Program de studiu: Asistență Medicală [627782]

Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Medicină
Program de studiu: Asistență Medicală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Aspecte teoretice și practice legate de
nutriția pacientului pediatric cu vârsta
între 5 -10 ani

AUTOR:
PESCARU DENISA -MARIA

COORDON ATOR:
Șef lucr. Dr. BIANCA ELENA POPOVICI

Brașov, 2016

Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Medicină
Program de studiu: Asistență Medicală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Aspecte teoretice și practice legate de
nutriția pacientului pediatric cu vârsta
între 5 -10 ani

Brașov, 2016

CUPRINS
CAPITOLUL 1 – Partea Generală
I.1. Introducere și argumentare în alegerea temei lucrării de licență ………..4
I.2. Fiziologia tractulu digestiv………………………………………………5
I.2.1. Digestia bucală ………………… ………………………………….6
I.2.2. Digestia gastric ă…………………………………………………….7
I.2.3. Digestia la nivelul intestinului subțire ……………………………..8
I.2.4. Digestia la nivelul intestinului gros ……………………………….11
I.3. Nutriți a și principiile nutriționale ……………………………………….12
I.3.1. Necesitățile nutritive ale copilului mic ……………………………12
I.3.1.1. Nevoile de apa ……………………………………………13
I.3.1.2. Nevoile energetic e…………………………………………14
I.3.2. Substratul energetic (substanțe calorice/Macronutrienții) …………15
I.3.2.1 . Lipidele……………………………………………………15
I.3.2.2. Hidrații de carbon (Glucidele)… ………… ………………15
I.3.2.3. Proteinele………………………………………………….16
I.3.3. Micronu trienții……………………………………………………..17
I.3.3.1. Vitaminele …………………………………………………17
I.3.3.2 . Mineralele majore …………………………………………19

I.3.3.3. Oligoelementele …………………………………………..19
I.4. Tulburări nutriționale …………………………………………………..20
I.4.1. Malnutriția ………………………………………………………..20
I.4.2. Obezitatea …………………………………………………………21
1.4.3. Rahitismul ……………………………… …………………………22
I.4.4. Ga strita…………………………………………………………….23

CAPITOLUL 2 – Partea specială
2.1. Introducere ……………………………………………………………..26
2.2. Obiective ……………………………………………………………….26
2.3. Material și metodă ……………………………………………………..27
2.3.1 Rezultate și discuții ……………………………………………….27
2.4. Studiul de caz …………………………………………………………..44
2.5. Concluzii …………… …………………………………………………..70
Bibliografie………………………………………………………………… 72

4

CAPITOLUL 1 – Partea Generală

I.1.Introducere și argumentare în alegerea temei lucrării de licență
Studiile științifice efectuate pe această temă arată că, deși alimentația vegetariană și/sau
lacto -vegetariană este foarte sănătoasă și indicată pentru adulți,pentru copii se impune o
conduită specială. [4, 16, 40]
Copiii se află în perioadă de creștere, perioadă ce trebuie să conțina pe măsura
posibilităților tot ceea ce le pot oferi alimentele.
Astfel, copilul adoptă deprinderi alimentare corecte, care îl vor însoți întreaga viață,
ajutându -l să-și păstreze starea de sănătate printr -o alimentație echilibrată și variată.
Această temă de licență a fost aleasă din dorința de a evi denția principiile nutritive ale
copilului și particularități ale acestora , precum nevoile calorice (pe kg corp/zi) și
necesitățile energetice.La copil, aportul alimentar adecvat este necesar pentru a asigura
întreținerea metabolismului bazal, activitatea fizică și rația de creștere.
O alimentație corectă a copiilor este importantă din mai multe motive. Unul din acestea
este faptul că dezvoltarea și creșterea nu se pot realiza normal fără o nutriție
echilibrată.Dacă aceste aspecte nu sunt respectate pot apă rea patologii legate de
subnutriție și, respectiv, de supraalimentație, iar un aport ali mentar dezechilibrat al
anumitor nutrienți duce la apariția unor carențe. [14]

5

I.2.Fiziologia aparatului digestiv
Sistemul digestiv reprezintă ansamblul morfologic și funcțional de organe ce realizează
digestia și absorbția alimentelor ingerate precum și evacuarea reziduurilor care nu se
asimilează.
Segmentele tubului digestiv asigură aportul continuu de substanțe nutritive, apă și
electroliți necesare organismului. Pen tru realizarea acestor funcții,este necesară: 1.
deplasarea alimentelor prin tractul alimentar; 2. secreția sucurilor digestive și digestia
alimentelor; 3. absorbția produșilor de digestive, a apei și a electroliților; 4. circulația
sângelui prin tractul d igestive în scopul transportului substanțelor absorbite; 5. controlul
acestor funcții prin intermediul sistemului nervos și endocrin. [3]
Substanțele întâlnite în alimente au o structură chimică complex,diferită de cea a
constituienților organismului, și nu pot fi preluate ca atare din natură. Alimentele suferă
transformări transformări mecanice, fizice și chimice. Totalitatea acestora reprezintă
digestia alimentelor.
Există enzime specifice în tubul digestiv pentru fiecare tip de substanță organic. Asupra
proteinelor acționează enzimele proteolitice (proteaze), care le desfac până la aminoacizi.
Glucidele cu moleculă mare sunt fracționate de către enzimele glicolitice până la stadiul
de glucide simple. Lipidele sunt hidrolizate de către lipaze . [3,6]

6

I.2.1. Digestia bucală
La nivelul cavității bucale, cât și a altor organe digestive, există o activitate motorie și
una secretorie (sub acțiunea salivei). Din activitatea motorie face parte procesul de
masticație și timpul bucal al deglutiției.
Organele m asticației sunt oasele maxilare, mandibulare și dinții (organe pasive), precum
și mușchii masticatori ai limbii și ai obrajilor (organe active).Masticația este un act
involuntar, ce se poate desfășura și sub control voluntar. Alimentele introduse, prin
masticație, în cavitatea bucală sunt tăiate și transformate în fragmente mai mici. [3]
Reflexul masticator este coordonat de centrii nervoși din trunchiul cerebral, care
determină mișcările de ridicare și coborâre ale mandibulei. [22]
Saliva este produsă, în principal, de trei perechi de glande salivare: parotide (produc o
secreție apoasă), sublinguale și submandibulare (acestea din urmă produc o salivă ce
conține o cantitate mai mare de proteine, fiind vâscoasă). Zilnic se secretă 800 -1500 ml
salivă, soluție apoasă ce conține electroliți și proteine. [22]
Proteinele care se găsesc în salivă sunt: amilaza salivară (ptialina), lipaza linguală,
mucina (lubrifiază alimentele). Saliva conține și substanțe bactericide (lizozim), dar și
produși de catabolism (uree, a cid uric).
Saliva are o funcție foarte importantă în cavitatea bucală pentru că răcește alimentele
fierbinți; îndepărtează unele bacterii; diluează acidul clorhidric sau bila, ce ar putea
regurgita în cavitatea bucală. Umectarea mucoasei bucale favorizează vorbirea. [3]
Datorită transformărilor din cavitatea bucală, alimentele sunt omogenizate, îmbibate cu
mucus și formează bolul alimentar. Deglutiția este un act reflex și cuprinde totalitatea
activităților motorii ce asigură din cavitatea bucală transportu l bolului alimentar , în
faringe, în esofag și apoi în stomac.
Deglutiția se desfășoară în trei timpi:

7
1. Timpul bucal , voluntar, trecerea bolului alimentar din cavitatea bucală în faringe;
2. Timpul faringian, involuntar, realizează trecerea bolului din faringe în esofag;
3. Timpul esofagian, involuntar, constă în deplasarea bolului alimentar, prin mișcări
peristaltice, de -a lungul esofagului și tercerea lui în stomac. [3, 22]

I.2.2.Digestia gastrică
La nivelul stomacului au loc transformări mecanice și chimic e, în urma cărora bolul
alimentar devine o pastă omogenă, numită chim gastric. Acest proces are loc datorită
celor două funcții ale stomacului, secretorie și motorie.
Activitatea secretorie constă în formarea sucului gastric alcătuit din 99% apă și 1%
reziduu uscat, care cuprinde substanțe anorganice și substanțe organice. Cele mai
importante substanțe organice sunt enzimele și mucina, iar dintre cele anorganice sunt
HCl, cloruri, fosfați. [22]
Pepsina, labfermentul și lipaza sunt cele care au rolul de a d esfășura procesele chimice.
Rol în protecția mucoasei gastrice îl are mucina, față de acțiunea autodigestivă a acidului
clorhidric și a pepsinei. [3]
Pepsina este forma activă a pepsinogenului, activă în mediul acid (ph optim 1,8 -3,5),
aceasta începând pro cesul de digestie al proteinelor. Atunci când ph -ul are valori mai
mari de 5, activitatea proteolitică scade, devenind inactivă. Aceasta scindează proteinele
în proteoze (albumoze), peptone și polipeptide mari. Din digestia totală a proteinelor în
stomac, doar 20 -30% are loc în stomac, restul se desfășoară în porițunea proximală a
intestinului subțire. [27]
Pepsina are capacitatea de a digera colagenul, acesta fiind puțin atacat de celelalte
proteinaze digestive.
Rolul labfermentului este de a coagula lapt ele și este secretat numai la copilul mic, în
perioada de alăptare. În prezența Ca²+ și sub acțiunea acestuia, cazeinogenul solubil se
transformă în paracazeinat de calciu, insolubil. [3]

8
Lipaza, enzimă lipolitică, hidrolizează lipidele ingerate și le tran sformă în acizi grași și
glicerină.
Secreția gastrică prezintă următoarele faze:
1) Faza cefalică se realizează cu ajutorul mecanismelor nervoase necondiționate și
condiționate. Mecanismele necondiționate se declanșează la contactul alimentelor
cu receptorii gustativi din cavitatea bucală. Mecanismele condiționate se
declanșează la simpla vedere, gust, miros sau chiar la gândul consumului unui
aliment dorit. În aceste mecanisme, cortexul cerebral are rol esențial.
2) Faza gastrică se realizează prin mecanism nerv os și umoral.
Mecanismul nervos este declanșat de distensia stomacului produsă prin ingestia
alimentelor, astfel are loc tamponarea acidității gastrice, crește ph -ul gastric și
permite altor stimuli să elibereze acid.
3) Faza intestinală începe o dată cu int rarea chimului în duoden, secreția este foarte
redusă cantitativ în timpul acestei faze. [3]
Activitatea motorie este asigurată de musculatura netedă a stomacului, care execută 2
tipuri de mișcări: peristaltice (unde de contracție și relaxare) și tonice (m ișcări de
adaptare a capacității stomacului la conținutului său). Motilitatea gastrică realizează trei
funcții de bază:
1. Stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive
2. Amestecul alimentelor cu secrețiile gastrice
3. Evacuarea conținutului gastric în duod en [3,22]

I.2.3.Digestia la nivelul intestinului subțire
Mișcările de la nivelul intestinului subțire se desfășoară prin contracțiile de amestec și
contracții propulsive. La acest nivel digestia se realizează sub acțiunea sucului pancreatic,
a bilei ș i a sucului intestinal. [3]

9
Funcția motorie la nivelul intestinului subțire are loc cu ajutorul musculaturii și se
realizează prin mișcări peristalitice, segmentare și pendulare. Mișcările pendulare se
referă la contracțiile ritmice ale anselor intestinale , care se lungesc și se scurtează. [22]
Pancreasul conține celule endocrine, exocrine și ductale. Celulele endocrine secretă în
circulația sangvină insulin, glucagon, somatostatină și polipeptidul pancreatic. Celulele
exocrine, produc patru tipuri de enzim e digestive : peptidaze , lipaze , amilaze și nucleaze ,
răspunzătoare de digestia proteinelor . În lipsa lor se dezvoltă sindroame de malabsorbție .
Celulele ductale secretă suc pancreatic , care conține o cantitate mare de HCO ̄3 și
neutralizează aciditatea gas tric reglând pH -ul în intestinul superior.
Secreția pancreatică este alcătuită din electroliți și enzime. Electroliții, Na și K, se
află în aceeași concentrație ca și in plasma. În sucul pancreatic se mai găsesc într -o
cantitate mică și calciu, magneziu, z inc, fosfați, sulfați. Enzimele sunt de trei tipuri:
amilaze, lipaze și proteaze.
În formă activă se secretă α amilaza pancreatică, ea hidrolizând glicogenul, amidonul și
alte glucide până ajung la stadiul de dizaharide. Lipaze (lipaza, colesterol lipaza,
fosfolipaza) sunt secretate tot în forma activă. Proteazele, tripsina și chimiotripsina, se
secretă în formă inactivă. Tripsinogenul este transformat în tripsină de către
enterochinază, iar chimiotripsinogenul este transformat în forma lui activă de către
tripsină. [22]
Unele enzime hidrolizează esteri insolubili în apă, care necesită prezența sărurilor biliare,
spre deosebire de cei solubili în apa, care nu necesită.
Controlul secreției pancreatice cuprinde 3 faze:
1) Cefalică: produsă de gând, văz, miros sa u de gustul alimentelor. Secreția acinară
și cea ductală este stimulată de vag.
2) Gastrică: produsă prin distensie gastrică și prezența produșilor de digestie,
aminoacizi și peptide.
3) Intestinală: stimulată de hormonii colecistokinina (aminoacizii, acizii gr ași și
monogliceridele sunt stimulii majori pentru secreția colecistokininei) și secretina

10
(stimulează secreția de bicarbonat), care sunt eliberați din celulele endocrine ale
duodenului și jejunului, ca răspuns la intrarea chimului în intestinul subțire.[3 , 13]
Pentru digestia și absorbția lipidelor și pentru excreția substanțelor insolubile în apă cum
sunt colesterolul și bilirubina este necesară secreția biliară. Bila, este formată din
hepatocite și celule ductale, fiind secretată continuu și depozitată î n timpul perioadelor
interdigestive în vezica biliară. În duoden se eliberează în perioadele digestive numai
dupa ce chimul a declanșat secreția de colecistokinină. Colecistokinina determină
contracții ale vezicii biliare și relaxarea sfincterului Oddi. [3]]
Compoziția bilei: este formată din acizi biliari, pigmenți biliari (bilirubina și biliverdina),
fosfolipidele intră în alcatuirea miceliilor, colesterol, electroliți. Bilirubina și biliverdina
sunt metaboliți ai hemoglobinei, conjugați în hepatocite și excretați biliar, conferind bilei
culoarea galbenă. Volumul secreției biliare și conținutul ei în săruri biliare se reglează
separat. [22]
Există o parte independentă a secreției biliare, care se referă la cantitatea de apă și
electroliți secretată de fica t și stimulată de secretină și o parte dependentă a secreției care
se referă la cantitatea de săruri biliare secretată de ficat, direct proporțională cu cantitatea
de săruri biliare reabsorbite de către hepatocite din circulația portală. [3]
Secreția intes tinului subțire este alcătuită din: 1. Mucus -rol în protecția mucoasei
intestinale de agresiunea HCl. 2. Enzime asociate cu microvilii celulelor epiteliale
intestinale peptidaze, dizaharidaze (maltaza, izomaltaza, zaharaza, lactaza) și lipaza,
acestea avân d rol în absorbția intestinală. 3.Apa și electroliții. [22]
Reglarea secreției intestinului subțire se face prin reflexe locale, inițiate de stimuli tactili
sau iritanți, cu cât volumul chimului este mai mare, cu atât secreția intestinală este mai
mare.
Absorbția intestinală se face prin mai multe mecanisme, în fucție de substanța absorbită,
astfel:

11
Glucidele. Trei glucide majore ale dietei sunt: sucroza, lactoza și polizaharidul amidon.
Celuloza, polizaharid vegetal, nu poate fi digerată, deoarece nu exis tă enzime care să o
digere. Aportul de glucide este de 250 -800 g/zi, care reprezintă 50 -60% din dietă.
Proteinele. Necesarul zilnic este de 0,5 -0,7 g/kg corp. Pentru a fi absorbite, proteinele
sunt transformate în polipeptide mici și aminoacizi.
Lipidele. Aportul zilnic de lipide variază între 25 -160g. Lipidele se absorb prin difuziune
pasivă. Ele trebuie să fie solubile în apă și pentru asta sunt necesare sărurile biliare.
Înainte de digestie, lipidele sunt emulsionate de către acizii biliari și lecitină. La nivelul
porțiunii mijlocii a jejunului sunt absorbite aproape toate lipidele digerate, cea mai mai
parte a absorbției fiind la nivelul duodenului.
Apa și electroliții. Ca urmare a gradientului osmotic creat prin absorbția electroliților și a
substanțelo r nutritive în intestinul subțire, apa se absoarbe pasiv.
Vitaminele și mineralele. Vitaminele liposolubile (A, D, K, E) se absorb în intestinul
proximal, cele hidrosolubile se absorb prin transport facilitat, proximal, în intestinul
subțire. Fierul se abs oarbe în jejun și ileon, vitamina C stimulează absorbția fierului. [3]

I.2.4.Digestia la nivelul intestinului gros

La nivelul intestinului gros au loc trei funcții importante: secreție, absorbție și motorie.
Funcția secretorie se realizează cu aju torul mucusului, care are rolul de a ușura înaintarea
și eliminarea materiilor fecale. La acest nivel nu au loc procese de digestive pentru că

12
mucina nu conține enzime. Enzimele secretate de bacteriile din lumenul intestinal supun
alimentele rămase neprelu crate la procese de fermentație și putrefacție. [3]
La nivelul cecului, colonului ascendant și a jumătății drepte a colonului transvers are loc
fermentația, care constă în degradarea glucidelor nedigerate până la acizi organic (acetic,
lactic, butiric) și gaze ( CH 4, CO 2, H2 ).
În jumătatea stângă a colonului transvers, în colonel ascendant și sigmoid are loc procesul
de putrefacție, care constă în degradarea proteinelor neabsorbite până la aminoacizi și
gaze. Produșii de putrefacție sunt toxici, iar cei car e ajung pe cale portal în ficat sunt
detoxifiați și eliminați prin urină. [3, 22]
Funcția de absorbție constă în absorbția apei, a electroliților, a vitaminelor și mici
cantități de glucoză și aminoacizi. În urma absorbției se formează materiile fecale. Pr in
mișcări intestinale, materiile fecale ajung în rect de unde, prin anus, vor fi eliminate prin
actul defecației. [22]
Defecația reprezintă procesul de eliminare a materiilor fecale din intestine. Este un act
reflex complex, vegetative necondiționat la co pil, de la naștere până la 14 -15 luni și
vegetative -somatic condiționat de la vârsta menționată pe toată perioada vieții. [3]

I.3.Nutriția și principiile nutriționale
Nutriția cuprinde un ansamblu de funcții ale organismului, care asigură
transformar ea, asimilarea, și utilizarea alimentelor sau a substanțelor nutritive pentru a se
asigura nevoile de creștere și dezvoltare corespunzătoare vârstei, o activitate fizică și
intelectuală adecvată, promovând o bună stare de sănătate. [18]
Pentru copii, n evoile nutritive sunt în funcție de vârstă, sex, greutate corporală, starea de
sănătate sau de boală.

13
I.3.1. Necesitățile nutritive ale copilului mic
I.3.1.1. Nevoile de apa
Apa este cel mai important component al corpului și este exprimată ca o pr oporție din
greutatea corporală totală. Este un vehicul pentru excreția metaboliților de către rinichi,
cu rol în termoreglare. [ 18]
În organismul copilului, cantitatea de apă este diferită de cea de la adult, astfel cea a
copilului este de 70 -75%, iar cea a adultului este de 60 -65%. Nevoile de lichide depind
de vârstă, dar și de conținutul caloric al alimentelor. Pentru fiecare 100 kcal sunt necesare
12 g de apă, iar aceasta este variabilă, în funcție de conținutul hranei. Sugarul, care este
alimentat natu ral, nu necesită suplimentarea aportului hidric cu ceai, chir în condiții de
temperatură ambientală crescută. (tabel 1). [18, 20, 40]
SUGAR COPIL
Prematur cu
greutate foarte
mică 170-200 2 ani 115-125
Nou-născut 100-150 4 ani 100-110
3 luni 140-160 6 ani 90-100
6 luni 130-150 10 ani 70-85
9 luni 125-145 14 ani 50-60
12 luni 120-135 18 ani 40-50
Tabel 1. Necesarul de apă la vârste diferite (ml/kg/zi)

14
I.3.1.2. Nevoile energetice
Sistemul biologic trebuie să aibă un aport de energie pentru a crește și a supraviețui.
Acest aport provine din mâncarea bogată în hidrați de carbon, lipide și proteine.
Proteinele sunt sursă de aminoacizi necesari sintezei proteinelor structural și
enzimatice.Metabolismul bazal, acțiunea dinamică specific a alimentelor, cr eșterea ,
activitatea fizica si pierderile fecale au nevoie de un aport energetic care trebuie să
acopere nevoile fiecăruia. [18, 28]
Aportul energetic este important să fie echilibrat, la orice vârstă, între diferiți constituienți
alimentari; astfel, după vârsta copilului valoarea macronutrienților la realizarea aportului
caloric cotidian trebuie să fie:
– proteinele: 10 -15%;
– lipidele: 30 -45%;
– glucidele: 40 -55%.
Nevoile energetice ale metabolismului bazal sunt ridicate la copil:
-55 kcal/kg/zi la copilul mic
-25-30 kcal/kg/zi la maturitate
Activitatea fizică are nevoie, în medie, de 15 -20 kcal/kg/zi ajungându -se chiar și la 50 -80
kcal/kg/zi. Nevoile energetice pentru copii au fost estimate de către organisme științifice
naționale și internaționale în funcție de vârstă și greutate. (tabel 2). [18]
Vârstă
Copii (ani) Greutate (kg) Energie (kcal)
Per kg/zi Total/24h
1-3 13 100 1300 (900 -1800)
4-6 20 85-90 1700 (1300 -2300)

15
7-10 28 80-85 2400 (1650 -3300)
Tabelul 2. Necesitățile energetic zilnice, bazate pe vârstă și greutate. (după: Food and
Nutrition board, National Research Council Recommended Daily Dietary Allowances,
ed. a 9 -a și a 10 -a revăzute, Washington DC, National Academy of Sciences, 1974, 1979)

I.3.2. Substratul ener getic (substanțe calorice/Macronutrienții)
I.3.2.1. Lipidele
Sursa majoră de energie o constituie lipidele și au un important rol structural și de vehicul
pentru vitaminele liposolubile. Majoritatea surselor alimentare natural de lipide sunt
repre zentate de triglyceride (98%). Lipidele dau gust alimentelor și asigură senzația de
sațietate. [18, 38]
Alți membrii ai familiei lipidelor, precum acizii grași esențiali sunt necesari pentru
creștere și pentru formarea pielii și fanerelor. Este vorba de ac idul linoleic, acidul alfa
linoleic și acidul arahidonic. Dacă din alimentație lipseste acidul linoleic vor apărea
leziuni cutanate, alopecie, trombocitopenie, infecții repetate, iar creșterea este încetită sau
oprită. [18, 23]
Necesarul de lipide nu este bine stabilit. În general este apreciat la sugarul la termen între
3,5-6 g/kg/zi și 2 -5 g/kg/zi la copil. Excesul de lipide (9 g/kg/zi) produce steatoree și este
potențial aterogen. Aportul energetic deficitar și malabsorbția pot modifica nevoile de
acizi grași esențiali.[14, 28]

I.3.2.2. Hidrații de carbon (Glucidele)
Glucidele sunt principala sursă de calorii, ele se găsesc în alimentație sub formă de
monozaharide (glucoză, fructoză, galactoză), dizaharide (zaharoză, lactoză, maltoză) și

16
polizaharide (amidonul). Forma de depozitare a hidraților de carbon este glicogenul,
stocat în ficat și mușchi.[18]
Necesarul de glucide este egal cu cantitatea care asigură 40 -50 % din nevoile calorice ale
copilului. Dacă nevoile calorice sunt cub 15%, re gimul este hipoglucidic și duce la o
cetoză de foame, iar dacă avem un exces, acesta duce la hiperponderabilitate și
obezitate.Nevoia de glucide a copilului mic este de 12 g/kg/zi.[38]
Fibrele (pectina, celuloza, lignina, hemiceluloza), care nu sunt sursă de calorii și nu se pot
digera, fac parte de asemenea din această grupă. Acestea asigură consistența scaunului și
participă la reglarea tranzitului intestinal. [9, 14]

I.3.2.3. Proteinele
Proteinele sunt macronutriente cu rol esențial în creștere ș i se află în constituția
obligatorie a alimentelor pentru copii. Asigură materialul necesar pentru sinteza
hormonilor, a sistemului de apărare imună, dezvoltarea sistemului nervos, sinteza
neurotransmițătorilor. [9,11]
Aminoacizii sunt unitățile fundamenta le ale proteinelor și sunt în numar de 20, 19 sunt α –
aminoacizi și unul singur, prolina (iminoacid). Noua aminoacizi sunt esențiali și sunt cei
care provin din surse exogene/alimentare: fenilalanina, histidina, isoleucina, leucina,
lisina, metionina, treon ina, triptofanul,valina. Ceilalți 11 aminoacizi sunt nonesențiali
(sau dispensabili), aceștia sunt: alanina, arginina, acidul aspartic, asparagina, citeina,
glicina, acidul glutamic, glutamina,prolina, serina, tirozina.[9]
Necesarul de proteine între vârst a de 4 -6 ani este de 30 g/zi, între 7 -10 ani este de 34 g/zi.
(tabel 3.). Aportul proteic alimentar este necesar pentru întreținere și pentru asigurarea
creșterii organismului, nu și pentru activitatea fizică. Proteinele alimentare oferă atât
aminoacizi es ențiali, cât și neesențiali.[18]
Vârstă copii (ani) Greutate (kg) Proteine (g/zi)

17
4-6 20 30
7-10 28 34
Tabelul 3. Aportul proteic recomandat la copil (dupa: Committee on Dietary Allowances,
and Food and Nutrition Board: Recommended Dietary Allowances, e d. a 9 -a revăzută,
Washington DC, National Academy of Sciences, 1980)

I.3.3. Micronutrienții
Substanțele micronutritive sunt esențiale în alimentație, dar nu sunt metabolizate. Ele
sunt necesare elementelor strcturale ale celulelor și țesuturilor , hormonilor,
antioxidanților, enzimelor sau cu rol de factori reglatori, fiind prezente în dietă în cantități
mici. [9]
Acești nutrienți sunt vitaminele, electroliții sau mineralele majore și oligoelementele.

I.3.3.1. Vitaminele

Vitaminele au f ost descoperite în prima jumătate a secolului XX,sunt cofactori
obligatorii pentru metabolism și creștere. Necesarul de vitamine este asigurat de o
alimentație echilibrată, dar crește proporțional cu vârsta și în fucție de compoziția
alimentelor. [9]
La o dietă normală nu este necesară suplimentarea vitaminică, cu doua exceptii:

18
1) Vitamina D – indipensabilă pentru creștere și reglarea metabolismului
fosfocalcic, inclusiv osificare. Suplimentarea cu vitamina D este necesară
până la vârsta de 18 luni, după care se face numai în sezonul neînsorit până la
vârsta de 5 -7 ani. Vitamina D se poate asimila din două surse: exogenă
(alimentară de origine animală,sub formă de vitamina D3 :colecalciferol și
vitamina D2: ergocalciferol, de origine vegetală) și endogenă (sub acțiunea
razelor ultraviolete și din 7 -dehidrocolesterol, precursorul cutanat al vitaminei
D). Se găsește în lapte fortifiat, pește, gălbenuș de ou. [7,35]
2) Vitamina K – intervine în coagularea sangvină, fiind elementul principal în
fabricarea protrombinei și participă la metabolizarea proteinelor și la fixarea
calciului.
Se găsește în legume cu frunze verzi, ficat. [18,35]
Vitamin a A (retinol), se găsește în cantitate mare în lapte, ou, ficat de pește. Nevoia
zilnică este de 10 µg/kg/zi, egală cu 30 ui/kg/ zi, deși dozele recomandate pentru sugari
sunt de 450 µg/zi, iar pentru copii de 750 µg/zi. [9]
Vitamina E este esențială pentru creștere și dezvoltare. Se găsește în două grupe de
substanțe naturale: tocoferoli (α – tocoferolul) și tocotrienoli. Cel mai im portant rol
biologic al vitaminei E este dat de acțiunea antioxidantă, prevenind distrucția acizilor
grași saturați. Surse naturale de vitamina E sunt uleiurile vegetale (soia, floarea
soarelui). [9]
Vitamina B1 (tiamina) se găsește în ficat, carne și germe ni de cereale. Este coenzima
enzimelor de decarboxilare. Necesarul zilnic este de 40 µg/100 kcal, cantitate în
generalnacoperită de alimente. [9]
Vitamina B2 (riboflavina) are rol oxidoreducător, distribuită în sursele alimentare (lapte,
vegetale, carne). D oza recomandată este de 100 µg/100kcal. [11]
Vitamina B6 (piridoxina) participă la conversia triptofanului în acid nicotinic. Doza
zilnică recomandată este de 0,4 mg/zi la 1 an și de 2 mg/zi până la 18 ani. [9]

19
Acidul nicotinic (niacina/ vitamina PP) – neces arul este de 250 µg/100 kcal, aceasta fiind
și cantitatea recomandată în formule.
Vitamina B12 (ciancobalamina) este cofactorenzimatic și are rol în mielinizarea
sistemului nervos. Necesarul de vitamina B12 variază între 0,3 -2 µg/zi.
Vitamina C (acidul as corbic) este asimilată de om exclusiv alimentar. Surse principale
sunt fructele, în special citricele și vegetalele verzi. Se recomandă doze zilnice de 20 -30
mg/zi. [9]

I.3.3.2. Mineralele majore

Calciul – este constiuentul esențial al oaselor și dinț ilor. Cantitatea de calciu din organism
variază cu vârsta; la naștere cantitatea de calciu este de 8 g/kg, pentru ca la adolescență să
se ajungă la 19 g/kg. În prezența vitaminei D, aportul de calciu asigurat prin alimentele
lactate este suficient. [9]
Fosforul – este constituent principal al oaselor (80%) și mușchilor (9%), având
importante roluri structurale. Raportul calciu/fosfor în organism este de 1,7 la naștere și
crește la 2 la adult, raport care nu se găsește în majoritatea surselor de alimente. [ 11]
Sodiul – principalul electrolit al organismului, nu se găsește în cantitate suficientă în
alimente, de aceea se adaugă în mâncare sarea de sodiu. [11]
Fierul – constituentul principal al hemoglobinei și mioglobinei. La naștere depozitele de
fier existe nte sunt suficiente până la vârsta de 4 luni, astfel că alimentația lactată, chiar
fără supliment de fier, nu conduce la apariția anemiei feriprive de cauză nutrițională.
După vârsta de 6 luni cantitatea de fier necesară creșterii depinde exclusiv de surse le
alimentare. [9]

I.3.3.3. Oligoelementele

20
Se găsesc peste 23 de elemente cunoscute, necesare în cantități mici/ infime pentru
desfășurarea normală a proceselor metabolice, printre care: zinc, iod, cupru, mangan,
fluor, crom, seleniu, molibden, cadmi u ș.a.
Iodul este esențial sintezei hormonilor tiroidieni. Principala sursă de iod sunt alimentele,
apa fiind o sursă insuficientă. Animalele marine sunt cele mai importante surse
alimentare de iod. În multe zone de pe glob doar consumul de sare iodată asi gură
necesarul de iod. [9,11]

I.4. Tulburări nutriționale
I.4.1. Malnutriția
Una dintre cauzele principale de morbiditate și mortalitate la vârsta copilariei este
malnutriția . Anual mor peste 14 milioane de copii preșcolari, majoritatea suferind de
malnutriție.
Malnutriția protein -energetică se definește ca un deficit cronic de aport energetic și/ sau
proteic, care determină în timp o stare de epuizare a țesutului adipos și a masei muscular
și/sau limitări funcționale. Exemplu: reducerea activită ții spontane, reducerea
mecanismelor de apărare antiinfecțioasă, alterarea comportamentului social prin
întârzierea dezvoltării neuropsihice. [39]
Malnutriția este o boală carențială care este compatibilă cu o recuperare completă, dar cu
condiția să nu fie asociată sau complicată de infecții și să fie tratată în stadiile precoce. În
formele grave, diagnosticate și tratate tardiv, suferința scheletică și a sistemului nervos

21
central poate avea consecințe serioase în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea
ulterioară a copilului (hipostatură, deficit intelectual). [18]
Malnutriția protein -calorică (MPC) este cea mai răspândită, iar frecvența ei este o
problemă deosebit de gravă în țările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Forma
severă de MPC (marasmul) este rezultatul unor probleme socio -economice grave, precum
insuficiența aportului alimentar. [18]

I.4.2. Obezitatea
Obezitatea reprezintă o acumulare în exces de țesut adipos, o tulburare a stării de
nutriție cu incidență și prevalență din ce în ce mai crescute. Predispoziția genetică a fost
dovedită în familiile de obezi. Copii care provin din familii în care unul sau ambii părinți
sunt obezi pot deveni , la rândul lor obezi. [5, 15,31]
Manifestări clinice: faciesul rotund, gâtul scurt, abdomenul este destins, organele genitale
la băieți apar disproporționat mai mici, pubertatea se poate instala mai precoce, creșterea
în lungime a acestor copii poate fi încetinită, genu valgum este un semn obișnuit, iar
distribuția grăsimii este relativ omogenă pe tot corpul. Copii obezi se confruntă cu
probleme psihologice și de adaptare în colectivitate, din cauza aspectului lor, ceea ce
declanșează tulburări emoționale.[12, 17]
Cel mai bun indicator pentru screening -ul obezității este indicele de masă corporal (B ody
Mass Index: BMI), care stabilește corelația între țesutul adipos subcutanat și cantitatea de
grăsime a corpului: normal<30. [29]
Copilul obez are un risc moderat de a deveni adult obez.
Prevenirea obezității trebuie să înceapă din perioada prenatală pr in identificarea părinților
cu risc familial crescut pentru obezitate. La copilul mai mare și la adolescent principiile
profilactice ale obezității sunt reprezentate de :

22
– alimentație rațională, evitarea excesului de dulciuri concentrate, făinoase,
băuturi carbogazoase
– asigurarea echilibrului psihologic
– promovarea activității psihice. [30, 33]
Obiectivele tratamentului:
– alimentele vor fi consumate la ore fixe împreună cu alți membrii ai familiei;
– durata mesei va fi de circa 20 de minute;
– portia de hrană va fi tăiată în bucăți mici, iar copilul nu va mânca repede;
– îndepărtarea alimentelor cu conținut caloric ridicat;
– creșterea consumului de energie prin favorizarea și încurajarea activității fizice.
[10,19]

1.4.3. R ahitismul
Este o boală metabolică generată prin carența de vitamina D, caracterizată prin
insuficiența mineralizare osoasă. Lipsa de mineralizare a osului matur se numește
osteomalacie. [7, 18]
Surse de vitamina D:
– exogene: alimentară sub forma de vitamina D3- colecalciferol (cu origine
animală) și vitamina D 2 – ergocalciferol (origine vegetală) . Aportul exogen
este insuficient, deorece în alimente se găsesc cantități mici de vitamina D
(pește, gălbenuș de ou, ficat de vițel).
– endogenă: din 7 –dehidrocoles terol, precursorul cutanat al vitaminei D. Sub
acțiunea razelor ultraviolete, 7 –dehidrocolesterol din piele se transform în
calciferol, care la rândul lui este transferat ficatului pentru metabolizare. [18]

23
Factorii determinanți ai rahistismului sunt defi citul de aport alimentar de vitamina D și
lipsa expunerii la razele ultraviolete. [7]
Factorii favorizanți: climatul rece, poluarea atmosferică, pielea pigmentată, carența
maternă de vitamina D, prematuritatea/dismaturitatea. Rahitismul este mai rar întăln it la
sugarii alimentați la săn în primul an de viață, dar cu condiția ca mama să aibă o
alimentație corespunzătoare, iar copilul să fie expus la lumina soarelui de după -amiază.
[24]
Tratamentul curativ va fi aplicat sugarului și copilului cu semne clinice , radiologice și
biologice de rahitism florid, la care anamneza cu privire la dozele profilactice de vitamina
D este negativă.
Profilactic, tratamentul se poate face cu doze „stoss” sau cu doze fracționate, zilnice, de
vitamina D3 . [18]
Complicațiile frec vente sunt infecțiile bronhopulmonare cu evoluție recidivantă,
hipocalcemia responsabilă de apariția convulsiilor și riscul morții subite.
Sechelele apar atunci când rahitismul este netratat sau incorrect tratat și po fi: deformări
scheletice ireversibile, nanism definitiv. [8]

I.4.4. Gastrita
Gastrita reprezintă o iritație și inflamație a mucoasei gastrice. Simptomele pe care le
prezintă un copil cu gastrită depind în primul rând de tipul de gastrită de care suferă. [25]
Tipuri de gastrită:
1. Gastrita acută – inflamația acută a muscoasei stomacului indusă de Helicobacter
Pylori, hemoragică sau/ și erozivă,
2. Gastrita cronică – inflamația cronică a mucoasei stomacului indusă de
Helicobacter Pylori, unde pot apărea leziuni inflamatorii de tip granulomatos,
limfocitar, eozinofilic. [34]

24
Factori etiologici și de risc ai gastritei la copii:
– Infecția cu bacteria Helicobacter Pylori;
– Nerespectarea regimului alimentar;
– Stări psihoemoționale;
– Chimice (corozivele, bila și sucul pancreatic);
– Dereglări imune. [26]
Manifestări clinice:
– Durere abdominală în timpul/ după masă, uneori cu caracter de crampe epigastrice. În
regiunea periombilicală se localizează la copiii mici , în epigastru se localizează la copiii
mari;
– Grețuri postprandiale (în gastritele cronice nu es te obligatoriu asocierea lor cu
vărsăturile, care sunt specifice gastritelor acute);
– Apar vărsături mai frecvent după mese, evacuarea conținutului stomacal ameliorează
durerile;
– Senzație de plenitudine, de sațietate.
Tratamentul gastritei:
A) Nemedicam entos:
– prevede respectarea regimului igienodietetic cu mese fracționate în 4 -5 prize/ zi, cu
efect de pansament;
– excluderea produselor și preparatelor ce stimulează secreția gastrică;
– produse alimentare interzise/ limitate: carne grasă/ sărată/ afuma tă, mezeluri, cârnați,
brânzeturi fermentate, zarzavaturi crude, condimente iuți și iritante, fructe crude, orice
băutura foarte rece sau fierbinte;

25
– produse alimentare permise: carne fără grasime, de vită, pasăre, brânză proaspată de
vaci, legume sau zar zavaturi fragede, cu celuloză moale (morcovi, dovlecei, spanac),
fructe bine coapte (banane, prune);
– Băuturi: ceaiuri, apă minerală plată.
B) Medicamentos:
În cazul infecției cu H. Pylori este indicat tratamentul cu antibiotic, de obicei o
combinație de antibiotice, administrat pentru eliminarea infecției. De asemenea se
recomandă medicamente de tip antiacid (cu rol în neutralizarea secreției acide) și
pansamente gastrice (cu rol protector pentru mucoasa gastrică). [25]

26

CAPITOLUL 2 – Partea specială

2.1. Introducere
Am ales această temă datorită incidenței crescute a alimentației greșite în rândul copiilor
și în special a urmărilor acesteia în timp.
Alimentația sănătoasă trebuie să aibă loc la începutul copilăriei și adole scenței pentru a
preveni efectele adverse pentru sănătate, ca supraponderabilitatea și obiceiurile
alimentare nesănătoase.
Copilăria și adolescența sunt perioade critice pentru alimentația de calitate nutritivă
ridicată și necesitatea fiziologică în nutrienți este mare în raport cu nevoile de energie.

2.2. Obiective
Obiectivele acestei lucrări au constat în evidențierea cunoștințelor teoretice privind
alimentația corectă a copiilor cu vârsta între 5 și 10 ani, precum și greșelile ali mentare
care pot duce la apariția unor tulburări nutriționale în timp .

27
2.3. Material și metodă
Am efectuat un studiu prospectiv pe baza chestionarelor împărțite în cadrul Școlii
Generale Nr. 9 ”Nicolae Orghidan”, Brașov și în cadrul Liceului Teoretic ”Aur el
Vlaicu” – Breaza, Prahova.
Studiul a cuprins un lot 80 de preșcolari și școlari cu vârste cuprins e între 5 și 10 ani.
Acesta s -a desfășurat în perioada Noiembrie 2015, Martie 2016.
Parametrii pe care i -am urmărit au fost:
– Mediul de proveniență (rural/urb an);
– Grupe de vârstă;
– Alimentația la naștere
– Obiceiuri al imentare sănătoase/ nesănătoase (consum de fructe, legume, lactate,
cereale, pește, fast -food)
– Indicele de masă corporal în funcție de înălțimea și greutatea actuală
– Antecedente heredo -colaterale;
– Programul alimentar.

2.3.1. Rezultate și discuții

Mediu de proveniență Total
Urban 66
Rural 14
Tabel 4. Repartiția lotului pe mediul de proveniență

28

Figura 1. Distribuția pe mediul de proveniență

Au fost aleși 80 de subiecți din care 66 (82%) provin di n mediul urban și 14 (18%) din
mediul rural (Figura 1). Acest lucru ar putea fi explicat pe de o parte de accesul mai bun
la sistemele de sănătate, la un mediu de viață mai sănătos, dar pe de altă parte mediul
urban ne oferă condiții sociale și alimentati ve dezvoltate, care pot favoriza sedentarismul,
accesul la restaurantele fast -food.

29

Grupe de vârstă Total
5-6 ani 7
6-7 ani 11
7-8 ani 26
8-9 ani 19
9-10 ani 17
Tabel 5. Repartiția pe grupe de vârstă

Figura 2. Grupe de vârstă
Au fost aleși 80 d e subiecți, selectați în funcție de vârstă și anume: 7 preșcolari și 37 de
școlari pentru grupele de vârstă: 5 -6, 6-7, 7-8, și 36 de preșcolari pentru grupele de
vârstă 8 -9, 9-10.

30

Grupe de vârstă Băieți Fete
5-6 ani 2 5
6-7 ani 5 6
7-8 ani 13 13
8-9 ani 7 12
9-10 ani 8 9
Tabel 6. Repartiția pe grupe de vârstă și sex

Figura 3. Grupe de vârstă și sex
Clasificarea pe grupe de vârstă și sex relevă faptul că există o pondere predominantă a
sexului feminin la toate categoriile de vârstă, sexul mascul in fiind mai puțin predominant,
dar la același nivel la grupa de vârstă între 7 -8 ani .

31

Total subiecți Alimentați
natural Alimentați
artificial Alimentați
mixt
80 47 6 27
Tabel 7. Alimentația la naștere

Figura 4. Tipul de alim entație la naștere
Din lotul de 80 de copii chestionați 59% au fost alimentați natural în primele 6 luni de
viață, 7% au fost alimentați artificial și 34 % alimentați mixt (natural și artificial).
Conform studiului efectuat cei alimentați artificial în pri mele 6 luni de viață au apelat la
formule specialede lapte praf, precum Humana, Milupa Milumil HN 25.
Este foarte important ca alimentația naturală să se facă cel puțin 4 luni, deoarece prin
laptele matern copilul dezvoltă imunitate.

32

Total subiecți Da Nu
80 48 32
Tabel 8. Consumul de fast -food

Figura 5. Consumul de fast -food

În urma rezultatelor obținute se observă că 48 de copii (60%) consumă alimentație tip
fast-food cel puțin o dată pe săptămână din cauza fast -food-urilor situate în apropierea
școlii. Restul de 40% susțin că nu consumă acest tip de mâncare pentru că nu au voie,
spun că nu este sănătoasă. Acest lucru dăunează sănătății, devin periculoase pentru
organism în timp și pot dezvolta dezechilibre nutrițional e de la o vârstă fragedă.

33

Figura 6. Frecvența consumului de fast -food
Din subieții chestionați, săptămânal 37,5 % consumă fast -food, ocazional consumă
43,75% și 18,75 % nu consumă niciodată.

34

65%35%
Da
Nu

Figura 7. Consumul de băuturi carbogazoase

Figura 8. Frecvența consumului de băuturi carbogazoase

35
Din totalul de 80 de copii, 12,5 % consumă zilnic băuturi răcoritaore, 50% con sumă
săptămânal, 25% ocazional și 12,5 % nu consumă.
Cei din ultima categorie, care nu consumă niciodată băuturi răcoritaore , nu le este permis
de către părinți să consume, deoarece știu că aceste produse sunt nocive pentru sănătate.
Printre efectele negat ive ale consumului de băuturi carbogazoase se numără și apariția
cariilor dentare, lucru conștientizat și de părinți.

Figura 9. Consumul de fructe și legume
Din totalul de 80 de copii , doar 75 % consumă cel puțin un fruct sau o legumă proaspătă,
restul de 25% aleg să consume dulciuri din comerț, băuturi dulci.
Consumul zilnic de fructe și legume este foarte important deoarece astfel, sunt incluse în
dietă fibre, vitamine și minerale necesare organismului. Un copil școlar are nevoie de
minim 5 porții de fructe și legume, adică undeva la 400 -500 grame pe zi. Copiii mai
activi , care practică un sport au necesități mai mari, care trebuie individualizate pentru
fiecare în parte.

36

Figura 10. Frecvența con sumului de fructe și legume proaspete
După cum se poate observa în grafic, 21,25 % din copii consumă zilnic fructe/legume
proaspete, 35 % consumă săptămânal, 18,75% consumă ocazional, iar restul de 25 % nu
consumă fructe și legume.
Consumul insuficient de fructe și legume pe perioade lungi de timp, precum și monotonia
în consumul acestora pot conduce la carențe de vitamine și minerale .

37

Figura 11. Frecvența consumului de lactate, pește, cereale.
Am observat că, 25 % consumă lactate zilnic , 31,25 % cereale zilnic, săptămănal 43,75%
consumă lactate, 46,25% consumă pește, iar cereale 50%.
Ocazional consumă astfel:
– lactate: 12,5 %
– pește 47,5 %
– Cereale 10%
Niciodată:
– Lactate: 18,75 %
– Pește: 6,25
– Cereale: 8,75 %

38

Grupe de vârstă IMC – Băieți IMC – Fete
5-6 ani 16.61 16.60
6-7 ani 18.18 19.12
7-8 ani 18.62 21.31
8-9 ani 19.24 21.20
9-10 ani 21.32 22.50

39
Tabel 9. Indicele de masă corporal

IMC -ul crește odată cu vârsta, cu mici diferențe între fete și băi eți. Din punct de vedere al
clasificării în funcție de percentilele IMC pentru vârstă și sex am obținut ca rezultate la
preșcolari media IMC= 16.6 kg/m² pentru normopondere, IMC= 19.24 kg/m² pentru
suprapondere, IMC= 21.32 kg/m² pentru obezitate.
Rezultate le obținute ne arată o creștere continua a greutății corpului, atât la sexul feminin
cât și la masculin.
În urma chestionării am constatat că aceste creșteri sunt datorită obiceiului alimentar
nesănătos, care este în corelație cu lipsa de activitate fizică și cu lipsa informării despre
sănătate.

40

Figura 13. Starea de nutriție a lotului de studiu

Din totalul de 45 de fete, 18,75 % sunt normoponderale, 31,25 sunt supraponderale iar
6,25 suferă de obezitate.
În răndul băiețilo r, 28,75 % sunt normoponderali, 12,5 sunt supraponderali și 2,5 % sunt
obezi.

41

AHC + 42
AHC – 38
Tabel 10 . Antecedente heredo -colaterale

Figura 14 . AHC
În urma analizei antecedentelor her edo-colaterale din totalul de 80 de subiecți, 52 % au
AHC iar restul de 48% nu prezintă AHC.

42
HTA 4
Obezitate 14
Diabet tip I 3
Diabet tip II 2
Boli cardio -vasculare 10
Colesterol crescut 2
Ulcer gastric/duodenal 5
Alergii 2
Tabel 11. Tipul d e antecedente heredo -colaterale

Figura 15 . Antecedente heredo -colaterale întâlnite
Afecțiunile posibile cu referire la starea de sănătate din cadrul familiei sunt reprezentate
de: HTA ( 9%), obezitate (3 3%), diabet zaharat tip 1 (7%) ,diabet tip 2 (5%), boli

43
cardiovasculare (24%) , colesterolemie (5%), ulcer gas tric/duodenal (12%) și alergii
(15%).

Total subiecți Da Nu
80 35 45
Tabel 12 . Respectarea programului de masă
Figura 16 . Respectarea programului de masă

În ceea ce privește programul alimentar s -a constatat că din totalul de 80 de subiecți
chestionați, 35 (44%) servesc masa corespunzător, respectând orarul meselor: 3 mese
principale și 2 gustăr i. Restul de 45 (56%) nu au un program prestabilit din cauza orarului
școlar încărcat, iar servirea unei mese calde între ore fiind imposibilă .

44

2.4. Studiul de caz
Plan de îngrijiri
Locul: Spitalul Clinic de Copii, Brașov
Pacienți: 4 cazuri
Am studiat un lot de 4 pacienți cu diagnosticul principal diferit, fiecare reprezentând pe
rând o tulburare nutrițională: obezitate, hipotrofie ponderală, gastrito -duodenită
nespecificată,, gastro -duodenită acută. Pacienții observați au fost internați în Spitalul
Clinic de Copii Brașov în luna decembrie 2015 – ianuarie 2016, mai 2016. Numărul
zilelor de spitalizare fiind între 2 -5 zile.

Datele pacientului
Date de
identificare Caz nr. 1 Caz nr. 2 Caz nr.3 Caz nr. 4
Nume și
prenume A.D. P.G. B.A. C.R.
Cum prefe ră să i
se spună Denisa Geo Adelin Luci
Vârsta 10 ani 10 ani 9 ani 10 ani
Sex Feminin Feminin Masculin Masculin

45
Data internării 22.01.2016 26.01.2016 30.12.2015 16.05.2016
Secția unde este
internat

Pediatrie III
(Diabet zaharat,
nutriție și boli
metabolice) Pediatrie III
(Diabet zaharat,
nutriție și boli
metabolice) Pediatrie I
(1B)
Pediatrie I
(1B)
Data externării 27.01.2016 28.01.2016 01.01.2016 19.05.2016
Înălțime 1.42 m 1.45 m 1.40 m 1.32 cm
Greutate 56.8 kg 30 kg 28 kg 33 kg
Temperatură 37.3˚C 37˚C 36.4˚C 36.6˚C
Puls 80 bătăi/minut 75 bătăi/minut 90 bătăi/minut 88 bătăi/minut
Respirație 18 resp/min 16 resp/min 17 resp/min 17 resp/min
T.A 110/73 mmHg 115/60 mmHg 100/50 mm/Hg 100/50 mmHg
Mediul de
proveniență
(urban/rural) urban rural urban urban
Starea la
externare Stare generală
bună, afebrilă Stare generală
bună, afebrilă,
hidratată Stare generală
bună Stare generală
bună, afebril

Date generale
Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4

46
Manifestări de depen dență comune: fatigabilitate, astenie, anxietate.
Manifestări
generale:
Tuse, rinoree, exces
ponderal Hiperglicemii,
reevaluare clinic –
biologică, stare de
nutriție
necorespunzătoare Greață, dureri
abdominal,
vărsături

Greață,
Vărsături,
dureri
abdomi nale,

Manifestări
locale:
– Hiperemie la
nivelul obrajilor Facies
încercănat
Facies palid,
tegumente
palide
Manifestări de
dependență
specifice:

Hipertrigliceridemie,
țesut adipos în
exces, alterarea
toleranței la glucoză
tuse productivă,
raluri bronșice
obezitate
Febră
Dispnee la efort
minim Lipotimie,
Tuse spastică,
Obstrucție nazală Deshidratare,
Inapetență
Parestezii la
nivelul
degetelor
membrelor
superioare,
insomnie
Boli recente Pneumonie acută Neagă Neagă Neagă
Operații recente Neag ă Neagă Neagă DSV operat în
2015
Fumat Neagă Neagă Neagă Neagă
Alergii Neagă Neagă Neagă Neagă

47
alimentare
Alergii
medicamentoase Neagă Neagă Neagă Neagă
Alte alergii Neagă Neagă Neagă Neagă

Repere ale stării de sănătate
Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Greutatea
(Subponderal/
Normoponderal/
Supraponderal) Supraponderală Subponderală Normoponderal Normoponderal
Apetit (Normal/
Exagerat/
Diminuat) Exagerat Diminuat Diminuat Diminuat
Greață – – Da Da
Vărsături – – – Da

48
Dentiție (Carii/
Proteză
parțială/
Proteză totală) Carii
–
– Carii
–
– –
–
– –
–
–
Tegumente:
Calde/ Reci
Culoare
normală/
Paloare/
Cianoză
Tegumente
calde
Normal
colorate
Paloare
Tegumente
calde,uscate
–
Tegumente reci

Paloare
Tegumente reci,
uscate
Paloar e
Edeme(tipul) – – –
Dietă specială

Regim
alimentar -Fără exces de
alimente
hipercalorice,
dulciuri
rafinate,
făinoase, fast –
food.

-Regim
hipocaloric cu
1200 Kcal/ zi,
hiposodat, fără
dulciuri
concentrate
P= 15% –

– -Alimentație
fără prăjeli,
fast-food,
tocături, sucuri
carbogazoase,
dulciuri
concentrate

-Regim de
gastrită -Alimentație cu
valoare
biologica înaltă:
carne de vită,
de curcan, ficat
de pui, brânză,
lactate.

-Regim de
gastrită

49
L= 27%
G= 50 -55%
2000 ml apă
Balonare – – – –
Zgomote
interstinale – – – –
Scaun:
Număr / zi
Consistență
1
Normală
1
Normală
3
Apoasă
2
Normală
Folosește acasă:
Laxative/
antidiareice
–
–
–
–
–
–
–
–
Micțiuni / zi 2 4 3 2

50
Micțiuni /
noapte 1 0 0 1
Disurie – – – –
Nicturie – – – –
Enurezis – – – –
Urină:
Normocromă /
hipercromă /
hipocromă /
sanghinolentă Hipercromă Normocromă Normocromă Normocromă
Respirație:
Frecvență
Tip regulat / tip
neregulat /
Kussmaul /
Cheyne Stokes
19 repirații /
minut
Tip neregulat
17 respirații /
minut
Tip ne regulat
16 respirații /
minut
Tip regulat
16 respirații /
minut
Tip regulat
Transpirații:
Diurne /
Nocturne Da
Diurne /
Nocturne Da
Diurne /
Nocturne Nu Nu
Somn :
Număr de ore /
zi
Insomnii
8 ore / zi
–
8 ore / zi
–
7 ore / zi
–
7 ore/zi
–
Capaci tatea de a

51
comunica :
Normală /
Modificată
Normală
Normală

Normală
Normală
Tulburări de:
Vorbire
Auz
Vedere
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–
–

Gradul de independență
Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
Total
independent Da Da Da Da
Necesită rar
însoțitor – – – –
Necesită
frecvent
însoțitor – – – –
Total
dependent – – – –
Se îmbracă Da Da Da Da

52
singur
Se îmbracă cu
ajutor – – – –
Trebuie
îmbrăcat – – – –
Se poate
deplasa singur Da Da Da Da
Se deplasează
cu sprijin – – – –
E imobilizat – – – –
Își poate folosi
membrele:
Superior stâng
Superior drept
Inferior stăng
Inferior drept toate toate toate toate
Își efectuează
igiena
personală:
Singur/
Necesită ajutor
temporar /
Necesită ajutor
permanent singură singură singur singur

53

Personalitat ea
Caz nr. 1 Caz nr. 2 Caz nr. 3 Caz nr. 4
Orientat
temporo -spațial Da Da Da Da
Tipul de
personalitate:
Melancolic /
Coleric /
Sanguinic /
Flegmatic

Melancolic

Melancolic

Coleric

Coleric
Autopercepere
modificată de
spitalizare Da Da Da Da
Surse de stress:
Spitalizarea /
vizitele familiei
/ perceperea
viitorului
Spitalizarea
Spitalizarea
Spitalizarea
Spitalizarea
Relația cu
ceilalți membrii
ai familiei Bună Bună Bună Bună
Relația cu
ceilalți pacienți Bună Bună Bună Bună
Relația cu Bună Bună Bună Bună

54
personalul
sanitar
Nivelul de
educație Ciclu primar Ciclu primar Ciclu primar Ciclu primar
Gradul de igienă
personal Bună Bună Bună Bună

Diagnostic medical
Caz nr. 1 Caz nr. 2 Caz nr. 3 Caz nr. 4
Diagnostic
medical la
internare 1.Obezitate
2.Bronșită
acută
1.Hipotrofie
ponderală
2.Bronșită
acută 1. Abdomen
dureros
2. Sindrom de
deshidratare
acută 5 -7% prin
lipsa de aport 1.Sindrom de
vărsături
2.Abdomen
dureros
3.Precordialgii
4.Parestezii la
nivelul degetelor
membrelor
superio are
6.DSV
perimembranos
închis chirurgical
Diagnostic
medical 1.Obezitate
2.Titru Aslo 1.Alterarea
toleranței la
glucoză în 1. Gastrito –
duodenită, 1.Gastroduodenită
acută

55
La 72 de ore crescut
3.Bronșită
acută
4.Steatoză
hepatică obervație nespecificată
2. Hipovolemie
3. Carență de
fier 2.Titru Aslo
crescut
3.DSV operat

Probe de laborator
Explorare Valori determinate Valori
normale Caz nr. 1 Caz nr. 2 Caz nr. 3 Caz nr. 4
Glucoză
serică 80 mg/dl 84 mg/ dl 107 mg/ dl 102 mg/ dl 70.00 –
105.00 mg/dl
Acid uric
seric 4.2 mg/dl – – –
Creatinină 0.78 mg/dl 0.98 mg/ dl 0.77 mg/ dl 0.85 mg/ dl 0.60 – 1.10
mg/ dl
Colesterol
seric total 178 mg/dl – – – < 200 mg/dl
Trigliceride 218 mg/dl – – – 0.00-150.00
mg/dl
ALT 25 U/I 11 U/I 7 U/I 29 U/I 0.00 – 34.00
U/I
AST 20 U/I 18 U/I 29 U/I 38 U/I 0.00 – 31.00
U/I

56
Calciu total
seric – 9.6 mg/ dl 9.59 mg/ dl 9.18 mg/ dl 8.60-10.30
mg/dl
Amilza serică 66 U/I 60 U/I 72 U/I 50 U/I 0.00-100.00
U/I
ASLO 217 IU/ml – – 673 IU/ml 0.00-150.00
IU/ml
Hemoglobina
glicolizat ă
5,4 % 5.6% – – Hemoglobina
glicolizată
Non- diabetic:
4.8- 6.4 %
Diabet :
-optim: <
7.0%
-interval
limită: 7.0 –
8.5%
-valoare de
alertă clinică:
> 8.5%
Fier seric – 157 µg/ dl 22 µg/ dl – 50 – 120 µg/
dl
Sumar de
urină Densitate =
1015
Densitate =
1015
Densitate =
1010
Densitate =
1010
Densitate=
1015 -1025

57
pH= 5
Leucocit e=nega
tiv
Nitriți= negativ

Eritrocite=
negativ
Proteine= +++

Glucoză= norm

Corpi cetonici=
negativ

Urobilirinogen=
normal

Bilirubină=
negativ pH= 6
Leucocite= +

Nitriți=negativ

Eritrocite= +

Proteine= +

Glucoză=
norm
Corpici
cetonic=
negative

Urobilirinogen
=
normal

Bilirubină=
negativ
pH= 6
Leucocite=ne
gativ
Nitriți=negati
v
Eritrocite=
negativ
Proteine=
negativ
Glucoză=
norm
Corpi
cetonici=
negativ

Urobilirinoge
n=
normal

Bilirubină=
negativ
pH= 5
Leucocite=ne
gativ
Nitriți=
negativ
Eritrocite=
negativ
Proteine=
negativ
Glucoză=
norm
Corpi
cetonici=
negativ

Urobilirinoge
n=
normal

Bilirubină=
negativ
5 – 6
Negativ

Negativ

Negativ

Negativ

Normal

Negativ

Normal

Negativ

58

Medicație generală
Caz nr.1 Caz nr.2 Caz nr.3 Caz nr.4
– Regim
hipocaloric 1200
Kcal/ zi
– Eurespal 2×1
caps/zi
– Nurofen 100
mg/ 5ml de 3 x
7.5 ml
– Dexametazonă
2ml/ 8mg fI
– Paracetamol 3×1/
zi
– Decongestionant
nazal la nevo ie
– Klacid 125 mg /5
ml granule pentru
suspensie orală 2x
½ pe zi
-Regim de gastrită

– PEV: (15 picături /
minut)
 Glucoză 5%
– 500 ml
 NaCl 5,8 %
– 10 ml
 KCl 7,4 % –
10 ml
 Ca gluconic
10%- 10 ml

Maalox 1 caps x 3
peros

No-Spa 40 mg/ 2ml la
nevoie (dure re) în 10 -Regim de gastrită

– PEV:
 Glucoză 5%
– 500 ml
 NaCl 5,8 %
– 12 ml
 KCl 7,4 % –
10 ml
 Ca gluconic
10%- 10 ml
Arnetin 50 mg/ 2ml

Maalox 1 caps de 3x /
zi
(11-17-23)

59
ml SF

Arnetin 50 mg/ 2ml
(1ml + 50 ml SF la 12
ore)

Ampicilină 500 mg
injectabi l iv. la 6 ore

Metoclopramid 2ml –
1 ml în 50 ml de SF
prin PEV la nevoie, se
poate repeta la 8 ore

Levurin 1plic po

PLANUL DE ÎNGRIJIRE
Diagnostice comune
Diagnostic de îngrijire comun(1) cazului 1 și 2 : Alterarea mișcărilor
respiratorii datorită ob strucției căilor aeriene superioare.
Obiectiv: Menținerea frecvenței și amplitudinii normale a respiratiei.
Intervenții
proprii:
– Monitorizarea funcțiilor vitale (puls, tensiune, respirație,
temperatură) și notarea în foaia de temperatură;
– Monitorizarea frecvenței și amplitudinii respirației în repaus și după
efort și notarea în foaia de temperatură;
– Recunoașterea semnelor bolii;
– Educarea pacientei să respire adânc și efficient și să adopte poziția
semișezând pentru favorizarea respirațiri;

60
– Educarea paci entei să folosească batiste de unică folosință pentru
îndepărtarea secrețiilor nazale;
– Evitarea unei noi îmbolnăviri (evitarea frigului, vaccinarea
antigripală);
– Administrarea unei cantități adecvate de lichide și alimente (ceai,
supe, lapte);
– Educarea pac ienților cu risc să se vaccineze antigripal

Intervenții
delegate:
– Recoltarea sputei, obervarea acesteia și trimiterea ei la laborator;
– Administrarea de oxigen la nevoie;
– Administrarea medicamentelor conform prescripției medicale:
antitusive, bronhodil atatoare, antibiotic, antipiretice.

Diagnostic de îngrijire comun (2) cazului 1 și 2: Alterarea temperaturii
corporale datorită afecțiunii manifestată prin creșterea valorilor acesteia.
Obiectiv Refacerea temperaturii corporale.
Intervenții
Proprii – monitorizarea funcțiilor vitale(respirație, puls, tensiune,
temperatură) și vegetative (scaun, diureză, transpirații), notarea
lor în foaia de temperatură;
– efectuarea bilantului ingesta – excreta;
– monitorizarea temperaturii la 30 minute și notarea în f oaia de
temperatură;

61
– recunoașterea semnelor de boală: temperatura crescută;
transpirații, tegumente calde, mialgii;
– prinderea unei linii venoase, instituirea perfuziei cu ser fiziologic;
– schimbarea lenjeriei de corp și de pat ori de câte ori este necesar ;
– menținerea tegumentelor curate și uscate;
– aplicații de comprese reci pe frunte;
– repaus la pat;
– administrarea de lichide în cantitate suplimentară în funcție de
pierderi
– asigurarea unor condiții optime de salon (curat, aerisit).
Intervenții
Delegate – administrarea medicamentelor antipiretice (Nurofen, Paracetamol),
antibiotic conform indicației medicului .

Diagnostic de îngrijire comun (3) cazului 3și 4 : Alterarea capacității de a se alimenta
datorită senzației de greață.
Obiectiv Reducerea senzați ei de greață.
Intervenții
Proprii – Așezarea la îndemână a unui recipient curat (dacă apare voma);
– Păstrarea cavității bucale curate;
– Sprijinirea pacientului;
– Educarea pacientului să evite alimentele care îi provoacă rău;
– Aerisirea încăperii, educare pacie ntului să folosească tehnici de relaxare.
Intervenții
delegate – Depistarea cauzei ce produce senzația de greață;
– Administrarea tratamentului conform prescripției medicale: antiemetice

62
Diagnostic de îngrijire comun (4) cazului 3 și 4 : Durere.
Obiectiv Ameliorarea durerii.
Intervenții
Proprii – Recunoașterea manifestărilor de gastrită;
– Educarea pacientului să respecte repausul digestiv și dieta de
cruțare în perioadele acute;
– Evitarea alimentelor prea calde sau reci, condimentate, conserve,
prăjeli;
– Educa rea pacientului să mănănce regulat;
– Regim hidric (ceaiuri, apă plată);
Intervenții
Delegate – Administrarea tratamentului prescris de medic: pansamente
gastrice, antiemetice, antialgice;
– Regim alimentar de gastrită
Diagnostic de îngrijire comun (5): Cunoșt ințe deficitare despre boală.
Obiectiv Explicarea afecțiunii pe înțelesul pacienților.
Intervenții
proprii
– Explorarea cunoștințelor pacienților cu privire la boală;
– Explicarea pacientelor despre modul în care trebuie să -și
modifice stilul de viată, pun ând accent pe necesitatea urmării
dietei și continuarea acestora după externare;
– Explicarea complicațiilor ce pot apărea dacă nu respect un
regimalimentar adecvat;
– Inițierea familiei și educarea acestora privind nevoile pacientului;
– Educarea pacientilor p rivind importanța respectării unui program
pentru servirea meselor: 3 mese principale / zi + 2 gustări între
mese.
Intervenții
delegate – Colaborarea cu un nutriționist .

63
Diagnostice de îngrijire specifice
Diagnostic de îngrijire specific cazului nr. 1 : Alterarea nutriției prin
ingestia unei cantități exagerate de alimente.
Obiectiv Revenirea progresivă la o alimentație adecvată.
Intervenții
proprii – Monitorizarea funcțiilor vitale (puls, tensiune, respirație,
temperatură) și notarea în foaia de temper atură;
– Măsurarea înălțimii corporale la internare și a greutății zilnic
– Determinarea IMC= greutate (kg)/ Înălțime² (cm). În urma
calculării indicelui de masă corporală am constatat o creștere
peste limitele normale și anume IMC= 28, 3
– Realizarea unei anamn eze alimentare și evaluarea stării psihice a
pacientei, determinând cauzele ce au dus la o alimentație
exagerată. Copiii din zilele noastre nu mănâncă masa de
dimineață, aceasta fiind cea mai importană masă a zilei, aceștia
preferând dulciurile sau mâncare a de tip fast -food;
– Efectuarea bilanțului ingesta – excreta;
– Educarea pacientei în a respecta un program de masă la ore fixe,
cu calcularea necesarului de calorii pe 24 de ore în funcție de
activitate și vârstă;
– Reducerea cantității de alimente ingerate, r enunțarea la alimentele
hipercalorice și înlocuirea lor cu un număr redus de calorii
(fructe, legume)
– Educarea pacientei să renunțe la mâncarea de tip fast -food
– Realizarea exercițiilor fizice zilnic
– Educarea familiei în ceea ce privește respectarea procesu lui
scădere în greutate al pacientei și după externare
Intervenții – Determinarea factorilor socio -culturali ce influențează alimentația
inadecvată

64
Delegate – Colaborarea cu dieteticianul
– Realizarea unui program de exerciții fizice, plimbări
– Administrarea med icației prescrise de medic.

Diagnostic de îngrijire specific cazului nr. 2 : Alterarea nutriției
organismului datorită aportului alimentar insuficient.
Obiectiv Reducerea progresivă a alimentării adecvate.
Intervenții
Proprii – Monitorizarea funcțiilor vi tale (puls, tensiune, respirație,
temperatură) și notarea în foaia de temperatură;
– Măsurarea înălțimii corporale la internare și a greutății zilnic
– Determinarea IMC= greutate (kg)/ Înălțime² (cm). În urma
calculării indicelui de masă corporală am constata t o scadere sub
limitele normale și anume IMC= 14.3
– Observarea capacității pacientei de a mânca ± alimentație pasivă
– Evaluarea calitativă a alimentelor ingerate și compararea cu
piramida alimentară pentru a evidenția eventualele dezechilibre
– Realimentarea se face progresiv, fracționat
– Se evită alimentele bogate în celuloză sau cele cu digestive
laborioasă
– Evaluarea bilanțului ingest – excreta
– Asigurarea igienei personale, condițiilor de mediu
– Încurajarea pacientei să se prezinte la un stomatolog dacă are
probleme dentare

Intervenții
delegate – Evaluarea stării de nutriție a pacientei și aprecierea aportului
alimentar în funcție de vârstă, sex, înălțime, activitate depusă;
– Stabilirea îpreună cu un dietetician a unei formule de alimentație
adecvate pacientei;

65
– Administrarea medicamentelor prescrise de medic;
– Administrarea de lichide cu valoare calorică mai mare.

Diagnostic de îngrijire specific cazului nr. 3: Alterarea echilibrului hidro –
electrolitic datorită vărsăturilor manifestat prin deshidratare.
Obiect iv Refacerea echilibrului hidroelectrolitic.
Intervenții
Proprii – Monitorizarea funcțiilor vitale (puls, tensiune, respirație,
temperatură) și vegetative (diureză, scaun, transpirații) și notarea
în foaia de temperatură;
– Evaluarea numărului de vărsături;
– Descoperirea rapidă a semnelor de deshidratare;
– Efectuarea bilanțului ingesta -excreta
– Administrare de lichide oral
– Menținerea tegumentelor intact, menținerea igienei cavității
bucale;
– Explicarea complicațiilor date de hipovolemie;

Intervenții
Delegate – Determinarea afecțiunii ce determină deshidratarea;
– Recoltare probe sanguine (ionograma) și probe patologice
(vărsătura);
– Administrarea lichidelor pe cale intravenoasă conform indicațiilor
medicului;
– Administrarea medicamentelor indicate : antiemetice.

Diagnostic de îngrijire specific cazului nr. 4 : Alterarea funcției circulatorii

66
datorită procesului inflamator manifestat prin parestezii.
Obiectiv Reducerea procesului inflamator.
Intervenții
Proprii – Monitorizarea funcțiilor vitale (puls, tensiune, res pirație,
temperatură);
– Repaus la pat în perioada acută
– Regim hiposodat cu aport proteic și de lichide corespunzător stării
generale;
– Educarea pacientului privind importanța tratamentului,
respectarea regimului igieno – dietetic
– Educarea pacientului și a fam iliei să cunoască importanța
profilaxiei și terapiei corecte a afecțiunilor streptococice cu
Moldamin 1.200.000 UI.
Intervenții
delegate – -recoltare probe biologice sanguine (titru ASLO, VSH, protein C
reactivă), exudat faringian.
– administrarea tratamentul ui prescris de medic

Diagnostice de risc
Diagnostic de risc comun: Risc de afectare a dentiției datorită alimentației
inadecvate

Obiectiv Scăderea riscului de afectare a dentiției prin educarea pacienților.
Intervenții
Proprii – Evaluarea cavității bu cale a pacientelor/ pacienților
– Informarea asupra importanței igienei sanitare
– Sfătuirea pacientelor/ pacienților să reducă și ulterior să

67
renunțe la alimentele nesănătoase
– Educarea pacientelor/ pacienților să se spele pe dinți dimineața
și seara, dar și după fiecare masă dacă este posibil
– Sfătuirea pacientelor/ pacienților să schimbe periuța de dinți o
data la 3 luni pentru a nu -și pierde eficiența
– Folosirea pastei de dinți recomandată de medic, ață dentară și
apă de gură.
Intervenții
Delegate – colaborare a cu medical stomatolog

Diagnostic de riscspecific cazului 1 : Risc de alterare a relațiilor sociale.
Obiectiv Creșterea gradului de implicare în relațiile sociale.
Intervenții
Proprii – depistarea surselor ce duc la alterarea relațiilor sociale;
– evalua rea cauzelor ce duc la tendința de izolare;
– spriinirea pacientei să -și exprime sentimentele;
– educarea familiei să -i fie alături;
– încurajarea familei să participle la elaborarea planului de
îngrijire.
Intervenții
Delegate – colaborarea cu psihoterapeutul și psihologul

Recomandări la externare comune :

68
– să aibă un regim de viață echilibrat;
– să respecte regimul alimentar sub stricta supraveghere a nutriționistului;
– să respecte orele de masă, numărul de mese principale și gustări și dieta
recomandată;

Recomandări la externare specifice :

Caz 1.
– Tratament cu Liv 52 comprimate 1+0+1 timp de 3 luni
– Control și dispensarizare Endocrinologie
– Control și dispensarizare Diabet zaharat și boli de nutriție
– Gimnastică medical de 2 ori / săptămână

Caz 2.
– Control Diabet zaharat și boli de nutriție
– Efort fizic regulat

Caz 3.
– Alimentație corespunzătoare vârstei : 3 mese principale și 2 gustări, fără prăjeli,
fast food, tocături, sucuri carbogazoase, grăsimi, sosuri. Va primi regim de
gastrită.

69

Caz 4.
– Alimentaț ia : 3 mese principale și 2 gustări, alimentație cu valoare biologic înaltă:
carne (pui, curcan, vită), ficat de pui, brânză.
– Evită frigul, umezeala, contactul cu personaLe bolnave.
– Va lua 10 zile OSPEN capsule de 1000 mg 1×2/ zi, ulterior MOLDAMIN
1.200.0 00 UI/ inj/ săpt, 3 administrări.

70
2.5. Concluzii
În urma studiului realizat s -a constatat ca majoritatea preșcolarilor recurg la o alimentație
nesănătoasă, atât băieți cât și fete cu vârsta cuprinsă între 5 -10 ani.
Copiii care provin din mediul urba n sunt mai expuși la o alimentație „incorecta” ,
comparativ cu cei din mediul rural care nu au un acces frecvent la restaurante sau
magazine cu produse fast -food, dulciuri. Cu excepția grupei de vârstă 7 -8 ani, fetele sunt
mai expuse la greșeli alimentare.
Tipul de alimentație în primele 6 luni de viață (naturală, mixtă, artificială) nu pare să aibă
o influență asupra preferințelor alimentare din copilărie.
Din subiecții chestionați 60% au consumat cel puțin o dată mâncare tip „fast -food”până
la vârsta de 10 ani.
55% dintre subiecții chestionați nu consumă regulat (zilnic) fructe și legume proaspete.
Din lotul studiat niciunul nu consumă zilnic pește, doar săptămânal 46, 25 % sau
ocazional 47, 5%. Consumul de pește este important deoarece este o sursă importa ntă de
acizi grași esențiali omega 3 și omega 6, fosfor.
În primul an de viață, laptele este cea mai importantă masă a copilului și este la fel de
importantă și în următorii ani. Doar 25% din subiecții chestionați consumă zilnic lapte
sau produse lactate.
Un consum regulat de cereale poate să aibă efecte benefice asupra sănătății și să conducă
la o greutate corporală echilibrată, datorită cantității de vitamine pe care îl conțin. Din
lotul studiat 31, 25% consumă zilnic cereale, 50 % săptămânal, 10% ocazion al, 8,75%
niciodata.
Indicele de masă corporal crește în mod fiziologic cu vârsta. În studiul realizat am găsit
copii, fete și băieți, cu un IMC mai mare de percentila 95th, adică cu supraponderalitate și
obezitate. Acest lucru fiind cauzat de obiceiurile alimentare nesănătoase.

71
52 % din lotul studiat au antecedente heredo -colaterale, majoritare fiind obezitatea și
bolile cardiovasculare. Aceștia sunt predispuși la o astfel de afecțiune dacă nu respectă o
alimentație sănătoasă și echilibrată.
Orarul de masă neregulat este întâlnit la 56% din subiecții chestionați, iar acest lucru
poate constitui o cauză pentru obezitate sau alte tulburări nutriționale.
.

72

Bibliografie

1. Borra ST, Kelly L, Shirreffs MB, Neville K, Geiger CJ – Developing health
messages: qualitative stu dies with children, parents and teachers help identify
communications opportunities for healthful lifestyles and prevention of obesity . J
AM Diet Assoc, 2003, 103 (6), 721 -728
2. Berilă I., Dina Ileana – (1996) Alimentație matinal ă, status nutrițional și
performanță : releveu săptămânal într -o școală primară urbană , Revista de Igienă
și Sănătate Publică, Vol XLVI, nr. 1 – 2, 9 – 11.
3. Cezar Th. Niculescu, Bogdam Voiculescu, Cristian Niță, Radu Cârmaciu, Carmen
Sălăvăstru, Cătălina Cio rnei, Anatomia și Fiziologia omului , Compendiu , Editura
CORINT, București 2009, ISBN 978 -973-135-429-3, pg.298 -310
4. Cristian Tofan, Gabriela Marinescu, Mircea Călinescu, Alimentația copilului mic ,
Editura ALEX -ALEX & LETI PRES, București, ISBN 973 -85289 -1-7
5. Cristian -Gabriel MODRA , Obezitatea – factor de risc social în rândul elevilor
din ciclul primar și gimnazial
6. Cabanov A., Ciabovscaia A. Anatomia, fiziologia și igiena copiilor de vîrstă
preșcolară. Chișinău, 1977.
7. Chirita -Emandi A, Socolov D, Haivas C, Ca lapiș A, Gheorghiu C, Puiu M.
,Vitamin D Status: A Different Story in the Very Young versus the Very Old
Romanian Patients, 29 mai 2015, 10.1371/journal.pone.0128010
8. Ciofu E. P., 1 997, Dezvoltarea osoasă la copii – rolul alimentației și a altor
factori implicați , Ed. Medicală Modernă București
9. Ciofu E.P., Ciofu C., 1997, Esențialul în pediatrie , Ed. Amalteea București

73
10. Cornelia Rada, Cristina Faludi, Funcții și disfuncții ale familie i contemporane.O
abordare socio -psiho -medicală , Editura Universitară, București 2015, ISBN 978 –
606-28-0186 -1, pg. 10 -20
11. Eugen Ciofu, Carmen Ciofu, Esen țialul în pediatrie, ediția a 2 -a, Editura
medicală AMALTEA, București, 2002, ISBN 973 -9397 -43-3, pg. 23 -28
12. Deshmukh -Taskar P, Nicklas TA, Morales M, Yang SJ, Zakeri I, Berenson GS.
Tracking of overweight status from childhood to young adulthood: the Bogalusa
heart study. Eur J Clin Nutr 2006;60:48 -57 .
13. Dinu V., Trutia E., Popa -Cristea E., Popescu A., Biochim ie medicală – mic tratat.
București: Ed. Medicală; 2000
14. Prof. Dr. DUMITRU MATEI, Alimentația sugarului și a copilului , Romanian
Journal of Medical Practice Vol. IV, Nr. 4 (16), An 2009
15. Epstein LH, Valoski A, Vara LS – Effects of decreasing sedentary behavi or and
increasing activity on weight change in obese children . Health Psychol, 1995, 14,
109-115
16. ELENA PRIDIE, Alimentația vegetariană – perspectiva optimă pentru sănătatea
copiilor , Casa de Editură Advent Rm. Vâlcea – 2007, ISBN 978 -973-88073 -2-7,
pg 102 -103
17. Friedland O, Nemet D, Gorodnitsky N, Wolach B, Eliakim A. Obesity and lipid
profiles in children and adolescents . J of Ped. End. And Metab 2002;15:1011 –
1016
18. Conf. Dr. Florin Iordăchescu, Pediatrie vol I , Editura Național, Bucure ști 1998,
ISBN 973 -9308 -27-9
19. Golan , M., Fainaru, M., Weizman, A., ole of behavior modification in the treat –
ment of childhood obesity with the parents as the exclusive agents of change ,
Editura Abstaracts, American, 1998
20. Gheorghe – Eugeniu BUCUR (2005) Educația pentru sănătate în familie și în
școală , Ed.Fiat Lux, 2005, București;
21. Găleșanu, C., Tulburări de creștere staturală și ponderală , Editura Gr. T. Popa,
Iași, 2007.

74
22. Ioana Ariniș, Biologie: manual pentru clasa a XI -a, Editura SIGMA, București
2006, ISBN 973 -649-257-5, pg 84 -88
23. Irina CHIRIAC (1982) Regimul igienic de viață al școlarului , Ed. Medicală,
București;
24. Dr. Ioan Raluca, Prof. Dr. Matei Dumitru, PROTOCOALE PENTRU
PROFILAXIA ANEMIEI ȘI RAHITISMULUI LA COPIL , Editura „Oscar Print“
,București 2010 , ISBN 978 -973-668-282-7
25. Ion Mihu , Olga Tighineanu , Gastrita și duodenita la copil -protocol clinic
național , Chișinău 2013
26. Mihu Ion, Pleșca Viorica . Gastroenterologie pediatrică. Ghid practic , Chișinău,
2007, pg. 218
27. Koolman J., Roehm K. H., Color Atlas of Biochemistry. Stutt gart: Georg Thieme
Verlag; 2005
28. Lifshitz, F., Moses, N., Nutrițion for the school child and adolescent , Editura
Churchill Livingstone, Londra, 1991.
29. Must A, Dallal GE, Dietz WH., Reference data for obesity: 85th and 95th
percentiles of body mass index (wt /ht2) and triceps skinfold thickness . Am J Clin
Nutr 1991;53:839 -46.
30. Asist. Univ. Dr. Mihaela Adela IANCU, Prof. Dr. Dumitru MATEI, Asist. Univ.
Dr. Gabriel Cristi an BEJAN, Obezitatea copiilor – o problemă a societății
noastre , Romanian Journal of Medical Practice, Vol. 10, Nr. 2 (39), An 2015
31. Novac O; Matasaru S; Tataru S; Felea D; Cosmescu A; Stoian M; Chiosac
AA., Aspecte clinico -epidemiologice ale excesului ponderal si particularitati
nutritionale la copilul si adolescentul de vârsta școlara .
32. Dr. conf. Nina Socoliuc, Bazele puericulturii și igiena copilului , Bălți, 2007, pg
71-80
33. Popa, I., Obezitatea la copil , Editura UMF, Timișoara, 1979
34. Popescu V, Arion C, Dragomir D – Boli de metabolism . In: Popescu V (ed) Tratat
de Pediatrie, vol 3, secțiune 3, cap 3.1-3.19, p. 511 -888, Ed Medicală, București,
1985

75
35. Riggs B. L., 1997, Vitamin D receptor genotypes and bone density , New Engl. J.
Med
36. Sherry N, Hassoun A, Oberfield SE et al. Clinical and metabolic characteristics
of an obese dominican, pediatric populatio n. J of Ped. End. And Metab
2005;18:1063 -1071
37. Simona Ilaș, COMMUNICATION, CONTEXT, INTERDISCIPLINARITY Studies
and Articles Volume III, THE IMPORTANCE OF NUTRITIONAL EDUCATION
IN CREATING HEALTHY EATING BEHAVIORS AT PRESCHOOL CHILDREN ,
Edited by: The Alpha Institute for Multicultural Studies, Tîrgu Mureș, 2014
38. Victor Zepca , Aculina Zaporojan, Politici europene de alimentație a copiilor din
instituțiile de învățământ preuniversitar , Studia Universitatis Moldavie , 2015,
nr.1(81), Seria “Științe reale și al e naturii” ISSN 1814 -3237 ISSN online 1857 –
498X p.59 -62
39. Valeriu Popescu, Constantin Arion, Malnutriția sugarului și copilului mic, Editura
Medicală, București 1982
40. Van Winckel M., Vande Velde S., De Bruyne R., Van Biervliet S. Clinical
Practice: Vegetarian Infant and Child Nutrition . Eur J Pediatr. 2011;
170(12):1489 -94