De asemenea turiștii francezi călătoresc și în scop familial și amical.

Dorințele lor sunt :

-produse simple cu prețuri rezonabile;

-valorizarea serviciului;

-asistența și personalizare importantă în alegerea produselor;

-produse autentice: turistul dorește să fie actor și nu simplu spectator pasiv;

-atracția unei destinații nu trebuie să constea doar în frumusețea naturii ci și în bogăția și calitatea schimburilor cu locuitorii țării respective.

Francezii decid să consume pentru că:

-vor să-și facă plăcere din când în când;

-vor să-și asigure confortul de care au nevoie;

-vor să participe la sprijinirea economiei;

-vor să-și satisfacă aspirațiile personale;

-vor să evite cheltuielile inutile.

2.2 Oferta turistică din Franța

Numărul hotelurile în Franța sunt de aproximativ 17.588.

Tabel 1

Numărul de hoteluri clasate pe categorii în funcție de regiune, tipul hotelului și spațiul hotelului

Tabel 2

Unități de alimentație publică

În Franța sunt 1261 de restaurante și alte locuri de alimentație publică. Dintre acestea clasificăm câteva după numărul de stele care este înscris pe frontispiciul fiecărui restaurant.

Tabel 3

Unități de agrement

În Franța populația majoritară este de la varsta a doua în sus. La polul opus sunt turiștii străini care sunt dintre cei mai tineri. Pentru aceasta, Franța are multe unități de agrement în diferite zone ale țării. Dintre acestea amintim unele care sunt mai vizitate si mai căutate.

Parcul de distracții Asterix se află la 30 km de Paris. Ca să ajungi la parc ai multiple căi:

-cu mașina: autostrada A1 Paris-Lille, ieșirea 7 și 8, la 30 km de Paris;

-cu avionul: Aeroportul Roissy-Charles-de-Gaulle, 10 minute până la parc;

– cu trenul: gara Roissy-Charles-de-Gaulle;

– cu metroul: linia B3 din stațiile Chatelet sau Gare du Nord, se coboară la stația Roissy-Charles-de-Gaulle.

Parcul a fost inaugurat la data de 3 aprilie 2004.

Tematica parcului sunt galezii, strămoșii francezilor, reprezentați prin bine-cunoscutul personaj de animație Asterix.

Dintre atracțiile parcului, merită să amintim:

-Tonerre de Zeus (un roller coaster uriaș, cu o lungime de 1,2 km)

-Gudurix (roller coaster de 1,3 km lungime și cu 7 loop-uri)

-Pădurea Druizilor (pentru copii)

-Menhir Express (slide de 13 m)

-Epidemais Croisiere (croziera prin satul galez)

-The Big Splash

-Flight of Icarus

Disneyland în Franța

Parcul de distracție Disneyland Resort ce cuprinde Disneyland Park și Walt Disney Studios este situat în Marne la Vallee în Paris.

Cunoscutele figurine din desenele animate create de Disney vă invită să petreceți o minivacanță într-un ținut al basmului cu peste 20 de atracții concepute atât pentru cei mici cât și pentru cei mari.

Parcul Walibi Rhone-Alpes

Acest parc se află în vecinătatea orașului Lyon.

Accesabilitea în această zonă este permisă cu:

-mașina: pe autostrada A43 (Lyon-Chambery): dinspre Chambery către ieșirea 11 (Bourg en Bresse); dinspre Lyon spre ieșirea 10 (Chimilin); dinspre Geneva-Annecy spre spre Lyon, ieșirea 11 (Bourg en Bresse);

-cu autocarul: există curse regulate Lyon/Geneva/Grenoble (parcare gratis pentru autocare).

Descriere parc/atracții:

-Aqualibi (un paradis acvatic, temperatura constantă 25Â°C, care oferă vizitatorilor posibilitatea de a-și testa curajul pe slide-urile, toboganele și piscinele de aici: Colorado și curse nebunești prin 2 slide-uri de 98, respectiv 104 m, o piscină cu valuri impresionante, Rapido și coborâri spectaculoase, Wild Riverși căderi într-o piscina cu turbulențe);

-Zig-Zag (roler coaster), Totem Infernal (ejector), Boomerang (roller coaster cu looping).

-Aquachutes (4 slide-uri gigantice de 75 m care îi proiectează în piscine pe turiști în doar câteva secunde), Radja River (cascade rapide, curenți, turbulențe), Riviere Canadienne (slide prin apa în canoe), Tam Tam Tour (o călătorie linștită cu barca prin junglă).

-Baron Rouge (micii vizitatori pot descoperi secretele zborului în nave de mici dimensiuni), Coccinelles des Andes (mini roller coaster), Le Grand Soleil (panorama oferită de aceasta tradiționala roată Ferris), Santa Fe Express (o călătorie prin parc, într-un tren asemănător celor din Vestul Sălbatic).

Resurse turistice

Atractivitatea turistică se explică prin marea varietate de puncte de interes și prin numărul lor foarte mare la care se adaugă diversitatea peisajelor, bogăția patrimoniului și climatul temperat precum și facilităților de acces și a infrastructurii turistice și de transport foarte bine dezvoltate. Parisul și împrejurimile sunt destinația cea mai importante urmate de Castelele de pe Valea Loarei, Mont Saint-Michel, Coasta de Azur și stațiunile montane din Alpi, pentru a enumera doar cele mai prestigioase destinații. În anul 2003 turismul a reprezentat 6,6% din PIB și a angajat aproximativ 700.000 persoane în activități direct legate de acesta.

Resurse turistice naturale

Munții Pirinei

Din punct de vedere politic, Pirineii fac parte din următoarele departamente franceze, de la est la vest: Pirinei-Orientales, Aude, Ariège, Haute-Garonne, Haut,Pirinei Înalți și Pirinei -Atlantic (în ultimile două aflându-se Parcul Național al Pirineilor).

Pirineii fac parte de asemenea din următoarele provincii spaniole, de la est la vest: Girona, Barcelona, Lleida, Huesca, Zaragoza, Navarra, și Gipuzkoa.În Pirinei se află de asemenea principatul independent Andorra.

Din punct de vedere fizic, Pirineii sunt de obicei împărțiți în trei secțiuni, Centrali, Occidentali sau Atlantici și Orientali.

Pirineii Centrali se întind către est de la Port de Canfranc către Val d'Aran, aici aflându-se cele mai înalte vârfuri ale lanțului:

Aneto sau Pic de Néthou 3 404 m pe culmea Maladetta

Mont Posets 3 375 m

Mont Perdu sau Monte Perdido sau Mont Perdut 3 355 m.

În Pirineii Atlantici, înălțimea medie scade treptat de la est la vest. În Pirineii Orientali, cu excepția unei rupturi la extremitatea estică a Pyrénées Ariégeoises, altitudinea medie rămâne constantă, până la o scădere bruscă în acea parte a lanțului cunoscută sub numele de Albères.

Munții Alpi

Alpii fac parte dintre lanțurile muntoase cu caracteristici alpine pronunțate, deoarece se ridică la înălțimi care depășesc cu mult granițele superioare ale pădurilor. În epoca glaciară au cunoscut perioade succesive de îngheț. Glaciațiile sunt responsabile pentru forma de astăzi a Alpilor, cu piscuri abrupte, cu depresiuni adânci, cu văi prelungi și cu lacuri.

Lanțul principal al Alpilor este alcătuit din numeroase alte lanțuri muntoase, cu vârfuri mai puțin ascuțite către est, caracterizându-se prin văi largi și prelungi.

Coasta de Azur

Coasta de Azur (sau Riviera Franceză, franceză Côte d'Azur) este regiunea de coastă a Franței la Marea Tireniană. Una dintre cele mai cunoscute zone de litoral din lume, Coasta de Azur, se continuă în est cu Riviera Italiană prin Monaco.

Coasta de Azur se întinde pe teritoriul departamentelor mediteraneene Alpes-Maritimes și Var, în apropierea departamentelor Alpes-de-Haute-Provence, Bouches-du-Rhône și Vaucluse.

Lacul Geneva

Lacul Geneva (franceză Léman, francoprovensală Lèman) sau Lacul Leman este cel mai mare lac din Europa occidentală. Numele său, probabil de origine celtică, a intrat în franceză prin intermediul limbii latine.

În formă de corn, (sau ca o virgulă), lacul are malurile nordice, vestice și estice în Elveția și malurile sudice în Franța. Frontiera dintre cele doua țări trece prin mijlocul lacului. Lacul Léman este traversat de la est la vest de către fluviul Ron.

Formarea lacului are origini multiple în urma cu 15 mii de ani: alunecări tectonice în partea denumită "Marele Lac" și prin topiri ale ghețarilor pentru partea numită "Micul Lac" (între Genèva și Yvoire).

Atracții turistice antropice

Turnul Eiffel

A fost construit de către Gustav Eiffel pentru . Expoziția Internațională din 1889, în ciuda opoziției susținute a personalităților naționale care îl considerau nesigur și urât. Când concesiunea Expoziției a expirat în 1909, turnul de 300 m urma să fie demolat, dar valoarea sa ca antena pentru transmisii radio l-a salvat. Elementele adăugate pentru transmisiile de televiziune i-a suplimentat înălțimea cu 17 m. Turnul este una dintre principalele destinații turistice, cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Turnul are 300m înălțime și cântărește peste 10.000 de tone. Construcția are 3 nivele: accesul publicului la primul și al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât și cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Din punctul cel mai înalt al celor trei platforme, vederea se intinde pe mai mult de 64 km. De la doi acrii ai turnului, un imens câmp, Champ de Mars (Câmpia lui Marte), se întinde până la Școala Militară, care a fost construită între 1769-1772 și continuă să fie folosită de Colegiul de Război. Champ de Mars care a servit inițial drept teren de parada al școlii, și a fost scena a doua a Mari Adunări în timpul Revoluției Franceze: cea a Federației (1790) și cea a Ființei Supreme (1794). În spatele Academiei Militare se află cartierul general al Organizației pentru Educație, Știința și Cultura, ONU, UNESCO. Clădirea înaltată în 1958 a fost proiectată de un trio internațional de arhitecți și decorată de artiști ai țărilor membre.

Bastilia

Cucerirea Bastiliei la 14 iulie 1789 a reprezentat lovitura simbolică dată tiraniei. Închisoarea, care practic era nefolosită de mulți ani și era programată pentru demolare chiar de către monarhie, adăpostea în ziua aceea numai patru falsificatori, doi nebuni și un tânăr aristocrat care își înfruntase tatăl. Fortareața a fost demolată după cucerirea sa.

Arcul de Triumf

Arcul de Triumf este situat în Place de l’Etoile, la intersecția mai multor bulevarde: Grande Armee, Wagram și Champs-Élysées. Nivelul inferior a fost construit cu arcade iar fațada a fost adaptată cu strălucire de la coloana Luvrului, toate cu un rafinament tipic epocii. Deși Gabriel a construit opt piedestaluri uriașe în jurul periferiei acestei piețe, ele au ramas neocupate până când Louis-Philippe le-a dat statui reprezentând capitalele provinciale. Privite în sensul orar începând de la Ministerul Marinei, statuile sunt Lille, Strasbourg, Lyon, Marseille, Bordeaux, Nantes, Brest și Rouen. Louis-Philippe a pus de asemenea să se instaleze în centru și flancat de două fântâni, Obeliscul de la Luxor, un dar din partea Egiptului. Ulterior, șanțul a fost umplut cu apă.

Catedrala Notre-Dame

Catedrala Notre-Dame din Paris nu este numai simbolul capitalei ci și al Franței, deopotrivă. Prima cărămidă de fundație a fost pusă în anul 1163. În 1182, episcopul Maurice de Sully a sfințit altarul, dar construcția catedralei a durat din 1163 până în 1250. Construcția clădirii cu cinci nave s-a terminat prin lucrările de pe fațada vestică, iar pe la mijlocul secolului XIII, prima capodopera a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate că desenele inițiale și strana evoca încă stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oară soluții arhitecturale specifice stilului gotic.

Fațada dantelată și cele două turnuri patrulatere de căte 69 m fiecare radiază echilibru. Intrarea în catedrală se face prin trei porți bogat ornamentate, care evoca simbolurile goticului trziu. Impresia spațială în interiorul bisericii este copleșitoare, zidurile ei se înalță pe trei rânduri de coloane. De proporții impozante, 130 m lungime, 35 m înălțime, nava principală este împodobită cu statui și picturi. Notre-Dame este considerată cea mai întunecată catedrală dintre marile catedrale gotice, dar pe bună dreptate, lumina care se filtrează prin rozetele colorate conferă sentimente mistice în penumbra severă.

Centrul Național de Artă Pompidou

Situat în vechiul cartier Beaubourg, Centrul Georges Pompidou a marcat arhitectura anilor ’70 cu aspectul sau high-tech, contrastând îndrăzneț cu clădirile aflate în jurul său. În prezent clădirea găzduiește Muzeul Național de Artă Modernă, ce expune colecții de artă modernă (începând din 1905 și până în prezent): Miró, Dubuffet, Picasso, Léger, Chagall, Kandinsky, Giacometti, Matisse. O altă atracție este atelierul Brancusi, cu o expoziție a operelor celebrului sculptor.

Champs-Élysées

Champs-Élysées este una dintre cele mai faimoase străzi din lume, datorită cinematografelor, cafenelelor și magazinelor de lux, care se găsesc de-a lungul ei. Bulevardul pornește din Place de la Concorde spre Place Charles de Gaulle. Champs-Élysées au fost la origine niște câmpuri, până în 1616 când Marie de Medici a decis să construiască aici o stradă. La sfârșitul anilor 1700, a devenit un bulevard al modei, unde Regina Marie Antoinette se plimba împreună cu curtenii săi, și unde lua lecții de muzică la Hotel Crillon.

Domul Invalizilor

Domul Invalizilor a fost construit în 1670 la inițiativa Regelui Soare pentru a adăposti soldații răniți. Principalele atracții sunt: Mormântul lui Napoleon (realizat din porfir roșu finlandez cu o bază din granit verde), Muzeul Armelor (cel mai mare muzeu militar din lume), Biserica Domului (proiectată de Hardouin Mansart pentru Louis al XIV lea), Muzeul planoreliefurilor. Domul Invalizilor este a doua clădire ca înălțime din Paris după Turnul Eiffel.

Muzeul Luvru

Muzeul Luvru este printre cele mai cunoscute muzee din lume. Clădirea este un fost palat regal situat în inima orașului Paris. Are o lungă istorie în păstrarea patrimoniului artistic al Franței, de la regii capetieni până la imperiul Napoleonic. Luvrul deține unul dintre cele mai cunoscute tablouri din lume: Gioconda (sau Monalisa) pictată de Leonardo da Vinci. Muzeul are trei aripi: Denon, Sully și Richelieu.

Muzeul Orsay

Muzeul este situat pe strada Lille (Rue de Lille), cândva aleea centrală a grădinii reginei Marguerite de Valois. Proprietatea a fost vândută după moartea reginei, pe locul fostei grădini fiind construite conace aparținând aristocrației vremii. În 1708 pe locul actualului muzeu a fost construită clădirea Ministerului de Externe Francez. În timpul secolului al 19 lea pe această locație s-a aflat Palatul d’Orsay, în care au funcționat Curtea de Conturi și Consiliul de Stat. În 1900 guvernul francez cedează proprietatea Cailor ferate Orleans iar pe locul Palatului d’Orsay aflat în ruine, este construită Gara d’Orsay. Aceasta gară cunoaște o perioadă înfloritoare în perioada 1900-1939 după care începe decada sa. Decizia transformării Gării d’Orsay în muzeu este luată în anul 1977. Muzeul este dedicat celei de-a doua jumătăți a secolului 19 (1848-1914) prezentând în cele 80 de galerii: colecții de pictură aparținând curentelor impresionism, simbolism, pointillism, realism, romantism târziu, cu opere aparținând lui Delacroix, Courbet, Daumier, Manet, Monet, Cézanne, van Gogh, Renoir, Matisse, Degas, Gaugain, Corot; fotografii; obiecte de artă; mobila în stil Belle Époque. Printre atracții se numără picturile lui Manet: Mic dejun în iarba și Olympia sau lucrarea lui Monet – Catedrala Rouen.

Piața Concorde (Place de la Concorde)

Place de la Concorde, cea mai mare piață a Parisului, este situată de-a lungul Senei, între Gradinile Tuilerie și Champs-Elysee și a fost construită între 1754-1763 de arhitectul regelui Louis al XV lea, Jacques Ange Gabriel, motiv pentru care piața a purtat în trecut numele regelui și a găzduit statuia ecvestră a acestuia. În timpul Revoluției franceze piața a căpătat numele de Piața Revoluției (Place de la Revolution).

În această piață a fost instalată celebra ghilotina unde între 1793-1795 au fost decapitați printre alții: Louis al XVI lea, Maria-Antoaneta, Robespierre, Danton. Piața își păstrează aspectul de secol al 18 lea. În 1836, în locul statuii ecvestre a lui Louis al XV lea, înlăturată în timpul Revoluției franceze, a fost instalat Obeliscul din Luxor, primit de regele Louis Philippe de la guvernatorul Egiptului, Mohamed Ali.

Forța de muncă în turism

Cele 846.000 de locuri de muncă în turism(hoteluri, restaurante,caffe existente în data de 30 septembrie 2006 are loc o creștere de 2.5% în raport cu anul 2005. S-au creat 19.200 de locuri de muncă în ceea ce privește turismul. În anul 2005 s-au creat 11.200 de locuri de muncă, în 2004 -14900 și 8500 în 2003.

Angajați salariați: evoluție trimestrială

Tabel 4

Cei nesalariați: Tabel 5

III. Calcularea și interpretarea principaliilor indicatori economici și turistici

1.DURATA MEDIE A SEJURULUI:

Durata medie a sejurului=Nr. înnoptări/Nr. turiști sosiți

D2006=571,1 mil. / 78,900 mil. = 7,63 zile

D2007=834.8 mil. / 81,900 mil. = 10.19 zile

D2008=999.8 mil./ 79,300 mil.= 12.61 zile

Numarul turistilor sositi

Durata medie a sejurului analizată pe perioada anilor 2006-2008 arată faptul că în anul 2006 durata medie a sejurului este de 7.63 zile aproximativ 7 zile jumătate, în anul 2007 creste cu un procentaj semnificativ fiind de 10.19 zile. În 2006 durata medie a sejurului crește față de cei doi ani fiind de 7.63 zile. În anul 2006 francezii au petrecut 123 milioane de nopți, iar cei din străinătate au petrecut 69 milioane de nopți în Franța.. Față de anul 2006 în anul 2008 durata medie a sejurului a crescut cu 2.5% în ceea ce privește francezii și 0.1% străinii din Europa, cei din America 10%, cei din Asia și Oceania 14.5% și Africa 3.7%. Rezultă că cei care își petrec cel mai mult sejurul în Franța sunt francezii în procent de 64% și cei străini în procent de 36%.

2. DENSITATEA TURISTICĂ:

Tabel 6

Functie de populatie:

D2006 = Numărul turiștilor2006/Populația2006

= 78.000.000 / 64.880.125

= 1.20 turist/locuitor

D2007 =Numărul turiștilor2007/Populația2007

=81.900.000 / 63.713.926

= 1.28 turist/locuitor

D2008 = Numărul turiștilor2008/Populația2008

= 79.300.000 / 64.057.792

= 1.23 turist/locuitor

D2009 = Numărul turiștilor2009/Populația2009

= 74.000.000 / 64.057.792

= 1.15 turist/locuitor

Densitatea turistică funcție de populație este de 1.120 turisti/locuitor în 2006, 1.28 turiști/locuitor în 2007, 1.23 turiști/locuitor în 2008 si aproximativ1.15 turist/locuitor . Rezultă că în cei patru ani densitatea in funcție de populație este un rezultat foarte bun adică unui locuitor rezident îi corespunde un turist și ceva.

Funcție de suprafață:

D = Numărul turiștilor /Suprafața

D2006 = Numărul turiștilor2006/Suprafața

= 78.000.000 / 674.843

= 115.58 turist/kmp

D2007 = Numărul turiștilor200/Suprafața

= 81.900.000 / 674.843

= 121.36 turist/kmp

D2008 = Numărul turiștilor2005/Suprafața

= 79.300.000 / 674.843

= 117.50 turist/kmp

D2008 = Numărul turiștilor2005/Suprafața

= 74.000.000/ 674.843

= 109.65 turist/kmp

Densitatea turistică in funcție de suprafața pe cei patru ani 2006, 2007, 2008 si 2009 presupune o suprapopulație a turiștilor ceea ce înseamnă că este o țară foarte dezvoltată d.p.d.v. al resurselor de atracție turistică; adică în anul 2006 pe 1 kmp sunt 115.58 turiști, în anul 2007 pe 1 kmp sunt 121.36 turiști, în anul 2008 pe 1 kmp sunt117.5 turiști, iar în anul 2009 pe 1kmp sunt 109.65 turisti. Tendința de vizitare a țării in primii doi ani de analiza este în creștere, iar in urmatorii ani este in scadere datorita crizei economice.

3. PREFERINȚA RELATIVĂ PENTRU TURISM:

a) Pr1=(Numărul de turiști din Franța spre altă zonă/populația Franței)*100

Tabel 7

În ceea ce privește preferința relativă, adică numărul de turiști care pleacă din Franța spre alte zone în cei trei ani pe primul loc se afla Europa, apoi Africa, America, Asia și Alte Zone conform tabelului 7. Francezii, fiind o populație majoritară matură, cei mai mulți turiști de aici preferă să practice formele de turism cu cel mai mare grad de asemănare cu ceea ce au la ei în patrie.

b) Pr2=(Numărul turiștilor din altă zonă spre Franța/turiști din Fanța)*100

Tabel 8

Din tabelul 8 se observă o fluctuație a turiștilor străini ce se îndreaptă spre Franța, în raport cu totalul turiștilor din Franța. Atât din America cât și din Asia numărul celor care se îndreaptă spre Franța este în creștere de la an la an. În ceea ce privește celelalte regiuni, nu putem spune aceleași lucru, deoarece numărul turiștilor din aceste zone înspre Franța fluctuează cu tentă spre scădere.

Franța este una dintre cele mai vizitate țări, dar și dintre cele mai scumpe țări din lume, devansată doar de Japonia și Anglia. ECA International, expert în analiza costului vieții pentru expați, a urmărit impactul asupra "portofelului" persoanelor care se deplasează în Franța în funcție de țara lor de origine. Expații din Africa, din țări precum Africa de Sud și Namibia, vor trebui să plătească, în Franța, pentru pentru un ansamblu de bunuri și servicii cu 66%-95% mai mult decât în țările lor. Majorarea taxelor de schimb valutar este cauza creșterii costurilor produselor și serviciilor din Franța. Dacă expații ar fi mers anul trecut în această țară, costurile ar fi fost "doar" cu 56% și 34% mai ridicate. Cu toate că procentele sunt mari, nu se compară totuși cu cele din anul curent.

Nici pentru expații americani viața în Franța nu este mai ieftină. În timp ce dolarul continuă să se deprecieze, moneda europeană cântărește destul de mult în portofelul americanilor, iar diferența de cost între viața în SUA și cea în Franța ajunge la aproape 20%.

Expații japonezi sunt cei mai avantajați, cheltuielile pentru bunuri și servicii sunt pentru niponi cu 3% mai mici decât în propria lor țară. O sticlă de apă minerală este cu 60% mai ieftină decât în Japonia. Cu toate acestea, o pastă de dinți este aproape cu 50% mai scumpă. În consecință, ar fi foarte avantajos pentru expați să aibă în bagaj acest produs, înainte de a zbura spre țara celor mai faimoase sortimente de vinuri și brânzeturi.

Expații din Anglia, Irlanda, Scoția și Țara Galilor nu vor cunoaște diferențe majore de prețuri, în timp ce italienii vor plăti cu 5% mai mult pentru produsele cumpărate din Franța. Dacă are poftă de o bere, un italian va scoate din buzunar cu 25% mai mult decât în Italia, dar dacă își va cumpăra medicamente, contra unei dureri de cap, de exemplu, va plăti cu 50% mai puțin decât în țara sa. Costul vieții cotitdiene variază destul de mult și între orașele importante ale Franței. De exemplu, un argentinian va plăti pentru o băutură într-un bar din Paris cu 50% mai mult decât plătește un australian pentru aceeași băutură, într-un bar din Lyon. În același mod, un japonez sau un expat din Insulele Fidji, va fi încântat să afle că prânzul său îl va costa cu 20% mai puțin decât l-ar fi costat în Paris.

Cheltuielile de călătorie, care nu au fost incluse în costul vieții din Franța, reprezintă și ele o sumă importantă. Datele oferite de ECA International arată că 10 nopți într-un hotel de 4 stele, din Paris, un traseu de la aeroport la hotel, 4 deplasări în oraș și un serviciu de spălare a hainelor, vor costa circa 2.635 euro. Această sumă este cu aproape 37% mai mare decât suma plătită în Tokyo pentru cheltuieli similare și cu 90% mai mare decât cea plătită în Sydney. Expații din Noua Zeelandă vor estima că prețurile din Paris sunt aproape duble în comparație cu cele din Auckland, iar argentinienii și sud-africanii vor plăti de 3 ori mai mult decât în Buenos Aires și Johannesburg.

Preturi pentru vizitarea atractiilor turistice:

1)Blois – 7 € , Amboise – 8 € si Chenanceaux – 8 € .
2) Complexul VersailleS – 28 € : Palatul, Gradinile, Micul si Marele Trianon.
3) Domul Invalizilor (Mormantul lui Napoleon) – 10 € .
4) Catedrala Notre Damme -10 €
5) Cartierul MONTMARTRE (Basilica Sacre Coeur, Piata Pictorilor) – 10 €
6) Turnul Eiffel – 12 € .
7) Croaziera cu vaporasul pe Sena – 9 € .
8) Disneyland – 55 € .
9) Muzeul Louvre – 10 € .

Preturi pentru cazarea la hotel:

Hotel de lux
Rata medie pe noapte in Paris: 405€
Rata medie pe noapte in France: 300€

Hotel de prima clasa
Rata medie pe noate in Paris: 340€
Rata medie pe noapte in France: 180€

Hotel foarte confortabil
Rata medie pe noapte in Paris: 151€
Rata medie pe noapte in France: 78€

Hotel confortabil
Rata medie pe noapte in Paris: 84€
Rata medie pe noapte in France: 60€

Hotel economic
Rata medie pe noapte in Paris: 52€
Rata medie pe noapte in France: 28€

Infrastructura de transport

Infrastructura de transport este foarte bine dezvoltată cu un număr mare de kilometrii de cale ferată, autostrăzi și drumuri naționale și peste 400 de aeroporturi. Rețeaua de cale ferată are aproximativ 30.000 km cu ecartament standard de 1.435 mm din care peste 14.000 km sunt electrificați. Franța este renumită pentru sistemul de trenuri TGV ce pot circula, pe linii dedicate, cu viteze de peste 300 km/h. Există conexiuni cu toți vecinii săi, (cu excepția Andorei care nu posedă sistem de cale ferată), inclusiv cu Regatul Unit prin intermediul Tunelului Canalului Mânecii. Numeroase orașe dispun de sisteme de trenuri suburbane (RER în Paris) și metrou, unele dintre ele fiind de tip VAL automate. De asemenea în marile orașe tramvaiul a început să fie din ce în ce mai prezent, după ce, în anii 1960 majoritatea liniilor au fost deființate.

Rețeaua rutieră are peste 890.000 km drumuri publice, marea majoritate asfaltate, din care rețeaua de asutostrăzi are peste 10.000 km, majoritatea fiind cu taxă și unele sunt operate de companii private. De asemenea există o rețea bine dezvoltată de drumuri naționale, de peste 30.000 km, care leagă principalele orașe. Piața auto este dominată de producătorii interni cum ar fi Renault (27% din piața auto în 2003), Peugeot (20,1%) și Citroën (13.5%).[11] De asemenea, cu 70% din mașinile nou vândute în 2004, utilizarea motoarelor de tip diesel devine alegerea preferată, înaintea benzinei sau a GPL-ului.[12]

Din cele 478 aeroporturi franceze, 176 sunt aeroporturi cu piste pavate, cel mai mare fiind Aeroportul Internațional Charles de Gaulle în apropierea Parisului. Air France este compania națională, în curs de privatizare, parte a concernului Air France-KLM, care este cea de a treia companie mondială de transport aeronautic. Până în Secolul XIX transportul fluvial era foarte dezvoltat, existând în continuare peste 14.000 km de canale și cursuri de apă navigabile, din care peste 6.000 km sunt foarte dens navigate. Există numeroase porturi, Le Havre, Saint-Nazaire, Bordeaux și Marsilia fiind printre cele mai importante.

4.a) Încasarea medie pe turist

I/t=Incasări turistice totale/Turiști sosiți

I2006 = 36.3 miliarde/78 milioane turiști

= 465.38 €/turist

I2007 = 39.6 miliarde€/ 81,9 milioane turiști

= 483.516 €/turist

I2008 = 37.7miliarde€/79.3 milioane turiști

= 475.409 €/turist

Încasarea medie pe turist nu diferă foarte mult de la un an la altul însă cifrele cresc ,dacă în 2006 încasarea este de 465.38€, in 2007 încasarea este de 483.516 €/turist , iar în 2008 încasarea este de 475.409 €. Acest factor se observă și dacă se urmarește numărul turiștilor sosiți în Franța în cei trei ani de referință, 2006, 2007, 2008. Aceasta se resimte și în PIB deoarece nici acolo diferențe de la an la an nu sunt prea mari, cu toate că sunt în creștere.

b) Cheltuiala medie pe turist:

Che/t = Cheltuieli turistice totale/Turiști plecați

Che2006 = 27.8 miliarde€/20.6 milioane turiști

= 1349.51 €/turist

Che2007 = 26.777 miliarde€/ 22.4 milioane turiști

= 1119.5 €/turist

Che2008 = 29.336 miliarde€/ 24.3 milioane turiști

= 1207.24 €/turist

Tabel 9

Într-o țară care se vrea dezvoltată din punct de vedere turistic încasările medii pe turist trebuie să crească într-un ritm mult mai alert față de cheltuiala medie pe turist. Din tabelul 9 se observă că, cheltuielile cresc într-un ritm mai alert decât încasările. Cu toate acestea, acest fapt nu îngreunează foarte mult situația balanței turistice și nici cea de plăți.

5. Coeficientul de utilizare a capacității de cazare:

C.U.C2006 = 63,5%

C.U.C2007 = 65,3%

C.U.C2008 = 68.9%

Datorită dezvoltării și îmbunătățirii condițiilor din unitățile de cazare coeficientul de ocupare al acestora este în creștere, de la 63.5 % în 2006 la 68.9 % în 2008. Acest lucru ajută la creșterea numărului de înnoptări în Franța, adică la reținerea unui număr cât mai mare turiști străini în Franța. Cu cât rămân mai mulți turiști în Franța, cu atât soldul balanței de plăți este mai mare, balanța turistică având o influență mai mare în economia țării, fapt ce duce la o dezvoltare economică a Franței.

6. Indicatorii efectelor economice

a)Indicatorii cheltuielilor turistice și evoluția în timp

Tabel 10

După cifrele din tabelul 10 reiese faptul că încasările din peroada 2006-2008 din turism a adus Franței o sumă considerabilă de mare care în 2007 este de 39.601 mil.€ și variaza de la an la an dar nu cu o diferență foarte mare. Deși cheltuielile sunt mari soldul balanței este pozitv. De aici rezultă că în Franța este o țară exportatoare de turism, exporul fiind mai mare decât importul adică numărul de turiști care sosesc este mai mare decât numărul de turiști care pleacă din țară turismul influențând pozitiv economia țării.

b) Indicele de acoperire a importurilor totale din încasările turistice

I=(Încasări totale/Valoarea importurilor)*100

I2006 = (36.3 mil./529.1miliarde)*100

= 3.89%

I2007 = (39.601/612.3 miliarde)*100

= 3.99 %

I2008 = (37.70/605.3 miliarde)*100

= 2.85 %

Tabel 11

De la an la an acest indice a crescut după cum se vede în tabelul 11, ceea ce este foarte sănătos pentru o țară exportatoare de turism. Cu cât încasările turistice sunt mai mari, cu atât indicele de acoperire a importurilor totale turistice este mai mare.

7. Indicatorii cererii turistice

a) Indicele modificării cererii turistice:

ICE0-1=(CE1/CE0)*100

ICE2006=(CE2006/CE2005)*100

=78Mil./76Mil.

=102.63%

ICE2007=(CE2007/CE2006)*100

=81.9 Mil/78Mil

=105.00%

ICE2008=(CE2008/CE2007)*100

=79.3Mil./81.9Mil

= 96.82%

Tabel 12

Analizând cererea turistică din anii de referință din tabelul12 se observă o creștere a indicelui de modificare a acesteia. În 20068 cererea turistică pentru Franța a scazut cu 0,8% față de 100%, în 2006 si in 2007 aceasta depasind pragul de 100 %.

Principalele argumente ale cresterii cererii sunt:

produse simple, care sa faciliteze viata cu preturi rezonabile;

valorizarea serviciului;

asistenta si personalizare importanta în alegerea produsului;

produse autentice: turistul doreste sa fie actor, nu simplu spectator pasiv;

atractia unei destinatii nu trebuie sa constea doar în frumusetea naturii, ci si în bogatia si calitatea schimburilor cu locuitorii tarii respective

politetea si ospitalitatea

nivelul inalt al educatiei. Se sustine ca peste 20 % din angajatii din turism sunt licentiati, situatie nemaintalnita in niciuna din tarile lumii

b) Repartiția pe zone de proveniență a cererii turistice:

Tabel 13

c) Indicatorii structurii cererii pe mijloace de transport

Tabel 14

După cum se vede in tabelul 14 și în urma analizării cel mai sigur mijloc de transport din toate timpurile a fost cel terestru. Acesta este astăzi cel mai sigur mijloc de transport, urmat de cel aerian și apoi cel maritim.

8.Indicatorii ofertei turistice

a)Indicatorii relației cerere-ofertă

Indicele evoluției înnoptărilor

IN0-1=Număr înnoptări1/Număr înnoptări0*100

IN2006=IN2006/IN2005

=571.1.5Mil./566.9Mil.*100

=100.81%

IN2004=IN2007 /IN2006*100

=834.8Mil./571.1Mil.*100

=146.17%

IN2005=IN2008/IN2007*100

=999.8Mil./834.8 Mil.*100

=119.88%

Tabel 15

Aici avem o variatie semnificativă a cererii față de ofertă. În tabelul 15 se observă că în anul 2006 aceasta aste aproximativ 100%,după care creste semnificativ la 146.17 % în anul 2007, iar apoi în anul 2008 scade față de anul anterior fiind doar de 119.88%.

1.Indicele intensității plecărilor în străinătate

I=Numărul de turiști care pleacă în străinătate/populația țării respective*100

I2006 = 20.600.000/64.880.125*100

= 32.59%

I2007 = 19.100.000/63.713.926*100

= 29.97 %

I2008 =18.900.000/64.057.792*100

= 29.50%

Tabel 16

Cum se vede în tabelul 16 în ultimii trei ani indicele intensității plecărilor turistice în străinătate a francezilor este destul de mare. Acest lucru se poate datora faptului că turistul francez este un turist care dorește tot timpul să exploreze locuri noi dar din acest număr de turiști un anumit procent reprezintă și turiști plecați în turism de afaceri.

9.Cheltuiala turistică în PIB sau PNB

CHPIB=Cheltuieli totale turistice/PIB*100

CH2006=27.800mil.

CH2004=26.777mil.

CH2005=29.336mil.

Tabel 17

Din tabelul 17 reiese faptul că, cheltuieliler turistice au o pondere relativ mică în economia Franței, doar un procent de până la 1,46% în PIB, ceea ce dovedește faptul ca ea este o țară exportatoare de turism și nu importatoare de turism.

10.Incasări turistice în PIB sau PNB

IPIB=Încasări turistice/PIB*100

I2006 = 36.3mil.

I2007 = 39.601mil.

I2008 = 37.700mil.

Tabel 18

Cu aproximativ 80 milioane de turiști străini în anii 2006- 2008, Franța este clasată ca prima destinație turistică din lume. La aceasta se adaugă procentul important de francezi ce își petrec vacanțele în diferite regiuni ale țării. Pentru a întării faptul că Franța este o țară exportatoare de turism se poate urmării tabelul 18. Acesta arată ponderea încasărilor turistice în PIB-ul Franței, care este mai mare decât cheltuielile analizate acestea contribuind la dezvoltarea economiei naționale.

11.Productivitatea muncii

Cele 894.000 de locuri de muncă în turism(hoteluri, restaurante,cafenele) existente in data de 30 septembrie 2009 are loc o creștere de 2.5% în raport cu anul 2006. S-au creat 19.200 de locuri de muncă în ceea ce privește turismul in anul 2009.

Politica turistica

Turismul reprezinta 6.4% din PIB si constituie unul din pilonii importanti ai economiei franceze

Pe fondul unor tensiuni economice si politici internationale, mediul turismului mondial a devenit unul dificil. In contextul unei concurente intense, turismul francez trebuie sa faca fata unor noi provocari:

►accelerarea cresterii turistice mondiale si deschiderea anumitor tari, considerate noi destinatii precum China, state de pe continentul sud-american, tarile baltice sau ex-sovietice din centrul Asiei ;

►dezvoltarea produselor turistice de calitate si foarte competitive din partea concurentilor, dar si valorificarea unor politici de promovare agresive si ambitioase, ce beneficiaza de bugete pe masura ;

►industrializarea retelelor de productie si distributie;

►reorganizarea orelor de lucru si mobilitatea crescatoare a populatiei, ca rezultat al dezvoltarii transportului rapid si putin costisitor

►preocuparile privind securitatea atat in privinta destinatiilor, cat si in privinta produselor si a persoanelor, masuri accentuate la nivel mondial, dupa atentatele din 11 septembrie 2001.

Analiza Swot

Principalele obiective:

►consolidarea cotei deja existente de piata;

►atragerea de noi turisti si largirea segmentului tinta;

►crearea de pachete turistice care sa acopere intregul an;

►adoptarea unei strategii de marketing care sa permita o mai buna pozitionare a produselor turistice specifice

Bibliografie:

www.wikipedia.ro

www.wttc.org

www.world-tourism.org

www.tourisme.gouv.fr

www.google.ro

Tarile Lumii de la A la Z, Ion Nicolae, Silviu Negrut

Mari lideri ai istoriei mondiale, Philippe Paraire, ed. Arc 1999

=== program de valorificare a potentialului turistic al Frantei ===

CAPITOLUL 1. – Prezentarea generala a Franței

1.1. Mediul natural

1.1.1 Așezare

Deși marea parte a teritoriului francez se află în vestul Europei, Franța este constituită și din teritorii aflate în America de Nord, Caraibe, America de Sud, vestul și sudul Oceanului Indian, nordul și sudul Oceanului Pacific și Antarctica, aici însă suveranitatea este exercitată în cadrul Tratatului Antarcticii.

Franța metropolitană se întinde de la Marea Mediterană la Canalul Mânecii și Marea Nordului și de la Munții Alpi și Râul Rin până la Oceanul Atlantic. Datorită formei geometrice a teritoriului Franței continentale, țara este denumită colocvial ca Hexagonul (franceză: L'Hexagone). In afară de limita maritimă , are și 9 vecini terestrii: Belgia (620 km), Luxemburg (73 km), Germania (450 km), Elveția (572 km), Italia (515 km), Monaco (4,5 km), Andora (57 km) și Spania (650 km) și două dintre ministate: Andora și Monaco. Franței ii aparține și Insula Corsica din Mare Mediterană. Franța are frontiere cu Brazilia (700 km), Surinam (520 km) și o frontieră nematerializată cu Antilele Olandeze (10,2 km) în Insula Sfântul Martin.

Suprafața totală a Franței metropolitane este de 551.659 km² Franța fiind clasată astfel ca al 47-lea stat după suprafață. Suprafața totală, ce cuprinde toate regiunile, colectivitățile și teritoriile de peste mări, este de 674.843 km², ceea ce reprezintă 0,45% din suprafața totală a uscatului de pe Pământ. Zona Economică Exclusivă a Franței o clasează pe aceasta pe locul al doilea, după Statele Unite și înaintea Australiei cu o suprafață totală de 11.035.000 km², ceea ce reprezintă 8% din totalul Zonelor Economice Exclusive.

1.1.2. Relief

Relieful Franței se distinge prin două mari trepte de relief: unele mai joase, în jumatatea nordică, de podiș și de câmpie, și altele mai înalte, montane, mai ales în sud-est și sud-vest.

Relieful este dezvoltat pe structuri hercinice ( unde există podișuri, munți joși, care sunt erodați, și cîmpii) și alpine ( Alpii și Pirinei).

Franța posedă o largă varietate de relief, de la câmpiile din nordul și vestul țării până la lanțurile muntoase din sud (Munții Pirinei) și sud-est (Munții Alpi), aceștia din urmă având cel mai înalt punct din vestul Europei, Mont Blanc (4810 m). Mai există regiuni muntoase cum ar fi Masivul Central sau Munții Vosgi, precum și largi bazine ale unor râuri cum ar fi Loara, Ronul, Garonne și Sena.

1.1.3. Clima

Nord-vestul Franței are o climă blânda oceanică, ale carei condiții sunt determinate de curentul nord-atlantic. În est iarna este mai geroasă, vara mai calda, și în general sunt mai puține precipitații. În sud vara este mai fierbinte și mai secetoasă, iarna mai blândă și deseori ploioasă. Nivelul precipitațiilor în zona de coastă occidentală este de peste 800 mm, în est numai în unele locuri atinge 600 mm. În munți clima este mai rece, precipitațiile sunt peste 1000 mm, care în mare parte cad iarna sub formă de zăpadă.

1.1.4. Hidrografie

Rețeaua hidrografică este densă și orientată spre patru întinderi marine:

– Oceanul Atlantic Loire (1.012 km), Garonne (650 km), Dardogne (472 km )

– Marea Mânecii – Seine (776 km) cu afluenții săi Moselle (550 km ) și Marne ( 525 km )

-Marea Mediterană – Rhonul (812 km din care 552 km pe teritoriul Franței)

– Marea Nordului – Rhinul ( 195 km pe teritoriul Franței ) și afluentul său Meuse ( 950 km ).

Pe teritoriul Franței există și numeroase lacuri din care cele mai cunoscute sunt: Leman / Geneva la granița cu Elveția ( 582 km ), Bourget ( 44 km ), Grandlieu și d’Annecy. Apele Franței sunt legate între ele prin canale navigabile în lungime totală de 4.600 km. În afara apelor enumerate mai sus, mai există și ape subterane, dintre care cele mai cunoscute sunt apele arteziene, al căror nume provine de la numele provinciei Artois.

1.1.5. Flora

Datorită întinderii sale considerabile, în Franța se întîlnește o vegetație variată. Situate mai ales în munții Alpi, Jura și Vosgi, pădurile de foioase ( fag, stejar ) și de conifere, ocupă peste un sfert din teritoriul Franței. În landele nisipoase din S-V se dezvoltă păduri de pin, iar în insula Corsica este dominant maquisul mediteranean. Pe lângă fauna autohtonă există și alte animale care trăiesc în libertate, în pădurile Franței, dar și în parcuri și rezervații naturale cum ar fi : parcul La Vanoise, fondat în 1963, cu o suprafață de 52.839 ha; parcul Pyrenees Orientales, fondat în 1967 și având o suprafață de 46.000 ha și Port Cros înființat în 1963 cu 685 ha. În Franța există 21 rezervații naționale de vînătoare ( Chambord a fost fondată în 1957 cu 5.450 ha, Burrus, fondată în 1964 cu 4.387 ha, Les Bauget, în Savoia, fondată în 1955 cu 4.070 ha), 9 rezervații cinegetice de interes național și 25 de rezervații speciale sau particulare, între care Camargue în delta Rhone-ului ( f.1928 cu 9.366 ha ) și Les Sept Isles ( f. 1912 cu 82 ha ) și 32 de rezervații forestiere de stat.

1.1.6. Fauna

Fauna este relativ bogată: păsări (flamingo, egrete, fluierari – în Camargue ), urși ( în Pirinei ), vulturi, marmote, ibex, mufloni (în Corsica ). Brumărița de stâncă, stâncuța alpină, capra neagră, acvila, capra ibex, marmota, cerb, iepurele de zăpadă, minunița.

Capra neagră

Marmota

Flamingo

Iepurele de zăpadă

Capra ibex

1.2.Mediul demografic

1.2.1. Populația, etniile și religiile

În Franța sunt 57 206 000 locuitori, natalitatea este de 13,3 ‰. Mortalitatea este de 9,2 ‰, iar populația urbană reprezintă 74 %.

Teritoriul Franței, populat în antichitate de triburi celtice (galice), este cucerit în 59 -51 iHr. de legiunile lui Caesar, transformat în provincie romană și supus unui intens proces de romanizare. În sec. 3-5 d. Hr. Galia Romana este pustiită de popoarele migratoare ( alamani, vizigoti, vandali, huni ). Francii, popor germanic stabilit în sec. 5 în Gallia, se contopesc cu galo-romanii și dau naștere în secolul următor poporului francez. Bazele regatului franc sunt puse de Clovis ( 481-511) din dinastia Merovingienilor. Carol cel Mare (768-814), cel mai de seamă reprezentat al dinastiei carolingiene, poartă războaie victorioase împotriva saxonilor, avarilor, longobarzilor și este încoronat împărat al Occidentului (Imperiul romano-german ) la Roma, în anul 8oo.

Francezi: 3,6 mil. Imigranți (6,3% din populația tării), între care 22% portughezi, 20% algerieni, 14% spanioli, 13% italieni, 8% marocani, tunisieni, iugoslavi, turci, senegalezi, malieni (1990). Cele mai mari densități ale populației se înregistrează în reg. pariziană (890 loc./km2, 2% din suprafața Franței, 19% din populația țării), în reg. Nord-Pas de Calais (320 loc./Km2), Marseille-Nice (290 loc./Km2), Lyon-St. Etienne (280 loc./km2), în Alsacia (196 loc./km2). Valori mult sub media pe țară se întâlnesc în Auvergne și Franche-Comté (50-70 loc./km2), în Champagne-Ardenne (52 loc./km2), în reg. Limousin (43 loc./km2), în insula Corsica (30 loc./km2).

1.2.2. Orașe:

Parisul este unul dintre puținele orașe din lume unde nu trebuie să mergi într-un loc anume pentru a-ți face cumpărăturile, deoarece oportunități întâlnești la orice pas. Vitrinele magazinelor sunt pline de energie, creativitate și expresivitate, așa cum puține găsești în alte orașe ale lumii.

Lyon, al treilea oraș ca mărime din Franța este un centru industrial, dar și oraș patrimoniu. Capitala Galilor în Imperiul Roman, mare centru cultural și comercial al Renașterii, oraș industrial al secolului 19, Lyon a devenit o mare metropolă europeană.

Nice este una dintre cele mai vizitate destinații de pe Coasta de Azur. Odată ajuns aici simți imediat atmosfera tipic franțuzească, parcă aerul mediteranei te pătrunde plimbându-te pe valurile romantismului. Imaginile sunt foarte sugestive și spun totul despre aceast oraș.

Touluse capitala departamentului Languedoc și al 4 lea oraș al Franței, Toulouse este supranumit și orașul roz. Cu un trecut istoric bogat, orașul este de asemenea și centrul industriei aerospațiale.

Culte: catolicism 90%, protestantism, islamism iudaism.

Rata șomajului în Franța s-a menținut la 8,8% în octombrie, a afirmat primul-ministru francez Dominique de Villepin. De Villepin a dezvăluit rata șomajului la o conferința de presă din afara Parisului și a anunțat noi stimulente menite să încurajeze creșterea numărului de locuri de muncă. În trimestrul al treilea nu s-a înregistrat o creștere economică după cum au anunțat cei din guvern în această lună. În trimestrul al treilea, companiile au creat 14.600 de noi locuri de munca, conform biroului național de statistică, Insee, fiind cea mai redusă creștere din cel de-al doilea trimestru al lui 2005 până în prezent.

Șomajul din Franța în 2006 a fost de 4 9,6%.

1.3.Mediul social

1.3.1. Sănătatea

Situația Franței se caracterizează prin:

– o situație favorabilă pentru moartea copiilor și foarte favorabilă pentru persoanele în vârstă

– o situație defavorabilă în ceea ce privește moartea tinerilor adulți în special bărbații

– o situație particulară ridicată în ceea ce privește riscul de deces între bărbați și femei

În 1998 francezii au dat 12000 franci/locuitor pentru îngrijiri și medicamente. 47.4% din fondul de bani pentru consumul de bunuri și servicii medicale sunt consacrate pentru îngrijiri spitaliere, 27% cu îngrijirea serviciului de ambulanță, 19.6%cu medicamente și 6% pentru alte bunuri medicale și transporturi. Francezii au o asigurare de sănătate obligatorie și complementară. Aproximativ 1.7 milioane de persoane lucrează actual în sectorul de sănătate îngrijind 8% din populația activă totală și 9% din populația activă ocupată.

Franța consacră 9,5% din PIB pentru sănătate. Securitatea socială financiară oferă și ea pentru medicamente. Statul este colectivitatea locală care intervine cu 1,1%.

1.3.2. Educația

După anii 1980 Statul a angajat o operațiune de descentralizare de competențe care a întărit punctele colectivității locale. Domeniul educației este bazată pe principii fundamentale unde unele sunt formulate în cadrul Constituției Republicii, iar altele de către lege. În Constituție există un slogan care spune ”Națiunea garantează legal accesul copilului și adultului la instruire, la formarea profesională și la cultura reafirmând de asemenea principiile de egalitate a șanselor, a dreptului la formare și obligația de a organiza un învățământ public în funcție de principiile de gratuitate.

-Elevii: numărul de elevi în primul și al doilea grad: 12.111.900

-În învățămînt: -public: 10.086.700

-privat: 2.025.200

-Studeții: 2 275 000

-Preșcolari: 401.500

– Alții: 231200

-Personalul: 1143555

-Clădiri: 67.581

-Numărul colegiilor și liceelor: -public: 58569

-privat: 9012

În Frața educația primește 14% din PIB.

1.3.3. Transportul

Rețelele de linii de transport în Franța sunt în total 31.840 km, cea mai extinsă din Europa și este dirijată de SNCF. Trenurile de mare viteză include Eurostar și TGV care călătoresc la 320km/h. Legăturile intra-urbane s-au dezvoltat cu ajutorul altor servicii de ex. tramvai și autobus.

Târgul de mașini este dominat de:

– Renault

Peugeot

-Citroen

Sunt aproximativ 478 de aeroporturi în Franța; cel mai larg și important este Aeroportul Internațional Charles de Gaule apoi mai este și compania Air France. Porturi cel mai larg este în Marseille, de asemenea și portul care limitează Marea Mediterană.

1.4. Mediul economic

Situată printre primele cinci puteri ale economiei mondiale, Franța dispune de variate resurse minerale, dar cu o productie modestă și în scădere, apelând în măsura din ce în ce mai mare la importul de materii prime și semifabricate. Industria are un ridicat nivel tehnologic, competitiv mai ales în aeronautica, material rulant, energia nucleară, industria alimentară. În ansamblul economiei mondiale, poziția Franței s-a erodat în ultimele două decenii (în 1970 reprezentînd 8,2% din producția industrială a OECD iar în 1990 doar 5,7%).

Politica de reconversiune energetică (reducerea dependenței de importul de hidrocarburi) a condus la sporirea la 70% a ponderii centralelor nucleare în producția de energie electrică (locul I pe glob). Marile concentrări industriale sunt: regiunea pariziană, valea Rhônului, Sena inferioară, zona Lyon. Producția industrială este extrem de diversificată, pondere mai mare în cadrul exportului avînd industria autovehiculelor, utilajelor industriale, aeronautică, chimia de sinteză și industria alimentară (unt, brânzeturi și vinuri).

Agricultura antrenează 7% din populația activă deși are o contribuție redusă în PNB (3,3%), Franța situându-se pe locul întâi în Europa și cinci în lume la producția de cereale. Ca valoare a exporturilor agricole, Franța ocupă locurile doi-trei pe glob. Viticultura este și ea larg reprezentată (locul al doilea pe glob la producția de struguri și de vinuri). Creșterea animalelor asigură 53% din valoarea porducției agricole. Se cresc bovine, porcine si ovine.

Rețeaua căilor de comunicații este bine dezvoltată și polarizată de capitală.

Balanța comercială este echilibrată, principalii parteneri fiind tările CEE. Turismul are o contribuție însemnată (peste 20 miliarde USD anual) la balanța de plăți. Ajutorul financiar extern acordat de Franța însumează 7,5 miliarde USD anual.

Importul este de 340 miliarde de dolari.

Exportul este de 346 miliarde de dolari.

PIB-ul este de 2118 miliarde de dolari.

1.5. Mediul politic

Politica