PROGRAM DE STUDIU: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE [302013]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

PROGRAM DE STUDIU: CONTROLUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

IMPACTUL CALITĂȚII FURAJELOR ASUPRA CREȘTERII SUINELOR DESTINATE PENTRU SACRIFICARE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC

Șef lucr. Dr. ing. VUȘCAN ADRIAN

ABSOLVENT

Éder I. Ákos

ORADEA

2016CUPRINS

Pagina

Introducere …………………………………………………………………………………………………………. 4

Capitolul I. Nutriția suinelor ……………………………………………………………………………….. 6

Importanța nutriției în creșterea suinelor …………………………………………….. 6

Furajarea suinelor ………………………………………………………………………………. 7

Materii prime folosite la furajarea suinelor ………………………………………….. 9

Materii prime ceraliere ………………………………………………………… 9

Șroturi furajere ………………………………………………………………… 10

Subproduse ale diferitelor industrii ……………………………………. 11

Aditivi furajeri ………………………………………………………………….. 13

Standarde de nutrețuri ………………………………………………………………………. 14

Tendințe pe plan național privind îmbunătățirea calității furajelor …….. 17

Capitolul II. Creșterea suinelor ………………………………………………………………………….. 18

Evoluția creșterii suinelor pe plan mondial și în România …………………… 18

Fazele creșterii …………………………………………………………………………………… 20

Capitolul III. Materiale și metode folosite …………………………………………………………… 22

Prezentarea generală a societății comerciale SC Crypton PMV SRL …… 22

Prezentarea fermelor de creștere a suinelor ………………………………………… 22

Prezentarea materialului genetic folosit ……………………………… 24

Prezentarea fabricii de nutrețuri ………………………………………………………… 26

Prezentarea laboratorului uzinal ……………………………………………………….. 28

Determinări fizice ………………………………………………………………. 28

Determinări chimice ………………………………………………………….. 29

Metode de analiză ……………………………………………………………………………… 30

Determinarea proteinei brute …………………………………………….. 30

Determinarea grăsimii ……………………………………………………….. 32

Determinarea celulolzei ……………………………………………………… 32

[anonimizat] a manganului …………….. 33

[anonimizat] ……………………… 34

Determinarea umidității …………………………………………………….. 35

Determinarea cenușii brute ………………………………………………… 36

Determinarea substanțelor neazotoase ……………………………….. 36

Calcului indicelor de creștere și abatorizare ……………………………………….. 37

Capitolul IV. Evaluarea performanțelor în domeniul creșterii suinelor la SC CRYPTON PMV SRL, prin sistemul de control al calității furajelor …………………… 39

Necesarul de materie primă pentru experiment ………………………………….. 39

Analiza materiei prime folosite în fabricarea furajului pentru lotul studiat ………………………………………………………………………………………………………….. 40

Analiza produsului finit …………………………………………………………………….. 45

Determinarea calității suinelor, indici de abatorizare ………………………….. 48

Concluzii …………………………………………………………………………………………………………… 55

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………….. 57

INTRODUCERE

Cercetările științifice efectuate în domeniul nutriției suinelor în ultimele două decenii au revoluționat tehnologiile de creștere și exploatare intensivă industrială a animalelor, în sensul aplicării unor noi metode rapide de investigație și control pentru determinarea calității furajelor administrate.

Desigur, că echilibrul nutrițional al suinelor poate fi localizat la diferite niveluri de satisfacere a cerințelor nutriționale – minim, mediu sau maxim, în funcție de sursele de materii prime existente, de calitatea acestora sub raportul valorii nutritive brute, biologice și igienico-sanitare, precum și de fluxurile de preparare în vederea administrării sub diverse forme în alimentația animalelor (Stoica I. și Stoica L., 2001).

Toate aceste probleme majore ale alimentației animalelor sunt determinate de modul în care se efectuează controlul calității furajelor, acțiune complexă care în diverse etape de desfășurare solicită o bună pregatire profesională, în care cunoștințele de nutriție, chimie, biochimie se imbină cu managementul de asigurarea calității și tehnologia de preparare.

Această lucrare reprezinta rodul unei activități pe o perioadă de cinci luni în cadrul unui laborator uzinal cu profil de controlul și expertiza furajelor și a materiilor prime utilizate la prepararea acestora. Ea prezintă în principal aspecte legate de controlul calității furajelor în scopul utilizării rezultatelor în acoperirea exigențelor nutritionale ale animalelor – de o parte prin investigația furajelor și materii prime furajere la fel și aplicarea legislatiei naționale și internaționale din punct de vedere al asigurării siguranței alimentului.

Prin calitatea furajelor se intelege ansamblul insușirilor unor valori nutritive, care exprimă gradul în care acestea satisfac cerințele nutriționale în funcție de fondul biologic, tehnologia de exploatare și tehnologia de alimentație. Calitatea furajelor este rezultatul procesului de preparare a materiilor prime furajere sau de elaborare a rațiilor și rețetelor. Se manifestă prin producția animală, fapt care ne obligă să afirmăm că prin controlul calității furajelor asigurăm realizarea producției de animale, acest factor devenind determinant într-o tehnologie modernă de exploatare. Scopul lucrării, în acest sens, este îmbunătățirea valorilor de sacrificare prin controlul calității furajului.

Primul capitol al acestei lucrări prezintă nutriția suinelor. Sunt evidețiate mai ales calitățile nutritive ale materiilor prime folosite momentan în prepararea hranei efectivului cercetat. În momentul de față furajul complet luat în studiu este alcătuit din porumb, triticale, șrot de soia, șrot de floarea soarelui, făină de porumb, premix, calciu furajer și sare. Trebuie menționat însă că furajul nu poate localizat doar la aceste ingrediente, alte fabirici folosind o paletă diversă de materii prime. În această lucrare aceste materii prime vor fi menționate însă nu vor primi importanța pe care o primesc materiile folosite la fabricarea furajului cercetat.

Capitolul doi prezintă creșterea suinelor, atât în general, cât și pe plan național și European. În această parte vor fi efidențiate fazele creșterii, cât și cerințele nutriționale ale suinelor în fiecare dintre aceste perioade.

În capitolul următor sunt prezentate cadrele în care se desfășoară aceată activitate de cercetare: societatea, ferma și materialul genetic, fabrica de nutrețuri combinate, laboratorul uzinal, și reglementările naționale ale analizelor folosite în partea practică.

Ultimul capitol va fi partea de cercetare propriu-zisă. În primul rând se va calcula în teorie, necesarul de materie primă pentru a acoperi hrana celor 980 de suine studiate. După creearea unui stoc folosit exclusiv pentru acest lot se analizează materiile prime folosite – se stabilesc valorile nutriționale, care vor fi comparate cu valorile medii din literatura de specialitate. Conform rezultatelor obținute nutriționistul societății va concepe rețetele defalcate pentru cele trei faze ale creșterii.

A doua parte al acestui capitol va avea în centru furajul folosit. Se vor efectua analize la furajul fabricat, care vor fi comparate cu rezultatele teoretice calculate conform rețetei, se va efectua o verificare dacă furajul fabricat întră în parametrii inpuși.

Ultima parte al capitolului se vor studia rezultatele obținute de animale. Se vor calcula indicii de abatorizare, care vor fi comparate cu un lot precedent, unde rețetele erau unele standard, nerespectând nici un parametru nutrițional. Furajarea a fost una necontrolată fără implicarea unui laborator și a nutriționistului unității.

Lucrarea de licență se va încheia cu concluziile sale și evindețierea importanței laboratorului și a controlului calității.

În redactarea acestei lucrări au contribuit în mod special SC CRYPTON PMV SRL, societatea care a pus la dispoziție cadrul pentru cercetare: fabrica de nutrețuri, laboratorul, ferma și datele lor – vor fi prezentate în capitolul 3, și SC TOP NUTRITION SRL din București, importatorul de premix, care a contribuit la elaborarea unor rețete speciale pentru efectivul cercetat, conform valorilor predate de către noi, în urma analzelor efectuate.

CAPITOLUL I

NUTRIȚIA SUINELOR

Importanța nutriției în creșterea suinelor

Creșterea animalelor în condiții de intensivizare a producțiilor presupune între altele și o reconsiderare a metodelor tradiționale de hrănire.

În unitățile zootehnice specializte, mai ales în cele de tip industrial, animalele sunt lipsite de contactul direct cu factorii de mediu natural, iar tratamentele impuse de fluxurile tehnologice pot fi cauza unor dereglări ale echilibrului fiziologic, manifestate clinic prin fenomenul de stres sau, mai grav, bolile de carență. Pentru prevenirea acestor tulburări este necesară menținerea unui echilibru nutritiv, printr-o hrană cu valoare completă, adică cu rații care să conțină toate substanțele nutritive, în cantități și relații capabile să satisfacă în întregime cerințele fiziologice ale animalelor.

Criteriul principal de apreciere a alimentației constă în reacția de răspuns a animalelor, manifestată prin eficacitatea fiziologică și economică a hranei. Realizarea unei producții maxime cu un înalt grad de conversie a hranei este în principal determinat de trei factori: potențialul genetic al animalelor, cantitatea și calitatea hranei (Cuțuhan M., 1978).

În practică însă, asigurarea cantitativă și calitativă a hranei nu concordă întotdeauna cu cerințele nutriționale ale animalelor datorină unor factori, în mai multe cazuri subiectivi. Realizarea unei alimentații corecte care să ducă la rentabilizarea producției impune cunoașterea rolului biologic, a cerințelor și a surselor cantitative și calitative de asigurare a nutrienților energetici, proteici, vitaminici sau minerali ca și complexitatea interelațiilor dintre aceștia în organismul animal.

O problemă deosebită o reprezintă tehnicile de prelucrare a furajelor care sunt hotărâtoare și decid randamentele de transformare a furajelor, în produse animale. În procesele de prelucrare nu se creează valori nutritive, însă se disponibilzează nutrienți, crește consumabilitatea și se reduce efortul biologic pentru ingestă și digestă, se realizează efectul de completare obținut prin combinațiile și amestecul materiilor prime furajere.

În cazul suinelor, productivitatea depinde de trilogia: genetică, alimentație și management. Alimentației îi revine un rol deosebit în dezvoltarea și rentabilitatea zootehniei, întrucât ea intervine în:

Creștere și dezvoltare;

Menținerea sănătății animalelor;

Funcția de reproducție;

Procesul de amelioare;

Realizarea producțiilor planificate.

Alimentația echilibrată reprezintă principalul mijloc de prevenire a bolilor de carență care pot provoca pabuge importante prin scurtarea duratei vieții productive a animalelor, cât și prin costul medicației. O alimentație corectă sporește rezistența suinelor la acțiunea unor factori nocivi și la intemperii (Petroman I. și colab., 2002).

Furajarea suinelor

La baza alimentației suinelor în creștere intensivizată stau furajele complete. Definiția furajului este dat de Ordiunul nr. 412 din 20 iunie 2013 al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind circulația furajelor combinate. Furajele sunt produse de origine vegetală sau animală, în starea lor proaspete ori conservate și produse provenite din prelucrarea industrială a acestora, precum și substanțe organice și anorganice, utilizate ca atere sau în amestecuri ce conțin sau nu aditivi, destinate hrănirii orale a animalelor.

Furajul complet este un amestec de furaje, care prin compozitia lor sunt suficiente pentru o rație zilnică. Prin rație zilnică se înțelege media cantității totale de furaje calculată la o medie a umidității de 12%, necesară pentru consumul zilnic al unui animal, pentru a satisface toate necesitățile acestuia. După destinație și perioada de vârstă în care se folosesc putem distinge patru categorii de furaj complet:

De pregătire (prestarter), utilizate în primele zile de viață și în general au un conținut ridicat de proteintă și sunt folosite la 5-25 kg greutate vie;

De pornire (starter), utilizate în a doua fază, între 25-40 kg;

De creștere (grower), utilizate în continuare, când depunerile de proteină sunt importene, iar greutatea vie este între 40-80 kg;

De finisare (finisher), utilizate de regulă, în ultima perioadă de înrășare după 80 de kg greutate vie până la greutatea de sacrificare;

În furajarea suinelor există și o altă categorie de furaj, numită furaj complentar, care este un amestec de furaje care are un conținut ridicat în anumite substanțe și care datorită compoziției sale este suficientă pentru o rație zilnică numai dacă sunt utilizate în combinație cu alte furaje (Barbulescu C. și colab., 1976).

După aspect, furajul destinat suinelor, poate să fie de trei feluri:

Furaj sub formă de pulbere – cel mai răspândit la fermele cu exploatări mari, unde consumul de furaj este ridicat;

Granulat – Folosit în special pentru îngrășarea tineretului porcin;

Lichid – răspândit mai mult în țările dezvoltate, sporatic în România.

Figura 1.1

Furaj complet de tip starter

Societatea comercială preferă folosirea furajului sub forma de pulbere, din cauza avantajelor pe care acesta o reprezintă. Granulația redusă îmbunătățește substanțial digestibilitatea. Dacă digestibilitatea este ridicată scade consumul specific al animalelor, ceea ce îmbunătățește substanțial furajrea din punct de vedere economic. Pentru purceii starter se folosesc sitele de 2 mm ale morii, în timp ce pentru creștere și finisare sitele de 3 mm. De menționat însă că în cazul acestui tip de furajare se efectuează verificări permantente asupra stării sitelor, se efectuează analizele de granulație cu caracter permanent.

Dacă granulația furajului este prea fină există pericolul ca animalele să dezvolte ulcere gastrice. Dacă granulația este prea mare, furajul nu va fi omogen, iar digestibilitatea furajului va scade (Grigorescu V. și Motca Z., 1972).

Materii prime folosite la furajarea suinelor

În industria de furaje complete se folosesc peste 390 de materii prime specifice zonelor de producție în general sau a conjuncturii economice în special. În această lucrare se va prezenta exclusiv materiile prime folosite în furajul fabricat de societatea comercială. Putem distinge următoarele categorii de materie primă:

Materii prime ceraliere: porumb, triticale;

Șroturi furajere: șrot de floarea soarelui, șrot de soia;

Subproduse ale diferitelor industrii: făina de porumb, ulei de floarea soarelui;

Aditivi furajeri: premix vitamino-mineral, calciu furajer, sare;

Materii prime ceraliere

În România, materia primă de bază în industria furajeră destinate suinelor este porumbul. Porumbul (Zea Mays) reprezintă aproximativ 60% din valoarea energetică și între 25-40% din valoarea proteică. Creșterea producției de porumb este justificată de potențialul ridicat al acestei plante, precum și de folosirea multilaterală, atât în sfera nutriției umane, animale cât și a nevoilor industriale.

Substanțele proteice din porumb reprezintă 8-9% și aparțin globulinelor (fracțiunea solubilă în alcool), prolaminelor (fracțiunea solubilă în alcool) și glutelinelor (fracțiunea solubilă în diluante de alcali sau acizi). În cadrul substanțelor proteice ponderea o are zeina cu un conținut ridicat de acid glutamic și leucina. Porumbul are un conținut redus de triptofan și lizină, fapt ce scade substanțial valoarea biologică a proteinelor.

Proteina din bobul de porumb se găsește 73,1% în endosperm, 23,9% în embrion și 2,2% în pericarp. Conținutul proteic depide de soi, climă, sol, perioadă de vegetație, mediu, îngrășăminte. În anii secetoși, precum și la soiurile timpurii, sau pe solurile cernoziomice se acumulează în bob o cantitate mai mare de substanțe proteice (Marinescu A., 1980).

Această cereală este bogată în glucide ușor digestibile, cu un nivel energetic ridicat, puțină celuloză și cantități reduse de proteină. Sunt de menționat coeficienții ridicați de digestibilitate ai componentelor porumbului, atât din boabe cât și din plantă, care se recoltează, care fac ca această cereală să dețină o pondere deosebită în producția agricolă și în nutriția suinelor.

Triticale (Triticale rimpaui) este un hibrid de grâu și secară. Plantele lor sunt foarte asemănătoare cu cea a grâului, diferență observabilă dintre ele fiind la nivelul spicelor, care în cazul triticalei sunt mai mari. Folosirea triticalei în industria furajeră a devenit din ce în ce mai răspândită, fiind o alternativă bună pentru înlocuirea grâului. Avantajul față de celelate cereale constă în faptul că prosperă și în soluri sărace, și este rezistent la șocurile de căldură din vară. Din cauza acestei rezistențe ecologice ridicate, este preferat folosirea ei, pentru că rezultă stabilitate energetică în furaje chiar și în perioadele secetoase (Shauland L., 2011).

Bobul de triticale este mult mai moale față de bobul de grâu fiind posibilă o extragere mult mai bună a nutrienților. Valorile nutritive sunt aproape identice cu cele ale grâului, singura diferență fiind la nivelul lizinei, unde triticalele prezintă o valoare mai mare. La nivelul celulozei și a grăsimii nu se observă diferențe mari față de grâu.

În general valoarea de includere a triticalei în furajarea pe bază de porumb este de 20%, în cazul în care substituie în totalitate grâul, însă în rețetele pe bază de grâu rata de includere poate atinge și 50%.

Valorile nutritive ale porumbului și a triticalei sunt prezentate în amănunt în tabelul 1.1.

Șroturi furajere

Materiile prime oleaginoase sunt supuse unor tratamente fizice pentru a extrage uleiul din ele. Acest procedeu implică într-un prim pas presarea hidraulică a semințelor. Dacă această presare este urmată de o degresare și extrudare, rezultatul este șrot din materia primă respectivă.

Șrotul de floarea soarelui este rezultatul extrudării semințelor de floarea soarelui. Este foarte răspândit în industria furajeră, deoarece nu conține substanțe toxice sau anutritive. Nivelul de proteină brută este unul ridicat fiind în jur de 34-36%. Este bogat în aminoacizi pe bază de sulf, însă are nivel de lizină scăzut. Digestibilitatea ei diferă în funcție de nivelul de celuloză, variind între 30-70% (Nichita G. și colab., 1988)

Folosirea șrotului de floarea soarelui necesită însă o măcinare fină din cauza rămășițelor de coajă rămase în urma extracției de grăsime. Acestea își pierd din elasticitate deveind rigide și ascuțite, mărind riscul de a provoca leziuni în sistemul digestiv. Rația de includere a șrotului de floarea soarelul variază între 5-10%.

Din punct de vedere al aportului de proteină furajarea destinată suinelor folosește șrotul de soia, ca cea mai mare sursă. Boabele de soia sunt caracterizate cu un conținut ridicat de proteine și grăsimi la care se adaugă vitaminele din complexul B. Însă folosirea bobului de soia prezintă așa numite factori anutriționali care necesită o atenție importantă pentru minimalizarea efectelor defavorabile. Acești factori sunt: inhibitorii de tripsină și chimotripsină, acidul fitic, hemaglutinina, ureaza, factori alergenici (glicina și beta conglicina), lipaza și lipoxilipaza, izoflavonele și antivitaminele. Pentru a controla, inactiva acești factori bobul de soia este supus operațiilor de prăjire și fierbere. Ca și un produs secundar rezultat din urma extracției de grăsime din soia este șrotul de soia.

Șrotul de soia are un conținut ridicat de proteină brută și lizină, însă este deficitar în metionină. Rația de includere variază între 5-20%, fiind predominant mai ales în rețetele de starter și creștere.

Subproduse ale diferitelor industrii

Făina de porumb este un subprodus al industriei de morărit. Produsul este rezultat din urma măcinării boabelor de porumb, din care a fost extras germenii. Fiind mult mai fină, făina este mult mai digestibilă decât porumbul. Valorile sale nutritive sunt asemănătoare sau chiar mai ridicate decât ale porumbului. Este mai bogată în lizină, dar are conținut mai redus în metionină și cisteină. Folosirea făinii de porumb ca substituient al porumbului poate provoca însă mici dereglări la capitolul energiei, deoarece nivelul de energie metabolizabilă este mai mică. Din acest motiv este indicat folosirea mixtă a porumbul și a făinii de porumb în furajul starter și creștere, doar în cazul furajului de finisare putem vorbi de o excludere a porumbului față de făină.

În industria furajării suinelor reglarea și înmbunătățirea valorii energetice se poate realiza în mai multe modalități. Dintre acestea din punct de vedere economic și nutrițional uleiul de floarea soarelui este cea mai bună opțiune, dacă este posibilă dozajul ei în furaj. Uleiul de floarea soarelui este un subprodus al industriei uleiului. Comparat cu uleiul de palmier, uleiul de floarea soarelui are o digestibilitate cu 20% mai mare. Un alt avantaj al folosirii uleiului este că suinele agrează mirosul acesteia, furajul fiind consumat mult mai bine de ei. Nu în ultimul rând uleiul de floarea soarelui este bogată în vitamina E.

Tabelul 1.1

Valorile nutritive ale materiei prime

Sursa: Pig Research Centre Denmark

Aditivi furajeri

Premixul, cel mai important aditiv furajer reprezintă un amestec uniformal unuia sau mai multor microingrediente (aditivi) pe un suport (diluant), realizat pentru a ușura dispersia uniformă a acestora la fabricarea furajelor complete sau la amestecuri furajere. Substanțele aditive pot fi vitamine, aminoacizi, antibiotice, enzime, substanțe corectoare de gust, substanțe antioxiidante, chimioterapice, microelemente, substanțe pigmentate etc. Suportul este reprezentat de un nutreț concentrat, cel mai adesea șrot, făină de porumb sau grâu.

După scopul pentru care sunt produse premixurile pot fi de două feluri: premixuri complexe și premixuri speciale sau de intervenție. Premixurile normale la rândul lor pot fi de trei feluri: vitaminice, minerale sau vitamino-minerale. În furajarea efectivului studiat se folosește premix vitamino-mineral (Anderson P. și colab., 2015).

Rația de includere a premixului variază între 0,5 și 3%, în funcție de conținut. În unele fabrici unde este posibilă microdozajul se optează pentru adăugarea separată a enzimelor, vitaminelor sau a mineralelor. Din punct de vedere economic costurile produsului finit se pot recude substanțial, dacă premixul conține doar o bază vitamino-minerală și macroelementele, iar calciul, fosforul, sarea sunt dozate separat.

Calciul și fosforul sunt două elemente minerale foarte bine cunoscute în ceea ce privește rolul lor în organismul animal. De menționat, că în afara contribuției sale la prevenirea osteodistrofiilor, calciul are un rol în reglarea permeabilității celulelor, în coagularea sângelui, în funcționarea mușchilor, în activarea enzimelor, etc. Fosforul ia parte la formarea oaselor și asigură prin echilibrul alcalino-acid stabilitatea chimică a sângelui, în formarea oaselor, iar în metabolismul intermediar participă la procesele de fosforilare.

Fiind sinergice, aceste două elemente minerale trebuie să se afle într-un anumit raport nutritiv în funcție de categoria de animale.

Sursele cele mai importante de calciu sunt: Creta furajeră, calciul furajer (se obține din roci cu cca. 93% carbonat de calciu și conține cca. 39% calciu), Carbonatul de calciu precipitat (se obține prin tratarea a unei soluții de clorură de calciu cu carbonat de sodiu și contine cca. 39% calciu)

Sursele cele mai importante de fosfor sunt: Fosfatul dicalcic, (se obține din acid fosforic concentrat rezultat din fosforite sau apatite, prin acțiunea acidului sulfuric asupra acestei roci, conține 18-18,5% fosfor și 22-24% calciu), Fosfatul monocalcic (se obține dupa un procedeu asemănator și contine 15,9% fosfor și 24,6% calciu) (Spiridon Gh. și colab., 1981).

În compoziția premixului întră vitaminele A, B1, B12, B2, B6, D3, E, K3. Nivelul de vitamine din produsul finit se raportează exclusiv la nivelul vitaminei din premix, deoarece nivelul vitaminelor din materiile prime variază foarte mult, iar pericolul de supradozaj este minim.

Nu în ultimul rând, în compoziția sa intră doi aminoacizi esențiali și importanți din punct de vedere al creșterii suinelor: lizina și metionina. Lizina este aminoacidul responsabil pentru absorbția de calciu și intenisifică depunerea ei în oase, este o sursă de energie și impreună cu vitamina C, combat bolile virale. Metionina normalizează procesele metabolice din ficatul animalului (Spiridon Gh., 1990).

Deși defalcarea premixului este benefic din punct de vedere economic, acesta prezintă și un risc mare. Greșelile de dozaj sau folosirea vitaminelor sau enzimelor de calitate inferioară poate avea un efect negativ asupra efectivului.

Standarde de nutrețuri

În anul 2002 sistemul de evaluare a furajelor a fost introdus de către Pig Research Center din Danemarca. Acest sistem se bazează pe valoarea energetică fiziologică a nutrețurilor și pe digestibilitatea standardizată a acestuia.

În practica curentă sistemul danez se bazează pe:

Analize chimice: conținut în umiditate, cenușă, proteină brută și grăsime brută;

Digestibilitatea in vitro a furajelor consumat la nivelul iliacului și la nivelul fecalelor;

Valoarea energetică a nutrețurilor bazată pe valoarea potențialului fiziologic;

Conținutul recomandat în energie/kilogram furaj pe diferite sortimente este redat în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2.

Valori energetice recomandate în furaj

Sursa: Noble J. și Perez J., 2015

Standardele de aminoacizi se regăsesc în Tabelul 1.3. Ele nu includ margini de siguranță. Standardele pentru purcei înțărcați, porci creștere și finisare au la bază furajarea la discreție sau o furajare aproximativă cu cea la discreție. Aceste valori denotă un conținut minim estimat a fi necesar de a obține un nivel de producție optimă. Totodată este introdus și nivelul minim de proteină brută. Acest nivel al proteinei este capabil să livreze toată gama al aminoacizilor, dacă numai lizina, metionina, treonina, triptofanul și valina sunt adăugate.

Tabelul 1.3

Standarde de aminoacizi pentru suine în gram/unitate furaj

Sursa: Pig Research Centre Denmark

Standardele de minerale sunt declarate ca și cerințe minime plus o marjă de siguranță. În general nu este indicat să folosim sub aceste valori.

Tabelul 1.4.

Standarde de minerale

Sursa: Pig Research Centre Denmark

Contrar standardului de minerale, limitele ideale de vitamine sunt cele calculate prin adăugare. Nu se calculează limitele de vitamine având ca sursă diferite materii prime deoarece valorile variază foarte mult și nu prezintă o certitudine clară.

Tabelul 1.5.

Standarde de vitamine

Sursa: Pig Research Centre Denmark

Tendințe pe plan național privind îmbunătățirea calității furajelor

Un adevăr general în acest domeniu este că un furaj mereu poate fi îmbunătățit calitativ. Fie vorba de folosirea materiilor prime de calitate superioară ori de modernizarea tehnologiei de producere, industria este una dinamică și într-un proces de dezvoltare continuă. De exemplu, șroturile de soia modificate genetic, importate din Brazilia sau Bolivia au nivelul de proteină cu 2% mai mare decât cele autohtone.

Furnizorii de materie primă organizează, destul de des, întâlniri, atât regionale, cât și naționale în care dezbat probleme întâmpinate, rezulate obținute și se realizează un schimb de idei benefic pentru toți participanții. Anual se organizează în București expoziția „INDAGRA”, cea mai mare expoziție agricolă din țară, unde pe lângă multe alte teme furajarea este un subiect larg dezvoltat.

Relația dintre laboratoare și împărtășirea rezultatelor obținute ne poate oferi un reper atât asupra calității produsului, cât și asupra situației naționale privind materiile prime. Valorile de referință actuale sunt oferite de analizele-control efectuate de Direcția Sanitar-Veterinară, care ajută dezvoltarea laboratoarelor regionale.

CAPITOLUL II

CREȘTEREA SUINELOR

Evoluția creșterii suinelor pe plan mondial și în România

Conform FAO stocul mondial de suine este estimat la 1 miliard de capete, situându-se în urma bovinelor și a caprinelor. Repartizat pe continente, cea mai mare parte a suinelor se află în Asia, mai precis în China, care deține aproape jumătate din stocul mondial. Conform Figurii 2.1., Europa deține aproximativ 19% din totalul mondial de capete. Acest stoc este estimat la 180 de millioane de animale, din care puțin peste 5 millioane se află în România. Totodată acest număr reprezintă 8% din totatul de animale domestice din Europa.

Stocul mondial de suine

Figura 2.1

Sursa: FAOSTAT

În România suinele sunt ca și număr pe locul doi, în rândul animalelor domestice, fiind depășit de ovine. Numărul de capete a crescut constant până în 2005, după care această creștere s-a stabilit, iar din 2007 stocul național este în continuă scădere. Din 2007 a crescut atât importul de animale vii, cât și importul de carne în România, iar numărul producătorilor autohtoni a scăzut considerabil (Anica-Popa A., 2015).

Figura 2.2.

Stocul animalelor domestice din România în anul 2014

Sursa: FAOSTAT

Figura 2.3.

Importul suinelor – animale vii în România în perioada 2004-2013

Sursa: FAOSTAT

Figura 2.3.

Stocul de suine din România între 2004-2014

.

Sursa: FAOSTAT

Fazele creșterii

Porcii prin specificul lor au tendința de ingrășare, iar carnea obținută are un conținut mai mare de grasime, față de celelalte rase. În general se pot deosebi 3 tipuri de ingrășare:

Îngrășare pentru carne, care la rândul său poate fi:

îngrășare timpurie pentru carne;

îngrășare pentru bacon;

Pentru producția de carne si grăsime (mixtă);

Pentru producția de grăsime, respectiv a animalelor adulte supuse recondiționării;

Studiile făcute au precizat că depunerea de proteină rămâne ridicată pâna la greutatea de 100-110 kg., după care scade considerabil, iar depunerea de grăsime crește simțitor după greutatea de 50 kg (Nondra K. și colab., 2006).

Se consideră că ingrășarea este avantajoasă când se realizează în 3 faze:

Faza de starter – care durează de la sosirea efectivului, până la atingerea masei de 35 de kg;

Faza de crestere – care cuprinde perioada în care masa animalului este între 35 – 70 kg;

Faza de finisare – care începe cu atingerea masei de 70 kg, și durează până la sacrificare.

Performanțele ingrășării sunt influențate de raportul dintre substanțele nutritive din furaje, structura amestecurilor, modul de preparare a hranei, nivelul alimentației, modul de administrare a haranei, mărimea lotului, vârsta, rasa, sexul.

În ceea ce privește raportul substanțelor nutritive din furaje influența cea mai mare asupra îngrășării o are raportul energo-proteic. Nerespectarea raportului optim modifică calitatea carcasei. La un nivel proteic scăzut se depune o cantitate mare de grăsime Între fibrele musculare. Un nivel proteic excedentar preintămpină depunerea grasimii, favorizănd depunerea proteinei și creșterea suprafeței ochiului de mușchi. Carcase cu proporție maximă de carne și minimă de grăsime se pot realiza prin sporirea nivelului proteic și respectarea riguroasă a balantei aminoacizilor din hrană (Ștefănescu Gh. și colab., 2006).

În cadrul societății comerciale SC Crypton PMV SRL s-a optat pentru îngrășare timpurie pentru carne, iar furajarea a fost defalcată la cele trei faze. Furajul folosit se prezintă sub formă de pulbere, iar materia prima furajeră cerealieră și șroturile furajere au fost măcinate pe sita de 2 mm pentru faza de starter și 3 mm pentru faza de creștere respectiv finisare.

CAPITOLUL III

MATERIALE ȘI METODE DE ANALIZĂ FOLOSITE

Prezentarea generală a societății comerciale S.C. Crypton PMV S.R.L.

Unitatea unde s-a desfășurat activitatea de cercetare este laboratorul uzinal al societății Crypton PMV, situat în apropiera localității Corund, județul Satu Mare. Societatea fondată în 2012 are trei hale destinate creșterii suinelor. Două dintre aceste ferme au capacitatea de 2000 de capete iar cealaltă 1000, capacitatea maximă fiind 5000 de porci. Aferent halelor este situat fabrica de nutrețuri combinate, dotat cu un laborator uzinal propriu. Pe lângă aceste unități societatea deține și un abator propriu care prelucrează și distribuie carnea în magazinele proprii. În momentul actual Crypton PMV deține cinci magazine, trei în Satu Mare și două în Cluj-Napoca.

Figura 3.1

Valea Izvoare, localitatea Corund – societatea SC CRYPTON PMV SRL

Prezentarea fermelor de creștere a suinelor

Ferma este amplasată in comuna Bogdand satul Corund, valea Izvoare, județul Satu Mare. Accesul în amplasament se realizează de pe drumul județean DJ196 Supuru de Jos-Cehu Silvaniei prin intermediul unui drum de exploatare aflat la partea de vest a parcelei. Unitatea se intinde pe o suprafata de 35020 mp.

In cadrul fermei de creștere suine se găsesc urmatoarele:

Trei hale de creștere suine

Zece silozuri de stocare și distribuire furaj având câte 18t fiecare.

Filtru vestiar, șopron metalic, rampă de încărcare – descărcare, fose vidanjabile pentru apa menajeră, dezinfector rutier, bazin de apă și rezervor incendiu.

Figura 3.2

Boxele din hala studiată înainte de populare

În conformitate cu Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploatațiilor agricole, publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 734 din 30/10/2008., materialele folosite pentru construcțiile grajdurilor precum și echipamentele cu care porcii întra în contact nu sunt dăunătoare acestora, și sunt usor de curățat, spălat și dezinfectat.

Adăposturile pentru porci au fost construite în așa fel incât să permită fiecărui porc să stea întins, să se odihnească și să stea în picioare fără dificultate; să aibă un loc curat unde să se poată odihni și să vadă alți porci. Suprafețele pardoselii variază între 0,15 și 1 m².

Fermele dispun de surse de încălzire, ventilație natrurală și artificială cu ventilatoare și surse de lumină artificială.

Porcii la ingrășat sunt cazați în hale cu amenajări interioare specifice acestei activități. Întreținerea se face în boxe comune, mărimea grupei fiind în funcție de dimensiunile boxei, astfel încât, să putem asigura o suprafață utilă de 0,80 m² pe cap de animal.

Boxele de îngrășare sunt dotate cu sistem automat de adăpare și de furajare, cu spațiu separat de odihnă și sistem de evacuare a dejecțiilor.

Dejectiile (materialele fecale, urina, apa tehnologică) din boxe sunt colectate prin canale cu pernă de apă. Aceste canale sunt golite și curățate periodic pentru îndepărtarea sedimentelor. Într-un final dejecțiile ajung în bazine colectoare exterioare, de unde prin autocisterne sunt folosite la irigarea pământurilor.

Prezentarea materialului genetic folosit

Materialul genetic folosit este un hibrid de Duroc făcând parte din programul de creștere danez DanBred. DanBred este organizat de către Comitetul Național pentru Producția procilor și este responsanil pentru îmbunătățirea genetică a porcilor obținând cele mai bune rezultate economice.

Figura 3.3

Hibridul de Duroc studiat

Nucleul acestui efectiv este rasa Duroc Danez. Duroc este originar din Statele Unite și Canada și a fost importat în Europa la sfârșitul anilor 70. Rasa pură poate fi ușor recuonscută prin culoarea sa specifică: roșu-ruginiu. Porcii au perii mari, lungi și cu aspect sârmos, urechi atârnate, corp robust cu musculatură dezvoltată față de celelalte rase pure. Această rasă este renumită pentru sporul foarte mare și pentru calitatea cărnii. Însă Duroc pur nu există în comerț, fermele folosind hibrizi al acestei rase. Aceste hibridizări au adus la îmbunătățirea volumului de carne macră, și la reducerea pierderilor în urma tăierii și a pH-ului (Ramirez R. și colab., 2006).

Porcii în general sunt supuse periclolului bolilor de inimă și a problemelor cardio-vasculare. Cauza acestor boli este în foarte multe cazuri agitația sau stresul. Durocul de rasă pură este renumit pentru felul blând cum se comportă în prezența oamenilor. Rasa este unul foarte rezistent la bolile enumerate mai sus, din acest motiv fiind și mult mai longevivă decât celelate (Guzek D. Și colab. 2006).

Efectivul studiat este un vier terminal între Duroc Danez și femele Danhybrid-LY. Danhybrid-LY este la rândul său un alt hibrid între rasele pure Landrace și Yorkshire. Aceste două rase sunt ideale pentru a produce femele, ambele având fertilitate ridicată, abilități maternale foarte bune și calitatea cărnii excelente.

Pentru acest tip de vier terminal de porci specialiștii – atât în nutriție cât și în economie se raportează la valorie obținute ale rasei Duroc Danez pur, obținute în fermele de cercetare ale programului DanBred. Tabelul 3.1. arată caracteristicile obiectivelor de creștere împărțit pe faze, conform datelor prezentate de ei la Comitetul Național pentru creșterea porcilor.

Tabelul 3.1.

Schema de îngrășare ideală al rasei Duroc

Sursa: Pig Research Centre Denmark

Prezentarea fabricii de nutrețuri

Fabrica de nutrețuri este responsabil pentru producerea de hrană ale suinelor din fermele Crypton. Unitatea poate fi împărțită în trei subunități mai mici: cântarul basculă, silozurile și fabrica propriu-zisă.

Atât materiile prime intrate, cât și furajul livrat trece peste cântarul-basculă, unde este cântărit pentru verificarea greutății. De fiecare dată se efectuează două cântăriri: una cu vehicolul transportor plin și unul gol, diferența fiind greutatea produsului.

După cântărire materiile prime pot avea mai multe destinații. În cazul cerealelor sau a șroturilor aceastea intră printr-o gură de recepție ori în silozul exterior de stocare pe termen lung ori în silozurile aferente fabricii, de unde pot intra direct în producție. În total sunt șase silozuri mari, care au o capacitate de stocare de 1500 tone. În schimb silozurile mici au o capacitate de doar 35 de tone și sunt în număr de cinci.

Figura 3.4

Fabrica de nutrețuri

Cele cinci buncăre exterioare alimentează cântarul cu o capacitate de cântărire de 1 tonă și precizie de 1 kg. Cântarul este prevăzut cu descarcătoare, formate din două clapete acționate electropneumatic, intercomandate, montate in cascadă din motive de securitate a cântăririi. După cântarire materiile prime ajung în buncărul de așteptare situat deasupra morilor.

Procesele tehnologice de fabricație ale diferitelor rețete de nutrețuri combinate, presupun condiționarea și prelucrarea materiilor prime prin măcinare. În acest scop, fabrica de furaje combinate are in componența ei o secție de măcinare a materiilor prime, formată din două mori cu ciocane, și un flux tehnologic. Acestea sunt destinate prin fabricație pentru măcinarea cerealelor și șroturilor și au o productivitate de 9 t/h echipate cu site. Mărimea sitelor variază în funcție de cerințe. Ingredientele sunt măcinate în acceași timp, neexistând posibilitatea separării măcinișului primar. După măcinare materiile prime ajung în malaxor unde se realizează amestecarea lor cu aditivii furajeri, care intră în producție din zona de microdozare.

Zona de microdozare este compusă din 6 buncăre de dozare aditivi de o capacitate de 3 m³ fiecare aparte. Cântarul micro este situată intre aceste buncăre și malaxor. Cântarul are o capacitate de cântarire de 80 kg și o precizie de 50 gr.

Procesul de malaxare-omogenizare este realizat de omogenizatorul Mulmix situat la cota de -3 m. Acesta este caracterizat tehnologic prin:

capacitate optimă de mixaj de 1000 kg și capacitate maximă de 2 m³,

este un malaxor de precizie care asigură amestecarea corespunzătoare a materiilor prime în mod optim

este prevăzut cu o instalație de adăugare a grăsimilor prin injecție, cu ajutorul unei linii de transport cu pompă.

Intervalul de timp necesar omogenizării după introducerea tuturor ingredientelor ciclului de fabricație, care controlează coeficientul de variație este de 6 minute.

La finalul procesului de omogenizare produsul este descărcat în aproximativ 5 secunde in buncărul malaxorului prin două clapete de descărcare automate, comandate pneumatic. La baza acestui buncăr, este montat un extractor rotativ cu debit reglabil care descarcă pe transportorul cu melc apoi produsul este preluat de elevatorul cu cupe pâna la cota superioară. Aici este amplasat un transportor cu șnec care preia produsul finit și dirijeaza pe transportorul cu lanț cu dublu sens. Produsul finit va fi eliberat prin cădere liberă in unul din cele 4 buncăre de produs finit in funcție de sortimente. Aceste buncăre au capacitatea de 20 de tone.

Furajul din oricare buncăr de produs finit poate fi descărcat pe tranportorul cu lanț care alimentează elevatorul pentru a fi descarcat direct in autospeciala de transport furaj.

Prezentarea laboratorului uzinal

Atât furajul complet, cât și materiile prime folosite sunt analizate fizic și chimic conform legislației în vigoare. Laboratorul dispune de zece încăperi: magazie de probe, sală pentru determinări fizice, sală pentru determină chimice, cameră de dezagregare, cameră de uscare și calcinare, restul încăperilor fiind grupuri sanitare, birouri și magazii.

Determinări fizice

Probele prelevate cu sonda de prelevare, stocate în găleți speciale ajung în prima a fază în sala pentru determinări fizice. Se realizează identificarea și etichetarea probei după care se face pregătirea lui pentru analize. După analiza organoleptică se face măcinarea – după caz, și se trec la determinările fizice. Încăperea dispune de seturi de site, divizor/omogenizator, umidometru rapid Dickey John, umidometru Granomat, umidometru Dickey John GAC 2100, sistem inframatic NIR Perten, balanță tehnică. Se urmăresc următoarele paramteri: umiditate, corp străin, masă hectolitrică, grad de infestare, număr zeleny – pentru grâu, temperatura actuală a probei și granulație – în cazul produsului finit.

Tot în această sală se realizează ambalarea probelor și a contraprobelor, care ajung în magazia de probe. Fiecare probă este sigilat și numerotat conform prevederilor legale în vigoare.

Figura 3.5

Granomat

Determinări chimice

După ce probele sunt pregătite ajung în sala pentru determinările chimice. În momentul de față laboratorul efectuează determinări cantitative de azot volatil, micro- și macroelemente, proteină brută, celuloză brută, cenușă și grăsime. Laboratorul este dotat cu două sisteme independente de distilare: VELP UDK 129 și FOSS 2200, un spectrofotometru UV-VIS Helios-, un sistem de determinare a grăsimii Soxhterm, sistem de determinare a fibrei Gerhardt, flamfotometru Ephendorf, cuptor de calcinare, balanțe analitice și sticlăria standard de laborator

Pe lângă analizele cantitative se mai pot determina semi-cantitativ micotoxine, prin metoda lămpii UV și conținut de nitriți și nitrați cu ajutorul testelor rapide ale firmei Hanna Instruments.

Metode de analiză

Actul normativ în vigoare, care stabilește metodele de referință este REGULAMENTUL (CE) NR. 152/2009 din 27 ianuarie 2009 de stabilire a metodelor de eșantionare și analiză pentru controlul oficial al furajelor.

Determinarea proteinei brute

Prezenta metodă permite determinarea conținutului de proteine brute din furaje pe baza conținutului de azot, determinat conform metodei Kjeldahl.

Figura 3.6

Sistem de dezagregare

Se cântărește 1 gram de eșantion, cu o abatere de 0,001 grame și se transferă în vasul aparatului de dezagregare. Se adaugă 15 grame de sulfat de potasiu și aproximativ 0,9 – 1,2 grame de sulfat de cupru. Se încălzește vasul la 420 șC, timp de 70 de minute, până când materia s-a carbonizat, spuma, care s-a format a dispărut și soluția devine limpede și de culoare verde deschis. Se adaugă apă suficientă pentru a asigura dizolvarea completă a sulfaților.

Distilarea se poate realiza în două feluri: în acid sulfuric sau în acid boric, ambii fiind acceptați de legislație. În cadrul laboratorului este preferat utilizarea distilării în acid boric. Sub orificiul de evacuare al aparatului VELP UDK 129 se așează un vas colector conținând 25-30 ml soluție de acid boric cu indactorii roșu de metil și bromcrezol. Se reglează aparatul conform manualului de utilizare.

După distilare, cu ajutorul unei biurete se titrează conținutul vasului colector în soluție de acid clorhidric 0.2N, factor cunoscut, pâna la apariția culorii roz. Se citește valoarea titrată și se introduce în următoarea formulă:

;

Unde 1.75 reprezintă factorul convențional.

Figura 3.6

Aparat de distilare VELP UDK 129

Determinarea grăsimii

Se cântăresc 5 grame de eșantion cu o abatere de 1 mg, se transferă într-un cartuș de extracție și se acoperă cu un tampon de vată lipsit de grăsimi. Acest cartuș se introduce într-un extractor și se extrage timp de șase ore cu eter de petrol. Se colectează extractul de eter de petrol într-un vas uscat și cântărit. Solventul se îndepărtează prin distilare. Se uscă reziduul într-o etuvă până la atingerea masei constante. Se lasă să se răcească într-un desicator și se cântărește. Greutatea reziduului se exprimă ca procent din eșantion.

Determinarea celulolzei

Se cânteresc aproximativ 3 grame de eșantion, cu o abatere de 0,1 mg, într-o capsulă de fierbere. Această capsulă se fierbe în mod succesiv în soluție de acid, cu concentrație de 3% și soluție de bază cu cocentrație de 3%, cu spălări cu apă distilată între ele. După aceste tratări capsula este lăsat la uscat în etuvă, până la atingerea masei constante. Rezultatul este masa produsului tarat și uscat împărțită la masa produsului luat în analiză, raportată la 100.

Figura 3.7

Sistem de determinare a celulozei Gerhardt

Determinarea cuprului, fosforului și a manganului

Metodele folosite în cadrul laboratorului pentru determinarea fosforului, cuprului și manganului sunt colorimetrice. Ele se bazează pe formarea unei colorații prin adăugarea reactivilor de culoare, apoi măsurarea absorbanței la spectrofotometrul UV-VIS Helios-. Aparatul permite citirea în serie al soluțiilor de calibrare și a soluțiilor de măsurat, trasează automat curba de calibrare și calculează rezultatul conform setărilor sale.

Figura 3.8

Spectrofotometrul UV-VIS Helios-

Pentru prepararea soluțiilor de etalon se folosește ca și reactiv de bază fosfatul monopotasic pentru fosfor, sulfatul de cupru pentru cupru și permanganat de potasiu pentru mangan.

Tabelul 3.2

Reactivii de bază și concentrațiile recomandate pentru prepararea soluțiilor etalon

În cazul fosforului unda de măsurare este de 420 nm, reactivul de culoarea este reactivul nitro-vanadat iar culoarea obiținută din care se face citirea densității optice este galbenă. Cuprul se măsoară la 467 nm, reactivul de culoare folosit este Dietilditiocarbamatul, iar culoarea obținută este galben-maroniu. La analiza manganului unda este de 526 nm, reactivul de culoare este Periodatul de potasiu, iar culoarea este roz intensiv.

Tabelul 3.3

Lungimile de undă și reactivii de culoare necesari pentru determinarea P, Cu, Mn

Determinarea calciului, sodiului și potasiului

Măsurarea acestor elemente se efectuează în flamfotometrie, pe un aparat Ephendorf. Se prepară o soluție-mamă de lucru, în proporție de 1:10, produs analizat:solvent (HCl 5%). Se omogenizează, se flitrează.

Separat se prepară o soluție pentru constituirea curbei de calibrare (curba de etalon), cu diferite diluții în ordine crescătoare.

Pentru sodiu: 0.014%, 0.015%, 0.016%, 0.017%, 0.018%, 0.019% – Na:

Pentru calciu: 0.065%, 0.070%, 0.075%, 0.080%, 0.085%, 0.090% – Ca;

Pentru potasiu: 0.07%, 0.08%, 0.09%, 0.10%, 0.11%, 0.12% – K;

Soluțiile pentru calibrare sunt preparate din reactivi chimici pur analitic: Clorură de sodiu, Carbonat de calciu și sulfat de potasiu.

După pornirea și stabilizarea aparatului se măsoară pentru fiecare diluție emisia la flacără. Separat se măsoară pentru proba de cercetat. Se întocmește curba de calibrare, iar calculele se fac cu ajutorul ecuației de regresie.

La interpretarea rezultatului se ia în considerare diluția.

Figura 3.9

Flamfotometru Ephendorf

Determinarea umidității

Metoda permite determinarea conținutului de umiditate al furajelor. Eșantionul se deshidratează în condiții specificate, care variază în funcție de natura materialului în lucru. Scăderea greutății se determină prin cântărie.

Aparatura necesară pentru această determinare este o moară, construită dintr-un material care nu absoarbe umiditatea, balanță analitică cu toleranță de 1 mg., recipiente uscate din metal sau sticlă cu capace ermetice, desicator și un cuptor izoterm cu încălzire electrică.

După aducerea la masă constantă se cântărește un recipient împreună cu capacul său, cu o abatere de 0,5 mg. În recipientul respectiv se cântărește, cu o abatere de 1 mg o cantitate de aproximatix 5g de eșantion măcinat și se împrăștie uniform. Recipientul se introduce fără capac în etuva încălzită prealabil la 130 șC și se lasă la uscat timp de două ore sau patru ore în cazul furajelor, până când atinge masa constantă. După uscare se pune capacul pe recipiente și se lasă la uscat în desicator timp de 30-45 de minute. După răcire se cântărește cu o abatere de 0.1 mg.

Conținutul de umiditate al eșantionului, în procente se calculează prin utilizarea formulei următoare:

unde:

m = greutatea inițială, în grame, a eșantionului de testat;

mș = greutatea în grame, a eșantionului de testat uscat.

Ca metode alternative de determinare a umidității laboratorul foloseste apartul Dickey John GAC 2100 și termobalanța Radwag. În timp ce primul poate fi folosit doar în cazul materiilor prime ceraliere, termobalanța poate fi folosită atât pentru materii prime cât și pentru produs finit.

Determinarea cenușii brute

Se cântăresc aproximativ 5 grame de probă cu o abatere de 1 mg și se introduc într-un creuzet pentru calcinare, care în prealabil a fost încălzit la 550 șC, care a fost răcit și tarat. Se calcinează în cuptor, la 550 șC până la obținerea unei cenușii albe, gri deschis sau roșiatic, aparent lipsă de particule carbonizate. Se introduce creuzetul într-un desicator, se lasă să se răcească până la atingerea masei constante. Eșantionul este cântărit, iar greutatea reziduului este calculat prin deducerea tarei. Rezultatul se exprimă în procente, raportat la eșantion.

Determinarea substanțelor neazotoase

Determinarea substanțelor neazotoase se face prin calcul teoretic, conform formulei de tip Wendee.

Calcului indicelor de creștere și abatorizare

Prin indicii de creștere și abatorizare se înțeleg totalitatea calculalelor care sunt legate de starea efectivului, greutatea efectivului respectiv greutatea cărnii produse. Sunt calculate următoarele paratmetri:

Rata mortalității efectivului;

Sporul total;

Sporul mediu zilnic;

Consumul specific;

Greutatea vie medie;

Rata mortalității se calculează cu următoarea formulă:

Pentru calcularea sporului total, sporului mediu zilnic și consumul specific se întocmește o fișă de monitorizare conform modelului de mai jos.

Tabelul 3.4

Model – fișă de monitorizare

Sporul total reprezintă cantitatea de carne depusă în kilograme al întregului efectiv pe durata îngrășării. Pentru calcularea ei se calculează mai întâi două indicii:

Greutatea vie sosită – tot efectivul;

Greutate de carne vie livrată la abator – sacrificări de necesitate + livrarea vârfurilor.

Sporul mediu zilnic (SMZ) reprezintă greutatea medie depusă într-o zi de către un singur animal pe durata îngrășării. Pentru determinarea sporului mediu zilnic este necesar cunoașterea indicelui numit zile furajate (ZF). Zilele furajate se calculează după următoarea formulă:

;

Ca urmare:

;

Consumul specific reprezintă cantitatea de furaj care a fost necesar pentru depunerea unui kilogram de carne vie. Se calculează conform formulei:

kg/kg carne vie

Greutatea vie medie se calculează prin următoarea formulă:

,

Unde mn = masa totală de carne vie în ziua n de abatorizare.

CAPITOLUL IV

EVALUAREA PERFORMANȚELOR IN DOMENIUL CREȘTERII SUINELOR LA SC CRYPTON PMV SRL, PRIN SISTEMUL DE CONTROL AL CALITATII FURAJELOR

Această lucrare de licență este rodul unei activități desfășurate pe 5 luni, având ca scop observarea impactului nutriției și a controlului calității asupra unui efectiv de 980 de suine în creștere intensivizată.

Studiul în sine este făcut asupra a două loturi de suine. Primul lot, numit ”Lotul 1” a fost monitorizat de la sosirea în fermă, până la abatorizare. Sunt cunoscute proveniența suinelor, rasa lor cât și materiile prime din care va fi alcătui furajarea lor. Conform analizelor efectuate și a datelor adunate s-a creat o rețetă de furaj specială pentru acest lot, cu ajutorul nutriționistului societății, care să maximalizeze potențialul de creștere al acestora

Lotul 2, va fi folosit ca lot de referință. Acest lot este alcătuit din 920 de suine, din rasa duroc. Îngrășarea lor a fost fără implicarea nutriționistului sursa de procurare a furajului este de la o terță societate, fără a avea cunoștințe temeinice despre compoziția acestuia.

Cele două loturi de suine au sosit la o diferență de patru zile.

Necesarul de materie primă pentru experiment

Conform datelor daneze menționate în Capitolul 3, presupunem că consumul de furaj al efectivului studiat va intra în parametrii normali, stabiliți de ei pentru 1000 de suine. Știind cantitatea maximă de furaj ce poate fi consumat de acest efectiv s-a creat un tabel cu necesarul de materie primă pe diferite sortimente. Ca analizele materilor prime să fie cât mai precise cantitățile menționate în tabelul 4.1. vor constitui un stoc izolat care va fi folosit strict pentru furajarea lotului 1.

Furajul faza starter pentru 1000 de capete este compus din 13200 kg porumb, 6720 kg triticale, 8000 kg făină de porumb, 2400 kg șrot de floarea soarelui, 7600 kg șrot de soia, 800 kg premix, 480 kg calciu furajer și 800 kg ulei de floarea soarelui.

Furajul faza creștere este compus din 18400 kg porumb, 19200 kg triticale, 19680 kg făină de porumb, 6400 kg șrot de floarea soarelui, 12800 kg șrot de soia, 1280 kg premix, 1040 kg calciu furajer și 1200 kg ulei de floarea soarelui.

Compoziția furajului faza de finisare este 27000 kg porumb, 31200 kg triticale, 30000 kg făină de porumb. 14400 kg șrot de floarea soarelui, 13200 kg șrot de soia, 1440 kg premix, 1440 kg calciu furajer, 1200 kg ulei de floarea soarelui și 120 kg sare.

În total stocul din care se va realiza fabricarea furajelor lotului 1 este compus din 58600 kg porumb, 57120 kg triticale, 57680 kg făină de porumb, 23200 kg șrot de floarea soarelui, 33600 kg șrot de soia, 3520 kg premix, 2960 kg calciu furajer, 3200 kg ulei de floarea soarelui și 120 kg sare.

Tabelul 4.1.

Necesarul de materie primă

Analiza materiei prime folosite în fabricarea furajului pentru lotul studiat

Pentru a avea rezultate precise s-a luat o probă reprezentativă din fiecare lot intrat de materie primă. În cazurile în care au fost întrări multiple din același produs rezultatul final o constituie media analizelor celor două sau trei loturi. Rezultatele analizelor sunt redate în tabelul 4.2..

Din analiza rezultatelor se observă faptul că valoarea umidității medii la porumb a fost de 12.12%, la făina de porumb 12.27%, la triticale 10.97%, la șrotul de floarea soarelui 10.67%, la șrotul de soia 12.40%, la calciul furajer 1.3%, la sare 1.72% și la premix 10.71%.

Valoarea medie a proteinei a avut următoarele valori: porumb 9.42%, făină de porumb 9.35%, triticale 12.51%, șrot de floarea soarelui 34.2%, șrot de soia 45.52%.

Rezultatele medii ale analizei nivelului de cenușă au dat următoarele rezultate: porumb 1.25%, făină de porumb 1.92%, triticale 1.88%, șrot de floarea soarelui 6.27%, șrot de soia 6.33%, calciu furajer 89.95%, sare 91.16%, premix 70.68%.

În probele analizate celuloza a avut valori medii de 2.15% la porumb, 5.78% la făină de porumb, 2.23% la triticale, 18.25% la șrot de floarea soarelui și 3.99% la șrot de soia.

Valoarea medie a grăsimii a avut următoarele valori: porumb 3.75%, făină de porumb 5.19%, triticale 1.65%, șrot de floarea soarelui 2.31%, șrot de soia 1.94% și 99.6% la ulei de floarea soarelui.

Calculul teoretic rezultănd cantitatea de substanțe azotoase neextractive a dat următoarele valori: porumb 71.31%, făină de porumb 65.49%, triticale 70.66%, șrot de floarea soarelui 28.3%, șrot de soia 29.82%.

Analizele de sodiu s-au efectuat la sare și premix, rezultatele fiind 99.7%, respectiv 8.07%.

Din analiza rezultatelor se observă că fosforul mediu a avut următoarele valori: porumb 0.28%, făină de porumb 0.44%, triticale 0.29%, șrot de floarea soarelui 0.11%, șrot de soia 0.61%, premix 7.95%.

Nivelul de mediu calciu al probelor analizate a fost la porumb 0.03%, făină de porumb 0.07%, triticale 0.09%, șrot de floarea soarelui 0.36%, șrot de soia 0.27%, calciu furajer 38.94%, premix 11.9%.

În probele analizate concentrația medie de mangan a fost de 4.22 mg/kg la porumb, 4.44 mg/kg la făină de porumb, 20.14 mg/kg la triticale, 23.74 mg/kg la șrot de floarea soarelui, 30.52 mg/kg la șrot de soia și 1535 mg/kg la premix.

Valoarea medie a cuprului a avut următoarele valori: porumb 2.78 ppm, făină de porumb 2.91 ppm, triticale 5.20 ppm, șrot de floarea soarelui 1.25 ppm, șrot de soia 15.71 ppm și premix 932 ppm.

Tabelul 4.3.

Figura 4.1

Compoziția chimică a materiilor prime

Aceste valori obținute au fost predate nutriționistului societății, care a elaborat trei rețete – una pe fiecare fază de creștere, care arată în felul următor:

Figura 4.2

Rețetă furaj starter

Figura 4.2

Rețetă furaj creștere

Figura 4.3

Rețetă furaj finisare

Analiza produsului finit

Pentru a avea o imagine completă despre alimentația efectivului studiat s-au efectuat analize pe produsul finit în care s-a verificat dacă furajul fabricat intră în parametrii garantați de către noi. S-au efectuat analize la fiecare lot de furaj fabricat, lot fiind considerat cantitatea de furaj fabricat pentru a umple autocamionul de transport furaj. Din acest motiv am avut:

2 loturi de furaj starter;

4 loturi de furaj creștere;

6 loturi de furaj finisare;

În urma analizelor efectuate furajul starter a avut umiditatea medie 12.45%, proteina brută medie 17.64%, grăsimea medie 5.13%, cenușa medie 4.64%, celuloza medie 4.18%, conținut de calciu în medie de 0,18%, de fosfor 0.56%, de sodiu 0.18%, de potasiu 0.96%, de cupru 27.5 ppm și de mangan 45.92 ppm.

Furajul de creștere a avut următoarele valori medii: umiditate 12.27%, proteină brută 17.38%, grăsimea 4.67%, cenușa 4.46%, celuloza 4.50%, calciu 0.83%, fosfor 0.52%, sodiu 0.14%, cupru 19.74 ppm, mangan 34.96 ppm și potasiu 0.93%.

Analizele efectuade pe furajul de finisare au rezultat următoarele valori medii: umiditate 12.37%, proteină brută 16.69%, grăsime 4.15%, cenușă 4.50%, celuloza 5.04%, calciu 0.72%, fosfor 0.53%, sodiu 0.16%, cupru 14.36 ppm, mangan 27.07 ppm și potasiu 1.00%.

Comparat cu valorile așteptate, calculate după valorile date de materia primă, nu s-a observat nici o diferență notabilă, produsele finite intră în parametrii impuși. Rezultatele complete ale analizelor sunt redate în tabelul nr. 4.3.

Tabelul 4.3.

Determinarea calității suinelor, indici de abatorizare

Cele 980 de capete, efectivul din lotul 1 a sosit cu o greutate medie de 23.95 de kilograme. După sosire acest efectiv a fost furajat cu furaj de tip starter menționat în subcapitolul 4.2. În total s-au efectuat două transporturi de furaj starter însumând 39000 de kg. După 20 de zile s-a efectuat trecerea la furajarea de creștere, faza în care efectivul a consumat 73740 kg de furaj. Trecerea la finisare s-a făcut după 58 de zile, cu un consum de 115180 kg de furaj. În total s-a livrat 227920 kg de furaj. Primele vârfuri au fost duse către abator după ziua 85, iar abatorizarea a durat trei zile cu următoarele rezultate:

Ziua 85 – 350 de capete – Greutate medie: 105.9 kg

Ziua 86 – 350 de capete – Greutate medie: 106.3 kg

Ziua 87 – 270 de capete – Greutate medie: 106.4 kg

După golirea totală a halelor s-au verificat buncărele exterioare de furaj, cantitatea rămasă fiind 14640 kg furaj. Consumul total de furaj, pe parcursul studiului a fost de 213280 kg.

Figura 4.4

Suinele din lotul 1 după 7 zile de furajare

Figura 4.5

Suinele din lotul 1 după 25 de zile de furajare

Figura 4.6

Suinele din lotul 1 după 60 de zile de furajare

Figura 4.7

Suinele din lotul 1 după 80 de zile de furajare

Pe parcursul studiului lotului 1, 8 capete au murit, rata mortalității fiind 0,82%. Sacrificările de necesitate au fost în număr de 2, având un procent de 0,20%.

kg/kg carne vie

Rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 4.4.

Tabelul 4.4.

Fișa de monitorizare al lotului 1

După sacrificarea a celor două loturi a fost întocmit un raport de clasificare carcase porcine de către abator, în prezența unui clasificator autorizat. Rezultatele celor două rapoarte sunt redate în tabelul nr. 4.5.

Figura 4.8

Carcase reprezentative lotul 1

Figura 4.9

Carcase reprezentative lotul 2

Suinele din lotul 1 au avut o greutate vie medie de 106,18 kg, iar cele din lotul 2 104,90 kg, aceasta fiind cu 1,22% mai mică. Carcasa rezultată în urma sacrificării suinelor din lotul 1 a avut o greutate medie de 85,89 kg, respectiv cele din lotul 2 82,11 kg, diferența fiind de 4,40%. Valoarea medie a randamentul la sacrificare a fost de 80,89% la lotul 1, lotul 2 fiind cu 2,61% mai mică, 78,28%. Grosimea medie a slăninii la lotul 1 a fost de 10,51 mm, iar la lotul 2 10,63%, cu 1,14% mai mare. Grosimea medie a mușchiului a fost de 56.25mm, în timp ce lotul 2 a produs rezultate cu 0.19% mai mici, de 56.14 mm. Procentul mediu de carne a fost la lotul 1 61,53%, în timp ce lotul 2 a avut 61,06%, cu 0,47% mai mică.

Tabelul 4.5.

Raport de clasificare

Figura nr. 4.10

Diferența greutăților medii între lotul 1 și lotul 2: animal viu și carcasă

Figura nr. 4.11

Diferența randamentului și a procentului mediu de carne între lotul 1 și lotul 2

Figura 4.12

Grosimea medie a slăninii și a mușchiului

CONCLUZII

În urma cercetărilor efectuate la SC CRYPTON PMV SRL s-au desprins următoarele concluzii:

Umiditatea materiilor prime utilizate la fabricarea furajelor complete au avut valori cuprinse între 1.3% la calciu furajer și 12.40% la șrot de soia;

Proteina din materiile prime utilizate a avut o valoare medie de: porumb 9.42%, făină de porumb 9.35%, triticale 12.51%, șrot de floarea soarelui 34.2%, șrot de soia 45.52%;

Materiile prime au avut un conținut în cenușă medie cuprins între 1.25% la porumb și 91.96% la sare;

Nivelul de celuloză al materiilor prime a avut cea mai mică valoare 2.15% în cazul porumbului și cea mai ridicată 18.25% s-a înregistrat în cazul triticalelor;

Valorile medii ale conținutului în grăsime ale materiilor prime au fost cuprinse între 1.65% în cazul triticalelor și 5.19% în cazul făinii de porumb, cu excepția uleuilui care a înregistrat 99.6%;

Conținutul materiilor prime în substanțe extractive neazotoase a fost cuprins între: 28.30% în cazul făinii de porumb și 71.31% în cazul porumbului;

Nivelul de sodiu mediu în materiile prime a avut o valoare de 99.7% în sare și 8.07% în premix;

Concentrația de fosfor în materiile prime utilizate a variat între 0.11% în cazul șrotului de floarea soarelui și 7.95% în cazul premixului;

Valoarea medie a calciului în materiile prime utilizate a avut următoarele valori: porumb 0.03%, făină de porumb 0.07%, triticale 0.09%, șrot de floarea soarelui 0.36%, șrot de soia 0.27%, calciu furajer 38.94%, premix 11.9%;

Nivelul mediu de mangan din materiile prime utilizate a avut valoarea minimă 4.22 mg/kg în porumb și valoarea maximă 1535 mg/kg în premix

Materiile prime utilizate la fabricarea furajelor au avut valoarea medie a cuprului între 1.25 mg/kg la șrot de floarea soarelui și 932 mg/kg în cazul premixului;

Furajul starter fabricat din materiile prime analizate a avut umiditatea medie 12.45%, proteina brută medie 17.64%, grăsimea medie 5.13%, cenușa medie 4.64%, celuloza medie 4.18%, conținut de calciu în medie de 0,18%, de fosfor 0.56%, de sodiu 0.18%, de potasiu 0.96%, de cupru 27.5 ppm și de mangan 45.92 ppm;

În cazul furajului de creștere s-au înregistrat o valoare medie de umiditate 12.27%, proteină brută 17.38%, grăsimea 4.67%, cenușa 4.46%, celuloza 4.50%, calciu 0.83%, fosfor 0.52%, sodiu 0.14%, cupru 19.74 ppm, mangan 34.96 ppm și potasiu 0.93%;

Analizele efectuade pe furajul de finisare au rezultat următoarele valori medii: umiditate 12.37%, proteină brută 16.69%, grăsime 4.15%, cenușă 4.50%, celuloza 5.04%, calciu 0.72%, fosfor 0.53%, sodiu 0.16%, cupru 14.36 ppm, mangan 27.07 ppm și potasiu 1.00%;

Suinele supuse îngrășării, făcând parte din lotul 1, au înregistrat un spor mediu zilnic de 0.951 kg/zi cu un consum specific de 2.678 kg/kg carne vie;

Suinele din lotul 1 au avut o greutate vie medie la sacrificare de 106.18, comparat cu lotul 2 care au avut 104.9 kg, cu 1.22% mai mare;

Greutatea medie a carcaselor în cazul suinelor din lotul 1 au avut o greutate mai mare cu 4.40% decât cele din lotul 2;

Lotul 1 de suine a produs un randament mediu mai ridicat cu 2.61% decât suinele din lotul 2;

Grosimea medie a slăninii a lotului 1 de suine a avut o valoare mai scăzută cu 1.14% decât suinele din lotul 2;

Grosimea medie a mușchiului a fost de 56.25mm, în timp ce lotul 2 a produs rezultate cu 0.19% mai mici, de 56.14 mm;

Diferența dintre cele două loturi de suine la categoria procentului mediu de carne a fost de 0.47% în favoarea lotului 1.

BIBLIOGRAFIE

Cuțuhan, Mihai, Tehnologia producerii nutrețurilor combinate, Editura Ceres, București, p. 57 – 73, 1978.

Barbulescu, C., Puia, I., Roșca D., Oprin C., Producerea și păstrarea furajelor, Ed. Didactică și Pedagogică, București, p. 103-118, 1976.

Stefanescu, Gh., Domocos-Reman, Gh., Niculae, P., Dron, F., Creșterea porcinelor în fermele mici și mijlocii., Editura Ceres, București, p. 134-141, 2006.

Nichita, G., Sarandan H., Bazele nutriției și controlul sanitar veterinar al furajelor, Institutul Agronomic Timișoara, Timișoara, p. 42-59, 73-75, 1988.

Spiridon, Gheorghe, Metodologia de stabilire a comopoziției chimice a nutrețurilor, Ministerul Agriculturii și Alimentației București, București, p. 83-88, 1990.

Roșu, E., Halga, P., Stan, V., Proteine din furaje, Editura Ceres, București, p. 4-18, 1994.

Shankland, Liz, Manual de creștere a porcilor, Editura MAST, București, p. 37-41, 2011.

Grigorescu, V., Motca, Z., Recepția de fabricație a nutrețurilor combinate, Ministerul Agriculturii și Alimentației București, București, p. 48-49, 1972.

Petrescu C., Taschenko V., Saghin F., Feredan I., Lupan, L., Analiza tehnică a nutrețurilor, Întreprinderea Agricolă de Stat, București, p. 33-38, 1967.

Stoica, I., Stoica, L., Bazele nutriției și alimentației animalelor, Editura Coral Savinet, București p. 455-489., 2001.

Spiridon, Gh., Ciupercescu., V., Gheorghe, M., Controlul calității nutrețurilor., Editura Ceres, București, p. 103-115, 1981.

Marinescu, Alexandru, Chimizarea în nutriția animalelor, Editura Ceres, București, p 121-125, 1980.

Vendel, Dudek, Chimia furajelor vol. IV – Metode chimice de analiză a furajelor, Institutul Agronomic Keszthely, Keszthely, p. 56-59, 1973.

Petroman, I., Nicolae, M., Culea, C., Petroman, C., Creșterea porcinelor, Editura Mirton, Timișoara, pg. 27 – 36, 2002.

Guzek, D., Glabska, D., Gabski, K., Wierzbicka, A., Influence of Duroc breed inclusion into Polish Landrace maternal line on pork meat quality traits, An. Acad. Bras. Cienc. Vol 88, no. 2 Rio de Janeiro, p 215-221, 2016.

Florowski, T., Pisula, A., Adamczak, L., Buczyński, J. T., Orzechowska, B., Technological parametres of meat in pigs of two Polish local breeds: Zlotnicka Spotted and Pulawska, Animal Science Paper Rep. 24, p. 217-224, 2006.

Ramirez, R., Cava, R., Carcass Composition and meat quality of three different Iberian x Duroc genotype pigs, Meat Science 75, p. 388-396, 2007.

Anica-Popa, A., Anica Popa, I., Anica-Popa, L., Analysis of the Corellation between the Fodder Receipts and the Economical Performances of the Pig Breeding Units, Academic Journal of Economic Studies Vol. 1., No. 3, p. 105-114, 2015.

Tybirk, P., Morten, N., Jorgensen, L., Nutrient Standards, Pig Research Centre Denmark, p. 1-14, 2012.

Wondra, K. J., Hancock J., Behnke, K., Hines, R., Stark, C., Effects of partice size and pelletting on growth performance, nutrient digestibility, and stomach morphology in finishing pigs, Journal of Animal Science, Vol. 73 No. 3, p. 757-763, 2006.

Noblet, J., Perez, J., Prediction of digestibility of nutrients and energy values of pig diets from chemical analysis, Journal of Animal Science, Vol 71 No. 12, p. 3389-3398, 2005.

Anderson, P., Kerr, B., Weber, T., Ziemer, C., Determination and prediction if digestible and metabolizable enery from chemical analysis of corn coproducts fed to finishing pigs, Journal of Animal Science, Vol 90 No. 4, p. 1242-1254, 2015

Regulamentul (CE) Nr. 152/2009 al comisiei din 27 ianuarie 2009 de stabilire a metodelor de eșantionare și analiză pentru controlul oficial al furajelor.

Regulamentul (UE) Nr. 939/2010 al comisiei din 20 octombrie 2010 de modificare a anexei IV la regulamentul 767/2009 privind nivelurile de toleranță permise pentru etichetarea privind compoziția materiilor prime pentru furaje sau a furajelor combinate.

Ordiunul nr. 412 din 20 iunie 2013, al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind circulația furajelor combinate.

Legea nr. 204/2008 privind protejarea exploatațiilor agricole, publicat în Monitorul Oficial, partea I nr. 734 din 30/10/2008.

Memoriu tehnic intern al laboratorului uzinal SC CRYPTON PMV SRL.

http://faostat3.fao.org