PROGRAM DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ [624872]

UNIVERSITATEA ARTIFEX
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI MARKETING
PROGRAM DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
ECONOMIA COMERȚULUI , TURISMULUI SI SERVICIILOR

Lucrare de licență
Dezvoltarea durabilă a unei staț iuni montane

Coordonator științific Absolventă
Lector univ.dr. Riana Nicolae Pleșcan Oana

București
2018

2

Cuprins

Introducer e …………………………………………….. ………………………………………………………….. 3
Capitolul 1. Planificarea și dezvoltarea turistică ………………………………………………….. 7
1.1 Rolul planificării în turism ……………………………………………… 7
1.2 Factorii care determină e voluția turismului ……………………………..1 1
1.3 Principalele tipuri de amenajări ale destinațiilor turistice …………………….15
Capitolul 2. Dezoltarea turistică durabilă ……………………………………………………………19
2.1 Concepte si definiții ale dezvoltării turistice durabile …………………………20
2.2 Noțiuni de bază în sfera dezvoltării durabile ……………………………………..2 2
2.3 Principiile de zvoltării durabile …………………………………………………………24
2.4 Recomandări generale pentru dezvoltarea turismului durabil ………………26
Capitolul 3. Participarea comunității în dezvoltarea durabilă a turismului ……………. 29
3.1 Principalele măsuri pentru dezvoltarea turismului prin intermediul
comunităț ii …………………………………………………………………………………..3 2
3.2 Creșterea e ntuziasmului pentru dezvoltarea comunității ……………………..3 4
3.3 Asigurarea durabilității mediului de viață, a resurselor și a satisfacerii
vizitatorilor …………………………………………………………………….. ……………..3 7
3.4 Stabilirea unui sistem de echilibru între mediu de viață, resurse și
satisfacția vizitatorilor …………………………………………………………………..4 1
Capitolul 4. Studiu de caz. Managementul și promova rea zonei turistice Borsec ……4 3
4.1 Prezentarea generală a zonei turistice Borsec …………………………………..4 3
4.2 Analiza SWOT a destinației în dezvoltarea turismului ………………………4 5
4.3 Rolul comunității locale în dezvoltare a turismului …………………………… 49
4.4 Impactul și rolul turismului în Borsec …………………………………………….5 1
Concluzii ………………………………………………………………………………………… ……………………5 3
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………….. 57
Anexe …………………………………………………………………………… ……………………………………… 58

3 Introducere

Această lucrare prezintă tema dezvoltă rii durabile a unei staț iuni montane.
Conceptul de destinație tu ristică reprezintă o regiune din cadrul unei țări, un oraș, u n
sat sau o stațiune. Oricare ar fi tipul de stinației , responsabilităț ile sunt ace leași: crea rea de
imagini favorabile a destinației la nivelul segmentelor țintă de vizitatori, crearea unor
instrumente de susținere ș i difuzare a imagini și promovarea unei imagini a destinației de
origine.
In urmă toarele exemple sunt câteva dintre principale le destinații turistice:
– destinații clasice – reprezentate de orașe care dispun de un bogat patrimoniu
arhitectur al, cultural și istoric, potrivite pentru petrecerea vacanței sau pentru o vizită de
durată m ai lungă (exemple: Paris, Roma etc). Tot aici pot fi in cluse staț iunile montane sau
de litoral (cu m ar fi Saint Tropez, Aspen).
– destinații naturale – reprezentate prin Delta Dunării, rezervația Serengeti din
Tanzania sau Cascada Niagara din Statele Unite. Aici turiștii so sesc pentru a admira
peisajele ș i pentr u a lua contact cu bogățiile naturale ale regiunii (flora, fauna etc.).
– destinații pentru turismul de afaceri – reprezentate de că tre centre le industriale și
comer ciale importante î n care există facilități turistice de înalt nivel și posibilităț i de
agrem ent variate, ce ea ce le face atractive pentru oamenii de afacer i (exemple: New York,
Londra , Amsterdam etc).
– destinații pentru o noapte – sunt reprezentate de către localitățile aflate între marile
destinații de vacanță și zonele de origine ale turiștilor ;
– destinații pentru șederi scurte – sunt reprezentate de orașe mai mici în care există
obiective de patrimoniu care le fac atrăgătoare (ex emple: orașul Pisa din Italia, Opera din
Sidney, Australia ).
Din punct de vedere al ele mentelor componente ale destin ațiilor turistice, le putem
grupa în mai multe moduri. A stfel, se disting trei categorii de elemente ale unei destinați i:
– elementele constructive de bază, cum sunt localizarea geografică, climatul,
condițiile naturale de la fața locului, stilurile istorice și arheologice;
– elemente periferice na turale (împrejurimile destinație i, populația locală, ambianța
generală de la destinație);
– elemente periferice create , cum sunt facilități le de divertisment, de cazare ș i
alimentație, serviciile comercia le, etc.
Se mai pot distinge alte categorii de elemente precum:

4 – Natura, care este element ul principal ce stimulează interesul vizitatorilor;
– Climatul, scopul acestuia est e de atrage vizitatori interesaț i de a gă si un climat
diferit de c el al regiunii în care tră iesc;
– Cultura, e ste reprezentată de că tre elementele de patrimoniu istoric și cultural care
vorbesc despre trecutul destinației cât și de elementele care definesc cultura ei din prezent
(oameni, stilul de viață, obiceiuri ale locului, etc.);
A îi crea imagine tu ristică unei zone înseamnă a asigura amenajarea teritoriului în
așa fel încât să se asigure integrarea tuturor factorilor specifici zonei, atât din punct de
vedere al naturii, cât și din punct de vedere al elementelor existente create de om.
Lucrarea este structurată în patru capitole din care primele sunt teoretice, iar ultimul
capitol prezintă un studiu de caz care reflectă contribuțiile în man agementul și pr omovarea
destinației turistice B orsec.
Primul capitol evidențiază rolul și importanța planificării în turism. Dezvoltarea unei
zone turistice este necesar să fie bine gândită într -o concepție globală de dezvoltare a
turismului, corelată cu creșterea celorlalte ramuri ale economiei naționale.
Aceasta impune o estimare prealabilă a valorilor turistice ( cadrul natural, patrimoniu),
în raport cu ceilalți factori (industrie, agricultură).
Fără această evaluare, ca re trebuie luată în considerare la elaborarea direcțiilor de
dezvoltare a fiecărei zone și a întregii economii, pot să apară fenomene de respinger e între
natura turismului și diferitele ramuri ale economiei țării.
Planificarea turistică are î n vedere exploatarea echilibrată și rațională a resurselor
turistice și culturale, realizarea unor proiecte de amenajare mai detaliate pentru reducerea
impactur ilor economice sociale , culturale și de mediu, stabilirea linilor directoare a
standardelor pentru pregătirea planurilor de exploatare și amenajare turistică, adaptarea și
amendarea legislației turistice în funcție de necesități, monitorizarea activitățilo r turistice
pentru a se interveni în revitalizarea și redezvoltarea unor piețe sau areale turistice.
Pentru a amenaja o zona turistică este nevoie de efectuarea unor cercetă ri care să
includă analiza teritoriului și prospectarea pieței turistice.
Dupa fin alizarea acestor studii se vor stabili , capacitatea turistică a zonei date și
formele de turism care i se potrivesc mai bine.
Capitolul 2 prezint ă dezvoltarea turistica durabilă , prin care se întelege orice formă de
dezvoltare, amenajare sau activitate tur istică, care respectă și păstrează pe termen lung
resursele naturale, culturale, sociale și contribuie într -o manieră pozitivă și echitabilă la
dezvoltarea economică și a indivizilor care trăiesc sau își petrec sejurul pe aceste spații.

5 Dezvoltarea durabil ă a turismului este un curent global care implică problemele
ridicate de managementul mediului conform cu dezvoltarea nevoilor umane.
După dezvoltar ea unui turism durabil, în zonele turistice a luat naș tere conceptul de
ecoturism ca formă deose bită de tur ism, cu scopul de a respecta integritatea peisajelor
naturale, a identităților culturale ce sunt in standardele anumitor segmente de turiști,
amatori de cultură modernă și cultura autentică.
Capitolul 3 este dedicat dezvoltării turismului prin intermediul comunității.
Principalul punct de atracție al turismului îl constituie cultura și mediul local.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale acestuia este aceea că participă la
personalizarea contactelor dintre turiști și populația locală, permițând implicarea turiștilor
în viața și tradiția acestora.
Dezvoltarea turismului prin intermediul comunității creează noi oportunități pentru
membrii comunității care doresc să își împărtășe ască cunoștințele și experiența prop rie cu
cei din jurul lor.
Un alt a spect important al dezvoltării comunității prin intermediul turismului îl
reprezintă promovarea dezvoltării durabile a naturii, a monumentelor istorice de valoare și
a mediului de viață local.
Volumul turiștilor, din ce în ce mai mare, conduce la o crește re a timpului liber
destinat vacanțelor, accentuarea cererii pentru îmbunătățirea calității vieții și a rețelei
comerciale.
Factorul cheie pentru dezvoltarea turismului prin intermediul comunității este
menținerea echilibrului și armoniei între mediul de viață, resurse și satisfacția vizitatorilor.
Dezvoltarea convențională a turismului se axează pe scopuri economice cum ar fi:
sporirea numărului de vizitatori și promovarea industriei turistice, luând mai puțin în
considerare influențele acestor activități asupra rezidenților și a mediului de viață local.
Tendința de creștere a timpului liber destinat călătoriilor implică creșterea și
dezvoltarea durabilă a destinațiilor turistice prin extinderea capacității naționale pentru a
răspunde cerințelor vizitatori lor.
Comunitatea are rolul principal în promovarea turismului.
Dezvoltarea turismului prin intermediul comunități i implică conservarea resurselor și
în același timp utilizarea acestora într -o măsură durabilă. Anumite resurse trebuie păstrate
datorită valor ii culturale deosebite, fiind desemnate și înregistrate în patrimoniu l mondial.
Împărțirea pe zone a destinațiilor turistice poate contribui la promov area utilizării
resurselor în a cord cu eforturile depuse pentru conservarea acestora.

6 Capitolul 4 al lucr ării este dedicat studiului de caz care prezintă și analizează
potențialul turistic al zonei turistice Borsec, precum și rolul comunității și a l administrației
locale în promovarea și dezvoltarea turistică a zonei.
Cu toate progresele realizate în ultima p erioadă, turismul nu poate evolua de la sine.
Trebuie întreprinse o serie de acțiuni coerente de promovare, care la rândul lor, nu pot
fi puse în practică fără o bună comunicare între toți factori i implicați.
Implicarea complexă și pe scară a comunităților locale în dezvoltarea turismului
necesită strategii bine direcționate implementate de factorii de decizie din zonă.

7 Capitolul 1
Planificarea și dezvoltarea turi stică

Dezvolt area industriei turistice în țările cu o veche tradiț ie arată că planificarea
turistică este necesară la toate nivelurile pentru a se realiza un t urism durabil ș i profitabil.
Țările care au ignorat aplicar ea mecanismelor de planificare î n turism au fost adesea
confrun tate cu grave probleme sociale ș i de me diu, cu o dezvoltare a activităților turistice
inadecvată .

1.1 Rolul planifică rii în turism

Turismul î n general poate fi privit c a un sistem cu multiple interacțiuni și reac ții
interdependente între factorii ofertei și cercetă rii turis tice, iar armoni zarea celor două
componente de bază presupune acț iuni de planificare.
Întreaga activitate turistică poate să fie planificată în funcț ie de spațiu la nivel
național, local, ș i de timp pe termen lung, mediu și scurt.
Planificarea turistică are în vedere urm ătoarele aspecte1:
* Exploatarea echilibrată și rațională a resurselor turistice naturale ș i culturale pentru
a se asigura protecția și conservarea lor în scopul creș terii duratei de valorificare;
* Realizarea unor proiecte de amenajare mai detaliate pentru re ducerea impacturilor
economice, sociale, culturale ș i de mediu;
* Stabilirea standardelor, î n vederea pregătiri i unor planuri de exploatare și amenajare
turistică ;
* Conjugarea eforturilor sectorului p ublic și privat pe plan intern ș i extern pentru
domeniu l investițiilor î n turism;
* Monitorizarea activităț ilor turistice pentru a se interveni în revitalizarea ș i
redezvoltarea unor pieț e sau areale turistice;
* Adaptarea și amendarea legislației industriei în funcție de necesități;
* Asigurarea unor programe de califi care a personalului în turism.
Experiența practică a dezoltării turismului acumulată în decursul ultimelor decenii
demonstrează rolul fundamental al planificării turismului în susținerea unei dezvoltări

1 Bran, F. Marin, D. Simion, T. ( Economia turismului și mediul înconjură tor), Editura Economică,
Bucureș ti, 1998, pag. 43

8 echilibrate, cu beneficii economico -sociale dar și ec ologice; acestea se realizează în trei
direcții: economică, geo grafică și politică.
Planificarea economică a turismului utilizează trei concepte interdependente2;
* Planificarea ca previziune sau anticipare;
* Planificarea ca un consens asupra a ceea ce va urm a (toți agenții economici vor
urmări obiectivele propuse);
* Planificarea ca identificare și definire a prog ramelor și proiectelor prioritar e.
Aceste concepte reflectă necesitate a coordonării eforturilor de pla nificare a activității
turistice a agenților eco nomici, în primul rând, și a corelării de marketing la nivelul
întreprinderii cu ce le adoptate la nivelul z onei turistice sau țării, în al doilea rând.
Planificarea geografică a turismului este strâns leg ată de dezvoltarea în profil
teritorial a turismului , incluzând studii geografice, hidrografice, ecologice, morfologice și
de mediu.
Se poate vorbi însă și de o planificare politică a turismului, în sensul corelării acestui
sector cu politica agricolă, industrială, urbană și socială a țării sau a regiunii.3
Pentru ca turismul să se dezvolte, zonele : economică, geografică și politică trebuie să
se reunească și să rezulte planul de acțiune de la nivelurile macr oeconomice până la
stațiunea sau centru l turistic.
Liniile directoare ale unui asemenea plan pot fi următoarele:4
* stabilirea ritmului de dezvoltare și a structurii turismului, pe zone și forme de
turism;
* armonizare a dezvoltării turismului cu cele lalte sectoare economice, într -un orizont
larg de timp;
* fundamentarea de zvoltării turismului în plan te ritori al pe o cercetare științifică
riguroasă;
* asigurarea unei flexibilități în dezvoltarea turismului în scopul adaptării rapide la
eventualele schimbări ale cererii;
* etapizarea dezvoltării, în sensul iera rhizării zonelor și stabilirii programelor
prioritare;
* alegerea tipului de dezvoltare concentrată a centrelor turistice, astfel încat să se
poată asigura infrastructura necesară;

2 Țigu G. ( Turismul montan ), Editura Uranius, București, 2001, pag. 28

9 * protejarea mediului natural și socio -economic și adoptarea unor măsuri pentru
creșterea calității acestuia.
Indiferent de nivelul la care se elaborează și se aplică, un plan de dezvoltare a
turismului trebuie să asigure îndeplinirea a cel puțin trei condiții: utilizarea superioară a
resurselor naturale, culturale și umane; folosirea cât mai rațională a capitalului destinat
investiți ilor si obținerea unei rentabilități ridicate a proiectelor.
În cadrul planificării turismului, procesul de planificare teritorială, respectiv
amenajarea în scop turistic a teritoriului, ocupă locul cel mai important. Amenajarea
turistică reprezintă de fapt, strategia fundamentală de dezvoltare a ofertei turistice.
Amenajarea turistică are rolul de a asigura dezvoltarea turismului și valorificarea
optimă a teritoriului, de a găsi soluții de multiplicare a efectelor turismului în economia
zonei și de a integra planurile de dezvoltare a turismului în strategia dezvoltării economico –
sociale a teritoriului.5
În același timp, ea trebuie să contribuie la protejarea mediului, la creșterea calității
lui.
Astfel, amenajarea turistică poate fi considerată un proces dina mic și complex de
organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre mediu și
colectivitățile umane precum și toți factori i care influențează aceste relații.6
Există însă și o abordare a procesului de amenajare turistică a t eritoriului, în sensul
fundamentării acesteia pe relațiile care se dezvoltă în aria pieței turistice (cu referire la
modul de formare a fluxurilor turistice și la intensitatea acestora) și zona de recepție,
diminuându -se rolul resurselor turistice.7
Indife rent însă de înțelesul dat noțiunii de amenajare turistică, procesul respectiv va
ține cont atât de caracteristicile teritoriului (resurse, activități, funcțiuni etc) cât și de
posibilitățile de exploatare în condiții de eficiență a acestuia.
Complexitatea procesului de amenajare turistică, existența acesteia într -o varietate de
forme și structuri relevă o tipologie diversă a amenajărilor turistice. Astfel, se poate vorbi
despre o diferențiere a acestora, în funcție de dimensiunile și dispersia în teritoriu a
resurselor în: amenajări univoce, legate de existența unui singur element de atracție
turistică, cu valoare deosebită, capabil să stimuleze cererea; plurivoce, integrate unui
ansamblu de resurse, care oferă vizitatorului o anumită specificitate (centre sau stațiuni

5 Minciu R. ( Amenajarea turistică a teritoriului ), Editura Sylvi, Bucure ști, 2000 , pag. 24

6Minciu R. ( Amenajarea turistică a teritoriului ), Editura Sylvi, Bucure ști, 2000 , pag. 27

10 turistice) ; echivoce, specifice spaților omogene, cu o arie mare de întindere, fără o anumită
particularizare (zonele preorășești).
De asemenea, în funcție de natura spațiului geografic, întâlnim amenajări ale stilurilor
de litoral, montane, u rbane, rurale, ale parcurilor și rezervațiilor naturale, ale stațiunilor
termale, ale zonelor periurbane etc.
Caracterul complex al amenajă rii turistice și necesitatea abo rdării acesteia în mod
diferențiat sunt evidențiate și de o serie de caracteristici a le amenajării turistice, care pot fi
sintetizate astfel:8
– unicitatea prestației, conferită de caracterul unic al combinației de resurse naturale
și antropice, condiții social -economice și servicii oferite;
– localizarea la sursă , datorită caracterului rigid, netransfe rabil al resurselor turistice
materiile prime ;
– localizarea îndepăr tată de piața consumatorului, ceea ce presupune asigurarea unei
infrastructuri dezvoltate, a unei atractivități ridicate și a unei varietăți de servic ii, în relația
direct pro porțională cu distanța;
– polivalența amenajărilor, care determină satisfacerea nevoilor unor segmente variate
de turiști, deci implicit a unui număr mai mare de turiști;
– implantarea amenajărilor în zonele cu un nivel mai ridicat al dezvoltării economice,
cu o in frastructură dezvoltată, care să favorizeze expansiunea turismului; acesta nu exclude
însă amenajarea turistică a unor zone slab dezvoltate, ci decizia de amenajare, în anumite
condiții specifice, poate avea drept scop chiar susținerea dezvoltării acestor zone ( cum ar fi,
de exemplu, zonele rurale montane sau de litoral ).
Amenajarea turistică reprezintă de fapt un set de decizii privind conținutul viitorului
produs turistic al unei zone sau stațiuni turistice. Elaborarea strategiei de amenajare
turistică d eține un rol esențial în politica de marketing și management (a unei țări sau
stațiuni turistice), deoarece utilizarea celorlalte instrumente de marketing și management
sunt condiționate de fundamentarea ștințifică a acesteia.
Pentru definirea unei strateg ii de amenajre turistică este necesară stabilirea unor
obiective principale.
Acestea pot fi : valorificarea superioară a potențialului turistic; prelungirea sezonului
turistic, prin echiparea teritoriului cu elemente exploatabile și funcționale în tot timp ul
anului; dimensionarea ofertei în rapo rt cu cererea potențială și atra gerea unui număr sporit
de turiști naționali și străini, ca rezultat al eforturilor promoționale; dezvoltarea unor forme

8 Minciu, R., (Amenajarea turistică a teritoriului ), Editura Sylvi, Bucure ști, 2008 , pag. 43 -45

11 variate de turism, care să asigure valorificarea tuturor resurs elor turistice și satisfacerea cât
mai multor segmente de turiști; antrenarea eficientă a resurselor economice și socio -umane
în realizarea proiectelor de amenajare și creșterea ratei rentabilității activității de turism;
asigurarea unei dezvoltări economi co-sociale echilibrate a zonei, prin integrarea
armonio asă a turismului cu celelalte d omenii de activitate; conservarea și chiar
îmbunătățirea mediului înconjurător și a patrimoniului natural și cultural.

1.2 Factorii care determină evoluția turismului

Clasificare:9
a. după natura social economică :
– factori i economici : reprezentaț i prin veniturile popu lației și modificările acestora,
prețurile și oferta turistică;
– factori i tehnici : reprezentaț i prin tehnologiile în construcții, parametrii instalațiilor
și ech ipamentelor specifice;
– factori i sociali : dați de urbanizare și timp liber;
– factori i demografici : evoluția numerică a populației, structura sexelor, grupa de
vârstă și socio -profesională;
– factori i psihologici, educativi ai civilizației – nivelul de instruir e; setea de cultură;
dorința de cunoaștere; caracterul individului; temperamentul; moda etc;
– factori i organizatorici : formalități la frontieră; facilități sau priorități în turismul
organizat; regimul vizelor; diversitatea aranjamentelor etc.

b. După durata în timp a acțiunii lor:
– factori i de influență permanentă : dați de mă rirea timpului liber; dezvoltarea
veniturilor si mișcarea naturală a populației pe glob ;
– factori i conjuncturali : reprezentaț i prin crizele economice dezechilibrele politice ,
condiții meterologice , catastrofele naturale;
c. După importanța în determinarea fenomenului turistic:
– factori i primari : ofertele turistice, modifică rile veniturilor populației, timpul liber,
etc .
– factori i secundari : dați de mă surile organizatorice ș i de obținerea v izelor;

9 Bran ,F. Marin, D., Simion, T., ( Economia turismului și mediul înconjură tor), Editura Eco nomică,
Bucureș ti, 2000 , pag. 47

12 d. După natu ra prove nienței și sensul intervenției:
– factori i exogeni : creșterea naturală a populației, practicarea turismului, creșterea
gradului de urbanizare;
– factori endogeni : reprezentați de activităț ile turistice variate, de serviciil e turistice
oferite;
e. După profilul de marketing:
– factori i cererii turistice : veniturile populației; urbanizarea; timpul liber; dinamica
evoluției populației;
– factori i ofertei : diversitatea și calitatea s erviciilor; costul prestațiilor; nivelul de
pregătire și str uctura forței de muncă etc.
Pentru a înțelege evoluția turismului est e importantă descifrarea variabile lor de
influență și a sensurilor de acțiune ale acestora, precum și a inte nsității cu care fiecare
factor a influențat acest proces.
Datorită intercondi ționării lor reciproce și simultaneității acțiunii lor, descifrarea
aportului fiecăruia este însă mai greu de realizat.
Factori i reprezentativi ai turismului sunt acei factori a căror influență este decisivă în
evoluția de ansamblu a acestuia.
a. Nivelul de d ezvoltare economico -socială este ilustrat de produsul național brut
pe locuitor, care la rândul său, influențează veniturile populației.
Sporirea veniturilor populației, rezultat al creșterii economice și a produsului intern
brut, infl uențează nemijlocit a supra consumului și, implicit, asupra accesului la turism a
diferitelor categorii sociale.
În țările dezv oltate, cheltuielile pentru așa numitul consum obligatoriu , respectiv, cel
legat de nevoi vitale, determinate de nevoi fiziologice, sunt aproximativ c onstante, iar
disponibilitățile bănești sunt, cel mai adesea, orientate spre satisfacerea unor cerințe ce
asigură un anumit grad de confort și, nu în ultimul rând, sunt folosite pentru subvenționarea
activităților legate de timpul liber.10
Creșterea globală a veniturilor atrage după sine o scădere a sumelor alocate pentru
acoperirea nevoilor vitale, în ti mp ce disponibilitățile pentru consum liber devin tot mai
mari. Așadar, veniturile populației reprezintă un factor de acțiune complexă, influențând:
* creșter ea numărului de turiști;
* durata călătoriei și a sejurului;
* distanța deplasării;

10 Bran, F., Mari n, D., Simion , T.,( Economia turismului și mediul înconjurător ), Editura Economică,
București, 1998, pag. 48 -50

13 * caracterul organizat sau pe cont propriu a călătoriei;
* statutul, de stat sau privat, al prestatorului de servicii;
* efectuarea călătoriei sau vacanței, concediu în țara de reședi nță sau străinătate.
Comensurarea influenței asupra acestui factor se realizează prin intermediul
coeficientului de elasticitate, valoarea pozitivă și supraunitară a acestuia indicând tendința
de creștere aproape nelimitată a nevoii de turism și, respectiv , a fenomenului în ansamblul
său.
b. Prețurile și tarifele , constituie unul din cei mai reprezentativi factori de stimulare
a dezvoltării turismului.
Influența prețurilor și tarifelor se manifestă asupra:
* produsului turistic, în ansamblul său;
* componentelor sale luate separat sau în co nexiune, respectiv, cazare, masă ,
agrement, tratament;
* pieței interne și intenaționale;
În fapt, din practica turistic ă se cunosc două tipuri de situaț ii:
a) practicarea unor prețuri și tarife ridicate, care limitează accesul la serviciile
turistice și se reflectă în reducerea numărului de turiști și a duratei medii a sejurului;
b) practicarea de tarife și prețuri scăzute stimulează, pe de o parte, cererea, dar, pe de
altă parte, poate determina neîncrederea fluxurilor turiștilor sau a unor segmente ale cererii
și, ca urmare, o scădere a circulației turistice.
Ca urmare, în practica activității turistice se impune adoptarea unei politici de prețuri
și tarife fundamentate științific, care să reflecte calitatea prestațiilor și să re alizeze
diferențieri sezoniere, zonale, etc.
O politică tarifară științifică trebuie să practice un sistem de facilități menite să
sporească atractivitatea produselor turistice oferite, iar prin nivelul lor, tarifele trebuie să
asigure stabilitatea fluxuri lor turistice, un coeficient ridicat de utilizare a capacităților,
respectiv, o rentabilitate sporită a întregii activități de turism.
c. Oferta turistică, alcătuită din resurse turistice naturale și an tropice, la care se
adaugă așa numita ofertă creată, r espectiv, dotări și echipamente sau bază tehnico
materială, influențează uneori decisiv activitatea de turism.
Astfel, bogăț ia de valori naturale -relief, climă, ape, floră, peisaj, ist orice, de civilizație
și cultură de care dispune o țară sau o zonă, prec um și gradul lor de amenajare exercită o
mare forță de atracție asupra fluxuri lor turistice, determinând volum ul circulației turistice,
structura acesteia și direcțiile de orientare.

14 De regulă, resursele turistice , ca și nivelul și calitatea bazei tehnico -materiale sunt
înnobilate de nivelul și calitatea prestațiilor turistice.
d. Progresul tehnic are consecințe și influențe directe asupra gradului de mobilitate
a populației, favorizând deplasarea în interes turistic.
De asemenea, este de remarcat acțiunea asupra altor fenomene, cum ar fi
urbanizarea, industrializarea, deteriorarea, dar și conservarea mediului ș.a; toate acestea cu
implicații directe asupra fenomenului turistic.
În transporturi, introducerea progresului tehnic este reflectată de:
* creșterea densității rețelei de transport;
* sporire a numărului și diversificarea mi jloacelor de transport;
* modernizarea și îmbogățirea performanțelor;
* asigurarea de condiții pentru deplasarea unui număr tot mai mare de persoane spre
destinații turistice;
* sporirea co nfortului și scurtarea duratei călătoriei;
* perfecționarea căilor și mijloacelor de transport în comun;
* creșterea gradului de dotare a populației cu automobile.
e. Mutațiile demografice, legate de creșterea numerică a populației, diferențieri în
structura pe grupe de vârstă, sexe, medii de viață, socio -profesionale etc. sunt în strânsă
corelație cu circulația turistică:
* creșterea numerică a populației și ritmul acestei creșteri influențează direct numărul
turistilor potențiali; cercetări efectuate pe această t emă indică o majorare a pieței turistice
potențiale cu o rată medie de 0,5 -1%, ca rezultat exclusiv al sporului demografic;
* mutațiile în structura pe grupe de vârstă a populației sunt evidențiate de proporțiile
diferite de participare la mișcarea turistică a fiecărei grupe;
* tineretul, care, la scară mondială reprezintă 30 -35% din totalul populației, este un
segment demografic cu rol deosebit în creșterea circulației turistice, datorită timpului liber
mai mare, nevoii de instruire, dorinței de distracție etc .;
* creșterea duratei medii a vieții, cu implicațiile directe asupra numărului vârstnicilor
și disponibilităților de timp ale acestora, se reflectă în intensificarea circulației turistice,
mai ales în domeniul tur ismului balnear.
f. Procesul de urbanizare determină anumite mutații în structura nevoilor populației,
influențând direct și dimensiunile circulației turistice.
Influența se manifestă datorită efectelor urbanizării asupra mediului natural și asupra
solicitării nervoase a oamenilor.

15 De aici, nevoia d e evadare din marile aglomerații urbane spre zone liniștite,
nepoluate, pentru recreere, odihnă, distracție, care se manifestă la sfârșit de săptămână și în
vacanțe.
Creșterea ponderii populației urbane are drept consecință sporirea dimensiunilor
fluxurilo r turistice.
g. Timpul liber . Se constată o creștere a disponibilităților de timp liber, cea mai
mare parte a acestora fiind utilizate și pentru practicarea turismului. Sporirea duratei
timpului liber se realizează pe seama reducerii duratei zilei de muncă, a reducerii
săptămânii de lucru în cadrul duratei de viață.
Se apreciază că, în țările dezvoltate, circa 30% din totalul timpului liber este destinat
turismului .
h. Alți factori psiho -sociologici se referă la: modă, tradiție, dorința de cunoaștere
și instruire etc. De asemenea, manifestările științifice, culturale, s portive sau de altă natură
deter mină mișcări turistice.
Acești factori reprezentativi au un rol decisiv în evoluția de ansamblu a turismului.
Datorită intercondiționării lor reciproce și simultanei tății acțiunii lor, descifrarea
aportului fiecăruia este însă mult mai greu de realizat.

1.3 Principalele tipuri de amenajări ale destinațiilor turistice

Dezvoltarea unei zone turistice este necesar să fie gândită într -o concepție globală de
dezvoltare a turismului, corelată cu creșterea celorlalte ramuri ale economiei naționale.
Aceasta impune o estimare prealabilă a valorilor turistice (cadrul natural, patrimoniul
spiritual etc) în raport cu ceilalți factori (industrie, agricultură).
Fără această eval uare, care trebuie să fie luată în considera re la elaborarea direcțiilor
de dezvoltare a fiecărei zone și a întregii e conomii, pot să apară fenomene de respingere
între ramura turismului și diferitele ramuri ale economiei țării.11
La amenajarea și dezvolta rea zonelor turisti ce este necesar să se pornească de la o
serie de procese cum ar fi: industrializarea și, ca o consecință, urbanizarea, ridicarea
nivelului de trai și mărirea timpului de odihnă. Organizarea spațiului turistic este dată de
acțiun ea vastă , care leagă omul de totalitatea mediului său natural și artificial, prin
conceperea modele lor de dezvoltare într -o viziune modernă de sistematizare.

11 Barbu, Gh., (Turismul – ramură a economiei naționale ), Editur a pentru Turism, București, 2005 , pag. 80

16 Dezvoltarea turistică este de dorit să fie legată de relațiile existente între turism – timp
liber și spa țiu urban – turism și valorificarea productivă a teritoriului.12
Elementele definitorii pentru conceptul de amenajare turistică:
* amenajarea turistică, parte a sistematizării, se integrează în ansambl ul sistematic al
turismului româ nesc, înglobând o serie de subsi steme (subzone, localități, obiective și
puncte turistice);
* în vederea creșterii eficienței economice și sociale a investițiilor, între subsistemele
(subzone) aceluiași sistem sau între diferite sisteme (zone) se stabilesc legături funcționale
ce pot lua forma cooperării;
* structura zonelor turistice concepută ca un sistem transformabil, polifuncțional, car e
să permită dezvoltări continue și adaptări în funcție de mutațiile intervenite în structura
cererii.
* prin dotări și echipări corespunzătoare, prin repartiția funcțională a acestora în
teritoriu se pot asigura protecția și conservarea calităț ii mediului înconjurător.
* Așezarea dotărilor prin teritoriu se face prin balansarea unor proporții
corespunzăt oare, pentru a evita degradarea perimetrelor cu resurse turistice valoroase.
* evitarea amplasării unor obiective economice (industriale, agricole, etc) în
apropierea arealelor turistice, obiective ce pot stânjeni derularea activităților turistice.
În funcție de trăsăturile caracte ristice ale unei zone, p recum și de corelațiile posibile
între acestea, pot fi stabilite următoarele tipolog ii de amenajare turistică:13
* amenajarea bazată pe unicitatea prestației, determinate, de regulă, de caracterul
limitat al resurselor turistice.
* localizarea la sursă, în care amenajarea se realizează în ambientul unor resurse
turistice naturale sau antropice, respective la locul materiei prime (izvoare de ape minerale,
plajă, munte, etc);
* amenajarea complexă, cu o infrastructură dezvoltată și de o diversitate de unități
turist ice dar îndepărtate de piața consumatorului (ex. Durău, Borșa, Stâna de Vale);
* amenajarea turistică polivalentă, cu o largă paletă de servicii oferite turiștilor, și
care se adresează unei diversități a segmentelor cererii (Vatra Dornei, Buziaș, Covasna,
Felix, Neptun, Eforie Sud);

12 Țigu G., (Turismul montan ), Editura Uranius, Bucur ești, 2001, pag. 46

13 Țigu G., (Turismul montan ), Editura Uranius, București, 2001, pag. 46

17 * amenajarea suprastructurală, specifică zonelor ce au atins un nivel mai ridicat de
dezvoltare economică, turism ul integrându -se în așa numită expansiune a terțiarului
(Poiana Brașov, Sinaia, Mamaia etc).
În funcție de aceste tipo logii, destinațiile turistice, cu particularitățile lor , considerate
puncte -cheie sau puncte de cristalizare în amenajarea unor zone turistice, determină
fluxurile turistice între zona de origine și cea de recepție, constituind, totodată, premise în
fundam entarea științifică a amenajării turistice.
În literatura de specialitate, amenajarea unei zone turistice a fost înglobată într -o
strategie generală de sistematizare a teritoriului. Zona turistică poate fi considerată ca zona
unde activitatea turistică joa că un rol esențial, având influențe foarte marii asupra
dezvoltării celorlalte sectoare economice și sociale.
În dezbaterea problemelor legate de amenajarea unei zone turistice s -a ridicat
problema raportului care trebuie să existe între turismul național și internațional în
organizarea teritoriului și s -a considerat cauza din ideile fundamentale care trebuie să
călăuzească procesul de sistematizare a teritoriului în turism este depășirea dualismului
existent, aparent, între turismul național și internațion al.
Turismul, evoluat doar din perspectiva economică și, mai ales, avându -se în vedere
raportul de devize, nu permite conturarea unei strategii solide a dezvoltării economice,
strategie în care dezvoltarea turismului intern resimte mai puțin repercursiuni ale politicii
internaționale, momente de conjuctură economică externă, motiv pentru care dezvoltarea
acestuia rămâne baza turistică a unei țări.
În anumite țări în curs de dezvoltare și, în special, pentru aceste țări, dualismul între
turismul intern și i nternațional dobândește o importanță deosebită. Într -adevăr, în aceste țări
turismul este considerat ca o industrie de export și dezvoltarea zonelor nu se face,
întotdeauna, într -un context general, adică într -o concepție globală de strategie a dezvoltării
și amenajării zonei turistice.
În condițiile concurențiale de astăzi, când oferta turistică are aproape un caracter
internațional, zona turistică trebuie să răspundă, cu un evantai larg de servicii, unei cereri
eterogene și diversificate din punct de vede re al motivațiilor turistice, al diverselor grupuri
de vârstă, al alegerii destinații lor turistice și al diversificărilor categorii lor de venituri.
Răspunsul pe care o țară sau o regiune îl poate da acestei cereri elastice de servicii
turistice este ceea c e se numește imaginea turistică. Desigur ceea ce caracterizează o țară
sau o zonă este conținutul original al imaginii turistice și orice amenajare turistică trebuie

18 făcută în scopul de a amplifica valoarea sa, de a -i asigura elementele suplimentare pentru
dezvoltarea originalității.
A îi crea imagine turistică unei zone, înseamnă a asigura amenajarea teritoriului în așa
fel încât să se asigure integrarea tuturor factorilor specifici zonei, atât din punctul de vedere
al naturii, cât și din punct de vedere a l elementelor existente create de om.
Fiecare zonă turistică reprezintă în mintea turistului o imagine care indică numeroase
date ale acesteia: mediul social -economic și politic al zonei sau țării respective, mediul
natural al zonei (munte, mare etc), trec utul zonei considerate și îndeosebi trecutul său
turistic, stațiune veche sau stațiune nouă.
Din experiența mondială rezultă că realizarea unei amenajări turistice într -o zonă sau
stațiune se înfăptuiește pe baza de program care conține următoarele element e:14
* Rațiunile de bază care a u generat inițiativa unei amenajări turistice și motivele
fundamentale pentru elaborarea unui plan de amenajare; delimitarea zonei turistice și
caracteristicile sale generale, precizându -se mai ales problemele ce urmează a se re zolva
prin amenajare; organizarea funcțională a regiunii în raport cu direcțiile planului global de
dezvoltare națională; organizarea națională a teritoriului în afara regiunii în cauză.
* Datele de bază asupra populației regiunii, evoluția demografică, nive lul de trai,
precum și datele fundamentale asupra structurii locuințelor și asupra gradului de
urbanizare;
* Activități economice , cele mai importante pe teritoriul zonei (industrie, agricultură,
comerț, etc.) și potențialul zonei în cadrul economiei naționa le a țării;
* Date asupra diferitelor sectoare ale infrastructurii (șosele, căi ferate, porturi,
aerod romuri); date privind starea actuală a rețelei de unități comerciale, de așezăminte de
cultură și de distracții, cluburi sportive, unități de sănătate publi că;
* Eșalonarea activităților pe etapele lor succesive.
Complexitatea problemelor care trebuie rezolvate pentru amenajarea unor zone
turistice impune participarea unor echipe de specialiști cu profiluri foarte diferite (arhitecți,
urbaniști, economiști, geo grafi, psihologi, sociologi, specialiști în marketing și management
turistic).
Priorități le unei stațiu ni turistice : dimensiunea, forma, starea clădirilor, rețeaua rutieră
exterioară, alimentarea cu apă, rețeaua telefonică etc;
Caracteristicile care asigur ă o zona de atractivitate pentru turiș ti:fizionomia și puterea
de atracț ie a patrimoniului turistic.

14 Barbu, Gh., (Turismul – ramură a economiei naționale ), Editur a pentru Turism, București, 2006 , pag. 85 –
86

19 Implantarea turismului se realizează în moduri diferite, în funcție de specifi cul zonei
sau regiunii. De exemplu , atunci când se acționează asupra unor ora șe istorice este necesar
să se țină seama de o serie de considerații. Astfel, orașele istorice (Suceava, Sighișoara etc.)
reprezintă așezăminte de mare valoare turistică, care vor necesita din partea experților
lucrări mai ample și mai profunde, ceea ce im plică timp mai mult și fonduri bănești mai
mari.

Capitolul 2
Dezvoltarea turistică durabilă

Prin activitatea conjugată dintre: Uniunea Internațională de Conservare a Naturii
(UICN), Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii (WNF), Federația Europeană a
Parcurilor Naționale și Naturale (PNABE), înca din anul 1991, s -a definit conceptu l de
turism durabil definit ca fiind o dezvoltare a t uturor formelor de turism, managementul și
marketingul turistic , asigurare a exploatării resurselor naturale și culturale in beneficiul
generațiilor viitoare .
Pe termen lung, costurile financiare pentru susținerea unui turism durabil pot apărea
ca fiind ridicate, iar costurile ulterioare pentru refacerea ecologică sunt mult mai mari, iar
de multe ori efectele negative asupra naturii sunt ireversibile.
În 1991 a început reabilitarea turismului românesc (care a cunoscut un regres din
cauza unor ani de neglijare) prin intermediul lucrării: I dentificarea necesității instituționale
de dezvoltare a turismului în Romania, prin care se recunoaște potențialul turistic ca
instrument de progres economic și social.
Programul de asistență tehnică PHARE, bazat pe recomandările acestei lucrări, a fost
pregătit și implementat în anii 1993 -1994, având obiectivul de a sprijini industria turistică
în trecerea de la o economie centralizată la una de piață.
Autoritatea responsabilă pen tru implementare a fost Ministerul Turismului, care a
acordat sprijin prin investiții nontangibile în domenii ca: înt ărirea cadrului instituțional,
pregătirea forței de muncă, promovare, dezvoltarea produsului.

20 În figura de mai jos este prezentată legătura dintre turism și ecoturism.

Relația dintre ecoturism și turism durabil (adaptat după Bran Florin, Marin
Dinu, Simon Tamara, Turismul rural. Model european ).15

Ecoturismul este deci bazat pe observarea naturii. Ofertele de produse sunt în mod
esențial localizate în țările cu o diversitate biologică puternică, care oferă o natură protejată,
cu parcuri naționale, rezervații particulare și comunități locale, care conservă activitățile lor
tradiționale. Dar ecoturismul este, în nainte de toate, un demers al dezvoltării, care implică
forme de parteneriat noi între operatorii de turism, agenți rece ptivi, comunități locale,
gestionări ai spațiilor protejate, asociații ecologiste și comunități științifice.

2.1 Concepte și definiții ale dezvoltării durabile

În anul 1992, în cadrul Conferinței de la Rio, 170 de state, printre care și România au
recuno scut și au căzut de accord a supra nevoii urgente de a adopta o strategie globală
pentru secolul următor, denumită AGENDA 21 , a cărei opțiuni să fie aplicarea principiilor
detzoltării durabile.
Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie reconcilier ea între două aspiraț ii
umane: necesitatea continuării dezvoltării economice și sociale, dar și protecția și
îmbunătățirea stării mediului, ca o cale unică pentru bunăstarea generațiilor prezente și
celor viitoare.
Conform prevederilor stabilite în cadrul Conferinței de la Rio, fiecare autoritate locală
are obligația de a elabora propia strategie locală de dezvoltare durabilă.
Agenda 21 Locală este procesul prin care autoritățile locale lucrează în parteneriat cu
toate sectoarele comunității locale, punând accentul pe participarea comunității și pe
democrația locală, oferind o modalitate de integrare a problemelor sociale, economice ș i de
mediu. Aceasta va trebui să conducă la definir ea de obiective, politici și ac țiuni la nivel
local.
O dezvoltare durabilă , este aceea dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără a
compromite capacitatea generațiilor viitoare de a -și satisface propiile nevoi.

15 Bran, F., Marin, D., Simon T., – lucr. cit. Pag. 15 9 Turism
convențional Turism
durabil Ecoturism

21 Dezvoltare a durabilă este acceptată si sprijinit ă pe plan mondial, avand un mesaj
preluat de Conferința de la Rio din anul 1992.
Obiectivul principal al dezvoltării durabil e este de a găsi un echilibru pentru
interacțiunea sisteme lor: Economic, Uman, Ambiental și Tehnologic într-un proces
funcțional, dinamic și flexibil.
Nivelul optim al unei dezvoltări de lungă durată corespunde unei dezvoltări susținut e
de aceste sisteme. Pentru ca modelul să fie operațional, această susținere sau viabilitate
trebuie sa fie aplicabilă tuturor subsitemelor celor patru dimensiunii durabile, adică,
plecând de la energie, transport uri, agricultură, industrie și până la investiții, așezări umane
și conservarea biodiversității.
În vederea susținerii și realizării unei comunități viabile, prin luarea în considerare a
problemelor economice, de mediu și sociale, specialiștii în domeniu a u încercat să
definească noțiunea de dezvoltare durabilă . Clarificarea acestui termen având o importanță
deosebită și pentru înțelegerea dintre comunități.
Dezvoltarea durabilă a turismului este un curent global care implică probleme
ridicate de management ul mediului conform cu dezvolltarea nevoilor umane. Definiția
dată, cel mai des, dezvoltării turis tice durabile este următoarea: ( dezvoltarea tuturor
formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea
naturală, socială, economică a mediului, prin exploatarea resurselor naturale și culturale
și în interesul generațiilor viitoare .)16
Economist ul Muscoe Martin, în lucrarea: A Sustainable Comunity Profile , from
Places, ianuarie 1995 prezintă originea cuvântului durabil (de sus ținere), care are rădăcini
în limba latină, subtenir însemnând a stăvili, a reține sau a a sprijini de jos . O comunitate
trebuie să fie sprijinită de jos de către locuitorii actuali și viitori. Unele locuri, prin
combinarea specifică a caracteristicilor fi zice, culturale și poate spirituale, inspiră oamenii
să aibă grijă de comunitatea lor. Acestea sunt locurile în care durabilitatea are cele mai
mari șanse de existență (menținere).
Comisia Națiunilor Unite pentru Mediu Încojurător și Dezvoltare prezintă ur mătoarea
definiție: dezvoltarea durabilă corespunde cerințelor prezentului fără să compromită
posibilită țile generațiilor viitoare de a î și satisface propiile necesități .
Economistul Thomas Jefferson, 6 septembrie, 1789 spun ea că: ( Pământul aparține
fiecăr ei generații pe durata existenței sale, care i se cuvine pe deplin și în întregime, nici o
generație nu poate face datorii mai mari decât pot fi plăt ite pe durata propiei existențe ).

16 Bran, F., Nistoreanu, P., Simon T., ( Ecoturism ), Editura Economică, București, 2000,pag. 18

22 Durabilitatea se referă la capacitatea unei societăți, ecosistem sau oric e asemenea
sistem existent de a funcționa continuu într -un viitor nedefinit fără a ajunge la epuizarea
resurselor cheie.
Beth E. Lachman, în lucrarea sa: Linking Sustainable Community Activities to
Pollution Prevention: A Sourcebook , aprilie, 1997, conside ră că punctul de concentrare și
mărimea eforturilor durabilității depind de condițiile locale, inclusiv de resurse, acțiuni
politice, individuale și de trăsăturile remarcabile ale comunității. Demersurile pentru
susținerea comunității au fost aplicate ches tiunilor privind expansiunea urbană, inner -city și
dezvoltarea terenurilor brune, dezvoltarea și progresul economic, conducerea
(administrarea) ecosistemului, agriculturii, biodiversitatea, clădiri ecologice, conservarea
energiei, watershed management și p revenirea poluării. Multe dintre aceste chestiuni și alte
asemenea probleme ale comunității nu pot fi abordate cu ușurință prin moduri sau elemente
tradiționale în societatea noastră.
Mulți oameni consideră că este mai bine ca astfel de probleme să fie tra tate prin
metode de abordare mai cooperante , deoarece astfel de probleme sunt confuze,
multidisciplinare, multiorganizaționale, cu mize multiple și multisectoriale în natura lor.
Specialistul american în domeniul dezvoltării durabile, William D. Ruckelshau s,
prezintă una din lucrările sale de valoare: Toward a Sustainable World, septembrie 1989,
următoa rea definiție a durabilității: ( durabilitatea este doctrina de urgență prin care
dezvoltarea și progresul economic trebuie să aibă loc și să se mențină de -a lungul
timpului, în limitele stabilite de ecologie în sensul cel mai larg prin interdependența
ființelor umane și slujbelor lor, biosferei și legilor fizicii și chimiei care o guvernează.
Rezultă că protecția mediului și dezvoltarea economică sunt într -adevăr procese
antagonice .)

2.2 Noțiuni de bază în sfera dezvoltării durabile

Orice studiu trebuie să fie precedat de clarificarea unor concepte teoretice, cu atât mai
mult în această ramură, în care investigarea științifică a început de puțin timp.
În pr imul rând ar trebui definite concepțiile următoare: turismul durabil, turismul
naturii, turismul rural și turismul verde. Este necesar să facem lumină asupra conținutului,
criteriilor, domeni ilor de aplicație a conceptelor și să le privim sub un unghi al p roduselor
și al proiectelor.

23 Turismul durabil este un demers mai recent, pentru că el este o prelungire a
conceptului de dezvoltare durabilă, care a văzut lumina zilei în timul Conferinței de la Rio
în 1992.
El s-a născut de asemenea din preocupările leg ate de viitorul spațiilor fragile de
planetă și în special a pădurilor tropicale. Componenț a mediu lui înconjurător este foarte
puternică.
Dar ea vizează ansamblul industriei turistice, tratând de asemenea la fel de bine
spațiile naturale, precum regiuni ru rale și urbane, integrează noțiunea de patrimoniu
cultural și arhitectural și preconizeată o modificare a comportamentelor, plecând de la
domiciliu și nu numai în țările vizitate. Problematica este mai largă decât a ecoturismului.
(Se înțelege prin dezvolt area turistică durabilă orice formă de dezvoltare, amenajare
sau activitate turistică, care respectă și păstrează pe termen lung resursele natural,
culturale și sociale și contribuie într -o manieră pozitivă și echitabilă la dezvoltarea
economică și înflori rea indivizilor care trăiesc, lucrează sau își petrec sejurul pe aceste
spații ).17
Organizația Mondială a Turismului (OMT) a reținut trei tipuri de criterii pentru a
caracteriza dezvoltarea turistică durabilă:18
* resursele ecologice trebuie să fie protejate;
* comunitățile locale sunt beneficiarele acestui tip de turism în termenii de venituri
economice și calitate a vieții;
* vizitatorii capătă o experiență de calitate.
Europa se simte mai bine în ceea ce privește această terminologie a turismului
durabil, care ț ine cont de constrângerile sale specifice: spațiul rural, antropizarea, arii
protejate suprafrecventate, o slabă diversitate biologică, înconjur mediteranean urbanizat,
concentrare umană în orașe, poluare și degradare a stilurilor naturale, folosite pentru
plăcere, gestiune a pârloagelor agricole, presiune a vânătorii. În Europa preocupările nu
sunt pentru a dezvolta un turism etilist pentru naturaliști de nivel înalt, ci de a sensibiliza
industria turistică în ansamblul său și de a face să se adopte practi ci ecologice.
Turismul rural este cel care va permite întâlnirea dintre ecoturism și turismul durabil
în Europa, pentru că el este organizat în spații naturale puțin pertu rbate și locuite de către
comunități tradițion ale. Turismul rural se caracter izează p rintr-un demers voluntar (bazat

17 Țigu G., (Turismul montan ), Editura Uranius, București, 2001, pag. 56
18 Bran, F., Nistoreanu, P., Simon T., (Ecoturism ), Editura Economică, București, 2000,pag . 23

24 pe voința de a se îndepărta de modul de viață urban, cel puțin temporar), în spațiul
geografic al lumii rurale.
Acest tip de turism cuprinde trei categorii de activități: activități sportive, în natură,
descoperirea mediulu i, repaus și schimbare a cadrului de viață, care privilegiază o natură
intactă și care poate fi practicată fără transformarea mediului.
Turismul verde este o denumire mai largă a turismului rural, care se bazează pe
sejururi în mediul rural și integrat ace stei noțiuni de turism blând, responsabil și grijuliu
față de stiluri și culturi locale.

2.3 P rincipiile dezvoltării durabile

S-a manifestat o creștere a sensibilității turiștilor la problemele mediului, ceea ce a
încurajat acțiunile operatorilor de turi sm cu referire la o integrare mai bună a
echipamentelor în mediul natural și la efectuarea unor investiții pentru protecția ecologică
(gestiunea apelor reziduale, a deșeurilor, reducerea poluării aerului etc.).
Implementarea unor politici globale de gestiu ne a impactului ecologic în regiunile
turistice a fost mai dificilă d in motive sociale sau politice. De asemenea, este dificilă
coordonarea inițiativelor și compatibilizarea intereselor individuale datorită prezenței un ui
număr mare de operatori turis tici. Cu toate acestea, în foarte multe țări au fost
implementate programe sau planuri de dezvoltare durabilă a anumitor regiuni turistice.19
Capacitatea fizică a mediului înconjurător impune limite multor activități umane ceea
ce înseamnă că trebuie să reducem consumul de resurse. Trebuie să trăim în limitele lor
pentru a putea trece mai departe planeta urmașilor noștri cu posibilitățile ei de a păstra viața
omului.
Avem datoria morală de a evita compromiterea posibilităților generațiilor viitoare de
a răspunde la propiile nevoi. Bunăstarea umană are dimensiuni sociale, culturale, morale și
spirituale dar și materiale. Bunăstarea, oportunitățile și responsabilitățile ar trebui împărțite
echitabil între țări și între grupuri sociale din fiecare țară.
Principiul pr ecauți unii: dacă suntem nesiguri în privința efectelor oricărei acțiuni s au
desfășurării as upra mediului v a trebui să aplicăm acest principiu și să acționăm cu
precauție.

19 Țigu G., (Turismul montan ), Editura Uranius, București, 2001, pag. 81

25 Gândirea globală : rezolvarea unei probleme complexe de durabilitate cere ca toți
factorii ce contribuie la aceea problemă să fie încorporați în soluție.
Agenda 21 -planul de acțiune pentru o dezvoltare sustenabilă – recunoaște că
autoritățile locale au de jucat un rol crucial în dezvoltarea durabilă, deoarece:
– reprezintă comunitatea locală ș i lucrează în numele ei;
– au un rol planificator important: desfășoară, deleagă sau influențează multe din
serviciile de care depind e calitatea vieții;
– administrează părți importante din mediul construit sau natural; pot influența mult
pe alții prin educați e, sfaturi, informații și exemplu l propriu;
– pot cataliza parteneriate cu alte organizații.
Iată ce sria în 1997 Ministerul Mediului Înconjurător al Germaniei, Angela Merkel,
(deci la 5 ani de la Summitul de la Rio de Janiero , după ce a avut loc recent la
Johannesburg , Summitul Dezvoltării Durabile): Turismul se numără acum printre
sectoarele cheie ale economiei mondiale. El constituie din acest motiv un jalon din ce în ce
mai important, dar din ce în ce mai complex, al politicii mediului înconjurător .
Pentru turism, o natură, peisaje intacte și un mediu înconjurător intact sunt factori
vitali. Atunci când natura este distrusă , peisajul prădat, resursele în apă, în energie, în soluri
supraexploatate, atunci și baza economică a acestei activități este în peri col.
Interesele turismului și cele ale protecției naturii sunt deci întru totul paralel e. Totuși,
orientările actuale ale turismului sunt adesea dificil de împăcat cu modelul dezvoltării
durabile . Politicile europene și mo ndiale ale mediului înconjurător s e confruntă, de
asemenea, cu noi provocări.
Este adevărat că turiști sunt din ce în ce mai conștienți de problemele mediului
înconjurător și că ei doresc să -și petreacă vacanțe în natură, într -un mediu înconjurător
protejat. Dar, pe de altă parte, numărul lor nu încetează să crească la nivel internațional.
Astfel, dacă el era în trecut de circa 180 milioane, î n 1996 a ajuns la 600 milioane turiști.
Partea sejurilor îndepărtate crește continuu, în special în țările industrializate, unde
voiajul face acum par te din modul de viață și constituie un criteriu important al statutului
social.
În 1997, în zilele de 6 -8 martie a avut loc la Be rlin Conferința Internațională
Diversitatea biologică și turism . Declarația de la B erlin , adoptată cu această ocazie,
reflectă consensul mondial, care a putut, pentru prima dată, să fie realizat asupra
principiilor funda mentale ale unui turism durabil, contribuind la conservarea sa.

26 Turismul durabil este însoțit de o exploatare rezonabilă a diversității biologice și
poate contribu i la conservarea sa.
Dezvoltarea turistică trebuie să fie stapânită și condusă într-o manieră avizată, în
scopul de a răspunde în permanență la grija privind durabilitatea.
Este indicat să se arate în mod special prudența în regiunile sensibile din punct d e
vedere ecologic și cultural, unde turismul de masă trebuie să fie evitat.
Responsabilitate a dezvoltării durabile revine în întregime sectoarelor din turism și
respectiv sectorului privat. Ar trebui să fie încurajate inițiativele spontane.
O importanță ma re va fi acordată la scară locală, care poartă responsabilitatea
dezvoltării durabile a turismului, dar și celor care obțin profit din această activitate.
Declarația de la Berlin este luată în considerare de către Conferința Statelor părți la
Convenția asu pra Diversității Biologice, în scopul de a elabora acorduri mondiale cu scopul
dezvoltări turistice durabile. Ea a servit ca punc t de plecare la activitățile susținut e în cadrul
Sesiunii extrao rdinare a Adunării Generale a Națiunilor Unite din iunie 1997 a Comisiei
Națiunilor Unite asupra Dezvoltării Durabile.
Pornind de la prevederile Conferinței de la Rio, în iunie 19 99 Guvernul României a
adoptat Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă , realizată în cadrul Programului
Națiunilor Unite pentru Dezv oltare (PNU D), de către un grup de lucru al Guvernului,
asistat de Centru l Național de Dezvoltare Durabilă .

2.4 R ecomandări generale pentru dezvoltarea turismului durabil

Păstrarea tuturor funcțiilor turistice ale parcurilor naționale, ale rezervațiilor biosferei
trebuie să aibă la bază elaborarea unor planuri de dezvoltare turistică, care să nu se limiteze
la aceste spații naturale și să înscrie într -un context regional mai larg. Acțiunile izolate de
amenajări parțiale exclud realizarea turismului durab il.
Toate echipamente turistice se vor realiza într -un stil, la o scară, în deplină armonie,
cu mediul local, prin utilizarea unor materiale de c onstrucții locale, tradiționale : ca de
exemplu, mijloacele de transport cât mai silențioase, non -poluare, prin utilizar ea unor surse
de energie altern ative etc.
Se impun, pentru viitor, tipuri de vacanțe, care c er cheltuieli energetice reduse și care
să exploateze la minumum resursele existente și care să contribui e la conservarea și
protecția mediului. Pentru turi ști, cât și pentru populația locală, este important să li se
explice rolul și modul de punere în practică a turismului durabil, și realizarea treptată a

27 unui mod de viață compatibil cu normele inte rnaționale de protecție a mediului, lucru
deosebit de util pentru cerințele de dezvoltare a generațiilor viitoare.
Respectarea acestor minime cerințe cere o angajare politică, economică a tuturor
factorilor interesați de dezvoltarea turismului, realizarea unui sprijin financiar real,
deschiderea colaborării între organismele internaționale, cele naționale și locale.
Dintre aceste activități de parteneriat se pot elabora următoarele măsuri utile pentru
realizarea unui turism durabil pentru zonele naturale protejate:
– acte și dispoziții legislative riguroase privind c onsolidarea statutului juridic de
funcționare a parcurilor naționale și rezervațiilor biosferei;
– realizarea unei Carte Europene de practicare a turismului durabil în interiorul și
exteriorul zonelor naturale protejate;
– elaborarea unui Program de Acțiune Eu ropeană pentru turismul durabil care să
includă punerea în practică a unor priorități -pilot, care să dovedească eficiența turistică și
ecologică a acetui tip de turism.
Scopul final al factorilor de decizie implicați în dezvoltarea turismului durabil treb uie
să fie dezvoltarea de parteneriate între instituțiile naționale și internaționale, implementarea
dialogurilor politice și realizarea de programe de training.
Ca orice activitate economică, turismul reprezintă o combinație a elementelor
negative și pozi tive care trebuie estimate și dirijate în sensul dorit.
Efectele turismului în țările în curs de dezvoltare (Fig.4) :
Efecte pozitive Efecte negative
Unul dintre cele mai importante sectoare
economice mondiale incluzând țările în curs
de dezvoltare Industrie nesigură , fapt semnificativ pentru
țările în curs de dezvoltare
Schimburi economice dinspre țările
industrializate către țările în curs de
dezvoltare Preponderența corporaților transnaționale –
greu de controlat
Produce schimburi externe cu efecte
multiple Schimburile externe diminuează efectele
multiple
Diversificarea structurii economice Posibilitatea apariției unei crize economic e
Reducerea dezechilibrelor regionale prin
dezvoltarea zonelor rurale Doar c entrele urbane obțin cele mai mari
venituri
Crearea locurilor de muncă Slujbe slab plătite, sezoniere
Determină creșterea nivelului de calificare a
forțelor de muncă Slujbe care necesită personal calificat
Facilitează schimburile interculturale și
modernizarea Distruge și comercializează cultura
tradițională
Traficul aerian este nesemnificativ,
determinând doar creșterea turismului intern Efecte dăunătoare din cauza traficului aerian
asupra climatului global
Folosirea biodiversității în limitele normale Distrugerea habitatelor

28 Sursa: Strasdas W., Corcoran B., Petermann T. The Ecotourism Traning Manual for
Protected Area Managers20

Conștentizarea posibilelor efecte nefavo rabile va conduce la dimensionarea corectă a
activității și fenomenului turistic astfel încât mutațiile, de orice fel, să poată fi pozitive.
Punctele cheie în jurul cărora trebuie să graviteze discuțiile sunt conservarea
mediului, dezvoltarea durabilă a tu rismului și a educării continue în aceste domenii.
Modelul poate fi luat din proie ctul KEEP , în Japonia: Conected the separated , unde:
ariile protejate sunt destinații de interes major pentru un segment în creștere al turismului
care se bazează pe natura diversă și intactă, pe peisaje și bio diversitate ca atracții majore.
Toate aceste a au un rol dublu: pe de o parte reprezintă zonele -potențial al produsului
turistic – și pe de altă parte zonele care trebuie protejate. Se naște aici un conflict aparent, a
cărui rezolvare are la bază un echilibru destul de precar: pe de -o parte turismul în aceste
zone reprezintă o amenințare și un posibil pericol care poate periclita zonele și pe de altă
parte o sursă de venit, pentru comunitatea care trăiește în zona respect ivă și, nu în ultimul
rând venit care poate fi utilizat pentru protejarea zonelor și la îmbunătățirea facilităților din
zona respectivă.
Tocmai de aici decurge poate cea mai grea sarcină a tuturor factorilor implicați:
comunitatea locală, agenții din turis m, ONG -uri etc. Importanța acestei probleme a
determinat forumurile internaționale să îi acorde atenția cuvenită. În anul 1999, în a 7 -a
sesiune a Comisiei Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă s-a adoptat un program
internațional de lucru pentru dez voltarea turismului durabil, cu referire specială la
ecositemele vulnerabile și la habitaturi. Conform recomandării Consilului Economic și
Social al Organizației Națiunilor Unite, Adunarea Generală a ONU a proclamat a nul 2002
ca an internațional al e coturi smul ui.
Adunarea a declarat că scopul proclamării acestui an este de a încuraja cooperarea
inter-guvernamentală între organizații regionale, internaționale și ne guvernamentale, pentru
atingerea obiectivelor expuse în Agenda 21 (promovarea dezvoltării și protecției mediului).
Adunarea Generală a Națiunilor Unite dorește să atragă atenția guvernelor și a
comunităților internaționale, despre potențialul acestui segment tu ristic, de a genera
influențe, atât negative cât și pozitive, î n mediul natura l, conservarea biodiversității și a
elementelor culturale și sociale ale comunității.

20 Strasdas W., Corcoran B., Petermann T . (The Ecotourism Traning Manual for Protected
AreaManagers ), 2001, pag.17

29 În acest sens, guvernele, sectorul privat, conducerea comunității și turiștii sunt invitați
să exercite eforturi considerabile pentru ca ecoturismul să devină principalul contribuabil în
dezvoltarea durabilă.21 Elementele care ar trebui să garanteze reușita proiectelor se r eferă,
în primul rând la supravie țuirea mediului natural, care repre zintă baza turismului, anume :
* asigurarea că aceste contribuții ajută la conserva rea ariilor și la dezvoltarea zonelor
și a comunitățiilor;
* crearea unor strategii specifice pentru a evita elementele de distrugere a mediului;
* coordonarea eficientă între sectorul p ublic și cel privat, inclusiv implicarea activă a
comunităților locale, a proiecte lor locale, manageriale și de dezvoltare;
* minimalizarea impactului facilităților de transport, de cazare și a altor activități
turistice asupra mediului;
* asigurarea că mișcar ea turistică va evita supraaglomerarea anumitor zone verzi și
monitorizarea asupra mediului.
Alte organizații la nivel internațional care susțin dezvoltarea durabilă a turismului
sunt Organizația Mondială a Turismului (OMT) și Programul Națiunilor Unite p entru
Mediu (UNEP).
Principala problemă identificată prin intermediul acestor programe este lipsa de
calificare la nivelul manager ilor care coordonează activitate a în astfel de zone sau a
organizațiilor de conservare a mediului și se propune ca soluție : c rearea de structuri care să
permită educația și tra ining-ul, elaborarea unor măsuri concrete pentru specializarea
acestora.
Improvizațiile, lipsa de profesionalism, utilizarea greșită a culturilor locale sau
naturale și dezamăgirea turiștilor sunt surse si gure de eșec, care implică pierderea imaginii
foarte greu de recuperat în timp.
Este important comportamentul profesional în ceea ce se oferă și în furnizarea
produselor care trebuie să satisfacă segmentul de piață din turism.

21 Rauschellbac h, B., Schafer, A., Steck, B., (Cooperatin g for sustainable tourism ), 2008 , pag. 33

30 Capitolul 3
Participar ea comunității în dezvoltarea
durabilă a turismului

Principalul punct de atracție al turismului îl constituie cultura și mediul local.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale acestuia este aceea că participă la
personalizarea contactelor dintre turiști și populația locală, permițând implicarea turiștilor
în viața și tradiția acestora.
Conceptul de – dezvoltarea turismul ui prin intermediul comunității – este definit ca
fiind: activitatea comunității locale de a promova schimburile și de a crea un câmp de
energie care să includă natura, cultura, istoria, populația și alte resurse locale.22
În ultimii ani se observă un interes crescând pentru dezvoltarea comunității prin
eforturile de colaborare dintre rezidenți și guvern. Participarea cetățenilor es te, de cele mai
multe ori cheia îmbunătățirii calității serviciilor guvernamentale, bazându -se pe activități
cum ar fi: bunăstarea localnicilor, prevenirea dezastrelor economice, schimburi
internaționale etc.
În situația economică prezentă toate politicile de dezvoltare trebuie să favorizeze
crearea de locuri de muncă. Livrarea de servicii diverse, furnizate de o ofertă turistică
variată, consumatorilor cu nevoi variate, contribuie la îmbunătățirea calității vieții astfel:
* direct , la nivel economic;
* prin întreținerea locurilor de muncă existente, cu contribuția câștigurilor
suplimentare rezultate din activitatea turistică sezonieră;
* prin crearea de noi locuri de muncă generate de facilitățile și serviciile oferite
turiștilor;
* prin încurajarea localnicilor să investească în turism;
* prin mobilizarea populației locale să participe la activitățile voluntare în turism și în
scopuri generale locale.
Principalele activități pe care trebuie să le îndeplinească muncitorii locali în industria
turismului sunt:
* locuitor ii de la țară care dețin structuri de primire turistică (propietăți de case,
hoteluri, restaurante, campinguri) trebuie să satisfacă cerințele turiștilor, să -și

22 Masahiko, N., (A Guidbook for Tourism – Based Community Develo pment Nomura Research I nstitute ,
Japonia – Osaka ), 2001, pag. 3

31 îmbunătățească activitățile de igenizare, securitate, management etc., ținând cont de
resursele naturale și culturale ale regiunii;
* asociațiile locale care oferă antrenamente sportive în zona rurală trebuie să respecte
regulamentele cu privire la securitatea și responsabilitatea civilă și să evite efectele
negative asupra mediului, care ar putea fi create prin suprasolicitarea ariilor naturale
turistice;
* personalul din birourile și asociațiile de informare turistică trebuie să -și cunoască
bine regiunea și resursele turistice ale acesteia pentru a putea furniza informații clare
turiștilor, de asemenea , au nevoie și de cunoștințe tehnice și comerciale pentru a dezvolta și
promova produsul turistic loca l;
* ghizii locali și mun citorii trebuie să fie buni cuno scători ai caracteristicilor zonei
locale și a tehnicilor de conducere a grupurilor;
* agenții pentru dezvoltare trebuie să fie antrenați în crearea, urmărirea și evaluarea
proiectelor de dezvoltar e a turismului, impli când un anumit număr de asociați din sectorul
public și privat;
* directorii și managerii facilităților publice și de cazare trebuie să își d emonstreze
aptitudinile și să își asume responsabilitățile în acordarea facilităților turistice, să fie
capabili să -și pună în practică cunoștințele și să fie în relații bune cu comunitatea locală;
* pentr u populația locală, în general la inițiativa autorită ților locale, aceasta trebuie să
se alăture proiectelor pentru dezvoltarea turistică;
* aleșii locali, cu ajutorul personalului municipal, au responsabilitatea să precizeze
strategiile de dezvoltare turistică, să cunoască regulamentul, sursele financiare, in stituțiile
implicate și principiile dezvoltării durabile.
Dezvoltarea turismului prin intermediul comunității crează noi oportunități pentru
membrii comunității care doresc să își împărtășească cunoștințele și experiența propie cu
cei din jurul lor.
În al doilea rând, turismul este beneficiarul revigorării regionale. Populația locală își
exprimă interesul în utilizarea frumuseții naturale și a elementelor culturale, deosebit de
prețioase, ca pe niște resurse care să le permită vizitatorilor să cunoască tre cutul destinației
respective. Scăderea populației determină atât comunitățile rurale cât și cele urbane să
apeleze la aceste resurse pentru a atrage vizitatorii în scopul întăririi comunității.
Un alt aspect important al dezvoltării comunității prin interm ediul turismului îl
reprezintă promovarea dezvoltării durabile a naturii, a monumentelor istorice de valoare și
a mediului de viață local. Volumul turiștilor, din ce în ce mai mare, conduce la o creștere a

32 timpului liber destinat vacanțelor, accentuarea ce rerii pentru îmbunătățirea calității vieții și
a rețelei comerciale.
Această tendință este răspândită la nivel mondial. Diversificarea nevoilor turiștilor
implică apariția riscurilor de distrugere a resurselor și deteriorarea mediului local, probleme
cu ca re se confruntă specialiștii în domeniu, cu scopul de a menține farmecul destinațiilor
turistice.
Prin distrugerea principalelor resurse ale comunității și deteriorarea mediului de viață
au loc diverse conflicte între vizitatori, industria turistică și rez idenți. Conducerea
comunității are ca principal scop prevenirea și tinerea sub control a acestor conflicte, care
de cele mai multe ori, apar și din imposibilitatea comunității de a coordona problemele
regionale.
Factorul cheie pentru dezvol tarea turismului prin intermediul comunității este
menținerea echilibrului și armoniei între mediul de viață, resurse și satisfacția vizitatorilor.
Dezvoltarea convențională a turismului se axează pe sc opuri economice cum ar fi:
sporirea numărului de vizitatori și promova rea industriei turistice, luând mai puțin în
considerare influențele acestor activități asupra rezidenților și a modului de viață local.
Tendința de creștere a timpului liber destinat călătoriilor implică creșterea și
dezvoltarea durabilă a destinațiilor t uristice prin extinderea capacităților pentru a ră spunde
cerințelor vizitatorilor . Astfel, comunitatea are rolul principal în promovarea turismului.

3.1 Principalele măsuri pentru dezvoltarea turismului prin
intermediul comunității

În unele comunități s -au format comitete voluntare de păstrare a decorului local
împotriva propunerilor de dărâmare a unor clădiri simbolice. Acestea devin, mai târziu,
punctul de plecare pentru dezvoltarea turismului implicând dezvoltarea durabilă a
comunităților locale.
Desco perirea unor resurse naturale deosebite din unele destinații turistice a determinat
o creștere bruscă a numărului de vizitatori, depășind capacitatea de primire a comunității
locale. Prin aceasta , resursele naturale sunt supuse unor riscuri. În acest sens, membrii
industriei turistice, ai agriculturii, pescuitului etc. alcătuiesc împreună o asociație de
promovare a turismului la nivel regional, având ca principal obiectiv dezvoltarea durabilă a
turismului prin protejarea resurselor naturale, culturale și is torice.

33 Principalele măsuri pentru dezvoltarea turismului prin intermediul comunității sunt
prezentat e în figura de mai jos :

Fig. 4.1 Politici și măsuri aplicate în dezvoltarea turismului prin inte rmediul comunității (adaptat după
Masahiko, N. A Guidbook for Tourism – Based Community Development )23.

Măsurile specifice care treb uie luate pentru dezvoltarea turismului prin intermediul
comunității sunt:24

* creșterea entuziasmului pentru dezvoltarea comu nității;
* asigurarea menținerii mediului de viață, a resurselor și satisfacția vizitatorilor;
* stabilirea unui sistem de echilibru între mediul de viață, resurse și satisfacția
vizitatorilor.

23 Masahiko, N., ( A Guidbook for Tourism – Based Community Development Nomura Research i nstitut e,
Japonia – Osaka ), 2010 , pag. 10
24 Idem – lucr. cit. Pag. 7 -8 Creșterea entuziasmului pentru
dezvoltarea comunității
Asigurarea durabilității mediului
de viață, resurse lor și satisfacția
vizitatorilor
Echilibru între mediul de viață,
resurse și satisfacția vizitatorilor Stabilirea unui sistem de
colborare cu guvernul
Asigurarea durabilității
mediului de viață
Asigurarea durabilității
resurselor
Asigurarea durabilității
satisfacției vizitatorilor
Stabilirea unui sistem de
colborare și distribuire a
informației
Crearea unui sistem de
returnare a veniturilor în
cadrul comunității

Reflectarea rezultatelor
obținute prin monitorizare
Dezvoltarea turismului
prin intermediul
comunității

34 3.2 Creșterea entuziasmului pentru dezvoltarea comunității

În ultima perioadă, guvernul și rezidenții depun eforturi considerabile în scopul
îmbunătățirii comunității. Au fost luate măsuri referitoare la echilibru între utilizarea și
păstrarea resurselor și intensificarea satisfacției vizitatorilor.
Eforturile de dezv oltare implică o parti cipare activă a rezidenților care trebuie să fie
reală și durabilă. Este importantă stabilirea unui lider în dezvoltarea comunității, care
trebuie să țină cont și de hotărârile guvernului.
Principalele politici adoptate în acest sens sunt:

* Crearea organizațiilor care să servească ca element principal în desfășurarea
activităților. Vor fi luate următoarele măsuri la această politică de bază:
– promovarea activităților de dezvoltare a comunităților : pentru a crea sau a crește
numărul org anizațiilor specializate în desfășurarea activităților turistice se recomandă
extinderea eforturilor de dezvoltare a comunității prin grupuri și organizații non -profit sau
prin intermediul Camerelor de Comerț.
Trebuie făcute eforturi pentru a încuraja par ticiparea organizațiilor prin crearea unor
asociații federale, promovarea diferitelor mișcări și îmbunătățirea facilităților turistice.
– creșterea sprijinului și înțelegerii: în activitatea de extindere a eforturilor de
participare în dezvoltarea comunități i este importantă cr earea unei atmosfere de înțelegere
și sprijin reciproc la nivel local.
Rezidenții manifestă un interes crescând în aprecierea comunității datorită
oportunității pe care le crează în domeniul educ ațional prin activități de învăț are conti nuă.
Diferite evenimente și publicitatea contribuie la sporirea accesului vizitatorilor de a
participa în activitățile de dezvoltare a comunității.
– furnizarea unei bazei de informare: promovarea unei participări active în
dezvoltarea comunității implică of erirea unor oportunități, ușor accesibile, publicului larg.
Crearea unui sistem de premii poate fi de asemenea un stimulent pentru participanți.

35 Schematic aceste măsuri se prezintă astfel:

Fig. 4.2 sugestii și propuneri pentru realizarea politicii de cercetare ca element de bază în
desfășurarea activitășilor (adaptat după Masahiko, N. A Guidbook for Tourism – Based Community
Development )25.

25 Masahiko, N., (A Guidbook for Tourism – Based Community Develo pment Nomura Research institute ,
Japonia – Osaka ), 2001, pag. 13 -16 Crearea organizațiilor
cu element de bază în
desfășurarea
activităților Creșterea sprijinului și
înțelegerii Participarea în activități
bazate pe încredere

Lansarea activităților
de muncă o rganizată

Dezvoltarea comunității
prin Organizatiile non -profit
Extinderea mișcărilor și
inițiativelor

Promovarea educației
istoriei și culturi

Înființarea unor grupuri de
studiu și colegii la nivel local
Înființarea unor ateliere Promovarea activităților de
dezvoltare a comunității Promovarea activității prin
intermediul Camerei de
Comerț
Expoziții, formuri, simpozioane și alte
activități pentr u dezvoltarea comunității
Publicarea prin intermediul
unor companii turistice
Recrutarea de ghizi
voluntari și specialiști
Întâlniri peri odice în scopul
dezvoltării comunității
Furnizarea unei bazei de
informare Înființarea asociațiilor
federale
Participarea la concursuri
organizate de Ministerul
Apelor și Pădurilor și
Ministe rul Turismului Acordarea unor premii

36 Stabilirea unui si stem de colaborare c u gu vernul se poate realiza prin intermediul
următoarelor măsuri:
* Promovarea eforturilor organizate: colaborarea între conducerea locală și rezidenți este
esențială pentru dezvoltarea cupr inzătoare a comunității. De obi cei, în aceste ac tivități sunt
implicate doar agențiile de turism. Acest ea tre buie înlocuite cu un nou sistem în care
agențiile oficiale sub conducerea directă a guvernului, trebuie să promoveze dezvoltarea
comunității. De asemenea, trebuie extins procesul de participare a rezidenților.
* Promovarea dezvoltării comunității panificate : pentru o dezvoltare sistematică a
comunității este importantă definirea cu precizie a dezvoltării turismului prin intermediul
comunității în planurile conducerii locale și în planificarea ur bană. Alocațiile de la bugetul
statului trebuie să fie pe măsura importanței proiectului. Trebuie realizate proiecte care să
producă rezul tate concrete.
Schematic, aceste măsuri se prezintă astfel:

Fig. 4.3 măsuri și sugestii pentru stabilirea unui sistem de colaborare cu guver nul (adaptat după
Masahiko, N., A Guidbook for Tourism – Based Community Development )26.

26 Masahiko, N., ( A Guidbook for Tourism – Based Community Deve lopment Nomura Research institute ,
Japonia – Osaka ), 2001, pag. 15 -16 Stabilirea unui sistem
de colaboare cu
Guvernul
Promovarea dezvoltării
comunității planificate Conducerea locală sub direcționarea
guvernului
Eforturi din partea departamentelor
de planificare
Alcătuirea unor echipe de
proiectare
Regulamente pentr u
dezvoltarea comunității

Definirea principalelor măsuri
într-un plan cuprinzător

Alocațiile bugetare pentru
proiecte Promovarea eforturilor
organizate
Alocații bugetare pentru
dezvoltarea infrastr ucturii

Utilizarea sistemului de
planificare urban
Furnizarea rezidenților a unor
modalități de a -și prezenta
cererile către guvern

Ordonanțele cu privire la
îmbunătățirea peisajului

37 3.3 Asigurarea durabilității med iului de viață, a resurselor și
satisfac erii vizitatorilor

Principalul scop al dezoltării turistice prin intermediul comunității îl reprezintă
revitalizarea regională. Mediul de viață trebuie îmbunătățit prin utilizarea resu rselor de care
dispune acesta.
Din punct de vedere economic este importa ntă dezvoltarea industriei turistice, care
presupune extinderea structurilor de primire și de alimentație publică și creșterea calității
serviciilor oferite de acestea.
De asemenea, dezvoltarea agriculturii și a altor industri i joacă un rol important în
economia locală a unei regiunii prin crearea de noi locuri de muncă.
Trebuie luate măsuri pentru prevenirea deteriorării mediului cauzată de creșterea
numărului de vizitatori. Prin acestea se cere turiștilor să evite producerea zgomotul ui și
păstrarea ordin ii și curăț eniei.
Sunt luate și măsuri cu privire la îmbunătățirea căilor de acces și a rutelor turistice.
Dezvoltarea turismului prin intermediul comunității începe cu redescoperirea naturii,
culturii și istoriei locale. Aprecierea resurselor locale și a valorii lor se află în strânsă
legătură cu modul lor de utilizare.
Măsurile luate în acest sens trebuie să includă acțiuni referitoare la: organizarea de
evenimente locale, crearea de suveniruri noi și atractive, precum și participarea vizitatorilor
la aceste acțiuni.
Pentru a asigura menținerea resurselor trebuie dezvoltat un sistem care să echilibreze
utilizarea și conservarea acestora. În scopul amplificării satisfacției vizitatorilor, întrega
comunitate trebuie să ofere facilități și un mediu cât mai confortabil, astfel încât aceștia să
se simtă bine pe perioada șederii și vizitării.
Publicitate a și informarea reprezintă principalele măsuri de atragere a vizitatorilor.
Este important ca activitățile manageriale în acest sens să includă măsuri referito are la
supraaglomerarea destinațiilor turistice și la alte probleme.
Câteva dintre politicile de bază referitoare la aceste probleme se clasifică astfel:
Asigurarea durabilității mediului de viață : Pentru punerea în aplicare a acestei
politici trebuie lua te următoarele măsuri:
– conservarea și îmbunătățirea mediului de viață; pentru a asigura durabilitatea în
mediul de viață local este importantă prevenir ea fluxului mare de vizitatori pentru a nu

38 deteriora mediul, precum și implementarea unor măsuri de îmbun ătățire a mediului pentru
populația locală;
– promovarea industrială (crearea și asigurarea locurilor de muncă). Măsura de
promovare economică este fundamentală pentru asigurarea durabilității mediului de viață.
Acest sistem trebuie stabilit astfel încât r ezidenții, deținătorii de locuri de muncă în
interiorul comunității, să poată încasa beneficiile economice vizate de vizitatori.
Comunitatea trebuie să dețină structuri de primire și de alimentație publică, facilități de
transport, aprovizionare.

Fig. 4.4 Sugestii și propuneri pentru asigurarea durabilității mediului de viață (adaptat după Masahiko, N.,
A Guidbook for Tourism – Based Community Development )27.

– crearea unui sc op în viața localnicilor : în asigurarea durabilității mediului de viață
este important ca majoritatea populației, inclusiv vârstnicii, să participe activ în activitățile
comunităților locale. Contactele personale, în special pe cei din afara comunității, a jută
rezidenții să -și redescopere rolul lor social.
Asigurarea durabilității resurselor se poate realiza prin adoptarea următoarelor
măsuri:

27 Masahiko, N., (A Guidbook for Tourism – Based Community Development Nomura Research inst itute,
Japonia – Osaka ), 2009 , pag. 15 -16 Conservarea și îmbunătățirea
mediului de viață
Promovarea industrială
Crearea unui scop în viața
localnicilor Îmbunătățirea facilităților
Organizarea de galerii
și alte facilități
Sporirea vânzărilor
la produse agricole
Dezvoltarea produsului specific
local Instalații pentru camparea
turiștilor
Ghizi voluntari
Utilizarea resurselor obtținute prin
participarea localnicilor în vârstă Asigurarea durabilității
mediului de viață Linii de transport puse
la dispoziția turiștilor
Sporirea vânzărilor la
produse agricole
Ordonanțe pentru protecția
mediului

39 – Amplificarea valorilor resurselor – Efectul de scenă – poate contribui la creșterea
farmecului resurselor locale și a siturilor istorice. Diferite evenimente, menținerea și
îmbunătățirea peisajului, dezvoltarea produselor specifice, sugestii pentru agreme nt și
stabilirea unor denumiri pentru mărcile locale adaugă valoare resurselor și contribuie la
atragerea vizitatori lor în mod curent.
– Stabilirea unui echilibru între utilizare și conservare. Dezvoltarea turismului prin
intermediul comunității implică conservarea resurselor și în același timp utilizarea acestora
într-o măsură durabilă.
– Anumite resurse trebuie să fie p ăstrate, datorită valorii culturale deosebite, fiind
desemnate și înregistrate în patrimoniul mondial. Împărțirea pe zone a destinațiilor turistice
poate contribui la promova rea utilizării resurselor în ac ord cu eforturile depuse pentru
conservarea acestor a. În figura 4.5 sunt prezentate aceste măsuri și propuneri pentru
realizarea lor :

Fig.4.5 Sugesti i și propuneri pentru asigurarea durabilității resurselor
(adaptat după Masahiko, N.,A Guidbook for Tourism – Based Community Development )28.

28 Masahiko, N., ( A Guidbook for Tourism – Based Communit y Development Nomura Research i nstitute ,
Japonia – Osaka ), 2010 , pag. 19 -20 Stabilirea unui echilibru între
utilizare și conservare Festivaluri muzicale, de
cinema și teatru
Conservarea siturilor
istorice
Dezvoltarea produsului
specific local
Îmbunătățires imaginii și
stabilirea identității
Desemnarea resurselor ca
valori culturale
Restricții în dezvoltare Asigurarea durabilității
resurselor Amplificarea valorii resurselor și
a peisajului Conf erințe și simpozioane
referitoare la resursele locale
Excursii și tururi în natură ,
cu scopuri culturale
Verificarea permanentă a
condițiilor resurselor Inregistrarea resurselor în
patrimoniu mondial
Controlul numărului de
intrări turistice Limitarea intrăril or
Împărțirea pe zone (pentru
conservare și utilizare
turistică)

40 Asigurarea durabilității satisfacției vizitatorilor se p oate realiza prin implementarea
măsurilor de mai jos.
Îmbunătățirea modului de primire : pentru a spori satisfacția vizi tatorilor, comunitatea
trebuia s ă ofere tot timpul, noi oportunități vizitatorilor . Contactul direct cu rezidenți i
contribuie la promovarea înțelegerii dintre aceștia și vizitatori.
Promovarea unui sistem de distribuire și punere la dispoziția turiștilor a informației.
Informaț ia locală trebuie oferită pe căi cât mai accesibile vizitatorilor, astfel încât aceștia să
poată aprecia valoare a comunității. Este importantă furnizarea informați ilor care să
răspundă intereselor turiștilor individuali.
Asigurarea unui mediu accesibil pe ntru transport. Traficul îngreunat cauzat de lipsa
unor modalități ef iciente de transport sau alte inconvenien țe, contribuie la crearea, din
partea turiștilor, a unei impresii negative despre comunitate. Transportul liniștit este vital
pentru satisfacerea vizitatorilor. Aceste măsuri sunt prezentate în figura de mai jos
împreună cu pro punerile pentru realizarea lor :

Fig.4.6 Sugesti i și prpuneri pentru asigurarea durabilității resurselor satisfacției vizitatorilor
(adaptat după Masahiko , N.,A Guidbook for Tourism – Based Community Development )29.

29 Masahiko, N., ( A Guidbook for Tourism – Based Community Develo pment Nomura Research institute ,
Japonia – Osaka ), 2009 , pag. 21 -22 Asigurarea durabilității
satisfacției vizitatorilor Creșterea entuziasmului pentru
dezvoltarea co munității
Promovarea unui sistem de
distribuție și punere la dispoziția
turiștilor a in formației
Asigurarea unui mediu accesibil
pentru transport Punct de desfacere a
produselor specifice locale
Standuri de distribuire a
hărților, broșurilor turistice
Centre de informare
turistică
Standarlizarea semnelor de
direcționare pe traseele
turistice
Crearea unui sistem de
coexistență între pietoni
și vehicule
Dezvoltarea sistemului de
transport local
Asigurarea unui trafic
liniștit Asigurarea durabilității
satisfacției vizitatorilor Programe pentru
implementarea
schimbului de resurse
umane
Solicitarea resurselor
umane

41 3.4 Stabilirea unui sistem de echilibru între mediu de viață, resurse și
satisfacția vizitatorilor

Menținera mediului de viață, a resurselor și satisfacției vizitatorilor se află într -o
legătură de dependență reciprocă. Promovarea unui singur factor poate avea influențe
negative asupra celorlalți factori.
Din această cauză, pentru o dezvoltare de succes a turismului prin intermediul
comunității, este necesară stabilirea unui sistem care să echil ibreze toți cei trei factori.
Conducerea locală trebuie să includă în planurile lor conceptul dezvoltării comunității
și să promoveze măsuri de organizare și cooperare cu toți participanții.
De asemenea, trebuie stabilit un sistem care să asigure returnar ea către comunitate a
profiturilor obținute din activitățile turistice, astfel încât toți membrii comunității să
beneficieze de aceste venituri.
Pentru asigurarea echilibrului între mediul de viață, resurse și satisfacția vizitatorilor
sunt implementate ur mătoarele politici:
Stabilirea unui sistem de colaboarare și distribuire a informației se poate realiza prin
luarea următoarelor măsuri:
* Promovarea activităților de culegere și distribuire a informației. Distribuirea
informației este deosebit de importantă atunci când în dezvoltarea turismului prin
intermediul comunității sunt implicate mai multe părți.
Informațiile referitoare la tendințele vizitatorilor și la sarcinile ce le revin asociaților,
trebuie schimbate și împărțite înainte de promovarea măsurilo r specifice.
* Campanii publicitare organizate de guvern. Guvernul este una dintre cele mai
eficiente organizații din domeniul publicitar. Măsurile guvernamentale sunt de o importanță
vitală în distribuirea informației pentru dezvoltarea comunității.
În figu ra de mai jos sunt prezentate măsurile pentru realizarea colaborării și
distribuire a informației precum și câteva suge stii pentru realizarea acestora :

42

Fig.4.7 Sugestii și pr opuneri pentru stabilirea sistemului de colaborare și de distribuire a
informației (adaptat după Masahiko, N., A Guidbook for Tourism – Based Community
Development )30.

* Crearea unui sistem de returnare a veniturilor în interiorul comunității . Principala
măsură ado ptată în acest sens este: asigurarea fondurilor pentru conservare din veniturile
obținute din turi sm. Aceste fonduri pot fi obținute din: taxe de parcare, vânzarea
suvenirurilor, taxe de vizitare a obiectivelor turistice.
În prezent beneficile economice nu trebuie să se limiteze la anumite segmente ale
populației. Trebuie stabilit un sistem de distribuire, la nivelul întregii comunității, a
profiturilor obținute din fluxul turistic, urmând principiile economice.
Reflectarea rezultatelor obținute din monitor izare se poate realiza prin urmărirea
permanentă a activității și verificarea măsurilor implementate cu ajutorul următoarelor
politici:31 politici de evaluare a monitorizării; politici în sporirea controlului.
Au fost luate numeroase măsuri referitoare la m odul în care trebuie monitorizate
activitățile de dezvoltare a comuni tății și eficientizarea lor; rezultatele monitorizării trebuie
analizate și împărțite de către toate părțile implicate.

30 Masahiko, N., ( A Guidbook for Tourism – Based Co mmunity Development Nomura Research i nstitute ,
Japonia – Osaka ), 2009 , pag. 22
31 Idem, pag. 23 Promovarea activității de
culegere și distribuire a
informației
Campanii publicitare
organizate de guvern Consilii pentru dezvoltarea
comunității
Promovarea prin
intermediu
publicațiilor locale
Colectarea informațiilor
asupra vizitatorilor
Definiții în cadrul unui
plan cuprinzător
Ordonanțe pentru
promovarea turismului Stabilirea unui sistem
de colaborare cu
guvernul Forumuri organizate pentru
schimbări de opinie

43 Capitolul 4
Studiu de caz. Managementul și promovarea
zonei turist ice Borsec

4.1 Prezentarea generală a zonei turistice Borsec

Borsec este un oraș situat în județul Harghita, în nord -estul României, în dep resiunea
intramontană cu același nume. Resursele de apă miner ală cu proprietăți terapeutice și
factorii de cură au condus la dezvoltarea turismului balnear. Condițiile naturale, tradițiile
istorice și culturale, pitorescul zonei, bogația și varietatea elementelor de arhitectură,
precum și folclorul, oferă multiple posibilități de turism și agrement.
În teoria generală a turismului, principalele componenete ale produsului turistic sunt
descrise ca fiind: amplasarea, serviciile , facilitățile, imaginea și preț ul. Orice acțiune de
promovare trebuie realizată luând în considerare fiecare dintre aceste componente, iar
Borsec le integrează pe toate într -o combinație privilegiată.
Baza existentă oferă posibilitatea practică rii unor forme variate de turism, de la turism
cultural, la turism activ, agroturis m, turism de iarnă , etc. a cest domeniu economic fiind o
bază importantă în dezvoltarea economică a regiunii și în absor bția forț ei de m uncă
disponibilă din alte s ectoare, defav orizate de schimbă rile de mediu.
Datorită condițiilor de mediu ș i a infrastucturii turistice, stațiunea B orsec este o
stațiune de interes național.
Borsec ul este o veche stațiune balneo -climaterică, cunoscută din 1804, deschisă tot
timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbogazoase. Aceste ape sunt
cunoscute pentru efectul lor benefic încă din a doua jumătate a secolului XVI -lea.
Efectele tera peutice ale izvoare lor de apă minerală sunt recunoscute pe plan
internațional prin: Medalia Târgului Internațional de la Viena (1873), medalia de argint și
diploma de onoare la expozițiile organizate în 187 6 la Berlin, respectiv, diploma de onoare
a Expoz iție de la Paris (1878).
A primit rang de oraș în anul 1956 –vizitatorii orașului dându -i numele Regina
Apelor Minerale, renumit pentru izvoarele de apă minerală și clima sa deosebită.
În prezent exploatarea și îmbutelierea apei minerale de masă se face de către
Romaqua, în ambalajele de tip pet.

44 Stațiunea Borsec este recomandată în tratamentul bolilor cardiovasculare și
insuficiența cardiatică, hipertensiune, boli endocrine, ne vroză, boala Basedow, boli
digestive, tulburări renale și ale aparatului urinar etc.
La Borsec există instalații pentru băi fierbinți în cadă sau bazine acoperite cu ape
minerale carbonate, izvoare de ape minerale pentru cura internă, aparatu ră pentru
electroterapie și hidroterapie, instalații pentru băi cu ierburi, împachetări cu par afină, săli
de gimnastică etc.
Stațiunea oferă largi posibilități de petrecere a timpului liber. Izvoarele de apă
minerală sunt numeroase și calitativ foarte bune fiind de renume mondial.
Atracții turistice:
* Poiana Zânelo r și C ariera de Tavertin , situate la cca 400 m de centru stațiunii. În
drum se găsesc izvoa rele 10, 11 pentru cură internă, precum și stadionul cu amenajări
sportive ;
* Grota urșilor, situată la cca 1200 m față de centru l stațiunii;
* Peșterea de gheață;
* Izvorul străvechi (mofeta), unul dintre cele mai vechi izvoare de cură din stațiun e,
situat pe drumul spre Peșter a de Gheață.
* Izvorul Pierre Curie, aflat la o distanță de cca 1800 m de centru l stațiunii, este
izvorul cu cea mai radioactivă apă minerală din stațiune;
* Cetatea Bufnițelor, aflată la cca 2500 m de centru stațiunii, pe o pantă abruptă și
înaltă. Aici pot fi vizitate ruinile unor construcții militare din primul război mondial.
Ambianța este cu atât mai propice cu cât în localitatea Borsec este înconjura tă de
munți împăduriți : Munții B istriței, Munții Căliman și Munții Ceahlău.
Zona oferă în toate timpurile atractive it inerarii doritorilor de drumeții și oportunități
interesant e amatorilor de cure cu factori naturali. Factori i naturali de cură sunt : apa
minerală carbogazoasă, bicarbonat e, calcine, atmosfera puternic ionizată, climat subalpin
bogat în aerosol.
Bazele de tratament sunt dotate cu i nstalații moderne pentru următo arele operațiuni
folosite în tratament: băi calde la cadă cu ape minerale, împachetări cu nămol și parafină,
elect roterapie, hidroterapie (afuziuni, băi de planrte), masaj, gimnastică medical ă, saună,
mofete naturale și art ificiale, chinetoterapie.
Poten țialul sportiv este remarcabil : organizarea de competiții de sanie, schi, fotbal.
Stațiunea oferă și alte posibilit ăți de petrecere a timpului liber : cărări de munte
neumblate, terenuri de sport, săli de cinema, pârtie d e schi și săniuș .

45 În ceea ce privește unitățile de cazare, peste 80% din capacitățile de cazare a
Borsecului sunt formate din vile, cele mai multe avân d o vechime de peste 6 -7 decenii, dar
astăzi aceasta se află într -o stare avansata de degradare și doar unele dintre ele fiind
reabilitate și redate circuitului turistic. Dintre cele mai noi vile amintim: Vila Riki, Moga,
Fitnes, Ana, Trandafirului, Vila 6 0, cu oferte atractiv e atât pentru sejurul de iarnă cât și
pentru cel de vară.
Evenimentele socio -culturale în Borsec:
* Luna Ianuarie – serbările zăpezii;
* Luna februarie – cupa Lorin P aul (concurs de schi);
* Luna iunie – deschiderea sezonului turistic (zilel e județului Harghita);
* Luna iulie – altelier Borsec – tabăra de creație (întâlnirea fanfarelor din regiune);
* Luna august – zilele Borsecului.

4.2 Analiza SWOT a destinației turistice Borsec

Pentru a identifica și stabili măsurile care trebuie luate în cad rul turismului în zona
Borsec s -a realizat analiza SWOT, lucrare absolut necesar ă în procesul managerial pentru
fundamentarea deciziilor curente și mai ales pentru asigurarea suportului privind elaborarea
diverselor categorii de previziuni.
Puncte tari:
* Potențialul turistic alternativ;
* Potențial natural ridi cat (existența ape minerale carbogazoase pentru consum și cu
propietăți terapeutice, zăcăminte de turbă cu prop rietăți terapeutice);
* Posibilitatea p racticării unor forme variate de turism de la turism cu ltural, la
turismul balnear, turism activ, agroturism, turism de iarnă, de vânătoare și pescuit, turism
de odihnă, recreere și agrement;
* Forme de relief deosebite, piesaje natur ale atractive (cu păduri, râuri, munți );
* Specialități gastronomice locale, bucă tărie tradițională;
* Obiceiuri tradiționale ( obiceiurile de Anul Nou, muzică, dansurile tradiționale );
* Ospitalitatea agroturistică;
* Posibilitatea de organizare a unui circuit turistic (turul mănăstirilor fiind cel mai
solicitat);
* Patrimoniu arhitectural;
* Dezvoltarea serviciilor turistice;

46 * Spații și programe de agrement;
* Aeroport în vecinătate.
Puncte slabe:
* Lipsa de comunicare și de coeziune între comunitățile umane pentru realizarea u nor
obiective de interes comun;
* Insuficienta pregătire de specialitate a u nor lucrători din industria ospitalității, lipsa
de motivare a personalului;
* Starea patrimoniului arhitectural și nevalorificarea lui economică;
* Starea nesatisfăcătoare a infrastructurii de drumuri;
* Slabă activitate de promovare a unor obiective turistice (lipsa unor indicatoare
rutiere și a unei semnalizări eficiente, a unor informații turistice), numărul redus de centre
de informare turistică;
* Lipsa unor ghiduri culturale din care turistul să poată afla activitățile și
evenimentele culturale ce se desfășo ară pe parcursul sejurului său;
* Pista de aterizare pentru avioane mici, necesită investiții pentru repunerea în
circuitul turistic;
* Infrastructura slab dezvoltată;
* Necorelare cerere –ofertă.
Oportunități :
* Parteneriat cu Institutul Național pentru Cercetar e și Dezvoltare în Turism, pentru
identificarea investitorilor în turism;
* Existența unor facilități fiscale acordate investitorilor datorită caracterului de zonă
defavorizată;
* Susținera proiectelor care introduc valoare turistică, obiective și evenimente
culturale și spirituale;
* Crearea de noi locuri de muncă și apariția oportunităților de a face carieră în
domeniul indus triei ospitalității;
* Îmbunătățirea infrastructurii;
* Constituirea unor centre de informare turistică;
* Crearea unor parteneriate cu organism e sau investitori străini în sectorul turistic.
Amenințări:
* Scăderea veniturilor reale ale populației;
* Bugetul necesar reabilitării și dezvoltării infrastructurii turistice depășește
capacitățile economice ale investitorilor zonali borseceni;

47 * Inexistența î n planurile regionale a căilor de transport rutier modern (autostrăzi,
drumuri rapide);
* Diminuarea disponibilităților de timp liber;
* Concuren ța acerb ă manifestată pe plan intern și internațional în turism;
Analiza S WOT realizată a condus la ident ificarea u rmătoarelor priorități de
dezvoltare pentru stațiunea Borsec :
Creșterea gradului de informare a potențialului turistic prin:
– creșterea calității serviciilor în turism;
– dezvoltarea activităților turistice actuale;
– diversificarea ofertei turistice;
– promovare a turismului;
Dezvoltarea sectorului turistic prin:
– crearea unor mecanisme financiare pentru acordarea de credite pentru IMM -uri de
profil turistic;
– acordarea de granturi pentru IMM – uri;
Dezvoltarea infrastructurii regionale și locale prin:
– îmbunătățirea infrastructurii;
Dezvoltarea resurselor umane prin:
– creșterea abilităților manageriale
– organizarea unor cursuri de instruire, calificare și perfecționare a personalului din
turism.
Dezvoltarea economică a localității depinde și de modul în care acționează
comunitatea.
Printre elementele care pun în valoare oportunitățile de dezvoltare economică se
numără stabilirea unor relații instituționale locale eficace, care să creeze un mediu propice
pentru investiții și să valorifice resursele economice.
Datorită fap tului că turismul acționea ză în direcția introducerii în circuitul economic a
condițiilor naturale și cultural istorice de mare atractivitate, a unor realizări de artă și
arhitectură deosebite, prin faptul că stimulează dezvoltarea activității altor ramuri și crează
locuri pentru forța de muncă în unele domenii de activitate, turismul contribuie direct sau
indirect la ridicarea economică a localității Borsec și, implicit, la creșterea veniturilor
populației din localitate.
Cel mai mare obstacol pentru dezvo ltarea economică borseceană este lipsa
progresului reformelor economice și comerciale.

48 Dezvoltarea capacității locale de a asigura servicii întreprinderilor trebuie să
reprezinte o prioritate în elaborarea programelor de dezvoltare economică.
Resursele care pot fi utilizate în dezvoltarea economică a zonei sunt:
– agrementarea zonelor turistice din zona Borsec;
– resurse naturale (ape minerale carbogazoase, peisaje atractive, zone turistice, etc.);
– resurse umane (persoane cu calificări sau îndemânări utile în domeniu);
– alte resurse (clădiri, spații neutilizate);
Ca urmare a acestei analize pot fi identificate o serie de propuneri care să contribuie
la revitalizarea sectorului turistic borsecean, cum ar fi:
– crearea unui grup de lucru care să garanteze anumi te acțiuni comune, să integreze
eforturile și să implementeze rezultatele;
– elaborarea unor baze de date cu obiectivele și unitățile turistice din Borsec;
– lărgirea ofertei agențiilor de turism pentru a reuși captarea unui număr cât mai mare
de turiști;
– dotare a unităților de cazare cu săli de conferințe, seminarii și infrastructura
aferentă ;
– promovarea cooperării cu administrația centrală și locală;
– organizarea unor cursuri de instruire, calificare și perfecționare a personalului din
turism;
– dezvoltarea unor centre de informare, documentare și asistență turistică;
– refacerea și modernizarea infrastructurii necesare turismului;
– creșterea calității serviciilor turiștice și creșterea satisfacției turiștilor.
Promotorii dezvoltării turismului în regiune, tr ebuie să se organizeze într -un grup de
lucru care să genereze anumite acțiuni comune, să integreze eforturile și să implementeze
rezultatul.
Este de o importanță vitală ca toate părțile implicate în activitatea turistică să
coopereze și să conlucreze spre a obține avanta je comune.
Sarcina grupului ar trebui să fie aceea de a defini prioritățile, de a fixa obiectivele, de
a stabili diferite activități, de a identifica resursele financiare și de a implementa diferitele
acțiuni (adică dezvoltarea, implementar ea și monitorizarea procesului de implementare a
strategiei turistice) pentru comunitate (regiune).
Înainte de a trece la orice acțiune, grupul de lucru trebuie să evalueze situația
existentă a facilităților din domeniu turistic și să sprijine structurile din zonă.

49 Aceată eva luare ar trebui să ia în considerare următoarele:
* un inven tar la nivelul comunității al a tracțiilor turistice cunoscute și potențiale;
* evaluarea calității atracțiilor și serviciilor de suport, din punct de vedere al
standardelor și no rmelor internaționale de igienă și siguranță, precum și din punct de
vedere al așteptărilor turiștilor;
* identificarea infrastructurii turistice, inclusiv hotelurile și alte spații de cazare,
restaurante, nevoile turiștilor și resursele potențiale;
* numărul de paturi din hoteluri, moteluri, pensiuni, vile cabane, campinguri sau alte
capacități de cazare existente într -o anumită zonă;
* calitatea cazării, cum ar fi numărul de stele ;
* restaurantele, serviciile de catering și alte servicii de alimentație publică, p recum și
calitatea serviciilor și facilităților;
* alte servicii disponibile, cum ar fi servicii de ghid, divertisment, închirieri
automobile și de echipamente pentru mașini, drumeții sau sporturi;
* raportul calitate -preț la nivelul serviciilor trebuie evalua t cu atenție;
* identificarea tipurilor a potențialilor clienți și vizitatori;
* evaluarea infrastructurii turistice și a necesităților și potențialelor resurse de
dezvoltare ulterioară.

4.3 Rolul comunității în procesul de dezvoltare a turismului

Turismul este și a fost întâlnit în Borsec, de o perioadă îndelungată, profitând pe
deplin de potențialul existent, potențial natural, cultural, religios, etnografic, uman.
Cu toate progresele realizate în ultima perioadă, turismul nu poate evolua de la sine.
Treb uie întreprinse o serie de acțiuni coerente de promovare care, la rândul lor, nu pot
fi puse în practică fără o bună comunicare între toți factori implicați.
Implicarea complexă și pe scară a comunităților locale în dezvoltarea turismului
necesită strategi i de investiții bine direcționate implementate de factorii de decizie din
zonă.
Dacă se dorește succesul comunităților din regiune în atragerea dezvoltării
economice, rolurile administrației locale și centrale trebuie redefinite, iar răspunderile
administ rative trebuie realocate.
Unul dintre obiectivele staturare cele mai importante este elaborarea unei strategii
unitare de promovare a turismului în Borsec și colaborarea cu organele locale și centrale,

50 cu institiții guvernamentale și non -guvernamentale (cr earea unui lobby pentru încurajarea
legislației în turism ), crearea unui plan de dezvoltare a zonei, crearea de parteneriate între
toți cei implicați în acest domeniu economic.
Primă ria orașului Borsec ca promotor al principiilor de dezvoltare durabilă tre buie s ă-
și întărească capacitatea instituțională atât la nivel decizional cât și de execuție. Elaborarea
strategiei de dezvoltare a orașului constituie o practică nouă pentru administrația publică cu
scopul realizării unei promovării eficiente a întregii s tațiuni, a tuturor componente lor
turistice, precum și pentru asigurarea securității turiștilor pe traseele montane și pârtiile de
schi.
Alte sarcini specifice serviciului de promovare a turismului sunt:
* identificarea structurilor de primire turistică aparț inând persoanelor fizice;
* crearea unei baze de date cupri nzând structurile de primire turistică aparținând
presoanelor fizice în Borsec;
* verificarea și constatarea la fiecare locuință în parte a condițiilor de confort, igienă
și starea de întreținere a clă dirilor respective;
* interdicția unor persoane particulare de a aborda turiști în spațiile publice (gară,
parcări, intersecții);
* eliberarea avizelor de funcționare pentru deținătorii particulari de spații pentru
închiriere;
* acordarea de asistență g ratuită ș i punerea la dispoziț ia proprietarilor de stucturi de
primire turistice a documentației necesare omologării și clasificării de către Ministerul
Turismului.
În timpul sejurului se realizează sondarea opiniei turistice despre serviciile asigurate.
Existența in Borsec a Asociației Borsec are ca obiectiv principal formarea
specialiștilor din domeniul agriculturii montane, informarea agricultorilor și răsp andirea
cunoștințelor despre specificitatea mont ană și protecția mediului înconj urător în interiorul
zonei d e munte, elaborarea de proiecte și programe inovatoare privind dezvoltar ea
economică și socială în aceas tă zonă, constituie un ajutor în sprijinul agroturismului și al
promovării intereselor specifice zonei de munte.
Principalele obiective ale dezvoltării turismului în zona Borsec constau în:
* refacerea și modernizarea infrastructurii hoteliere din Borsec;
* promovarea prin marketing a zonei Borsec ca furnizor de resurse și servicii
turistice;
* organizarea turismului de agrement: vânătoare și pescuit;

51 * reamenaja rea zonelor de agrement din Borsec;
* mărirea și modernizarea domeniului schiabil;
* crearea infrastructurii necesare turismului.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse autoritățile locale trebuie să -și întărească
capacitatea instituțională la toate niveluri le de decizie și execuție, aceasta presupunând
atragerea și furnizarea de resurse financiare suficiente și mobilizarea resurselor umane,
identificarea celor mai eficiente mecanisme de comunicare, dar și re -analizarea cadrului
administrativ de alocare a res ponsabilităților.
Măsuri specifice care trebuie luate pentru dezvoltarea turismului prin intermediul
comunității sunt:
* creșterea entuziasmului pentru dezvoltarea comunității;
* asigurarea menținerii mediului de viață, a resurselor și satisfacției vizitatoril or;
* stabilirea unui sistem de echilibru între mediul de viață, resurse și satisfacția
vizitatorilor.

4.4 Impactul și rolul turismului în zona Borsec

Baza existentă oferă posibilitatea practicării unor forme variate de turism, de la turism
cultural, la tu rism activ, agroturism, turism de iarnă, de vânătoare etc. acest domeniu
economic fiind o bază importantă în dezvoltarea economică a regiunii și în absor bția forței
de muncă disponibilizată din alte sectoare, defavorizate d e schimbările mediului de viață.
Turismul în Borsec, ca de altfel întreg turism românesc, deși dispune de un potențial
extraordinar (frumuseți naturale, faun ă și floră bogată), nu este promovat și nu este ajutat să
se pregătescă pentru noile tendințe.
Revitalizarea activității urbane în a realul unui oraș în mare parte de secol XIX,
introducerea conceptului de educație modernă comunitară, trecerea la planurile de acțiune
în conformitate cu conceptele de dezvoltare durabilă, pot fi considerate dimensiuni urbane
adecvate cu principiile calită ții totale.
Fără o colabo rare strânsă între societatea civilă – administrația publică – agenții
economici, nu se poate vor bi despre dezvol tarea reală a localității.
Factorul cheie pentru dezvoltarea turismului prin intermediul comunității este
menținerea e chilibrului și armoniei între mediul de viață, resurse și satisfacția vizitatorilor.
Ca orice activitate economică, turismul reprezintă o combinație a elementelor
negative și pozitive care trebuie estimate și dirijate în sensul dorit.

52 Conștentizarea posibi lelor efecte nefavorabile va conduce la dimensionarea corectă a
activității și fenomenului turistic astfel încât mutațiile, de orice fel, să poată fi pozitive.
Cu toate progresele realizate în ultima perioadă, turismul nu poate evo lua de la sine.
Trebuie întreprinse o serie de acțiuni coerente de promovare care, al rândul lor, nu pot
fi puse în practică fără o bună comunicare între toți factorii implicați.
Dezvoltarea turismului este un concept comunitar pe termen lung. Sunt î nsă și lucruri
ce se pot reali za într -o perioadă relativ scurtă de timp, ca de exemplu marketing al
comunității pentru investitori, acordarea de facilități financiare, parteneriate public -privat e
pentru promovarea activităților turistice.
De aceea, dezvoltarea turismului este practic u n proces pe termen lung și care trebuie
gândit în mod durabil. Asemenea cu planificarea bugetului sau a investiților, dezvoltarea
este un proces cu urmări palpabile, care poate întâmpina mai puține obstacole sau se poate
solda cu mai puține rezultate negat ive dacă cetățenii sunt informați și implicați din timp.
Problema cheie a dezvoltării durabile o constituie reconcilierea între două aspirații
umane: necesitatea co ntinuării dezvoltării economice și sociale, dar și protecția și
îmbunătățirea stării mediulu i, ca o cale unică pentru bunăstarea generațiilor prezente și a
celor viitoare.
O dezvoltare durabilă, viabilă este acea dezvoltare care satisface nevoile prezentului
fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a -și satisface propiile nevoi.

53 Concluzii

În lucrarea prezentă am abordat tema dezvoltarii durabile a unei staț iuni turistice ,
lucrarea fiind structurată în patru capitole din care primele sunt teoretice iar ultimul capitol
reprezintă studiu l de caz, care reflectă contri buțiile în managementul și promovarea
destinației Borsec.
În primul capitol am dorit să evidențiez importanța planificării în turism. Experiența
practică a dezvoltării turismului acumulată în decursul ultimelor decenii demonstrează rolul
fundamental al planificării turismului în susținerea unei dezvoltări echilibrate cu beneficii
economico -sociale dar și ecologice.
Turismul în general poate fi privit ca un sistem cu multiple interacțiuni și relații
interdependente între factorii ofe rtei și cererii turist ice, iar armonizarea celor două
componente de bază presupune acțiuni de planificare. Întrega activitate turistică poate să fie
planificată în funcție de spațiu la nivel regional, local și de timp pe termen lung, mediu și
scurt.
Planif icarea turistică are în vedere următoarele aspecte:
* Exploatarea echilibrată și rațională a resurselor turistice naturale și culturale pentru
a se asigura protecția și conservarea lor în scopul creșterii duratei de valorificare;
* Realizarea unor proiecte de amenajare mai detaliate pentru reducerea impacturilor
economice, sociale, culturale și de mediu;
* Asigurarea unei dezvoltări raționale a tuturor segmentelor industriei turistice, în
strânsă corelație cu politicile economice din alte sectoare economice;
* Stabilirea liniilor directoare, a standardelor pentru pregătirea planurilor de
exploatare și amenajare turistică;
* Conjugarea eforturilor sectorului public și privat pe plan intern și extern pentru
domeniu l investițiilor în turism;
* Monitorizarea activităților t uristice pentru a se interveni în revitalizarea și
redezvoltarea unor piețe sau areale turistice;
* Adaptarea și amendarea legislației industriei în funcție de necesități;
* Asigurarea unor programe de calificare a personalului în turism.
În cadrul planificări i turismului, procesul de planificare teritorială, respectiv
amenajarea în scop turistic a teritoriului, ocupă locul cel mai important. Amenajarea
turistică reprezintă de fapt, strategia fundamentală a ofertei turistice.

54 Amenajarea turistică se referă, în general, la elaborarea unei strategii pe termen scurt,
mediu și lung privind folosirea resurselor naturale și antropice dintr -o anumită zonă
geografică , posibile a deveni puncte potențiale de atracție pentru turiști.
Amenajarea teritoriului dobândește o im portanță deosebită deoarece teritoriul, cu
toate componentele sale, privit ca o resursă pentru turism, trebuie neapărat luat în
considerare atunci când se proiecteză dezvoltarea unei destinații turistice.
La elaborarea unei strategii de amenajare a destina țiilor turistice se ține seama de mai
mulți factori, între care: resursele turistice naturale și antropice și gradul lor de valorificare;
resursele materiale, umane și financiare aferente turismului; obiectivele politice și
economice pe termen scurt, lung și mediu; realizările din activit atea turistică în ce privește
structurile de primire; circulația turistică și rezultatele economico -sociale.
Sintetizând cele prezentate, elaborarea strategiei de amenajare turistică presupune
următoarele etape:
* Definirea o biectivelor;
* Diagnosticul sitului ce urmează a fi amenajat;
* Identificarea și definirea programelor prioritare de evaluare economică a strategiei
alese.
Amenajarea turistică reprezintă de fapt un set de decizii privind conținutul viitorului
produs turistic al unei zone sau stațiuni turistice.
Capitolul II este dedicat dezvoltării turistice durabile. Prin dezvoltare turistică
durabilă se înțelege orice formă de dezvoltare, amenajare sau activitate turistică, care
respectă și păstrează pe termen lung resursele naturale, culturale și sociale și contribuie
într-o manieră pozitivă și echitabilă la dezvoltarea economică și înflorirea indivizilor care
trăiesc, lucrează sau își petrec sejurul pe aceste spații.
Obiectivul general al dezvoltării durabile este de a găsi un echilibru al interacțiunii
dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic, într -un proces funcțional.
Scopul final al factorilor de decizie implicați în dezvoltarea turismului durabil trebuie
să fie dezvoltarea de parteneriate între ins tituțiile naționale și internaționale, implementarea
dialogurilor politice și realizarea de programe de training.
În capitolul III al lucrării am acordat o atenție deosebită dezvoltării turismului prin
intermediul comunității.
Conceptul de – dezvoltare a turismului prin intermediul comunității – este definit ca
fiind activitatea comunității locale de a promova schimburile și de a crea un câmp de
energie care să includă natura, cultura, istoria, po pulația și alte resurse locale.

55 În ultimii ani se observă un interes crescând pentru dezvoltarea comunității prin
eforturile de colaborare dintre rezidenți și guvern. Participarea cetățenilor est e, de cele mai
multe ori cheia îmbunătățirii calității serviciilor, bazându -se pe activități cum ar fi:
bunăstarea localni cilor, prevenirea dezastrelor economice, schimburi internaționale etc.
Factorul cheie pentru dezvoltarea turismului prin intermediul comunității este
menținerea echilibrului și armoniei între mediul de viață, resurse și satisfacția vizitatorilor.
Menținer ea mediului de viață, a resurselor și satisfacției vizitatorilor se află într -o
legătură de dependență reciprocă. Promovarea unui singur factor poate avea influențe
negative asupra celorlalți factori.
Din această cauză, pentru o dezvoltare de succes a turi smului prin intermediul
comunității, este necesară stabilirea unui sistem care să echilibreze toți cei trei factori.
Conducerea locală trebuie să includă în planurile lor conceptul dezvoltării comunității
și să promoveze măsuri de organizare și cooperare c u toți participanții.
De asemenea, trebuie stabilit un sistem care să asigure returnarea către comunitate a
profiturilor obținute din activitățile turistice, astfel încât toți membrii comunității să
beneficieze de aceste venituri.
Măsurile specifice care trebuie luate pentru dezvoltarea turismului prin intermediul
comunității sunt: creșterea entuziamului pentru dezvoltarea comunității, asigurarea și
stabilirea unui sistem de echilibru între mediu de viață, resurse și satisfacția vizitatorilor .
Pentru a asi gura implicarea comunității și pentru a proteja culturile locale, dezvoltarea
turismului susținut ar trebui prin urmare să -i implice pe toți cei care se ocupă de
dezvoltarea turismului la toate nivelele corespunzătoare.
Studiu l de caz di n capitolul IV analizează și evidențiază rolul comunității și a l
adminstrației locale în dezvoltarea și promovarea turismului în zona Borsec.
Turismul este și a fost întâlnit în Borsec, de o perioadă îndelungată, profitând pe
deplin de potențialul existent, potențial natural , cultural, religios, etnografic, uman.
Borsec are un avantaj esențial față de alte destinații turistice, prin faptul că datorită
unui potențial turistic bogat și variat, poate oferi, în mod practic, forme variate de turism:
turism cultural, turism balnea r, turism activ, agroturism, turism de iarnă, de vânătoare,
pescuit, turism de odihnă, recreere și agrement. Acest potențial turistic este însă insuficient
pentru a reprezenta o reală și puternică atracție turistică.
Pentru a identifica și stabili măsurile care trebuie luate în cadrul turismului borsecean,
s-a realizat analiza SWOT, lucrare absolut necesar ă în procesul managerial pentru

56 fundamentarea deciziilor curente și mai ales pentru asigurarea suportului privind elaborarea
diverselor categorii de previ ziuni.
Trebuie întreprinse o serie de acțiuni coerente de promovare care, la rândul lor, nu pot
fi puse în practică fără o bună comunicare între toți factori implicați.
Pentru a asigura implicarea comunității și pentru a proteja culturile locale, dezvoltar ea
turismului susținut ar trebui prin urmare sa -i implice pe toți cei care se ocupă de
dezvoltarea turismului la toate nivelele corespunzătoare.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse autoritățile locale trebuie să -și întărească
capacitatea instituțional ă la toate nivelurile de decizie și execuție, aceasta presupunând
atragerea și furnizarea de resurse financiare suficiente și mobilizarea resurselor umane,
identificarea celor mai eficiente mecanisme de comunicare, dar și reanalizarea cadrului
administrati v de alocare a responsabilităților.

57 Bibliografie

1. Bran, F., Marin, D., Simion, T., (Economia turismului și mediul înconjurător ),
Editura Econom ică, București, 2005;
2. Bran, F., Marin D., Simon, T., (Turismul Rural . Model european ), Editur a
Econimică, București, 2009;
3. Bran, F., Nistoreanu, P., Simon T., (Ecoturism ), Editura Economică, Bucure ști, 2000
4. Cosmescu L., (Turismul fenomen complex contemporan ), Editura Economică,
București, 2010;
5. Hausler, N., StrasdasW., (Traning Manual for Communit y-based Tourism ), 2002;
6. Mastny, L., (Redirecting International Tourism ), 2000;
7. Masahiko, N., (A Guidbook for Tourism – Based Community Development Nomura
Research I nstitute ), Japonia – Osaka, 2001;
8. Minciu, R., (Economia turismului ), Editura Uranus , Bucureșt i, 2000;
9. Neacșu N., (Turismul și dezvoltarea durabilă ), Editura Expert, București, 2000;
10. Neagu, V., (Managementul turistic și al serviciilor turistice ), Editura Sylvi,
București, 2000;
11. Nedelea, Al., (Politici de marketing în turism , Editura Economică ), Buc urești, 2003;
12. Nistoreanu P., (Turismul Rural ), Editura Didactică și Pedagocică, RA -Bucure ști,
2000;
13. Postelnicu, Gh., (Introducere în teoria și practica turismului ), Editura Da cia, Cluj
Napoca, 2002;
14. Postelnicu, Gh., (Economia turismului ), Universitatea Dimitrie Cantemir , Cluj –
Napoca, 2000;
15. Rauschellbach, B., Schafer, A., Steck, B., (Cooperating for sustainable tourism ),
2000 ;
16. Rosca, R. E., ( Marketing si management in turism ), (Editura I.P.I.
Bucovina ),Campulung Moldovenesc, 2002.
17. Tribe J., (Enviromental man agement for rural tourism and recreation ), Editura
Cassel, Londra, 2000;
18. Tigu, G., ( Turismul montan) , Editura Uranus,Bucuresti, 2001
*** Agenda Locală 21 – Planul de dezvoltare Durabilă a Municipiului Borsec , 2005;
*** Revista Româna de Turism , institutul de Cercetări pentru Turism, București ,2000

58 ANEXE

Parcul Borsec

Grota Ur șilor

59

Borsec -izvor

Peștera de gheață