Program de studii de masterat: [604752]
UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS,, DIN GALAȚI
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE DIN BRĂILA
Program de studii de masterat:
Ingineria
și protecția mediului
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Autor
,
Masterand: [anonimizat],
Conf. dr. ing. Rî
șnoveanu Luxița
Promoția 2018
UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS,, DIN GALAȚI
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE DIN BRĂILA
Departamentul de Mediu, Inginerie
Aplicată
și Agricultură
Program de studii de masterat:
Ingineria
și protecția mediului
LUCRARE DE DISERTAȚIE
DINAMICA ACUMULĂRI
I AZOTULUI DIN SURSELE DE APĂ Î
N ZONA
LOCALITĂ
ȚII CAZASU, JUDEȚUL BRĂILA
Autor
,
Masterand: [anonimizat],
Conf. dr. ing. Rî
șnoveanu Luxița
Brăila,
2018
UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS,, DIN GALAȚI
nr. ……….
………..
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE DIN BRĂILA
Aprobat,
Departamentul de Mediu, Inginerie Aplicată
și Agricultură
DECAN
TEMA
LUCRĂRII DE DISERTAȚIE
Masterand ……………………………………
……………………………………………….
Tema …………………………………………………………………………………………………………
…….
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
……………………………………………………………………………………………………….
……………….
Conținutul lucrării
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
……………………………………………………………………
…………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
………………………………………………….
…………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
………………………………..
………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
………………
………………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………..
………..
.
Director de departament,
Conducător Științific,
………………………………………………….
………………………………………………
UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS,, DIN GALAȚI
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE DIN BRĂILA
Departamentul de Mediu, Inginerie Aplicată
și Agricultură
Program de studii de masterat: Ingineria
și protecția mediului
REFERAT
asupra lucrării de disertație a ca
ndidatului
……………………………………………………………
Subsemnatul, ……………………………………………………………………, conducător științific al
lucrării de disertație a candidatului, am verificat
lucrarea de disertație și am constatat
următoarele:
1) Tema lucrării de disertație:
……………………………………………………………………………………………………………..
…………………………
……………..
……………………………………………………….
………………
………………………………………………..
2) Tratarea problemelor impuse prin temă au fost rezolvate în felul următor:
……………………………………………………………………………………………………………..
…………………………
……………………………………………………………………………………….
……………………….
………………………
……………………………………………………………………………………………………………..
…
………………………
……………………………………..
……………………………………………………………………………………..
………….
……………………………………………………………………………………………………………..
…
…………….
………..
ÎN CONCLUZIE,
lucrarea de disertație a candidatului
………………………………………………….
POATE / NU POATE
fi prezentată spre susținere în fața comisiei cu nota
: ……………………
Conducător științific,
………….
……………………………….
UNIVERSITATEA ,, DUNĂREA DE JOS,, DIN GALAȚI
FACULTATEA DE INGINERIE ȘI AGRONOMIE DIN BRĂILA
Program de studii de masterat: Ingineria
și protecția mediului
DECLARAȚIE
Subsemnatul ………………………………..
……………………., absolvent al Universității
„Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de Inginerie și Agronomie din Brăila,
programul de
studii de masterat "
Ingineria
și protecția mediului
", înscris la
examenul de disertație la
Universitatea
„Dunărea de Jos” din Galați, Facultatea de
Inginerie și Agronomie din Brăila,
domeniul Inginerie Mediului,
declar pe propria răspundere
că lucrarea cu titlul
……………………………………………………………………………………..
………………………….
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
……………………………………………………………………………………………………………..
…………
este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor
obținute din surse
care au fost citate
și indicate, conform normelor etice, în note și în
bibliografii conf. Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte
din lucrare nu încalcă drepturile de prop
rietate intelectuală ale altcuiva, persoană
fizică sau juridică.
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții
de invățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.
Data: …………..
…………….. Semnătura___________
REZUMAT
Apa reprezintă o sursă naturală limitată, element indispensabil pentru viață și societate,
factor determinant în menținerea echilibrului ecologic.
Dar printre problemele globale cu care se
confruntă civilizația umană la acest început de secol și care se extind cuprinzând
tot mai multe
țări și sfere de activitate ale vieții sociale, se numără și degradarea calității apei.
Tema lucrării
se încadrează într
–
o tematică de actualitate referitoare la poluarea apei
potabile subterane din zonele rurale în care alimentarea cu apă a populației se realizează
din
surse netratate (
fântâni),
ș
i
a pornit de la prezența compușilor cu azot
–
azot total, n
itriți și nitrați
în apa potabilă din sursele de ap
ă ale localită
ții Cazasu , județ
ul Brăila cu impact asupra stării de
sănătate a populației.
Cauza principală a poluării cu nitrați este folosirea excesivă și necorespunzătoare a
fertilizatoril
or pe bază de azot în agricultură, care se infiltrează în sol și de acolo
în pânza
freatică. De asemenea,
depozitarea necorespunzătoare a dejecțiilor animale sau umane, poate
reprezenta o sursă de poluare cu nitrați. Odată ajunși în organism, nitrații sunt rapid transformați
în nitriți, care reacționează cu hemoglobina pentru a produce methemoglobina ,o formă
a
pigmentului care este incapabilă să transporte oxigenul în sânge
cu manifestări preponderente la
copiii sugari cu alimentație artificială și mixtă, precum și la formarea nitrozaminelor ca urmare a
reacției cu aminele secundare sau terțiare, cu acțiune ca
ncerigenă unanim recunoscută.
Cercetarea s
–
a desfășurat după un plan stabilit inițial, în perioada primăvară
–
vară 2018,
defalcat pe două etape de lucru, activitatea de teren în teritoriul administrativ respectiv și
activitatea din laboratorul
de specialitate. Activitatea din teren a constat în selectarea surselor de
cercetare (
15 pu
țuri
) distribuite pe întreg teritoriul localită
ții Cazasu, județul Brăila, prelevarea
probelor și înregistrarea tuturor caracteristicilor acestor surse .
Activitate
a de laborator
s
–
a
desfășurat în condițiile asigurării unei dotări corespunzătoare pentru a obține rezultate cât mai
fidele. S
–
a utilizat aparatura Laboratorului de determinări fizico
–
chimice din cadrul Sta
țiunii de
Cercetare
–
Dezvoltare Agricolă Brăila.
CUPRINS
INTRODUCERE
1
CAP.
I
STADIUL ACTUAL AL CUNOA
ȘTERII
PRIVIND APROVIZIONAREA
CU APĂ ÎN MEDIUL RURAL
Ș
I POLUAREA SURSELOR DE APĂ
2
1.1
Importanța apei în natură
2
1.2
Circuitul apei în natura și formarea surselor de apa
2
1.3
Surse de apă
5
1.3.1
Apele subterane
6
1.3.2
Apele de suprafa
ță
7
1.3.3
Captarea surselor subterane
8
1.4
Poluarea surselor de apă
14
1.4.1
Surse de poluare
14
1.4.2
Poluarea apelor subterane
19
CAP.
II
EVALUAREA CALITĂ
ȚII APEI ȘI INFLUENȚA COMPUȘILOR CU
AZOT ASUPRA ORGANISMULUI
22
2.1
Indicatori de calitate ai apei
22
2.2
Compu
șii cu azot din apă
.
Nitriții și nitrații, generalități, surse
.
29
2.3
Influența negativă a nitriților și a nitraților asupra organismului
30
CAP.
III
DESCRIEREA ZONEI LUATE
ÎN STUDIU
33
3.1
Prezentarea generală a comunei Cazasu
33
3.2
Cadrul natural
34
3.2.1
Relieful
34
3.2.2
Clima
35
3.2.3
Hidrografia
35
3.2.4
Fauna
și vegetația
36
3.3
Resurse de apă subterană
36
CAP.
IV
INVESTIGAȚII PROPRII EFECTUATE
39
4.1.
Material și metoda de investigație
39
4.2
Determinarea indicatorilor fizico
–
chimici generali
43
4.2.1
Determinarea ph
–
ului
44
4.2.2
Determinarea conductivită
ții electrice
45
4.2.3
Determinarea TDS (total săruri dizolvate)
46
4.3
Determinarea compu
șilor cu azot
48
4.3.1
Determinarea nitri
ților
48
4.3.2
Determinarea nitra
ților
49
4.3.3
Determinarea azotului mineral
51
CONCLUZII
53
BIBLIOGRAFIE
54
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
1
INTRODUCERE
Apa reprezintă o sursă naturală
limitată
, element indispensabil pentru viață și societate,
factor determinant în menținerea echilibrului ecologic. Dar printre problemele globale cu care se
confruntă civilizația umană la acest început de secol și care se ex
tind cuprinzând tot mai multe
țări și sfere de activitate ale viții sociale, se numără și degradarea calității apei.
Apa este mediul în care se desfășoară toate procesele metabolice, toate reacțiile
biochimice, fundamentale ale vieții. De aceea, cantitatea
finală a apei în corpul uman depășește
cu mult jumătate din masa acestuia, fiind diferită în funcție de vârstă, sex, starea de nutriție a
organismului, țesutul sau sistemul luat în considerație.
Prezența compușilor cu caracter p
oluant (impurificatori), di
n apă
, este strâns legată de
activitățile umane și de caracteristicile geologice ale solurilor parcurse. Cuantificarea acestor
impurificatori este realizata prin determinări de natură fizică, chimică, bacteriologică, biologică,
și radioactivă, deci prin de
terminarea indicatorilor de calitate a apei
.
În zonele rurale
apele subterane reprezintă principala sursă de apă, atât
pentru nevoi
gospodărești
cât
și pentru alimentație.
. Din acest motiv
aten
ția trebuie îndreptată
spre incidente
le
legate de
posibila
contaminarea apelor subterane și măsuri pentru protecția calității apei din
aceste surse.
În
prezent
locuitorii din zonele rurale folosesc pentru alimentarea cu apă stratul freatic
neprotejat împotriva poluării chimice și bacteriologice. Principalele surse de poluare sunt
îngră
șămintele chimice folosite necontrolat în agricultură,
infiltrațiile și scurge
rile din fosele
septice, grajduri, ape menajere.
Pentru caracterizarea calită
ții și gradului de poluare a unei ape se utilizează indicatorii
de calitate: pH, conductivitate electrică, totalitatea sărurilor dizolvate, concentra
ția compușilor cu
azot,
nitraț
i
i
, nitriți
i.
Tema lucrării se încadrează într
–
o tematică de actualitate referitoare la cunoașterea
efectelor poluării surselor individuale de aprovizionare cu apă din mediul r
ural asupra sănătății
populație
.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
2
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CUNOA
ȘTERIIPRI
VIND
APROVIZIONAREA CU APĂ ÎN MEDIUL RURAL
ȘI
POLUAREA SURSELOR DE APĂ
1.1.
Importanța apei în natură
Apa este un factor indispensabil existenței și continuității vieții pe planeta noastră.
Aceasta a apărut în urmă cu cca. 3,5 miliarde de ani și acoperă
aproximativ 70% din suprafața
planetei din care 97,2% din toată cantitatea reprezintă apă sărată și 2,15% reprezintă apă sub
formă de gheață, restul de 1% constituind unica resursă de apă utilizabilă. În condiții naturale,
apa nu există niciodată în stare
pură, în apă găsindu
–
se întotdeauna o anumită cantitate de
substanțe dizolvate sau aflate în suspensie. Compoziția naturală a apei, având în vedere
diversitatea și conținutul acestor substanțe în apă, evidențiază prezența următoarelor grupe de
element
e com
ponente
:gaze dizolvate (
O
2,
CO
2,
H
2,
H
2
S), substanțe minerale și organice
dizolvate, coloidale sau aflate în suspensie cât și saprofită propriei apei.
Apa
–
element de bază al existenței vieții pe planeta noastră, are un circuit dinamic, care
duce la reîn
noirea și reîmprospătarea rezervelor de apă din natură.
Cea mai mare parte din apa de
pe Terra este apă de suprafață. Rezerva de apă dulce și apă potabilă se obține de cele mai multe
ori din ape dulci de suprafață. De aceea este regretabilă tendința oameni
lor de a acorda cea mai
mare parte a atenției lor, apei potabile cu neglijarea apelor de suprafață. Între ele și cele
subterane există numeroase legături, iar apa potabilă se obține frecvent tot din apa de suprafață.
În plus, o multitudine de alte utilizăr
i ale apei în colectivitățile umane se bazează pe apele de
suprafață, ceea ce impune să li se acorde importanța cuvenită.
1.2
Circuitul apei în natura și formarea surselor de apa
Apa
se află
în cantități relativ mari pe Pământ; aparent
aproximativ
70% din
suprafața Păm
ântului este acoperită de apă. În schimb, c
antitati
v
, numai 1/800 din volumul
Pământului o
formează apa. Pe baza
estimări
lor
, pe Pământ există 1.384 milioane
apă, din
care:
• 97%,
apă în
oceane
ș
i mă
ri
(apă puternic salinizată);
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
3
• cir
ca 1,8% (25 mil.
), gheața
polară
(groasă de până la 2700 m și
în urma topirii
ar
provoca
creșterea nivelului mărilor cu cca. 80 m);
• circa 8,4 mil.
, apă subterană;
• circa 0,2 mil.
,
râuri
și lacuri
;
• circa 600
, biosferă.
Sub
influen
ța energiei solare și atracției gravitaționale, apa se află permanent într
–
un
circuit
–
circuitul (ciclul) hidrologic mondial (Figura 1.1).
Energia calorică primită de Pământ servește în cea mai mare parte pentru evaporarea
apei (cca. 360 000
).Vaporii de apă condensează și cad sub formă de precipitații (solide,
lichide) pe suprafața mărilor și oceanelor în cea mai mare parte, dar împinși
spre uscat ajung și
deasupra acestuia
.
Figura 1.1.
Bilanțul
circuitului hidrologic mondial (La Recherche, mai 1990)
Precipita
țiile spală atmosfera si dizolvă un procent important de dioxid de carbon
(
)
, care spală rocile peste care trece
și
dizolvă substantele solubile. Prin scurgere superficială
ș
i subterană, apele, ce formeaă curenti
și cursuri de apă, ajung înapoi în mare. În acest circuit,
apa transportă
și substanțele evacuate, voit sau nu, ca rezultat al activității omenești. Apa se
eva
poră din nou refacând ciclul. Substan
țele dizolvate ajunse în mare sau lacuri închise se
concentrează ajungând la valori ridicate (în medie 35g/l).
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
4
Circuitul durează circa 9 zile pentru apa lichidă și poate dura mii de ani pentru apa care
devine gheață, r
espectiv zeci de mii de ani pentru apa subterană.
Omul are nevoie de apă pentru mai multe folosințe:
apa biologic necesară, normal circa 2 l/zi; această apă se consumă și se elimină prin
transpirație sau prin traectul digestiv; apa eliminată prin transpir
ație reglează temperatura
corpului;
apă pentru prepararea hranei;
apă pentru igiena personală;
apă pentru igiena locuinței și spațiului de locuit;
apă pentru combaterea incendiului;
apă pentru realizarea produselor industriale;
apă pentru obținerea unor
recolte mari în agricultură, deci și dezvoltarea zootehniei etc.
Cantitățile de apă necesare pentru asigurarea acestor nevoi sunt foarte mari, de la
circa 100(m3/an, persoana) în țările în curs de dezvoltare, până la circa (2.000 m3/an,
persoana) în țări
b
puternic dezvoltate și cu resurse de apă.
Aceste cantități se obțin prin preluarea lor din ciclul apei în natură. Locurile de unde
suntpreluate se numesc
surse de apă
.
Figura 1.2.
Circuitul apei în natură
și f
ormarea surselor de apă.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
5
Se disting
două tipuri de surse de apă:
• apă de suprafață;
o apa din mări și oceane;
o apa din lacuri naturale;
o apa din râuri și lacuri artificiale;
• apa subterană:
o apa din izvoare;
o apa din straturile freatice, puternic influențate de
precipitații (3
–
50 m);
o apa din straturile de adâncime, până la 50
–
500 m sub pământ.
În particular, referitor la acest flux general de apă, România este o țară relativ săracă în
apă.Cantitatea de apă medie anuală ce revine unui locuitor (din pre
cipitații) este de circa 1.700
(față
de o medie europeană de circa
100.000
/locuitor/an, de țară cea mai săracă
–
Egipt
–
90
/locuitor/an și față de o medie mondială de 6.000
–
8.000
/ locuitor/an). Stocul intern de
apă(cantitatea totală de ap
ă căzută într
–
un an mediu pe suprafața țării) este de circa 38
/
locuitor/an,
la care se mai adaugă o cotă parte din stocul Dunării (circa 200
/locuitor/an).
În aceste condiții și la nivelul de dezvoltare industrială și agricolă la care
România
a
ajuns,
fără a putea spune că apa este folosită în modul cel mai rațional, se utilizează deja circa 20
km3/locuitor/an (inclusiv pentru agricultură). În acest ciclu hidrologic apa mai asigură:
•reglarea temperaturii pe Pământ;
• dezvoltarea vegetației, a
vând drept consecință producția de oxigen prin fotosinteză și
producția de masă organică (hrană, combustibil);
• producerea de energie hidraulică (cea mai importantă sursă de energie);
• transporturile pe apă pe căi maritime sau de uscat (naturale sau arti
ficiale);
• uniformizarea poluării pe Pământ.
1.3
Surse de apă
Apa dizolvă și transportă substanțele asimilate și dezasimilate; menține constantă
concentrația sărurilor în organism și, evaporându
–
se pe suprafața corpului, ia parte la reglarea
temperaturii. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante și are o deos
ebită importanță în
procesul de fotosinteză.
În natură apa se găsește sub toate stările de agregare:
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
6
–
solidă (gheață, zăpadă, grindină),
–
lichidă (apa de ploaie, apa subterană, oceane, mări, fluvii, râuri, etc.),
–
gazoasă (vapori de apă din atmosferă).
Apele care conțin dizolvate cantități mici de săruri se numesc "ape moi", spre deosebire
de "apele dure" care au un procent ridicat de săruri, mai ales de calciu și magneziu.
Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curată. Ea dizolvă în dr
umul ei
prin atmosferă mai ales bioxid de carbon, iar în regiunile industriale, bioxid de sulf și hidrogen
sulfurat. O parte din apa căzută pe pământ cu un conținut ridicat de bioxid de carbon, străbătând
straturile de pământ, dizolvă carbonații de calciu
și magneziu, transformându
–
i în bicarbonați
solubili.
Apa din râuri, lacuri, mări și oceane se evaporă , trecând în atmosferă sub formă de
vapori și formând
apa atmosferică.
Aceasta este purtată de curenții de aer până în zone mai reci,
unde condensează ș
i cade pe sol sub formă de
apă meteorică.
Anual se evaporă 430.000 h
m
3
de
apă, care 40.000 h
m
3
cad apoi pe continente sub formă de precipitații. Ajunsă pe sol, apa poate
întâlni un strat permeabil pe care îl străbate, formând
apa subterană
. Apele subterane
însumează
8.200.000 hm
3
. Apa rămasă la suprafață datorită unui strat impermeabil, împreună cu apa
subterană ajunsă din nou la suprafață ( izvoare, arteziene) și cu apele meteorice căzute formează
apa de suprafață.
1.3.1 Apele subterane
Apele subterane
sunt o sursă importantă deoarece spre deosebire de apele de suprafață,
cele subterane sunt de regulă mai puțin sau deloc poluate și pot fi potabilizate cu măsuri
minimale, uneori doar cu dezinfecție sau fără vreo prelucrare
.
România are un potențial dispen
sabil de 380 m
3
/s din apele freatice și 80 m
3
/s din apele
de adâncime. Totalul resurselor de apă este de cca 6
–
11 miliarde m
3
/an.
Sursele subterane sunt caracterizate, în general, printr
–
o mineralizare mai ridicată,
conținutul în săruri mineral
e dizolvate
fiind, în general p
este 400mg/l și format, în principal, din
bicarbonați, cloruri și sulfați de sodiu, potasiu, calciu și magneziu. Duritatea totală este cuprinsă,
în general, între 10 și 20 grade G, fiind formată, în cea mai mare parte, din duritate
bicar
bonatată.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
7
Concentrația ionilor de hidrogen (pH) se situează în jurul valorii neutre, fiind cuprinsă,
în general între 6, 5 și 7.
Dintre gazele dizolvate predomină bioxidul de carbon liber, conținutul în oxigen fiind
foarte scăzut(sub 3 mg O
2
/ l).
În funcț
ie de compoziția mineralogică a zonelor străbătute, unele surse subterane conțin
cantități însemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat, sulfuri, compuși ai azotului etc.
Activitatea de cunoaștere a calității apelor subterane freatice se desfășoară la niv
elul
marilor bazine hidrografice, pe unități morfologice, iar în cadrul acestora, pe structuri acvifere
(subterane), prin intermediul stațiilor hidrogeologice, cuprinzând unul sau m
ai multe foraje de
observație.
Pentru urmărirea gradului de poluare a
rezervelor subterane freatice datorită activităților
antropice și pentru determinarea impactului care
–
l pot avea diverse surse de poluare asupra
freaticului, se fac măsurători și observații periodice și în forajele de poluare amplasate în jurul
marilor sur
se de poluare, în fiecare bazin hidrografic.
1.3.2 Apele de suprafață
Apele dulci de suprafață reprezintă majoritatea rezervei de apă dulce lichidă. Ele
formează rețeaua hidrografică, morfologic, ele fac impresia unui sistem vascular al pământului,
ceea ce
în anumite privințe și sunt.
Apele de suprafață se clasifică în:
ape stătătoare
(mări și oceane, lacuri etc.),
ape curgătoare
(izvor
–
pârâu
–
râu
–
fluviu),
ape stagnante
.
Distingem lacuri naturale și lacuri artificiale, cursuri de apă
naturale,
modificate
artificial/
regularizate sau construite artificial (canale). Apele dulci de suprafață diferă după foarte
multe caracteristici: debitul și variațiile sale (la cele curgătoare), temperatura, concentrația și
natura substanțelor dizolvate sau aflate
în suspensie, conținutul biologic și microbiologic etc.,
fiecare masă de apă lichidă cu albia ei și viețuitoarele din
ea fiind un ecosistem distinct.
Totodată, apele dulci de suprafață au și numeroase caractere comune. Spre deosebire de
cele subterane, ele
sunt de regulă mai puțin mineralizate, mai bogate în elemente biologice, mai
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
8
influențabile de către alți factori (naturali și antropici), mai ușor poluabile, mai puțin stabile în
caracteristici, dar totodată au și capacități mai crescute de a
–
și automenți
ne calitatea.
Apele dulci de suprafață sunt folosite
in situ
(navigație, îmbăiere, sporturi nautice,
piscicultură, hidroenergetică etc.), dar mai ales captate și folosite
ex situ
pentru nevoile cele mai
diverse: potabilizare, industrie, transporturi, agric
ultură etc. Neadmisă oficial, utilizarea directă
în scop potabil nu este o raritate.
Din diversele utilizări, crucială pentru oameni rămâne satisfacerea nevoilor populației,
fiind interzisă prin lege limitarea accesului ei în detrimentul altor folosințe.
La fel de importantă
ar trebui să devină și asigurarea apei necesare vieții sălbatice. În România, apele de suprafață
constituie sursa majoră pentru necesitățile umane, inclusiv pentru apa potabilă.
1.3.3 Captarea surselor subterane
Apa subterană se află
în porii sau în golurile din scoar
ța pământului și poate fi apă de
infiltra
ție, apă de condensație sau apă juvenilă.
Apa de infiltrație
provine prin infiltrarea în virtutea gravitației în scoarța pământului a
celorlalte categorii de apă, adică a apelor de
precipitații, în mod natural, sau a apelor de
suprafață, în mod natural sau artificial.
Apa de condensație
provine din condensarea vaporilor din atmosferă pe stratul superior
al scoarței sau prin condensarea vaporilor aflați în golurile din interiorul tere
nului.
Apa juvenilă
poate proveni din răcirea vaporilor magmei incandescente și apare în
gener
al ca apă minerală sau termală.
În general, apele subterane sunt ape de infiltrație, cu temperatura aproape constantă, cu
debite și niveluri variabile și cu conți
nut îndeosebi de calciu, magneziu, fier și mangan, dizolvate
din straturi în timpul infiltrării și mișcării. Aceste ape pot fi lipsite de bacterii.
Straturile acvifere sunt formate în general din roci sedimentare necoezive (nisip, pietriș
etc.) fiind denum
ite
aluvionare, diluvionare
sau
eoliene
, după cum provin din forța de transport a
apei, a gheții, respectiv a vântului. Straturile acvifere aluvionare de șes sunt cele mai indicate
pentru captare, deoarece au și dimensiuni mai mari și material prin care se
poate filtra în mod
natural, fiind compuse din nisip. Sub straturile acvifere se află straturi impermeabile de suport,
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
9
care primesc și cedează greu apa fiind formate din roci sedimentare coezive ca marnă, lut, argilă
etc.
În vederea realizării unei
captări din apă subterană sunt necesare studii topografice,
studii hidrochimice
și studii hidrogeologice. Dintre acestea studiile hidrogeologice sunt
caracteristice acestor tipuri de captări. Pe baza lor se determină caracteristicile stratului acvifer
prin
foraje care străbat întregul strat acvifer, prin pompări experimentale ale fiecărui strat cu
determinarea coeficientului de filtra
ție și debitului minim al stratului de apă, prin analize
granulometrice ale materialului din fiecare strat ac
vifer
și prin
analize ale apei.
Construc
țiile de captare ale apei subterane se clasifică, după direcția dispozitivului de
captare în
captări verticale
ș
i
captări orizontale
. Captările verticale sunt pu
țurile iar cele
orizontale sunt
drenurile
sau
galeriile
.
Alegerea ti
pului de captare se face în func
ție de debitul ce trebuie captat, caracteristicile
stratului acvifer
și de considerente de ordin tehnic și economic. Captările verticale se adoptă în
cazul straturilor acvifere situate la adâncimi mai mari de 7
–
8 m
și de g
rosime mare, iar cele
orizontale pentru adâncimi sub 7
–
8m
și grosimi reduse ale stratului acvifer (sub 2
–
3 m).
În func
ție de modul de execuție puțurile pot fi: puțuri înfipte, puțuri forate și puțuri
săpate.
Pu
țurile înfipte
(pu
țuri Norton sau
abisiniene) sunt realizate prin înfingerea unui tub cu
diametrul cuprins între 0.02
–
0.06 m în stratul acvifer
și se execută la alimentări cu apă de mică
importan
ță.
Pu
țurile forate
se prevăd pentru captarea apei din straturi acvifere mai adânci de 10 m.
Acestea constau din coloane tubulare, cu diametrul de 0.1
–
1.5 m.
Pu
țurile se amplasează în amonte de centrele populate, în linie perpendiculară pe
direc
ția de curgere a apei subterane, ținând seama de posibilitatea unei viitoare extinderi și de
institu
irea zonei de protec
ție sanitară.
Fiecare pu
ț se prevede cu pompă, când nivelul hidrodinamic este la mai mult de 8 m
fa
ță de suprafața terenului, sau se grupează câte 4 sau 5 puțuri la câte o conductă cu sifon ce duce
apa la un pu
ț colector amplasat la ju
mătatea distan
țeidintre puțurile extreme sau la câte o
conductă de aspira
ție ce duce apa într
–
un cazan
de vacuum.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
10
Pu
țurile săpate
se execută, de regulă prin săpare în cheson deschis sau prin
săpare în interiorul unui batardou. Pere
ții puțurilor se pot rea
liza din zidărie de
piatră, din zidărie de cărămidă, din beton sau din beton armat. Pu
țurile au formă
circulară în plan, diametrul interior variind între 1.5
și 3 m.
O
altă clasificare
a
surselor individuale de aprovizionare cu apă din mediul rural
prezent
ată în literatura de specialitate,
ar fi următoarea:
Fântânile
–
i
ndiferent de tipul lor, fântânile sunt alcătuite din două componente
structurale: o construcție care asigură contactul cu stratul de apă de profunzime (corpul fântânii)
și un sistem protejat
de scoatere a apei la exterior. Acestea trebuie să întrunească un minim de
condiții igienico
–
sanitare privind caracteristicile sursei de apă, locul amplasării, elementele de
construcție, aspectele funcționale și măsurile de protecție a calității apei.
Surs
a de apă
–
p
entru a se obține o apă de bună calitate se alege un strat acvifer de o
profunzime medie sau de mare profunzime, care să asigure constant cantitatea de apă necesară.
Nu trebuie preferată prima pânză de apă întâlnită, mai ales dacă se află la ma
i puțin de 4 m
adâncime, întrucât straturile de sol aflate deasupra nu pot realiza o autopurificare completă unei
ape intens poluate și contaminate, dependente de precipitațiile atmosferice și de temperatura
exterioară.
Locul amplasării fântânii
–
a
mplasar
ea fântânii trebuie să țină seama de două criterii:
funcțional și de securitate. În timp ce se apropie de locuință, se îndepărtează de sursele de
poluare obișnuite în mediul rural: latrină, grajd, platformă de bălegar (30 m). În partea curată a
curții, cu
sol salubru, se alege punctul cel mai înalt pentru evitarea scurgerii apelor de precipitații
și a diverselor impurități de pe suprafața solului către fântână.
Elementele de construcție
–
p
ătrunderea până la stratul acvifer se face prin săparea unei
gropi de
forma unui con cu vârful pe direcția de înainte și montarea ulterioară a elementelor de
construcție, sau prin forare. Se folosesc elemente de construcție rezistente și impermeabile:
blocuri de piatră sau cărămidă bine cimentate între ele, colaci de beton
cilindrici încheiați cu
mortar de ciment, tuburi metalice. Tuburile de beton care pătrund în stratul acvifer sunt
prevăzute cu orificii (barbacane) care permit pătrunderea apei în fântână. Pe o înălțime de
aproximativ 1 m peste suprafața solului se amenaj
ează ghizdul fântânii, folosindu
–
se tot tuburi de
beton. Ghizdul fântânii se acoperă cu un capac mobil, ușor de. manipulat, cu rolul de a proteja
împotriva infiltrațiilor, accidentelor prin cădere și a pătrunderii corpurilor străine. Deasupra
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
11
tuturor acest
or elemente de construcție se amenajează un acoperiș cu o deschidere suficientă
pentru o protecție completă. La fântânile prevăzute cu pompă, la care apa stagnează în interiorul
tubului metalic și poate îngheța în timpul iernii, se asigură o protecție prin
manșonare sau
gheretă.
Aspecte funcționale
–
s
istemul de scoatere a apei trebuie să împiedice poluarea apei, prin
contactul cu mâinile omului sau prin adăparea directă a animalelor. De aceea se preferă fântânile
cu pompă sau cele cu dispozitive de răsturna
re mecanică a găleții, respectiv restrângerea
suprafeței de deschidere a găleții cu o piesă metalică în formă de „X". Pentru adăparea
animalelor se construiește un jgheab, care transportă apa dincolo de perimetrul de protecție a
fântânii într
–
un uluc sau r
ezervor de beton. In afara perioadelor de folosire, găleata trebuie să
rămână în interiorul corpului fântânii, iar fântână să fie acoperită cu capac.
Protecția calității apei
–
î
n jurul fântânii se amenajează două zone de protecție. Prima
zonă ,,cu regim s
ever" are o rază medie de 3 m, se taluzează (cu o pantă de 4
—
5 cm pentru
fiecare distanță de 1 m) dinspre fântână spre periferie și se pavează cu piatră cubică, de râu, sau
se betonează. Această zonă se îngrădește și se prevede cu o portiță de acces. A dou
a zonă „cu
regim de restricție" o continuă pe prima până la o distanță medie de 30 m față de fântână. Pe
această suprafață, acoperită cu iarbă și menținută într
–
o riguroasă stare de curățenie, nu trebuie să
se găsească vreo sursă de impurificare sau contam
inare.
Avantaje și dezavantaje igienico
–
sanitare
–
m
odul de alimentare cu apă prin fântâni
prezintă un grad relativ de securitate sanitară și numai în cazul fântânilor acționate cu pompe.
Posibilitățile crescute și frecvente de poluare și contaminare, cupr
inderea cu mari
dificultăți în activitatea de verificare prin examen de laborator a calităților chimice și
bacteriologice a apei, ca și necesitatea unor lucrări periodice de asanare compensează doar cu
aria restrânsă a patologiei transmise prin apa de fânt
ână. Se mai adaugă și inconstanța debitului,
ca și unele deficiențe de ordin calitativ ale apei
Se deosebesc două tipuri de fântâni:
A. Fântâni săpate
. Se construiesc pentru captarea unor surse de apă aflate la 12
—
15 m
profunzime și pot fi prevăzute cu: gă
leată sau ciutură, cupe elevatoare, pompă.
Fântâna cu găleată sau ciutură. Sistemul de ridicare și coborâre a găleții poate fi: cu
cumpănă și contragreutate; cu scripete fixat cu un ax orizontal; cu lanț, ax rotativ și
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
12
manivelă sau roată. Unele fântâni d
ispun de mecanisme simple de golirea apei prin
răsturnarea găleții și înclinarea ei forțată cu colectarea apei într
–
un jgheab lateral.
Fântâna cu cupe elevatoare. Are un număr variabil de cupe metalice fixate la mici
distanțe unele de altele, pe un lanț s
au pe o bandă metalică în formă de cerc închis, care
se deplasează între două suluri dințate (unul exterior și altul sub nivelul apei) cu ajutorul
unei manivele sau a unei roți. O armătură metalică acoperă dispozitivul de golire a
cupelor. Apa este colect
ată într
–
un jgheab.
Fântâna cu pompă. Asigură atât protejarea împotriva poluării și contaminării, cât și
scoaterea igienică a apei. Elementele de structura sunt pompa tubulară aspiro
–
respingătoare (așezată lateral de fântână pe o placă de beton) și țeava
de aspirație cu
sorbul de aspirație la capătul său inferior.
B.
Fântânile forate se deosebesc după adâncimea la care se află stratul acvifer.
Fântâna tip Norton, (puțul abisinian). Se întâlnește în regiuni cu strat acvifer compus din
nisip și pietriș, la profunzime sub 10 m. Pentru construcția lor se folosesc tuburi metalice
perforate, îmbinate etanș prin înșurubare. Primul tub are vârful ascuți
t pentru a permite
înaintarea în straturile de sol. După contactul cu pânza de apă se amenajează la suprafața
solului o placă de beton pe care se fixează pompa.
Fântâna forată cu găleată cilindrică. Se construiește când patul acvifer este la o
profunzime
de 10
—
25 m, din tuburi de ciment, cu diametrul de 16 cm. Găleata metalică
are diametrul 14 cm și este prevăzută cu un fund mobil, care funcționează ca o supapă la
contactul cu stratul de apă și la scoaterea găleții și cu un orificiu care permite eliminarea
aerului în timpul umplerii cu apă. Un lanț metalic, un scripete fix și un disc cu manivelă,
asigură deplasarea găleții în interiorul fântânii. Lingă fântână, pe un suport rezistent, se
amenajează un rezervor cu robinet în care se colectează apa golită din
căldare și un
dispozitiv tubular pentru îndepărtarea apei nefolosite.
Fântâna forată de mare adâncime (fântâna sondă). Se construiește când stratul acvifer este
la o profunzime mai mare de 25 m. Scoaterea apei se face prin pompe mecanice.
Fântâni forate
arteziene. Se amenajează în cazul în care se captează un strat de apă aflat
sub presiune între două straturi impermeabile de sol.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
13
Asanarea fântânilor. Prin modul de construcție și de funcționare fântână poate fi ușor
deteriorată, impurificată sau contamina
tă. În asemenea cazuri este necesară operația de asanare,
adică reconstituirea tuturor parametrilor caracteristici ai fântânii, prin eliminarea oricăror
posibilități de poluare și contaminare. Pentru aceasta se întreprind, în ordine, următoarele acțiuni:
a
) identificarea surselor de poluare și contaminare;
b) neutralizarea acestora;
c) recondiționarea fântânii;
d) dezinfecția apei;
e) controlul calității apei la un laborator de specialitate
.
În continuare se prezintă o scurtă descriere a acțiunilor enu
merate mai sus:
a) Identificarea surselor de poluare și contaminare. Sursele de poluare sau contaminare pot fi
situate la suprafața solului sau în profunzime și se datoresc greșitei amplasări a fântânii, unor
defecte de construcție sau a unor deteriorări
apărute în timpul folosirii, unor greșeli de
manipulare a sistemului de scoaterea apei sau unor situații accidentale. Utilizarea succesivă a
unor substanțe modificatoare de culoare a lichidului poluant și consecutiv a apei din fântână,
permite depistarea s
ursei de poluare.
b) Odată descoperită sursa de poluare se acționează pentru neutralizarea acesteia. Măsurile
întreprinse au scopul să refacă perimetrul sanitar de protecție a fântânii.
c) Recondiționarea fântânii interesează toate elementele de constru
cție: corp, ghizduri, capac,
sistem de scoatere a apei, acoperiș. Se începe cu golirea apei din fântână și cu îndepărtarea
nămolului și a altor impurități depuse pe fundul acesteia (sleirea fântânii). Întrucât în timpul
coborârii în fântână există riscul d
e hipoxie, se verifică aceasta cu ajutorul unei flăcări de
luminare
–
în prezența unor concentrații scăzute de oxigen în corpul fântânii, flacăra se stinge.
Verificarea se face cu asigurarea măsurilor de protecție; coborâre cu centură de siguranță și
cordo
n de legătură, supraveghere de către o altă persoană aflată la suprafață.
d) Dezinfecția fântânii se efectuează numai după ce au fost îndeplinite toate operațiile anterioare.
Se folosesc substanțe ca: clorură de var, var nestins, tablete clorigene eferves
cente.
e) După trecerea perioadei de contact, apa din fântână se evacuează de mai multe ori până. când
devine clară și fără miros străin. Se recomandă recoltări de probe care să se trimită la laborator
pentru determinări chimice și bacteriologice.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
14
Respecta
rea riguroasă a măsurilor de asanare asigură întotdeauna normalizarea
calităților apei din fântână, permițând consumul fără risc.
Gospodăria de apă
–
d
enumită și microcentrală, gospodăria de apă face trecerea către
modul urban de alimentare cu apă.
Folosind surse de apă subterane, care îndeplinesc frecvent
criteriile cunoscute de potabilitate, gospodăria de apă cuprinde numai sectoarele de captare,
înmagazinare și distribuție. Pentru înmagazinare se folosesc cel mai adesea rezervoare aeriene
(castele
de apă). Rețeaua de distribuție poate fi prevăzută cu cișmele stradale amplasate la
distanțe utile (300 m), uneori și cu instalații interioare.
Izvoarele
–
sunt ape de profunzime care, datorită unor condiții hidrogeologice
favorabile, ies în mod natural l
a suprafața solului,
descendent
(numite de coastă) sau
ascendent
(numite de terasă).
Structura stratului acvifer determină calitatea lor: bună, dacă acesta e constituit din nisip
și pietriș și suspectă, dacă acesta e constituit din roci calcaroase fisurate
(carst cu grad crescut de
permeabilitate pentru apele de suprafață). Izvoarele de coastă se captează în camere de captare,
în punctul real de ieșire al lor. Camerele sunt prevăzute cu ventilație, protejată cu site, conductă
de preaplin prelungită până la
locul efectiv al deversării și conducte de plecare a apei (conducte
de aducțiune). Izvoarele ascendente se captează în camere betonate, asemănătoare cu puțurile
săpate, coborâte până la contactul cu stratul acvifer.
După aderarea la Uniunea Europeană, s
–
a
u accesat prin diferite programe operaționale
fonduri europene pentru dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare în mediu rural, astfel încât
acum a crescut foarte mult procentajul populației care utilizează apa de rețea, caz în care aceste
aspecte privind
poluarea apei nu se aplică.
1.4
Poluarea surselor de apă
1.4.1 Surse de poluare
Sursele de poluare sunt în general aceleași pentru cele două mari categorii de receptori :
apele de suprafață ( fluvii, râuri, lacuri etc. ) și apele subterane ( stra
turi acvi
fere, izvoare etc. ) .
Impurificarea apelor de suprafață sau subterane este fav
orizată de următoarele elemente
:
–
starea lichidă a apei la variații mari de temperatură, ceea ce face ca ea să antreneze în
curgerea sa diferite substanțe impurificătoare ;
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
15
–
apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacții fizico
–
chimice (ca de exemplu
dizolvarea unor substanțe naturale sau artificiale, sedimentarea suspensiilor etc. ) ;
–
faptul că în natură apa se găsește sub forme diferite ( inclusiv gaze și v
apori ) îi mărește
sensibil domeniul de aplicare ;
–
apa este unul din factorii indispensabili vieții pe pământ .
Sursele de poluare se pot împărți în două categorii distincte:
–
surse organizate
care produc poluarea în urma evacuării unor substanțe în ape prin
intermediul unor instalații destinate acestui scop, cum ar fi canalizări, evacuări de la industrii sau
crescătorii de animale etc.;
–
surse neorganizate
care produc poluarea prin pătrunder
ea necontrolată a unor substanțe în
ape.
Surse de poluare organizate
Cele organizate sunt, în principal: apele reziduale comunale (fecaloid
–
menajere); apele
reziduale industriale; apele reziduale agrozootehnice. Apele fecaloid
–
menajere sunt poluate mai
ales chimic (substanțe organice, detergenți etc.) și bacteriologic și pr
ovin în principal din spălat
și de la grupuri sanitare. În cadrul celor industriale, de mare diversitate, trebuie menționate
cazurile mai deosebite ale apelor uzate radioactive (din minerit, centrale nuclearo
–
electrice etc.),
ale celor poluate termic (surs
e variate, mai ales centrale termice), din industria extractivă și
prelucrătoare de țiței, din mineritul cu profil de metale neferoase, din industria chimică.
Surse de poluare neorganizate
Sursele neorganizate sunt în principal: surse individuale fără sis
tem de canalizare;
reziduuri solide depozitate îl locuri / moduri neadecvate; pesticide, îngrășăminte spălate de apele
meteorice sau de irigație.
O importantă sursă neorganizată de poluare sunt sărurile folosite iarna pe șosele contra
zăpezii și poleiului.
Multe țări dezvoltate au interzis sau limitat sever împrăștierea de sare, dar la
noi continuă. Este o sursă de poluare importantă.
În sursele neorganizate se includ însă și sursele ocazionale (spălarea de animale, utilaje
etc; topirea inului și cânepii,
deversări diverse) și accidentale (de exemplu inundații și alte
calamități, deversări în urma unor accidente industriale, rutiere etc.), care sunt greu de
monitorizat și rămân adesea necunoscute.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
16
Sursele accidentale intervin mai rar, dar pot avea deosebit
ă gravitate, iar poluarea poate
surveni pe căi neașteptate.
Dacă scufundarea unor vapoare a provocat mari poluări accidentale, nu mai puțin grave
sunt descărcările intenționate și sistematice de reziduuri în mări și oceane. De regulă sunt
substanțe mai pu
țin periculoase, dar în schimb în cantități foarte mari. Nu e vorba de deversările
costiere de ape neepurate sau de aportul râurilor poluate, ci de faptul că foarte multe țări,
incluzând pe loc fruntaș țările dezvoltate, au deversat sistematic în ocean can
tități imense de
deșeuri cu vapoare speciale de "gunoi".
Dacă sursele localizate au șansa de a fi monitorizate, cele difuze sunt greu de evaluat și
se manifestă adesea indirect (din ploile acide, bunăoară) și sunt încadrate la categoria de surse
neorganiz
ate, deși sunt adesea pe ansamblu de departe mai importante decât cele organizate.
După acțiunea lor în timp, sursele de poluare pot fi :
–
surse de poluare permanente;
–
surse de poluare nepermanente;
–
surse de poluare accidentale.
După modul de gene
rare a poluării, sursele de poluare pot fi împărțite în:
–
surse de poluare naturale;
–
surse de poluare artificiale, datorate activității omului, care, la rândul lor, pot fi subdivizate
în ape uzate și depozite de deșeuri.
Referitor la apele subterane,
sursele de impurificare provin din:
–
impurificări cu ape saline, gaze sau hidrocarburi, produse ca urmare a unor lucrări miniere
sau foraje;
–
impurificări produse de infiltrațiile de la suprafața solului a tuturor categoriilor de ape care
produc în același timp și impurificarea surselor de suprafață;
–
impurificări produse în secțiunea de captare, din cauza nerespectării zonei de protecție
san
itară sau a condițiilor de execuție.
Surse de poluare naturale
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
17
Sursele naturale de poluare a apelor sunt, în cea mai mare parte a lor, surse cu caracter
permanent. Ele provoacă adesea modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor,
influențând negativ folosirea lor. Cu toate că, în legătură cu aces
te surse, termenul de poluare
este oarecum impropriu, el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor
cantități de substanțe străine, care fac apele respective improprii folosirii.
Principalele condiții în care se produce poluarea natu
rală a apelor sunt :
–
trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare, de sulfați) constituie principala
cauză de pătrundere a unor săruri, în cantități mari, în apele de suprafață sau în straturile
acvifere. Un caz deosebit îl reprezintă r
ocile radioactive, care pot duce la contaminarea unor ape
de suprafață sau subterane;
–
trecerea apelor de suprafață prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă
impurificări prin particulele solide antrenate, în special dacă solurile sunt compuse
din particule
fine, cum sunt cele din marne și argilă, care se mențin mult timp în suspensie;
–
vegetația acvatică, fixă sau flotantă, în special în apele cu viteză mică de scurgere și în
lacuri, conduce la fenomene de impurificare variabile în timp, în
funcție de perioadele de
vegetație;
–
vegetația de pe maluri produce și ea o impurificare, atât prin căderea frunzelor, cât și prin
căderea plantelor întregi. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire și
descompunere, care conduce la o impu
rificare a apelor, în special în perioade de ape mici sau
sub pod de gheață. Sursele de poluare accidentală naturale sunt în general rare, ele datorându
–
se
în special unor fenomene cu caracter geologic.
Surse de poluare artificială
a
).
Ape uzate
Principa
la sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după
utilizarea apei în diverse domenii.
După proveniența lor, există următoarele categorii de ape uzate:
–
ape uzate orășenești, care reprezintă un amestec de ape menajere
și industriale, provenite
din satisfacerea nevoilor gospodărești de apă ale centrelor populate, precum și a nevoilor
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
18
gospodărești, igienico
–
sanitare și social
–
administrative ale diferitelor feluri de unități industriale
mici.
–
ape uzate industriale, rezu
ltate din apele folosite în procesul tehnologic industrial, ele fiind
de cele mai multe ori tratate separat în stații de epurare proprii industriilor respective. Numărul
de poluanți pentru o anumită industrie este de obicei restrâns, o apă industrială uzat
ă având în
principiu, caracteristici asemănătoare substanțelor chimice sau fizice utilizate în procesul
tehnologic. De exemplu, apele uzate provenite de la minele de cărbuni au drept caracteristică
principală conținutul în substanțe în suspensie, în timp c
e apele uzate rezultate de la fabricile de
zahăr conțin atât substanțe în suspensie, cât și substanțe organice.
–
ape uzate de la ferme de animale și păsări care, au în general caracteristicile apelor uzate
orășenești, poluanții principali fiind substanțe
le organice în cantitate mare și materialele în
suspensie.
–
ape uzate meteorice, care înainte de a ajunge pe sol, spală din atmosferă poluanții existenți
în aceasta. Aceste ape de precipitații care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte
amenajat
e, sau al unor centre populate, în procesul scurgerii, antrenează atât ape uzate de diferte
tipuri, cât și deșeuri, îngrășăminte chimice, pesticide, astfel încât în momentul ajungerii în
receptor pot conține un număr mare de poluanți .
–
ape uzate radioac
tive, care conțin ca poluant principal substanțele radioactive rezultate de la
prelucrarea, transportul și utilizarea acestora. Indiferent de proveniența lor substanțele
radioactive pot ajunge în apă, aer și sol pe multiple căi, prejudiciind întreg mediul
înconjurător.
–
ape uzate provenite de la zone de agrement, campinguri, terenuri de sport, care sunt
asemănătoare cu apele uzate orășenești.
–
apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale, conțin impurități deosebit de
nocive cum ar fi:
reziduuri lichide și solide, pierderi de combustibil, lubrifianți etc.
b).
Depozite de deșeuri sau reziduuri solide
O sursă importantă de impurificare a apelor o constituie depozitele de deșeuri sau de
diferite reziduuri solide, așezate pe sol, sub cerul liber, în halde nerațional amplasate și
organizate. Impurificarea provenită de la aceste depozite poate fi produsă p
rin antrenarea directă
a reziduurilor în apele curgătoare de către precipitații sau de către apele care se scurg, prin
infiltrație, în sol.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
19
Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocată de haldele de deșeuri
amplasate în albiile majore ale c
ursurilor de apă și antrenate de viiturile acestora. Cele mai
răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orășenești și de deșeuri solide industriale, în
special cenușa de la termocentralele care ard cărbuni, diverse zguri metalurgice, steril de
la
preparațiile miniere, rumeguș și deșeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc.
De asemenea, pot fi încadrate în aceeași categorie de surse de impurificare depozitele de
nămoluri provenite de la fabricile de zahăr, de produse clorosodice sau de la a
lte industrii
chimice, precum și cele de la stațiile de epurare a apelor uzate. Mai pot fi amintite și surse de
poluare accidentală, dar ele sunt în marea lor majoritate legate de probleme de risc industrial.
1.4.2
Poluarea apelor subterane.
În cazul resur
selor de apă subterană, poluarea se produce prin infiltrarea substanțelor
impurificatoare solide și lichide datorită apelor meteoritice, care spală deșeurile de pe sol în mod
organizat sau dezorganizat și a apelor de canalizare care pătrund în sol prin nee
tanșeitățile rețelei
de conducte.
Sursele de impurificare în cazul apelor subterane pot fi
:
–
impurificări produse ca urmare a unor lucrări miniere sau foraje de ape saline, gaze sau
hidrocarburi
;
–
impurificări produse de infiltrații de la suprafața sol
ului a tuturor categoriilor de ape care
produc și impurificarea dispersată a surselor de suprafață.
–
impurificarea produsă în secțiunea de captare datorită nerespectării zonei de protecție
sanitară sau a condițiilor de execuție.
Calitate apelor subterane
este determinată de structura geologică a stratului străbătut și
de factorii hidro. Gradul de poluare a apelor subterane depinde de asemenea de caracteristicile
mediului poros din zona de pătrundere spre pânza de apă subterană, de caracteristicile și canti
tate
substanțelor poluante.
După originea sa, poluarea apelor subterane poate fi
:
–
punctiformă sau locală, datorată deversării și depozitării necontrolate a unor substanțe
poluante precum și exploatării defectuoase a instalațiilor de extracție a apelor
subterane,
pe un spațiu relativ redus.
–
liniară, care se manifestă de
–
a lungul șoselelor, căilor ferate, cursurilor de ape și
canalelor de evacuare a apelor uzate.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
20
–
difuză, care rezultă în urma aplicării îngrășămintelor și produselor fitosanitare,
determinând poluarea masivă a atmosferei. ( NEAG,1997)
Poluarea poate avea un caracter permanent ( prin administrarea nerațională a
îngrășămintelor și prin depozitarea necontrolată
a unor deșeuri) sau accidental (
spargerea unei
conducte de transport a hidr
ocarburilor).
În ceea ce privește durata fenomenului, poluarea poate fi actuală, când aceasta este
rezultatul unei activități recente sau poate fi veche, dacă datează de mai mulți ani.
Activitățile care generează poluarea apelor subterane permit
identificarea a patru forme
principale de poluare
: poluarea menajeră, industrială, agricolă și prin transporturi
Procesul de poluare la nivelul apelor subterane decurge prin intermediul unor fenomene
de natură fizică ( absorbție, desorbție, retenție capil
ară, schimb ionic), chimică ( precipitare,
formarea de geluri ) și biologică ( procese de biodegradare) a căror durată se prelungește în timp,
datorită vitezei de deplasare mici a apelor subterane.
La apele subterane de mică adâncime posibilitățile de pol
uare sunt mai frecvente, la
aceste ape distingându
–
se două zone
:
–
zona saturată cu apă , situată pe stratul impermeabil
;
–
zona nesaturată cu apă, situată deasupra zonei saturate
;
Până aproape de stratul acvifer apa poluată, provenită de la suprafață sufer
ă fenomene
de depoluare, substanțele poluante fiind oprite în straturile parcurse. Ulterior, acești poluanți sunt
preluați de apele care aprovizionează stratul acvifer, astfel că poluarea apelor subterane continuă
chiar dacă la suprafață nu se mai găsesc a
pe poluante
.
Principalele tipuri de poluare care amenință calitatea apelor subterane se datoresc
:
–
diversității de compuși organici și anorganici proveniți din activitățile menajere,
industriale, de minerit, militare și agricole
;
–
levigării nitraților
;
–
l
evigării pesticidelor
;
–
acidiferii
Poluare solului, în zonele urbane și industriale, pe suprafețe pe care se practică
mineritul, activitățile militare sau sistemul de agricultură, acționează direct, imediat sau în timp,
asupra calității apelor subterane.
S
upradozarea îngrășămintelor și a gunoiului de grajd poate duce la levigarea nitratului,
amoniului, sulfatului și potasiului, chiar și fosforului în apele de adâncime.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
21
Poluarea apelor subterane, ca urmare a levigării nitraților acumulați în sol, depinde în
principal de conținutul și repartiția nitraților în sol, formați de vegetația de la suprafață sau de
modul de exploatare a terenului în zonă
.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
22
CAPITOLUL
II
EVALUAREA CALITĂ
ȚII APEI ȘI INFLUENȚA COMPUȘILOR
CU AZOT ASUPRA ORGANISMULUI
2.1
Indicatori de calitate ai apei
Pentru caracterizarea calită
ții și gradului de poluare a unei ape se utilizează
indicatorii
de calitate
.
Ace
știa se pot clasifica după natura lor și după natura și efectele pe care le au asupra
apei, după cum urmează:
A.
Clasificarea după natura indicatorilor de calitate:
Indicatori organoleptici (gust, miros)
Indicatori fizici (pH, conductivitate electrică, culoare, turbiditate)
Indicatori chimici
Indicatori chimici toxici
Indicatori radioactivi
Indicatori bacteriologici
Indicatori bilogici
B.
Clasificare după natura
și efectul pe care îl au asupra apei:
–
indicatori fizico
–
chimici generali:
temperatura
ph
–
indicatorii regimului de oxigen:
oxigen dizolvat
consumul biochimic de oxigen
consumul chimic de oxigen
–
indicatorii grad
ului de mineralizare:
reziduul fix
cloruri, sulfa
ți
calciu, magneziu, sodiu etc.
–
indicatori fizico
–
chimici selectivi:
carbon or
g
anic total
azot Kjeldhal
și azot total, fosfati
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
23
duritate, alcalinitate
–
indicatori fizico
–
chimici specifici (toxici)
cianuri
fenoli
hidrocarburi aromatice mono
și polinucleare
detergen
ți
metale grele
arsen
uraniu
natural
–
indicatori biologici care reflectă gradul de saprobitate a apei, prin analiza speciilor de
organisme care populează mediul acvatic
;
–
indicatori bacteriologici ca
re măsoară nivelul de poluare bacteriană , în principal prin
determinarea numărului de bacterii coliforme totale
și de bacterii coliforme fecale.
Indicatori organoleptici
:
Culoarea reală a apelor se datorează substan
țelor dizolvate în apă și se determină
în
compara
ție cu etaloane preparate în laborator. Culoarea apelor naturale și a celor poluate poate fi
o culoare aparentă care se datorează suspensiilor solide u
șor de filtrat prin depunere și filtrare.
Mirosul apelor este clasificat în
șase categorii, dup
ă intensitate: fară miros; cu miros
neperceptibil; cu miros perceptibil unui specialist; cu miros perceptibil unui consumator; cu
miros puternic
și cu miros foarte puternic.
Gustul se clasifică utilizându
–
se denumiri conven
ționale, cum ar fi: Mb
–
ape cu gu
st
mineral bicarbonato
–
sodic; Ms
–
ape cu gust mineral sărat; Oh
–
ape cu gust organic hidrocarbonat;
Om
–
ape cu gust organic medical farmaceutic; Op
–
ape cu gust organic pământos; Ov
–
ape cu
gust organic vâzos.
Tabelul 2
.1 Indicatorii organoleptici de
calitate ai apei, concentra
țiile maxime
admisibile pentru ace
știa precum și metodele standardizate pentru determinarea lor
Indicatori
Valori admise excep
țional
Metoda de analiză
Miros, grade
2
STAS 6324
–
61
Gust, grade
2
STAS 6324
–
61
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
24
Indicatori fizici
Turbiditatea se datorează particulelor solide sub formă de suspensii sau în stare
coloidală. Se consideră că
suspensiile totale reprezintă asamblul componentelor solide insolubile
prezente într
–
o cantitate determinată de apă
și care se pot separa prin meto
de de laborator
(filtrare, centrifugare, sedimentare). Se exprimă gravimetric în mg/l sau volumetric în ml/l.
Valoarea suspensiilor totale este deosebit de importantă pentru caracterizarea apelor naturale. În
func
ție de dimensiuni și greutate specifică, pa
rticulele se separă sub formă de depuneri sau
plutesc pe suprafa
ța apei.
Suspensiile gravimetrice reprezintă totalitatea materiilor solide insolubile, care pot
sedimenta, în mod natural într
–
o anumită perioadă limitată de timp. Procentul pe care îl
reprez
intă suspensiile suspensiile gravimetrice din suspensiile totale este un
indicator care
conduce la dimensionarea
și exploatarea desnisipatoarelor sau predecantoarelor, instalații
destinate re
ținerii acestora.
Suspensiile
și substanțele coloidale din ape r
eprezintă totalitatea substan
țelor dispersate
în apă, având diametrul particulelor între 1
și 10 µm .Caracterizate prin proprietăți electrice de
suprafa
ță, prezintă un grad mare de stabilitate, care le face practic nesedimentabile în mod
natural
.
Indicele
de colmatare reprezintă puterea colmatantă a unei ape
și are drept cauză toate
elementele din apă a căror dimensiuni permit re
ținerea lor pe filtre.
Temperatura apei variază în func
ție de proveniență și de anotimp.
Radioactivitatea este proprietatea apei
de a emite radia
ții permanente alfa, beta sau
gama.
Conductivitatea apelor constituie unul dintre indictorii cei mai utiliza
ți în aprecierea
gradului de mineralizare a apelor cel pu
țin din următoarele considerente:
–
măsurătorile de conductivitate (rezisti
vitate) a apei permit determinarea con
ținutului
total de săruri dizolvate în apă;
–
are avantajul diferen
țierii dintre sărurile anorganice și organice pe baza mobilităților
ionice specifice;
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
25
–
elimină erorile datorate transformării speciilor de carbona
ți/b
icarbona
ți prin
evaporare la 105°C (conform metodologiei de determinare gravita
țională a reziduului
fix, în cazul bicarbona
ților pierderile sunt de circa 30%).
Concentra
ția ionilor de hidrogen
–
v
aloarea pH
–
ului apelor naturale este cuprins între
6,5
–
8,
abaterea de la aceste valori dând indica
ții asupra poluării cu compuși anorganici.
pH
–
ul
și capacitatea de tamponare a acestuia constituie una dintre
proprietă
țile esențiale
ale apelor de suprafa
ță și subterane, pe această cale asigurându
–
se un grad de sup
ortabilitate
natural fa
ță de impactul cu acizi sau baze, sărurile de
,
,
,
jucând un rol
esen
țial în acest sens.
De subliniat că această capacitate de tamponare a pH
–
ului este deosebit de importantă
nu numai pentru echilibrele din faza
apoasă,dar
și pentru cele de la interfața cu materiile în
suspensie respectiv cu sedimentele. Concentra
ția ionilor de hidrogen din apă , reprezintă un
factor important care determină capacitatea de reactivitate a apei, agresivitatea acesteia,
capacitatea
apei de a constitui medii pentru dezvoltarea diferitelor organisme etc.
Între valoarea pH
–
ului apei
și aciditatea sau alcalinitatea acesteia nu există o identitate.
Cre
șterile alcalinității sau acidității nu sunt însoțite și de variații
corespunzătoare ale
pH
–
ului,
datorită capacită
ții de tamponare de care dispun îndeosebi apele naturale.
Principalul sistem
tampon al apelor naturale îl reprezintă sistemul acid carbonic dizolvat/carbona
ți, pentru care pH
–
ul apei are valori cuprinse între 6,5
–
8,5.
Tabelul
2.2
Indicatorii fizici de calitate ai apei, concentra
țiile maxime admise pentru
ace
știa precum și metodele standardizate pentru determinarea lor
Indicatori
Valori admise
Valori
Admise
excep
țional
Metoda de analiză
STAS
Concentra
ția ionilor de
hidrogen(pH)
, unităti
de pH
6,5
–
7,4
max. 8,5
6325
–
75
Conductivitatea
electrică µs/cm
1000
2500
7722
–
84
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
26
Culoare, grade
15
30
6322
–
61
Turbiditate,grade
5
10
6323
–
88
Indicatori chi
mici
–
Indicatori ai regimului
de oxigen
Oxigenul este un gaz solubil
și se află dizolvat în apă sub formă de molecule
,
prezen
ța oxigenului în apă condiționând existența marii majorități a or
g
anismelor acvatice. Toate
apele care se află în contact cu aerul atmosferic con
țin oxien dizolvat în
timp ce apele subterane
con
țin foarte putin oxigen. Solubilitatea oxienului în apa depinde de presiunea atmosferică,
temperatura aerului
și salinitatea apei.
Săruri dizolvate
–
î
n apele naturale se află, în mod obi
șnuit cationi și anioni, de care
depind cel
e mai importante calită
ți ale apei. În majoritatea cazurilor, sărurile aflate în apele
naturale sunt formate din următorii cationi
:
,
,
,
ș
i anioni
,
,
.
Ceilal
ți ioni se află, în mod obișnuit, în cantități
nesemnificative, de
și câteodată influențează
esen
țial asupra proprietăților apei.
Tabelul 2.3 Principalii ioni din apele naturale
CATIONI
ANIONI
Denumire
Formula
Denumire
Formula
Hidrogen
Hidroxid
Sodiu
Bicarbonat
Potasiu
Clorură
Amoniu
Hidrosulfit
Calciu
Nitrit
Magneziu
Nitrat
Fier bivalent
Fluorură
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
27
Fier trivalent
Sulfat
Bariu
Silicat
Aluminiu
Ortofosfat
Clorurile pot fi prezente în apă într
–
o concentra
ție mare, datorită solubilității lor ridicate;
astfel, solubilitatea clorurii de sodiu sau a celei de calciu la temperatura de 25°C este în jur de
26%, respectiv de 46%.
În esen
ță, se poate spune că apele na
turale con
țin elemente fundamentale și elemente
caracteristice, dintre care 6 elemente fundamentale sunt cele care apar
țin tuturor apelor naturale,
respectiv molecula
ș
i ionii de
,
,
,
,
, iar dintre elementele
caracteristice se pot cita ionii de
,
,
,
,
etc.. Aceste elemente pot fi prezente
sau nu în apele naturale, într
–
o concentra
ție mai mare sau mai mică, conferind apei un anumit
caracter.
Reziduul fix
–
reprezin
tă totalitatea substan
țelor dizolvate în apă, stabile după evaporare
la 105°C, marea majoritate a acestora fiind de natură anor
g
anică. Valoarea reziduului fix în
diferite ape naturale diferă în func
ție de caracteristicile rocilor cu care apele vin în conta
ct.
Tabelul 2.4 Valori ale reziduului fix în func
ție de tipul de apă
Sursa de apă
Valori ale reziduului fix
Ape de suprafa
ță
100
–
250 mg/l
Ape din pânza freatică
200
–
350 mg/l
Ape din pânza de mare adâncime
100
–
300 mg/l
Ape de mare
20000
–
22000 mg/l
Ape
din regiuni sărăturoase
1100
–
5000 mg/l
Ape de ploaie
10
–
20 mg/l
Ape minerale potabile
1000
–
3000 mg/l
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
28
Con
ținutul mineral al apelor naturale este strâns legat de factorii meteorologici și
climatologici. Astfel, în perioadele de precipita
ții sau în cele
de topire a zăpezilor, apele
curgătoare î
și reduc mineralizarea, datorită diluării lor cu ape cu conținut mineral f
oarte sărac. În
perioada de iarnă, când apele de suprafa
ță sunt alimentate în special de izvoare subterane,
minaralizarea acestora este mai c
rescută fiind de 200
–
250 mg/l. Apele s
ubterane
și mai ales cele
din pâ
nze freatice de mare adâncime, se caracterizează printr
–
o mineralizare mai ridicată
și în
acela
și timp mai putin variabilă, datorită contactului cu straturile minerale în care
sta
ționează.
Indicatori ai
capacită
ții de tamponare a apei:
Aciditatea apei se datorează prezen
ței în ape a dioxidului de carbon liber, a acizilor
minerali
și a sărurilor de acizi tari sau baze slabe, sărurile de fier și de aluminiu, provenite de la
explo
atările miniere sau din apele uzate industriale.
Aciditatea totală a unei ape exprimă atât aciditatea datorată acizilor minerali, cât
și cea
datorată dixidului de carbon liber, în timp ce aciditatea minerală exprimă numai aciditatea
datorată acizilor miner
ali.
Diferen
țierea acidității totale de aciditatea minerală se poate face, fie prin utilizarea
schimbătorilor de ioni, fie prin titrarea cu NaOH 0,1N până la puncte de echivalen
ță diferite și
anume până la
pH=4,5 pentru titrarea acidului mineral
și pH=8,3
pentru titrarea acidită
ții totale.
Alcalinitatea apei este condi
ționată de prezența ionilor dicarbonat, carbonat, hidroxid și,
mai rar, borat, silicat
și fosfat. Din punct de vedere valoric, alcalinitatea este concentrația
echivalentă a bazei titrabile
și
se măsoară la anumite puncte de echivalen
ță date de soluții
indicator.
Duritatea apei poate fi inclusă la capacitatea de tamponare a apei datorită ponderii
carbona
ților de calciu și magneziu.
Se deosebesc următoarele tipuri de duritate:
–
duritatea totală
reprezintă totalitatea sărurilor de
ș
prezente în apă;
–
duritatea temporară reprezintă con
ținutul ionilor de
ș
lega
ți de anionul
,
care prin fierberea apei se poate înlătura deoarece dicarbona
ții se descompun
în
și în carbonați care precipită;
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
29
–
duritatea permanentă reprezintă diferen
ța dintre duritatea totală și duritatea
temporară, fiind atribuită ionilor de
ș
lega
ți de anionii Cl,
ș
.
Acest tip de duritate rămâne în mod
permanent în apă, chiar după fierbere.
2.2
Compu
șii cu azot din apă
. Nitri
ții și nitrații, generalități, surse.
Azotul este unul dintre elementele principale pentru sus
ț
inerea vie
ții, intervenind în
diferite faze
de existen
ță a plantelor și animalelor.
Formele sub care apar compu
șii azotului în apă sunt azot molecular (
), azot legat în
diferite combina
ții organice (azot organic), amoniac (
), azoti
ți (
)
și azotați (
).
Amoniacul, nitri
ții și nitrații constituie etape importante ale prezenței azotului în ciclul său
biogeochimic din natură
și implicit din apă.
Nitra
ții reprezintă una din formele minerale ale azotului. Celelalte sunt reprezentate de
amoniu
și nitriți.
Formele minerale ale azotului din sol, reprezintă numai 10
–
20% din azotul total,
diferen
ța fiind asigurată de azotul organic. De fapt, azotul mineral provine din azotul organic,
prin mineralizarea anuală a
circa 1
–
2% din acesta (Lăcătu
ș
, 2000).
Nitri
ții co
nstituie o etapă importantă
în metabolismul compu
șilor azotului, ei
intervenind în ciclul biogeochimic al azotului ca fază intermediară între amoniac
și nitrați.
Prezen
ța lor se datorează fie oxidării bacteriene a amoniacului, fie reducerii nitraților.
Nit
ra
ții constituie stadiul final de oxidare a azotului organic. Azotul din nitrați, la fel ca
ș
i cel din nitri
ți sau amoniac, constituie un element nutritiv pentru plante si, alături de fosfor, este
folosit la cultura intensivă în agricultură. Prezen
ța nitra
ț
ilor în apele naturale se poate explica
prin contactul apei cu solul bazinului hidrografic.
Nitra
ții sunt o problemă privind poluarea apei atunci când proveniența lor este dată de
activitatea agricolă. De obicei, nitra
ții sunt prezenți în mod natural în
sol
și apă, dar de cele mai
multe ori aceste cantită
ți sunt suplimentate prin practicarea unei agriculturi intensive, din dorința
cre
șterii producțiilor.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
30
Excesul de nitra
ți din sol care nu sunt folosiți de plante se pot scurge în apele subterane,
contaminâ
ndu
–
le. Transportarea în apele subterane se realizeaza de catre ploi abundente, topirea
zăpezilor sau iriga
ții.
Prezen
ța azotului în apă se datorează poluării cu îngrășăminte sau materie organică,
de
șeuri animaliere sau ape menajere.
Concentra
țiile de azot mărite din apele de suprafață și cele subterane se datorează
urbanizării, tehnologiilor de cultivare a solului, zootehniei
și deșeurilor. O sursă importantă a
excesului de azot
este utilizarea îngră
șămintelor cu azot, atât cele anorg
anice cât
și cele organice.
Pentru completarea rezervelor de nutrien
ți din sol și asigurarea dozelor neceare unor producții
ridicate, se recurge la aplicarea îngră
șămintelor dar aplicarea nerațională conduce la poluarea
mediului. Excesul de nutrien
ți, indi
ferent de provenien
ță, ajung prin spălare și infiltrare în apele
subterane.
2.3
Influența negativă a nitriților și a nitraților asupra organismului
Realitățile agriculturii românești actuale indică faptul că societățile organizate cu dotare
modernă și
încadrate cu specialiști reprezintă doar 20% din actorii de producție, restul de 80%
fiind producători cu diferite nivele de dotare și încadrare cu personal de specialitate. Ca atare,
există riscuri reale ca inputurile folosite în agricultură (îngrășăminte
, pesticide, etc) să aibă în
secundar și efecte
negative (Dumitru
, 2002) prin poluar
ea solului și a apei (Gavrilescu, 2011).
Creșterea conținutului în nitrați și nitriți în sol și apă a devenit deja un factor major care
afectează sănătatea populației atât
din mediul rural, cât și urban, și în special a copiilor, dar într
–
un cadru mai larg a întregii populații consumatoare de
apă, legume și fructe din locațiile scăpate
de sub control (zone vulnerab
ile la nitrați) (Nazaryuk
, 2002)
.
Studiile arată că din
aportul total de nitra
ți, 70% este reprezentat
de consumul de fructe
și legume, 21% de apa contaminată iar restul
de consumul d
e carne și produsele din carne.
Cercetări recente arată
că pregătirea hranei în folii de aluminiu sau cu ustensile din
aluminiu
f
avorizează reducerea nitra
ților la nitriți, ceea ce crește toxicitatea
produselor
respective [
Gupta S.K., 2008
].
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
31
Pentru a evita efectele adverse ale unui nivel crescut de nitra
ți în
organism, aportul
zilnic de nitra
ți este indicat să fe de
3,7 mg/kg
‑
corp/z
i, ceea ce este echivalent cu 222 mg
nitrat/zi pentru
un adult de 60 kg [
The EFSA Journal, 2008
].
Sub in
fluența microflorei și a mediului acid din stomac, nitrații
s
e convertesc în nitri
ți
care ulterior se transformă în nitrozocompuși
(nitrozamine și
nitrozamide). Efectul nociv al
nitrozaminelor a fost dovedit în anul 1959 când în literatura de specialitate au fost semna
‑
late
cazuri de cancer hepatic. De asemenea, s
‑
a constatat că din totalitatea nitrozaminelor, 75
–
80%
sunt cancerigene [
Gilchrist, M. ,
2010
].
Un alt efect nociv al nitri
ților în care s
‑
au transformat nitra
ții ingerați este acela că se
pot combina cu hemoglobina pe care o transformă în methemoglobină, reac
ție care are la bază
oxidarea ferului
de la +2 la +3.
Methemoglobinemia afectează î
n special nou
‑
născu
ții,
femeile care alăptează și
bătrânii. Cei care suferă de această boală
prezintă cianoza gurii și a extremită
ților, pot avea
greută
ți în respirație, asfixie și anxietate. Boala se manifestă clinic atunci când
concentra
ția
methemoglobin
ei atinge 10% din hemoglobina normală
[
Tudor A., 2009
] iar la mai mult de 70%
survine moartea [
Cortazzo J.A., 2013
].
Nitra
ții și nitri
ții adsorbiți ajung în sânge, se combină cu hemoglobina și formează
methemoglobina. Această formă anormală de hemoglobină
este o combinație stabilă, care reduce
capacitatea de transport a oxigenului, producând hipoxemie și hipoxie (stare patologică
manifestată prin reducerea cantității de oxigen în țesuturi). Datorită acestui proces, sângele își
schimbă culoarea, devenind apr
oape brun.
În condiții normale, methemoglobina din componența sângelui nu depășește 2%.
Severitatea intoxicației se cuantifcă în funcție de procentul hemoglobinei fixate: sub 10% nu se
manifestă tulburări evidente, între 10% și 25% apare o intoxicație
ușoară, între 25%
–
45%
constatăm o intoxicație gravă, iar mai sus de 60% intervine moartea pacientului [
Hill M., 1996
].
La adulți doza letală de nitrați este de 8
–
14 g,iar consumul de 1
–
4 g creează simptome
grave de contaminare.
Simptomele apar după 1
–
6 ore
de la ingerarea nitraților. Intoxicațiile acute încep cu
grețuri, vomă, diaree, se produce o mărire a ficatului, care reacționează dureros la palpare, scade
presiunea arterială, pulsul este neregulat, extremitățile sunt reci, se instalează aritmia sinusoi
dală,
respirația se îngreunează, apar dureri ale capului, zgomot în urechi, slăbiciuni,
convulsii ale
mușchilor feței, lipsa de coordonare a mișcărilor, pierderea cunoștinței și coma.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
32
Formele de
intoxicație ușoară se caracterizează prin somnolență și star
e generală de
depresie. Sensibilitatea față de nitrați este determinată de următorii factori: altitudine, prezența în
atmosferă a oxizilor de azot sau a monoxidului de carbon, consumul de alcool.
Concentrația de methemoglobină este reglată de methemoglobin
–
reductază, care
restabilește hemoglobina. Methemoglobin
–
reductaza se sintetizează în organism doar începând
cu vârsta de trei luni, de aceea sugarii sunt grav expuși la contaminarea cu nitrați.
La copii, intoxicația cu nitrați a fost denumită cianoză infa
ntilă, intoxicație cu apa de
fântână, methemoglobină infantilă cianotică sau boala albastră a nou
–
născutului. Îmbolnăvirea în
aceste cazuri este o caracteristică exclusivă a mediilor rurale.
Bolnavii
sunt sugari de 3
–
4 luni, alimentați cu lapte
–
praf prepa
rat cu apă contaminată cu
nitrați. Inițial, intoxicarea se manifestă prin cianoza feței, buzelor, nasului (înalbăstrirea pielii),
apoi a extremităților (unghii, vârful degetelor, mucoase).
O formă medie de intoxicație provoacă dispnee, tahicardie, su
fluri
cardiace și cefalee.
La contaminări severe starea pacientului prezintă convulsii, aritmie, comă și chiar deces
(moartea albastră prin asfxiere). Drept tratament, se înlocuiește sursa de contaminare, folosindu
–
se apă potabilă lipsită de nitrați. În cazuri g
rave se administrează vitamina C și albastru de
metilen.
Oamenii maturi suferă mai rar de intoxicații cu
nitrați. Unul dintre cele mai grave efecte
asupra
organismului adult este cancerul. În rezultatul reacțiilor ce se produc în organismul uman,
nitrații
se transformă în nitrozamine, substanțe potențial
cancerigene [
Green L.
, 1981
].
Datorită leziunilor stratului cutanat,
substanțele cancerigene generează anumite mutații.
Celulele mutagene dau naștere enzimelor de altă
componență, mărind pH
–
ul. Astfel, are
loc
ascensiunea microorganismelor care restabilesc nitriții. Cancerul malign evoluează în decursul a
30
–
50 de ani.
Îmbolnăvirea provocată de intoxicațiile cu nitrați
este răspândită pe tot globul, cu
preponderență în
zonele vulnerabile. Printre țările cu
factor de risc
pronunțat se numără Chile,
Ungaria, Columbia și
M
area Britanie
(Baleca R., 2011).
În
țara noastră cele mai multe cazuri de methemoglobinemie infanti
lă au fost
înregistrate în anul
2000 (453 cazuri), după care s
–
a înregistrat o scădere a număr
ului de cazuri,
pentru ca în anul 2009 să f
i
e semnalate doar 89 cazuri (Tudor A., 2009). În perioada 2000
–
2005,
în estul României au fost raportate 844 cazuri de methemoglobinemie infantilă, cele mai multe
(284) fiind înregistrate în Iași [Popescu M., 200
8].
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
DESCRIEREA ZONEI LUATE ÎN STUDIU
3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A COMUNEI CAZASU
Comuna Cazasu este situată în partea de nord
km față de municipiul Brăila, 31 km față de municipiul Galați, 86
Sărat, 108 km față de municipiul Buzău, 93 km față de municipiul Tulcea, 91 km față de
municipiul Slobozia și 199 km față de București.
Figura 3.1 Amplasarea
Comuna Cazasu are în componență localitatea Cazasu care se întinde pe o suprafață de
2688 ha și are o populație de 3308 locuitori, înregistrată la începutul anului 2011.
Comuna Cazasu se învecinează astfel:
►
în par
tea de nord cu comuna Siliștea și comuna Vădeni;
►
în partea de est cu municipiul Brăila;
►
în partea de sud cu comuna Chiscani;
►
în partea de vest cu comuna Tudor Vladimirescu.
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
33
CAPITOLUL
III
DESCRIEREA ZONEI LUATE ÎN STUDIU
3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A COMUNEI CAZASU
Comuna Cazasu este situată în partea de nord
–
est a județului Brăila, la o distanță de 2
km față de municipiul Brăila, 31 km față de municipiul Galați, 86
km față de orașul Râmnicu
Sărat, 108 km față de municipiul Buzău, 93 km față de municipiul Tulcea, 91 km față de
municipiul Slobozia și 199 km față de București.
Figura 3.1 Amplasarea
comunei Cazasu în cadrul jude
țului
Comuna Cazasu are în componență localitatea Cazasu care se întinde pe o suprafață de
2688 ha și are o populație de 3308 locuitori, înregistrată la începutul anului 2011.
Comuna Cazasu se învecinează astfel:
tea de nord cu comuna Siliștea și comuna Vădeni;
în partea de est cu municipiul Brăila;
în partea de sud cu comuna Chiscani;
în partea de vest cu comuna Tudor Vladimirescu.
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
DESCRIEREA ZONEI LUATE ÎN STUDIU
3.1 PREZENTAREA GENERALĂ A COMUNEI CAZASU
est a județului Brăila, la o distanță de 2
km față de orașul Râmnicu
Sărat, 108 km față de municipiul Buzău, 93 km față de municipiul Tulcea, 91 km față de
țului
Comuna Cazasu are în componență localitatea Cazasu care se întinde pe o suprafață de
2688 ha și are o populație de 3308 locuitori, înregistrată la începutul anului 2011.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
34
Căile de acces către localitate sunt:
DN 22 Brăila
–
Râmnicu
Sărat
DJ 221 Brăila
–
Râmnicelu
DN 2 B șoseaua de centură a municipiului Brăila.
3.2 Cadrul natural
3.2.1 Relieful
Județul Brăila este amplasat în sud
–
estul României, ocupând o parte din Lunca
Siretului inferior, o parte din Câmpia Bărăganului, mici
porțiuni din Câmpia Sălcioara și Câmpia
Buzăului, iar în est cuprinde Insula Mare a Brăilei. Fiind situat în câmpie, relieful este în general
uniform cu aspectul unui șes, cu altitudini care nu depășesc 50 m, peisajul fiind monoton și fără
bariere naturale
, singurele accidente de teren fiind apele curgătoare, crovurile și depresiunile
lacustre.
Comuna Cazasu este amplasată în extremitatea nord
–
estică a județului Brăila în
Câmpia Brăilei, subunitatea Terasa Brăilei, caracterizată în general de un relief ne
ted, accidentat
de dune doar în partea nordică.
În zona comunei Cazasu, fundamentul este alcătuit din formațiuni precambriene și
paleozoice, care se afundă treptat către vest. Urmează succesiunea depozitelor neogene, iar la
suprafață se întâlnesc formațiun
ile cuaternare, reprezentate de depozitele loessoide de vârstă
Holocen inferior.
Sub depozitele loessoide, fluviatile și eoliene, cuaternarul mai cuprinde stratele de
Cândești alcătuite de nisipuri, pietrișuri și intercalații argiloase, stratele de Frățeșt
i cu nisipuri și
pietrișuri, un complex marnos și nisipurile de Mostiștea.
Din punct de vedere morfologic, formațiunile existente în zonă sunt:
–
cuaternare
–
aparțin pleistocenului inferior prezente în zona de vest și nord
–
est a județului;
–
cele de vâr
stă pleistocen superior;
–
formațiunile Holocene
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
35
3.2.2 Clima
Clima este temperat continentală, caracterizată de veri călduroase și uscate, precipitații
reduse, cu caracter torențial și inegal repartizate, ierni reci, fără un stra
t de zăpadă stabil și
continuu, influen
țate de anticiclonul siberian.
Temperatura medie anuală a aerului variază între 10,3
–
10,5 °C. Luna ianuarie este cea
mai rece și luna iulie este cea mai caldă. Precipitațiile lichide și solide totalizate în cursul unui an
oscilează între
400
–
490 mm. Umiditatea relativă anuală a aerului ajunge la peste 72 %, iarna
depășind 80 %, în tim
p ce vara reprezintă 65 %.
Vara datorită zilelor senine îndelung și a temperaturilor ridicate crește mult deficitul de
saturație, fapt ce intensifică
procesul de evaporație.
Vântul dominant este Crivățul, un vânt rece și uscat, care bate în timpul iernii din
direcția
nord
–
est, determinat de anticiclonul siberian. Suhoveiul, vânt uscat și cald, suflă vara,
din
partea estică cu o frecvență mai mică.
Ad
âncimea maximă de îngheț este de 0,85
–
0,9 m, iar frecvența medie a zilelor de
îngheț
cu T < 0° este de 18,3 zile / an.
3.2.3 Hidrografia
Apele de suprafa
ță
–
î
n zona comunei Cazasu cel mai apropiat curs de a
pă este fluviul
Dunărea. Acesta
prezintă
variații anuale importante în ceea ce privește regimul hidric. Niveluri
le
maxime se
produc primăvara. Acțiunea de îndiguire desfășurată pe scar
ă mare a condus la
restrângerea
zonelor de debușare a apelor în perioadele debitelor normale.
Apele freatice
–
sunt
cantonate în orizontul nisipos situat sub pachetul loessoid, pe care îl
urmează la partea lui inferioară prin efectul de capilaritate
.
Apele de adâncime
–
s
unt cantonate de orizonturile permeabile grosiere
–
piet
rișuri și
nisipuri
–
aparținând
levantinului,
cunoscute sub denumirea “Stratele de Frătești”. Aceste
depozite pot furnizate debite importante și sunt situate la adâncimi mai mari de 40
–
60 m. Din
punct de vedere hidrochimic, apele de adâncime sunt în principal sulfate, clorurate și
bicarbonatate.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
36
3.2.4 Fauna
și vegetația
Fauna spontană este reprezentată prin animalele sedentare și migratoare. Modificările
care au avut loc în biotop s
–
au reflectat și în a
ria lor de răspândire.
Speciile caracteristice zonei
sunt: termite, ciori, popândăi.
Nu sunt d
etectate specii rare
sau amenințate cu dispariția.
Elementele de vegetație sunt cele specifice stepei p
ontice și silvostepei panonice.
Într
–
un
trecut mai îndepărtat, vegetația caracteristică era reprezentată prin specii de
stepă. Aceasta a fost în mare
parte desțelenită și înlocuită cu vegetația de cu
ltură în proporție de
90 %.
Se găsesc terenuri agricole pârloage și rămășițe de pajiști stepice primare. Vegetația
arborescentă este slab reprezentată în județul Brăila. Suprafața ocupată cu păduri în comuna
Cazasu este de 11 ha.
3.3
Resurse de apă subterană
Î
n România identificarea și delimitarea corpurilor de apă subterană s
–
a făcut în
concordanță cu metodologia specifică de caracterizare a apelor subterane elaborată în cadrul
I
nstitutului
N
a
țional de
H
idrologie
și
G
ospodărirea
A
pelor
, care a ținut cont de prevederile
Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC și de Ghidurile elaborate în cadrul Strategiei Comune de
Implementare a DCA.
Delimitarea corpurilor de ape subterane s
–
a făcut pentru zonele în care exist
ă acvifere
semnificative ca importanță pentru alimentări cu apă și anume debite exploatabile mai mari de
10 m
3
/zi. În restul arealului, chiar dacă există condiții locale de acumulare a apelor în subteran,
acestea nu se constituie în corpuri de apă, conform
prevederilor Directivei Cadru Apă.
Tabelul 3.1 Resursele de apă potențiale și tehnic utililizabile la nivelul jud. Brăila
Sursa de apă. Indicator de caracterizare
(
Sursa : Administra
ția Bazinală
de Apă Buzău
–
Ialomi
ța
)
Total
(mii mc)
A. Râuri interioare
1. Resursa teoretică
2. Resursa existentă potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice
3. Cerin
ța de apă a folosințelor potrivit capacităților de captare aflate în
func
țiune
866897
99030
14202,38
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
37
B. Dunăre (direct)
1. Resursa teoretică (în sec
țiunea de intrare în țară)
2. Resursa utilizabilă în regim actual de amenajare
3. Cerin
ța de apă a folosințelor potrivit capacităților de captare aflate în
func
țiune
194261700
55188000
158761,3
C. Subteran
1. Resursa teoretică din care:
–
ape freatice
–
ape de adâncime
2. Resursa utilizabilă
3. Cerin
ța de apă a folosințelor potrivit capacităților de captare aflate în
func
țiune
1919200
329.550
3340,5
Total resurse
1. Resursa teoretică
2. Resursa existentă potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice
3. Cerin
ța de apă a folosințelor potrivit capacităților de captare aflate în
func
țiune
197914694
55.616.580
176304,18
În spa
țiul hidrografic Ialomița
–
Buzău au fost
identificate, delimitate și descrise un
număr de 18 corpuri de ape subterane (Figura 3.2). Din cele 18 corpuri de ape subterane
identificate, 15 apar
țin tipului poros, acumulate în depozite de vârstă cuaternară, un corp
apar
ține tipului fisural
–
carstic, de
zvoltat în depozite de vârstă jurasic
–
cretacică, un corp
apar
ține tipului fisural, cantonat în depozite paleogene, iar un corp este de tip mixt, fisural poros,
localizat în depozite cretacice.
14 corpuri de apă subterană (ROIL04, ROIL06, ROIL07, ROIL08,
ROIL09, ROIL10,
ROIL11, ROIL12, ROIL13, ROIL14, ROIL15, ROIL16, ROIL17 și ROIL18) au fost delimitate
în zonele de lunci ale râurilor Prahova, Ialomi
ța, Buzău, Călmățui precum și în lunca Dunării,
fiind dezvoltate în depozite aluviale poros
–
permeabile, de v
ârstă cuaternară.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
Figura 3.2 Corpurile de apă subterană delimitate în spa
Analiza hărții utilizării terenului (Figura 3.3) scoate în evidență faptul că în mare
majoritate suprafața corpului de apă este acoperită de
Figura 3.3 Utilizarea terenului pentru corpul de apă subterană ROIL07
Zona comunei Cazasu din jude
corp de tip poros permeabil cantonat la baza loessului, în depozite de vârstă cuaternară. Sursa de
alimentare a acviferului de la baza depozitelor loessoide o constituie
cu valori cuprinse între 300
–
500 mm/an. Apele sunt cloroso
general, ridicată prezentând valori între 1000 și 5000 mg/l.
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
38
Figura 3.2 Corpurile de apă subterană delimitate în spa
țiul hidrografic Ialomița
Analiza hărții utilizării terenului (Figura 3.3) scoate în evidență faptul că în mare
majoritate suprafața corpului de apă este acoperită de
terenuri agricole (90 %).
Figura 3.3 Utilizarea terenului pentru corpul de apă subterană ROIL07
Zona comunei Cazasu din jude
țul Brăila se află sub influența corpului de apă ROIL07,
corp de tip poros permeabil cantonat la baza loessului, în depozite de vârstă cuaternară. Sursa de
alimentare a acviferului de la baza depozitelor loessoide o constituie
precipitațiile
500 mm/an. Apele sunt cloroso
dice, iar mineralizația lor este, în
general, ridicată prezentând valori între 1000 și 5000 mg/l.
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
țiul hidrografic Ialomița
–
Buzău
Analiza hărții utilizării terenului (Figura 3.3) scoate în evidență faptul că în mare
terenuri agricole (90 %).
Figura 3.3 Utilizarea terenului pentru corpul de apă subterană ROIL07
–
Câmpia Brăilei
țul Brăila se află sub influența corpului de apă ROIL07,
corp de tip poros permeabil cantonat la baza loessului, în depozite de vârstă cuaternară. Sursa de
precipitațiile
atmosferice,
dice, iar mineralizația lor este, în
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
39
CAP
ITOLUL
IV
INVESTIGAȚII PROPRII EFECTUATE
4
.1
Materiale și metode de investigație
Cercetarea s
–
a desfășurat după un plan stabilit inițial, în perioada primăvară
–
vară 2018,
defalcat pe două etape de lucru, activitatea de teren în teritoriul administrativ respectiv și
activitatea din laboratorul de specialitate.
Activitatea din teren a
constat în selectarea surselor de cercet
are
distribuite pe întreg
teritoriul localită
ții Cazasu, județul Brăila, prelevarea probelor și înregistrarea tuturor
caracteristicilor acestor surse
.
Activitatea de laborator
s
–
a desfășurat în condițiile
asigurării unei dotări
corespunzătoare pentru a obține rezultate cât mai fidele. S
–
a utilizat aparatura Laboratorului de
determinări fizico
–
chimice din cadrul Sta
țiunii de Cercetare
–
Dezvoltare Agricolă Brăila.
Activitatea din teren a debutat cu identificar
ea fântânilor de pe raza comunei Cazasu, jude
țul
Braila
și selectarea a unui număr de 15 dintre acestea
, distribuite
astfel încât rezultatele ob
ținute
să
reliefeze situa
ția de pe întreg teritoriul comunei.
Figura 4.1 Identificarea punctelor luate în stu
diu
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
40
Tabelul 4.1 Stabilirea punctelor luate în studiu
Proba
Identificarea punctului de observa
ție
Observa
ții
(Adâncimea)
Proba nr. 1
Str. Fănu
ș Neagu nr. 53
8m
Proba nr. 2
Str. George Enescu nr.31
11m
Proba nr. 3
Str.George Enescu nr. 158
14m
Proba nr.
4
Str. Brăilei nr. 23
9m
Proba nr. 5
Str.
Brailei nr. 124
9m
Proba nr. 6
Str.
Ș
colii nr. 117
40m
Proba nr. 7
Str.
George Enescu nr. 194
8m
Proba nr. 8
Str.
Fănu
ș Neagu nr. 24
10m
Proba nr. 9
Str.
Ș
colii nr. 23
30m
Proba nr. 10
Str.
Sf. Nicolae nr. 18
13m
Proba nr. 11
Str.
Eroilor nr. 17
8m
Proba nr. 12
Str.
Eroilor nr. 142
12m
Proba nr. 13
Str.
Aurel Vlaicu nr. 4
9m
Proba nr. 14
Str.
Brăilei nr. 83
8m
Proba nr. 15
Str.
Eroilor nr. 53
11m
Recoltarea probelor de apă a fost o etapă deosebit de
importantă în desfă
șurarea
procesului de analize fizico
–
chimice, deoarece probele de apă au trebuit să fie reprezentative
și să
nu fie influen
țate de erori de compoziție și calitate datorate tehnicilor sau materialelor folosite.
S
–
au prelevat
probe unice p
entru fiecare punct,
recoltate după
cum urmează:
I recoltare
–
17.04.2018
II
–
a recoltare
–
1.05.2018
III
–
a recoltare
–
15.05.2018
IV
–
a recoltare 01.06.2018
V
–
a recoltare 12.06
.2018
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
41
Figura 4.2 Aspecte din timpul prelevării probelor de apă
Pentru prelevarea
probelor de apă s
–
au folosit flacoane de polietilenă prevăzute cu dop
rodat având volumul de 500 ml, suficient pentru analizele stabilite
și pentru orice repetare a
analizei.
Pentru a nu influen
ța probele, recipientele au fost spalate succesiv cu apă și de
tergent,
apă
și apă distilată și lasate la uscat.
Dat fiind faptul că punctele de prelevare a probelor au fost fântâni prevăzute cu găleată,
recoltarea s
–
a realizat prin introducerea găle
ții la 10
–
30 cm sub oglinda apei
și apoi au fost
umplute flacoanele
care în prealabil au fost etichetate.
Pentru transportul în laborator
probele au fost
ținute la o temperatură inferioară față de
prelevare, folosindu
–
se o ladă frigorifică portabilă, transportul efectuându
–
se astfel încât să fie
asigurată integritatea prob
elor.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
42
Toate analizele fizico
–
chimice s
–
au realizat in cadrul
Laboratorului de determinări
fizico
–
chimice din cadrul Sta
țiunii de Cercetare
–
Dezvoltare Agricolă Brăila
. Pentru analizele
fizice (pH, conductivitate electrica
și TDS) s
–
a folosit
Multiparametrul
Hanna HI5522
iar
pentru determinarea
compu
șilor cu azot
s
–
a folosit
Fotocolorimetrul Multiparametru pentru
laborator Hanna HI83200
.
Figura 4.3 Multiparamaetrul Hanna HI5522
Figura 4.4
Fotocolorimetrul Multiparametru pentru laborator Hanna HI83200
.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
43
4.2
Determinarea indicatorilor fizici
4.2.1
Determinarea ph
–
ului
pH
–
ul exprimă gradul de aciditate sau alcalinitate al apei și este în func
ție de conținutul
în
dioxid de carbon și de salinitate.
Pentru determinarea acestui indicator s
–
a folosit multipara
metrul Hanna
HI5522 ce a
fost ca
librat î
nainte de măsurarea probelor de apă, folosindu
–
se solu
ții tampon cu următoarele
valori : 4,01; 6,86; 7,01; 9,18
și 10,01 unitați pH.
R
ezultatele ph
–
ului determinate î
n perioada de studiu au fost centralizate în
tabelul 4.2.
Deoarece în toate reglementările privind calitatea apei sunt prevăzute domenii ale
valorii pH
–
ului, în scopul evaluării calității apei ale acestui indicator au fost luate în considerație
următoarele domenii convenționate ale valorilor pH
–
ului:
0
–
2,5 caracter puternic acid;
2,5
–
4,5 caracter acid;
4,5
–
6,5 caracter moderat acid;
6,5
–
7,5 caracter neutru;
7,5
–
9,5 caracter moderat alcalin;
9,5
–
11,5 caracter alcalin; și
11,5
–
14 caracter puternic alcalin.
Figura 4.5 Aspecte
din timpul analizelor de laborator
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
Tabelul 4.2 Valori ale indicatorului pH
Parametru
l
Valoarea
maxim
admisă
Prob
a
pH
6,5
–
9,5
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
Valorile medii ale pH
–
ului apei din fântânile analizate au fost c
unită
ți pH
.
Figura 4.6
Varia
ția valorilor
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
44
Tabelul 4.2 Valori ale indicatorului pH
Prob
Prelevare
17.04.201
8
Prelevare
1.05.201
8
Prelevare
15.05.20
18
Prelevare
01.06.201
8
1.
7,52
7,50
7,80
7,37
2.
7,46
7,32
7,34
7,24
3.
7,40
7,25
7,06
6,95
4.
7,50
7,45
7,30
7,10
5.
7,60
7,59
7,64
7,25
6.
7,34
7,29
7,58
7,48
7.
7,70
7,05
7,50
7,37
8.
7,80
7,92
7,90
7,73
9.
7,41
6,97
7,50
7,36
10.
7,28
6,91
7,30
7,22
11.
7,51
6,82
7,41
7,25
12.
7,80
7,05
7,50
7,18
13.
7,48
6,95
7,6
7,49
14.
7,17
7,22
7,60
7,33
15.
7,40
7,50
7,70
7,52
ului apei din fântânile analizate au fost c
uprinse în intervalul 7,13
ția valorilor
medii ale pH
–
ului apei
în perioada primavară
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
Prelevare
01.06.201
Prelevare
12.06.20
18
Media
7,37
7,32
7,50
7,24
7,21
7,31
6,95
7,03
7,13
7,10
7,18
7,30
7,25
7,25
7,46
7,48
7,44
7,42
7,37
7,36
7,39
7,73
7,59
7,78
7,36
7,40
7,32
7,22
7,28
7,19
7,25
7,20
7,23
7,18
7,24
7,35
7,49
7,36
7,37
7,33
7,39
7,34
7,52
7,44
7,50
uprinse în intervalul 7,13
–
7,78
în perioada primavară
–
vară 20
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
45
Din figura 4.5 se constată faptul ca fântâna numarul 8 are
valoarea ph
–
ului egală cu 7,78
unită
ți, având un caracter moderat alcalin iar celelalte 14 fântâni luate în studiu au caracter
neutru, valorile aflându
–
se în intervalul valorilor maxim admise 6,5
–
9,5 unită
ți pH.
4.2.2
Determinarea conductivită
ții electri
ce
Conductivitatea electrică depinde de concentrația în ioni, de natura ionilor, de
temperatură și de viscozitatea soluției. Apa din natură conține în soluție, funcție de sursă, diferite
substanțe dizolvate. Conductivitatea, în cazul soluțiilor apoase, es
te puternic influențată de
concentrația substanțelor, fiind folosită astfel ca indicator al gradului de mineralizare a apei.
Determinarea conductivită
ții electrice a probelor analizate s
–
a realizat cu acela
și
multiparametru
Hanna HI5522, după aducerea pro
belor la temperatura de referin
ță de 25°C.
Tabelul 4.3 Valori ale conductivită
ții electrice
Parametru
l
Valoarea
maxim
admisă
Prob
a
Prelevare
17.04.201
8
Prelevare
1.05.201
8
Prelevare
15.05.20
18
Prelevare
01.06.201
8
Prelevare
12.06.20
18
Media
CE
2500
µs/cm
1.
4600
2300
2280
1370
1313
2372
2.
3970
3200
2410
2406
2418
2880
3.
6500
4780
3240
3066
3044
4126
4.
2760
2640
2734
1720
1711
2313
5.
2600
2764
2665
2301
2308
2527
6.
4800
3863
4195
2800
2699
3671
7.
5684
4740
4639
3590
3600
4450
8.
3650
3780
3642
2200
2189
3092
9.
5200
4786
2880
2930
2318
3622
10.
5477
2927
2900
3088
3090
3496
11.
2410
2900
1881
2190
2198
2315
12.
1900
1584
1860
1795
1800
1787
13.
2020
2120
1236
1250
1246
1574
14.
5260
5340
4724
3520
3517
4472
15.
1280
717
1265
821
978
1012
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
46
În baza analizelor efectuate asupra conductivită
ții electrice a apei s
–
a constatat că
nivelul de impuritate este ridicat la 9 din fântânile analizate
, conducând
la ideea unei
contaminări,
iar la celelalte 6, valorile ob
ținute se află sub limita maxim admisă de 2500
µs/cm.
Figura 4.7 Varia
ția valorilor conductivității electrice
4.2.3
Determinarea TDS (total săruri dizolvate)
TDS reprezintă cantitatea totală a substan
țelor solide
(minerale, săruri sau metale,
organice
și anorganice) dizolvate într
–
un anumit volum de apă, masurată în mg pe unitate de
volum (mg/litr
u) sau ppm (parti pe million).
Ș
i acest indicator al calită
ții apei a fost analizat cu multiparametrul Hanna
HI
5522
iar
rezultatele au fost centralizate în tabelul Tabelul 4.4.
Valorile medii ob
ținute pentru cele 15 fântâni s
–
au încadrat în intervalul 660
–
2813 mg/l.
Se poate constata faptul că 9 dintre acestea au depă
șit limita maxim admisă de 1200 mg/l,
concretizând i
dee unei puternice mineralizări ale acestor ape. Nivelurile ridicate ale TDS indică
o apă dură, bogată în solide dizolvate iar în urma consumului pe timp îndelungat poate influen
ța
negativ organismul.
2372
2880
4126
2313
2527
3671
4450
3092
3622
3496
2315
1787
1574
4472
1012
0
500
1000
1500
2000
2500
3000
3500
4000
4500
5000
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
µ
s/cm
Variația valorilor conductivității electrice
Valori medii CE
Limita maxim admisă
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
47
Tabelul 4.4 Valori ale parametrului TDS
Parametru
l
V
aloarea
maxim
admisă
Prob
a
Prelevare
17.04.201
8
Prelevare
1.05.201
8
Prelevare
15.05.20
18
Prelevare
01.06.201
8
Prelevare
12.06.20
18
Media
TDS
1200 mg/l
1.
2300
1150
1095
679
740
1192
2.
1975
1543
1202
1200
1234
1430
3.
3270
2352
2265
3274
2907
2813
4.
1320
1080
847
1071
1040
1071
5.
1290
1148
1414
1338
1268
1291
6.
1390
2400
1791
2098
2103
1956
7.
1790
2840
2380
2810
2703
2504
8.
1410
1115
1290
1622
1830
1453
9.
2600
1440
1463
2405
2388
2059
10.
1462
1450
1544
2725
2736
1983
11.
1200
1450
939
1109
1209
1181
12.
950
770
920
897
1065
920
13.
615
1010
1085
614
1014
867
14.
2624
1740
2666
2333
1960
2264
15.
640
358
616
810
876
660
Figura 4.8 Varia
ția valorilor medii ale TDS
1192
1430
2813
1071
1291
1956
2504
1453
2059
1983
1181
920
867
2264
660
0
400
800
1200
1600
2000
2400
2800
3200
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
mg/l
Variația valorilor medii ale TDS
Valori medii TDS
Limita maxim admisă
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
48
4.3
Determinarea
compu
șilor cu azot
4.3.1
Determinarea nitri
ț
ilor
Prezen
ța nitriților în apele naturale este un indicator de poluare proaspătă.
Nitri
ții constituie o etapă importantă în metabolismul compușilor azotului, ei
intervenind în ciclul biogeochimic al azotului ca fază intermediară între amoniac
și nitraț
i.
Prezen
ța lor se datorează fie oxidării bacteriene a amoniacului, fie reducerii nitraților.
Pentru determinarea nitri
ților s
–
au ales un număr de trei fântâni care au fost monitorizate
pe toată perioada stabilită iar analizele probelor s
–
a facut cu
Fotocolorimetrul
Multiparametru pentru laborator Hanna HI83200
iar rezultatele au fost centralizate în
tabelul 4.5.
Tabelul 4.5 Va
lorile concentra
ției nitriților
Parametrul
Valoarea
maxim admisă
Proba
Prelevare
17.04.2018
APRILIE
Prelevare
01.05.2018
MAI
Prelevare
12.06.2018
IUNIE
Nitri
ți
0,5mg/l
1.
0,9
0,8
0,6
2.
12
10
8,4
3.
1,9
3
2,8
Media
4,93
4,6
3,93
Figura 4.9 Dinamica concentra
ției nitriților
0,9
0,8
0,6
12
10
8,4
1,9
3
2,8
0,5
0,5
0,5
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
APRILIE
MAI
IUNIE
mg/l
Dinamica concentrației nitriților
Fântâna 1
Fântâna 2
Fântâna 3
Limita maxim admisă
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
Figura
4.10
Toate probele analizate depă
regăsindu
–
se în intervalul 0,6
admisă. Din datele valorilor medii pe fiecare lună în care s
de scădere a concentra
ției nitriților.
4.3.2
Determinarea nitra
ților
Nitra
ții sunt foarte solubili, se dizolvă ușor în apă și sunt foarte greu de înlăturat.
Conform directivelor privind calitatea apei, valoarea maximă admisă a
în apă este de 50 mg/l. Cu ajutorul Fotocolorimetrului multiparametru Hanna HI83200 s
analizele probelor de apă lunar, iar concentra
Tabelul 4.6 Valorile co
4,93
0
1
2
3
4
5
6
APRILIE
mg/l
Dinamica valorilor m
Parametrul
Valoarea maxim
admisă
Nitri
ți
50mg/l
Media
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
49
4.10
Dinamica v
alori
lor
medii lunare
ale
nitri
ți
Toate probele analizate depă
șesc limita maxim admisă de 0,5 mg/l, valorile obținute
se în intervalul 0,6
–
12 mg/l, valori ce depă
șesc
chiar
și de 20 de ori limita maxim
admisă. Din datele valorilor medii pe fiecare lună în care s
–
au prelevat probe
ției nitriților.
ților
ții sunt foarte solubili, se dizolvă ușor în apă și sunt foarte greu de înlăturat.
Conform directivelor privind calitatea apei, valoarea maximă admisă a
concentra
în apă este de 50 mg/l. Cu ajutorul Fotocolorimetrului multiparametru Hanna HI83200 s
analizele probelor de apă lunar, iar concentra
țiile obținute centralizate în tabelul 4.6
Tabelul 4.6 Valorile co
ncentra
ției nitraților
4,6
3,93
MAI
IUNIE
Dinamica valorilor m
edii lunare
a nitriților
Medii lunare
Liniar (Medii lunare)
Valoarea maxim
Proba
Prelevare
17.04.2018
APRILIE
Prelevare
01.05.2018
MAI
1.
86,6
114,2
2.
110,0
57,6
3.
102,6
62,0
99,7
77,9
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
ți
lor
șesc limita maxim admisă de 0,5 mg/l, valorile obținute
și de 20 de ori limita maxim
au prelevat probe
se observă tendin
ța
ții sunt foarte solubili, se dizolvă ușor în apă și sunt foarte greu de înlăturat.
concentra
țiilor de nitrați
în apă este de 50 mg/l. Cu ajutorul Fotocolorimetrului multiparametru Hanna HI83200 s
–
au făcut
țiile obținute centralizate în tabelul 4.6
a nitriților
Medii lunare
Liniar (Medii lunare)
Prelevare
12.06.2018
IUNIE
79,5
64,2
61,1
68,2
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
Figura 4.11 Dinamica
Din rezultate
le
ob
ținute se observă
nitra
ților depășește valoarea maxim admisă de 50mg/l pentru toate probele, iar valorile obținute
se regăsesc în intervalul 57,6
–
114,2 mg/l.
Ș
i în cazul nitra
ților, valorile medii lunare ale concentrației au o tendinț
până în luna iunie
(Figura
4.12
Figura 4.12
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
50
Figura 4.11 Dinamica
concentra
ției nitraților
ținute se observă
că în cazul celor trei fântâni analizate, concentra
ților depășește valoarea maxim admisă de 50mg/l pentru toate probele, iar valorile obținute
114,2 mg/l.
ților, valorile medii lunare ale concentrației au o tendinț
4.12
)
.
Dinamica concentra
ției
medii lunare
a
nitra
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
că în cazul celor trei fântâni analizate, concentra
ția
ților depășește valoarea maxim admisă de 50mg/l pentru toate probele, iar valorile obținute
ților, valorile medii lunare ale concentrației au o tendinț
ă de scădere
nitra
ți
lor
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
51
4.3 Determinarea azotului mineral
Azotul devine un poluant atunci când este în exces în apele subterane. Poluarea cu azot
a apelor subterane se datorează utilizării în exces a îngră
șămintelor cu azot, prin deversările de la
statiile de epurare, sistemele septice
și scurgerile de la ferme,
grădini. Prezen
ța acestui element
chimic în apă poate avea consecin
țe severe asupra sănătății populației. Limita maxim admisă a
acestui element este de 10mg/l.
Tabelul 4.7 Valorile concentra
ției azotului mineral
Din probele analizate se observă că nivelul concentra
ției azotului
mineral depă
șește limita
maxim admisă în cazul celor trei fântâni monitorizate, valori
le
fiind
cuprinse în intervalul 19,6
–
43,2 mg/l
.
Ca
și în cazul celorlalte elemente analizate, tendința concentrației
medii lunare
este
de descre
ștere.
4.13 Dinamica
concentra
ției azotului mineral
19,6
28,2
19,6
28,9
26
24,9
43,2
21
20,6
10
10
10
0
5
10
15
20
25
30
35
40
45
50
APRILIE
MAI
IUNIE
mg/l
Dinamica concentrației azotului mineral
Fântâna 1
Fântâna 2
Fântâna 3
Limita maxim admisă
Parametrul
Valoarea maxim
admisă
Proba
Prelevare
17.04.2018
APRILIE
Prelevare
01.05.2018
MAI
Prelevare
12.06.2018
IUNIE
Azot
mineral
10mg/l
1.
19,6
28,2
19,6
2.
28,9
26,0
24,9
3.
43,2
21,0
20,6
Media
30,5
25,06
21,7
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
52
4.14 Dinamica concentra
ției medii lunare a azotului mineral
30,5
25,06
21,7
0
5
10
15
20
25
30
35
APRILIE
MAI
IUNIE
mg/l
Dinamica concentrației valorilor medii lunare
ale azotului mineral
Azot mineral
Liniar (Azot mineral)
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
53
CONCLUZII
Poluarea apei reprezintă
o problemă de actualitate, îndeosebi atunci când este vorba
despreo sursă de apă potabilă.
Pentru a determina starea
de calitate a surselor de apă din comuna Cazasu, jude
țul
Brăila, s
–
au monitorizat în perioada primăvară
–
vară 2018 un număr de 15 fântâni, distribuite pe
raza comunei.
În urma investiga
țiilor efectuate se constată următoarele:
In cazul pH
–
ului, din cele 15
fântâni analizate, fântâna cu numărul 8 are un caracter
moderat alcalin, iar celelalte 14 puncte monitorizate având un caracter neutru;
Valorile conductivită
ții electrice indică un nivel ridicat de impuritate la un număr de 9
fântâni, iar celelalte 6 se
află sub limita maxim admisă de 2500µs/cm;
Se constată că pentru totalitatea sărurilor dizolvate, un număr de 9 făntâni depă
șesc limita
maxim admisă de 1200mg/l, ducând la ideea unei puternice mineralizări a surselor de
apă;
Se remarcă pentru concentra
ția
nitri
ților,că toate sursele de apă analizate depășesc limita
maxim admisă de 0,5mg/l, valorile încadrându
–
se în intervalul 0,6
–
12mg/l, unele valori
depă
șind chiar și de 20 de ori limita maxim admisă
Valorile nitra
ților au fost
prezente peste valoarea maxi
m admisă pentru acest parametru,
de 50mg/l, rezultatele încadrându
–
se în intervalul 57,6
–
114,2 mg/l;
Concentra
țiile azotului mineral depășesc și acestea valorile normale pentru toate probele
analizate indicând gradul avansat de contaminare cu compu
șii azo
tului a surselor de apă;
S
–
a constatat în cazul nitri
ților, nitraților și azotului mineral, că în primăvară
concentra
țiile acestor parametri au fost mai ridicate, tendința fiind de descreștere până în
ultima lună în care s
–
au făcut analize, acest aspect da
torându
–
se condi
țiilor din primăvară,
topirea zăpezii
și precipitațiile contaminând prin infiltrare pânza freatică.
Din acest studiu rezultă faptul că fântânile de pe raza comunei Cazasu au un grad ridicat
de poluare cu compu
și ai azotului, sursele de apă
nefiind sigure pentru starea de sănatate
a consumatorilor
, recomandat fiind consumul din re
țeaua de apă potabilă a Companiei de
utilită
ți publice „Dunărea”, Braila.
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
54
BIBLIOGRAFIE
1.
Berilă I., Zamfir G.
–
„
Igienă
” , Editura Didactică și Pedagogică, Bucureșt
i, 1980
2.
Blăgoi O., Pu
șcaș E. L., Tratarea apelor de suprafață, Editura Dosoftei, Iași, 1997
3.
Cortazzo, J.A., Lichtman, A.D., „
Methemoglobinemia
–
a review and recommendations
for management”
în Journal of Cardiothoracic and Vascu
lar Anesthesia, 2013
4.
Dumitru
M. 2002. Factori care au influențat consumul de îngrășăminte în România
postrevoluționară și în celelalte țări din Europa Centrală și de Est. Publisser CIEC.
București: 23
–
46.
5.
Dumitru
M.,
Simota
C.,
Calciu
I., Managementul nutrien
ților
–
Directiva nitra
ți, Editura
Solness, 2013
6.
Fla
șeriu A., Oroian I., Poluarea apelor cu nitrați proveniți din surse a
gricole
,
P
roEnvironment 3, 2010
7.
Gavrilescu Elena,. Ecotoxicologie,
Edit
ura Sitech Craiova,2011
8.
Gilchrist, M., Wi
nyard, P.G., Benjamin, N., „
Dietary nitrate
–
Good or bad?
” în Nitric
oxide, 2010
9.
Gupta, S.K., Gupta, R.C., Chhabra, S.K., Eskiocak, S., Gupta, A.B., Gupta, R., „
Health
issues
related to N pollution in water and air
” în Current Science, 94 (11)
, 2008
10.
Luchian E., Evtodiev S.,
Investiga
ții experimentale asupra unor caracteristici
fizicochimici de determinare a calită
ții apei, Fizică și Tehnică: Procese, modele,
experimente, nr. 2, 2014
11.
M
acale
ț
R.
, Munteanu
T.
, Minciună
M., C
onsidera
ții hidrogeologice
privind corpurile de
apă subterană din spa
țiul hidrografic Ialomița
–
Buzău
, Sesiunea anuală de comunicări
științifice 2009, Institutul Național de Cercetare
–
Dezvoltare pentru Geologie
și Geologie
Marină
–
Geoecomar
12.
Mânescu Al., Sandu M., Ianculescu
O.,
Alime
ntări cu apă, Editura Didactică
și
Pedagocică, Bucure
ști, 1994
13.
Moater E. I., Chimia
și protecția mediului, Editura Bibliotheca
14.
Munteanu C., Dumitra
șcu M., Iliuță Al
.,
Ecologie
și Protecția Mediului
, Editura
Balneară, 2011
15.
Nazaryuk V. M., Klenova M. I., Kal
imullina
F. R.
,
Ecoagrochemical approaches to the
problem of nitrate pollution in agroecosyst
ems. Russian Journal of Ecology, Springer,
Moscow,
2002.
16.
Popescu M., Popescu
M., Ecologie aplicată, Editura Matrix Rom, Bucure
ști, 2000
DINAMICA ACUMULĂR
II AZOTULUI DIN SURSELE DE APA Î
N ZONA L
OCALITĂ
ȚII
CAZASU, JUDE
ȚUL BRĂILA
55
17.
Popescu, M., Vasilov, M.,
Ungureanu, M.,
“Incidence parti
cularities of
methemoglobinemia
cases in Bacau county during 2000
–
2005 period”
în Present
Enviro
nment and Sustainable
Development,
nr.
2, 2008
18.
Scăe
țeanu G., Pele
M.
,
Impactul nitra
ților asupra sănătății omului și a mediului
înconjurător, Noema, Vol. XIII, 2014
19.
Șchiopu E. C., Monitorizarea indicatorilor de calitate a apei potabile din localitatea
Polovragi, Analele Universită
ții „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Inginerie, Nr.
2/2011
20.
Tîrziu
C. E., Analiza indicatoril
or fizico
–
chimici ai apei potabile din ora
șul Hunedoara,
Simpozion
științific studențesc HD
–
47
–
STUD Hunedoara, 26
–
27 Mai 2017
21.
Tudor, A., Staicu, C., „
Evaluarea cazurilor de methemoglobinemie acută infantilă
generată de apa de fântână
”, Raport na
țional 2009
22.
Ujvari I.
–
„
Geografia apelor României
”,
Editura Științifică, București, 1970
23.
*** Directiva 91/676/CEE privind protec
ția apelor
împotriva poluării cu nitra
ț
i din surse
agricole
24.
***
Diagnoza zonelor
vulnerabile la poluarea cu nitra
ți,
ICPA Bucureș
ti, 2009
25.
***Legea Privind Calitatea Apei Potabile nr. 458/2002
–
Monitorul
Oficial al Romaniei nr. 552/29.VII.2002.
26.
***
Legea nr. 311/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr.
458/2002 Privind Calitatea Apei Potabile
–
Monitorul Oficial al Romaniei
27.
***
Planul de Management al Spatiului Hidrografic Buzau
–
Ialomita, Anexa 4.1 Ape
subterane
–
16.12.2014
28.
**
*
PROFILES
–
Profess
ional Reflection Oriented Focus
on Inquiry
–
based
Learning and
Education through
Science
29.
***Strategia de dezvoltare durabilă 2011
–
2015,
Comuna Cazasu, Jude
țul Brăila,Proiect
co
–
finanțat din Fondul Social European
30.
***
Strategia de dezvoltare teritorială a României, Studii de fundamentare, 2014
31.
**Opinion of the Scientifc Panel on Contaminants in the Food chain on a request
from the European
Commission to perform a scientific risk assessment on nitrate in
vegetables. The EFSA Journal, 689, 2008, pp. 1
–
79
32.
Prelevarea
–
Probelor
–
de
–
Apa
33.
http://www.anpm.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Program de studii de masterat: [604752] (ID: 604752)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.