PROGRAM DE STUDII:ASISTENȚĂ DE FARMACIE DISCIPLINA: COMUNICAREA ÎN FARMACIE PROIECT DE CERCETARE COMUNICAREA NONVERBALĂ COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:… [607640]

UNIVERSITATEA ”OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE FARMACIE
PROGRAM DE STUDII:ASISTENȚĂ DE FARMACIE
DISCIPLINA: COMUNICAREA ÎN FARMACIE
PROIECT DE CERCETARE
COMUNICAREA NONVERBALĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECTOR DR. ERIMIA CRISTINA LUIZA
STUDENT: [anonimizat]:III, GRUPA:I
CONSTANȚA,
2020

INTRODUCERE:
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea
de informații sub formă de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc.
între doi indivizi, numiți interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. A nu se
confunda însă cu aparatele de comunicație numite emițătorul și receptorul de radio, care
folosesc la comunicațiile la distanță = telecomunicații.
Conceptul de comunicare este strâns legat de existența noastră ca oameni, iar
apoi ca societate, datorită faptului că ființele umane și comunicarea sunt
interdependente. Fără comunicare și limbaj, noi ca ființe sociabile, ce interacționăm și
relaționăm în cea mai mare parte, sau chiar în totalitate prin intermediul actului
comunicării, viața noastră pe Terra ar fi inutilă, de prisos.
Este un proces dinamic, aflat într-o continuă schimbare. Societatea își datorează
existența comunicării interumane, ea înseamnă comunitate umană și este privită ca un
proces care implică participarea tuturor membrilor societății respective. Comunicarea
prezintă diferite forme, dintre care ne vom opri la comunicarea mediatizată și la
comunicarea de masă, care este de fapt o formă a comunicării mediatizate, destinată
unor mase mari de persoane, putând avea o formă subiectivă(care are ca scop
manipularea opiniei publice), și o formă obiectivă(care dorește simpla informare a
persoanelor).
Comunicarea în masă este o parte integrantă a mass-mediei, concept relativ nou,
care s-a dezvoltat în special în perioada postbelică, ca o consecință directă a apariției
noilor forme de transmitere a informațiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe
micul ecran. Comunicarea în masă studiază modul în care indivizii și entitățile transmit
informația prin intermediul mass-media către un număr mare de persoane în același
timp. La acest tip de comunicare sunt atribuite, de obicei, ziarele, revistele, cărțile,
televiziunea, radioul și filmele – medii utilizate pentru a disemina informații, știri sau
reclame.
COMUNICAREA NONVERBALĂ
Comunicarea nonverbală (CNV) între oameni este comunicarea prin trimiterea și
primirea de indicii nonverbale. Aceasta include utilizarea de indicii vizuale, cum ar
fi limbajul corpului (kinezică), postura fizică (proxemică), tonalitatea vocii (paralimbaj)
2

și contactul fizic ( haptică)[1].Acesta poate include, de asemenea, cronemica (folosirea
timpului) și oculezica (contactul vizual și acțiunea de a privi în timpul vorbirii și
ascultării, frecvența privirii, modele de fixare vizuală, dilatarea pupilei și ritmul clipirii).
Așa cum discursul conține elemente nonverbale cunoscute sub numele de
paralimbaj, cum ar fi calitatea vocii, ritmul, tonalitatea, volumul și stilul vorbirii,
precum și caracteristici prozodice, cum ar fi ritm, intonație și accent, tot așa și textele
scrise au elemente nonverbale cum ar fi stilul de scriere de mână, dispunerea spațială a
cuvintelor sau aspectul fizic al unei pagini. Cu toate acestea, o mare parte din studiul
comunicării nonverbale s-a concentrat pe interacțiunea dintre indivizi, putând fi
clasificat în trei domenii principale de analiză: condițiile de mediu în care are loc
comunicarea, caracteristicile fizice ale comunicatorilor și comportamentele
comunicatorilor în timpul interacțiunii.
Comunicarea nonverbală implică procese de codare și decodare conștiente și
inconștiente. Codarea reprezintă activitatea de generare de informații prin expresii
faciale, gesturi și posturi ale corpului. Informațiile codate folosesc semnale care ar putea
fi considerate ca universale. Decodarea reprezintă interpretarea informațiilor din
senzațiile transmise de comunicator. Informațiile decodate utilizează cunoașterea pe
care o poate avea cineva cu privire la senzațiile primite. De exemplu ridicare a două
degete în sus îl poate face pe decodificator să înțeleagă din experiențele anterioare că
aceasta înseamnă cifra doi.[2]
Doar un mic procent din creier procesează comunicarea verbală. În copilărie,
comunicarea nonverbală este învățată din comunicarea social-emoțională, iar gesturile
faciale sunt un canal principal de comunicare spre deosebire de voce. Pe măsură ce
copiii devin comunicatori verbali, ei încep să se uite mai mult subconștient la expresiile
faciale, tonurile vocale și la alte elemente nonverbale.
Cultura joacă un rol important în comunicarea nonverbală și reprezintă un aspect
care ajută la înțelegerea modului în care sunt organizate activitățile de învățare.
În multe comunități americane indigene este pus, de exemplu, de multe ori un
accent pe comunicarea nonverbală, care constituie un mijloc important prin care copiii
învață. În acest sens, procesul de învățare nu este dependent de comunicarea verbală;
mai degrabă, comunicarea nonverbală servește ca un mijloc primar nu numai pentru
1 ^ „Nonverbal Communication Theories”. Encyclopedia of Communication Theory. 2009.
2 ^ „Nonverbal Communication”. The Concise Corsini Encyclopedia of Psychology and Behavioral
Science. 2004
3

organizarea de interacțiuni interpersonale, dar și pentru transmiterea valorilor culturale,
iar copiii învață cum să participe la acest sistem încă de la o vârstă fragedă.[3]
Comunicarea nonverbală reprezintă cumulul de mesaje care nu sunt exprimate
prin cuvinte și care pot fi decodificate, creând înțelesuri. Aceste semnale pot repeta,
contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importanța pe
care o are comunicarea nonverbală a fost demonstrată în 1967 de către Albert
Mehrabian. În urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 7% din mesaj este
transmis prin comunicare verbală , in timp ce 38% este transmis pe cale
vocală și 55% prin limbajul corpului, deci prin comunicarea nonverbală.
Comunicarea nonverbală opusă comunicării verbale este concepută de multă
vreme ca limbaj în sens strict. În aceasta viziune toate celelalte forme de comunicare
sunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunicarii
influențate de discipline ca lingvistica enunțării, psihologie, sociologie, antropologie,
asigură astăzi un loc potrivit pentru comunicarea nonverbală, bazându-se pe ipoteze ale
canalelor multiple ale comunicării umane. Comunicarea umană este concepută ca o
enunțare eterogenă rezultând din combinarea de elemente vocal acustice și vizual.
În literatura de specialitate, comunicarea nonverbală a primit de-a lungul
timpului o multitudine de definiții, majoritatea fiind acceptate. Majoritatea definițiilor
pe care le-a primit comunicarea nonverbală vorbesc despre aceasta ca despre un cumul
de mesaje ce nu sunt exprimate prin ajutorul cuvintelor, dar care totuși pot fi
decodificate, putând crea înțelesuri.
TIPURI DE COMUNICARE :
Comunicarea intrapersonală
Comunicarea interpersonală
Comunicarea de grup
Comunicarea de masă
Comunicarea publică sau mediatică
33^ Paradise, Ruth (1994). „Interactional Style and Nonverbal Meaning: Mazahua Children Learning
How to Be Separate-But-Together”. Anthropology & Education Quarterly
4

Figura 1. Înțelegere reciprocă prin folosirea mâinilor și expresia ochilor pe o stradă din Xi'an,
China.
Figura 2 . Expresii faciale in comunicarea nonverbală
FORME ALE COMUNICĂRII :
5

Comunicarea verbală reprezintă o comunicare prin care un mesaj este transmis
cu ajutorul cuvintelor
Comunicarea paraverbală este reprezentată de modul în care sunt rostite
cuvintele, prin folosirea caracteristicilor vocii
Comunicarea nonverbală este reprezentată de comportamentul fizic (limbajul
trupului) care însoțeste vorbirea. Poate fi intenționată sau neintenționată. Este cumulul
de mesaje care nu sunt exprimate prin cuvinte și care pot fi decodificate, creând
înțelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul
transmis prin cuvinte.
Comunicarea nonverbală se manifestă prin mai multe posibilități:
– Kinetice, ce țin de acțiunile corpului (caracteristici fizice, gesturi, posturi, expresii ale
feței și ochilor, comunicare tactilă etc);
– Ale ambientului (proximitatea, teritorialitatea, temporalitatea, artefactele etc.);
– Paralingvistice (vocea si calitațile sale, caracteristicile vocale, separatori vocali, etc.)
ELEMENTELE DIN COMUNICAREA NONVERBALĂ:
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL CORPULUI – expresia feței, gesturi,
poziția corpului;
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL SPAȚIULUI – modul în care
utilizam spațiul personal, social, public, intim;
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL TIMPULUI – a veni la timp sau a
întarzia la o ședință, a alege sau nu sa-ți petreci timpul cu cineva;
Comunicarea nonverbală prin PREZENȚA PERSONALĂ – comunică prin
vestimenta-ție, accesorii vestimentare, igienă personală;
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL TĂCERII – comunică aprobare,
dezaprobare;
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL LUCRURILOR – colecțiile,
obiectele de uz curent (casă, mașină);
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL CULORILOR – culorile calde
stimulează comunicarea; culorile reci o inhibă;
Comunicarea nonverbală prin LIMBAJUL PARAVERBAL – calitățile vocii
(ritm, rezonanță, viteză); caracteristici vocale (râs, plâns, șoptit); parametrii vocali
(intensitate, înălțime);
6

1.Limbajul corpului-comunicarea
nonverbală:2.Ceea ce se indică prin comunicarea
nonverbală:
Trosnitul degetelor Plictiseală,anxietate sau agitație
Joaca cu degetele Plictiseală sau dorința de a spune ceva
Joaca cu obiecte (pix) Plictiseală sau dorința de a spune ceva
Brațe deschise sau palme la vedere Arată încredere și interes
Acoperirea unei mâini cu cealaltă Insecuritate, sentimente contradictorii
Agățarea de obiecte Confuzie și insecuritate
Mâini strânse Defensivă
Pumn strâns Agresivitate, iritare
Strangere de mană fermă Încredere
Strangere de mană slabă Nervozitate, timiditate
Rosul unghiilor Nervozitate
A-și frânge mâinile Nervozitate
Uitatul la ceas Plictiseală
Batut din picior Nerăbdare sau atenție distrasă
Mișcarea continuă a picioarelor Nervozitate, îngrijorare, stres sau furie
Statul cu picioarele încrucișate către
interlocutor Relaxare, încredere și atenție către
persoană/subiect
Picioarele larg depărtate Siguranță, încredere în sine, lider
Bărbia sau obrazul sprijinit de palmă Plictiseală sau dezinteres
Atingere în zona nasului Gânduri negative sau dubii
Atingere în zona urechilor Nesiguranță sau cântărirea unor
posibilități
Dat din cap repede Impacientat/ă sau dorește să
adauge ceva conversației
Dat din cap încet Interes, validarea comentariilor sau
încurajare
Buze strânse Dezaprobare sau dorește să încheie
conversația
Buze strânse și obraji ridicați Agresivitate
Mușcatul buzelor Lipsa de încredere în sine, rușinare
Pune mana la gură Ascunde o mimă, vorbit fără ca alții să
audă sau indicarea unei greșeli
Sprâncene ridicate Surpriză
Ochii larg deschiși Mirare
Frunte ridicată Încercare de reamintire
Privit la distanță Încercare de reamintire
Tușit Nervozitate sau doreste sa spuna ceva
7

Scoaterea ochelarilor și curățarea lor Dorește timp înainte de a continua
Sprancene încruntate Confuzie, tensiune sau teamă
Lăsat pe spate cu mâinile la ceafă Confort
Clipit Secret sau moment împărtășit
Masarea tâmplelor Anxietate
Respirat mai repede Nervozitate sau furie
Inspirație prelungă Dorește să întrerupă conversația
Respirat ușor Relaxare și confort
Umeri aplecați în față Lipsă de interes sau se simte în
inferioritate
Brațe încrucișate Interiorizare
Aranjatul cravatei Insecuritate sau dorește să
impresioneze
Umeri tensionați Îngrijorare
Umerii la nivele diferite Nehotarare în legătură cu acțiunile
urmatoare
Postură rigidă a corpului Anxietate
Tabel 1: Limbajul corpului – comunicarea nonverbală și ceea ce se indică prin comunicarea
nonverbală
Microexpresiile – manifestarea emoțiilor prin comunicarea nonverbală
Comunicarea nonverbala se manifestă și prin expresii faciale numite
microexpresii. O microexpresie este o reacție involuntară a mușchilor feței care are loc
atunci când experimentăm diferite emoții. Practic, lucrurile pe care le simțim sunt
afișate cu ajutorul mușchilor feței și “trădează” emoțiile pe care le
experimentăm. Durata unei microexpresii este extrem de scurtă și se încadrează între
1/25 – 1/15 dintr-o secundă.
Prin microexpresii, comunicarea nonverbală transmite o serie de emoții. Dintre
acestea s-au concretizat 7 ca fiind de bază și cel mai des întâlnite.
Cele 7 emoții fundamentale sunt: mânia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul,
disprețul și tristețea. Acestea sunt denumite fundamentale pentru că sunt universale și
pot fi recunoscute la orice persoană.
Dintre cele 7, cea mai contestată emoție este disprețul. Mulți oameni de știință și
experți în expresiile faciale consideră ca disprețul este mai degrabă o expresie care se
exprimă în funcție de cultura fiecarui popor, dar Paul Ekman a realizat o serie de studii
menite să clarifice universalitatea dispretului reușind să o includă pană la urmă în rândul
emoțiilor fundamentale.
8

1.FRICA :
Microexpresia specifica fricii se manifesta prin:
sprâncene ridicate și apropiate
pleoapele superioare ridicate
pleoapele inferioare încordate
buzele ușor încordate și întinse orizontal către urechi
Frica este o emoție des întâlnită în comunicarea nonverbală și este și una dintre
cele mai ușor de depistat.
Figura 3: Frica; 1. Eyebrows raised and pulled together= sprâncene ridicate și apropiate; 2. Raise
upper eyelids=pleoape superioare ridicate; 3. Tensed lower eyelids=pleoape inferioare încordate;
4. Lips slightly stretched horizontally back to ears=buzele ușor încordate și întinse orizontal
către urechi.
2.BUCURIA (FERICIREA)
Microexpresia specifică bucuriei se manifestă prin:
riduri în jurul ochilor
obrajii ridicați
mușchii feței așezați în concordanță cu ochii
9

În comunicarea nonverbală, bucuria poate fi mimată, dar imediat este tradată din
cauza ochilor. Ochii sunt cei ce arată bucuria, nu neapărat zambetul.
Figura 4. Bucuria (Fericirea): 1. Crow's feet wrinkles= riduri în jurul ochilor; 2. Pushed up cheecks=
obraji ridicați; 3. Movement from muscle that orbits the eye= mușchii feței în concoranță cu ochii.
3.TRISTEȚEA:
Microexpresia specifică tristeții se manifestă prin:
pleoape inferioare care stimulează căderea
privire care nu este concentrată pe un punct fix
colțurile buzelor se duc în jos

10

Figura 5. TRISTEȚEA: 1. Drooping upper eyelids= pleoape inferioare care stimulează căderea: 2. Losing
focus in eyes=privire care nu este concentrată pe un punct fix; 3. Slight pulling down of lip
corners=colțurile buzelor se duc în jos .
4. MÂNIA (FURIA)
Microexpresia specifică furiei se manifestă prin:
sprâncene apropiate puternic
privire extrem de fixă
încordarea și apropierea buzelor
11

Figura 6. MÂNIA (FURIA ): 1. Eyebrows down and together=sprâncene apropiate puternic; 2. Eyes
glare=privire extreme de fixă; 3. Narrowing of the lips=Încordarea și apropierea buzelor.
5.DISPREȚUL:
Microexpresia specifică disprețului se manifestă prin:
colțul buzelor este încordat și ridicat doar într-o parte a feței
Dintre toate microexpresiile, disprețul este cea mai subtilă microexpresie pentru
că afișarea ei nu implică o echipă întreagă de mușchi și uneori poate fi confundată cu un
zâmbet ironic. Este extrem de importantă în comunicarea nonverbală.
12

Figura 7. DISPREȚUL; 1. Lip corner tightened and raised on only one side of face= colțul buzelor este
încordat și ridicat doar într-o parte a feței.
6. DEZGUSTUL
Microexpresia specifică dezgustului se manifestă prin:
nas încordat și ridicat, mișcare care îi provoacă riduri nasului
buza superioară ridicată
Această expresie arată că și cum ai fi descoperit ceva urât mirositor. Este
foarte utilă în comunicarea nonverbală, fiind și cea mai controversată.
13

Figura 8. DEZGUSTUL : 1. Nose wrinkling= nas încordat și ridicat mișcare care îi provoacă riduri
nasului; 2. Upper lip raised= buza superioară ridicată
7. UIMIREA:
Microexpresia specifică uimirii se manifestă prin:
sprâncenele ridicate
ochii larg deschiși
gura deschisă
Figura 9. UIMIREA: 1. Eyebrows raised=sprâncenele; 2. Eyes widened= ochii larg deschiși; 3. Mouth
open=gura deschisă
În comunicarea nonverbală, uimirea este printre cele mai evidente expresii, fiind
foarte greu de mascat.
14

În concluzie, comunicarea nonverbală este extrem de importantă și la fel de greu
de controlat. Rețineți faptul că primele 90 de secunde ale unei întalniri
reprezintă 90% din impresia pe care o produceți asupra celor prezenți. Nu există o a
doua ocazie de a face o primă impresie bună, așa că trebuie să avem grijă la ceea ce
transmitem prin comunicarea nonverbală, mai mult decât prin cea verbală. Oamenii tind
să creadă mai degrabă comunicarea nonverbală, așadar de cele mai multe ori felul în
care spunem un lucru este mai important decât ceea ce spunem.
CONCLUZII:
1.Comunicarea nonverbală ne arată ce semnifica reacțiile oamenilor, cum ne
puteam da seama dupa gesturile acestora cum se simte: dacă este anxios, dacă
este plictisit, supărat, nervos, fericit, dezgustat, etc.
2.Atunci când te întalnești prima oară cu o persoană, în primele 90 de secunde îți
poți da seama ce impresia poți lasa, depinde de gesturi, de vorbe, reacții,
entuziasm etc.
3.Dacă cineva cunoaște limbajul corpului își poate da seama excact ce simți în
acel moment și te poate ajuta în cazul în care ești anxios sau supărat, de exemplu
: trosnitul degetelor care poate însemna plictiseală sau anxietate; mâini strânse-
agresivitate; etc.
15

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare
https://ro.wikipedia.org/wiki/Comunicare_nonverbal%C4%83
https://www.portalmanagement.ro/comunicarea-nonverbala/#
16