PROGRAM DE STUDIU: MEDICINĂ DENTARĂ Sisteme speciale de protezare în edentația parțială Conducător științific: Absolvent: Conf.Dr. FREIMAN PAUL STAN… [627592]

UNIVERSITATEA DE VEST V ASILE GOLDIȘ ARAD
FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
PROGRAM DE STUDIU: MEDICINĂ DENTARĂ
Sisteme speciale de protezare în
edentația parțială
Conducător științific: Absolvent: [anonimizat].Dr. FREIMAN PAUL STAN ROXANA MIHAELA
ARAD
2019
0

CUPRINS
INTRODUCERE……………………………………………………3
CAPITOLUL I Edentația parțială
1.1 Noțiuni generale privind edentația parțială………………… …….4
1.2 Etiologia Edentației parțiale…………………………………..…….6
1.3 Câmpul protetic în edentația parțială…………………………………8
1.4 Tabloul clinic al edentației parțiale ………………………………………….9
CAPITOLUL II Algoritmul de tratament în edentația parțiala
2.1 Tratamentul preprotetic și proprotetic………………………….11
2.2 Etapele terapiei pentru protezele parțiale mobilizabile……..…14
2.3 Adaptarea protezei parțiale în cavitatea bucală………………..17
CAPITOLUL III Sisteme speciale de menținere, stabilitate și
sprijin
3.1 Sisteme de culise ….……………………………………………….19
3.2 Sisteme de capse ……………………………………………………20
3.3 Sisteme de bare cu calareti ……………………………………………………21
3.4 Sisteme de telescopare ………………………………………..……22
3.5 Sisteme articulate …………………………………………………………………24
3.6 Sisteme magnetice ………………………………………………………………..25
CAPITOLUL V CAZURI CLINICE
5.1 Caz clinic I………………………..…………………………………26
5.2 Caz clinic II………………………………..………..……………..28
5.3 Caz clinic III………………………….…….……………..….……30
CAPITOLUL VI GRAFICE ȘI STATISTICĂ
6.1 Materiale și metodă………………………………………………………………..33
6.2 Studiu statistic……………………………………………………………………….34
CONCLUZII………………………………………………………………………….39

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………….40
1

Introducere
”Lipsa dinților este o boală care se vindecă prin proteze dentare”
Afectarea deosebită a funcțiilor aparatului dento-maxilar la pacientul edentat parțial
neprotezat , în special a masticației relevă importanța restaurarii în cel mai scurt timp de
la instalarea edentației .
Datorita exigențelor estetice ale pacienților și crescând interesul pentru imaginea
lor,obțiunea terapeutică a fost mult influențată , iar sistemele speciale folosite în
protezarea edentației parțiale au crescut foarte mult comparativ cu sistemele clasice de
protezare.
Proteza parțial mobilizabilă restaurează morfo-funcțional multiple forme de edentație
parțială. Datorită frecvenței foarte mare a diverselor forme de edentație parțială se
deosebesc două forme de proteze parțiale ce diferă ca formă , structură și volum ,și sunt
de asemenea dependente de gradul de pregătire al medicului , al tehnicianului dentar și
materialele folosite.
În cele ce urmează vom prezenta partea generală comună care cupride etiologia edentației
parțiale , câmpul protetic edentat parțial și clasificarea edentației parțiale ,iar apoi vom
aborda diferitele sisteme speciale folosite în protezarea edentațiilor parțiale
Dorim ca prin această lucrare să clasificăm cât mai bine sistemele speciale folosite în
protezarea edentațiilor parțiale , prezentând la fiecare sistem avantajele și dezavantajele ,
ajutându-i în acest mod pe viitori medici să aleagă cel mai potrivit sistem în funcție de
pacientul care se prezintă la cabinet.
2

Capitolul 1
Edentația parțială
1.1Generalitați
Edentația parțială este o situație foarte des întâlnită la pacienții adulți.
Dentiția adultului este alcătuită din 32 de dinți permanenți (atunci când sunt erupți și
molarii de minte ) pe cele patru hemiarcade.
Figura 1 : Dentiția permanentă
Sursa: Textbook of Operative Dentistry ,2010
Atunci când are loc extracția ,chiar și a unui singur dinte , se instalează starea de
edentație . Ea este caracterizată de apariția întruperii continuitații arcadei dentare , iar
spațiul edentat se numește breșă edentată. Odată realizată extracția dispare raportul dintre
dinți, iar dacă breșa nu se protezează în cel mai scurt timp , dinții vecini și cei antagoniști
migrează către spațiul edentat provocând disfuncția ocluzală. În plus, la nivelul dinților
migrați apar modificări ale parodonțiului , spațiul alveolar se mărește în zona coletului
formând astfel pungi gingivale patologice

3

Figura 3 : Migrarea dinților antagoniști și vecini ai breșei edentate
Edentația parțială înseamnă pierderea a 1-15 dinți de pe o arcadă : pierderea a 1-4 dinți se
numește edentație parțială redusă și este protezată prin punți dentare, iar edentația mai
mare de patru dinți se numește edentație parțială întinsă și este protezată prin proteze
mobilizabile.
Figura 4 : Edentație parțială întinsă
1.2.Etiologia edentației parțiale
Etiologia edentației parțiale întinse este extrem de variată , ea influențează decisiv
morfologia câmpului protetic ,suportul odonto-parodontal si muco-osos și în funcție de
aceasta se alege soluția terapeutică corectă.
4

Factorii cauzali care stau la baza edentației parțiale se pot împarți în două mari
categorii,iar acestea la randul lor sunt împarțite în mai multe subcategorii :
A.Factori determinanți -a. Cauze congenitale
-b. Cauze aparente
-c. Cauze dobândite
B. Factori favorizanți -a. factori genetici
– b. factori de risc
– c. factori socio-dermografici si economici
A . Factori determinanți :
a . Cauze congenitale – aspectele congenitale ale edentației sunt cauzate de factori
care își încep activitatea din a 6-a săptămână de viață intrauterină. Acești factori vor
cauza anomalii de număr ca urmare a ageneziei mugurilor dentari.
Figura 5 : Agenezia Incisivilor laterali superiori permanenți
b.Cauze aparente – prin aceste se definesc orice spațiu protetic potențial care este
consecința incluziei sau anclavării dentare. Incluzia dentară poate avea multiple
cauze : lipsa dintelui care ar trebui sa erupă , persistența dintelui temporar,
prezența tumorilor sau a chisturilor, condensări osoase.
5

Figura 6 : Incluzie dentară 3.5
c .Cauzele dobandite – pot fi locale sau generale. Dintre cauzele locale amintim :
caria si complicațiile ei, extracțiile , traumatisme , tumori maxilare. Cauzele generele
pot fi : diabetul zaharat , rahitismul , osteoporoza .
Figura 7 : Caria dentară și complicațiile ei
6

Figura 8 : Incisivi inferiori afectați de retracție gingivală
B.Factori favorizanți
a. Factorii genetici au o influență de aproximativ 80 % a rezisteței individuale
reprezentati de rasa, sex și vârstă.
b. Factorii de risc – sunt reprezentați de consumul de alcool , cafea, tutun si contribuie
major la instalarea edentației.
Figura 9 : Depozite de tartru și colorații ale dinților
B.Factorii socio-economici si dermografici
Statultul socio-economic influențează de foarte multe ori abordarea terapeutică ,
favorizându-se extracțiile ceea ce cauzează edentații.
7

1.3. Câmpul protetic în edentația parțială
Câmpul protetic este constituit din elementele morfologice ale mandibulei și maxilarului
care vor fi suport pentru proteza parțială : dinții ramași pe arcadă, crestele alveolare
edentate , tuberozitațile maxilare , tuberculii piriformi , bolta palatină și mucoasa
acoperitoare.
Aceste elemente sunt grupate în :
-suportul dento-parodontal format din dinții restanți si parodonțiul lor
-suportul muco-osos din care fac parte : crestele alveolare , tuberozitațile maxilare ,
tuberculii piriformi, bolta palatină si fibromucoasa care le tapetează.
A. Suportul dento-parodontal este în raport cu părțile componente ale protezelor și
contribuie la stabilizarea lor. Se evaluează prin examen clinic , cu ajutorul radiografiilor
și al modelelor de studiu , iar cu datele obținute vom elabora planul de tratament.
Pentru ca o proteza să fie stabilă , să se realizeze sprijinul și menținerea se vor evalua
numărul dinților restanți , unde sunt repartizați , gradul de implantare , morfologia
coronară , relațiile ocluzale și valoarea parodontală a dinților.
Figura 10 : Suportul dento-parodontal
Numarul si topografia dinților – menținerea și stabilitatea protezelor sunt date de
numărul și repartizarea topografică corespunzătoare sau nu a dinților restanți.
Poziția dinților pe arcade se modifică in edentația parțială , ei migrând spre zona
edentației . Se realizează astfel malpoziții secundare ale dinților restanți rămași
pe arcadă , modificările de poziție fiind în sens verical și orizontal. Migrările
orizontale la maxilar au viteză și amplitudine mai mare, ele se realizează atât în
sens mezial, cât și distal.
Morfologia coronară – se apreciază prin examen clinic și pe modelele de studiu.
Pe coroanele dinților stâlpi se vor fixa elementele de sprijin, menținere și
stabilitate ale protezelor parțiale.
8

Figura 11 Examinarea morfologiei coronare a dinților stâlpi
Valoarea parodontală a dinților stâlpi – constituie gradul de rezistență a dinților
care se opune forțelor care tind să îi deplaseze din alveolă. Este determinată de
implantarea osoasă , morfologia radiculară și starea de sănatate a parodonțiului.
Direcția presiunile care acționează asupra dintelui este importantă- cele în axul
dintelui exercitate în mod intermitent, dar care nu depășesc limita de
suportabilitate sunt bine tolerate de către parodonțiu. În schimb , presiunile
oblice , chiar dacă au durată scurtă , au o acțiune nefavorabilă . Contactul
interdentar care se realizează de-a lungul arcadelor integre are capacitatea de a
asigura un bloc funcțional prin care se distribuie uniform forțele orizontale
asupra grupului dentar. De aici rezultă că arcadele integre rezistă solicitărilor , pe
când cele în care există breșe edentate își pierd această funcție , iar dinții sunt
traumatizați . De asemenea se remarcă la nivelul dinților limitanți ai breșei
următoarele modificări : dispare papila interdentară , prima treime a rădacinii
rămâne descoperită și se formează punga gingivală.
Relațiile de ocluzie –odată cu instalarea edentației parțiale se modifică și relațiile
de ocluzie.Mandibula poate prezenta laterodeviații , mezializări sau distalizări
ceea ce duce în timp la afectarea ATM.
9

Figura 12 Laterodeviație mandibulară
B . Suportul muco-osos
Din această categorie fac parte crestele alveolare , tuberozitațile maxilare , tuberculii
piriformi și bolta palatină impreună cu mucoasa care le acoperă.
Mucoasa câmpului protetic – în 1/3 anterioară a bolții palatine și pe crestele
alveolare este aderentă de os , iar in 1/3 posterioară este netedă . Mucoasa
pasiv-mobila se află la nivelul fundurilor de sac vestibulare și linguale , și în
zona liniei „Ah ” care se prezintă ca o bandă îngustă. Mucoasa mobilă contiuă
mucoasa pasiv-mobilă și acoperă buzele , obrajii și planșeul sublingual. Aceasta
se fixează de mucoasa aderentă sub forma bridelor laterale și a frenurilor
mediene ale buzelor si al limbii. Se vor ocoli când se va realiza proteza.
Suportul osos al câmpului protetic – constituit din creste alveolare ,
tuberozitațile maxilare , bolta palatină și tuberculii piriformi oferă suport
protezei . De multe ori , creasta alveolară rezultată prin pierderea prematură a
dinților este redusă atât în înălțime , cât și în lățime. Tuberozitatea maxilară și
tuberculul piriform constituie extremitațile distale ale crestelor alveolare și au
importanță în stabilizarea orizontală și în sprijiul mixt la protezele întinse și
terminale. Aceste zone se atrofiză mai puțin decât procesele alveolare și sunt
considerate zone de sprijin valoroase pentru extremitațile libere ale șeilor
protetice terminale. Bolta palatină are valoare esențială doar în edentațiile
întinse și cele terminale. Poate fi adâncă sau plată .
10

1.4. TABLOUL CLINIC AL EDENTAȚIEI PARȚIALE
Tabloul clinic al edentației parțiale constituie aspectele subiective pentru care
pacientul se prezintă în cabinet și semnele obiective ale stării de edentație.
A.SEMNELE SUBIECTIVE
Se unesc în două categorii ce determină pacientul să vină la medicul
stomatolog : durerea cauzată de starea de edentație și insuficiența funcțională.
Durerea acută sau cronică se gasește de obicei în edentația parțială întinsă.Manifestarile
durerii la pacientul edentat parțial se pot gasi sub urmatoarele forme :
-hiperestezie alveolară ce apare la atingerea crestei edentate cu limba, alimente sau
baza protezei ;
-hiperestezie dentinară se regasește la dinții restanți pe arcade care au aplicate
elemente de menținere,sprijin și stabilitate . Clinic se observă prezența
deminerizării , a petelor cretoase și a cariilor de colet
-durerea fantomă – senzația dureroasă apare la nivelul unui dinte absent de pe arcadă
-disfuncția sistemului stomatognat – durerea este bine stabilită , de obicei la nivelul
ATM
Insuficiența funcțională este o altă cauză pentru care pacientul vine în cabinet.
Se clasifică în :
1insuficiență funcțională masticatorie – depinde de localizarea edentației și de
numarul de unitați dentare absente. Edentațiile frontale au repercursiuni asupra
inciziei alimentelor, iar edentațiile laterale afectează triturarea și zdrobirea
alimentelor. Odată cu edentația poate aparea și durerea cauzată de presiunile
exercitate pe creasta edentată. De cele mai multe ori pacientul va evita să mănânce
pe parte edentată , modificându-se astfel tiparul de masticație. Alimentele dure vor fi
evitate de către pacient deoarece apar dificultați în masticație.
11

Figura 13 Evaluarea funcției masticatorii
2insuficiența funcției fizionomice – este percepută de către pacient în funcție de
gradul de cultură , vârstă și profesia acestuia . De asemenea factori decisivi sunt
localizare edentației și întiderea acesteia.
Figura 14 Evaluarea funcției fizionomice
3insuficiența funcției fonetice – cele care produc modificari importante sunt
edentațiile frontale, dar pacientul reusește să corecteze acest defect în aproximativ 2
săptămâni. Aceste edentații de obicei se însoțesc și de proiecție de salivă în timpul
vorbirii.
4insuficiența funcției de deglutiție – depinde de numărul și localizare unitaților
dentare pierdute. Edentația frontală creează în cele mai multe cazuri deglutiție
infantilă, limba se va proiecta în locul breșei edentate.

B.SEMNE OBIECTIVE

1.la nivel facial – depinde de localizare și numărul dinților pierduți. Cu cât lipsesc
mai mulți, cu atât sunt prezente asimetriile faciale , proporționalitatea etajelor feței
este afectată și profilul facial se modifică.
2. tulburări morfoligice faciale- la nivelul feței pacientului afectat se observă
urmatoarele aspecte : obrajii și buzele nu mai sunt susținuțe arcadele dento-alveolare
de aceea apar infundate ; unghiul goniac , mentonul și marginea bazilară apar mai
pronunțate ; șanțurile peri-orale sunt adâncite ; mentonul se apropie de vârful nasului
3.etajele feței – cel mai afectat este etajul inferior care se micsorează odată cu
pierderea dinților.
12

Figura 15 Afectarea proporționalității etajelor feței la paciențul edentat
C.SEMNE INTRAORALE
Cel care ne interesează cel mai mult este spațiul protetic potențial. El variază de la o
situație clinică la alta. Apare în urma extracțiilor și are următoarele limite : mezial și
distal – fețele proximale ale dinților restanți , ocluzal – planul de ocluzie al arcadei
opuse ; inferior – creasta alveolară edentată.

Figura 16 Spațiul protetic care urmează să fie pregatit pentru proteza mobilizabilă
13

Capitolul 2
Pregătirea câmpului protetic pentru protezarea parțială
PREGĂTIREA CÂMPULUI PROTETIC
Este o etapă foarte importantă în tratamentul edentației parțiale. Se vor valorifica
suportul mucoosos și dentoparodontal pentru a se crea condiții cât mai bune pentru
proteză. Pregatirea este condiționată de rezultatul examenului bolnavului , de
examinarea cavității bucale , de examenul radiologic și modelele de studiu.
2.1PREGATIREA PREPROTETICĂ NESPECIFICĂ
Se vor rezolva toate afecțiunile existente, indiferent de edentație , deoarece toate acestea
după o perioadă de timp nu vor mai corespunde dacă țesutul se modifică .
Resturile radiculare și dinții care nu mai pot fi recuperați prin nici o metodă se vor
extrage. De asemenea și cariile dentare existente se vor rezolva înainte de începerea
tratamentului protetic.
Pregatirea psihică este necesară în cazul pacientului edentat parțial , motiv pentr care se
va discuta obligatoriu cu pacientul și i se va explica în detaliu pașii care vor urma și
metodele de reabilitare orala aplicate în cazul său.
2.2PREGĂTIREA PROTETICĂ SPECIFICĂ
Are ca scop mărirea capacitații funcționale a protezei parțial mobilizabile.
Cercetarile arată importanța unui câmp protetic corect în consolidarea și păstrarea
dinților naturali restanți.
Pregatirea protetică este stabilită în urma examenului clinic și a analizei modelelor de
studiu . Pe modelul de studiu se vor aprecia : poziția dinților laterali , gradul de
extruzie sau egresiune , gradul de intercuspidare , relația de ocluzie , retentivitatea
dinților stâlpi . Tot pe modelul de studiu se va proiecta viitoarea proteză și se va
explica pacientului planul de tratament.

Pregatirea dinților restanți impune extracția dinților cu mobilitate de gradul III , al
celor care prezintă chisturi radiculare sau au rădăcini scurte , cei în malpoziții și
molarii de minte superiori egresați . După ce s-au efectuat toate extracțiile se poate
aprecia corect cum vor fi utilizați dinții rămași pe arcade și modul de pregatire al
acestora.
14

Figura 15 Prezența pe radiografie a unui chist radicular la nivelul dintelui 4.5

Figura 16 Înlaturarea chistului rezidual Figura 17 Aspectul chistului rezidual
și extracția dinților cauzali
Corectarea disfuncțiilor ocluzale se va începe cu înlaturarea obturațiilor în exces și a
lucrărilor incorect realizate . Urmează depistarea contactelor premature și înlaturarea
lor.
Decuspidarea dinților rămași pe arcade este o măsură profilactică obligatorie , prin
aceasta se urmărește transformarea suprafețelor ocluzale abrupte în suprafețe mai
plane pentru obținerea unei articulari mai lejere. Se vor decuspida și dinții înclinați ,
15

după stabilirea anterioară pe modelul de studiu. Urmează lustruirea suprafețelor de
smalț cu gumă abrazivă.
Remodelarea coronară urmarește reducerea retentivitații exagerate . Când aceasta nu
se face va exista un spațiu retentiv între suprafețele proximale ale dinților limitanți și
șaua protetică în care vor rămâne resturi alimentare. Zonele care necesită de obicei
șlefuire sunt : 1/3 ocluzală a suprafeței linguale a molarilor și premolarilor inferiori ,
1/3 ocluzală a suprafeței vestibulare a molarilor superiori , 1/3 ocluzală a fețelor
mezială și distală a edentației, la dinții înclinați.
Amputarea coroanei dentare se va realiza când dinții antagoniști edentației au egresat
și depășesc planul de ocluzie. Se va reduce din corona dintelui egresat până va realiza
un plan de ocluzie fără denivelari exagerate .
Pregatirea pentru pintenii ocluzali și incizali ai viitoarei proteze se va face cu
intrumente diamantate , la nivel strict al smalțului. Pintenii ocluzali sunt elemente de
sprijin al protezei parțiale pe dinții restanți. La premolari și molari se vor prepara în
fosetele proximale , cu o adâncime de 1-1,5 mm care va ține cont de materialul din
care vor fi confecționați și de tehnica folosită. Dacă nu se va prepara corect lăcașul se
va favoriza apariția cariei și fracturarea marginilor externe .
Acoperirea dinților cu proteze unidentare este necesară în următoarele situații : dinți
cu obturații masive , tendință crescută la carie , dinți migrați vertical până în
apropierea crestei alveolare antagoniste sau chiar în contact cu aceasta , acoperirea cu
coroane cu locașuri pentru pinteni ocluzali , pentru croșetul cu pinten intern , pentru
aplicarea sistemului de culise , pentru sistemul de coroană telescopată .
Capitolul 3
Sisteme speciale de menținere, stabilitate și sprijin
Aceste sisteme fac legătura între dinții-stâlpi și proteză , cu rolul de a-i asigura
menținerea fizionomică protezei parțiale .
Protezele cu sisteme speciale necesită controale periodice obligatorii în care se vor
face rebazări sau căptușiri pentru a menține longevitatea sistemului special.
Se vor folosi sisteme speciale de protezare pentru urmatoarele tipuri de edentație :
-clasa I Kennedy
-clasa II Kennedy
-clasa a III-a Kennedy cu edentații extinse și în regiunea frontală
16

-clasa a IV-a Kennedy cu lipsa frontalilor
-edentații combinate
-edentații cu numar mic de dinți restanți (2-5 dinți )
Figura 20 Clasificarea edentației după Kennedy
Se pot deosebi următoarele categorii de dispozitive :
 sisteme de culise
sisteme de capse
sisteme de bare cu călăreți
sisteme de telescopare
sisteme articulate
sisteme magnetice
a.Sistemele de culise sunt alcătuite din 2 părți : o matrice care se prezintă ca un tub cu
diferite forme pe secțiune și o patrice care culisează în interiorul matricei .
Se fixează la dinții restanți care vor fi acoperiți cu microproteze.Componentele culisei
se asamblează în gură și asigură efect fizionomic crescut.
Se indică pe dinți care au o înalțime suficientă pentru aplicarea de microproteze și se
contraindică pe dinți abrazați sau cu înalțime redusă
Fixarea lor se face prin lipire sau prin modelare.
17

Tipuri de culise :
-intracoronare
-intra-extracoronare
-extracoronare
Culisele se recomandă pentru edentația de clasa a III-a cu sprijin dento-parodontal.
Se mai pot utiliza și pentru edentațiile terminale,dar se vor solidariza dinții stâlpi cu
microproteze deoarece intervine procesul de pârghie în masticație.
Pentru edentația de clasa a IV-a se pot folosi culise de dimensiuni mici.
Există și sisteme de culise combinate cu alte dispozitive speciale : culise și sisteme
articulate sau culise și capse Ceka.
b.Sistemele de capse sunt formate dintr-o matrice tubulară , care se fixează pe fața
mucozală a șeilor , și o patrice cu diferite forme care se fixează la un dispozitiv
radicular.
Se clasifică în :
-capse simple
-capse care au mijloace suplimentare de retenție
Cele mai folosite capse sunt :
-capsele Biaggi
-capsele Rothermann
-capsele Baer
-capsele Dalbo
-capsele Sandri
-capsele Ceka
18

Figura 20 Proteză parțială cu sisteme de capse
c.Sistemele de bare și călăreți
Barele sunt lipite între două microproteze , în regiunea frontală sau în cea laterală. Pot
fi dreptunghiulare sau rotunde, pe secțiune.
Călareții se fixează pe fața mucozală a șeilor. Pot fi cu sau fără retenții pentru acrilat ,
iar forma și mărimea lor depind de bare.
Cele mai cunoscute sisteme de bare și călăreți sunt :
-Gilmore
-Dolder
-Ackermann
d.Sistemele de telescopare
Asigură menținerea protezelor parțiale prin fricțiune , la fel ca și culisele , dar
suprafața este mult mai mare.
19

Se indică în edentațiile parțiale cu sprijin doar dento-parodontal.
Se pot utiliza și pentru edentațiile terminale ,dar dinții-stâlpi se vor solidariza.
Se utilizează foarte des telescoparea coronară , aceasta se realizează în laborator și este
formată din :
-cape sau coroane primare –au formă cilindrică , pot fi cu sau fară prag circular la
nivelul coletului
-coroane secundare – fac corp comun cu scheletul metalic al protezei , ele acoperă
coroanele primare și nu trebuie să pătrundă subgingival.
Pot fi sisteme de telescopare prefabricate :
-matricea este tubulară și se fixează în fața mucozală a protezei
-patricea se fixează la dispozitivele radiculare

Figura 21 Proteză parțială telescopată
e.Sistemele articulate permit un grad de mobilitate mai mare sau mai mic șeilor
protetice , astfel se evită efectul de pârghie.
Ele se utilizează pentru edentațiile terminale deoarece permit șeilor protetice
mobilitate și astfel se evită efectul de pârghie .
Se clasifică în :
ruptori de forțe
amortizori de forțe
1.Ruptorii de forțe
-sunt prefabricați
20

-fac legatura între dinții-stâlpi și șeile terminale ale protezei
-au rol de a distribui presiunile din masticație
-balamalele permit o singură mișcare a șeilor și se indică la mandibulă, dar se pot utiliza
și la maxilar
Balamalele pot fi :
-fixate în întregime la scheletul metalic al protezei
-fixate doar cu o parte la microproteze, iar cealaltă parte la șaua protezei
2.Amorizorii de forțe
-au resorturi elastice care readuc șeile în poziția inițială după finalizarea masticației
-resortul trebuie să aibă rezistență mai mare de 2 kg
-cu cât resortul este mai puternic, cu atât la nivelul crestelor alveolare ajung mai puține
presiuni
f. Sistemele magnetice sunt simple și eficiente , pot înlocui cu succes multe sisteme
mecanice. Pentru a fi eficiente trebuie să aibă intensitate și permanență magnetică ridicate
, la dimensiuni cât mai mici.
21

PARTEA SPECIALĂ
CAZ CLINIC NR 1
Pacient C.V în vârstă de 40 ani s-a prezentat la cabinet pentru refacerea funcției
masticatorii.
Diagnostic :
Edentație clasa I Kennedy – arcada inferioară
Edentație clasa III Kennedy – arcada superioară
FIGURA 1.1 – Radiografia OPG înainte de începerea tratamentului
Examen endo-oral :
Coroane metalo-acrilat pe dinții superiori 1.1 , 1.2 ,2.1 , 2.2
Leziuni carioase prezente pe dinții 1.4, 1.5 , 1.7 ,2.7 , 3.4 ,3.5
Hipertofia mucoasei gingivale datorită iritației cauzată de placa bacteriană
Retracții gingivale la nivelul dinților inferiori : 3.1, 3.2 , 3.3, 4.1 . 4.2, 4.3
Resturi radiculare : 1.3 ,2.3 ,2.4
Figura 1.2 – Situația inițială a pacientului
22

Plan de tratament :
1.Ablația lucrării protetice superioare
2.Alungire coronară
3.Tratamente enddontice
4.Șlefuiri coronare pentru dinții stâlpi ai viitoarei proteze mobilizabile
5. Proteze superioară și inferioară mobilizabile cu capse
Obiective de tratament :
proteză mobilizabilă cu capse pentru arcada superioară
proteză mobilă pentru arcada inferioară
Etapele clinice :
1.Ablația lucrării protetice superioare
2.Extracția dentară a dinților : 1.3, 2.3 , 2.4
3.Amprenta preliminară în lingura standard cu alginat
4.Confecționarea lingurii individuale
5.Amprenta funcțională a câmpului protetic
Figura 1.3 –Amprenta funcțională a câmpului protetic superior în lingura individuală
1.Partea fixă a protezei mobilizabile cu capse
23

Figura 1.4 – Partea fixă a protezei mobilizabile cu capse
2.Amprenta în lingura individuală cu coroanele pentru a ramâne în
amprenta finală
Figura 1.5 Amprenta funcțională a câmpului protetic împreună cu partea fixă
Figura 1.6- Modelul funcțional și șabloanele de ocluzie pentru determinarea relațiilor
intermaxilare
3.Determinarea relațiilor intermaxilare
24

Figura 1.7 -Determinarea relațiilor intermaxilare
Figura 1.8 -Macheta protezei
4.Montarea dinților artificiali și proba protezei în cavitatea bucală
Figura 1.7 – Proteza mobilizabilă superioară
25

5.Inserarea protezei în cavitatea bucală
Figura 1.8 – Inserarea protezei superioare
CAZ CLINIC NR 2
Pacientul G.S în vârstă de 47 ani se prezintă la cabinet pentru refacerea funcțiilor
masticatorie și estetică.

Examen endo-oral :
Lucrare protetică fixă superioară
Buze normal colorate
Bolta palatină normală
Fren lingual normal inserat
Creste alveolare ușor atrofiate
Igienă bucală bună
Dinți prezenți pe arcada inferioară 3.3 , 3.5 , 4.3, 4,5
Diagnostic : Edentație mixtă
Plan de tratament :
Obturații pe dinții stâlpi ai viitoarei proteze
Alungire coronară a dinților stâlpi
Șlefuire cu prag a dinților stâlpi
26

Realizarea protezei parțiale mobilizabile cu cape și telescoape
Obiective terapeutice : realizarea protezei mobilizabile inferioare
Etapele clinice-tehnice :
1.Obturații de canal pe dinții stâlpi ai viitoarei proteze

Figura 2.1 – radiografie retro-alveolară a dinților stâlpi 4.3 și 4.5
2.Amprenta câmpului protetic cu alginat în lingura standard
3.Realizarea lingurii individuale în laborator
4.Amprenta finală a câmpului protetic
5.Proba coroanelor telescopate în cavitatea bucală

Figura 2.2 – Coroanele telescopate pentru proba

Figura 2.3 – Proba coroanelor telescopate intraoral
6.Amprenta finală cu coroanele intraoral pentru a rămâne în amprentă
27

7.Lingura individuală pentru realizarea viitoarei proteze
8.Realizarea modelului funcțional și al sabloanelor de ocluzie pentru
determinarea relațiilor intermaxilare
Figura 2.4 Macheta protezei montată în ocluzor
9.Proba machetei în cavitatea bucală
10.Inserarea protezei în cavitatea bucală
CAZ CLINIC NR. 3
Pacienta în varstă de 49 ani se prezintă la cabinetul stomatologic pentru refacerea
funcției masticatorii .
Examen endo-oral :
Buze normal colorate
Bolta palatină normală
Fren lingual normal inserat
Leziuni cariose pe dinții 1.3 , 2.3
Spațieri dentare
Creste alveolare ușor atrofiate
Igienă bucală bună
Diagnostic :
edentație subtotală – arcada superioară
28

edentație biterminală – arcada inferioară
Obiectivele tratamentului :
Proteză mobilizabilă telescopată pentru arcada superioară
Proteză mobilă pentru arcada inferioară
Plan de tratament :
Obturații pe dinții stâlpi ai viitoarei proteze
Alungire coronară a dinților stâlpi
Șlefuire cu prag a dinților stâlpi
Realizarea protezelor mobilizabile telescopate și mobilă
Figura 3.1 – situația inițială a pacientei

Figura 3.2 – Realizarea coroanelor telescopate ale viitoarei proteze mobilizabile
29

Figura 3.3 – Montarea protezelor în ocluzor
Figura 3.4 – Inserarea și adaptarea protezelor în cavitatea bucală

30