PROGRAM DE STUDIU TEHNICA DENTARĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC S.L Dr. PAȘCA CIPRIAN ABSOLVENT VINARS REBECA 2018 UNIVERSITATEA DE VEST… [308873]

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” DIN ARAD

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

PROGRAM DE STUDIU TEHNICA DENTARĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC S.L Dr. PAȘCA CIPRIAN

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIȘ” [anonimizat]

S.L Dr. PAȘCA CIPRIAN

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

“Tehnologia modernă a protezei scheletate a preluat tehnici industriale care au fost aplicate miniatural în tehnica dentară. [anonimizat], precum și tehnologia aferentă impun o pregătire deosebită atât a medicului, cât și a tehnicianului.”

Prof. dr. Andrei Ionescu (2006)

CUPRINS

INTRODUCERE 3

1.NOȚIUNI DE REALIZARE A PROTEZEI SCHELETATE 5

1.1. Scurt istoric 5

1.2. Generalități 5

1.3. Elementele structurale ale protezelor parțiale scheletate 6

1.3.1. Conectorii principali (majori) 6

1.3.1.1. Conectorii principali mandibulari 7

1.3.1.2. Conectorii principali maxilari 9

1.3.2. [anonimizat] 10

1.3.2.1.Croșetele dentare 10

1.3.2.2. [anonimizat] 14

1.3.3. Conectorii secundari 16

1.3.4. Șeile protetice și arcada dentară artificială 17

1.4. Amprenta în edentația parțială 18

1.4.1. Materialele de amprentă utilizată în edentația parțială 18

1.4.2. Lingurile utilizate în amprentarea edentației parțiale 20

1.4.3. Tipuri de amprente utilizate în edentația parțială 21

1.5. [anonimizat]……………………..………………………….22

1.5.1Scurt istoric………. 22

1.5.2.Generalități 23

Colectarea informațiilor 24

[anonimizat]…………………………………………………………………………………………………….24

Transpunerea lucrării protetice din lumea virtuală în lumea fizică……………………………………………………………………………………………………………25

1. Frezarea………………………………………………………………………………………………………………………..25

2. Imprimantele 3D……………………………………………………………………………………………………………25

1.5.3. [anonimizat] 25

2. PARTE PRACTICĂ 28

Obiectivul și motivația lucrării 29

2.1. CAZUL NUMĂRUL 1 29

2.2. CAZUL NUMĂRUL 2 41

3. CONCLUZII 52

4. BIBLIOGAFIE 54

INTRODUCERE

Farmecul a jucat un rol important în viața de zi cu zi a [anonimizat]. [anonimizat] a cunoscut o [anonimizat] a început să fie realizată pe baze științifice și mai ales biologice.

[anonimizat] a [anonimizat]. Aceste tehnologii ajută în mod special munca medicului și a [anonimizat] folos pentru tehncianul dentar. Lucrarea, se dorește a fi prezentată doar ca fiind o componentă a unui studiu mai amplu în care ar putea fi realizată o comparație între tehnica analogică și tehnica digitală de confecționare a protezelor scheletate, atât din punct de vedere tehnologic, cât și din punct de vedere a eficienței economice. Deci, în prezenta lucrare se încearcă realizarea prezentării tehnologice a confecționării protezei scheletate prin tehnica digitală CAD/CAM.

Plecând de la titlu putem remarca mai multe direcții desfășurate prin care să se puncteze cât mai concret:

obiectivele lucrării,ce privește proteza scheletată prezentată general;

tehnicile moderne utilizate la ora actuală;

prezentarea tehnologiei realizării protezelor scheletate prin tehnica digitală CAD/CAM.

Plecând de la aceste idei obiectivele acestei teme de licență sunt de a prezenta generalități referitoare la tehnologiile digitale apărute în tehnica dentară, evindent pentru a înțelege acestea în prima parte a lucrării se fac anumite prezentări generale atât a protezei scheltate, cât și a tehnologiei analogice convenționale de confecționare a protezei scheletate. În ultima parte a capitolului întâi vor fi prezentate generalități privind tehnologia modernă digitală CAD/CAM, care va sta la baza realizării obiectivului principal al acestei lucrări.

Scopul principal al acestei lucrări este de a elabora pe scurt avantajele generale ale protezei parțiale scheletate prin tehnologia modernă digitală CAD/CAM. Proteza parțial scheletată este caracterizată prin faptul că restabilește morfofuncțional aparatul dento-maxilar,oferind o stabilitate mult mai bună și un confort crescut pacientului,suprafața în cavitatea bucală este mai mică, în comparație cu protezele acrilice. De remarcat este faptul că, scheletul metalic elimină în mare parte pericolul fracturării protezei, iar ca și o altă caracteristică importantă a protezei parțiale scheletate este faptul că, în cazul în care este indicată extracția unui dinte natural, pe proteza scheletată se pot adăuga dinți falși. Nu în ultimul rând, estetica și aspectele dinamicii masticatorii sunt obligatorii a fi realizate pentru a putea oferi o bună îmbunătățire a fizionomiei.

De asemenea, tehnologia digitală CAD/CAM are ca și prim avantaj, reducerea timpului de lucru a tehnicianului dentar, așadar tehnologia CAD-CAM prezintă orizonturi nelimitate atât din punct de vedere al medicului cât și din punct de vedere al tehnicianului, deoarece se pot realiza lucrări de complexități extraordinare, lucrări care în tehnologia analogică necesită foarte multe ore de muncă (manoperă) ale tehnicianului și totodată fiind caracterizate prin rapiditatea răspunsului interactiv și capacitatea de reprezentare grafică.

Consider că acest tip de subiect trebuie dezbătut pe larg.

În prima parte a lucrării (capitolul 1) sunt prezentate informații introductive referitoare la proteza scheletată și tehnologia modernă digitală CAD/CAM. În partea a doua a lucrării (capitolul 2) de licență se va pune accentul pe etapele tehnice și în mod digitale de confecționare a suprastructurii.

PARTEA TEORETICĂ

NOȚIUNI DE REALIZARE A PROTEZEI SCHELETATE

Scurt istoric

“Nu se poate să nu zâmbim astăzi văzând croșetele și protezele parțiale realizate în secolele trecute, dacă le comparăm cu protezele parțiale moderne, adevărate bijuterii ale artei stomatologice.”

Prof. dr. Andrei Ionescu (2006)

Încă de pe vremea Egiptenilor, Fenicienilor sau Etruscilor, omenirea a fost preocupată în privința realizării dințiilor artificiali, de asemenea, se proba înlocuirea breșelor dentare cu lucrări protetice din os, fildeș sau chiar dinți umani care erau fixați cu sârma de aur. Cea mai mare izbugnire a realizării protezelor mobile a fost la inceputul secolului XIX.

Remarcăm fatul că, pe vremea aceea primele proteze totale erau confecționate prin sculptura diferitelor materiale cum ar fi: dintele de hipopotam/morsă, lemnul sau fildeș, iar pe aceste sculpturi se ansamblau dinții prelevați de la cadavre sau animale. Ca de exemplu, lemnul de esență tare sau de specii dulci era folosit de japonezi. Zona frontală a protezelor era prevăzută cu dinți sculptați din fildeș, iar în zona laterală erau folosite cutii din fier sau cupru. “Au fost descoperite peste 120 de proteze dentare din lemn din perioada 1500-1850. Cele mai multe erau sculptate din lemn dulce precum caisul sau cireșul iar pe ele erau montați dinți realizați din marmură, os sau chiar dinți naturali umani.”

Totodată, Pierre Fauchard în anul 1728 marchează începutul unei noi ere prin faptul că prezintă posibilitatea tratamentului edentației parțiale, el fiind “primul autor care a descris dinții artificiali dintr-un fel de porțelan împreună cu plăci de aur și argint acoperite cu email colorat.”

În anii ‘60 restaurăriileiși fac apartiția din ce în ce mai mult,mai sofisticat și mult mai amplu. “Focalizarea cercetărilor se face pe punțile mari ancorate cu telescoape, conuri cât și a sistemelor ancorate cu capse. Noile instrumente rotative pentru frezare, șlefuire și găurire marchează o nouă eră în realizarea lucrărilor. Noile elemente dentare prefabricate, cât și cele standardizate extind posibilitățile tehnice și reduc timpul necesar de lucru pentru ducerea la definitivizare produsului finit.” N. Forna, C.DeBaat, L, s.a (2011)

Noi tehnici de realizare a protezelor iși fac apariția încă din anul 1990 având in vizoriu dezvoltarea și mai rapidă de realizare a scheletului metalic și nu în ultimul rând, reducerea timpului de lucru. “Tehnologia CAD-CAM ridică ștacheta în anii 1990. “

Generalități

Proteza scheletată este un corp fizic,variat, format și dimensionat,realizat să recondiționeze atât morfologic cât și funcțional aparatul dento-maxilar. De asemenea,proteza scheletată are o varietate de caracteristici care pun în evidență aspectul protezei,cum ar fi recondiționarea morfologică a arcadelor dentare în totalitate,din punct de vedere estetic ajută la reinițilizarea arcadei dentare, menține starea de troficitate a țesuturilor,având rol profilactic. Ce este important este faptul că, datorită realizării scheletului din aliaj metalic,permite o igienizare mult mai bună și totodată prezenței aliajului metalic,riscul de fracturare este mai redus și rezistă la acțiunea presiunilor datorate de dinții antagoniști.

Nu în ultimul rând,restaurează funcția masticatorie și participă la desfășurarea funcțiilor fonetice cât mai favorabile,având un volum redus care creează o stare de confort cavitații bucale ale pacientuli.De menționat este faptul că,sprijinul protezei scheletate de cele mai multe ori este pe țesuturile osoase și pe cele dento-parodontale,iar elementele de menținere, sprijin și stabilizare sunt multiple,având croșete foarte variate și sisteme speciale. Un avantaj foarte mult dezbătut de multi autori este faptul că proteza scheletată este superioară protezei acrilice din două motive bine întemeiate.

În primul rând, proteza scheletată este superioară protezei acrilice datoriă sprijinului pe dinții restanți, ceea ce se traduce printr-o mai mare eficiență masticatorie pentru pacient. Cele mai eficiente sunt protezele cu sprijinul dento-parodontal si apoi cele cu sprijin mixt (pe dinții și pe suportul muco-osos). Datorită sprijinului pe dinții restanți, atrofia crstelor este mult mai mică decât la protezele acrilice și se produce într-un timp îndelungat.

În al doilea rând, proteza scheletată este realizată la distanță de parodonțiul marginal, evitând astfel afectarea acestuia, care la proteza acrilică este de neînlăturat.

Ca și avantaje ale protezei scheletate putem evidenția faptul că, are o rezistență mecanică foarte bine elaborată atât teoretic cât și practic. Totodată, confortul pacientului este mult mai mare datorită că “este realizat printr-o reducere a bazei mai ales la maxilar,lăsarea liberă a rugilor palatine care nu afectează fonația si grosimea redusă a conectorilor, de aproximativ 0,5 mm, față de placa protezei acrilice de 1,5 – 2 mm.”

Nu în ultimul rând, proteza scheletată bine prelucrată are un aspect atrăgător, în deosebi la pacineții care au purtat proteză acrilică.

“Efectele fizionomice deosebite obținute cu coroane metalo-ceramice și o ancorare invizibilă cu sisteme speciale fac din aceste proteze adevărate opere de artă stomatologică.” N. Forna, C.DeBaat, L, s.a (2011)

Elementele structurale ale protezei parțiale scheletate

McCrakenevindențiază faptul că “nici un element component al protezei parțiale mobilizabile nu trebuie adăugat arbitrar și convențional. Fiecare componentă trebuie adaugată pentru un anumit motiv și trebuie să servească unui scop precis.”

Din punct de vedere didactic, proteza scheletată se poate împărți în patru componente, cu carecter structural și funcțional, acestea fiind:

Conectorii principali (majori);

Conectorii secundari(minori);

Mijloacele de menținere,sprijin și stabilizare;

Șeile și dintii artificiali.

Este foarte important ca legătura dintre medicul stomatotlog și tehnician să fie una strânsă în vederea construirii unei piese protetice corecte din punct de vedere mecanic, funcțional și biologic, deaorece obligația medicului este să proiecteze aceste părți componente, iar tehnicianul în laborator să le poată executa cu mare interes și precizie.

1.3.1. Conectorii principali (majori)

Conectorii principali au rolul de a uni șeile protetice de elementele de sprijin,menținere și stabilizare, fiind elemente transversale ale protezei parțiale scheletate. Totodată, sunt caracterizați prin fatul că unesc componentele protezei de o parte a arcadei cu cele de partea opusă.

Pot fi utilizate mai multe tipuri de conectori principali, cum ar fi:

Conectorii principali metalici,care pot fi utilizați atât la nivelul mandibulei – conectorii principali metalici mandibulari, cât și la nivelul maxilarului, fiind numiți conectori principali metalici palatinali. Acești conectori erau ultizați din aliaje de duritate și rezistență ridicată (aliajele stelite de crom – cobalt, fier – crom – nichel,etc…).Datorită greutății lor aceste aliaje nu mai sunt folosite;

Conectorul principal metalic sub formă de bară, acesta fiind cel mai vechi sistem utilizat,ceea ce o face confortabilă este fatul că restrânge proteza scheletată la o suprafață redusă, dar tot în același timp având o grosime crescută ce poate modifica relieful boltei palatine;

Bara transversală deobicei este situată anterior, mediu sau posterior in conformitate cu molarul de 6 ani, iar baza mijlocie este localizată la nivelul molarului 1. Fiind localizată în zona de frecare, poate afecta fonația și deglutiția – din această cauză ea se realizează mai subțire si mai îngustă;

Barele palatine sagitale sunt cele mai nebiologice având o orientare paramediană, aceste bare pot face legătura între anumite șei sau elemente de menținere și stabilizare pe aceeși arcadă.

Fig.1.1.Proteză scheletată superioară , Fig. 1.2. Proteză scheletată inferioară cu sisteme speciale

Conectorii principali au mai multe caracteristici atât comune, cât si speciale, dar ele sunt evidențiate doar după tipul de edentație, particularitățile câmpului protetic și în funcție de maxilarul la care se aplică.

O caracteristică foarte importantă și comună a conectorilor principali este rigiditatea, având un rol deosebit de important în a distribui întregii suprafețe de sprijin muco-osos și dento-parodontal, fiind plasat cât mai simetric.Datorită rigidității conectorul principal și celelalte componente ale protezei scheletateiși pot înfăptui toate celelalte funcții, având un sprijin stabil.

Totodată, profilaxia țesuturilor câmpului protetic este o a doua caracteristică a conectorului principal, care trebuie să asigure un sprijin cât mai comod paciențiilor, de aceea profilaxia parodontală a dinților restanți se va realiza la o depărtare suficeintă de parodonțiul marginal. O altă latură a conectorului principal, este volumul redus și o grosime minimă, pentru a se evita jenarea funționalității limbii și retențiile de alimente și în deosebi a nu schimba volumul cavității bucale, oferind pacientului un confeort cât mai bun.

Concetorii principali mandibulari

Acești conctori mandibulari pot fi așezați lingual, vestibular sau dentar, iar ca și formă pot fi asemănați posterior cu o formă semilunară deschisă, iar pe secțiune pot avea forma: ovalară,semipară,rotundă,semieliptice și bifilare

Bara linguală:

Este situată între limbă,dinți și parodonțiu,planșeul bucal și versantul oral al crestelor alveolare cât mai adânc dar fără să lezeze planșeul bucal. Trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 9 mm a procesului alveolar, între parodonțiul marginal și fundul de sac lingual, ea este direcționată în dreptul versantului lingual al procesului aleveolar mandibular,fiind plasată cât mai aproape de planșeul bucal ferind iritarea limbii în timpul diferitelor funcții care ar putea leza limba și totodată este evitarea reținerii alimentelor sub bară de asemenea, este necesar ca bara linguală să fie direcționată mereu la o distanță cuprinsă între 0,32 și 2 mm, această dinstanță se poate realiza cu ajutorul cerii roz, fiind foliat modelul funțional, deasemenea distanța poate fi realizată în funcție de sprijinul protezei,rezilența mucoasei crestelor alveolare și forma anatomică a procesului alveolar.

Apariția proeminentă a torusului mandibular pune în evidență faptul că, va fi necesară o foliere în funcție de mărimea torusului,iar grosimea fiind realizată între 0,50-1 mm totodată, forma cea mai proprie a barei linguale este de semipiriformă, iar porțiunea cea mai voluminoasă sa fie plasată către fundul de sac, iar partea subțiată spre parodonțiul marginal. Desemenea, dimensiuniilebăriilincuale sunt aceleași, în funcție și de forma arcadei pot fi cazuri clinice în care pacientul nu are înalțimea necesară aplicării acestei bări și atunci este utilizat croșetul continuu care contribuie la mărirea rezistenței mecanice a protezei și îndepărtarea elasticității conectorului principal, croșetul continuu se mai poate numii și “dublă bară linguală”.

Așadar, înalțimeabării linguale este de 4-5 mm iar grosimea de 1 mm la extremitatea superioară și la cea inferioară de 3 mm. Este foarte important ca atunci când bara linguală este mai lungă, grosimea nesesiă sa fie mai groasă, deoarece oferă rezistență mecanică și rigiditate.

Placa dento-mucozală mandibulară

Este un element al concetorului principal mandibular care este direcționat între fundul de sac lingual și zona supracingulară a dinților frontali. Placa linguală, are aceleași roluri ca și croșetul continuu, în cazuri de atrofie marcată a croșetelor în edentația terminală este mult mai indicată placa dento-mucozală unde bara linguală nu poate fi aplicată din cauza nepermiterii spațiului necesar, însă placa mucozală, este bine elaborată în vederea acestui spațiu necesar.

În cazul în care edentațiile terminale sunt însoțite de breșe suplimentare frontale, placa dento-mucozală poate fi folosită cu mare folosință fiind fixați dinții artificiali frontali, iar daca pacientul este predispus la anumite accidente s-au nu numai și își poate pierde dinții din regiunea frontală, în laborator proteza poate fi recondiționată, iar dinții frontali aplicați cu ușurință.

Bara vestibulară

Acest conector principal, este utilizat în mod special în cazurile clinice ce prezintă o lingulizare mare a dinților frontali, în situațiile de inserție înaltă a planșeului bucal și nu în ultimul rând, datorită prezenței torusului exagerat ce necesită ca plasarea barei linguale de mucosă să fie la mare distanță.

Lungimea barei vestibulare față de bara linguală este mai mare dar forma, dimensiunea și depunderea față de mucoasa procesului alveolar și parodonțiu sunt aceleași, datorită faptului că lungimea este mai mare a barei vestibulare de bara linguală impune rezistența mecanică printr-un plus de grosime și lungime. Acest conector principal, poate să producă un inconfort pacientului, putând să producă iritații mari la nivelul mucoasei mobile și modificări ale reliefului buzei.

Conectorul principal dentar

Conectorul principal dentar acoperă în întregime fețele linguale ale dinților frontali. Sprijinul parodontal este relatat prin gheruțe și pinteni ocluzali. Datorită faptului că, rezistența mecanică a protezei, este mult mai redusă din cauza nerespectării normelor de grosime și lățime a protezei, acest conector principal este foarte rar întâlnit si utilizat. Defapt acest conector este un croșet continuu, mai lat și mai gros, ale cărui extremități se termină în șeile protezei. În cazurile de inserție înaltă este indicat.

Conectorii principali maxilari

Conectorii principali la protezele maxilare, sunt reprezentați sub formă de plăcuțe de întindere diferite. Sunt caractericați prin confortul oferit pacientului, datoriă faptului că sunt lați și de o grosime mică. Cu mulți ani în urmă, se utilizau și conectori sub tiparul de bare dar nu se mai utilizează in zilele de astazi din cauza inconfortului oferit pacientului. Ca și lățime minimă, ar trebui să fie aceeași cu mărimea spațiului edentat, având o grosime cuprinsă între 0,4 – 0,6 mm în funcție de întinderea lor.

În primul rând, conectorii principali maxilari sunt caracterizați prin faptul că vin in contact intim cu mucoasa bolții palatine, dar menționez faptul că atunci când conectorul principal maxilar vine in contact intim doar cu mucoasa, se numește plăcuță mucozală. O altă denumire a conectorului principal maxilar este plăcuța dento-mucozală, atunci când vine în contact și cu dinții restanți. Este foarte important ca față de parodonțiul marginal al dinților restanți, conectorii principali maxilar impun ca distanța să fie bine limitată de 5 mm, deoarece sunt paraleli cu aceștia. Totodată, trebuie evitate anumite zone ale câmpului protetic, pentru a nu creea presiuni la nivelul acestora (rugile palatine,torusul palatin,rafeul median ascuțit și papila incisivă).

În al doilea rând, pentru a evita leziunile la nivelul mucoasei și a retențiilor alimentare sub conector, marginile anterioare și posterioare ale conectorului maxilar,trebuie să fie ușor îngroșate și bine prelucrate in laborator. De reținut este faptul că, înaintea linie “Ah” întotdeauna, limita posterioară a conectorului principal maxilar este realizată în acea zonă.

Pot fi utilizați următoarele tipuri de conectori principali maxilari:

Plăcuța mucozalăcu lățime redusă. Acest tip de plăcuța poate fi utilizat în edentațiile laterale ( Cl. a 3-a a lui Kennedy) unde sprijinul oferit protezei scheletate este dento-parodontal, care nu permite afundarea acesteia sub acțiunea forțelor masticatorii. Datorită faptului că proteza are sprijinul dento-parodontal este un avantaj prin care nu transmite presiuni mari suportului muco-osos, deși este în contact intim cu mucoasa bolții palatine.

În cazurile clinice unde rafeul median și torusul palatin este foarte pronunțat este nesesară înlăturarea acestor factori negativi și folierea este realizată în vederea grosimii în funcție de mărimea torusului palatin (0,5 – 1 mm) sau a rafeului median (0,3 – 0,4 mm). De menționat este grosimea conectorului care va fi de 0,6 mm dar dacă sunt cazuri în care macheta conectorului este mai subțire ( 0,4 mm), pentru a fi asigurată rigiditatea conectorului trebuie sa se facă o îngroșare a plăcuței pe centru și la extremități.

Plăcuța mucozală cu lățime mare. În mod special, acest conector este folosit în edentațiile terminale ( Cl. 1 și a 2-a a lui Kennedy) atunci când crestele edentate ies foarte bine în evidență ,având mai mult de 6 dinți restanți și totodată absența torusului palatin s-au în dimensiuni reduse duce la utilizarea acestui conector principal. De luat în considerare este faptul că, lățimea acestui conector necesită să fie apoximativ egală cu lungimea șeilor.

Ca și ceilalți conectori principali maxilari, în zona de legătură cu șeile metalice plăcuța mucozală este mai groasă. Trebuie despovărarea torusului palatin și a rugilor palatine pentru a evita leziunile mucoasei și totodată folierea rugilor palatine este necesară cu folie de 0,2-0,3 mm. Ce este de asemenea important este faptul, că plăcuța trebuie să aibă 5 mm de parodonțiul marginal și de aceea în dreptul dinților laterali este obligatorie despovărarea. Prin fenomenul de adeziune, plăcuțele oferă un avantaj de a îmbunătăți menținerea dar pentru acesta, plăcuțele trebuie să fie cât mai late.

Plăcuță mucozală anterioară și posterioară (fenestrată). Acest conector principal este cel mai des întâlnit atunci când torusul palatin este foarte mare, în centru bolții palatine unde nu poate fi acoperit de placă sau mai pot exista cazuri în care pecienții nu pot suporta o placa palatinală cu întindere mare pe suprafața bolții palatine.

Plăcuța mucozalăfenestrată are formă de paralelogram cu unghiuri rotunjite acoprind o zona destul de redusă a bolții palatine și fiind considerată cel mai rigid conector pricipal. Este mai lată, având cam 6-9 mm lățime partea posterioară a plăcuței fiind mai îngustă, având 4-5 mm lățime și poate ajunge aproape de linia “Ah”. Trebuie făcută despovărarea rugilor palatine și a rafeului median când acesta este foarte bine evidențiat.

Plăcuța mucozală în formă de “U”. Este indicată doar în cazurile clinice în care torusul palatin este plasat poasterior aproape de linia “Ah”. Pentru a fi destul de rigidă, plăcuța trebuie sa aibă o grosime de 0,6 mm.

Plăcuța dento-mucozală. Are stabilitatea cu o margine pe dinții restanti și cu cealaltă pe mucoasă, având ca și aspect asemănător cu plăcuța mucozală în formă de “U”, iar din punct de vedere al rolului fiind ca și plăcuța dento-mucizală mandibulară. În cea mai mare parte acest conector principal este recomandat atunci când pe arcadă se află mai puțini dinți restanți (doar grupul frontal), torusul palatin este foarte evidențiat posterior. Totodată o caracteristică ce este de mare importanță este, rigiditatea plăcuței care trebuie sa aibă o lățime care să asigure ocolirea torusului palatin. Pentru a fi evitată leziunea mucoasei, plăcuța trebuie modelată în porțiunea orală cât mai anatomic iar in parțile laterale (marginea libera) trebuie să fie îngroșată.

Mijloacele de menținere,sprijin și stabilizare

Jablonsky, în 1982 consideră că elementele speciale de meținere si stabilizare ale protezei scheletate pot fi denumite “mecanisme ce asigură menținerea și stabilizarea protezelor.” Andrei Ionesc (2006)

Totodată, indicațiile elementelor speciale de menținere,sprijin și stabilizare sunt foarte bine puse in evidență, în mod special in asigurarea menținerii, sprijinului și stabilizării protezelor și asigurând echilibrul protetic asa fiind numite de P. Housset “triadă a echilibrului protetic.“

De remarcat este faptul că, mijloacele de menținere, sprijin și stabilizare se divid in 2 grupe importante care sunt caracterizate prin croșete și sisteme speciale, acestea fiind mijloace directe și a doua grupa fiind mijloacele indirecte(opritori de bascuare sau elemente constrabasculare). Mijloacele directe sunt aplicate în mod special la dinții stâlpi principali direcți, iar mijloacele indirecte la alți dinți și astfel sunt numiți dinți stâlpi principali indirecți.

Gruparea mijloacelor de menținere,sprijin si stabilizare se realizează astefel :

Elemente principale care pun in evidență diviziunea lor, ele fiind:

Directe – croșetele dentare și sistemele special;

Indirecte – opritorii de basculare sau elemente contrabasculare, care stopează bascularea prin deprindere a protezelor parțiale;

Mijloace auxiliare care sunt caracterizate prin menținerea protezelor parțiale.

1.3.2.1.Croșetele denatare

Croșetele dentare, sunt componentele reprezentative ale unei proteze parțiale confecționate în mod special pentru a fi folosite în scopul stabilizării pe câmpul protetic, având un cost mult mai scăzut decat celelalte sisteme și de remarcat este faptul că, majoritatea protezelor sunt realizate cu croșete datorită confecționării mult mai ușoare și totodată aplicarea pe dinți este cu ușurință.

De asemenea, sunt caracterizate prin acțiunea lor care este stabilită de contactul intim cu zonele subecuatoriale ale dinților stâlpi, având un rezultat care oferă anumite forțe de frecare. O altă caracteristică a croșetelor dentare este însușirea foarte ușoară și flexibilă ce o realizează aliajele metalelor. Întradevăr pot exista și anumite părți negative ale croșetelor dentare, dacă acestea nu sunt realizate corect de către tehnicianul dentar, datorită faptuli că forțele ce acționează asupra țesuturilor sunt puternice de aceea este nesar ca să nu se depășească limita de suportabilitate parodontală.

Croșetele dentare pot fi confecționate prin următoarele procedee tehnologice :

modelate din sârmă – croșete din sârmă;

din aliaje turnate – croșete turnate;

modelate ca produse fabricate – croșete prefabricate;

îmbinând cele trei procedee – croșete mixte.

Fig. 1.3. Croșet divizat în “T”,

aplicatcorectîn edentația terminală.

Croșetele turnate

După cum este scris și numele aceste croșete sunt obținute prin turnare, fiind realizate odată cu celelalte părți componente ale protezei modelate din ceară sub formă de machetă și turnate în acelați timp. Orice croșet trebuie sa îndeplinească anumite condiții pentru a fi cat mai bine încadrate în cerințele de ordin mecanic, funcțional și biologic.

Cea mai importană funcție a croșetelor turnate este menținerea protezei , dar ele trebuie sa îndeplinească și următoarele funcții la fel de importante,cum ar fi :

menținerea(numită și retenție sau ancorare);

stabilizarea;

sprijinul (referindu-se la sprijinul parodontal);

încercuirea;

reciprocitatea;

pasivitatea;

a. Menținerea. Această funcție este caracterizată prin faptul că, croșetul împiedică dislocarea neprevăzută a protezei de pe câmpul proteti, fiind exercitate în același timp anumite funcții cum ar fi : masticația,fonația etc. Anumiți factori nefavorabili pot discloca proteza de pe câmpul protetic ,aceștia fiind alimentele adezive, gravitatea și musculatura periferică. Remarcăm faptul că, acest termen de “menținere” mai poate fi utilizat și ca ancoraj sau retenție, fiind dezvoltate componentele acestei funcții prin brațul elastic format în zona retentivă a dintelui stâlp care nu va permite desprinderea neprevăzută a protezei de pe câmpul protetic prin agățare sau proptire de dinții stâlpi. În masticație gradul de retenție trebuie nuanțat pentru a menține proteza pe câmpul protetic, dar tot în același timp să permită îndepărtarea voluntară destul de ușoară fără ca dinții stâlpi să sufere anumite leziuni.

Nu în ultimul rând, menținerea protezei atârnă de anumiți factori faborabiliacestia fiind:

fizionomie;

modelul de croșet:

legătura formată între dinte și croșet;

adaptabilitatea porțiunii terminale a brațului retentiv.

b. Stabilizarea. Prin această funcție croșetul nu permite deplasarea orizontală a protezei, contribuind toate porțiunile rigide, fiind aplicat subecuatorial. Pentru a se asigura stabilizarea în sens transversal și totodată pe fețele proximale ale dinților stâlpi, elementele rigide ale croșetului trebuie să fie realizate bilateral.

c. Sprijinul. Caracteristica importantă a acestei funcții este opunerea înfundării protezei pe câmpul protetic, având un element principal care garantează sprijinul parodontal acesta fiind pintenul, care poate fi de două feluri: pinteni intern și pinteni extern. Ce este important de prevăzut este faptul că niciodată pintenii nu pot fi aplicați dacă nu au un sprijin din partea conectorilor secundari, adică orice pinten este obligatoriu să se continue cu un conector secundar. De punctat este faptul că, dacă edentația este mai lungă pintenii care sprijină șeile este necesar , chiar obligatoriu să fie mult mai rezistenți.

d. Încercuirea. Această funcție are o caracteristică cu totul diferită de celelalte funcții deoarece, croșetul trebuie să cuprindă mai mult de 180° din circumferința dintelui pe care este așezat, având un rol principal de a garanta stabilizarea orizontală în sens transversal și sagital și nu în ultimul rând are un rol secundar de a menține proteza, datorită efectului de fricțiune punând în evidență legătura dintre croșet și dintele stâlp, contribuind totodată la asigurarea sprijinului parodontal.

e. Reciprocitatea. Are anumite aspecte diferite față de celelalte funcții ale croșetelor: “acțiunea brațului elastic să fie neutralizată de rigiditatea brațului rigid sau acțiunea a două brațe active să fie egală.”

f. Pasivitatea. Este funcția cea mai simplă și pasivă a croșetelor dentare, deoarece după ce este aplicat croșetul pe dintele stâlp nu trebuie să realizeze nici o presiune asupra dintelui. În momentul în care asupra protezei nu se manifetă nici o anumită forță toate brațele croșetului inclusiv porțiunea flexibilă a brațului retentiv, nesesită să fie pasive chiar dacă au contact cu dintele.

Croșetele tunrate pot fi clasificate in felul următor :

croșete circulare;

croșete Roach;

croșete Ney;

croșete speciale.

De remarcat este faptul că, aceste croșete se pot realiza doar dacă dinții stâlpi prezintă retentivitățifaborabile sau confecționate artificial.

Croșetele circulare

Acest tip de croșet este caracterizat prin faptul că, brațetele (retentive și opozant) vine in contact cat mai mare pe o suprafață a dintelui stâlp aproape încercuindu-l. Totodată, inserția protezelor realizate cu acest tip de croșet este mult mai ușoară față de dezinserție, iar toate brațele pornesc dintr-un corp comun.

În funcție de anumite strcutrimorfofuncționale clasificarea croșetelor circulare este făcută astfel:

După numărul dinților pe care se aplică ele pot fi : monodentare (aplicat pe un singur dinte); bidentare (aplicat pe doi dinți); tridentare (aplicate pe trei dinți)

După numărul total al brațelor din care se compun aceste croșete: croșete cu doua brațe; croșete cu trei brațe; croșete cu patru brațe; croșete cu șase brațe.

După numărul brațelor active elastic: croșete cu un singur braț elastic (monoactive); croșete cu două brațe elastice (biactive); croșete cu trei brațe elastice (triactive); croșete cu patru brațe elastice (tetraactive).

După numărul conectorilor secundari și după poziția lor topografică : croșete cu un singur conector secundar; croșete cu doi conectori secundari; coșete cu trei conectori secundari.

Din grupa croșetelor circulare sunt mult mai cunoscute următoarele tipuri: croșetul caninului (2 brațe), croșetul Ackers (cu 3 brațe), croșetul Bonwill (6 brațe).

Croșetul caninului este realizat în cea mai mare parte în edentațiile laterale, foarte rar întâlnit în edentații frontale după cum este și numele, croșetul este aplicat pe canini. Acest croșet are doua brațe în mod special în edentațiile laterale la maxilar, brațul retentiv pleacă de pe fața proximalădistală din apropierea marginii incizale apoi trece în diagonală fața vestibulară și ecuatorul protetic ,având în final porțiunea flexibilă foarte aproape de colet în partea mezială a feței vestibulare. Totodată, dezavantajul acestui croșet este faptul că are un aspect nefiozionomic, lipsa reciprocității și nu în ultimul rând tulburarea ghidajului caninului.

Croșetul Ackers este descris ca fiind din grupa croșetelor circulare, având 5 elemente componente dintre care unul dintre ele este elastic (retentiv) iar patru sunt rigide (corpul,conectorul secundar și brațul reciproc și pintenul). Acest croșet poate să fie aplicat atât pe premolari, cât și pe molari atâta timp cât există retentivități favorabile pe fețele vestibulare și orale. Croșetul Ackers, este caracterizat prin faptul că se opune tendinței de desprindere a protezei de pe câmpul protetic prin porțiunea elastica subecuatorială a brațului retentiv, totodată pintenul ocluzal, brațul reciproc și porțiunea supraecuatorială rigidă a brațului retentiv, impiedica înfundarea și deplasările laterale ale protezelor.

Croșetul Bonwill este alcătuit din 6 brațe (două retentive, două reciproce și doi pinteni),este caracterizat ca fiind biactiv și bidentat și mai poate fi considerat un dublu croșet Ackers iar ca și recomandare de poziționare este în deosebi pe dinții molari și premolari unde există tremă.

Croșetul Roach

Croșetul Roach, are următoarele caracteristici foarte bine elaborate cum ar fi faptul că: brațul retentiv are conector secundar propriu ce pornește direct din șaua protezei iar toate croșetele divizate (Roach) sunt realizate din 6 elemente. Totodată, brațul retentiv este mult mai elastic față de croșetele circulare, iar brațul opozant,corpul,pintenul ocluzal și conectorul secundar rigid sunt foarte bine asemănătoare cu ale croșetelor circulare.O altă caracteristică importantă este faptul că, brațele retentive au formă de litere și pentru a fi reținute mult mai ușor cele 7 croșete, a fost creeat un sistem bine realizat sub numele CLUSTIR.

Croșetele sistemului Roach sunt grupate în două categorii, din prima categorie fac parte croșetele numite de autor “croșete bară”, iar la noi sunt recunoscute sub numele de “croșete divizate”, aceste croșete fiind descrise astfel cu denumirea de croșetul “C”; croșetul “L”; croșetul “U”; croșetul “S”; croșetul “T” care este cel mai utilizat și cunoscut croșet divizat (Roach), fiind luat ca model de descriere pentru un coșet divizat având ca și funcție importantă menținerea prin brațul elastic,participând la limitarea tendinței de basculare a protezelor terminale și o altă caracteristică importantă este că participă la stabilizarea orizontală; croșetul “I”; croșetul “R”. După cum am descris mai sus ceea ce autorul ne dezvăluie ,dacă din prima grupă au făcut parte croșetele divizate, în a doua grupă fac parte o serie de croșete Roach care acționează prin fricțiune dar sunt mai puțin practicate.

Croșetele Ney

Acest tip de croșete au fost gândite pentru a fi stabilizate în mod corestuunzător toate protezele scheletate, reprezentând categoria de croșete în care sunt cuprinse 6 tipuri. Primele patru tipuri de croșete Ney reprezintă o combinație între croșetele circulare și cele divizate.

Croșete Speciale

Sunt rar întâlnite acest tip de croșete, dar ca și remarcă putem pune în evidență următoarele tipuri: croșetul R. P. I. , croșetul cu pinten intern, croșetele mixte, croșetul mixt Ney (biactiv), croșetul mixNey combinat ( biactiv), croșetul descries de McCracken și croșetul mixt cu pinten intern.

1.3.2.2. Sistemele speciale de menținere,sprijin și stabilizare

“Sistemele speciale de menținere,sprijin și stabilizare sunt dispozitive mecanice de mare precizie care fac legătura între dinții stâlpi și proteză.”. Scopul lor, acela după care spune și numele lor este de a asigura protezelor parțiale menținerea cât mai fizionomică la acele proteze care nu sunt realizate cu croșete. Este destul de complicată realizarea acestor sisteme speciale de menținre,sprijin și stabilizare,din punct de vedere al texturii lor sunt destul de fragile dar mai ales în ce privește uzura și totodată reparațiile sunt foarte greu de realizat.

Sunt necesare controale periodice obligatorii, la pacienții ce sunt purtători de proteze cu sistemele speciale. De menționat este faptul că, nu este obligatorie în toate cazurile clinice realizarea protezelor prevăzute cu sistemele speciale, trebuie cunoscute foarte bine cazurile clinice și elementele structurale ale protezelor speciale. Piesele protezelor prevăzute cu sisteme speciale sunt de dimensiuni foate mici, confecționate în uzine specializate dar pot fi și anumite sisteme speciale realizate in laboratorul de tehnică dentară și aceste sisteme sunt sub numele de sisteme de semiprecizie.

Sistemele speciale pot fi în numar mare descrise dar ca și o mică structură sunt astfel enumerate:

sistemele de culise;

sistemele de capse;

sistemele de bare cu călăreți;

sistemele de telescopate;

sistemele articulare;

sistemele magnetice.

Sistemele de culise sunt alcătuite din doua părți componente : matricea (care este un tub alcătuit din diferite forme pe secțiune) și patricea (care pătrunde în interiorul matricei cu o foarte mare exactitate,având aceeași formă).

Culisele se pot clasifica astfelt :

după forma secțiunii transversale sunt: circulare,trapezoidale,ovale,cu forma literei T sau H;

după poziția lor sunt : extracoronare și intracoronare;

în funcție de funcționalitate pot fi activabile și neactivabile.

Fig. 1.4., Fig. 1.5. Sisteme speciale de menținere, sprijin și stabilizare

De remarcat este faptul că, ori matreicea, ori patricea sunt poziționate pe dinții restanți care mereu aceștia sunt acoperiți de microproteze iar cealaltă parte este poziționată la stadiul scheletului metalic al protezei. Totodată, construirea celor două părți componente ale culiselor se face în cavitatea bucală , garantându-se menținrea, spijinul și stabilizarea protezei și tot în acelși timp fiind asigurat și aspectul fizionomic acest sistem fiind cât mai invizibil.

Pot fi descoperite și anumite dezavantaje ale culiselor care duc la uzura în timp, după care pot fi ineficiente și nu în ultimul rând având un ancoraj rigid la dinții stâlpi poate avea consecințe

nefavorabile pentru troficitatea țesuturilor parodondale după care în timp aceștia sunt mobilizați.

Sistemele cu capse sunt sisteme speciale confecționate dintr-o matrice prevăzută cu tub ce se poziționează pe fața mucozală a șeilor și o patrice de diferite forme, fixată la un dispozitiv radicular. Ele sunt niște mecanisme minuscule iar “toate capsele sunt activabile  fie prin îndepărtarea cu o lamă de bisturiu a jumătațilorpatricei, secționată parțial în sens axial, fie prin strângerea celor 2, 4 sau 8 folii ale matricei, secționate parțial.”De asemenea,indicația acestor sisteme cu capse este în special în edentațiasubtotal. Cele mai renumite capse la ora actual sunt : capsele “Biaggi”,capsele “Rothermann”, capsele“ Baer”, capsele “Dalbo”, capsele “Sandri” etc.

Sistemele de bare cu călăreți, sunt sisteme speciale ale protezei scheletate, care realizează o bună stabilire, sprijin protezelor și totodată o repartiție a presiunilor pe suportul dento-parodontal restant existând mai multe tipuri de bare, în funcție de forma de secțiune și călpreții (clamele și cavalerii) care sunt puse pe aceste bare: Sisteme de bare și călăreți Glimore, Sisteme de bare și călăreți Dolder, Sisteme de bare și călăreți Ackermann și Sisteme de bare și călăreți Ceka. Barele sunt făcute în așa fel încât să fie poziționate între doua microproteze, însă călăreții datorită unor retenții sunt confecționați în fața mucozală a șeilor din acrilat ale protezelor fiind recomdante în edentațiile frontale, laterale și subtotale. Este de remarcat faptul că, au o eficineță remarcabilă din punct de vedere al menținerii,sprijinului și stabilizării protezei pe câmpul protetic iar din punct de vedere estetic sunt indicate deoarece sunt invizibile. Datorită faptului că, sunt activabile au o durabilitate in vederea funcționării cât mai îndelungată.

Sistemele telescopate. La aceste sisteme, posibilitatea de activare nu există, datorită funcționalității lor care în timp se pot diminua prin scăderea forței de fricțiune între cele două suprafețe. Suprafața de fricțiune este mare în privința acestui sistem special, ceea ce realizează o condiție favorabilă pentru menținerea și stabilizarea protezei pe câmpul protetic, fiind confecționate din cape cilindrice sau cilindroconice, cimentate pe dinții restanți și coroane turnate cu grosime totală fixate la șaua protezei. Telescoparea se definește prin menținerea protezei pe câmpul protetic și în același timp stabilizarea ei și transmiterea presiunilor ocluzale dinților restanți.

Pentru protezele terminale, sprijinul realizat cu ajutorul acestor sisteme de telescopate este destul de mic în privința rigidității. Sistemele telescopate sunt compuse din cape, care sunt turnate în laboratorul de tehnică dentară din aliaje foarte dure, aur platinat 120-200 și din coroane turnate care sunt confecționate după procedeele cunoscute si fixate la șaua protezei.

Sistemele articulare sunt situate între elementele dentare ale protezei scheletate (benzi coronare supracingulare, gheruțeincizale, croșete) și șaua protezei sau șeile uni- sau biterminale. Aceste sisteme speciale articulare sunt cel mai des întâlnite în edentațiile terminale , permițând șeilor protetice într-o posibilitate mai mare sau mai mica de mobilitate. Ele sunt clasificate astfel : ruptorii de foțe și amortizorii de presiune.

Sistemele magnetice. Deșii magneții în permanență au fost utilizați în protetică de mai mult timp, nu au putut ridica standardele de aștepări așa că a fost necesar a se impune o regulă de bază a sistemelor speciale magnetice, acestă regulă pune în evidență ca la dimensiuni cât mai mici intensitatea și permanența magnetică trebuie să fie cât mai ridicate în privința acestor sisteme magnetice, pentru a putea fi cât mai eficiente.

1.3.3. Conectorii secundari

Conectorii secundari reprezinta elementele de legatura dintre conectorul principal și celelalte elemente ale protezei parțiale scheletate. Sunt din benzi metalice care unesc elementele de stabilizare (care sunt realizate pe dinți) și celelalte părți componente ale protezei, acestea fiind șeile protezei, plăcuțe și bare. Conectorii secundari au o serie de caracteristici foarte bine descrise, în mod special din punct de vedere al rigidității care este calitatea de bază a lor și este realizată prin lățimea și grosimea corespunzătoare.

Volumul de asemenea,este necesar să fie realizat în așa fel încât să nu împiedice montarea dinților artificiali sau totodată să deranjeze funcționalitatea limbii. Joncțiunea cu pintenii ocluzali trebuie să se realizeze într-un unghi de 90° sau chiar mai mic și traiectul acestora trebuie sa fie mereu vertical. De remarcat este faptul că, legătua cu conectorul principal trebuie să se realizeze perpendicular iar unghiurile vor fi rotunjite dacă acest nivel este astfel confecționat, conectorul secudar este aproximativ mai lat deoarece asigură rezistența. Și nu în ultimul rând, conectorii secundari vor fi aplicați pe suprafețe mai convexe vestibulare sau orale ale dinților restanți dar trebuie să treacă la depărtare de parodonțiul marginal, papila interdentară și mucoasa procesului alveolar.

Conectorii secundari sunt divizați astfel :

Conectorii secundari proximalicare sunt realizați pe fețele proximale ale dinților stâlpi dinspre edentație. Ce este important la acest tip de conectori este faptul că în edentațiie laterale (Clasa a 3-a ), unește pintenul ocluzal de șa, având un rol important de a comunica presiunile de masticație de pe șei la dinții stâlpi prin medierea pintenilor ocluzali. Totodată lățimea conectorului secundar proximal este de 1/3 din regiunea proximală a dinților stâlpi, realizănd un punct de contact sigur cu dintele stâlp și având rolul de a îndruma proteza spre inserție.

Conectorii secundari interdentarisunt aplicați în mod special oral interdentar, legând pintenii ocluzali sau incizali de conectorul principal. Acești conectori sunt sub formă triunghiulară și ocupă spațiul interdentar. Volumul acestor conectori este necesar să asigure rezistența mecanică ,dar tot în acelși timp să nu provoace tulburile la nivelul limbi în mod special de funcționalitate.

Conectorii secundari ai brațelor elastic ale croșetelor divizate pornesc din șaua metalică a protezei de regulă vestibular, având o direcție orizontală sau foarte ușor oblică. Datoriălunigimii acestui conector secundar, flexibilitatea întregului croșet poate fi schimbată.

Conectorul secundar de întindere al croșetului inelar pornește din pintenul distal și se îndreaptă spre maxilar terminându-se treptat în conectorul principal, iar la mandibulă în șa.Este caracterizat prin orlul său de a mări rigiditatea croșetului, mai ales a pintenului distal.

Conectorii secundari elastici. Acesti conectori secundari au fost confecționați de către Bonwill,Kennedy,Elbrecht și Schroder în mod soecial în privința edentațiilor terminale. Are rolul de a uni pintenul ocluzal, care oferă o siguranță sprijinului parodintal al protezei șa efectuând așa numitul “sprijin mixt elastic.”

1.3.4. Șeile protetice și arcada dentară artificial

Șeile protetice sunt elemente componente ale protezei scheletate, care acoperă parțiile edentate ale câmpului protetic fiind o cale liberă spre montarea dinților artificiali. Este important să punctăm faptul că, prin intermediul lor presiunile de masticație sunt communicate doar în funcție de sprijinul protezei, presiuni ce pot fi transmise și dinților restanți sau crestelor alveolare. Șeile au un rol foarte bine întemeiat, prin sprijinul în vederea stabilizării protezei nelăsând ca deplasările laterale să intervină și o mică parte ii survine și de a menține grație fenomenului de adeziune.

Șeile protetice trebuie să îndeplinească următoarele condiții :

să aibă o adaptare cât mai intimă și foarte bine precisă la țesuturile cu care vine în contact, având o bună conductabilitate termică pentru a putea fi transmise anumite variații termice la țesuturi;

trebuie să aibă o rigiditate și o rezistență mecanică mare, în așa fel încât să poată fi evitate orice fel de fracturare sau distorsiune;

o altă funție importantă care trebuie să fie realizată este că, atunci când este confecționată, greutatea ei să fie cât mai redusă dar în aceși timp trebuie ținut cont, să nu reducă rezistența mecanică;

când este vorba de șei frontale și nu numai, trebuie să se țină cont de refacerea și menținerea fiozionomică și să permită realizarea căptușirilor, rebazărilor și reparațiilor.

suprafețele externe să fie cât mai bine lustruite și fără retentivități.

Orice șa de proteză este realizată din două componente: una metalică și una acrilică, care servesc aceluiași scop :de a oferi protezei atât un sprijin cât și stabilizare cât mai mare protezei. Componenta metalică are și numele de șaua metalică care este turnată o dată cu celelalte componente ale scheletului, având un rol de a menține retenția și rezistența mecanică a componentei acrilice, putând fi utilizate aproximativ 3 tipuri de șei metalice : formă de plasă cu ochiuri mici și dese; formă de plasă cu ochiuri largi; formă metalică fără ochiuri.Așadar, componenta acrilică acoperă șaua metalică.alcătuind șaua propriu-zisă a protezei scheletate, oferind un suport cat mai mare pentru dinții artificiali.

Arcada dentară artificială este alcătuită în mod special din dinții artificiali care trebuie să realizeze o ocluzie funcțională, să aibă eficacitate masticatorie ,aspetulfiozionomic cât mai bine realizat ofeint totodată, un confort pacientului privind fonația și spațiul lingual. O altă caracteristică a arcadei dentare artificiale este că, rezistența mecanică să fie cât mai mare pentru ca purtarea protezei să fie într-un timp cât mai îndelungat. Putem aminti următoarele tipuri de dinți artificiali care sunt utilizati :

Dinții prefabricați din porțelan;

Dinții prefapricați din acrilat ;

Fațete interșanjabile din porțelan (Steel) sai din acrilat (Major);

Coroane și fațete din acrilat realizate în laborator;

Porțelan ars pe scheletul din cobalt-crom;

În zona laterală dinții artificiali, au rolul cel mai important de a reface funcția masticatorie și sunt utilizate următoarele tipuri : Dinți prefabricați din porțelan, dinți prefabricați din acrilat,dinți acrilici realizați în laborator,dinții metalici,casetele cu fațete,fațetele interșanjabile din porțelan sau acrilat și suprafețe ocluzale metalice (onlay).

Amprenta în edentația parțială

Amprentarea câmpului protetic al pacientului de către medical stomatolog, este o primă fază de lucru deosebit de importantă, pentru a se putea realiza o proteză parțială corectă. În special această sarcină este survenită medicului dar și tehnicianul trebuie să fie familiarizat cu caracteristicile amprentării pentru a putea aprecia corectitudinea sau deficinețele unei amprente.

1.4.1. Materiale de amprentă utilizate în edentația parțială

Cele mai utilizate materiale în edentația parțială sunt descrise în trei mari categorii:

Materiale rigide;

Materiale semirigide;

Materiale elastice.

a) Materiale rigide

Printre primele materiale de amprentare este gipsul, care a fost pentru timp îndelungat folosit și în amprentarea câmpului protetic parțial edentat, dar în zilele de astăzi sunt folosite alte material. Sunt cazuri în care gipsul este folosit pentru realizarea microprotezelor, sau punți la care sunt adaptate sisteme speciale de menținere a protezelor parțiale (culise,capse,bare,telescopate) sau în cazuri în care este nevoie de prelucrări de mare precizie, realizate în laborator.

b) Materiale semirigide

Aceste material au ca și caracteristică vechimea lor, fiind printre cele mai răspândite materiale, alături de gips, din care putem distinge trei tipuri de material semirigide:

materiale termoplasticecare sunt cunoscute sub numele generic de Stens și Kerr,ele devenind plastic prin încălzire în baia de apă, la temperature de 45-46°C. Aceste materiale termoplastice nu sunt utilizate ca și materiale de amprentă definitivă în edentația parțială, din cauza vâscozității foarte mari din timpul amprentării.

materiale bucoplastice aceste materiale sunt materiale de amprentă pe bază de ceruri, care ajungând la temperatura de 35-37°C devin plastice. Ele pot fi utilizate și în cazurile de amprentare funcțională compresivă, în mod special la mandibulă atunci când sunt confecționate proetezescheletate în edentațiile terminale când vor fi realizate șeile protezei scheletate.

pastele de eugenat de zinc acestămedotă de utilizare este una foarte rară, datoriă greutății de îndepărtare a pastei de pe șei care poate fi alterat acrilatul de căptușire, folosindu-se în mod special pentru amprentele funcționale în edentația totală dar de reținut este faptul că în amprenta funcțională în edentația parțială nu este utilizată chiar deloc.

c) Materiale de amprentă elastice

Apariția acestor materiale a fost un mare avantaj și o adevărată binefacere pentru medic, pacient și tehnician, datorită faptului că sunt niște materiale de elecție în amprentarea edentației parțiale. Marea caracteristică a acestor materiale elastice este faptul că, după faza plastică în care s-a efectuat amprentarea, materialul rezultă un grad de elasticitate, care îi oferă avantajul de a fi foarte ușor de retras din cele mai retentive zone ale câmpului protetic fără a se deforma. Acestea fiind spuse, se obține o amprentă cât mai precisă nedeformabilă și nefragmentată, reprezentând pentru medic și pacient un mare confort. De asemenea,materialele de amprentă elastice sunt reprezentate de :

Hidrocoloizii care pot fi reversibili și ireversibili;

Elastomerii de sinteză reprezentați de: siliconi, polisulfide și polieteri.

Hidrocoloizii.

a)Hidrocoloizi reversibili sunt materile care au în compoziția lor agar-agar 12-15 %,borax 0,2 %,sulfat de potasiu 1-2 %, achilbenzoat 0,1 %, substanțe colorante și aromatizante.Acest material,este utilizat cel mai mult pentru amprentările în proteza fixă(punți,coroane) mai rar pentru amprentarea edentației parțiale.

b)Hidrocoloizi ireversibili, acest tip de materiale sunt cunoscute cel mai frecvent sub numele de alginate și însușesc grupa de materiale de amprentă elastice care sunt cel mai mult utilizate din cauză că sunt ușor de preparat, mânuit și amprentat. Se numesc așa (ireversibile) datorită faptului că nu iși mai pot însuși calitățile de plastifiere, după formarea gelului “priză”. Alginatele sunt însușite de vâscozitate,culoare,gust,finețe, timp de priză și nu în ultimul rând prețul de cost. Hidrocoloizii ireversibili se clasifică după tipul de gelificare (Tipul 1: cu gelificare rapidă și Tipul 2: cu gelificare normală) și după scopul utilizării (Clasa A : pentru amprente cu privire la obținerea protezelor unidentare (inlay,coroane,etc); B : pentru amprente de hemiarcadă sau arcadă; C: pentru realizarea modelelor de studiu și a portamprentelor individuale).

Pot fi folosite și pentru amprentarea dinților antagoniști iar în edentația parțială alginatele vor fi confecționate în mod special pentru realizarea modelului documentar, de studiu și în vederea realizării modelelor finale(nefiind înțelese ca modele funcționale). Alginatele trebuie utilizate doar în lingurile standard sau lingurile standard individualizate, realizate cu retenții deoarece alginatele nu aderă de lingură.

Elastomerii de sinteză

Sunt materiale folosite pentru amprentarea funcțională în edentația parțială, ce pot fi realizate în cazul lucrăriilor fixe dar si pentru realizarea protezei scheletate, fiind prezente trei categoriii de elastomeri de sinteză :

a)Siliconii sunt din punct de vedere chimic sunt de doua feluri : polisiloxani (de condensare) și polivinisiloxani (de adiție). Siliconii de condensare sunt numiți așa deoarece reacția de polimerizare prin care se realizează cauciucul siliconat este o reacție de condensare, iar stabilitatea dimensională este foarte bună și de durată cu privire la acest material. Remarcăm faptul că, în amprentele cu siliconi de condensare se pot realiza și modele pe cale galvanică. Cu privire la siliconii de adiție este de menționat faptul că, nu au miros și nici gust având o elasticitate mult mai mare ca a siliconilor de condensare, așadar amprentele pot fi ușor demulate din zone extrem de retentive ale câmpului protetic. Ce este important cu privire la acești siliconi de adiție este că nu sunt cazuri în care să se producă greșeli la prepararea or,din cauza faptului că sunt amestecate cantități egale din cele două paste. Modelele pot fi turnate și după câteva zile datorită lipsei modificării volumetrice ale amprentei, având un caracter tixotrop (pătrunde în absolut toate detaliile câmpului protetic).

b)Polisulfidelesunt de fapt realizate prin amestecul a două paste, care prin polimerizare duc la confecționarea unui cauciuc polisulfidic. Modelele cu privire la acest material, trebuie turnate în maxim o oră de la amprentare, din cauză că amprentele cu acest material suferă o contracție de 0,25 % după 24 de ore și de regulă înainte de turnarea modelului la fel ca și la siliconi este necesar ca amprenta să fie uscată.

c)Polieteriise prezintă sub forma a două paste, care prin amestec se obține prin polimerizare un cauciuc polieter, care este defapt amprenta. Polieterii în laborator pot fi utilizați pentru duplicări.

1.4.2. Lingurile utilizate în amprentarea edentației parțiale

Lingurile sau portamprentele înfățișează suportul materialului de amprentare, fiind foarte importante în faza clinică de amprentare în edentațiile parțiale. Ele sunt de trei feluti:

linguri standard;

linguri standard individualizate;

linguri individuale.

Lingurile standard sunt cunoscute și sub numele de linguri universale sau de serie și sunt confecționate industrial, având o varietate de forme și mărimi. Lingurile standard pentru a putea fi utilizate corect și să prezinte cele mai bune standarde de cerințe, trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

să fie cât mai rigide;

să aibă renteții;

să cuprindă în întregime câmpul protetic, fără să vină în contact cu vre-o zonă a acestuia;

spațiul dintre lingură și câmpul protetic să fie de aproximativ 3-5 mm, deoarece acesta este ocupat cu materialul de amprentă;

important este ca mărimea și forma lingurii să fie cât mai asemănătoare maxilarelor și marginile să fie cât mai apropiate de linia de reflexie a mucoasei.

Lingurile standard sunt de mai multe feluri : linguri metalice (cu și fără perforații), linguri din metal plastic cu și fără perforații care pot fi folosite pentru mult timp sau care sunt de unică folosință, linguri metalice speciale, prevăzute cu circuit pentru apă, utilizate în amprentele cu hidrocoloizi reversibili.

Lingurile standard individualizate. Cu privire la aceste linguri, ele sunt confecționate din metal, dar sunt complete, datoriră faptului că apropierea lor este mult mai mare de forma maxilarului sau și faptului că marginile care sunt scurte vin în cantact cât mai aproape de linia de reflexie a mucoasei. Este considerat ca cele mai utiliazate linguri de amprentă să fie lingurile din metal,datorită caracteristicii lor de a operi o rigiditate cât mai mare și faptul că pot fi sterilizate prin orice metodă.

Lingurile individualizate, sunt indicate atât în edentațiile parțiale, cât și în cele totale,fiind confecționate de obicei în laborator (metodă indirectă) dar și în cabinet (metodă directă).Avantajele utilizării lingurii individuale în amprenta funcțională a edentației parțiale sunt :

materialul de amprentă este foarte bine retenționat pe lingura individuală;

amprenta funcțională este de mare fidelitate, pentru că în lingura individuală sunt poziționate materiale cu însușiri deosebite, așa cum sunt elastomerii de consistență medie;

marginile amprentei funcționale, dacă lingura individuală a fost corect adaptată, sunt extinse în limite fiziologice și au forma și grosimea, modelate funcțional;

grosimea stratului de material de amprentă poate fi foarte bine condusă prin tehnica de realizare a lingurii individuale;

grosimea materialului de amprentă exclude pericolul modificărilor volumetrice ale amprentei;

se poate preveni o econimie de material datorită stratului subțire de aplicare;

capacitatea redusă a lingurii individuale face trecere introducerii și îndepărtării amprentei funcționale în cavitatea bucală;

corectarea marginală ale protezei, dacă lingura a fost corect adaptată, nu sunt de trebuință.

1.4.3. Tipuri de amprente utilizate în edentația parțială

Sunt prezentate cinci tipuri de ampentr utilizate în edentația parțială și acestea fiind :

Amprenta documentară

Amprenta preliminară

Amprenta funcțională

Amprenta pentru realizarea modelului duplicat sau refractar

Amprenta finală

Amprenta documentară

Această amaprentă este denumită și amprentă anatomică sau de situație, așadar ne preocupă în mod special situația dinților, nu și periferia câmpului protetic.Este luată în situații complicate ale edentației parțiale,atunci când în situațiile cilinice, medical nu este suficient de convins pentru a stabili un plan de tratament protetic,fiind amprentate ambele maxilare cu linguri standard și alginate.

Amprenta preliminară

Această amprentă va fi luată după terminarea tratamentelor protetice(deci nu se mai fac extracțiile), iar modelele de studiu și diagnostic,vor fi turnate în amprenta prelimiarăcare sunt numite și modele preliminare.Vor fi luate amprente atât la maxilar cât și la mandibulă cu lingura standard și alginat, sunt foarte rare razurile în care se ia cu hidrocoloizi reversibili.Așadar, este foarte important ca în timpul amprentării sa fie executate mișcări cât mai ușoare ale periferiei câmpului protetic, pentru a se realiza pe cât posibil o funcționalitate a amprentei.

Amprenta funcțională

În privința acestui tip de amprentă,trebuie redată cu mare precizie și totodată cu mare exactitate si fidelitate forma și întinderea câmpului protetic. De remarcat este faptul că, aceste amprente sunt predispuse la confecționarea modelului funcțional sau de lucru și pot fi de mai multe feluri :

Amprenta funcțională sau definitivă, care este confecționată pentru realizarea tratamentelor protetice,illustrate de microproteze simple sau frezate,punți și diverse sisteme speciale.În această cauză se por folosi: amprenta “de spălare”, amprenta cu hidrocoloizii reversibili(mai puțin utilizată la noi), amprenta definitivă utilizând o lingură specifică edentației parțiale,în care se pune un elastomer de consistență medie.

Amprenta funcțional sau definitivă pentru realizarea modelului funcțional sau de lucru pe care va fi construită proteza scheletată.În cazult acestui tip de amprentă funcțională, amprenta se ia cu lingura individuală, dar amprenta să fie luată cât mai corect adaptată marginal,în care se pune un elastomer de consistență medie.

Amprenta funcțională compresivă,timpi de prelucrare a acestei amprente sunt foarte costisitori de aceea nu este foarte folosit acest tip de amprentă.

Toate amprentele funcționale vor fi urmate oblicatoriu și de amprenta antagoniștilor.

Amprenta pentru realizarea modelului duplicat sau refractar

Modelul funcțional sau de lucru, pe care se va confecționa proteza scheletată îndură o serie de schimbări,după care modelul este inițiat într-un conformator sau cuvetă de duplicare în care se realizează operațiunea de turnare ,da asta în funcție de dotarea laboratorului fie cu hidrocoloid reversibil fie cu elastomer de tipul siliconilor fluizi sau extrem de fluid din categoria celor de adiție,

Amprenta finală

Acest tip de amprentă se realizează la finalul tratamentului protetic, proteza fiind deja aplicată în cavitatea bucală și sunt folosite lingurile standard și alginat. După ce amprentele sunt luate, se toarnă modelul final care exemplifică rezolvarea unor cazuri complicate,comparativ cu modelele documentare iar scopul principal al acestor modele este un scop științific și mai ales didactic.

1.5. Noțiuni generale ale tehnologiei CAD-CAM

“Astăzi se dezvoltă noi conficurații hardware și noi concepte software care cu siguranță vor duce intr-un viitor apropriat prevăzut cu multe schimbări.”

1.5.1. Scurt istoric

Sârșitul anilor 1970, dau naștere unei noi lumi și concomitent unei dezvoltări majore cu privire la noi tehnologii și asta datorită managementului diferitelor industrii, care impacteazădezvolatarea tehnologiei CAD-CAM,primul sistem de acest fel fiind prezentat la Zurich. Totodată, anii 1980 marchează dezvoltarea tot mai amplă și intensificarea cercetărilor și studiilor în domeniul CAD-CAM și nu în ultimul rând a algoritmilor de modelare geometrică, așa fiind tot mai extinsă lumea digitală, sistemele CAD-CAM sunt tot mai răspândite și din punct de vedere al industriei proiectării geometrice tridimensionale și apariția multor aplicații inginerești cum ar fi, “reprezentarea exactă a suprafețelor”.

Pornind de la ideea de la care am plecat, tehnologia CAD-CAM, începe tot mai mult să se dezvolte, așadar “anii 1990 reprezintă perioada în care rezultatele eforturilor de cercetare în domeniul CAD-CAM se maturizează. În acești ani devin disponibili noi algoritmi și capacități de proiectare și manufacturare avansate. Aceste aplicații sunt susținute de mașini de calcul mai bune și mai rapide și de software-uri de rețea și comunicare mai eficiente.”

La început tehnologia CAD-CAM a apărut ca o idee foarte bine elaborată și aceea de a putea oferi pacientului un confort cât mai bun, în privința amprentării. Si pornind de la această idee, în anii 1970 Francois Duret “a conceptualizat modul în care tehnologia digitală utilizată în cadrul altor industrii ar putea fi adoptată în stomatologie ca de exemplu, în inregistrarea amprentei digitale fie direct intraoral, fie indirect pe un model.” De remmarcat este faptul că, ideea de față a fost una foarte bună în vederea amprentării, dar nu sa oprit aici, dezvoltându-se din ce în ce mai mult asa fel încât amprentarea obtică digitală să poată fi transpusă fizic,așadar a dat naștere unor evoluții tot mai ample,dar de data aceasta în laboratorul dentar.S-au dezvoltat la început niște mașinări pe care medicul stomatolog le deținea și tot medicul la acea oră le utiliza (în frezarea unei coronițe,a unui inlay,onlay etc.).

1.5.2. Generalități

Numele sistemului este alcătuit din acronimele ce denumesc procesele realizate de acesta :

CAD = computer aided design, și înseamnă modelarea cu ajutorul computerului;

CAM = computer aidedmanufacturing, ceea ce înseamnă manufacturarea cu ajutorul computerului. Pornind de la aceste idei, evidențiem faptul că prin ajutorul acestor tehnologii se pot confecționa numereoase restaurări protetice cum ar fi: inlay,onlay,overlay,coroane de acoperirie,punți dentare dar și aparate ortodontice și ghiduri chirurgicale,iar toate acestea câștigând un design personalizat fiecare după caz. Tehnologia CAD-CAM prezintă orizonturi nelimitate atât din punct de vedere al medicului cât și din punct de vedere al tehnicianului, deoarece se pot realiza lucrări de complexități extraordinare,lucrări care în tehnologia analogică necesită foarte multe ore de muncă (manoperă) ale tehnicianului și totodată fiind caracterizate prin rapiditatea răspunsului interactiv și capacitatea de reprezentare grafică.

Productivitatea în vederea tehnologiei CAD-CAM a crescut foarte mult dar tot în același timp pe lângă acest avantaj al productivității și timpului redus de muncă pe care l-am decris mai sus, exista și un dezavantaj al acestor tehnologii care pune în dificultate ideea costisituare a deținerii unui asemenea sistem, aici considerabil prevăzut de medicul stomataloc, dar și din punct de vedere al pacientului datorită prețului de cost ridicat al lucrării, depinde de fiecare caz în parte.

O posibilă definiție pentru CAD ar fi, după Groover ”folosirea sistemelor de calculatoare parțial sau integral în crearea, modificarea, analiza sau optimizarea unui sistemde proiectare.” Sistemele digitale de calcul sunt în general partea fizică (hardware) și programele (software), necesare proiectării lucrărilor protetice. CAD hardware conține de obicei un calculator, unasau mai multestații de lucru, tastaturișialteechipamenteperiferice (ca de exempludispozitiv de frezare, scanner etc).

Fig.1.6. Sistemul digital CAD/CAM înlaboratorul de tehnicădentară

Instrumentele CAM pot fi definite ca intersecția a trei domenii: instrumentele CAD, conceptele de rețea și uneltele de manufacturare.Sistemele CAD/CAM au îmbunătățit dramatic medicina dentară prin furnizarea unor restaurări protetice de înaltă calitate într-un timp relativ scurt.

Pentru a putea introduce tehnologia CAD-CAM în sistemult din ziua de astăzi,s-au dezvoltat utilaje si software-uri specifice. Astfel, în laborator fluxul tehnologic include 3 mari faze principale distincte:

Colectarea informaților (scannare)

Colectarea informaților și transpunerea lor din lumea fizică în lumea virtuală a calculatorului se reazlizează s-au de către medic, prin intermediul amprentelor obtice digitale, sau în baza unei amprentări clasice, prin care se confecționează un model de gips care se obține prin scanarea cu ajutorul unor utilaje speciale. Rezoluția de scanare a acestor utilaje a crescut foarte mult în ultimi ani (5 microni proteza cu care se lucrează). Practic prin scanare se realizează modelul virtual, transpuzându-se informațiile fizice în lumea virtuală.

b) Prelucrarea informațiilor cu ajutorul software-urilor de proiectare

La început au fost mici software-uri de proiectare după care s-au tot atașat module specifice pentru fiecare tip de lucrare (la început coroane și punți, apoi lucrări pe implante,gutiere etc.) dar la ora actuală absolut orice se poate lucrază în laborator poate fi făcut digital.În ultima vreme sau dezvoltat foarte multe software-uri de proiectare, cele mai cunoscute fiind EXO-CAD și CEREC dar și software-rile de proteze scheletate.

CEREC este cel printre cele mai răspândite siteme, “CEREC este cel mai inovator sistem CAD/CAM dentar de cabinet, cu peste 25 de milioane de restaurări în întreaga lume. Cu ajutorul lui, medicul poate să înregistreze digital amprenta, să proiecteze rapid pe computer restaurarea și să frezeze rapid și precis din cuburi de porțelan sau zirconiu restaurarea proiectată, totul intr-o singură programare.” Înlaboratorul de tehnicădentarăsuntevidențiateurmătoarelecaracteristici ale software-urilor de proiectare:

un avantaj al lucrului digital cu software-urile de proteze scheletate este faptul că, nu se mai depune o muncă fizică majoră și lucrul este în cea mai mare parte depus virtual apelând la anumite mecanisme de simulare care măresc foarte mult productivitatea. Ca și un exemplu putem remarca faptul că dacă până la ora actuală în privința folierii se depunea un efort de muncă mai mare atât ca și timp, cât și ca muncă fizică (aproximativ 10 – 20 de minute),la ora actuală folierea în lucrul digital poate lua câteva secunde;

un alt avantaj al proiectării este faptul că, se pot face în permanență simulări, să se poată vedea lucrarea la gata și din acea fază, să te poți reîntoarce la anumite etape intermediare, ceea ce în lucrul analogic nu se poate realiza aceste etape.Atunci când este de prelucrat o structură redusă, tehnicianul trebuie să facă un exercițiu de imaginație foarte bine calculat, prin care să iși imagineze cum arată lucrarea protetică finală, iar apoi el trebuie să realizeze din ceară acea structură redusă pe car după aceea mai trebuie să depună componenta fizionomică, ceea ce în varinata CAD/CAM, avantajul este să proiectezi structura la gata și o reduce calculatorul atât cât este nevoie, ca într-un final lucrarea protetică să aibă o structură atât rezistentă,corectă cât și durabilă.

de asemenea, avantajul software-urilor de proiectare este că se pot reface lucrările foarte ușor ,informațiile fiind imprimate în calculator, după cum am menționat și mai sus, se poate reveni fără nici o problemă la fazele intermediare, pentru a putea reface lucrarea protetică totodată,permițând mici corecturi. La o structură metalică turnată din metal, nu se mai poate face nimic să se poată corecta, pe când dacă structura este virtuală se pot face corecturile virtuale, după care se trece la manufacturare și se realizează în formula finală, intr-adevăr dacă este realizată în formula finală e mai greu,dar avantajul este că se poate realiza.

Fig.1.5., Fig. 1.6. Sisteme CAD/CAM de proiectare(scanner extraoral,aparat de

frezare,PC și soft multi CAD)

c) Transpunerea lucrării protetice din lumea virtual în lumea fizică

Pentru a putea fi realizată acestă transpunere a lucrării protetice din lumea virtuală în lumea fizică, sau dezvolatat nenumărate tehonologi de realizare, dar ne limităm doar la câteva, acestea fiind :

Frezarea

La ora actuală, au apărut tot mai multe posibilități de frezare cât mai ample, dezvoltându-se foarte mult mașilnile de frezat tot mai complexe, cu tot mai multe axe de mișcare și de control cu rezoluții foarte bune, cu precizii foarte mari , cu acceptarea în mașina de frezat a unei game tot mai largi de materii prime. De asemenea, în zilele de astăzi se poate intruduce în mașina de frezat de la ceară, până la metal (aliaj titan), ceramică etc.

Imprimantele 3 D

Sunt cele mai noi tehnologii apărute pe piața marketingului dentar,a fost o explozie a apariției lor dezvoltându-se din ce în ce mai mult. Există mai multe feluri de imprimante 3 D fiind caracterizate astfel :

Imprimante care lucrează cu filament de plastic care se încălzește și prin topire se reazlizează obiectul 3 D;

Imprimantele care lucrează cu rășini fotopolimerizabile, acest tip de imprimante prezintă avantajul că lucrează la aceeași temperatură față de cele care sunt cu filament și există o stabilitate termică și o preciezie mult mai mare a acestor imprimante;

Laserul melting, care prezintă avantajul că lucrează inclusiv cu pudre metalice.

1.5.3. Tehnologia CAD/CAM în laboratorul de tehnică dentară

În funcție de dimensiunile laboratorului, de numărul de angajați și de cerințele din punct de vedere a aplicabilității, a tipurilor de lucrări pe care le pune pe piață fiecare laborator, trebuie să-și dimensioneze tehnologia digitală în așa fel încât să-și obtimizeze laboratorul, acest lucru fiind cu adevărat o mare realitate din ziua de astăzi. La ora actuală, tehnicianul denatar dintr-un laborator de tehnică dentară nu mai trebuie să se întrebe: “ dacă este necesar să treacă la tehnologia digitală s-au nu?” ,ci trebuie să se întrebe :” ce parte din tehnologia digitală o aplică în laborator?”. Evident, în funcție de această dimensiune se alege complexitatea dotării investiției în laboratorul de tehnică dentară.

În primul rând, ca prima etapă de investiție pentru a se putea lucra digital trebuie să fie scannerul, totodată este cu atât mai bine ca scannerul să fie cat mai performant.

În al doilea rând, este obligatoriu ca laboratorul să fie dotat și cu un soft de proiectare ,iar la acest soft se pot achiziționa mai multe module (soft de proiectare pentru coroane și punți, module de articulator virtual, modulede gutiere, module de realizat coroane și implanturi, module de realizat punți și implanturi,module de realizat proteze scheletate,etc). Toate aceste sisteme, tehnicianul în funcție de investiția pe care o face, poate include în tehnologia digitală tot mai mult din gama de lucrări pe care o oferă acel laborator.

Din punct de vedere al transpunerii fizice (din virtual în fizic) laboratorul poate să apeleze la serviciile externe făcute de centre de frezare, care au apărut și sunt tot mai răspândite, fiind prezente aproximativ în fiecare oraș mare, atât cele de frezare cât si cele de imprimare. Evident, în cazul acesta,tehnicianul nu face nici o investiție și își externalizează serviciile, trimițând fișierul centrelor de frezare s-au imprimare și în ziua următoare lucrarea este trimisă înapoi în laborator la un preț de cost comparabil cu prețul de cost în lucrul analogic, așadar având din acest punct de vedere un avantaj întemeiat.

De asemenea, dacă laboratorul este mai mare și consideră necesar în prima fază cea mai ieftină soluție este o imprimantă 3 D, în plastic.Imprimanta 3 D în plastic realizează machetele, care după aceea se ambalează și se toarnă din metal.Un avantaj al imprimantelor 3 D este faptul că modelarea machetei din ceară, se realizează digital cu ajutorul mouseului.

De remarcat, este faptul că, evoluția acestor tehnlogii este tot mai mare și mai amplă aducând după ea noi sisteme cât mai complexe, dar în acelși timp și costurile sunt mult mai ridicate. Ca de exemplu, imprimantele din metal, sunt cea mai scumpă soluție, pentru structurile metalice, dar dacă tehnicinul dorește să investească tot mai mult în laborator, atunci pentru alte tipuri de lucrări protetice, (cum ar fi:zirconium,plascti,etc.) este necesar achiziționarea unei mașini de frezat, iar ca și investiție poate fi la fel de costisituare ca și celelalte mașinări, în funcție de tipul mașinii care la rândul lor pot fi mașini cu 4 axe s-au 5 axe, având tot mai multe accesorii.

Fig. 1.7. Prelucrarea componentei din zirconiu prin tehnica digitală CAD/CAM.

PARTEA PRACTICĂ

2. PARTEA PRACTICĂ

Obiectivul și motivația lucrării

Realizarea transpunerii fizice a proiectului virtual se poate efectua în diverse feluri: prin imprimanta directă în metal, s-au prin imprimare în plastic și ambalare și turnare. În laboratorul în care s-au efectuat următoarele cazuri se preferă varianta prin imprimare în plastic și ambalare și apoi turnarea, datorită costurilor mai scăzute decât ale imprimantelor prin metal .Așadar, proteza scheletată este un dispozitiv medical care din punct de vedere protetic, funcțional reabilitează cazurile în care implantul dentar este total contraindicat.

În acest capitol al lucrării de licență, se prezintă două cazuri practice de realizare a protezei scheletate prin tehnologia digitală CAD/CAM și totodată, prezentând pe larg o serie de avantaje și dezavantaje, și respectiv, prezentarea etapelor de confecționarea a acestora.

În primul caz, este vorba despre o edentațiebiterminală și s-a decis prin colaborarea medicului stomatolog și a tehnicianului dentar a se efectua o proteză scheletată cu sisteme speciale,la care sau atașat patrici, fiind realizat prin proiectare 3D în programul EXOCAD.

De asemenea, sistemele speciale folosite în designul și componenta protezei scheletate prezintă o matrice și o patrice. Aceste sisteme speciale de ancorare, se aleg în funcție de întinderea edentației sau a edentațiilor, de volumul dinților naturali, totodată de clasa scheletată și dentală a pacientului. Precum am menționat în cazul de față vorbim pe larg despre o edentațiebiterminală.

În al doilea caz, va fi prezentată pe scurt, în mod special punându-se accentul pe faptul că, sunt cazuri în care protezele scheletate sunt prevăzute și cu croșete turnate, realizate tot prin tehnologia digitală CAD/CAM.

Se va urmări cu exactitate etapele de realizare a acestor cazuri, atât partea de început a lucrării, partea propriu zisă de realizare cât și finalul acesteia.

Ideea de bază a acestui capitol este, “Confecționarea protezei scheletate mobilizabile, prin tehnologia digitală CAD/CAM.”, pornind chiar de la titlu, doresc a evidenția cât de important este la ora actuală un sistem digital CAD/CAM într-un laborator de tehnică dentară.

2.1. CAZUL NUMĂRUL 1

Pacienta Nasta Silvia, în vârstă de 42 de ani, s-a prezentat în cabinetul medicului stomatolog R. P. cu o edentațiebiterminală de la 4.5. la 3.3. S-a efectuat o proteză scheletată cu sisteme speciale și pe bonturile din zona frontală realizate de către medicul stomatolog, a fost realizat o componentă fizionomică metalo-ceramică. Se va urmări cu precizie ca finalul lucrării să fie unul cât mai bine realizat și totodată funcția masticatorie,parțileoculaze și aspectul fizionimc al lucrării să fie cât mai apreciat.

Fig.2.1.1, Fig.2.1.2., Fig.2.1.3. Lingura individuală din rășini fotopolimerizabili și amprenta finală

Odată ajunsă amprenta în laborator, se va realiza dezinfecția și verificarea amprentei, urmărind ca aceasta să îndeplinească cu succes următoarele cerințe:

-să fie bine centrată, urmărind poziția liniei mediane;

-să nu existe incluziuni de aer în masa amprentei, mai ales în zona de interes;

-să nu existe desprinderi ale masei de amprentare din portamprentă;

-să nu exite modificări dimensionale ale materialului de amprentă;

Apoi urmează realizarea lingurii individuale și cofrarea amprentei și a lingurii în vederea realizării bonturilor din rășini acrilice. Lingura individuală are un rol deosebit de important fiind realizată la fiecare caz în parte. Lingura individuală are următoarele caracteristici :

– rigiditatea;

– rezistența mecanică – la șocurile ce tind să o rupă, calitatea necesară să mențină materialul de amprentare în contact cu suprafața câmpului protetic;

– dimensiunea suprafeței egală cu dimensiunea câmpului protetic;

– adaptată la suprafața câmpului protetic, la nivelul zonei de sprijin si a zonei de succiune;

– grosimea marginilor de 1,5 – 2 mm, rotunjite si netede;- existent sistemului de retentive pentru materiale de amprentare elastic;-

-mânerul situat pe linia mediana, în poziție vertical, cu dimensiune egala cat doi incisivi centrali;- obținută printr-un proces tehnologic simplu;- materialul utilizat sa fie ieftin.

Fig.2.1.4., Fig.2.1.5., Fig.2.1.6. Cofrarea amprentei și a lingurii individuale și realizarea bonturilor din rășini autopolimerizabile.

Următoarea etapă de lucru este în vederea pregătirii modelului turnat din gips Ipsos, pentru a putea fi scanat în primă fază se realizată deretentivizarea modelului.

Fig.2.1.7., Fig.2.1.8., Fig.2.1.9. Deretentivizarea modelului și pregătit pentru scanat

Fig.2.1.10., Fig.2.1.11. Scanarea modelului

Etapa de stabilire a direcției de inserție este importantă pentru a putea fi dată cu exactitate forma,dimensiunea și stabilirea punctului de începere a prelucrării digitale a modelului.

Fig.2.1.12.Stabilirea direcției de inserție

Fig.2.1.13., Fig.2.1.14., Fig.2.1.15. Editarea și deretentivizarea virtuală a modelului digital

Fig.2.1.16. Deretentivizarea virtuală a modelului

Fig. 2.1.17., Fig.2.1.18 Trasarea suprafeței de foliere a șeilor protetice

Fig. 2.1.19., Fig.2.1.20 Plasarea conectorului principal (bara linguală)

Fig. 2.1.21., Fig.2.1.22. Poziționarea șeilor proteteice și bara linguală

Fig.2.1.23., Fig.2.1.24 Trasarea unei bări de suport care împiedică deformarea machetei

Fig. 2.1.25., Fig.2.1.26. Realizarea machetei digitale

Fig. 2.1.27., Fig.2.1.28. Macheta digitală finală

Fig. 2.1.29., Fig.2.1.30. Macheta pregătită pentru printare vedere din ambele unghiuri

Fig. 2.1.31. Printarea propriu zisă a modelului în imprimanta 3D

Fig.2.1.32., Macheta printată din rășină fotopolimerizabilă

Fig.2.1.33. Macheta printată

Fig.2.1.34., Fig.2.1.35., Fig.2.1.36

Fig.2.1.33., Fig.2.1.34., Fig.2.1.35., Fig.2.1.36.

Macheta printată finisată și pregătită pentru ambalare

Fig.2.1.37., Fig.2.1.38. Macheta tijată și pregătită pentru turnar

Fig.2.1.39., Fig.2.1.40., Fig.2.1.41. Scheletul metalic al protezei mobilizabile după turnare, dezambalare și sabla

Fig. 2.1.42., Fig.2.1.43. Realziarea șablonului de ocluzie

Fig. 2.1.44. Scheletul metalic pregătit pentru montarea dinților

2.1.45. Confecționarea machetei de ceară

Precum am specificat mai sus, în prezenta lucrare s-a efectuat o proteză scheletată cu sisteme speciale, iar în zona frontală a fost realizată o componentă fizionomică metalo-ceramică, fiind realizat prin proiectarea 3D în programul EXOCAD. Ceramica la ora actuală este printre cele mai bune materiale de confecționare, fie că e vorba de o restaurare redusă, fie de o punte dentară sau proteză mobilizabilă extinsă, redând un aspect cât mai fizionomic și estetic.”Calitățile ceramicii sunt net superioare oricărui alt material fizionomic folosit in stomatologie, fiind singurul care are atât o estetica deosebita (gama mare de culori, transluciditate apropiata de cea a dinților naturali) cat si o rezistenta excelenta la masticație.”

2.2. CAZUL NUMĂRUL 2

În acest caz vor fi descrise pe larg etapele de realizare a protezei scheletate cu croșete turnate, prin tehnica modernă digitală CAD/CAM. Precum am spus și în primul capitol croșetele dentare sunt realizate în vederea unui scop bine determinat și acela de a oferi protezei sprijin, menținere și stabilizare.

Următoarele etape de lucru sunt :

Fig. 2.2.1. Amprenta funcțională și obținerea modelului funțional

Fig. 2.2.2., Fig.2.2.3. Montarea modelelor în articulator

Fig. 2.2.4., Fig.2.2.5. Determinarea virtuală a zonei de lucru a protezei(delimitată cu galben)

Fig. 2.2.6, Fig. 2.2.7., Fig.2.2.8. Scanarea modelel

Fig. 2.2.9., Fig.2.2.10 Modelul printat și montat digital în articulator

Fig.2.2.11.Stabilirea direcției de inserție

Fig.2.2.12., Fig.2.2.13., Fig.2.2.14., Fig.2.2.15. Editarea și deretentivizarea virtuală a modelului digital

Fig.2.2.16., Fig.2.2.17. Trasarea suprafeței de foliere a șeilor

Fig.2.2.18, Fig.2.2.19., Fig.2.2.20., Fig.2.2.21 Plasarea conectorului principal și al șeilor protetice

Fig.2.2.22., Fig.2.2.23., Fig. 2.2.24. Realizarea croșetului digital

Fig.2.2.25. Realizarea șeilor și croșetelor dentare digital

Fig. 2.2.28., Fig. 2.2.29. Trasarea unei bări de suport care împiedică deformarea machetei

Fig. 2.2.30, Fig. 2.2.31. Realizarea finală a machetei

Fig.2.2.32. Macheta pregătită pentru printare

Fig.2.2.33., Fig.2.2.34., Fig.2.2.35.

Printarea modelului cu ajutorul

imprimante 3D

Cu ajutorul imprimantelor 3D se obține scheletul din plastic al protezei prelucrate prin EXOCAD.

Fig.2.2.36., Fig.2.2.37. Macheta printată aproape de final

Fig.2.2.38., Fig.2.2.39. Macheta printată din rășini fotopolimerizabili

Fig.2.2.40. Macheta tijată și pregătită pentru turnare

Fig.2.2.41., Fig.2.2.42. Obținerea scheletului metalic și lustruirea

Fig.2.2.43., Fig.2.2.44. Montarea dinților artificiali și realizarea finală a protezei scheletate

3. CONCLUZII

Drumul parcurs de protetica dentară de la începuturile istoriei până în vremea noastră a fost influențată de evoluția științifică și culturală contiună a omenirii, care nu a lăsat neatinsă nici această ramură a medicinii stomatologia. Acest domeniu, relativ nou, a dat stomatologiei, începând cu anii 1980, o nouă dimensiune, deschizând noi orizonturi în domeniul proteticii dentare. .

Așadar, plecând de la această idee remarcăm faptul că, dezvolatarea medicinii dentare și a tehnicii dentare este din ce în ce mai amplă și mai cunscută. “Focalizarea cercetărilor se face pe punțile mari ancorate cu telescoape, conuri cât și a sistemelor ancorate cu capse.Noile instrumente rotative pentru frezare, șlefuire și găurire marchează o nouă eră în realizarea lucrărilor. Noile elemente dentare prefabricate, cât și cele standardizate extind posibilitățile tehnice și reduc timpul necesar de lucru pentru ducerea la definitivizare produsului finit.”

Proteza scheletată este un dispozitiv care înlocuiește dinții lipsă, legându-se de cei restanți prin diverse sisteme de prindere și care poate fi îndepărtată de pacient.Beneficiile pe care le operă proteza scheletată sunt:

redă masticația optimă;

redă încrederea în aspectuil fizic;

rezistența în timp, grație suportului din aliaj metalic

confort la purtare

îmbunătățirea fiozionomiei

stabilitate excelență lavorbire și masticat

aspect estetic incontestabil

previne îmbolnăvirea țesuturilor restante, migrarea dinților restanți, dar și afecțiunile parodontale

previne problemele articulare temporo-mandibulare.

La fel ca toate celelalte proteze dentare, și cea scheletată are situații în care este recomandată sau în care ar trebui înlocuită cu alt dispozitiv. Atunci când pe arcadă mai există dinți,dar poziția lor nu este favorabilă pentru o proteză dentară fixă, medical poate recomnda proteza scheletată. De asemenea, această poate fi o opțiune bună și în cazul în care nu se poate realize implanturi dentare din motive de sănătate. O proteză scheletată se va întinde pe gingie, os, cerul gurii și pe dinții rămași,având diverse sisteme de prindere pe dinți, printer care croșete turnate,capse,telesoape,culise. Dinții folosiți sunt din acrilat (plastic) sau ceramică (mai rară), iar baza protezei are o parte metalică care este acoperită de acrilat roz.(pentru a imita gingia)

Importanța designului este să prevină îmbolnăvirea țesuturilor(gingii,dinți,mucoasa orală),depunerile de placa dentară și acumularea resturilor alimentare la marginile ei.Totodată, perioada de acomodare a aceste proteze va dura puțin până pacientul se va obișnui cu noua proteză,fiind un corp străin pentru care trebuie să se adapteze receptorii din cavitatea bucală.Ea se va mai putea ajusta în zonele unde presează pe os prea mult, sau dacă dinții limitanți prezintă sensibilitate,orice modificare se va efectua doar în cabinet sau în laborator, proteza nu trebuie forțată sub nicio formă.

“Astăzi se dezvoltă noi conficurații hardware și noi concepte software care cu siguranță vor duce intr-un viitor apropriat prevăzut cu multe schimbări.”

Odată cu evoluția medicinii stomatologiei și a tehnicii dentare,la sârșitul anilor 1970, dau naștere unei noi lumi și concomitent unei dezvoltări majore cu privire la noi tehnologii și asta datorită managementului diferitelor industrii, care impacteazădezvolatarea tehnologiei CAD-CAM. Totodată, anii 1980 marchează dezvoltarea tot mai amplă și intensificarea cercetărilor și studiilor în domeniul CAD-CAM și nu în ultimul rând a algoritmilor de modelare geometrică, așa fiind tot mai extinsă lumea digitală, sistemele CAD-CAM sunt tot mai răspândite și din punct de vedere al industriei proiectării geometrice tridimensionale și apariția multor aplicații inginerești cum ar fi, “reprezentarea exactă a suprafețelor”.

Pe scurt,proteza scheletatăa evoluat odată cu dezvolatarea tehnologiei și a materialelor dentare, până în stadiu în care astăzi protezele scheletate pot genera sentimental de dinte natural.

4 BIBLIOGRAFIE

Andrei Ionesc(1994)– Clinica și tehnica de laborator a protezei scheletate; EdituraCerma, București;

Andrei Ionescu(2006)-Tratamentuledentației parțiale cu proteze mobile. Clinica și tehnica de laborator a protezei scheletate; Editura Național;

Andrei Ionescu(2006) – Tehnologia protezelor scheletate; EdituraCheiron, București;

Antonelli P., Antonelli U., Gazzola L. (2017) – Centru de frezare. Dioxid de zirconiu translucent. Tehnologia digitală CAD/CAM, Revista Das Dental Laborator,Cluj-Napoca;

Bechir Anamaria (coordonator)(2014)- Biomateriale specifice utilizate în laboratorul de tehnică dentară, Ed. Printech, București;

Bratu D, Bratu E, Antonie S. (2008)– Restaurarea edentației parțiale prin proteze mobilizabile, Editura Medicală;

Bratu Dorin (1997) -Aparatuldento-maxilar/Date de morfologia funcțională; Editura Helicon, Timișoara;

Despa E.G, Popescu A, Giurescu R, Bechir A, Comaneanu M, Mihai L, Smatrea O, Mihai C, Candescu G(2012)-Tratamentuledentației totale (clinică și tehnică de laborator), Ed. Printech, București;

Ghergic D.L, Comăneanu R.M(2009)- Morfologia aparatului dento-maxilar, Ed. Printech, București;

Huțu E., Păuna M., Bodnar V.,Țâncu A., Constantinescu V.(2000) – Edentația totală; Editura Național;

Ion Coca (2007) – Protezele parțiale mobilizabile scheletate; EdituraCerma;

Ion Rîndașu (1993) – Proteze dentare; Editura medicală, București;

Mtd. Pius Obwegerser (2017) – Proteza totală. Analiza modelului. Individualizare., Revista Das Dental Laborator, Cluj-Napoca;

N. Forna (coordonator),C.DeBaat, D. Bratu, V. Mercut, Al. Petre, S. Popsor, T. Traistaru (2011) – Protetica Dentară Vol. I, Editura Enciclopedică, București;

N. Forna (coordonator), C.DeBaat, L. Lascu, M. Pauna(2011) – Protetica Dentară Vol. II, Editura Enciclopedică, București;

Rîndașu I, Despa E, Chiru D(2008)– Tehnologia protezei parțiale acrilice, Ed. Printech;

Rîndașu I, Despa E, Chiru D, Zolla F(2008) – Tehnologia protezei scheletate, Ed. Printech, București;

Rîndașu I., Stanciu L.(2006)– Restaurări protetice dentare fixe, Ed. Meteor, București;

Rutten L., Rutten P. (2017) – Estetica. Integral ceramic, Revista Das Dental Laborator, Cluj-Napoca;

Topală F., Porojan S., Sandu L. (2011) – Sisteme speciale utilizate în tehnologia restaurărilor protetice compozite; Editura Eurobit, Timișoara;

https://www.dentistrymypassion.com/articole/cadcam-o-tehnologie-continua-evolutie/

http://www.creeaza.com/familie/medicina/PROTEZA-SCHELETATA917.php

https://www.doctoruldedinti.info/tehnologia-cad-cam-in-medicina-dentara/

http://www.sim.tuiasi.ro/wp-content/uploads/Toma-BPTAC-Notite-de-curs.pdf

http://www.rasfoiesc.com/sanatate/medicina/PROTEZA-PARIALA-SCHELETATA61.php 19.04.2018

https://medicdentist.wordpress.com/tag/istoria-protezelor-dentare/

https://www.dentfix.ro/2014/01/beneficiile-protezei-scheletate/

https://netdent.ro/dictionar-medical/istoria-stomatologiei-generalitati

ConceptLaser-Digitization in Dental Technology

Sisteme CAM/CAD pentru proiectarea si realizarea lucrarilor dentare

https://i.pinimg.com/736x/15/54/d1/1554d1d70d9cae0571aa14beaec7fa32–dprinter-dental.jpg

https://dentstore.ro/261-cad-cam-laborator?gclid=Cj0KCQjw0a7YBRDnARIsAJgsF3NBggxhSsKnURAEoD_u8mz9HtkjKFKKGQ2EVfvfjT_N4bEs21cdFR8aAuyzEALw_wcB

http://coroanezirconiu.ro/tehnologia-cad-cam/

http://www.implantodent.ro/estetica-dentara/cerec-portelan-fara-metal/

Software CAD CAM

http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Modelul-virtual-numeric54135.php

https://it.dental-tribune.com/news/francois-duret-padre-della-tecnologia-cad-cam-in-odontoiatria/