PROGRAM DE STUDII: MASTERAT, ZI SPECIALIZAREA: CONTABILITATE Ș I RAPORTĂ RI FINANCIARE CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE LUCRARE DE DISERTAȚ IE… [600189]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERII
PROGRAM DE STUDII: MASTERAT, ZI
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE Ș I RAPORTĂ RI FINANCIARE
CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE

LUCRARE DE DISERTAȚ IE

Conducător Științific:
Conf. Dr. Daniel Goagără
Absolventă:
Vlăduț Irina -Elena

CRAIOVA, 2017

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERII
PROGRAM DE STUDII: MASTERAT, ZI
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE Ș I RAPORTĂ RI FINANCIARE
CONFORME CU STANDARDELE INTERNAȚIONALE

Perimetrul de consolidare, premisă sau consecință a
consolidării conturilor

Conducător Științific:
Conf. Dr. Daniel Goagără
Absolventă:
Vlăduț Irina -Elena

CRAIOVA, 2017

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 1
CAPITOLUL 1:GRUPUL DE SOCIET ĂȚI, ENTITATE DISTINCT Ă ÎN MEDIUL
ECONOMIC. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
1.1 Apariția grupului societar, o nou ă treapt ă în evoluția organiz ării entit ăților. ……… 3
1.2 Tipologia grupului societar ………………………….. ………………………….. ………………… 4
1.2.1 Tipologia grupului în funcție de structura juridic ă ………………………….. ………. 4
1.2.2 Tipologia grupurilor în funcție de natura activit ății ………………………….. ……… 6
1.2.3 Tipologia grupurilor în funcție de localizarea geografica a activit ăților ………. 7
1.3 Noi dimensiuni pe linia evoluției grupurilor de societ ăți ………………………….. …….. 8
1.3.1 Apariția grupurilor multinaționale ………………………….. ………………………….. … 8
1.3.2 Importanța și avantajele grupurilor multinaționale ………………………….. ………. 9
CAPITOLUL 2 : PERIMETRUL DE CONSOLIDARE, ELEMENT ESENȚIAL
PENTRU CONSOLIDAREA CONTURILOR ………………………….. ………………………….. …….. 13
2.1. Determinarea perimetrului de consolidare ………………………….. ……………………… 13
2.2. Procentajul de control, procentajul de interes și stabilirea metodelor de
consolidare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 15
2.3 Controlul – premis ă sau consecinț ă a stabilirii perimetrului de consolidare. ……. 21
2.4 Excluderea și neexcluderea din perimetrul de consolidare. ………………………….. .. 23
2.5. Prima consolidare a unei întreprinderi consolidate exclusive de mai multe
exerciții. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 25
2.6. P reluarea controlului exclusiv prin achiziții succesive de titluri. …………………… 27
2.7. Costul de achiziție al titlurilor și diferența de achiz iție. ………………………….. ……. 29
2.8. Reglement ări contabile naționale și internaționale privind consolidarea
conturilor. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 34
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 41

1
INTRODUCERE

În economia contemporană , marile schimbări au dus la fo rmarea a numeroase
grupări de entități, grupări ce au obiective fixe, diverse dar și multiple.
Simpla publicare a bilanțului și contului de rezultate ale entităților ce constituie
grupul nu este suf icient ă pentru informarea terților și acționarilor dintr -un grup , deoarece
nu oferă informații semnificative la nivelul ansamblului de consolidat, motiv pentru care a
luat naștere fenomenul de consolidare a conturilor.
Cu toate că primele grupuri de entită ți si-au făcut apariția în prima jumătate a sec al
XIX- lea, reglementările privind consolidarea conturilor au apărut mult mai târziu, mai
exact în sec XX în SUA, iar în Europa aplicarea acestora se realizează dupa cel de -al
doilea război monidal. Formarea de grupuri de entități, în România a apărut recent
(aproximativ acum 15 ani). Tehnica de consolidare a fost utilizată pentru prima dată în
1905 de Societatea United Steel.
Consolidarea reprezintă un element nelipsit în controlul intern de gestiune al
grupului permițând o mai bună cunoaștere a filialelor dar și o strânsă legătură cu entitățile
din c adrul grupului.
Cu ajutorul consolidării conturilor se poate observa puterea d eținută de un grup de
entități,p utere manifestată la nivel social, politic, jurid ic, fiscal dar mai ales economic.
Astfel că prin intermediul temei ”Perimetrul de consolidare, premisă sau consecință
a consolidării conturilor” am încercat să evidențiez rolul și importanța pe care o are
consolidarea conturilor în determinarea grupului de entități.
Prezenta lucrare este împărțită în două capitole , astfel :
Primul capitol are în vedere aspecte ce țin de apariția grupurilor , constituind o
treaptă în evoluția organizării entităților dar și aspecte privind tipologia grupurilor de
entități clasificate în funcție de structura juridică, natura activității și de localizarea
geografică a activității grupului.
Tot în cadrul acestui c apitol am prezentat importanța apariției grupurilor
multinaționale precum și avantajele acestora.
În fina lul acestui capitol am evidențiat avantajele ce contribuie la îmbunătățirea
capitalurilor investite aducând beneficii atât entităților cât și investito rilor, lucru ce se
datorează numărului mare de oportunități de investire ce apar.
Cel de al doilea capitol aduce în discuție noțiuni privind importanța perimetrului de
consolidare în vederea consolidării conturilor.
În debutul acestui capitol am avut în ve dere modul de determinare a perimetrului de
consolidare ce caracterizează ansamblul de consolidat.
O altă tematică abordată în cadrul acestui capitol este prezentarea procentajului de
control, a procentajului de interes dar și stabilirea metodelor de conso lidare. Această temă
este strâns legată de cea d e prezentarea și determinarea tipului de control, ca fiind o
premisă sau o consecință în stabilirea perimetrului de consolidare ducând astfel, în urma
determinării tipului de control, la excluderi obligatorii , facultative sau particulare din
perimetrul de consolidare.

2
Tot în cadrul acestui capitol am prezentat câteva exemple practice ce fac referire la
prima consolidare a unei întreprinderi exclusive de mai multe exerciții, la preluarea
controlului exclusiv pr in achiziții succesive de titluri precum si exemple privind costul de
achiziție și difer ența de achiziție.
În finalul acestui capitol am prezentat reglementări contabile atât naționale cât și
internaționale privind consolidarea conturilor cuprinzând și asp ecte referitoarea la
Directivele Europene și la Standardele Internaționale de Contabilitate.
Atât legislația națională, cât și cea internațională sunt încârcate cu numeroase
aspecte privind grupurile de entități, dar din nefericire, legislația națională es te
inconsistentă în aspecte referiotoare la primetrul de consolidare.
Așadar, f ără a avea intenția prezentării integrale a elementelor necesare cunoașterii
aspectelor ce privesc perimetrul de consolidare, în această lucrare am încercat să cuprind
aspectele cele mai importante ale acestuia.

3
CAPITOLUL 1:GRUPUL DE SOCIETĂȚI, ENTITATE DISTINCTĂ
ÎN MEDIUL ECONOMIC.

1.1 Apariția grupului societar, o nouă treaptă în evoluția organizării
entităților .

Grupul de entități constituie o realitate importantă, în zilele noastre, la fel ca și
întreprinderea.
De apariția grupurilor este responsabilă strategia de dezvoltare a întreprinderilor. În
situația în care prezența pe piața externă crește sau când producția prezintă o diversificare în
ritm alert, întreprinderile pot lege din două posibilități pe cea mai r entabilă: fie se constituie
ca unitate juridică și creează departamente sau sucursale, fie înființeză noi societăți cu
personalitate juridică proprie, dar care se află sub controlul societății lider.
Apariția grupurilor de entități poate avea loc datorită unor operațiuni, și anume:
 O entitate achiziționează acțiuni sau părți sociale emise de diferite întreprinderi,
astfel că societatea care achiziționează devine societate mamă;
 Înființarea unor entități ca fiind asociat nic sau acționar cu drept majoritar sau
unic;
 Încheie acorduri de asociere cu alte societăți.
Constituirea unui grup de entități constă în ideea de dependență a unui grup format din
mai multe societăți, independente juridic, față de o societate lider. Această dependență poate
fi de natură f inanciară, directorială, contractuală și economică.
Schimbările în ceea ce privește exploziile informaționale, înnoirea inovaților
tehnologice, reliefarea competitivități economice, extinderea și accelerarea dezvoltării
comunicațiilor, precum și multiplica rea și diversificarea nevoilor consumatorilor au dus la
evoluția entităților contemporane.
În cele mai multe cazuri, grupurile au în componența lor atât entități mari cât și entități
mici și mijloci.
Formarea grupurilor de societăți se realizează prin: abs orbții, fuziuni, contracte de
cooperare sau prin participări la capitalul altor întreprinderi.
Dezvoltarea gruprilor de entități este determinată de influența unor factori, și anume1:
 Concentrarea economică;
 Dezvoltarea economică în țările puternic industr ializate și evoluția tehnologiei;
 Existența și expansiunea piețelor financiare;
 Condițiile cerute pentru accesul la piața internațională.
Diferența grupurilor este reliefată de natura activității, structura grupului sau legăturile
dintre entitățile din cad rul grupului.
După natura activităților, grupurile pot fi: industriale, comerciale, financiar -bancare,
grupuri de servicii și grupuri de presă.
Grupurile, după structura lor pot avea o organizare pe verticală, orizontală sau
conglomerată2:

1 Tudor Adriana Tiron, “Consolidarea conturilor”, Editura: Tribuna economică, București, 2000, pag. 11.
2 Niculae și Liliana Feleagă, “Contabilitate consolidată”, Editura: Economica, București, 2007, pag.16.

4
a) Concentrarea ver ticală cuprinde întreprinderi care sunt de regulă clientela
una celelilalte. Referitor la o categorie de produse, sunt cuprinse toate fazele ciclului
de producție și de distribuție. Aceasta se împarte în două categorii, astfel:
o În amonte , atunci când are u n control asupra furnizorilor săi, putând astfel
verifica calitatea materialelor și permițând totodată reglarea aprovizionări și
livrărilor;
o În aval , atunci când grupul face un pas către consumatori, urmărind astfel
preluarea controlului asupra acestora.
b) Concentrarea orizontală regrupează entități care au același sector de
activitate și care fabrică același produs. Prin aceasta se urmărește creșterea părții sale
de piață având ca efect raționalizarea tehnicilor de producție dar și diminuarea
costului unita r de producție. În raport de influența sa pe piață, grupul vizează o
strategie de dominare prin costuri permițăndu -i astfel să se impună prin preț.
c) Concentrarea conglomerată regrupează acele entități care au domenii diferite
de activitate și între care nu există nici o legătură economică. Acest tip de
concentrare duce la diversificarea societății prin optimizarea profitului și variația
riscuilor asigurând astfel o mai mare stabilitate în fața crizelor de natură economică
și financiară.

1.2 Tipologia grupu lui societar

Un grup societar poate avea profiluri diferite, acestea putând fi stabilite tinând seamă de
dimensiune, natura activității, structura organizatorică și legăturile dintre societățile care
consituie grupul.
Grupurile de entități se clasifica î n funcție de structura juridica, de natura activității si de
localizarea geografică a activității.

1.2.1 T ipologia grupului în funcție de structura juridică

Legăturile de capital existente între mai multe entități reprezintă cea mai importantă
trăsătură pentru caracterizarea existenței unui grup.
Atunci când entitatea X deține o participație majoritară la entitatea Y, prima este numită
entitatea mamă a lui Y, iar entitatea Y este numită filiala lui X. Filiala Y poate deține, la
rândul său, o parte majorit ară la o altă entitate, entitatea Z. Așadar, entitatea Z este filiala lui
Y dar și subfilială entitații mamă.
Legăturile multiple de capital dintre entități pot sta la baza grupurilor formate dintr -un
număr mare de entități.
Fără a exista o anumită regulă, grupurile pot fi structurate fie sub formă piramidală
(Schema 1.1), fie sub formă de ”greblă” (schema1.2).

5
Schema 1.1. Structura piramidală

Schema 1.2. Structura sub formă de ”greblă„

Cele două forme de structurare a grupurilor, în general, se suprapun. Organizarea lor
juridică, de cele mai multe ori, corespund cu o structură mixtă. Având tendința de a ameliora
propria gestiune, grupurile adoptă, astfel, o structură juridică pe tipuri de activități; În acest
sens, fiecărei activități îi corespun de un subgrup format din entitățile grupului (Schema 1.3)3.

3 Marian Sacarin, ”Contabilitatea Grupurilor Mul tinaționale„, Editura Economica, București, 2002, Pag.
12-13.
SOCIETATEA
LIDER
FILIALA A
SUBFILIALA A
SUBFILIALA B
FILIALA B
SUBFILIALA
C
SOCIETATEA
LIDER
FILIALA A
FILIALA B
FILIALA C

6
Schema1.3 Structura pe activități

Societățile lider, uneori, mai sunt denumite și societăți holding, acestea având o singură
funcție și anume, aceea de a deține titluri de participare. Cele care nu efectuează activități
operaționale sunt numite entități holding pur.
Așa cum am menționat mai sus, existența grupurilor este dată de legăturile de capital
existente între entitățile ce formează grupul. Există și situații în care se pot constitui grupuri și
în absența legăturilor de capital, acestea se datorează ă faptului că:
 Principalul acționar al fiecărei entități este aceeași persoană fizică sau
principalii acționari sunt persoane fizice ce aparțin unei aceleiași familii;
 Chiar dacă există o multitudine de acționari, entitățile ce constituie grupul se
află su b o conducere comună;
 Există realații contractuale foarte strânse între entități, ceea ce generează un
comportament de entități integrate;
 Între entități există legături de împarțire a rezultatelor.
Conturile grupurilor organizate în aceste situații sunt d enumite ”conturi combinate„. În
situația în care nu există o societate mamă, acest tip de conturi oferă posibilitatea fiecărei
entități de a -și menține structura juridică.
1.2.2 Tipologia grupurilor în funcție de natura activității

Grupurile de entități mai pot fi caracterizate și în funcție de activitatea întreprinsă.
Astfel spus, unele grupuri de entități desfășoară activități unice, iar altele, dimpotrivă,
desfășoară activități în multiple ramuri între care nu există legături. Grupurile din urmă
enumer ate, sunt numite grupuri conglomerate.

SOCIETATEA
LIDER
FILIALA A
FILIALA B
SUBFILIALA C
SUBFILIALA D
SUBFILIALA A
SUBFILIALA B ACTIVITATEA 1 ACTIVITATEA
2

7
1.2.3 Tipologia grupurilor în funcție de localizarea geografica a activităților

Diferite grupuri de entități pot avea o implantare geografică concentrată limitându -și
propriile activități fie la nivelul unei țări, fie la nivelul unei regiuni din țara respectivă.
Pe de altă parte există și grupuri de entități prezente în mai multe țări, chiar în întreaga
lume. Aceste grupuri, în ciuda caracterului multinațional, au o țară de proveniență unde se află
sediul central și unde sunt luate deciziile pentru toate entitățile.
Grupurile, după localizarea geografică a activității, pot fi structurate astfel:
a) Filiale aflate în interiorul țării care sunt dependente de un subholding
(Schema 1.4) .
Această modalitate de organizare a g rupurilor permite, în funcție de nevoia de
gestionare a grupului, obținerea de informații referitoare la activitatea subholdingului. De cele
mai multe ori aceste informații nu sunt publicate pentru evitarea unor riscuri ce pot apărea.
În zonele geografice beneficiare, riscurile sunt mai ridicate; Aceste riscuri pot fi cauzate
de: cereri de la clienți privind diminuarea prețurilor, cereri legate de creșterile salariale,
constatări de la administrația fiscală în privința prețurilor de transfer.4

Schema 1.4 Filiale din interiorul țării care sunt dependente de un subholding.

b) Filiale aflate în aceeași zona geografică, dar care depind de societatea lider
(Schema 1.5).

4 Marian Sacarin, ”Contabilitatea Grupurilor Multinaționale”, Editura Economica, București, 2002. Pag
13-14
SOCIETATEA
MAMA
FILIALA A
FILIALA B
SUBHOLDING
SUBFILIALA A SUBFILIALA B ZONA GEOGRAFICĂ 1
ZONA GEOGRAFICĂ 2

8

Schema 1.5 Filiale aflate în aceeași zonă geografică, dar care depinde de societatea
mamă.

1.3 Noi dimensiuni pe linia evoluției grupurilor de societăți

La baza sistemului economic stă internaționalizarea schimburilor comerciale, producția
dar și modul de finanțare.
Printre principalii reprezentanți se remarcă marile grupuri ce au o sferă de aplicare
internațională cu o influență nu doar asupra localizării activității și fluxului de schimb dar și
asupra sta telor sau guvernelor .
În cadrul unei țări, grupurile de entități contribuie la includerea economiei naționale în
cadrul spațiului economic internațional. Acest proces de integrare a cunoscut o creștere
importantă dupa anii patruzeci și cinci în contextul s usținerii creșterii activității, atât în țările
dezvoltate cât și în ce le aflate n curs de dezvoltare.
1.3.1 Apariția grupurilor multinaționale

Părerile specialiștilor în ceea ce privește definirea și criteriile ce stau la baza definirii
unui grup de enti tăți ca fiind un grup multinațional, diferă. Numărul grupurilor multinaționale
depășea în anul 1995 peste 40.0005 acestea jucând un rol important în economia mondială.
Un grup multinațional este alcătuit dintr -un ansamblu de entități, independente juridic,
dar care depind de o societate mamă sau o entitate de tip holding.
Un grup de entități este considerat de unii autori ca fiind grup multinațional atunci când
își utilizează o parte din resursele proprii pentru a desfășura activități în străinătate, iar
rezultatele obținute depind de activitățile întreprinse în alte țări.

5 Marin Sacarin, ”Contabilitatea Grupurilor Multinaționale”, Editura Economica, Bucu resști, 2001, Pag
16-20 SOCIETATEA
LIDER
FILIALA A
SUBFILIALA A FILIALA B
SUBFILIALA B ZONA 1
ZONA 2
ACTIVITATEA X ACTIVITATEA Y

9
În viziunea altor autori, un grup este considerat grup multinațional dacă deține cel puțin
cinci filiale în alte țări sau dacă realizează în străinătate cel puțin 25% din cifra de afaceri.
Pentru ca un grup să fie considerat multinațioal trebuie să realizeze investiții directe în
alte țări. Aceste investiții se pot face fie prin crearea unor filiale într -o altă țară, fie prin
preluarea de participații la o entitate din altă țară. Aceste inv estiții îmbracă mai multe forme,
cum ar fi: joint -venture, achiziții, fuziuni.
Achizițiile și fuziunile se realizează, de cele mai multe ori cu ajutorul ofertelor publice
de cumpărare sau de schimb. Aceste oferte sunt tehnici financiare ce oferă posibilita tea
entităților de a fi restructurate, fie sub formă ostilă, fie amicală.
Prețul plătit prin lichidități apare în cazul oferte publice de cumpărare, iar plata ptin
emiterea de acțiuni sau obligațiuni apare în cazul ofertei de schimb.
Alianțele internaționa le se află sub autoritatea simultană a două sau mai multe firme
pentru a se diferenția de formele tradiționale de organizare. Acestea sunt principalul vector al
mondializării ce își poate face simțită prezența în varii domenii printre care se numără și
domeniul industrial sau cel finaciar.
Atunci când una dintre entități asimilează cunoștințele celeilalte, complementaritatea
este diminuată ducând astfel, la scăderea interesului în ceea ce privește alianța; prin urmare,
riscul ca această alianță să se destra me crește.
În cazul unei întreprinderi de capital de risc, o participație nu poate fi deținută o lungă
perioadă de timp. Atunci când entitatea se poate dezvolta din propriile resurse, este vândută.
Investitorii nu primesc remunerații sub forma dobânzilor sau dividendelor, deoarece
dezvoltarea entității finanțate blochează distribuirea fondurilor pe perioada când este deținută
participația.
1.3.2 Importanța și avantajele grupurilor multinaționale

Importanța economică a grupurilor multinaționale.
Sistemele de întreprinderi multinaționale generează, pe lângă bunuri și servicii, și
capital bănesc pentru investiții, înnoirea tehnologiilor, capacități de inovație și de instruire a
forței de muncă pentru utilizarea tehnologiilor, practici de organizare și gestion are proprii –
toate acestea având ca scop sporirea potențialului concurențial și a profitabilității
întreprinderilor. Un astfel de sistem nu este închis, ci se afla în interacțiune și relații de
schimb cu sistemele altor întreprinderi multinaționale.
Activ itatea grupurilor multinaționale este deosebit de importantă pentru economiile
dezvoltate. În prezent, multe industrii românești fiind dominate de marile întreprinderi
multinaționale.
Întreprinderile multinaționale influențeaza în proporții însemnate și crescânde producția
internațională, dimensiunile și natura operațiunilor care trec peste granițele naționale.
Impactul lor real asupra economiilor naționale este cu mult mai puternic și mai ramificat decât
pot arăta cifrele statistice.
Ansamblul societăți lor de grup , din punct de vedere economic, permit o adaptare mai
bună la împrejurimile fiscale, economice și politice, și anume:
 Limitarea riscurilor financiare;
 Obținerea avantaje lor bancare;
 Obținerea de avantaje fiscale;

10
 Obținerea de fonduri;
 Diversific area activității și repartizarea riscurilor;
 Obținerea de privilegii (cazul filialelor străine).
Puterea grupurilor multinaționale, datorită internaționalizării piețelor comerciale, a
pieței monetare, a forței de muncă și cea a materiei prime, în economia actuală, o depășește
pe cea a unor țări din străinătate . Statul deține pu terea economică și politică, grupul dispunând
doar de o putere economică limitată de stat. Situația care determină statul să nu abuzeze de
propria putere este ace ea că g rupurile au posibilitatea dezvoltării activităților în țări le care
oferă mai multe avantaje din punct de vedere fiscal sau social ducând, astfel, după sine
sărăcirea națiunilor
Puterea economică a grupurilor multinaționale este evidențiată de p resiunea la care sunt
supuse statele în momentul înființării de noi filiale . Statele sprijină acest proces prin acordarea
de: subvenții, avantaje fiscale si garanții de plată, deoarece creare a acestora aduce avantaje
statului, pr in reducerea ratei șomajului sc oțând pe piață noi locuri de muncă.
Avantajele oferite, de cele mai multe ori pe o perioadã limitatã , de stat grupurilor, nu
sunt hotărâtoare pentru a stabili politica economică a unui grup .
Grupurile , datorită puterii financiare, pot investii în domenii de înaltã tehnologie ce tind
sa amenințe deseori autonomia economicã a statelor mai puțin dezvoltate.
Statele participante la sistemul monetar european, odatã cu utilizarea monedei unice
europene (EURO) , au renunțat la o parte din propriile privilegii. Mot ivul pentru care multe
dintre marile întreprinderi naționale din domeniul bancar, asigurãrilor, transport aerian și
feroviar, media, telefonie, încearcã sã scape de sub dominația statului este acela de a fii mai
competitive pe plan internațional, de a avea succes pe piețele financiare și de a se regrupa
liber.
Așadar , grupurile mu ltinaționale nu au rol pasiv, ele participând la creșterea economiei
mondiale, această acțiune a acestora fiind esențială în ceea ce privește atât evoluția economiei
mondiale cât și construcția unei noi ordini a acesteia.

Avantajele grupurilor multinaționale.
Grupurile multinaționale beneficiază de o serie de avantaje legate de influența și puterea
de negociere ridicată asupra guvernelor țărilor în care dețin filiale, capacitatea d e a forța
barierele naționale prin utilizarea resursei umane locale, a potențialului autohton și prin
posibilitatea de a valorifica diferențele naționale.
 Mărimea grupurilor multinaționale. Grupurile multinaționale, constituie
adevărați giganți , spre deose bire de întreprinderile individuale și pot beneficia de
avantaje considerabile datorită influențelor asupra guvernelor țărilor în care dețin filiale.
Puterea grupurilor multinaționale, comparativ cu cea a grupurilor naționale, este
superioară. În raport cu proprii concurenți de mărime națională , grupurile multinaționale
constituie un rol important și beneficiază de numeroase avantaje de putere .
 Capacitatea de a forța barierele naționale. Se încearcă o atenuare a
diferențelor naționale, acestea fiind un obst acol pentru investitorii străini, prin
demararea procesului de mondializare a economiilor. Prin prisma acestui proces, s-a
demarat deja incercarea de adaptarea internaționalã a politicilor economice dar
diferențele naționale sunt departe de a fi reduse. Ac este diferențe pot fi depășite mult
mai ușor de grupuri dacă desfășoară o activitate productivă în aceea țară și dacă

11
utilizează forța de muncă din țara respectivă . Grupurile multinaționale înființate direct
în aceea țară beneficiază de numeroase avantaje mult mai evidente com parativ cu cele
ale firmelor naționale care utilizează actori locali fideli, cunoscãtori ai realitãților din
acea țară .
 Posibilitate de a valorifica diferențele naționale . În ceea ce privește
valorificarea diferențelor dintre țări, în ciuda tuturor incertitudinilor și inegalităților din
întreaga lume, grupurile multinaționale pot beneficia de numeroase avantaje De
exemplu China, care datorită deschiderii sale economice, a beneficiat de o creștere a
posibilităților grupurilor multinațion ale să producă la prețuri mai mici o forță de muncă
apropiată de standardele occidentale. Șansa de a elimina concurența naționalã a atins
cote importante, având drept aliat îndeplinirea condiților politice.

Avantajele ce contribuie la îmbunătățirea rentabilității capitalurilor investite6:
 Structura de grup oferă posibilitatea unei mai bune organizări. Un
dezavantaj fundamental dat de mărimea grupului este costul birocratic.
Posibilitatea de eliminare a dezavantajelor costurilor birocratice apare atunci
când structura de grup este în strânsă legătură cu descentralizarea deciziilor
de la nivelul filialelor și subfilialelor care au o mare autonomie de decizie.
Forma de organizare divizională a reprezentat pentru grupuri un element
major de reorganizare î n fața inconvenientelor birocratice și de păstrare a
eficienței .
 Structura de grup permite menținerea controlului cu o investiție minimă.
Investitorii, decât să dețină puterea asupra unei singure entități , preferă să
împartă societatea în două sau mai mul te societăți , titlurile fiind deținute de
o societate mamă înființată împreună cu alți investitori dar să exercite un
control majoritar astfel încât ceilalți să nu își poată exercita nici o putere de
decizie luată la nivelul întreprinderii deținute . În situația în care investiția
rãmâne aceași, prin înființarea unei structuri de grup , se poate realiza un
control asupra unui număr mai mare de active. Constituirea unui grup
permite păstrarea controlului asupra aceluiași număr de active, dar
micșorând capit alurile investite.
 Structura de grup permite atragerea de capitaluri împrumutate mai
numeroase decât în cazul societăților unice. Structura de grup duce la o
creștere a capacității de îndatorare din cauza împreunării societăților ce
constituie grupul. Aces t avantaj poate fi desconsiderat dacă creditorii
determină capacitatea de îndatorare pe baza bilanțurilor consolidate. Când
accesul la capitalurile dorite devine mai greoi, în perioadele de expansiune
economică și încordare monetară, grupul, datorită legăt urilor ce există între
societățile din cadrul acestuia, dobândește numeroase avantaje comparativ
cu alte modalități de organizare a întreprinderilor;

6 Liliana Malciu, Niculae Feleaga -"Reglementare si practici de consolidare a conturilor" Editura
CECCAR, Bucuresti 2004, pag. 38

12
 Structura de grup f avorizează circulația capitalurilor. Flexibilitatea și
rapiditatea de adaptare la evol uțiile economice au devenit necesare gestiunii
moderne a întreprinderilor, în zilele noastre. Datorită transferurilor de
capital de la o entitate la alta fără nici o restricție, structura de grup
reprezintă un instrument cu o mai mare eficiență în ceea ce privește
organizarea circulației capitalurilor în comparație cu o societate unică;
 Structura de grup permite plata unor impozite mai mici. Grupurile sunt
avantajate fiscal în unele țări datorită importanței pe care acestea o au.
Investitorii au reușit să c onvingă legislațiile naționale să acorde diferite
avantaje fiscale. Avantajele fiscale sunt cu atât mai importante, cu cât
grupul este mai mare;

13
CAPITOLUL 2 : PERIMETRUL DE CONSOLIDARE, ELEMENT
ESENȚIAL PENTRU CONSOLIDAREA CONTURILOR

2.1. Determinarea perimetrului de consolidare

Entitățile aflate la conducerea unui grup, care sunt obligate prin legislație să
întocmească conturi consolidate, prima treaptă de urmat pentru demararea procesului de
consolidare, cu efecte deosebite asupra viitoarelor conturi, îl constituie stabilirea perimetrului
de consolidare
Stabilirea perimetrului de consolidare presupune delimitarea entităților, care împreună
cu societatea lider constituie ansamblul consolidat. Calitatea imaginii grupu lui este dată de
excluderea sau neexcluderea unor entități din perimetrul de consolidare.
Perimetrul de consolidare7este frontiera ce delimitează subansamblurile între care
există legături destul de strânse, astfel încât consolidarea situațiilor financiare să aibă sens.
Traseul perimetrului de consolidare necesită reflectare și selecție, deoarece legăturile ce pot
exista între mai multe societăți sunt diferite și inegal de puternice.
Pentru a ști dacă o întreprindere face parte dintr -un grup și dacă se impu ne a fi
consolidată, se determină gradul de influență pe care îl exercită societatea -mamă asupra
acestei entități.
Perimetrul de consolidare este format din componentele grupului asupra căruia
întreprinderea dominantă exercită un control exclusiv ( deține peste 50% din drepturile de
vot), un control conjunctural (comun) și o influență notabilă.
Dacă dobândirea de participații la capitalul unei societăți conduce la exercitarea vreunui
tip de control sau de influență, ea devine componentă a perimetrului de co nsolidare.
Dacă procentajul de control scade sub 20% în urma unor cedări de titluri, societatea iese
din perimetrul de consolidare.
Consolidarea face referire la grupul format din societatea -mamă și entitățile dependente
de aceasta, și anume filialele. Scopul consolidării conturilor este acela de a reflecta situația și
rezultatele unei entități lider ținând seamă de legăturile economice și financiare pe care
aceasta le are cu celelalte entitîți din cadrul grupului.
În funcție de tipul legăturilor se pot dis tinge două idei ale consolidării conturilor:
 O concepție restrictivă, conform experinței germane, ce limitează toate operațiile
doar la grupul format de societatea lider și celelalte entități aflate sub conducerea
unică și directă a acesteia;
 O concepție a mplă ce depășește perimetrul grupului incluzând și acele entități care
se află atât sub conducerea societății lider, deținătoarea a grupului, cât și a altor
entități care nu aparțin grupului.
Grupul este un ansamblu format din societatea -mamă și filialele sale. Altfel spus8,
grupul este un ansamblu de societăți, fiecare având personalitate juridică proprie, dar cu un
centru unic de decizie, numit lider de grup.
Grupul formează o entitate economică și nu are personalitate juridică.

7 Niculae și Liliana Feleagă, “Contabilitate consolidată”, Editura: Economica, București, 2007, pag . 23
8 Niculae și Liliana Feleagă, “Contabilitate consolidată”, Editura: Economica, București, 2007, pag. 24

14

Fig.2.1 Ansamblul conso lidat
Societatea
mama A
Societatea
mama BSocietate
asociata
Societate
asociataSocietate
asociataFiliale
SubfilialeSocietate
comuna
de interesGrup AAnsamblu Consolidat

Societatea -mamă a grupului este entitatea care are una sau mai multe filiale și care
deține peste 50% din capitalul acestora, capital care nu cuprinde acțiunile cu diviend prioritar,
fără drept de vot. Aceasta deține m ajoritatea absolută în adunările generale și ordinare și în
organele de conducere ale filialei.
Filialele sunt entități aflate direct sau indirect sub controlul societații mamă.
Acest control rezultă din:
 Deținerea majorității drepturilor de vot;
 Deținerea puterii de a desemna mai mult de jumătate din membrii administrației
sau conducerii.
Întreprinderile asociate grupului (participațiile) , sunt acelea care nu aparțin grupului,
dar asupra cărora acesta exercită , în mod permanent, o influență notabilă prin p articiparea pe
o perioadă lungă de timp la capitalul lor social, fără să dețină controlul asupra economiei și
politicii financiare a acestora.
Exercitarea influenței notabile se poate face în mai multe moduri:
istrație;

Societățile comunitare de interes (filialele paritare sau multigrup) sunt acele entități
administrate în mod egal de către două sau mai multe întreprinderi, al căror obiect de
activitate este exploatare în comun, astfel că, controlul și gestionarea sunt determinate în
funcție de proporția participării fiecărui membru.
Determinar ea naturii fiecărei entități este primordială în stabilirea societăților care pot
fi cuprinse în perimetrul de consolidare.
Noțiunea de control al unei entități asupra alteia semnifică puterea de decizie, și este
dată de mărimea procentajul de control deți nut.

15

2.2. Procentajul de control, procentajul de interes și stabilirea
metodelor de consolidare

În procesul consolidării este imperios necesară stabilirea atât a numărului de voturi pe
care societatea mamă le deține în cadrul filialei, entității asoci ate sau în co -întreprindere, cât și
drepturile cuvenite de societatea lider asupra capitalurilor proprii și rezultatelor fiecărei
entități controlate.
În acest caz se definesc: procentajul de control și procentajul de interes.
Procentajul de control deținu t de o entitate reprezintă un important element în
operațiile de consolidare, acesta permițând stabilirea entităților ce intră în perimetrul de
consolidare.Acesta este exprimat cu ajutorul cotei părți din drepturile de vot deținute de
societatea lider la o altă entitate.
Dacă acțiunile ce constituie capitalul social sunt echivalente cu drept urile de vot, procentul de
control este e chivalent cu procentul deținut ca parte din capital .
Acțiunea deținută ce reprezintă un singur vot este numită acțiune ordinar ă, iar acțiunile fără
drept de vot poarta denumirea de acțiuni cu dividend prioritar. Pe lângă aceste tipuri de acțiuni mai
exista și acțiuni cu drept de vot fracționat (dublu sau mult iplu)9.
În această situație, trebuie avut în vedere, ca în cazul apariției acțiunilor fără drept de
vot acestea să fie eliminate din calcul, iar în cazul apariției acțiunilor cu o altă putere de vot,
să fie luate în calcul ca atare (vot dublu, multiplu, fracționat). Acțiunile cu drept de vot dublu
sunt reprezentate de a cele acțiuni cotate oficial, deținute de acționari stabili ai entității, care
timp de cel puțin 5 ani nu și -au cedat drepturile, în această categorie se încadrează și
fondatorii întreprinderii. Astfel că deținerea unui anumit procent din drepturile de vot nu este
întotdeauna echivalent cu deținerea aceluiași procentaj din capital, putând exista decalaje între
participațiile la capitalul propriu și drepturile de vot.
Pentru determinarea drepturilor de vot nu se iau în calcul: acțiunile fără drept de vot,
acțiunile proprii ale entității răscumpărate, achiziționate de către entitate, obligațiuni
convertibile, drepturile pe care le posedă entitatea asupra ei înseși.
Procentul de control se determină prin însumarea drepturilor de vot deținute de către
entitatea dominantă în mod direct în filială cu drepturi le de vot deținute indirect prin
intermediul unor entități aflate sub controlul exclusiv al societății lider .
Ținând seamă de natura sau felul controlului deținut de societatea -mamă se alege
metoda de consolidare aplicabilă10 (Schema 2.6)

9 V. Muntean și A. Țurcan, ”Grupurile de societăți. Consolidare contabilă”, Editura Economica,
București, 1998, pag. 95
10 Marian Sacarin -,,Grupurile de societati si repere ale interpretarii conturilor consolidate",Editura
Economica, Bucuresti 2002 pag. 35

16

Schema 2.6 Stabilirea metodelor de consolidare

Pentru determinarea procentului de control trebuie avut în vedere tipurile de legături
ce există între societatea – mamă și celelalte filiale. Legăturile pot fi directe și indirecte
Pentru a exemplifica voi aborda un exemplu practic privind legăturile directe dintre
entități:
O entitate M deține 80% din drepturile de vot ale entității A, 35% din drepturile de vot
ale lui B si 10% din dreptul de vot ale lui C.

80% 35% 10%

Prin urmare se constată următoarele:
-A este supusă controlului exclusiv din partea societății M (80% > 50%) și va fi
consolidată prin metoda integrării globale.
-B este supusa unei influențe semnificative (deoarece 20% <35% <50%) fiind, astfel
consolidată prin metoda punerii în echivalență.
-C nu este supus niciunui control (10% <20%) astfel că nu este inclusă în perimetrul de
consolidare.
Cazul prezentat mai sus a avut la bază ipoteza că între entitatea lider M și entitatea A,
filială în care prima deține un control exclusiv, există o legătură directă.
CONTROL
EXCLUSIV
METODA INTEGRĂRII
GLOBALE
CONTROL
CONJUNCTIV/
CONCOMITENT
METODA
INTEGRĂRII
PROPORȚIONALE
INFLUENȚĂ
NOTABILĂ
METODA PUNERII ÎN
ECHIVALENȚĂ

ENTITATEA M
A C B

17
Dacă între entitatea dominantă și filială există o legătură indirectă , printr -un lanț unic,
controlul es te determinat palier cu palier. Atunci când apare o ruptură de lanț (procentajul este
inferior cotei de 50% sau nu este presupus) , procentajul a nterior este anulat iar societatea lid er
nu mai are drept de control.
În practică, dacă o entitate este control ată în procent de 50% de două grupuri fără ca
unul dintre ele să poată deține asupra celuilalt un control, la consolidare se va aplica metoda
integrării proporționale, puterea partajandu -se.
 Legături indirecte prin lanț unic .
Pentru exemplificare voi prezenta o aplicație practică:
Entitatea M detine 70% din drepturile de vot ale lui A, care la randul său deț ine 12% din
drepturile de vot la entitatea B . Astfel se constată participă ri indirec te ale entității M la
entitatea B .

70% 12%

În această situație rezultă că :
-Entitatea M are un control exclusiv asupra societati A (70%>50%), astfel că A va fi
consolidată prin metoda integrării globale .
-Entitatea B nu se află sub influența directă a entității M deoarece societatea A care se
află sub controlul direct și exclusiv lui M nu deț ine decat 12% din drepturile de vot ale lui B.
Prin urmare societatea A rupe lanț ul de control al entității M asupra lui B, care este eliminată
din perimetrul de consolidare.
 Legături indirecte prin mai multe lanțuri.
Procentajul de control se determină treaptă cu treaptă, adaugând procentajului deținut în
mod direct și procentajul deținut prin intermediul filialei. În cazul în care apare ruptura de
lanț, procentajul de control va fi egal cu procentajul cel mai scăzut.
Pentru exemplificare voi prezenta o aplicație practică:
Societatea M deține 75% din drepturile de vot ale filialei A, care la randul său deține
45% din drepturile de vot în entitatea B. De asemenea entita tea M deține 15% din drepturile
de vot în entitatea C.
În această situație se constată participari indirecte ale entității M în entitatea B prin
intermediul lui A.

75% 15%

A
B C ENTITATEA M M B A

18
În urma analizei acestor legături rezultă următoarele:
-Societatea M exercita un control exclusiv asupra entității A care va fi consolidată prin
metoda integrării globale.
-Entitatea B este supusa unei influențe semnificative deținută de entitatea M influență
deținută prin intermediul enti tății A cu un procent de 45% din drepturile de vot. Societatea B
fiind consolidată prin metoda punerii în echivalență.
-Entitatea C nu este controlată de M și nici nu se afla sub influiența semnificativă a
acesteia, ca urmare entitatea C este exclusă din perimetrul de consolidare.
Utilitatea determinării procentului de control rezultă din faptul că:
• Ajută în luarea deciziei de a include sau nu o entitate în perimetrul de consolidare:
dacă procentul de control este de cel puțin de 20%, entitatea este conso lidabilă, iar dacă
procentul este sub 20%, entitateaa este exclusă.
• stabilește metode de consolidare:
– la un procent de cel puțin 50%, entitatea se consolidează folosind metoda integrări
globale, rezultănd un control exclusiv;
– la un procent cuprins înt re 20% și 50%, entitatea se consolidează prin metoda
puneri în echivalență,rezultând o influență notabilă;
– la un procent egal cu procentul deținut de celelalte grupuri, entitatea se
consolidează prin metoda integrării proporționale, rezultând un control concomitent.
De regulă, dacă procentajul de control este de peste 50% rezultă existența unui control
exclusiv. Dacă procentajul de control este situat între 40% și 20% inclusiv, rezultă existența
unei influențe notabile.
Deci, mărimea procentajului de con trol ajută la stabilirea tipului de control exercitat de
entitatea mamă asupra celorlalte entități cuprinse în perimetrul de consolidare.
Procentajul de interes. Legătura de dependență rezultată din drepturile de vot deținute
și măsurată prin intermediul p rocentului de control nu trebuie confundată cu puterea
dependenței financiare ce rezultă din deținerea de acțiuni, părți ale capitalul social ce se
măsoară prin intermediul procentului de interes.
Procentul de interes reprezintă cota -parte din capital deți nută direct sau indirect de
către entitatea lider în fiecare din entitățile din cadrul perimetrului de consolidare .
Pentru a determina procentul de interes este necesar a se cunoaste următoarele două
elemente:
 procent de deținere direct, DD = acțiuni deți nute/total acțiuni.
 procentul de interes al grupului în entitatea lider, care deține direct o cotă parte în capitalul
entității consolidate.
Astfel, formula este:
%IG (x) = %DD SD(x)  %IG SD(x)

unde: %DD = procent de deținere direct
%IG = procent de in teres al grupului
SD(x) = entitatea ce deține direct părți în capitalul entitații consolidate X
Utilitatea procentului de interes este dată de faptul că permite determinarea drepturilor
entitații consolidante în fiecare entitate din ansamblul de consol idat în vederea repartizării atât
a capitalurilor proprii cât și a rezultatului între grup și cei din afara grupului. Reprezintă
instrumentul esențial în efectuarea înregistrărilor contabile de consolidare refiefând, astfel
interesele grupului dar și ale e ntităților din afara grupului. Utilizarea procentului de interes

19
intervine în diferite etape ale consolidării, cum ar fi etapa integrării,cea a eliminării și cea a
repartizării.
Deoarece, complexitatea determinării procentajului de interes diferă în funcț ie de tipul
legăturii ce există între entități, se studiază pe rând fiecare tip de legătură.
a) Legături directe.
Exemplu practic : O societate M deține 75% din drepturile de vot ale entității A, 40%
din drepturile de vot ale entității B și 12% din drepturile de vot ale entității C.

În cazul legăturilor directe, procentajul de interes este egal cu procentajul de control și
avem:
control exclusiv,
astfel că metoda utilizată este metoda integrării globale;
punerii în echivalență;
u deține nici un
control asupra lui C, astfel că C nu este inclusă în perimetrul de consolidare.
b) Legături indirecte.
– Prin lanț unic:
Procentajul de interes se determină prin înmulțirea tuturor procentajelor deținute din
capitalul entităților ce constituie lanțul.
Exemplu practic : Societatea lider de grup, M deține 75% din entitatea A, care deține la
rândul său 55% din entitatea B. Entitatea A este filiala societății -mamă M, iar societatea B
este o subfilială a societății -mamă.

Procentajul de interes al entității M este: de 75% în A și în B de 41%(75%*55%).
– Prin mai multe lanțuri:
Procentajul de interes se det ermină înmulțind procentajele deținute ale fiecărei entități
ce formează lanțul și adunând procentajele rezultate, pentru fiecare lanț.

M
A B C 75% 12%
40%
M A B 55% 75%

20

Exemplu practic : Entitatea M deține 60% din drepturile de vot al e entității A , care
deține la rândul său 30% din dr epturile de vot ale entității B. Totodată societatea M deține
20% din dr epturile de vot ale entității C , aceasta din urmă deținănd 60% din dr epturile de vot
ale lui B.

 PI deținut de M în A 60%;
 PI deținut de M în C 20%;
 PI deținut de M în B este de 30% indirect prin A 60%  30% = 18% și indirect prin C
20%  60% = 12%.
c) Legături reciproce .
Dacă acestea există în cadrul grupului, determinarea procentajului de interes se face cu
ajutorul următoarei formule:
IGX= (1−𝑏)∗𝑎
1−(𝑎∗𝑏) , unde

IGX=interesele grupului în entitate a X și
a și b=procentele directe de participație.

Pentru exemplificare se consideră că entitatea M deține o participație de 75% în
capitalul societății A (IMA), iar A deține o participație de 15% în capitalul entitații M (IFM).
Interesul grupului în M, deci a acționarilor majoritari ai lui M în societatea lor, M, va
fi:

𝐼𝐺𝑀 =1−𝐼𝐹𝑀
1−(𝐼𝑀𝐴 ∗𝐼𝐹𝑀 )=1−15%
1−(75% ∗15% )=0,85
0,89=95,51%

iar interesul grupului în entitatea A va fi:

𝐼𝐺𝐴 =(1−𝐼𝐹𝑀 )∗𝐼𝑀𝐴
1−(𝐼𝑀𝐴 ∗𝐼𝐹𝑀 )=(1−15% )∗75%
1−(75% ∗15% )=0,64
0,89=71,91% .
Metoda de consolidare, conform procentajului de control,va fi metoda integrării globale.
Remarcă : O societate pe acțiuni M , la nivel internațional, nu are voie, să p osede
acțiuni într -o entitate A, dacă aceasta din urmă deține o cotă mai mare de 10% din capitalul
entitatii M .

M A B
C 60% 30%
20% 60%

21

d) Legături circulare .
Exemplu practic : Entitatea M deține 70% din capitalul Entității A care la rândul său deține
60% din capitalul entității B, aceasta din urmă deținând 15% din capitalul lui M.

Procentajul de interes se determină astfel:

𝐼𝐺𝑀 =1−𝐼𝐵𝑀
1−(𝐼𝑀𝐴 ∗𝐼𝐴𝐵 ∗𝐼𝐵𝑀 )=1−15%
1−(70% ∗60% ∗15% )=0,85
0,94=90,43%

𝐼𝐺𝐴 =(1−𝐼𝐵𝑀 )∗𝐼𝑀𝐴
1−(𝐼𝑀𝐴 ∗𝐼𝐴𝐵 ∗𝐼𝐵𝑀 )=(1−15% )∗70%
1−(70% ∗60% ∗15% )=0,60
0,94=63,83%

𝐼𝐺𝐵 =(1−𝐼𝐵𝑀 )∗𝐼𝑀𝐴 ∗𝐼𝐴𝐵
1−(𝐼𝑀𝐴 ∗𝐼𝐴𝐵 ∗𝐼𝐵𝑀 )=(1−15% )∗70% ∗60%
1−(70% ∗60% ∗15)=0,36
0,94=38,3%

2.3 Controlul – premisă sau consecință a stabilirii perimetrului de
consolidare.

Termenul de control are dublu sens. În sensul său francez, acesta are semnificația de
verificare, iar în sens britanic are semnificația de putere (stăpânire).
Controlul, atât în viziunea normelor internaționale, cât și în contextul consolidării, are
sensul puterii de a dirija politicile privind exploatarea și finațarea unei întreprinderi în vederea
obținerii unor avantaje din activitățile sale.
Pornind de la prevederile directivei a VII -a a CEE, cele trei tipuri de manifestare a
puterii de control a entității dominante asupta celorlalte entități din cadrul grupului pot fi:
– Control exclusiv;
– Control concomitent (conjunctural);
– Influența notabilă.
M
A B 70%
60% 15%

22

I. Controlul exclusiv reprezintă capa citatea societății lider de a deține un control direct
sau indirect asupra entităților controlate și se prezintă sub următoarele forme:
 Controlul de drept : este rezultat din deținerea directă sau indirectă a mai mult de
50% din drepturile de vot în adunare a generală a acționarilor sau asociaților.
Există situații când deținerea a mai mult de 50% din capital oferă control de drept
care este datorat existenței unor acțiuni fără drept de vot sau care au drept de vot
dublu ;
 Controlul de fapt apare în situațiile :11
 Societatea lider are în posesie mai mult de 50% din drepturile de vot
rezultate în urma unui acord cu alți investitori;
 Entitatea dominantă are control asupra politicilor financiare și operaționale
ale entităților controlate, printr -un acord (contract) sau prin lege;
 Societatea -mamă are puterea de a desemna sau de a înlocui majoritatea
membrilor din consiliul de administrație sau membrii ai unui alt organ de
conducere;
 Societatea lider are autoritatea de reunire a majorității drepturilor de vot la
adunăr ile consiliului de administrație.
 Controlul statutar sau contractual: este rezultat de deținerea unei influențe
dominante asupra altei entități, având la bază un contract sau un acord în
situația în care entitatea lider este sau nu asociat sau acționar al entității
controlate.
II. Controlul concomitent (conjunctural). Acesta, în viziunea referențialului
internațional, constă în împărțirea controlului asupra unei întreprinderi ecploatate în comun,
de un număr restrâns de asociați sau acționari, astfel că decizii le sunt luate în comun pe baza
unui acord.
Întrepinderile ce nu fac obiectul unui acord contractual care să ducă la stabilirea unui
control conjunctiv, nu sunt entități care ar putea fi supuse unui astfel de control. Acordul
contractual poate fi încheiat, de regulă, în scris.
Conform IAS 31 ”Interese în asocier e în participație”12, condițiile ce trebuiesc
îndeplinite pentru existența unui control concomitent sunt:
 Activități controlate în comun;
 Activele aflate sub control comun;
 Entitațile controlate în co mun. Asociații, sunt legați prin preznța unui acord
contractual permițând distingerea participațiilor ce dau naștere controlului
comun, față de celelalte participații.
III. Influența notabilă. Influența notabilă sau semnificativă asupra gestiunii și politic ii
financiare a unei întreprinderi , în legislația internațională , presupune dispunerea directă sau
indirectă a unei cote părți a cel puțin 20% din dreptu rile de vot ale acelei entități . Aceasta
constă într -o simplă participare pe termen lung la luarea deciziilor fără a avea posibilitatea
unui control asupra deciziilor. Deținerea a 20% din drepturile de vot nu constituie decât
prezumția influenței notabile.

11 Niculae și Liliana Feleagă, “Contabilitate consolidată”, Editura: Economica, București, 2007, pag .25
12 Tudor Adria na Tiron, “Consolidarea conturilor”, Editor: Tribuna economică, București, 2000, pag. 35

23
O entitate are o influență nota bilă asupra alteia dacă participă la deciziile acesteia .
Această participare presupune:13

de informații tehnice.
Legislația franceză aduce reglementări asemănătoare în ceea ce priveș te influența
notabilă și anume :14
participări la deciziile din cadrul entității , existenței unor operații între întreprinderi,
schimburile de personal și de informații;
exercitarea influenței notabile. Acest aspect fiind obligatoriu specificat în anexă;
participația este inferioara procentului de 20%.
De regulă, toate întreprinderile aflate sub un control exclusiv, concomitent sau sub o
influență notabilă a entității d ominante trebuie incluse în perimetrul de consolidare. Există
cazuri când este obligatorie, facultativă sau particulară excluderea din perimetrul de
consolidare.

2.4 Excluderea și neexcluderea din perimetrul de consolidare.

Includerile și excluderile obligatorii din perimetrul de consolidare sunt precizate în
reglementările ce fac referire la consolidarea conturilor.
Decizia de a include sau exclude o entitate din perimetrul de consolidare are la bază
controlul și gradul de influență pe care socie tatea dominantă îl va exercita.
Includeri în perimetrul de consolidare
Au fost stabilite entitățile obligate la întocmirea și publicarea conturilor consolidate, de
către țările comunitare, preluând Directiva a VII -a în legislația națională.
Entitatea consolidan tă are obligația ca pe lângă documentele proprii de sinteză să
întocmească și documente de sinteză ale grupului pe care îl controlează.
Consolidarea cât și obligația întocmirii conturilor consolidate are loc atunci când o
entitate deține un control asupra altor entități.
Neținând cont de mărimea lor, grupurile trebuie să elaboreze conturi consolidate dacă
una sau mai multe entități din grup sunt15:
– Societăți cu valori mobiliare admise la cota Bursei de Valori din România sau
dintr -un stat membru;
– O instituț ie autorizată prin legea bancară;
– O entitate care desfășoară activități de asigurare.

13 V. Muntean și A. Țurcan, ”Grupurile de societăți. Consolidare contabilă”, Editura Economica,
București, 1998, pag. 98
14 Niculae și Liliana Feleagă, “Contabilitat e consolidată”, Editura: Economica, București, 2007, pag . 27
15 V. Muntean și A. Țurcan, ”Grupurile de societăți. Consolidare contabilă”, Editura Economica,
București, 1998, pag. 100

24
Întreprinderile comerciale obligate la întocmirea și publicarea conturilor consolidate
sunt:
– societățile pe acțiuni,
– societățile cu răspundere limitată;
– societățile în c omandită pe acțiuni;
– societățile în nume colectiv;
– societățile în comandită simplă.
În funcție de prezența lor pe piața financiară de capital, aceste întreprinderi pot fi:
emitente de valori mobiliare cotate sau emitente de valori mobiliare necotate.
Oblig ativitate întocmirii conturilor consolidate revine entităților emitente de valori
mobiliare cotate datorită protecției ce o oferă investitorilor prin informarea corectă și în timp
util cu privire la situația și evoluția grupului de care aparține societatea a cărei valori
mobiliare sunt cotate.
Au obligația întocmirii conturilor consolidate entitățile necotate dacă se încadrează
peste o anumită mărime stabilită în raport cu totalul bilanțului, cifra de afaceri și numărul
mediu de salariați, mărime stabilită de fiecare stat în funcție de propriile reglementări privind
consolidarea .
Sunt exceptate de la obligativitatea consolidării:16
 Entitățile consolidate ce au o importanță neglijabilă;
 Micile grupuri care nu îndeplinesc criteriile privind cifra de afaceri, numărul de
angajați și totalul bilanțului;
 Sub-grupurile controlate de grupurile mari, care întocmesc conturile consolidate.

Excluderi din perimetrul de consolidare
Atât reglementările europene (Directiva a VII -a a CEE) cât și cele internașionale nu
preci zează în mod expres cazurile de excludere din perimetrul de consolidare ci doar restricții
severe și durabile ce determină astfel de situații, aceste excluderi fiind justificate în anexa
conturilor consolidate ale grupului.
 Excluderea obligatorie se efec tuează dacă :17
 Apar restricții severe sau durabile ce privesc controlul sau influența notabilă
exercitată de societatea consolidantă asupra filialei;
 Transferurile durabile dintre societatea -mamă și filială sunt supuse unor restricții
severe sau durabile.
După normele I.A.S.C. 27, o filială este exclusă din perimetrul de consolidare atunci
când ea funcționează sub existența unor constrângeri durabile, obligată la transferarea
fondurilor sale către liderul de grup.
Restricțiile pot interveni și au diferite conse cințe în excluderea din perimetrul de
consolidare, astfel:
 pot ține de controlul societății, control ce îi permite exercitarea unei influențe
notabile;
 nereușita transferurilor de fonduri nu împiedică controlul unei întreprinderi sau
exercitarea unei influ ențe notabile asupra filialei.

16 V. Muntean și A. Țurcan, ”Grupurile de societăți. Consolidare contabi lă”, Editura Economica,
București, 1998, pag.101
17 Tudor Adriana Tiron, “Consolidarea conturilor”, Editor: Tribuna economică, București, 2000, pag. 57

25

 Excluderea facultativă. Se prevede posibilitatea excluderii din perimetrul de
consolidare atunci când :18
 Acțiunile sau părțile sociale sunt deținute provizoriu;
 Nu este afectată imaginea fidelă a ansamblului consolidat;
 Informațiile necesare stabilirii conturilor consolidate nu pot fi obținute de la
filiale sau participații fără cheltuieli mari și termene contabile depășite.
Normele I.A.S.C.27 reglementeză situația deținerii provizorii a titlurilor precizând două
cazuri:
a) Când titlurile au fost cumpărate pentru cedarea lor ulterioară; În acest caz
excluderea se referă la:
 Titlurile cuprinse în bilanț printre valoare mobiliară de plasament;
 Titluri deținute pentru a fi transmise terților;
 Titluri ce fac obiectul unui contract de achiziții a unor mijloace finaciare pe
termen scurt.
b) Când se decide semnarea unui acord scris pentru cedarea titlurilor ce duc la
pierderea controlului, de rezultatele realizate de entitate ale cărei titluri continuă
să fie deținute fiind neces ar să beneficieze întreprinderea deținătoare a titlurilor.
 Excluderea excepțională apare în situația în care o filială sau o participație –
singură sau împreună cu altele – nu prezintă decât un interes neglijabil în raport cu
imaginea fidelă a grupului, ac easta având o structură diferită a conturilor față de entitatea
dominantă . În acest sens, standardele internaționale și directiva a VII -a precizează că nu se
justifică neincluderea în perimetrul de consolidare a societății din sectorul bancar,
asigurărilor sau instituțiilor cu scop nelucrativ deținute de grupuri cu un alt domeniu de
activitate.
Este inoportună excluderea din perimetrul de consolidare a societăților cu domeniul de
activitate diferit, deoarece:
– Normele țării noastre, prin prelucrarea unor pre vederi din directiva a VII -a, intră în
contradicție cu cele internaționale;
– Excluderea abuzivă din perimetrul de consolidare duce la crearea unor premise
privind manipulare conturilor consolidate.

2.5. Prima consolidare a unei întreprinderi consolidate ex clusive de mai
multe exerciții.

Prima consolidare a entității este echivalentă cu data la care entitatea mamă integrează
în contul său de profit și pierdere rezultatul filialei, activele și datoriile, precum și diferența de
achiziție negativă sau pozitivă .
Data de intrare în perimetrul de consolidare este data preluării controlului asupra
entității. Acesta coincide cu data transferului de titluri. Transferul controlului trebuie să fie
prevăzut din punct de vedere contractual la o dată diferită de cea a tra nsferului de titluri.

18 Tudor Adriana Tiron, “Consolidarea conturilor”, Editor: Tribuna economică, București, 2000, pag. 57

26
Valoarea de intrare și diferențele de achiziție sunt determinate ca și cum prima
consolidare ar fi intervenit efectiv la data preluării controlului. Rezultatele obținute de
entitate, din momentul în care a fost preluat controlul, se înscriu în rezultatul consolidat, după
ce au fost deduse dividendele primite de grup. Aceste dividende au fost incluse în rezultatul
consolidat al exercițiilor anterioare primei consolidări, fapt pentru care este necesară
eliminare acestora prin virare la rezervele consolidate.

Pentru a exemplifica cele enunțate voi prezenta o aplicație practică :19

Societatea M procedează la conslidarea societății A pentru prima dată la 31.12.N.
Participația de 75% a fost achiziționată pe 1.03.N -2 la un cost de 50.000 u.m.
La 1.03.N -2, capitalurile proprii ale socetății A se prezintă astfel:
– Capital social 23.000 u.m.
– Rezerve 20.000 u.m.
– Rezultat 2.000 u.m.
Total 45.000 u.m.
În momentul preluării participației, s -a constatat un plus de valoare aferent
imobilizărilor corporale de 7.000 u.m. Cota de impozit pe profit: 16%.
La 31.12.N, capitalurile proprii ale societății A se prezintă astfel:
– Capital social 23.000 u.m.
– Rezerve 30.000 u.m.
– Rezultat 3.500 u.m.
Total 56.500 u.m.
În cursul exercițiului N, societatea M a primit dividende de la societatea A în valoare de
1.500 u.m .

Calculul activului net al societății A, în valoare justă, la 1.03.N -2:
Capitaluri proprii în valoare istorică la 1.03.N -2 45.000 u.m.
(+) Plusul de valoare aferent imobilizărilor 7.000 u.m.
(-) Datorie de impozit amânat
(7.000*16%) 1.120 u.m.
=Activ net în valoare justă 50.880 u.m.

Calculul diferenței de achiziție la 1.03.N -2:
Cost de achiziție al titlurilor: 50.000 u.m.
(-) Partea lui M în activul net
În valoare justă a lui A (75%*50.880) 38.160 u.m.
=Fond comercial 11.840 u.m.

Contabilizarea diferențelor din evaluare aferente activelor și datoriilor, cu ocazia
consolidării în exercițiul N:

Imobilizări corporale = % 7.000 u.m
4412 ”Datorie impozit amânat” 1.120 u.m.
261 ”Acțiuni deținute la entitățile
afiliate” (7.000 -1.120)*75% 4.410 u.m.
466 ”Interese minoritare”
(7.000 -1.120)*25% 1.470 u.m.

19 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag . 160

27

Contabilizarea fondului comercial:

207 ”Fond comercial” = 261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate 11.840 u.m.

Eliminarea divi dendelor primite de societatea M de la societatea A

7611 ”Venituri din acțiuni deținute
la entitățile afiliate” = 1066 ”Rezerve consolidate” 1.500 u.m.

Partajul capitalurilor proprii ale societății A la 31.12.N:

Capitaluri proprii A Valori Societatea M
(75%) Interese minoritare
(25%)
Capital social 23.000 u.m. 17.250 u.m. 5.750 u.m.
Rezerve 30.000 u.m. 22.500 u.m. 7.500 u.m.
Rezultat 3.500 u.m. 2.625 u.m. 875 u.m.
Total 56.500 u.m. 42.375 u.m. 14.125 u.m.

56.500 u.m. % = % 56.500 u.m.
23.000 u.m 1012 ”Capital social”/A 261 ”Acțiuni deținute la entități
afiliate„ (50.000 -4.410 -11.840) 33.750 u.m.
30.000 u.m 106 ”Rezerve”/A Rezultat consolidat (*)
(6.000+2.625) 8.625 u.m.
3.500 u.m ”Rezultat”/A 466 ”Interese minoritare” 14.125 u.m.

(*) Partea ce revine societății M din capitalul social și rezerve a lui A
(17.250+22.500) 39.750 u.m
(-) Valoarea titlurilor de participare 33.750 u.m
Rezultat consolidat 6.000 u.m.

La rezultatul consolidat calculat se adaugă partea ce revine entității M în rezultatele
acumulate de Societatea A, din momentul în care controlul a fost preluat.

2.6. Preluarea controlului exclusiv prin achiziții succesive de titluri.

Data obținerii controlului efectiv corespunde cu data primei consolidări. Costul de
achiziție al titlurilor este costul agregat al tranzacțiilor individuale. Costul tranzacțiilor
individuale se det ermină la data fiecărei tranzacții de schimb.
Separat, se va lua în calcul, fiecare tranzacție pentru determinarea fondului comercial,
folosind informații legate de cost și de valoarea justă la data la care s -a efectuat tranzacția
respectivă.
Diferențele d e achiziție globală și cele din evaluare sunt corespunzătoare cumulului
diferențelor de achiziție și din evaluare ce au fost degajate de fiecare tranzacție, ca și cum
acestea ar constituii o preluare de control.

28

Pentru a exemplifica cele enunțate voi pr ezen ta o aplicație practică :20
Societatea M a achiziționat acțiuni emise de societatea A în două tranșe, și anume:
– Pe 01.09.N -2
– Pe 01.01.N.
Se prezintă următoarele informații privind societatea M și societatea A:
Elemente 01.09.N -2 01.01.N 31.12.N
Număr acțiuni achiziționate 1.500 3.200 –
Cost achiziție 1.800.000 4.300.000 –
Capital și rezerve ale societății A 6.500.000 8.000.000 8.000.000
Rezultatul societății A 500.000 – 500.000
Capitalul societății A este format din 7.000 de acțiuni.
La data achiziției primului lot de acțiuni (01.09.N -2), valoarea justă a terenurilor a fost
estimată la 1.000.000 u.m., în timp ce valoarea istorică era de 500.000 u.m. Pentru celelalte
active și datorii, valoarea justă coincide cu valoarea istorică.
La data achiz iției celui de -al doilea lot de acțiuni (01.01.N), valoarea justă a terenurilor
a fost estimat la 2.000.000 u.m., valoarea istorică fiind de 1.000.000 u.m. Celelalte active și
datorii au valoare justă egală cu valoarea istorică.
La 01.09.N -2, societatea M deține un procentaj de control de 21% (1.500/7.000). Astfel,
se observă ca, în lipsa unor informații suplimentare, nu există decât o influență notabilă. La
sfârșitul exercițiilor N -2 și N -1, societatea a este inclusă în perimetrul de consolidare.
La 01.01. N, societatea M deține un procentaj de control de 67% [(1.500+3.200)/7.000 ].
La această dată, societatea M exercită un control exclusiv asupra societății A. Metoda de
consolidarea utilizată la acest tip de control este metoda integrării globale.
Calculul impozitului amânat:
Elemente 01.09.N -2 01.01.N
Diferențe temporare impozabile aferente terenurilor
N-2: 1.000.000 -500.000
N: 2.000.000 -1.000.000
500.000
–
–
1.000.000
Datoria de impozit amânat (cota de 16%) 80.000 160.000

Calculul activului net al societății A în valoare justă :
Elemente 01.09.N -2 01.01.N
Capitaluri proprii evaluate la valoarea istorică 7.000.000 8.000.000
(+) Plusul de valoare aferent terenurilor 500.000 1.000.000
(-) Datoria de impozit amânat 80.000 160.000
= Activ net în valoare justă 7.420.000 8.840.000

Calculul fondului comercial:
Elemente 01.09.N -2 01.01.N
Cost achiziție al titlurilor societății A 1.800.000 4.300.000
(-) Cota parte din capitalurile proprii achiziționate:
N-2: 21%*7.420.000
N: 46%*8.840.000
1.558.200

4.066.400
= Fond comercial 242.000 233.600

20 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag .162

29

Contabiliarea diferențelor din evaluare aferente activelor și datoriilor constatate
la 01.01.N:
211 ”Terenuri” = % 1.000.000
4412 ”Datorie de impozit amânat” 160.000
261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate”
[(500.000 -80.000)*21% + (1.000.000 –
160.000)*46%] 474.600
466 ”Interes minoritare„
(1.000.000 -160.000 -474.600) 365.400

Contabilizarea fondului comercial (242.000+233.600 = 475.600):
207 ”Fond comercial = 261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate 475.600

Partajul capitalurilor proprii ale societății A la 31.12.N:
Capitaluri proprii a societății A Valori Societatea M
(67%) Interese minoritare
(33%)
Capital social și rezerve 8.000.000 5.360.000 2.640.000
Rezultat 500.000 335.000 165.000
Total 8.500.000 5.695.000 2.805.000

(*) Valoarea acțiunilor deținute = 6.100.000 -474.600 -475.600 = 5.149.800
(**) Rezerve consolidate = 210.200
Partea cuvenită lui M din capitalul social și rezervele societății A (5.360.000)
(-) Valoarea titlurilor de participare (5.149.800)

2.7. Costul de achiziție al titlurilor și diferența de achiz iție.

Intrarea în perimetrul de consolidare este fie data de achiziție a titlurilor de entitatea
dominantă, fie data preluării controlului sau a influenței notabile, dacă achiziția s -a efectuat în
mai multe tranșe, fie data prevăzută în contract dacă în a cesta se stipulează transferul
controlului la o dată diferită de data la care s -au transferate titlurile.
Costul de achiziție, indiferent de data intrării în perimetrul de consolidare, nu
corespunde cu valoarea activelor nete achiziționate, deoarece acesta nu are în vedere doar
valoarea matematică a titlurilor, ci și elementele ce se presupun că îi oferă cumpărătorului un
avantaj particular (un interes) sau un dezavantaj (preluarea unei entități în dificultate).
Diferența de achiziție este dată de diferența dintre costul de achiziție al titlurilor și
partea ce i se cuvine cumpărătorului la valoare justă a activelor nete ale entității emitente. 8.500.000 % = % 8.500.000
8.000.000 „Capital și rezerve„/A 261 ”Acțiuni deținute la entități
afiliate (*) 5.149.800
500.000 ”Rezultat”/A ”Rezerve consolidate (**) 210.200
”Rezultat consolidat” 335.000

466 ”Interes minoritar” 2.805.000

30

Costul de achiziție al titlurilor
Conform IFRS 3 ”Grupări de întreprinderi”, costul de achiziție al titlurilor est e egal cu:
– Valoarea justă de la data schimbului activelor, datoriilor contractate sau asumate și a
instrumentelor de capitaluri proprii emise de cumpărător în schimbul preluării
controlului asupra entităților achiziționate, și
– Costurile directe ale achiziț iei titlurilor.
Remarcă: Dacă achiziția a avut loc în mai multe tranșe, atunci,costul de achiziție este
egal cu costul agrega t al tranzacțiilor individuale.
Activele și datoriile contractate sau asumate de cumpărător trebuie evaluate la valoarea
lor justă la data schimbului. Pentru determinarea valorii juste se utilizează ca referință prețul
de pe piață al titlurilor de la data când are loc schimbul. Dacă plata costului aferent achiziției
este se efectuează în mai multe tranșe, valoarea acestuia se determin ă actualizând sumele de
plată la data când se efectuează schimbul.

Pentru a înțelege mai bine cele enunțate, în continuare voi prezenta următorul
exemplu:21
La începutul exercițiului N, societatea M a achiziționat 70% din capitalul societății A în
următoar ele condiții:
– Preț plătibil în numerar 10.000 u.m.
– Scadență: peste patru ani;
– Rata dobânzii pe piață: 10%.
La începutul exercițiului N, valoarea actualizată a plăților viitoare este de
10.000 (1,10)4⁄ =6.830 𝑢.𝑚.
În situațiile finaciare individuale întocmite de societatea M, în anul N, s -a înscris o
datorie față de vânzătorul de titluri în valoare de 10.000 u.m.
În vederea consolidării, în exercițiul N, se contabilizează diferența dintre valoarea
datoriei în situațiile financiare individuale și valoa rea actualizată a plăților viitoare: (10.000 –
6.830=3.170):

% = 261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate 3.170
666 ”Cheltuieli cu dobânzile”
[10.000 𝑋(1,10)3−6.830 ] 683
”Datorii”
(3.170 -683) 2.487

Prin urmare, în exercițiul N, datoria a fost diminuată cu 3.170 u.m. și majorată cu
cheltuielile financiare de 683 u.m., constatată la rata dobânzii de 10%. În mod similar, se va
proceda în exercițiile viitoare, iar la scadență datoria va ajunge la valoarea de 10.000 u.m.

21 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag .144

31
Excepție de la regula util izării prețului de piață al titlurilor ca referința se face în cazul
în care cumpărătorul poate demonstra că acest preț nu reprezintă un indicator credibil al
valorii juste a instrumentului de schimb (de exemplu, el a fost afectat de restrângerea pieței),
situație în care valoarea justă a titlurilor poate fi estimată prin raportarea la participația lor
proporțională în valoarea justă a societății cumpărătoare sau prin raportarea la participația lor
proporțională în valoarea justă a entității achiziționate .
Costurile legate direct de achiziția titlurilor cuprind onorariile plătite contabililor,
consilierilor juridici, evaluatorilor și altor consultanți participanți la operație. Costurile
administrative generale, inclusiv costurile aferente departamentului de achiziții, precum și alte
costuri ce nu pot fi direct alocate achiziției titlurilor, reprezintă cheltuieli ale perioadei. De
asemenea, costurile emiterii obligațiilor financiare și costurile emiterii de titluri de valoare
folosite ca instrumente de schimb reprezintă cheltuieli ale perioadei.

Voi prezenta un a lt exemplu :22
La începutul exercițiului N, societatea M a achiziționat 70% din capitalul societății A, la
un preț de 100.000 u.m. Pentru realizarea acestei achiziții, s -au angajat cheltuieli cu onorarii le
consilierilor strategici și juridici în valoare de 7.000 u.m.
În situațiile financiare individuale ale societății M, onorariile plătite au fost înregistrate
în cheltuielile perioadei.
În conturile consolidate, cheltuielile cu onorarii se încorporează în valoarea titlurilor,
astfel:

261 ”Acțiuni deținute la entitți afiliate” = 622 ”Cheltuieli cu onorariile” 7000

Încorporarea onorariilor în costul de achiziție al titlurilor majorează diferența de
achiziție cu 7.000 u.m.

Există cazuri în care convenția de achiziție a titlurilor stipulează ajustarea costului de
achiziție în funcție de evenimente ulterioare. De exemplu, ajustarea poate depinde de
menținerea sau atingerea unui anumit nivel al profitului sau de menținerea la un anumit nivel
al prețului de pi ață al instrumentelor de capitaluri proprii emise. În astfel de situații, valoarea
corespunzătoare ajustării se include în costul de achiziție, la data achiziției, dacă ajustarea este
probabilă și poate fi evaluată în mod fiabil. Dacă evenimentele ulterioa re prevăzute nu au loc
sau dacă valoarea estimată trebuie modificată, costul de achiziție va f i ajustat în mod
corespunzător.
În această s ituație voi prezenta un exemplu :23
La începutul exercițiului N, societatea M a achiziționat 80% din capitalul societăți i A, la
un preț de 130.000 u.m. Convenția de achiziție prevede că societatea M trebuie să plătească
vânzătorului un supliment de preț egal cu 3% din cifra de afaceri realizată de către A în
exercițiile N+1 și N+2. Suplimentul de preț a fost evaluat de cătr e M, la data achiziției, la o
valoare de 31.500 u.m., pe baza estimărilor privind cifra de afaceri a societății A 550.000
u.m., în N+1, și 500.000 u.m., în N+2.

22 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag .145
23 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag .145

32
În situațiile financiare consolidate, diferența de achiziție, în valoare de 50.000 u.m., a
fost influențată de suplimentul costului de achiziție.
În exercițiul N+1, cifra de afaceri realizată de A a fost 500.000 u.m. De asemenea, cifra
de afaceri aferentă exercițiului N+2 a fost reestimată la 450.000 u.m.
La sfârșitul exercițiului N+1, este necesar să se revizuiască estimarea componentei
variabile a costului de achiziție. La această dată, suplimentul de cost este evaluat la:
3% x (500.000+450.000) = 28.500 u.m.
În con turile individuale, societatea M majorează costul de achiziție al titlurilor pentru
31.500 – 28.500 = 3.000 u.m .

261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate” = 404 ”Furnizori de imobilizări” 3.000

Corectarea costului de achiziție al titlurilor cu 3.000 u.m. antrenează corectarea, în
contextul operațiilor de consolidare din exercițiul N+1, a diferenței de achiziție cu aceeași
valoare.

Diferența de achiziție
În situația în care costul de achiziție al titlurilor depășește partea ce revine
cumpărătorului î n valoarea justă a activelor, datoriilor și eventualelor datorii ale entității
emitente, se constată un fond comercial. Fondul comercial reprezintă o plată anticipată
efectuată de cumpărător în seama beneficiilor economice viitoare obținute de pe urma
activelor care nu pot fi identificate individual și recunoscute separat.
Fondul comercial achiziționat în cadrul unei grupări de entități este evaluat la cost
efectiv și recunoscut ca activ. După recunoașterea sa inițială, fondul comercial achiziționat în
cadrul unui grup trebuie evaluat ca o diferență între cost și pierderile acumulate provenite din
depreciere. Altfel spus, fondul comercial nu se amortizează dar poate face obiectul unui test
de depreciere dacă anumite evenimente indică posibilitatea existenței unei deprecieri.

Pentru a înțelege mai bine cele enunțate, în continuare voi prezenta următor ul
exemplu :24
La 01 septembrie N, societatea M a achiziționat 80% din acțiunile societății A, la un
cost de 27.000 u.m.
Capitalurile proprii ale societății A, la data achiziției, au valoare de 21.000 u.m.
La data achiziției, s -au evidențiat următoarele: existența unor plusvalori de 5.000 u.m.,
aferentă imobilizărilor corporale și a unui supliment aferent provizioanelor pentru riscuri și
cheltuieli în valoare de 3.0 00 u.m. Cota de impozit pe profit este de 16%.

Calculul impozitului amânat:
Diferențe temporare impozabile aferente imobilizărillor corporale 5.000
(-) Diferențe temporare deductibile aferente datoriilor 3.000
= Datorie netă de impozit amânat (5.000 -3.000)x16% 320

24 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag .154

33

Calculul activului net al entității A în valoare justă:
Capitalurile proprii evaluate la valoare istorică 21.000
(+) Plusul de valoare aferent imobilizărilor 5.000
(-) Suplimentul aferent provizioanelor 3.000
(-) Datoria de impozit amânat 320
= Activ net la valoare justă 22.680

Calculul diferenței de achiziție:
Cost de achiziție 27.000
(-) Partea lui M în activul net în valoare justă al lui A (80% x 22.680) 18.144
= Fond comercial 8.856

Contabilizarea diferențelor din evaluare aferente activelor și datoriilor :
”Imobilizări corporale” = % 5.000
151 ”Provizioane pentru riscuri și
cheltuieli” 3.000
4412 ”Datorie de impozit amânat” 320
261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate”
(5.000 -3.000 -320) x 80% 1.344
466 ”Interese minoritare”
(5.000 -3.000 -320)x20% 336

Contabilizarea fondului comercial:
207 ”Fond comercial” = 261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate” 8.856

Dacă proporția deținută de societatea consolidantă în activul net, în valoare justă, al
societății consolidate, depășește costul de achiziție al titlurilor, societatea cumpărătoare
trebuie să reia atât procesul de identificare și evaluare a activelor, datoriilor și eventualelor
datorii ale societății achiziționate, cât și procesul de ev aluare a costului de achiziție.
Diferența de achiziție negativă (badwill) poate să aibă una dintre următoarele cauze:25
societății achiziționate;
de achiziție al titlurilor;
-un standard de contabilitate de a evalua activele identificabile
la o valoare care nu este valoarea justă;

Dacă se păstrează o diferență de achiziție negativă, în urma reevaluării, aceasta
afectează imediat contul de profit și pierdere.
În acest caz voi prezenta un exemplu :26
La 1 septembrie N, societatea a achiziționat 70% din acțiunile societății A, la un cost de
460.000 u.m.
Capitalurile proprii ale socetîții A, exprimate în valoare istorică, se prezintă astfel la
data achiziției:

25 Niculae și Liliana Feleagă, “Contabilitate consolidată”, Editura: Economica, București, 2007, pag .155
26 Exemplu preluat din “Contabilitate consolidată”, Niculae și Liliana Feleagă, Editura: Economica,
București, 2007, pag .155

34
Capital social 180.000 u.m.
Rezerve 570.000 u.m.
Rezultat 5.000 u.m
Total 755.000 u.m
În momentul achiziției, s -au identificat diferențe favorabile de valore aferente
imobilizărilor corporale în valoare de 80.000 u.m.
Cota de impozit pe profit este de 16%.

Calculul activului net al societății A în valoare justă:
Capitaluri proprii, evaluate la valoare istorică 755.000 u.m.
(+) Plusul de valoare aferent imobilizărilor 80.000 u.m.
(-) Datoria de impozit amânat (80.000×16%) 12.800 u.m.
= Activ net în valoare justă 822.200 u.m.

Calculul diferenței de achiziție:
Cost de achiziție 460.000 u.m.
(-) Partea lui M în activul net în valoare justă al lui F
(70%x822.200) 575.540 u.m.
= Diferență de achiziție negativă 115.540 u.m.

Contabilizarea diferențelor din evaluare aferente activelor și datoriilor:
”Imobilizări corporale” = % 80.000
4412 ”Datorie de impozit amânat” 12.800
261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate”
(80.000 -12.800)x70% 47.040
466 ”Interese minoritare”
(80.000 -12.800)x30% 20.160
Contabilizarea diferenței de achiziție negativă:
261 ”Acțiuni deținute la entități afiliate” = ”Venituri din fond comercial” 115.540

2.8. Reglementări contabile naționale și internaționale p rivind consolidarea
conturilor.
Reglementările naționale
Mediul economic românesc, în prezent, tinde spre o economie de piață și este martorul
intensificării concurenței dintre diferiți agenți economici.
În practica din Români a încep să se resimtă modalitățile clasice de concentrare
orizontală și verticală, obținute prin tehnici economice, juridice sau financiare, ce se
completează reciproc și generând fie:
• o dezvoltare internă a agentului economic în cadrul aceleiași soci etăți prin
procurarea de noi echipamente și angajări de personal, printr -o serie de legături strânse, mai
mult sau mai puțin, cu alte entități, fără ca acestea să fie neapărat de natură juridică;
• o dezvoltare externă prin preluarea controlului unei e ntități existente sau crearea
alteia noi și formarea de grupuri de entități. De regulă, se optează pentru dezvoltarea externă
atunci când, prin strategia entității, se dorește o diversificare a producției, o apariție pe noi
piețe de desfacere, piețe atât i nterne cât și externe, precum și obținerea titlului de monopol
într-un domeniu de activitate.

35
Grupurile, în țara noastră, și -au făcut apariția în mediul economic de o bună perioadă,
dar doar după anul 2000 au fost integrate în sistemul contabil al țării no astre și în normele
referitoare la elaborarea și prezentarea conturilor consolidate.
Apariția acestor reglementări, fiind consideratã o continuare fireascã a procesului de
armonizarea sistemului contabil din țara noastrã cu directivele contabile europene ș i cu
normele contabile internaționale, este binevenitã, deoarece un sistem de contabilitate
performant și în conformitate cu referențialele contabile recunoscute la nivel internațional, nu
poate fii conceput în lipsa reglementãrilor ce fac referire la cont abilitatea grupurilor de
societãți.
În prezent, analizând mediul economic românesc, se poate spune că s -au creat premisele
economice ce fac necesară adaptarea unor reglementări în privința conturilor grupurilor de
societăți prin:
nor grupuri financiare, industriale și autohtone, a căror
manageri vor dori să cunoască imaginea și puterea grupului pe care îl administreză;
corporații care vor solicita filial elor românești pregătirea conturilor anuale în vederea
consolidării;
modului de finanțare a entităților în perioada următoare prin trecerea de la preponderența
finanțării bancare la apelarea economisii publice;
conducerea unui grup, prezentarea pe lângă alte situații și a conturilor consolidate de grup;
cipare diverșilor investitori, cotarea pe piețe financiare
externe fiind condiționată de prezentarea situației reale a grupului;
privatizare de către mari grupuri străin e.
Elaborarea reglementărilor românești privind conturile consolidate, are la bază
Directivele CEE și Standardele elaborate de IASC, astfel că metodologiile elaborate de
organismele naționale de contabilitate să poată asigura armonizarea contabilității rom ânești cu
regulile unitare și unanim acceptate pe plan internațional pentru asigurarea comparabilității
informațiilor furnizate și a realizării unui limbaj comun internațional al contabilității.
În perfecționarea sistemului contabil românesc, au rol import ant aceste reglementări, dar
nu trebuie scăpate din vedere câteva deficiențe ale acestora și anume: excluderi din perimetrul
de consolidare, elementele componente ale situațiilor financiare consolidate, obiectivul
conturilor consolidate, lipsa unor concept e specifice consolidării conturilor, armonizarea
acestora cu reglementările internaționale, etc.
Apariția grupurilor trebuie sã fie însoțitã de elaborarea unui cadru juridic sistematic care
sã vizeze aspecte specifice grupurilor de entități, ca de exemplu: regimul fiscal, concurența,
protecția asociațiilor minoritari.
Apariția grupurilor de entități, din punct de vedere fiscal, trebuie sã fie însoțitã de
reglementãri independente față de cele prevãzute în dreptul entităților, reglementãri care sã
vizeze: regimul de integrare fiscalã, regimul special al fuziunilor și circulația fondurilor între
entitățile din cadrul grupului.
Începând cu data de 1 ianuarie 2005, în urma adoptării reglementãrii europene numãrul
1606/2002, a apărut obligativitatea aplicãrii S tandardelor Internaționale de Contabilitate

36
pentru conturile consolidate ale tuturor întreprinderilor europene ce fac apel la economisirea
publicã.
România a început sã aplice Standardele Internaționale de Contabilitate ce fac referire la
consolidarea conturilor grupurilor de entități ce își desfășoară activitatea pe teritoriul țãrii
noastre din anu l 2006.
Reglementări internaționale
Publicarea istoriei consolidării conturilor a avut loc la sfârșitul secolului al XIX -lea în
SUA. Astfel se explică pute rnica expansiune a economiei americane. Aceasta creează, la
sfărșitul secolului al XIX -lea și începutul celui de al XX -lea, premisele transformării unui
important număr de societăți în mari grupuri de întreprinderi.
În 1939, în Marea Britanie, încep să se emită primele dispoziții cu privire la
obligativitatea publicării conturilor consolidate de către societățile cotate la bursă.
În țările din Europa Continentală, spre deosebire de cele anglo – saxone, reglementările
privind consolidarea conturilor apar mai târziu.
Apariția și evoluția reglementărilor privind consolidarea conturilor au fost influențate de
o serie de factori, și anume:
a) Legătura dintre întrepinderi și furnizorii de capital. Modul de finanțare a
întrepinderii a devenit tradițional a se opune c apitalismului anglo -saxon. Acesta se
evidențiază prin importanța piețelor financiare ce asigură, finanțări, în mare parte
marilor întrepinderi.Obiectivul contabilității este acela de a furniza informații
prezentând o imagine fidelă a performanțelor financi are ale întrepinderii.
b) Sistemul juridic. Din acest punct de vedere, contabilitatea în lume este
împărțită în țări cu orientare juridică a contabilității și țări ce au contabilitatea
independentă față de reglementările juridice. Orientarea juridică sau neju ridică a
contabilității a avut o mare influență asupra dezvoltării practicilor de consolidare a
conturilor. Practicile de consolidare a conturilor, în țările Europei Continentale, sunt
slab dezvoltate față de cele din țările anglo -saxone.
c) Legăturile econom ice și politice. Acestea pot afecta evoluția contabilității,
deoarece, ea, este un produs ce se importă -exportă. Datorită influenței americane,
practicile de consolidare a conturilor au devenit cotidiene și în țările: Mexic și Filipine.
Influența Marii Bri tanii asupra țărilor din British Commonwealth a dus la răspândirea
rapidă a conturilor consolidate în țări precum: Malaysia, Australia și Africa de Sud.
În urma încheierii Tratatului de la Roma , a fost evidențiat faptul că armonizarea și
coordonarea dispoz ițiilor naționale ale țărilor membre ale CEE (Comunitatea Economică
Europenă) trebuie să se extindă în domeniul contabil.
Pentru o mai bună funcționare a CEE, este necesară înlăturare a tuturor obstacol elor
împotriva schimburilor dintre țările membre.
Încer carea armonizării contabilității la nivel comunitar s -a concretizat în elaborarea și
publicarea a 3 directive și anume:
• Directiva a IV -a, publicată în iulie a anului 1978, și are ca obiectiv coordonarea
dispozițiilor naționale în ceea ce privește structu ra și conținutul conturilor anuale, raportul de
gestiune, modul de evaluare și de publicare a conturilor anuale ale entității cu răspundere
limitată și a celor pe acțiuni; Aceasta a fost discutată de către toate țările membre, de pe
poziții egale, aducând în discuție propriile experiențe. Prin urmare , această directivă este
rezultatul unui compromis între țările membre privind diferitele sisteme contabile, în anii '60 –

37
'70. Prin intermediul acestei directive nu s-a încercat obligarea adoptării unui anumit s istem
contabil, ci doar prezentarea soluții lor care să fie în avantajul tuturor părților.
• Directiva a VII -a din iunie 1983, ce are ca obiect armonizarea întocmirii conturilor
consolidate; Aceasta, spre deosebire de Directiva a VI -a, a fost obordată de p e poziții diferite
având un subiect mai puțin cunoscut de majoritatea statelor membre a CEE. Deși existau
reglementări și practici contabile privind consolidarea conturilor, în multe țări membre
comunității, țările Anglo -Saxone aveau o mai mare expriență î n domeniul consolidării
conturilor.
• Directiva a VIII -a, publicată în luna aprilie a anului 1984, ce vizează calificarea
profesională a experților contabili.
Directiva a VlI -a, adoptată în iunie 1983 are ca scop crearea unui cadru comunitar în
privința co nsolidării conturilor. Considerată o continuiate privind armonizarea contabilă
europeană începută prin intermediul Directivei a IV -a, această are următoarele obiective:
– asigurarea, comparabilității și corespondenței informațiilor din conturile consolidat e,
la nivelul comunității, în vederea protejării acționarilor și terților;
– eliminarea dezacordurilor naționale ce au in vedere elaborarea conturilor consolidate,
astfel încât să permită dezvoltarea pieței comune pentru societăți și să creeze condiții
favorabile funcționării unei piețe comune a capitalurilor;
– să se prezentarea o imagine fidelă a patrimoniului, a situațiilor financiare și a
rezultatului ansamblului entităților cuprinse în consolidare.
O dată cu începerea anilor 1990, s -a evidențiat faptul că directiva a VII -a nu mai
răspundea nevoilor de informare financiară la nivel internațional lucru care a dus la
incompatibilitatea grupurilor cu această directivă, având ca repercursiuni întocmirea de
conturi proprii și referențiale contabile recunoscut e la nivel internațional (IASC).
În 1973, prin reprezentanții principalelor organisme contabile din mai multe țări, se
înființa la Londra, C omitetul Internațional al Standardelor C ontabile (IASC) ce avea ca
obiective: elaborarea și publicarea de standarde contabile în scopul întocmirii și prezentării
situațiilor financiare anuale, actualizarea și armonizarea reglementărilor, normelor contabile și
procedurilor de prezentare a situațiilor financiare, la nivel mondial. Standardele Contabile
emise – cunoscute și sub prescurtarea de IAS – International Accounting Standard, vizează
obținerea unui consens pe plan mondial și au doar rol de recomandare, ele nu au forța juridică
a Directivelor Contabile Comunitare.
IASC, încă de la constituire, s -a impus ca fiind principalul actor al reglementărilor
contabile internaționale și a publicat până în prezent, 41 de standarde contabile internaționale.
Activitatea de normalizare a IASC, începută în anul 1976 prin IAS 3 ”Situații financiare
consolidate” – abandonată ulteri or și înlocuită cu IAS 27 și IAS 28 – ce face referire la
consolidarea conturilor, s -a concretizat în următoarele standarde contabile:
 IAS 3 ”Situații finaciare consolidate” este primul standard emis de IASC cu
privire la consolidarea conturilor, aplicat din anul 1972 și trateaă modalitățile de
prezentare a situațiilor financiare consolidate ale unui grup de entități. În anul 1990
acest standard a fost înlocuit prin IAS 27 și IAS 28 datorită noilor aspecte cerute detaliat
în privința conturilor consolidate;
 IAS 7 ”Tabloul de finanțare” , este aplicat în anul 1977 și înlocuit în anul 1994
de IAS 7 ”Tabloul fluxurilor de trezorerie”. Are în vedere prezentarea tabloului de
finanța re consolidat elaborat în mod obligatoriu ăn condițiile elaborării bilanțului și
contului de rezultate consolidat;

38
 IAS 12 ”Contabilizarea impozitelor pe beneficii” adoptat în anul 1981 și
tratează diferențele temporare ce provin din eliminarea profitului ș i pierderilor
nerealizate rezultate din tranzacțiile efectuate între entitățile din interiorul grupului,
impozitele exigibile ale entității dominante sau a filialelor din momentul distribuirii
către entitatea mamă a beneficiilor;
 IAS 14 ”Prezentarea unor i nformații sectoriale” , aplicat în 1983 și are ca
obiectiv principal informațiile referitoare la diverse ramuri și regiuni geografice în care
grupul își exercită activitatea.
 IAS 21 ”Contabilitatea efectelor variațiilor cursurilor monedelor străine”
aplicat în 1985 și revizuit în 1993, presupune conversia conturilor filialelor străine în
vederea includerii în situațiile financiare ale societății mamă.
 IFRS 3 ”Grupările de întrepirnderi” presupune prezentarea situațiilor
financiare de către entitățile angajat e într -o combinare de întreprinderi. Se face
precizarea că toate combinările de întreprinderi trebuie contabilizate folosindu -se
metoda de cumpărare. Prin urmare, cumpărătorul recunoaște activele, datoriile și
eventualele datorii ale entității dobândite la valoarea justă a acestora la data achiziției,
precum și fondul comercial, care este supus ulterior unor teste de depreciere în loc să fie
amortizat.
 IAS 22 ”Contabilizarea regrupărilor, asocierilor de societăți” , aplicat în 1985
și revizuit în 1993 făcând referire la situațiile financiare consolidate ale entităților de
capitaluri.
 IAS 24 ”Informații cu privire la operațiile dintre întreprinderile de grup,
privitoare la părțile legate” adoptat în 1986 și consideră că două părți sunt legte dacă
una dintre el e o poate controla pe cealaltă sau exercită asupra acesteia o influență
notabilă din momentul luării deciziilor financaire și de gestiune;
 IAS 25 ”Contabilitatea plasamentelor” , aplicat în 1986 și tratează
contabilizarea în evidențele proprii ale entității mamă, plasamentele în filialele care sunt
excluse obligatoriu din perimetrul de consolidare.
 IAS 27 ”Situații financiare consolidate și contabilizarea participațiilor în
filiale” aplicat în 1990, apărut din necesitatea dezvoltării IAS 3. Elementele de
consolidare tratate în acest standard sunt: perimetrul de consolidare și consolidarea prin
metoda integrării globale.
 IAS 28 ”Contabilizarea participațiilor în întreprinderii asociate” aplicat în
1990 și presupune consolidarea conturilor prin metoda punerii î n echivalență.
 IAS 29 ”Prezentarea conturilor în economii hiperinflaționiste” prevede ca
într-o economie hiperinflaționistă, prezentarea în moneda locală, fără o retratare a
rezultatelor și a situațiilor financiare, este lipsită de utilitate, deoarece mone da își pierde
din puterea de cumpărare. Este necesară, în acest caz, conversia conturilor filialelor
aflate în țări cu inflație puternică.
 IAS 31 ”Informația financiară relativă la participații în entități de tipul joint –
ventures” aplicată în 1992, priveșt e coîntreprinderile, controlul concomitent și metoda
integrării proporționale.

39

CONC LUZII

Tendința întreprinderilor de a fi cât mai puțin vulnerabile dar și mai performante le
determină pe acestea să își concentreze procesele de producție, acti vitățile similare sau
diferite într -un tot unitar cu scopul minimizării riscurilor și maximizării profitului.
Grupul de entități, la nivel mondial, este o realitate la fel de importantă ca și
societatea.
În mediul de afaceri contemporan, asocierile de grup uri se evidențiază printr -o
evoluție crescândă chiar dacă acestea sunt sau nu naționale.
În ultimele decenii, fenomenul grupării de entități s -a extins încorporând o gamă
diversificată de sectoare de activitate, altfel spus, în perioada actuală nu există s ector de
activitate în care să nu își facă apariția un grup multinațional mondial sau global.
Această formă de grupare de întreprinderi a început să fie adoptată tot mai mult și de
către entitățile mici și mijlocii care au observat avantajele economice obț inute de acestea
și nu numai.
Întreprinderile multinaționale influenteaza în proporții însemnate și crescânde
producția internațională, dimensiunile și natura operațiunilor care trec peste granițele
naționale.
Existența grupurilor de entități, atât naționa le cât și internaț ionale, aduc influențe în
plan juridic, economic, fiscal, social și contabil.
Dezvoltarea economiilor se datorează marilor grupuri multinaționale, atât industriale
cât și comerciale sau bancare, mare parte dintre acestea fiind cotate la b ursă.
Datorită provocărilor mediului extern, societățile au fost nevoite să găsească cele
mai bune strategii pentru a menține sau îmbunătății poziția lor pe piață, pentru a pătrunde
pe noi piețe și pentru a -și îmbunătății indicatorii de performanță a activ ității economice.
Pentru entitățile aflate în fruntea unui grup, care obligate prin legislație întocmesc
conturi consolidate, primul pas în vederea demarării procesului de consolidare, cu
implicații deosebite asupra viitoarelor conturi, îl prezintă stabili rea perimetrului de
consolidare.
Stabilirea perimetrului de consolidare implică delimitarea entităților, care împreună
cu societatea consolidantă vor face parte din ansamblul de consolidat. Așadar, perimetrul
de consolidare este frontiera ce delimitează su bansamblurile între care există legături
destul de strânse, astfel încât consolidarea situațiilor financiare să aibă sens.
Consolidarea conturilor are ca scop exprimarea situației și a rezultatelor entității
dominante ținând cont de legăturile ce există în tre aceasta și celelalte întreprinderi din
cadrul grupului.
Consolidarea contabilă, ca și mijloc de trasparență, permite înțelegerea puterii
relative a unităților componente ale grupului de entități. Informațiile privind situațiile
financiare consolidate p entru diferite părți ale pieței, fiind indispensabile. Ele permit atât
prezentarea imaginii de ansamblu a grupului utilizând implicațiile contabile și regulile
fiscale cu ajutorul cărora se poate realiza un discernământ corect în privința realității
economice ale situațiilor financiare.

40
Având calitatea de teh nică contabilă, conturile consolidate sunt utilizate în scopul
unei mai bune înțelegeri a situațiilor grupului și a gestiunii acestuia.
Consolidarea conturilor are două obiective relativ independente și anume că poate fi
utilizată ca și un instrument de ge stiune pentru informarea internă a grupului, dar poate fi
și un instrument de informare pentru mediul extern.
Cu ajutorul conturilor consolidate, conducătorii entităților pot evalua situațiile
prezente, dar pot, totodată face previzionări pe baza acestora .
Altfel spus, a consolida înseamnă a substitui suma titlurilor de participare care
figurează în bilanțul societății -mamă cu partea din capitalurile propri ale entității
emițătoare, deținută de societatea -mamă, incluzând cota parte din rezultatul exerciț iului
aferent acestor titluri.
Ținând seamă de toatele aspectele prezentate referitoare la consolidarea conturilor,
imaginea unui grup de entități evidențiată de aceasta nu ar prezenta credibilitate dacă nu ar
avea o validare socială realizată în două mome nte, și anume: înaintea începerii procesului
de consolidare stabilind normele și metodele utilizate și la sfărșitul procesului de
consolidare ce constă în certificarea contabilă a conturilor consolidate de către persoane
profesioniste atestate în acest sen s.
Prin urmare, perimetrul de consolidare constituie o premisă în vederea consolidării
conturilor deoarece cu ajutorul acestuia se identifică entitățile considerate a fi apte pentru
constituirea unui grup, se stabilesc tipurile de control exercitat de soci etatea -mamă și
metodele de consolidare utilizate conform reglementărilor în vigoare.
Sunt de părere că problematica perimetrului de consolidare nu a fost epuizată, dat
fiind faptul că prezenta lucrare accentuează doar elementele esențiale fără a aprofunda
problemele de conținut.
Pentru parcurgerea tuturor problemelor legate de această temă este necesară o
abordare mai amplă, un studiu amănunțit al diferitelor forme situații apărute în evoluția
grupurilor de entități atât la nivel național cât și internațion al.

41

BIBLIOGRAFIE

1. Adriana Tiron Tudor , "Consolidarea conturilor", Editura Tribuna
Economica", București, 2000;
2. C. Iacob, D. Goagără , "Contabilitatea societăților de grup", Editura Sitech,
Craiova, 2005;
3. C. Iacob, D. Goagără , "Contabilitatea concentrărilor și a grupurilor de
entități", Editura Sitech, Craiova, 2005;
4. L. Malciu, N. Feleagă , "Reglementare și practici de consolidare a conturilor",
Editura CECCAR, București, 2004;
5. N. Feleaga , "Sisteme contabile comparate", Editia aI I-a, volumul 3, Editura
Economica, Bucuresti, 2000;
6. N. Feleagă, L. Feleagă , “Contabilitate consolidată”, Editura Economica,
București, 2007;
7. N. Feleagă, I. Ionașcu , ”Tratat de contabilitate financiară”, volumul 2, Editura
Economica, București, 1998;
8. Malciu L., ”Contabilitate aprofundată”, Editura Economica, București, 2000;
9. M. Sandu , ”Contabilitate și fiscalitate”, Editura Reprograph, Craiova, 2014;
10. M. Sacarin , "Contabilitatea grupurilor multinaționale", Editura Economica,
București, 2001;
11. M. Sacarin , "Grup urile de societăți și repere ale interpretării conturilor
consolidate", Editura Economica, București, 2002;
12. M. Trasca, C. Iacob , ”Contabilitatea societăților de grup”, Tribuna
Economica, București, 1996;
13. Pitulice C . „Teorie și practică privind grupurile de societăți și situațiile
financiare consolidate” , Editura Contaplus, 2007
14. V. Brabete , ”Preluări și opțiuni contabile generate de directivele Europene și
IFRS”, Editura Universitaria, Craiova, 2007;
15. V. Munteanu, A. Țutcan , ,,Grupurile de societăți – Consolidarea Contabilă",
Editura Economica, București 1998;
16. OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate .