PROGRAM DE STUDII : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE [610757]

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TG -JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAM DE STUDII : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator :
Conf. univ.dr. DANIELA -EMANUELA DĂNĂCICĂ

Absolvent: [anonimizat]
2017

2 UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TG -JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAM DE STUDII : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

OCUPAREA ȘI ȘOMAJUL ÎN
MEDIUL URBAN ÎN ROMÂNIA ÎN
PERIOADA 2005 -2014

Coordonator :
Conf. univ.dr. DANIELA -EMANUELA DĂNĂCICĂ

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………………….4
Capitolul I
NOȚIUNI TEORETICE PR IVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCÃ Ș I
ȘOMAJUL …………………………………………………………………………………………..6
1.1. Șomajul. Definire și clasificare …………………………………………………………………………..6
1.2. Caracteristicile șomajului ………………………………………………………………………………….7
1.3. Forme ale șomajului ………….. ……………………………………………………………………………..9
1.4. Șomajul – Probleme sociale și politice ……………………………………………………………….18
Capitolul II
ANALIZA STATISTICÃ A OCUPÃRII ȘI A ȘOMAJULUI ÎN MEDIUL
URBAN ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2005 -2014 ………………………………23
2.1 Aspecte metodologice privind indicatorii statistici utiliza ți …………………………………23
2.2. Analiza statistică a ocupării si a șomajului în mediul urban în România în perioada
2005 -2014 …………………………………………………………………………………………………………….. .29
Capitolul III
POLITICI DE COMBATERE A ȘOMAJULUI ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA
OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA ………………………………………………………………..49
3.1. Identificarea problemelor în domeniul for ței de munc ă ……………………………………49
3.2. Strategia de combatere a șomajului și de ocupare a for ței de munca 2014 -2020 …51
3.3. Noua Agendă Socială a UE privind piața forței de muncă ………………………………..57

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………59
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………. ………………………………..63

4
INTRODUCERE

Am ales tema intitulat ă „Ocuparea și șomajul în mediul urban,în România” , intrucât
problema șomajului și a ocupării forței de muncă a devenit o proble mă socială reală după
decembrie 1989, acutizându -se, cu deosebire după cri za din 2008.
Echilibrul macroeconomic este dat de cele dou ă componente enun țate mai sus și este
indispensabil în elaborarea politicilor macroeconomice și sociale. Existen ța șomajului este o
realitate indubitabil acceptat ă. Divergen țele de opinii au existat și continu ă să se manifeste în
legătură cu definirea și măsurarea fenomenului denumit generic șomaj.
Secolul al XIX a coincis cu începuturile capitalismu lui, moment în care șomajul î și
făcea sim țit prezen ța. Apari ția teoriei macroeconomice moderne a permis în țelegerea cauzelor
cât și a formelor de manifestare a acestui fenomen denumit șomaj.
La începutul secolului XX, întreruperile, absen țele din procesul muncii erau
considerate doar ca fenomene episodice, trec ătoare determinate de social. Când îns ă
economiile capitaliste s -au confruntat cu primele dezechilibre importante care s -au acutizat în
perioada crizei din 1929, șomajul a atras aten ția lumii economic e care a concluzionat c ă
șomajul este o problem ă complex ă și că ocuparea for ței de munc ă este de sorginte economic ă.
Legat de aceast ă nouă paradigm ă J-M.Keynes opina cu argumente solide c ă în
principiu orice politic ă macroeconomic ă solid ă trebuie s ă incumbe m ăsuri și instrumente
statale pentru a folosi ra țional și deplin for ța de munc ă existent ă. În opinia acestuia,
economiile în sine nu mai constituiau un garant l ăsând ocuparea deplin ă a for ței de munc ă
doar în seama mecanismelor spontane de autoreg lare.
Din acel punct șomajul și infla ția au generat o stare de dezechilibru nedorit ă, dar
prezent ă în economia contemporan ă. Cele dou ă componente au devenit obiect de studiu în
teoriile macroeconomice elaborate. La fel de adev ărat este și faptul c ă nu avem un mod unitar
care s ă defineasc ă conceptul de șomaj și nici pe cel de șomer, prin urmare asist ăm la
enun țarea unui num ăr de șomeri diferit raportat la aceea și perioad ă în aceea și țară.
Lucrarea este structurat ă pe trei capitole.
Capitolul I – Noțiuni teoretice privind ocuparea for ței de munc ă și șomajul face un
mic istoric al problemei în sine și încearc ă să defineasc ă termenii, în viziunea diferitelor
curente analitice din domeniu. Tot în acest capitol sunt definite caracteristicile șomajului,
precum și formele cunoscute ale acestuia.

5 Capitolul al II -lea – Analiza statistică a ocupării și a șomajului în mediul urban în
România în perioada 2005 -2014, definește termenii statistici utilizați în lucrare, preluați din
statisticile INS, și totodată fa ce o analiză statistică pe 10 de zile (2005 -2014), a diferitelor
componente statistice operate la nivel național, pe grupe de vârste, sex, regiuni, în mediul
urban din România.
În Capitolul al III -lea – Politici de combatere a șomajului și îmbunătățire a ocupării în
România, sunt abordate principalele masuri și politici identificate a fi luate în următorii ani,
privind combaterea șomajului prin creșterea ocupării forței de muncă.
Lucrarea se încheie cu Concluziile rezultate din analize, precum și cu Bibliografi a
aferentă temei.

6 Capitolul I
NOȚIUNI TEORETICE PRIVIND OCUPAREA FOR ȚEI DE MUNCÃ ȘI
ȘOMAJUL

1.1 Șomajul. Definire și clasificare
Conceptul de șomaj
Cât de func țional ă este piața muncii în activit ățile economico -sociale este relevat de
două componente importante, ocuparea for ței de munc ă și șomajul . Echilibrul dintre cele
două, componente, cererea și oferta influen țează în mod direct șomaj ul și ocuparea forței de
muncă.
Literatura economic ă define ște șomajul ca fiind o latur ă negativ ă a economiei care
genereaz ă dezechilibrul structural și func țional pe pia ța muncii și o disfunc ționalitate major ă
între cerere și ofert ă a for ței de munc ă, generând astfel realitatea economic ă în care cererea
este mult mai mic ă decât oferta pe pia ța muncii.
Pornind de la aceast ă realitate economico -social ă, Biroul Interna țional al Mucii (BIM)
– structur ă a din cadrul Na țiunilor Unite îndrituit ă să elaboreze statistici și analize pe
problematica muncii a definit no țiunea de șomer ca adresându -se oricărei persoane care a
împlinit 15 ani și care îndepline ște simultan urm ătoarele condi ții: este apt de munc ă, nu are
loc de munc ă, este disponibil pentru o munc ă salariată, caută un loc de muncă.
Potrivit Legii nr.1/1991, republicat ă, în România, calitat ea de șomer îi este atribuit ă
acelei persoane care are minim 1 6 ani, este apt ă de munc ă și nu se poate încadra pe motiv c ă
nu exist ă locuri disponibile în acord cu preg ătirea sa. În categoria denumit ă generic șomeri
mai sunt cuprin și atât persoanele care și-au pierdut din diferite motive locul de munc ă, cât și
noii ofertan ți care î și ofer ă forța de munc ă, dar care înc ă nu și-au găsit un loc de munc ă în
acord cu preg ătirea profesional ă și cu cerin țele și viziunea personal ă a unei cariere în
domeniul pentru care s -a preg ătit.1
Șomajul este definit pe pia ța muncii ca fiind un fenomen macroeconomic situat la
polul opus ocup ării și este perceput în economia real ă ca fiind un preaplin de popula ție
activ ă în raport cu absorb ția pieții muncii din economia real ă.
Atât în via ța cotidian ă a șomerilor cât și a întregului angrenaj economic, absen ța unui
loc de munc ă, nemunca genereaz ă un impact socio -economic negativ cu consecin țe negative

1 Țiclea, Al., „Tratat de dreptul muncii ”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 219.

7 multiple. Studiul acestui fenomen concluzioneaz ă că neutralizarea for ței de munc ă la nivelul
întregii țări are ca rezultat o risip ă uriașă de resurse umane, dar și de cheltuieli cu formarea
intelectual ă, în care statul care a investit în preg ătirea profesional ă a cet ățenilor s ăi nu
benefic iază de expertiz ă acestora, prin neofertarea acestor capacit ăți în economia real ă. Acest
fenomen acutizat în ultima perioad ă este considerat pe bun ă dreptate ca fiind un atentat la
pacea social ă.

1.2. Caracteristicile șomajului

Atât studiul cât și practica economic ă au concluzionat c ă șomajul se este definit de
următoarele caracteristici:2
 nivelul,
 intensitatea,
 durata și
 structura acestuia.
Nivelul șomajului se poate exprima atât în m ărime absolut ă – mărime ce rezult ă din
numărul celor care nu au un loc de munc ă (neocupa ți), dar se poate exprima și în m ărime
relativ ă în ceea ce noi denumim generic rat ă a șomajului.
Nivelul șomajului înregistreaz ă dimensiuni diferite în func ție de zonele geografice și
perioadele la care studiul se raporteaz ă. Că nivelul s ă fie evaluat corect acesta trebuie pe lâng ă
celo dou ă componente amintite mai sus s ă se raporteze la un nivel ocupa țional deplin.
Economi știi au definit c ă ocuparea deplin ă este definit ă de acel nivel ocupa țional în
care se realizeaz ă maximul de bunuri și servicii, care la rândul lor satisfac nevoile oamenilor.
Prin urmare ce se în țelege prin definirea ca ocupare deplin ă nu înseamn ă că nu exist ă șomaj ci
că ocuparea for ței de munc ă se situeaz ă până la limita șomajului natural. Concluzia fireasc ă
fiind c ă acest tip de șomaj echivaleaz ă cu șomajul voluntar generat de alegerea voluntar ă a
oamenilor de a înceta s ă mai munceasc ă.
În țările cu economie dezvoltat ă procentele de 3% – 5% sunt considerate ca fiind un
șomaj natural . Prin urmare se poate afirma c ă ocuparea deplin ă a for ței de munc ă are
corespondent în aceste procente sc ăzute, cu alte cuvinte angajarea a 95% – 97% din popula ția
activ ă disponibil ă, diferen ța pân ă la 100% fiind catalogat ă ca fiind șomaj normal.

2 Băbăiță, I., Silași, G., Duță, A., „ Macroeconomia ”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000, p. 93

8 Șomajul natural a fost definit de economistul american Milton Friedman ca fiind un
șomaj de echilibru ca rezultat al alegerilor deliberate al indivizilor ce compun societatea.. În
timp, tot mai mul ți economi ști occidentali au sus ținut teza potrivit c ăreia șomajul cu care se
confrunt ă în ultimele decenii țările dezvoltate este mai mult un șomaj voluntar și mai pu țin
unul involuntar și care ar trebui s ă preocupe în principal politicile macroeconomice.
Nivelul șomajului se m ăsoară luând ca nivel de raportare nivelul șomajului natural
(considerat ca normal) luând în considera ție dou ă situa ții:
▪ starea de subocupa ție;
▪ starea de supraocupa ție.
Starea de subocupa ție a for ței de munc ă se manifest ă atunci când rata real ă a
șomajului este mai mare decât rata real ă și este transpus ă în șomajul efectiv ca fiind situat în
valori procentuale de 8% – 10% sau 12%.
Supraocuparea for ței de munc ă presupune un șomaj de 1 -2%, procent situat sub cel al
șomajului normal și în economia real ă este men ționat ca o situa ție foarte rar ă.
Cele dou ă stări, cea de subocupa ție și cea de supraocupa ție genereaz ă în societate
consecin țe economico -sociale diferite. La nivel na țional, prima stare genereaz ă convulsii și
tensiuni sociale, se înregistreaz ă o cre ștere a costurilor sociale dar și o irosire a resurselor
umane. Privitor la consecin țele supraocup ării, trebuie amintit c ă mâna de lucru care devine
atât rar ă cât și scump ă, făcând astfel posibil ă apari ția riscului ca dinamica salariilor s ă se
situeze peste productivitatea muncii. Concluzionând se poate spune că cele dou ă stări sunt în
fapt concepte prin care se realizeaz ă nivelul fenomenului denumit generic șomaj la un anumit
moment.
Intensitatea șomajului
O component ă important ă după care putem identifica 3 tipuri de șomaj este
intensitatea șomajului. Prin ur mare avem:
▪ șomajul total , ce presupune pierderea tuturor locurilor de munc ă și încetarea oric ărui
fel de activitate;
▪ șomaj par țial care presupune diminuarea activit ății depuse de o persoan ă prin
reducerea duratei de lucru, sub cea normal ă de lucru la pachet cu diminuarea salarial ă
aferent ă.
▪ șomajul deghizat , caracteristic în special țărilor slab dezvoltate, caz în care
activitatea prestat ă de unele persoane este doar aparent ă, productivitate sc ăzută și o salarizare
redus ă.

9 Prin urmare pu tem concluziona c ă intensitatea șomajului reflect ă măsura în care o
persoan ă poate pierde posibilitatea de muncii
Durata șomajului este echivalent ă intervalului de timp dintre momentul pierderii
locului, sau de diminuarea a activit ății depuse, dup ă caz și momentul relu ării activit ății la
parametrii optimi, durat ă ce difer ă de la o persoan ă la alta. Pentru a aprecia corect fenomenul
șomajului la nivel na țional se ia în calcul durata medie a șomajului.
Structura șomajului incumb ă categoriile sociale afectate de șomaj care se diferen țiază
în func ție de ramur ă de activitate, nivelul de calificare, profesie, sex, vârsta și etnia din care
persoana provine.
Cauzele șomajului
Studiile și analizele elaborate pân ă în acest moment converg către concluzia c ă
șomajul se produce din cauze subiective și obiective:
1. Cauze subiective , sunt acelea generate de voin ța deliberat ă a individului de a fi
șomer.
2. Cauze obiective , sunt cele generate de restructurarea activit ăților economice, de o
insuficien ța cre șterii economice, cât și de caracterul ciclic al modului în care economia se
dezvolt ă, evolueaz ă și nu în ultimul rând generat de explozia demografic ă.

1.3. Forme ale șomajului

Literatura de specialitate a identificat dou ă forme clasice ale șomajului, mai exact
șomajul voluntar care deriv ă din cauze subiective și șomajul involuntar ce deriv ă din cauze
obiective:
A) Economistul britanic John Maynard Keynes sus ținea c ă șomajul voluntar este
generat de refuzul s ău de imposibilitatea posesorului forței de munc ă de a accepta o retribu ție
în acord cu valoarea produsului, refuzul sau imposibilitatea ce invoc ă anumite prevederi
legislative, uzan țe sociale, în țelegeri în vederea negocierii contractelor obiective, adaptare
lentă la schimb ări sau pur și simplu din înc ăpățânare atât de specific ă naturii umane.
John Maynard Keynes pornește de la teza conform căreia “salariile trebuie să reflecte
productivitatea marginală a muncii, dar se adaugă că în realitate indivizii și sindicatele
negociază salarii nom inale”3. Faptul că negocierile se fac bazându -se pe anticiparea nivelului
de prețuri și prin comparație cu salariile nominale ale celorlalți, faptul că negocierile au loc la

3 Dudian Monica, „Economie”, ediția a doua, editu ra C.H.Beck, București, 2008, p. 191

10 diferite perioade de timp, salariul fiind constant în tot acest timp dintre negocieri, nu se poate
prezice cu rigurozitate valoarea reală a salariului, iar oferta de muncă devine astfel destul de
elastică.
Considerând punctul E 0 ( fig. 1.1) corespunzător ratei naturale a șomajului ,
diminuarea cererii de muncă conduce la diminuar ea gradului de ocupare a forței de muncă
generând astfel un șomaj involuntar L 0-L1. Keynes precizează că șomajul rezultat în acest
mod este acuzat de insuficiența cererii de produse și servicii obținute prin inetrmediul
factorului muncă. Prin urmare, dimi nuarea salariului real4 nu va aduce echilibrul înapoi în
punctul E 0 , pentru că diminuarea salariului real prin diminuarea salariului nominal5 ,
generează pe de o parte majorarea cererii de forță de muncă, precum și diminuarea cererii

Figura 1.1 -. Șomajul Keynesian
Sursa : Dudian Monica, „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București,
2008, p. 191
de produse și servicii pe piață, întrucât salariile mai mici generează consumuri mai mici.
Diminuarea consumului duce la un efect de reducere asupra venitului național, antrenând
astfel prelungirea recesiunii.
Keynes pretinde că statul poate schimba, prin acțiuni întreprinse în sensul creșterii
cererii globale, raportul dintre costurile relative ale forței de muncă, pe de o parte, și al

4 Salariul real = reprezintă acea cantitate de bunuri și servicii ce poate fi achiziționată, într -o perioadă de timp
dată, de către un salariat cu banii reprezentând salariul nominal.Dimensiunea salariului real depinde de mărimea
salariului nominal net, și în același timp și de modificarea prețurilor și tarifelor.
5 Salariul nominal = este reprezentat de suma de bani primită de o anumită persoană pentru munca pe care a
prestat -o în baza unui contract de muncă. Salariul nominal (W)
W*
0 L1 L0 Cantitatea de muncă (L) Oferta de muncă Cererea de muncă
E1 E0

11 celorlalte bunuri, pe de altă parte, în avantajul firmelor. Prin acest mod, salariile reale sunt
cele care se reduc, prin majorarea mai rapidă a prețurilor față de majorarea salariilor
nominale.
Șomajul voluntar (fig. 1.2) , generat de refuzul de a se angaja al acelora care consideră
că salariul și condițiile de muncă nu corespund eforturilor pe care le fac atunci c ând
lucrează.

Figura 1.2. – Șomaj voluntary
Sursa : Dudian Monica, „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București,
2008, p.193
În cazul în care piața muncii atinge un achilibru, atunci nu se va produce șomaj
involuntar, adică nu vor putea exista persoane care să refuze angajarea în condițiile salariului
existent.
Piața fiind perfectă, informația devine și ea perfectă, prin urma re cererea și oferta de
muncă se reglează rapid, permițâbnd astfel o mare flexibilitate a salariilor6. Ca urmare va
apărea doar șomaj voluntar, situat în grafic după L*. Explicația existenței acestui șomaj
rezidă din faptul că vor exista persoane care vor accepta doar ajutorul de șomaj, considerând
angajarea prea costisitoare, în comparație cu avantajele la care ar renunța (de pildă, o

6 Flexibilitatea salariilor = salariile cresc rapid când crește cererea de muncă și scad atunci când crește oferta de
muncă W
W*
L* L’ Cererea de muncă Oferta de muncă
L

12 persoană casnică preferă să -și îngrijească copiii, deoarece ajutorul de șomaj adăugat la suma
de bani pe care ar trebui s ă o plătească pentru îngrijirea copiilor depășește W*)
A. Smith, D. Ricardo, J. S. Mill, J. B. Say, reprezentan ți ai școlii clasice de economie
erau adep ții teoriei c ă existen ța șomajului nu putea fi decât voluntar ă. Din punctual lor de
vedere acest tip de șomaj î și are explica ția în modul în care func ționeaz ă piața muncii și, în
principal în dorin ța lucr ătorilor de a primi o remunera ție superioar ă valorii productivit ății
marginale. În opinia clasicilor atitudinea lu crătorilor era motivat ă de legisla țiile proprii cât și
de cutumele sociale.7
Potrivit teoriei clasicilor, mecanismele autoreglatoare ale economiei fac ca tot ce se
economise ște să se transforme automat în investi ții. Prin urmare aceast ă teorie excludea ide a
de lips ă a locurilor de munc ă.
În Legea debu șeelor elaborat ă de J.B. Say se reg ăsește ideea de autoreglare și de
ocupare deplin ă. Potrivit acestei legi orice ofert ă își creeaz ă propria cerere, cu alte cuvinte,
orice produc ție își creeaz ă consumul corespu nzător, fie el productiv sau neproductiv. Prin
urmare nu se identific ă nici un motiv care s ă reduc ă apetitul pentru investi ții și implicit pentru
crearea de noi locuri de munc ă.
La rândul ei teoria neoclasic ă vine și spune c ă piața for ței de munc ă este supus ă
acelora și legi concuren țiale ca orice alt ă piață. Mai exact cererea de for ță de munc ă se
confrunt ă liber cu oferta de for ță de munc ă., având ca rezultat formarea unui nivel salarial real
care ar permite o total ă ocupare a for ței de munc ă și nu în ultimul rând realizarea echilibrului
pe pia ța muncii
În concluzie potrivit acestei concep ții, orice persoan ă poate g ăsi și ocupa un loc de
munc ă, cu precizarea c ă acesta va trebui s ă accepte reducerea salariului pân ă la nivelul de
echilibru.
Prin urmare dac ă piața muncii nu mai este flexibil ă și devine rigid ă, iar salaria ții
pretind un salariu real mai mare decât acela care asigur ă ocupare total ă, atunci cererea de
munc ă din partea companiilor, întreprinderilor va sc ădea, în vreme ce oferta de munc ă a
salaria ților va înregistra o cre ștere. Amplitudinea șomajului voluntar este dat ă prin urmare de
diferen ța dintre cererea în sc ădere și oferta în cre ștere.
Concluzionând con ținutul teoriilor clasice și neoclasice cât și keynesiene, rezult ă că
indivizii supu și acestor teorii devin f ără drept de apel șomeri deoarece nu se supun legii

7 Grigore, L., „Piata muncii pe plan mondial. Teorii, realitati si perspective ”, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
2000, p.3.

13 pieței libere și datorit ă lipsei lor de acceptare a unui salariu real , cu toate c ă acesta ar
permite ocuparea total ă, nu se ridic ă la nivelul a șteptărilor aspira ționale ale acestora, cererile
de salarii mari fiind cotate ca nerealiste în raport cu ceea ce angajatorii î și pot permite sau sunt
în neconcordan ță cu nivelul productivit ății muncii. În țelegerile în cazul contractelor colective
sunt determinate în mare parte de natur a uman ă a negociatorilor.
În acest context se men ționeaz ă faptul c ă economistul britanic J.M. Keynes a reu șit să
defineasc ă și să stabileasc ă principalele conjuncturi în care este cu putin ță să fie identificat ă
prezen ța șomajului voluntar. În opozi ție cu e conomi știi clasici și neoclasici, britanicul a
susținut c ă adev ăratul și efectivul șomaj este cel involuntar.
Persoanele care refuz ă actul muncii, invocând condi ții de munc ă și salarii sub nivelul
așteptărilor lor, fie pentru c ă se mul țumesc cu ajutorul de șomaj , fie pentru c ă au identificat
alte mijloace pentru a tr ăi, motiv pentru care motiva ția muncii a disp ărut sunt incluse în ceea
ce denumim șomaj voluntar .

Șomajul voluntar cuprinde din punct de vedere structural urm ătoarele catego rii de
persoane:
 Persoane care decid s ă întrerup ă munca temporar, plecând de la locul de munc ă
existent;
 Persoane care hot ărăsc să renun țe la postul pe care se afl ă din motive salariale și de
timpul care îi este necesar s ă ajung ă la locul de munc ă.
Șomajul voluntar în practic ă are dou ă forme de manifestare:
a) șomajul fric țional sau tranzitoriu (cum mai este denumit)
b) șomajul indus de îns ăși indemniza ția de șomaj.
a) Șomajul fric țional incub ă toate acele persoane care și-au părăsit vechile locuri de
munc ă, pentru unele mai bune, pe aceea care au fost concedia ți din varii motive și se afl ă în
căutarea unor noi locuri de munc ă, dar și persoanele care sunt în c ăutarea unui prim loc de
munc ă.
În acest context avem de a face cu unele persoane care doresc s ă facă o carier ă și se
îndreapt ă spre ora șele mari sau spre regiuni prospere. Al ții se v ăd obliga ți să își caute un nou
loc de munc ă în urma unor concedieri și aici vorbim de concedieri din culp ă angaja ților sau de
binecunoscutele concedieri colective.
În fiecare an pia ța muncii se confrunt ă cu proaspe ții absolven ți de licee și facult ăți
care sunt în c ăutarea unei prime slujbe. Realitatea din economia real ă îi confrunt ă pe tinerii
aspiran ți la un loc de munc ă cu realitatea c ă piața muncii impune ni ște regul i și standarde

14 pentru care ace știa nu sunt totdeauna preg ătiți, standarde ce intr ă în conflict cu aspira țiile
celor mai mul ți de a ob ține o slujb ă bine pl ătită și în care pot s ă evolueze.
Sorgintea acestei forme de șomaj se reg ăsește în fric țiunile permane nte ce au loc între
persoanele care caut ă un loc de munc ă și angajatori. O explica ție ar fi c ă persoanele aflate în
căutarea unui loc de munc ă nu au totdeauna informa ții complete despre locurile de munc ă
disponibile. Prin urmare nu se poate vorbi despre o pia ță concuren țială a for ței de munc ă
perfect ă, infirmând în realitate ideile și teoriile neoclasice cu privire la cauzele care genereaz ă
șomajul voluntar.
În concluzie în realitate, în economia real ă nu exist ă posibilitatea practic ă pentru a
realiza în timp real un contact direct între angajatori și angaja ți pentru a corela cererea și
ofert ă. Astfel solicitan ții unui loc de munc ă realizeaz ă că munca pe care o depun este pl ătită
diferit în companii, mai exact pentru aceea și munc ă unii angajatori pl ătesc salarii mai mari.
Aceast ă realitate îi determin ă pe ace știa să-și aloce o parte din timp pentru a -și găsi un loc de
munc ă mai bine pl ătit.
Actul decizional al acestuia este voluntar, individual și rațional și comport ă niște
costuri pe care acesta și le asum ă conștient, ca spre exemplu pierderea temporar ă a salariului,
cheltuieli necesare deplas ărilor pentru dobândirea unui alt loc de munc ă. Este adev ărat că unii
nemul țumiți de locul de munc ă, în urma c alculelor pe care le fac renun ță la a mai c ăuta și vă
revenii asupra deciziei de schimbare abia atunci când costul c ăutării) de oportunitate egaleaz ă
veniturile la care aspir ă.
Cât de mult dureaz ă șomajul fric țional este condi ționat de armonizarea celor do uă
părți implicate, angajatorul și angajatul, de fluxul informa țiilor despre locul de munc ă la care
acesta aspir ă și nu în ultimul rând m ărimea indemniza ției de șomaj.

Șomajul fric țional este caracteristic cu prec ădere economiilor în care for ța de munc ă
are o mare apeten ță pentru a schimba forte des locul de munc ă pentru a evolua în plan
material și social, sau pur și simplu pentru a cunoa ște și experimenta vi ța în alte zone ale țării.
Aceast ă form ă de șomaj a fos denumit ă și tranzitoriu, pe motiv c ă în acest caz locul de munc ă
exist ă fiind nevoie doar de timp pentru ca solicitan ții să îl ocupe.
b) Șomajul indus de înse și indemniza ția de șomaj. Indemniza ția de șomaj este
motivat ă și explicabil ă social, cu efecte contradictorii generate de m ărimea acesteia .
Statisticile arat ă că în șomajul în forma sa voluntar ă, șomerii a c ăror indemniza ție de șomaj
este mare îi determin ă pe ace știa să reduc ă intensitatea cu care î și caut ă un nou loc de munc ă,

15 după cum indemniza țiile mici îi determin ă pe posesorii lor s ă își intensifice c ăutarea unui loc
de munc ă nou.
Ideal ar fi ca alocarea resurselor de munc ă să se fac ă cât mai eficient Dorin ța
indivizilor de a c ăuta și găsi un loc de munc ă mai bine pl ătit, sau unul care îi confer ă
posibilitatea unei cariere nu are nimic a ntieconomic în ea, important este ca durata c ăutării să
nu se extind ă pe o perioad ă îndelungat ă, deoarece genereaz ă costuri mari și devin o povar ă
greu de suportat pentru stat. Acesta este motivul pentru care este necesar ca indemniza țiile s ă
fie stabilite corect, generând astfel o c ăutare asidu ă, constant ă a unui alt loc de munc ă, pentru
a se evita pe cât se poate substituirea ra țional ă din punct de vedere individual, a timpului de
căutări cu cel de odihn ă. Se urm ărește ca valoarea indemniza ției să descurajeze tendin țele
angaja ților de a abandona locurile de munc ă, oricare ar fi motivele pentru care iau hot ărârea
de a p ărăsi locurile de munc ă pentru a beneficia de indemniza ția de șomaj. Indemniza țiile mai
reduse de șomaj au și o alt ă logic ă și anume aceea de a descuraja pe angaja ți să părăseasc ă
locurile de munc ă în schimbul indemniza ției de șomaj și a câ știgării de timp liber. Deloc de
neglijat este c ă indemniza ția este supus ă index ării, iar ca urmare a acestui fapt indemniza țiile
cresc. Practica ne -a arătat că în cazul diminu ărilor salariale pentru a eficientiza activit ățile
economice, cei mai mul ți angaja ți prefer ă să plece în șomaj și să trăiască din indemniza țiile de
șomaj oferite de stat.
Concluzionând și analizând ceea ce se întâmpl ă în mod real într -o economie care caut ă
să identifice criteriile cele mai eficiente în alocarea resurselor de munc ă și care mijloce ște
ajustarea care se impune între aspira țiile lucr ătorilor și cerin țele economiei, rezult ă că șomajul
voluntar este acceptat ca un r ău necesar, dar mai ales ca fiind unul normal și natural de c ătre
societate.
Șomajul voluntar confer ă individului posibilitatea de a face alegeri, mai exact acesta
poate alege s ă trăiască o perioad ă din indemniza ția de șomaj, pân ă ce identific ă un loc de
munc ă mai bine pl ătit, spre deosebire de șomajul involuntar care nu -i confer ă individului
aceast ă oportunitate.
B) La polul opus șomajului voluntar se pozi ționeaz ă șomajul involuntar specific
persoanelor neocupate, care în ciuda faptului c ă își doresc un loc de munc ă, cu un salariu mai
mic, generat de condi țiile de pe pia ța muncii, nu reu șesc s ă identifice în economia real ă
oportunitate de a se angaja.
Prin urmare societatea se confrunt ă cu dou ă situa ții diametral opuse, una în care din
motive su biective indivizii aleg s ă trăiască din șomaj, refuzând în acest fel s ă își vând ă forța
de munc ă pe un salariu diminuat și indivizi care ar accepta un salariu mai mic și care de cele

16 mai multe ori nu reflect ă cantitatea și calitatea muncii pe care individul ar urma s ă o depun ă,
dar care nu reu șește să își găseasc ă în economia real ă nici m ăcar o astfel de slujb ă, din motive
obiective.
Șomajul involuntar este perceput și etichetat ca nefiind un r ău real, acesta nefiind nici
natural și cu atât mai pu țin normal.
Raportat la cauzele obiective mai sus enun țate, șomajul involuntar este reprezentat de
următoarele forme de manifestare:
 șomajul structural,
 șomajul ciclic,
 șomajul tehnologic,
 șomajul demografic și
 șomajul sezonier.

a) Șomajul structural ia naștere în baza schimb ărilor ce se petrec în structura
activit ăților economico -sociale. Acest tip de șomaj este în acord cu condi ționarea reciproc ă
dintre modificarea consumului și structura de produc ție existent. O astfel de condi ționare
reciproc ă genere ază o diminuare considerabil ă a gradului de ocupare în anumite ramuri sau
sectoare de activitate, cât și o caren ță de for ță de munc ă în alte domenii. Prin urmare acest tip
de șomaj reliefeaz ă existen ța unei evidente inadverten țe dintre structura cererii și cea a ofertei
forței de munc ă din punct de vedere demografic, educa țional – profesional cât și ocupa țional.
Acest tip de șomaj este efectul restructur ării economice, în mod deosebit al ramurilor
industriale. În care se reg ăsește cea mai mare parte a for ței de munc ă. Prin urmare, în
economia real ă categoriile socio -profesionale nu mai corespund evolu ției tehnice și
economice.; avem în cazul de fa ță de a face cu inadverten ța dintre o cerere supl ă a for ței de
munc ă și o ofert ă rigid ă a acesteia.
Șomajul struc tural este apreciat ca fiind cea mai grav ă și complex ă form ă de șomaj dat
fiind faptul c ă reabsorbirea for ței de munc ă disponibilizat ă comport ă un proces lung și dificil,
condi ționat de înmul țirea investi țiilor în acela și timp cu reconversia profesional ă a celor
disponibiliza ți. Dac ă perioad ă anterioar ă șomajului structural structura economic ă a fost
nerealist ă, incapabil ă să determine corect valorificarea for ței de munc ă, atunci dimensiunile
șomajului structural sunt incomensurabile.
b) Șomajul tehnologic este generat în principal de nevoia de înlocuire a tehnologiilor
de produc ție vechi, neperformante. Tehnologia performant ă atrage dup ă sine și diminuarea

17 considerabil ă a locurilor de munc ă și reorganizarea întregului sistem de produc ție din
întreprinderi. Acest tip de șomaj este o versiune a șomajului structural.
Eliminarea acestui gen de șomaj este anevoioas ă pentru c ă este condi ționat ă de
reconversia for ței de munc ă în acord cu evolu ția tehnologic ă și de un manageriat diferit de cel
de existent pân ă atunci.
c) Șomajul ciclic este specific perioadelor de criz ă sau recesiune economic ă. – El se
instituie în etape ale unui ciclu economic și este caracterizat prin repetitivitate.. Acest tip de
șomaj mai este cunoscut și sub denumirea de șomaj conjunctural , în acest caz acesta este
generat de crize economice neciclice și care pot fi par țiale sau intermediare. Șomajul ciclice
de regul ă se instaleaz ă în urma modului deficitar în care se coreleaz ă nivelul salariilor cu cel
al pre țurilor productivit ății muncii.
d) Șomajul sezonier este specific în principal în agricultur ă, construc ții, lucr ări
publice, turism și este condi ționat în ceea mai mare m ăsură de factori naturali
E) Șomajul demografic este generat în ceea mai mare parte de o explozie demografic ă,
mai ex act printr -o cre ștere neobi șnuită a popula ției care se concretizeaz ă printr -o prezen ță
masiv ă a tinerilor afla ți în diferite stadii de preg ătire pe o pia ță a muncii incapabil ă să-i
absoarb ă..
f) Șomajul tehnic este generat în principal din întreruperea activit ății sau din lips ă de
comenzi pe o anumit ă perioad ă, fapt pentru care apare imanenta disponibilizare par țială sau
totală a angaja ților.De precizat este faptul c ă indivizii supu și șomajului tehnic nu sunt î nscri și
la șomaj, deoarece ace știa primesc o indemniza ție de șomaj de la întreprinderea la care
lucreaz ă, nivelul indemniza ției se stabile ște diferit în raport cu alte tipuri de indemniza ții de
șomaj, nivelul lor fiind reglementat de lege la nivel na țional . Acesta tip de șomaj înceteaz ă
odată cu reluarea activit ății din întreprinderea respectiv ă respectiv ă și este specific
economiilor aflate în tranzi ție la economia de pia ță sau în criz ă economic ă.

1.4. Șomajul – Probleme sociale și politice

“Piața contemporan ă a muncii este o pia ță contractual ă, participativ ă, în care
negocierea și contractul sunt instrumente fundamentale de reglare a cererii și ofertei de
munc ă”.8 Procesele de ocupare și utilizare ale for ței de munc ă sunt reglate și cu ajutorul a ltor
mecanisme, care se afl ă la dispozi ția persoanelor fizice, persoanelor juridice și a statului.

8 Băbăiță , I., Silași, G., Duță, A., „ Macroeconomia ”, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 2000, p. 94

18 Totu și piața muncii, ac ționeaz ă și ea prin mecanismele proprii în strâns ă corela ție cu evolu ția
cererii și a ofertei pe celelalte pie țe.
Aceast ă evolu ție este rezultatul manifest ării mai multor factori:9
A) Relațiile dintre angajatori, (agen ți economici) pe pia ța muncii se pot optimiza prin
extinderea cadrului legislativ;
B) Un factor important îl constituie și organizarea agen ților economici al salaria ților
și al întreprinz ătorilor . În acest context preocuparea pentru crearea de sindicate puternice care
să cuprind ă tot mai mul ți angaja ți este determinant ă pentru stabilirea și mărirea gradului de
ocupare al nivelului salarial, ale duratei muncii și protec ției sociale;
C) O component ă important ă este și practica pe scar ă tot mai mare a negocierilor atât
celor de la nivel de întreprinderi cât și a patronatelor și sindicatelor de la nivel na țional cu
Guvernul, care au stabilit salariul minim garantat ă, la acordarea sporului de productivitate și
care au stabilit normele pentru condi țiile de munc ă cât și pe cele de protec ție social ă.
D) promovarea politicilor de ocupare a forței de muncă în rândul firmelor și
colectivităților locale;
E) Un factor determ inat în evolu ția economic ă îl constituie interven ția în mod direct
sau indirect al statului pe pia ța muncii , precum și în situa ții extraeconomice diverse, în
dorin ța de a sus ține, de la caz la caz, fie cererea, fie oferta de munc ă, cât și pentru a asigura
protec ția social ă a diferitelor categorii defavorizate de lucr ători.
În lucrarea sa “ Teoria general ă a ocup ării, dobânzii și a banilor ” Keynes este
întemeietorul macroeconomiei moderne, prin viziunea sa asupra evolu ției economiei și prin
răspunsurile pe c are acesta le -a dat și a problematicii complexe economice cuprinse în teoriile
acestuia. Keynes a explicat crizele din economia real ă folosind modelul cererii agregate,
avântul economic prin dezvoltarea produc ției de mas ă în sectoarele economiei moderne al e
căror produse sunt cerute pe pia ță, în vreme ce depresiunea economic ă are ca particularitate
scăderea cererii de investi ții. În viziunea economistului britanic pentru a reduce fluctua țiile
ciclice din economie apeleaz ă la folosirea tuturor m ăsurilor de p olitic ă fiscal ă, anticiclic ă.
Bazele “ teoriei monetariste ” au fost puse în anii 1950 de economistul de origine
american ă Milton Friedman. Potrivit acestei teorii, politica monetar ă are un rol hot ărâtor în
determinarea și comportamentul nivelului produc ției (venitului) și al pre țurilor și că politicile
monetare incorecte au generat diversele faze de depresiune economic ă cu care s -au confruntat
majoritatea țărilor. În acest punct putem conchide c ă doar politicile monetare expansioniste ar

9 Idem , p. 94

19 putea activa și dinamiza atât cererea cât și oferta de bunuri și servicii. Aceasta este explica ția
pentru care economistul american propune la acea vreme m ăsuri de politic ă monetar ă
anticiclic ă, pentru a reduce fluctua țiile ciclice din economie. Compararea celor dou ă soluții
propuse de Keynes și Friedman ar conduce la o solu ție mixt ă care ar genera cu siguran ță un
grad înalt de ocupare al for ței de munc ă.
Orice economie nu func ționeaz ă la parametrii normali dac ă nu se reduc continuu
produc țiile și veniturile tot mai mari și în cazul în care nu se asigur ă un grad de ocupare
ridicat al for ței de munc ă.
Gradul de ocupare și capacit ățile de produc ție nefolosite care sunt în cre ștere, sunt
cauzate de faptul c ă produc ția nu cre ște în acee și măsură cu poten țialul fenomen denumit și
“output poten țial”. Prin “output poten țial” se în țelege în fapt PNB real pe care îl poate
produce o societate în condi țiile în care for ța de munc ă este ocupat ă integral, adic ă în
condi țiileîn care șomajul atinge maxim 5%. Diferen ța care apare între output -ul poten țial și
output -ul real, este generat ă de “golul PNB real” sau acea subproduc ție real ă. Pentru evitarea
supraproduc ției este necesar ă o politic ă fiscal ă și monetar ă expansionist ă produc ă creșterea
cererii agregate . Astfel o cerere excesiv ă înseamn ă de fapt o cre ștere exagerat ă a pre țurilor și
veniturilor b ănești, fenomen denumit “infla ție”, care aduce câ știguri foarte mici atât în
produc ție cât și în venitul real. Prin urmare rezult ă faptul c ă obiectivul unei politic ii mixte,
stabilizatoare este generat prin minimizarea varia țiilor cererii, adic ă prin realizarea unei
concordan țe optime între realizarea unui spor al cererii și, respectiv, poten țialul productiv al
economiei.10
Rezultatul politicii mixte, este minimizare a devia țiilor de la trendul în cre ștere, nu la o
medie fix ă, întrucât, în oricare economie aflata ă în dezvoltare, cererea trebuie s ă creasc ă
continuu pentru a men ține o folosire cât mai complet ă, cu putin ță, a capacit ăților de produc ție
dar și a for ței de munc ă, pe fondul men ținerii unor pre țuri cât mai stabile.
Utilizarea integral ă a for ței de munc ă conduce la reducerea deficitelor bugetare și la un
surplus bugetar al ocup ării totale a for ței de munc ă. Surplusul bugetar este în fapt scopul
urmărit al ori cărei politici stabilizatoare. Aceast ă politic ă trebuie s ă ducă la cre șterea output –
ului poten țial, care s ă permit ă de fapt cre șterea ocup ării for ței de munc ă și a cererii agregate.
Pot ap ărea o serie de factori perturbatori ai ocup ării for ței de munc ă și anume:
– Politicul – care în mod deosebit în perioada alegerilor promoveaz ă politici de

10 Băcescu, M., Băcescu, A. „Macroeconomie. Bazele macroeconomiei ”, Editura ALL, București, 1993, p. 287

20 reducere a șomajului și de reabilitarea a economiei, sau la polul opus politicul ce adopt ă
politici monetare și fiscale gre șite.
– Schimb ări în condi țiile de produc ție. Creșterea sau sc ăderea brusc ă și important ă a
prețului unuia dintre factorii de produc ție pe pia ța mondial ă, pot conduce la importante
deregl ări economice;
– Modific ări neprev ăzute, care apar din diferite ra țiuni de politica social ă, sau din
diferite ra țiuni neeconomice, ale cheltuielilor de tip guvernamental;
– Modificarea aporturilor – creșterea aportului cauzat ă de o cre ștere rapid ă a cererii
din str ăinătate pentru eventuale produse române ști, determin ă o cre ștere a veniturilor, tot a șa
cum o eventual ă scădere a acestei cereri poate conduce la diminuarea veniturilor;
– Modificarea brusc ă a cererilor de consum ale popula ției;
– Modificarea cheltuielilor investi ționale , care nu a fost produs ă neap ărat de o ra țiune
economic ă;
– Modific ările spontane în solicitarea de bani din mediul privat constituie un factor
perturbator al activit ății economice;
– Fluctua țiile salariilor
Impactul salariului minim asupra nivelului de ocupare a forței de muncă este în
general neglijabil, singura excepție fiind tinerii.
Așa cum rezultă din fig. 1.3, la un salariu de echilibru W*, nivelul ocupării forței de
muncă este L*. Dacă statul determină un nivel al salariului minim, W’, atunci cererea de fotță
de muncă scade la nivelul L 1, iar oferta de muncă crește la nivelul L 0.

Figura 1.3. Salariul minim
Sursa : Dudian Monica, „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București, 2008
O0
C0
L W
W’
W
*
L1 L* L0

21 Diferența dintre nivelele L 0 și L 1 reprezintă șomajul involuntar . Prin urmare rezultă că
prin stabilirea unui salariu minim în economie se provoacă automat șomaj – aceasta acționând
cu deosebire în rândul populației tinere.
Curba lui Beveridge11 (fig. 1.4) prezintă relația dintre numărul de șomeri și cel al
locurilor de muncă:

Figura 1.4 – Curba Beveridge
Sursa : Dudian Monica,„Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București, 2008
Cu cât curba ( Beveridge ) este mai aproape de axa de origine, cu atât se va realiza mai
rapid reglarea între locurile de muncă libere și șomeri. O curbă mai îndepărtată de axa de
origine indică o ajustare mai dificilă,explicația fiind dată în principal de opacitatea mai mare a
informației și pe fondul lipsei disponibilității adaptării.

11 W.H.Beveridge – economist și sociolog englez Curba Beveridge
0 Rata șomajului Rata locurilor de
muncă libere

22
Capitolul II
ANALIZA STATISTICÃ A OCUPÃRII ȘI A ȘOMAJULUI ÎN MEDIUL
URBAN ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA 2005 -2014

2.1 Aspecte metodologice privind indicatorii statistici utiliza ți
Forța de munc ă. Preciz ări metodologice

Activitatea de cercetare statistic ă a constituit și constituie o surs ă important ă de
informare asupra for ței de munc ă în gospod ării, (AMIGO). Datele furnizate de aceast ă
statistic ă într-o manier ă coerent ă se refer ă la procente și date privind popula ția activ ă, nivelul
de șomaj adic ă date despre popula ția inactiv ă. Statistica ofer ă și o structurare clar ă în func ție
de caracteristicile socio – economice ale popula ției supus ă studiului. Acest gen de cercetare
statistic ă se întocmesc trimestrial înc ă de la s fârșitul anului 1996, mijlocind în acest fel
transmiterea de date corecte privitoare la structura for ței de munc ă, precum și la semnalarea
fenomenelor cu caracter sezonier ce se manifest ă în pia ța muncii din economia real ă.
Din anul 2004, volumul e șantionu lui pe care se realizeaz ă ancheta este de 28080
locuin țe/trimestru. Datele anuale se calculeaz ă ca medii aritmetice ale datelor trimestriale.12
Indicatorii de for ță de munc ă, prezenta ți în Anuar pentru perioada 2009 -2015,
respectiv popula ția activ ă, popula ția ocupat ă, șomerii, popula ția inactiv ă, ratele de activitate,
ratele de ocupare și ratele șomajului etc. au fost revizuite în func ție de popula ția rezident ă,
conform conceptului de re ședință obișnuită și a pragului de cel pu țin 12 luni de
prezen ță/absen ță pe teritoriul României, recalculat ă în condi ții de comparabilitate cu
rezultatele finale ale Recens ământului Popula ției și al Locuin țelor din anul 2011.
Anual, institutele de statistic ă întocmesc o cercetare cu privire la costurile for ței de
munc ă. Aceasta este o cercetare complet ă și complex ă ce pun la dispozi ție datele necesare
realiz ării unei analize corecte în ceea ce prive ște atât evolu ția costului for ței de munc ă precum
și conexiunile dintre ele, generând elementele necesare m ărimii brute și nete, lunare a
salariului structurat pe activit ăți economice la nivel na țional, pe tipuri de proprietate, forme
juridice, dar și pe categorii de salaria ți, sexe și pe regiuni de dezvoltare. În aceast ă cercetare se

12 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

23 realizeaz ă un eșantion de de 25500 de operat ori economici și sociali din toate categoriile de
întreprinderi, (mici, mijlocii și mari), egal de num ărul de angaja ți.
Nu sunt cuprinse for țele armate și personalul asimilat (Ministerul Ap ărării Na ționale,
Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român d e Informa ții etc.).
Statistica privind locurile de munc ă se întocme ște trimestrial cu ajutorul unei cercet ări
selective care se raporteaz ă la luna de mijloc a trimestrului. Acest tip de cercetare furnizeaz ă
datele necesare pentru a se calcula rata trimestrial ă a locurilor de munc ă vacante . Aceasta se
întocme ște pe un e șantion de 22500 de entit ăți economice/unit ăți locale. De la aceast ă
cercetare sunt exceptate for țele armate și personalul asimilat, (Ministerul Ap ărării Na ționale,
Ministerul Afaceril or Interne, Serviciul Român de Informa ții etc.).13
În ceea ce prive ște balan ța for ței de munc ă aceasta se întocme ște folosind informa ții
din mai multe surse de date: prin urmare la elaborarea balan ței se iau în calcul datele livrate
de statistic ă demografic ă, statistica privind costul for ței de munc ă și; surse administrative.14
Persoanele cu vârsta între 15 ani și peste compun popula ția activ ă și sunt furnizoare
de for ță de munc ă aptă pentru produc ția de bunuri și servicii incluzând popula ția ocupat ă și
șomerii.
Potrivit cercet ării statistice asupra for ței de munc ă, popula ția ocupat ă include
persoanele care au împlinit vârsta de 15 ani și peste, care deruleaz ă o activitate economic ă
produc ătoare de bunuri sau servicii de cel pu țin o or ă pe săptămână, având ca scop ob ținerea
de salarii, plat ă în natur ă sau alte beneficii.
Statutul persoanelor care lucreaz ă pe cont propriu cât și a lucrătorilor familiali
neremunera ți care lucreaz ă în sectorul agricol a fost reglementat începând cu anul 2011,
aceștia fiind considera ți persoane ocupate cu men țiunea c ă acestea trebuie s ă fie proprietarii
produc ției agricole ob ținute. Și care îndeplinesc aceste condi ții:
▪ Una din condi ții este aceea ca produc ția rezultat ă în urma activit ății agricole s ă fie
dată spre vânzare s au să facă obiectul unui troc în natur ă;
▪ O alt ă condi ție ar fi aceea ca produc ția agricol ă să se adreseze doar consumului
propriu dac ă aceasta constituie o parte important ă a consumului per ansamblu al gospod ăriei.
Nu fac parte din ceea ce denumim popu lație ocupat ă persoanele care:
▪ Deruleaz ă activit ăți agricole la scar ă mică, cu scop de activitate cu caracter recreativ,
fie ca hobby, ori pentru a realiza un plus de produse alimentare f ără ca aceasta s ă reprezinte o

13 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)
14 Idem

24 parte important ă din ceea ce se consum ă într-o gospod ărie;
▪ Practic ă activit ăți agricole, (în jur de 10 ore/s ăptămână), iar ceea ce rezult ă în urma
acestor activit ăți agricole urmeaz ă a fi consumate în gospod ăria proprie, cu men țiunea c ă
aceast ă produc ție nu reprezint ă o parte important ă a consumului total din gospod ărie.
Conform reglement ărilor în vigoare, în plus fa ță de persoanele care deja au un loc de
munc ă și care au lucrat în cursul s ăptămânii de raportare, oricare ar fi statutul profesional, se
socotesc c ă fiind persoane ocupate și cele din urm ătoarele categorii:
▪ indivizii care deruleaz ă o activitate, remunerat ă sau generatoare de venit în cursul
săptămânii de referin ță, chiar dac ă aceștia se g ăsesc într -un curs de școlarizare obligatorie,
sunt pensionari și beneficiaz ă de pensie, dar care erau erau înscrise la Agen ția na țional ă
pentru ocuparea For ței de Munc ă (ANOFM) fiind sau nu posesorul unei indemniza ții de
șomaj;
▪ ucenicii și stagiarii, care lucreaz ă după un program de lucru prestabilit .
Popula ția ocupat ă civilă cuprinde, potrivit metodologiei aferente balan ței for ței de
munc ă, toate acele persoane care, în anul considerta de referin ță, au desf ășurat o activitate
economico -social ă produc ătoare de venit. Excep ție fac cadrele militare și persoanele asimilat e
acestora (personalul din Ministerul Ap ărării Na ționale, Ministerul Afacerilor Interne,
Serviciul Român de Informa ții, Biroul Interna țional a l Muncii (BIM), a salar iaților
organizațiilor politice.15
Sunt persoanele de 15 -74 ani, care în perioada de referin ță îndeplinesc simultan
următoarele condi ții: persoanele asimilate în Biroul Interna țional al Muncii cunoscut sub
prescurtarea BIM au vârsta cuprins ă în intervalul 15 -74 de ani, care în perioada de referin ță
întrunesc urm ătoarele condi ții în acela și timp:
▪ nu de țin un loc de munc ă și nu deruleaz ă o activitate din care s ă obțină venituri;
▪ se afl ă în căutarea unui loc de munc ă, întrebuin țând în ultimele patru s ăptămâni
diverse metode active pentru a -l identifica (se înscriu în eviden țele for ței de munc ă sau la
agen ții private de plasare, ini țiază acțiuni pentru începerea unei activit ăți independente,
înscrierea anun țului pe platforme online, întreab ă prietenii, rudele, colegii în leg ătură cu alte
oportunit ăți de munc ă. Sau apeleaz ă la sindicate.
Rata de activitate reprezint ă raportul dintre popula ția activ ă și popula ția total ă în
vârst ă de 15 -64 ani, exprimat procentual.

15 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

25 Rata de ocupare reprezint ă raportul dintre popula ția ocupat ă și popula ția total ă în
vârst ă de 15 -64 ani, exprimat procentual.
Rata șomajului este eviden țiată de raportul dintre num ărul de șomeri și popula ția
activ ă transpus ă în procente .
Rata șomajului de lung ă durat ă eviden țiază numărul șomerilor afla ți în șomaj pe o
perioad ă de 12 luni, cât și peste aceast ă perioad ă în cadrul popula ției active.
Rata șomajului de lung ă durat ă pentru tineri eviden țiază numărul de șomeri cu
vârste cuprinse între 15 și 24 de ani afla ți în șomaj de 6 luni în cadrul popula ției active tinere.
Inciden ța șomajului de lung ă durat ă incumb ă numărul indivizilor aflați în șomaj de
12 luni și peste aceast ă perioad ă din num ărul total de șomeri.
Inciden ța șomajului de lung ă durat ă pentru tineri incumb ă numărul șomerilor tineri
cu vârsta cuprins ă în intervalul 15 -24 de ani afla ți în șomaj de 6 luni și pește din totalul de
șomeri tineri.
Statutul profesional reprezint ă situa ția unei persoane ocupate, în func ție de modul de
obținere a veniturilor prin exercitarea unei activit ăți și anume:16
 salariat, individ care presteaz ă o activitate având un contract de mu ncă încheiat cu
o entitate economic ă sau social ă egal de forma ei de proprietate;
 patron individ care î și desf ășoară activitatea în propria sa entitate economic ă
(agen ție, atelier, magazin, birou, firm ă) și care pentru a derula activitatea are un angajat s au
mai mul ți;
 lucrător pe cont propriu, individul care deruleaz ă o activitate în firma sa f ără însă a
avea vreun angajat, care uneori mai poate fi ajutat și de unii membrii ai familiei sale, f ără ca
aceștia din urm ă să fie pl ătiți;
 lucrător familial neremunerat, individul care deruleaz ă p activitate într -o entitate
economic ă de tip familial, condus ă de un membru al familiei sau de o rud ă, pentru care acesta
nu prime ște salariu ori plata în natur ă; gospod ăria țărăneasc ă agricol ă poate constitui un astf el
de exemplu de unitate;
 membru al unei societ ăți agricole sau al unei cooperative neagricole, individul care
a prestat o activitate, fie ca proprietar de teren agricol într -o societate legal constituit ă, fie în
cadrul unei cooperative me șteșugărești, co operative de consum sau de credit.
Num ărul mediu al salaria ților este dat de o medie aritmetic ă simpl ă obținută din
suma efectivelor zilnice de salaria ți, (incluz ănd ți efcetivele din zilele de repaus s ăptămânal,

16 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

26 sau s ărbători legale precum și din alte zile nelucr ătoare) împ ărțită la num ărul total al zilelor
calendaristice (365 zile).
Conform legisla ției în vigoare, calitatea de șomer o are acea persoan ă care cumulativ
îndepline ște urm ătoarele condi ții:
 este în c ăutarea unui loc de munc ă începând cu vârsta de minimum 16 ani și pân ă
la pensionare;
 starea de s ănătate și capacit ățile fizice și psihice persoana este capabil ă de a
desfășura o activitate;
 persoana nu de ține un loc de munc ă, nu ob ține niciun fel de venituri, sau dac ă sunt
obținute din activit ăți autorizate potrivit legilor în vigoare, venituri mai mici decât acea
valoare a indicatorului social de referin ță în vigoare, specific asigur ărilor pentru șomaj și
stimul ării ocup ării for ței de munc ă.
Locuri de munc ă vacante
Pentru a d etermina raportul locurilor de munc ă libere existente este necesar s ă
compar ăm num ărul locurilor libere cu num ărul total al locurilor de munc ă existente, excep ție
făcând locurile locurile de munc ă blocate cât și cele destinate promov ării din interiorul
entității economice care le de ține și să le exprim ăm procentual.
În cazul în care dorim s ă obținem date despre media anual ă a locurilor de munc ă
atunci nu ne r ămâne decât s ă facem media aritmetic ă simpl ă a datelor trimestriale
corespunz ătoare fiec ăruia din tre cei doi factori determinan ți.
Rata locurilor de munc ă libere
Când facem vorbire despre locurile vacante existente în pia ța muncii, atunci trebuie s ă
luăm în considerare doar num ărul locurilor pl ătite, nou create, neocupate pân ă la acea dat ă,
sau al cel or care vor deveni vacan țe, pentru care:17
 entitatea economic ă angajatoare desf ășoară o ac țiune concret ă în scopul de a
identifica candidatul ideal pentru postul vacant. Concret angajatorul apeleaz ă la baza de dat ă
ale agen țiilor pentru ocuparea for ței de munc ă, anun ță locul vacant prin intermediul presei
scrise, în media audio și video sau în paginile specializate de pe internet;
 entitatea economic ă prin persoanele abilitate din interiorul firmei au decis c ă se
impune ocuparea imediat ă a locurilor vacante într-o perioad ă de timp determinat ă, angajatorul
făcând cunoscut ă perioada maxim ă în care locul vacant trebuie ocupat. Pe locurile vacante pot
concura atât persoane din afara entit ății economice, cât și persoane din interiorul acesteia,

17 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

27 indiferent daci po stul vacant este oferit pe o perioad ă determinat ă sau nedeterminat ă, sau a
programului de lucru prev ăzut pentru acest post care poate fi program normal sau par țial.
Din categoria posturilor vacante nu fac parte:
▪ posturile care prin politica de promovare din companii sunt destinate doar
lucrătorilor proprii;
▪ nu sunt considerate ca fiind vacante nici posturile din institu țiile de stat care sunt
blocate prin actele normative cerute de legile în vigoare.
Pot fi considerate ca fiind vacante acele posturi o cupate de persoane aflate în concedii
de maternitate, pentru îngrijirea copilului, concedii f ără plată, caz în care r ămâne la latitudinea
angajatorului dac ă pe perioada determinat ă cât ocupan ții de drept lipsesc din motivele
invocate mai sus va angaja pe altcineva. Conform normativelor în vigoare angajatorul poate
face angaj ări în situa țiile prezentate mai sus doar pe perioad ă determinat ă. Num ărul total al
locurilor de munc ă (ocupate și vacante) include efectivul salaria ților la sfâr șitul lunii (exclusiv
cei cu contract de munc ă/raport de serviciu suspendat) și num ărul locurilor de munc ă vacante.

28 2.2. Analiza statistică a ocupării si a șomajului în mediul urban în România
în perioada 2005 -2014
A) Participarea populatiei la forta de munca, în mediul urban, în perioada 2005 -2014
Acest indicator reprezintă populația care este activă din punct de vedere economic și
cuprinde toate acele persoane care generează forța de muncă disponibilă pentru producția de
bunuri și servicii aferente perioadei de referință, în care este inclusă și populația ocupată și
șomerii BIM.

Tabel 2.1. – Participarea populației la forța de muncă, din mediul URBAN în perioada
2005 -2014 – UM: Mii persoane

Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014 Populatia
activa TOTAL 9840 10040 9987 9808 9576 9365 9188 9232 9202 9243
URBAN 5317 5564 5423 5220 5102 5048 5057 5037 5022 5078 Populatia
ocupata TOTAL 9139 9321 9353 9259 8952 8713 8528 8605 8549 8614
URBAN 4849 5092 5011 4883 4716 4605 4623 4618 4587 4669 Someri
BIM TOTAL 701 719 634 549 624 652 660 627 653 629
URBAN 468 472 412 337 386 443 434 419 435 409 Populatia
inactiva TOTAL 11511 11185 11020 10779 10827 10906 10986 10846 10800 10681
URBAN 6392 6200 6163 5929 5891 5884 5833 5802 5758 5656
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/

Din analiza graficelor de mai jos (fig.2.1 și 2.2) privind evoluția Participării
populației la forța de muncă, în mediul urban, total, se constată următoarele :
– Populația activă în mediul urban cunoaște o descreștere accentuată în perioada 2006 –
2013, cu foarte ușoare creșteri fațăde trend în anii 2011 și 2014.
– Popula ția ocupată are cea mai amre creștere în anul 2006, după care urmează o
evoluție continuu negativă până în anul 2013, anul 2014 cunoscând o creștere ușoară peste
nivelul anilor 2010 -2013;

29 – Șomajul BIM (Biroul Internațional al Muncii) atinge cifra maximă în anul 2006,
cunoscând cele mai mici valori în anii 2007 -2008 cu o ușoară evoluție pozitivă față de trend
în anul 2014.
020004000600080001000012000
2005 2006 2007 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia activa pe categorii de populatie – TOTAL
Populatia activa Populatia ocupata Populatia inactiva Someri BIM

Sursa date : http:// www.insse.ro/cms/ro/content/anuarele -statistice -ale-romaniei
Fig. 2.1 – Participarea populatiei la forta de munca, în mediul urban, total

01000200030004000500060007000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia activa pe categorii de populatie – URBAN
Populatia activa Populatia ocupata Populatia inactiva Someri BIM

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2.2 – Participarea populatiei la forta de munca, în mediul urban, pe subgrupe de
populație

30 Din analiza graficelor din fig. 2.1 și 2.2 rezultă următoarele:
– Populația inactivă pe total țară are o evoluție relativ cons tantă, în perioada 2007 –
2014, în timp ce populația activă și cea ocupată cunosc o scădereîn aceeași perioadă.
– În mediul urban însă, populația inactivă scade continuu în toată perioada 2005 -2014
– Tot în mediul urban, populația activă scade doar în perioa da 2006 -2010, dupa care
se menține la un nivel relativ constant până în anul 2013 când are o ușoară creștere.
– Populația ocupată în schimb, are o evoluție descrescătoare în perioada 2006 -2013, cu
o ușoară creștere în anul 2014.
-Categoria de șomeri BIM , înregistrează valori constante, la nivelul țării, spre
deosebire de șomerii BIM din mediul urban , al căror nivel cunoaște o scădere în perioada
2006 -2009, după care nivelul acestei categorii de șomeri crește până în anul 2013.

B) Evoluția populației active după starea civilă, în mediul URBAN (2005 -2014)
Populația care este activă din punct de vedere economic cuprinde toate acele
persoane care generează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii
aferente perioadei de referință, în care este inclusă și populația ocupată și șomerii BIM.
Începând cu 2004, datele sunt estimate pe baza populației rezidente
recalculate/calculate în condiții de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populației
și al Locuințelor din anul 2011.

Tabel 2.2. – Populatia activa dupa starea civila, mediul URBAN (persoane)

Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL
URBAN 5317280 5563854 5422591 5219831 5102612 5047735 5057050 5036731 5022115 5077590 URBAN Necasatorit 1020851 1038187 1026793 999954 948949 1051503 1133032 1187107 1205995 1209144
Casatorit 3783202 3983153 3865238 3727802 3681927 3608748 3521507 3441471 3394293 3429505
Concubin 165395 184336 181648 168793 161723 111887 112652 112577 112049 122736
Vaduv 104669 109724 107809 101292 89696 275598 289858 295577 309777 316204
Divortat 243165 248455 241104 221990 220317 : : : : :

31
4700000480000049000005000000510000052000005300000540000055000005600000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIA ACTIVA – TOTAL mediul URBAN
TOTAL URBAN
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.3. – Populatia activa, mediul URBAN – TOTAL

05000001000000150000020000002500000300000035000004000000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia activa dupa starea civila – URBAN
Casatorit Necasatorit Concubin Vaduv Divortat

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.4. – Populația activă după starea civilă, mediul URBAN – pe sub grupe de stare civilă

Din analiza graficului privind evoluția Populației active după starea civilă, în mediul
URBAN – pe sub grupe de stare civilă, rezultă următoarele :

32 – Populația a ctivă căsătorită din mediul urban , are cea mai mare creștere în anul
2006, urmată apoi de o descreștere continuă până în anul 2013, anul 2014 având o ușoară
creștere4 față de 2013.
– Populația necăsătorită din mediul urban, cunoaște însă o creștere permanentă , în
perioada 2006 -2014, cauza fiind probabil faptul că tinerii n -au mai agreat căsătoria din cauza
nesiguranței locului de muncă în perioada post criză.
– O evoluție bizară apare la populația văduvă din mediul urban , în sensul că în
perioada 2010 -2014 (deci după instalarea crizei), aceasta atinge valori duble față de anii din
perioada 2005 -2009

C) Populația activă pe grupe de vârstă, în mediul urban (2005 -2014)
Populația care este activă din punct de vedere economic cuprinde toate acele
persoane care generează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii
aferente perioadei de referință, în care este inclusă și populația ocupată și șomerii BIM.
POPULAȚIA ACTIVĂ (PA)= Populația ocupată (PO) + Șomer ii BIM (So)
Periodicitate : Anuală și Trimestrială
4700000480000049000005000000510000052000005300000540000055000005600000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIA ACTIVA – mediul URBAN –
TOTAL
Total urban

Fig 2.5. – Populația activă din mediul urban , TOTAL (2005 -2014)

33
05000001000000150000020000002500000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia activa pe grupe de varsta – URBAN
15 – 24 ani 25 – 34 ani 35 – 49 ani 50 – 64 ani 65 ani si peste

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 6.- Populația activă din mediul URBAN – TOTAL și pe grupe de vârstă

Din analiza graficului de poate observa un ritm de creștere a populației ocupate în
perioada 2005 -2007, perioadă care corespunde acelei creșteri economice deosebite , generată
de plusul de bani aduși de bănci și oferit în mediul economic.
Se poate observa cu ușurință scăderea mare a cifrei populației ocupate în perioada
2008 -2010, care corespunde perioadei post criză. Anul 2011 și anul 2014 cunosc o ușoară
creștere a populației ocupate în mediul urban, dar în anii 2012 și 2013 s -a produs din nou o
scădere .
Analiza pe grupe de vârstă rel evă însă evoluții diferite în aceeași perioadă 2005 -2014.
Popu lația ocupată din grupele de vârstă 15 -24 ani și 25 -34 ani a cunoscut o scădere
continuă ca pondere în perioada 2004 -2014.
Populația ocupată din grupa de vârstă 35 -49 a avut o evoluție comparabilă cu totalul
populației din mediul urban, în schimb singur a evoluție pozitivă s -a manifestat la nivelul
grupei de vârstă 50 -64 ani.

34 D) Evoluția ratei de activitate pe grupe de vârstă, mediul urban, macroregiuni și
regiuni în România (2005 -2014)
Rata de activitate reprezintă ponderea populației active din grupa de varstă în
populația totală din aceeași grupă de vârstă . (tabel 2.3)
Incepând cu 2004, datele sunt estimate pe bază populației rezidente
recalculate/calculate în condiții de comparabilitate cu rezultatele Recensământului Populației
și al Locuințelor din anul 2011.
Tabel 2.3. – Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni

MACROREGIUNI 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 15 – 24 ani
URBAN MR UNU 27,8 27,1 27,1 28 27,3 26 25,7 23,2 23,7 24
MR DOI 28,2 28,6 27,4 27,7 26,9 25,7 24,3 22,2 21,9 22,3
MR TREI 27,9 28,1 27,2 27,7 28,8 27,7 29,7 30,7 29,6 27,9
MR PATRU 24 22 23,2 23 21 19,5 20,9 21,3 18,4 15,9 25 – 34 ani MR UNU 85,7 88,4 87,9 89,2 88,2 85,7 85,1 84,6 86,7 88,4
MR DOI 82,5 85,3 85,2 86,4 84,6 82,6 83,3 81,9 80,2 81,9
MR TREI 85,7 88 87,4 87,3 88,3 89 88,4 87,3 86,6 89,4
MR PATRU 80,7 82,8 83 83,8 81,7 81,6 82,4 80,1 80,9 82,2 35 – 54 ani MR UNU 80,5 85,4 84,5 84,7 83,7 83,6 84 85,8 86,1 86,5
MR DOI 78,4 83,2 82,9 81 81,4 81,1 81,4 82,8 83,2 84,2
MR TREI 80,8 83,3 82,5 82,4 83,5 85 85,4 85,9 86,5 87,1
MR PATRU 77,8 82,5 82,3 81,8 81,1 80,8 81,2 80,4 80,2 82,4 25 – 54 ani MR UNU 82,4 86,5 85,7 86,3 85,2 84,3 84,4 85,4 86,3 87,2
MR DOI 79,9 83,9 83,7 82,8 82,5 81,6 82,1 82,5 82,2 83,5
MR TREI 82,6 85 84,3 84,1 85,2 86,4 86,5 86,4 86,5 87,9
MR PATRU 78,9 82,6 82,5 82,4 81,3 81,1 81,6 80,3 80,4 82,3 55 – 64 ani MR UNU 23,2 28,7 26,6 32,6 32,4 30,7 32,9 36,5 37,5 39,4
MR DOI 24 28,8 28,4 31,1 31,8 33 33,1 33,7 32,5 34,7
MR TREI 26,9 30,8 29,1 31,9 32,2 33,5 32,9 32,8 34,8 36,4
MR PATRU 23,5 29,1 26,8 29,8 30,5 29 31,4 32,8 35,3 36,4 15 – 64 ani MR UNU 61,8 64,8 64 65,3 64,4 63,3 63,7 64,6 65,7 67
MR DOI 60,9 64 63,4 63 62,5 62 62,1 62,1 61,6 63,1
MR TREI 63,7 65,8 64,8 65,1 65,9 66,9 67,1 67,2 67,8 69,2
MR PATRU 59,5 62,1 61,9 62,1 61,1 60,4 61,4 61 61,2 62,5 15 ani si peste MR UNU 54,3 56,5 55,6 56 54,6 53,6 53,9 54,6 55,3 56
MR DOI 53,9 56 55,4 54,1 52,9 52,5 52,6 52,6 51,9 52,7
MR TREI 54,4 56,1 55,3 55,2 55,7 56,4 56,6 56,5 56,9 57,8
MR PATRU 52,5 54,4 54,1 53,7 52,3 51,6 52,5 52 52 52,8

35
05101520253035
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 15-24 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 7. Evoluția ratei de activitate a populației active pe macroregiuni (15 -24 ani)

747678808284868890
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 25-34 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 8. Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni (25 -34 ani)

36 Din analiza graficelor 2.7 și 2.8, se desprind următoarele concluzii:
– Populația activă din mediul urban , aferentă categoriilor de vârstă 15 -24 ani, are
următoarea evoluție:
 în macroregiunea trei – scade în perioada 2005 -2007, după care, este singura zonă
cu creștere continuă până î anul 2012, când întră din nou în descreștere până în anul 2014;
 macroregiunile unu și doi au o evoluție asemănătoare, respectiv au o scădere
continuă în toată perioada 2006 -2013
 macroregiune patru evoluează diferit de celelalte macroregiuni, în sensul că
populația activă din mediul urban, aferentă categoriilor de vârstă 15 -24 ani, are o creștere în
periada 2006 -2008, urmeayă o scădere a nivelului acesteia până în anul 2 010, crește din nou
în anul 2011 precum și în perioada 2013 -2014
– Populația activă din mediul urban, aferentă categoriilor de vârstă 25 -34 ani, are
următoarea evoluție:
 macroregiunile unu , doi și patru cunosc o creștere a populației în perioada 2005 –
2008, urmate de scăderi până în anul 2012, după care se înregistrează o nouă creștere până în
anul 2014;
 macroregiunea trei are o evoluție diferite de celelalte trei , astfel: în perioada 2006 –
2008, înregistrează o scădere a acestei categorii de populație, după care urmează o creștere
până în anul 2010 (în timp ce celelalte macroregiuni au avut scăderi), apoi o scădere a
nivelului până în anul 2013 și din nou creștere în anul 2014.
727476788082848688
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 35-54 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 9. Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni (35 -54 ani)

37
7476788082848688
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 25-54 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU

Sursa date http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 10. Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni (25 -54 ani)

Analiza graficelor 2.9 și 2.10, conduce la următoarele rezulate:
– Populația activă din mediul urban, pe grupele de vârstă 35 -54, respectiv, 25 -54 ani,
cunoaște o scădere în perioada 2006 -2010, după care cunoaște o creștere până în anul 2014,
dar numai în macroregiunile un, doi și trei ; în macroregiunea patru aceeași populație
cunoaște o scdere continuă în toată perioada 2006 -2013, cu creștere doar în anul 2014.
– Populația activă din mediul urban aferentă macroregiunii patru , a avut o evoluție
diferită de celalte macroregiuni, în sensul că cunoaște o descreștere continuă a nivelului în
perioada 2006 -2013 (cu excepția anului 2011), crescând din nou în anul 2014.
– Este de subliniat ca singura macroregiune cu creștere continuă în perioada 2007 –
2014 este macrogiunea trei

38
0510152025303540
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 55-64 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU
Sursa date : http://stati stici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 1. Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni (55 -64 ani)

545658606264666870
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 15-64 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 2. Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni (15 -64 ani)

39
4849505152535455565758
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – 15- peste 64 ANI
MACROREGIUNEA UNU MACROREGIUNEA DOI
MACROREGIUNEA TREI MACROREGIUNEA PATRU

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 13. Evoluția ratei de activitate pe macroregiuni (15 -peste 64 ani)

Analiza graficelor din figurile 2. 11 – 2.13, privind rata de activitate pe
macroregiuni , în mediul urban, pe grupe de vârstă conduce la următoerele concluzii:
 Populația activă din grupa de vârstă 55 -64 de ani, din mediul urban , are o evoluție
a ratei de activitate cu o tendință în continuă creștere în toate macroregiunile, pe t oată
perioada analizată 2005 -2014 , ușoare scăderi rezultân d în anul 2007 , respectiv anul 2011,
doar în macroregiunile unu și patru.
 În schimb la grupa de vârstă 15-64 ani , în mediul urban, macroregiunea trei are
o evoluție continuu crescătoare pe toată perioda 2005 -2014 analizată. Macroregiunea unu
cunoaște o scădere a ratei de activitate în mediul urban doar în anii 20 09-2010, în rest are o
evoluție constant pozitivă. Macroregiune patru cunoaște însă o scădere continuă cu excepția
anilor 2011 -și 2014. Macroregiunea patru are o evoluție negativă în perioada 2006 -2011,
urmată de o crștere în perioada 2012 -214.

40
0102030405060708090
2006 2008 2010 2012 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – MACROREGIUNEA UNU
15 – 24 ani 25 – 34 ani 35 – 54 ani 25 – 54 ani
55 – 64 ani 15 – 64 ani 15 ani si peste
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 4. Evoluția ratei de activitate -macroregiunea unu (15 -peste 64 ani)

0102030405060708090
2006 2008 2010 2012 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – MACROREGIUNEA DOI
15 – 24 ani 25 – 34 ani 35 – 54 ani 25 – 54 ani
55 – 64 ani 15 – 64 ani 15 ani si peste

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 5. Evoluția ratei de activitate macroregiunea doi (15 -peste 64 ani)

41 Din analiza graficelor 2.14 și 2.15 , privind evoluția populației active din mediul
urban, pe grupe de vârste, în cadrul macregiunilor unu și doi, se desprind următoarele
concluzii :
– Rata de activitate a populației din mediul urban , din macroregiunea unu , a grupelor
de vârstă 25 -34 ani, 15 -24 ani și „15 și peste” a avut o continuă scădere în perioada 2006 –
2014;
– Rata de activitate a populației din mediul urban , din macroregiunea unu , a grupei de
vârstă 55 -64 ani, este singura grupă de vârstă cu creștere continuă în toată perioada 2006 –
2014;
– Celelate grupe de vâstă, din macroregiunea unu au cunoscut o altă evoluție ,
respectiv, o scădere în perioada 2006 -2010, urmată de creștere p ână în anul 2014;

– Rata de activitate a populației din mediul urban , din macroregiunea doi, a grupelor
de vârstă 25 -34 ani, 15 -24 ani, 25 -34 ani, 25 -54 ani și „15 și peste” a avut o continuă scădere
în perioada 2006 -2012;
– Rata de activitate a populați ei din mediul urban , din macroregiunea doi, a grupei de
vârstă 55 -64 ani, este singura grupă de vârstă cu creștere continuă în toată perioada 2006 –
2014;
– Celelalte grupe de vârstă, 14 -64 ani și 25 -54 ani, din macroregiune a doi au cunoscut
o evoluție di ferită, respectiv, o scădere în perioada 2006 -2010, urmată de creștere până în anul
2014;
– De remarcat faptul ca la ambele macroregiuni unu și doi , rata de activitate a grupei
de vârstă 35 -54 de ani, este singura cu o evoluție pozitivă, dintre toate gr upele de vârstă,
creșterea fiin dmai mare în macroregiunea unu .

42
0102030405060708090
2006 2008 2010 2012 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – MACROREGIUNEA TREI
15 – 24 ani 25 – 34 ani 35 – 54 ani 25 – 54 ani
55 – 64 ani 15 – 64 ani 15 ani si peste
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 6. Evoluția ratei de activitate – macroregiunea trei (15 -peste 64 ani)

0102030405060708090
2006 2008 2010 2012 2014POPULATIE ACTIVA – URBAN – MACROREGIUNEA PATRU
15 – 24 ani 25 – 34 ani 35 – 54 ani 25 – 54 ani
55 – 64 ani 15 – 64 ani 15 ani si peste

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 7. Evoluția ratei de activitate – macroregiunea patru (15 -peste 64 ani)

43 Analiza graficelor din fig.2.16 și 2.17 , privind evoluția rate de activitate, în
macroregiunile trei și patru, a condus la următoarele concluzii:
– Rata de activitate a populației din mediul urban , din macroregiunea trei, a grupelor
de vârstă 15 -64 ani, 55 -64 ani, 25 -54 ani și „15 și peste” a avut o continuă creștere în
perioada 2008 -2014;
– Rata de activitate a populației din mediul urban , din macroregiunea trei, a grupei de
vârstă 15 -24 ani, a avut un nivel constant în perioada 2006 -2014 (cu excepția unei ușoare
creșteri în anul 2012);
– În schmib – Rata de activitate a populației din mediul urban , din macroregiunea
patru , are o evoluție a grupelor de vârstă , diferită de cea a macror egiunii trei: toate grupele de
vârstă cu excepția grupei 55 -64 ani, au avut o evoluție descrescătoare a ratei de activitate în
perioada 2006 -2014
– În macroregiunea patru , doar grupa de vârstă 55 -64 ani a cunoscut o creștere a ratei
dem activitate, în mediul urban , în perioada 2006 -2014.

E) Participarea populației active la for ța de munc ă, pe medii și sexe (2004 -2014)
Populația activa din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care
furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul
perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii BIM.

E 1) Populația activă pe medii Tabel 2.4
Populația activă pe medii (2005 -2014) – mii persoane
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total 9840 10040 9987 9808 9576 9365 9188 9232 9202 9243
Urban 5317 5564 5423 5220 5102 5048 5057 5037 5022 5078
Rural 4523 4476 4564 4588 4474 4317 4131 4195 4180 4165

Sursa : http://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo2&lang=ro&context=15

44
020004000600080001000012000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia activa pe medii – TOTAL (2005-2014)
Total Urban Rural

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 7. Evoluția populației active pe medii
Din analiza graficului din fig.2.17 , rezultă următoarele:
 Populația activă din mediul urban este superioară din punct de vedere numeric
față de cea din mediul rural
 Atât populația din mediul urban, cât și cea din mediul rural, cunosc în perioada
analizată aceeași evoluție : adică o scădere contin uă în perioada 2006 -2011 , apoi o ușoară
stabilizare( cu mici fluctuații)

E 2 ) Populația activă pe sexe (2005 -2014) – Tabel 2.5

Populația activă pe sexe (2005 -2014) – mii persoane
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total 9840 10040 9987 9808 9576 9365 9188 9232 9202 9243
Masculin 5478 5599 5598 5561 5428 5280 5132 5181 5191 5228
Feminin 4362 4441 4389 4247 4148 4085 4056 4051 4011 4015

45
020004000600080001000012000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia activa pe sexe – TOTAL (2005-2014)
Total Masculin Feminin
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 8. Evoluția populației active pe sexe
Din analiza graficului din fig.2.1 8, se desprind următoarele:
 Populația activă masculină este superioară din punct de vedere numeric față de
cea feminină;
 Atât populația masculină, cât și cea feminină, cunosc în perioada analizată aceeași
evoluție : adică o scădere continuă în perioada 2006 -2011 , apoi o ușoară stabilizare( cu mici
fluctuații)

F) Participarea populației ocupate la for ța de munc ă, pe medii și sexe (2005 -2014)
Populația activa din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care
furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul
perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii BIM.
Tabel 2.5
F 1) Populația ocupată pe medii (2005 -2014)
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total 9139 9321 9353 9259 8952 8713 8528 8605 8549 8614
Urban 4849 5092 5011 4883 4716 4605 4623 4618 4587 4669
Rural 4290 4229 4342 4376 4236 4108 3905 3987 3962 3945

46
010002000300040005000600070008000900010000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia ocupata pe medii – TOTAL (2005-2014)
Total Urban Rural
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2.1 9. Evoluția populației ocupate pe medii

Din analiza graficului din fig.2.1 9, rezultă următoarele concluzii:
 Populația ocupată din mediul urban este superioară din punct de vedere numeric
față de cea din mediul rural
 Atât populația din mediul urban, cât și cea din mediul rural, cunosc în perioada
analizată aceeași evoluție : o scădere c ontinuă în perioada 2006 -2011 , apoi o oarecare
stabilizare ( cu mici fluctuații) , cu o ușoară creștere în anul 2014.

F 2) Populația ocupată pe sexe (2005 -2014)
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Total 9139 9321 9353 9259 8952 8713 8528 8605 8549 8614
Masculin 5055 5146 5193 5199 5030 4881 4734 4800 4791 4844
Feminin 4084 4175 4160 4060 3922 3832 3794 3805 3758 3770

47
010002000300040005000600070008000900010000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia ocupata pe sexe – TOTAL (2005-2014)
Total Masculin Feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig 2. 20. Evoluția populației ocupate pe sexe

Urmare analizei graficului din fig.2.1 8, se desprind următoarele:
 Populația ocupată masculină este superioară din punct de vedere numeric față de
cea feminină;
 Atât populația ocupată masculină, cât și cea feminină, cunosc în perioada analizată
(2005 -2014) aceeași evoluție : o scădere continuă î n perioada 2006 -2011 , apoi o stabilizare
(cu mici fluctuații) in perioada 2011 -2013 , cu o ușoară creștere în anul 2014.

48
Capitolul III
POLITICI DE COMBATERE A ȘOMAJULUI ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA
OCUPĂRII ÎN ROMÂNIA

3.1. Identificarea problemelor în domeniul for ței de munc ă
O analiz ă corect ă a risur ilor pe termen scurt și mediu a Ocup ării For ței de Munc ă
pentru perioada 2014 -2020, în contextul Strategiei Europa 2020 , se reg ăsește în Strategia
Național ă pentru Ocuparea For ței de Munc ă 2013 -2020 . Din aceast ă analiz ă reiese c ă la
acest moment acest segment se confrunt ă cu dou ă mari probleme: prăbușirea demografic ă și
cu un procent foarte sc ăzut al for ței de munc ă calificate .
Strategia ofer ă o proiec ție clar ă pe termen mediu, proiec ție înso țită de un set de m ăsuri
concrete, realizabile și care va implica colaborarea la nivel guvernamental pe palierele de
ocupare, politici fiscale, politici de suport pentru familie. F ără aceste m ăsuri concrete însu șite
la nivel guvernamental, dar și fără utilizarea cong ruent ă a banilor necesari, de la bugetul de
stat (prin aloc ări de fonduri directe sau indirecte, prin nivelul de taxare reducerea costului
muncii) având ca surs ă bugetele locale sau utilizarea fondurilor europene, strategia ar fi doar
un document bine înto cmit și cu o viziune corect ă.
Regresul demografic reprezint ă unul din factorii de risc pentru ca strategia s ă fie un
succes. Statisticile arat ă că în intervalul 2005 -2012, România a sc ăzut cu 5,7 % din rata total ă
de ocupare a popula ției active (adic ă a popula ției având vârsta cuprins ă între 20 și 64 de ani),
cât și cu 8,7 % din rata de ocupare a for ței de munc ă în vârst ă – ( 55 -64 de ani) și cu alte 6,9
% din rata de ocupare feminin ă cu vârsta cuprins ă între 20 și 64 de ani.
Ca impact pe termen lung, statistic ă a prev ăzut o problem ă deosebit de grav ă cu care
s-a confruntat societatea româneasc ă și anume accea a scăderii popula ției tinere cu 3,5 puncte
procentuale în intervalul 2005 – 2012, sc ădere ce a continuat s ă afecteze atât cre șterea
nivelului de ocupare cât și politicile de asigur ări și asisten ță social ă.
Astfel s -a constatat o “deplasare” a vârstei mediane a popula ției de la 34,4 ani în anul
2000 la 36,4 ani în anul 2005, ajungându -se la 38,3 ani în anul 2010 și la 38,9 la 1 ianuarie
2012 cât și a ponderii popula ției vârstnice în cadrul popula ției cu vârste între 15 -64 de ani,
prin urmare s -a produs o cre ștere de la 68,2% în 2000 la 70% în 2012.
Un alt element care a generat un regres demografic îl constituie migra ția masiv ă în
străinătate a for ței de munc ă. Estim ările statistice ne arat ă că un num ăr de aproximativ 2,1

49 milioane de români lucreaz ă în afara grani țelor țării: 850.00 în Italia, 825.000 de români
lucreaz ă în Spania, în Germania 110.000 persoane.
Acestui factor de risc i s -au mai ad ăugat o serie de al ți factori de risc foarte dificil de
comb ătut cum ar fi:
 rată de ocupare a femeilor în pia ța muncii;
 participare mult diminuat ă a lucr ătorilor vârstnici în pia ța muncii;
 nivelul ridicat de șomaj în rândul tinerilor;
 durata redus ă a vie ții profesionale;
 diminuarea drastic ă a cheltuielilor cu politicile active pe pia ța muncii ceea ce a
condus la ineficien ța măsurilor de ocupare; modul deficitar de func ționare a serviciilor de
ocupare;
 nivelul beneficiilor de șomaj dar și modul nepotrivit de acordare al acestora; riscul
de sărăcie al persoanelor active în câmpul muncii concretizat în salarii mici insuficiente unui
trai decent;
 livrarea sub cerin țele reale ale facilit ăților acordate pentru îngrijirea copiilor, a
persoanelor dependente;
 inadv erten țele generate de calific ările existente în pia ța muncii și cerin țele
acesteia;
 previzionarea defectuoas ă a competen țelor;
 rată redus ă de absolvire a educa ției ter țiare;
 abandonul timpuriu al școlii care a crescut îngrijor ător;
 insuficiente oportunit ăți pentru a accede la o educa ție de nivel ridicat, existen ța
unui num ăr mare de studen ți care au un nivel sc ăzut de competen țe de baz ă.
Pornind de la realit ățile concrete cu care se confrunt ă societatea româneasc ă, Strategia
Național ă pentru ocuparea for ței de munc ă 2014 -2020 are ca targhet atingerea nivelului de
ocupare prev ăzut a fi atins în anul 2020, mai exact o rat ă de ocupare de 70% pentru
persoanele cu vârsta cuprins ă între 20 și 64 de ani. Strategia presupune o abordare integrat ă a
politicilor rele vante atât prin prisma dezvolt ării cererii cât și din aceea de de manageriat
performant a ofertei pe pia ța muncii promovând solu ții realiste care pot fi sus ținute de bugetul
național, bugetul asigur ărilor pentru șomaj și de resurse financiare alocate în in tervalul 2014 –
2020.
Starea de s ărăcie a persoanelor active a fost generat ă de o productivitate redus ă și de
salariile mici. Starea de s ărăcie în munc ă s-a resim țit mult mai acut în cadrul familiilor
monoparentale dar și în cadrul persoanelor care au beneficiat de contracte pe perioade

50 determinate cât și a celor cu contacte de munc ă part time. În acest context rata de s ărăcie în
țară s-a situate la 17,3%, mult peste media european ă care s -a situate la 8,4%.
Este de preci zat c ă, spre exemplu în anul 2009, cheltuielile alocate din buget pentru
serviciile de ocupare s -au situat sub nevoia real ă impus ă de pia ța muncii, mai exact s -au situat
la 0,45% ceea ce repr ezintă 2,17% din PIB comparativ cu media UE care s -a situat la 0, 53 %.
Este știut c ă numărul locurilor de munc ă este direct propor țional cu nivelul de dezvoltare
economic, prin urmare rata de ocupare va trebui s ă creasc ă și ea. Statisticile ne arat ă că țara
noastr ă a înregistrat o sc ădere a de 3,7% anual ă a PIB -ului real, în intervalul 2000 – 2010, în
pofida faptului c ă în perioada 2002 – 2008 România a înregistrat o rat ă medie de cre ștere de
6,3% ceea ce a fost peste rata medie de cre ștere a PIB -ului poten țial.
O analiz ă a sectoarelor de activitate ocupa te în economia româneasc ă reliefeaz ă faptul
că că 29% lucrau în sectorul agricol , și 28,6% lucrau în industrie și construc ții și 42,4 în
servicii.
Analizând aceste date putem observa c ă în cazul ocup ării for ței de munc ă în industrie,
rata de ocupare este foarte aproape de media european ă, deosebiri majore fa ță de media
european ă, România înregistreaz ă la agricultur ă și servicii cu o rat ă mult sub media
european ă. Raportul de analiz ă apreciaz ă că sectorul agricol este sup radimensionat în raport
cu num ărul de persoane ocupate în acest sector, în opozi ție cu tendin ța Uniunii Europene de a
micșora num ărul de persoane active ocupate în sectorul agricol în raport cu celelalte ramuri
economice.
Dacă în Europa a crescut num ărul p ersoanelor care lucreaz ă pe cont propriu în
domeniul afacerilor și serviciilor financiare, administra ție public ă servicii comunitare și
gospod ărești în România nu se înregistreaz ă acest fenomen.

3.2.Strategia de combatere a șomajului și de ocupare a for ței de munca 2014 -2020

Targhetul pe care Strategia și l-a propus a fost acela de a cre ște rata ocup ării for ței de
munc ă din categoria de vârst ă 20 – 64 de ani pân ă la 70%. Realizarea acestui obiectiv este
determinat ă și de alte domenii și în mod special de cel politic:
▪ Domeniul educa țional este unul foarte important pentru c ă poate realiza prin
politicile sale reducerea abandonului școlar și al p ărăsirii timpurii a școlii, precum și
conceperea și implementare unor programe special create pentru persoanel e care au un nivel
scăzut de educa ție. La fel de important este și ridicarea nivelului calit ății procesului de
învățământ, în special a relevan ței competen țelor ob ținute în evolu ția și dezvoltarea carierei

51 profesionale și nu în ultimul rând este important să se coreleze programa școlar ă, atât la nivel
mediu cât și superior cu cerin țele concrete, actuale și viitoare ale pie ței muncii;
▪ Un alt domeniu de care depinde atingerea obiectivelor Strategiei este cel economic
în care se impun ridicarea nivelului de competitivitate în sectorul agricol, stimularea
sectoarelor sustenabile din economie, extinderea și modernizarea infrastructurii și a utiliz ării
TIC și a facilit ăților publice de transport;
▪ Domeniul fiscal este și el unul extreme de important care influen țează în mod
direct realiz ările obiectivelor înscrise în strategie, m ăsurile fiscale influen țează costurile de
utilizare a for ței de munc ă, (componente c ă nivelul tax ării muncii, reducerea num ărului de
declara ții, formulare privind for ța de munc ă), acordarea de facilit ăți fiscale pentru ca patronii
să fie cointeresa ți să angajeze for ță de munc ă din rândul șomerilor și din rândul persoanelor
denumite generic vulnerabile.

Planul de activit ăți și acțiuni pentru cre șterea ratei de ocuparea for ței de munc ă în
mediul urban , în România
Pentru realizarea targhetului Strategiei aceasta cuprinde un plan de ac țiuni care la
rândul s ău are trasate obiective specifice și direc țiile specifice cum ar fi:
 creșterea nivelului de ocupare a persoanelor tinere în câ mpul muncii având ca
urmare diminuarea ratei șomajului în rândul acestei categorii de popula ție, în egal ă măsură
însă se urm ărește și prelungirea vie ții active a persoanelor în vârst ă;
 scăderea num ărului de șomeri tineri, cât și a celor care nu sunt cuprin și în
programe de ocupare, educare sau formare;
 remedierea structurii ocupa ționale și a particip ării femeilor și a celor din grupul
persoanelor vulnerabile pe pia ța muncii;
 diminuarea num ărului de persoane angrenate în agricultur a de subzisten ță și
mijlocirea reloc ării acestora în activit ăți non -agricole;
 ridicarea nivelului de ocupa ție al femeilor în pia ța muncii prin luarea de m ăsuri
care s ă pună împreun ă suportul social cu activarea acestor capacit ăți de munc ă;
 dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare și competen țe
corelate cu cerin țele reclamate de pia ța muncii, sus ținerea adaptabilit ății și a evolu ției
continue a for ței de munc ă în acord cu schimb ările din structura pie ței muncii;
 îmbun ătățirea nivelului de competen țe al șomerilor inactivi, dar care sunt în
deplin ă capacitate de munc ă pentru a le putea fi înlesnit accesul la ocuparea unui loc de
munc ă;

52  evolu ția mecanismului de fundamentare și implementare, monitorizare și evaluare
a politicilor cu un real impact în pia ța muncii.
Planul de ac țiuni al Strategiei de Ocupare a For ței de Munc ă 2014 -2020 realizat de
Ministerul Muncii, Familiei, Protec ției Sociale și Persoanelor Vârstnice vizeaz ă un num ăr de
activit ăți și acțiuni pentru cre șterea ratei de ocupare , astfel pentru:
 Ridicarea nivelului de participare a tinerilor pe pia ța muncii impune
următoarele m ăsuri:
 derularea unor programe integrate create pentru tinerii care nu sunt inclu și în nici o
form ă de înv ățământ, program de formare și nu fac parte din persoanelor ocupate –
prevederea acord ării de consiliere personalizat ă, suport în orientarea profesional ă, formarea
profesional ă, validarea competen țelor non formale și informale, dezvoltarea competen țelor,
utilizarea TIC prin introducerea competen țelor digitale și a investi țiilor în e -competen țe și
prin dezvoltarea unor competen țe noi, relevante;
 întărirea conlucr ării dintre institu ții și dintre actorii importan ți pentru
monitorizarea trecerii tinerilor de la școală în economia activ ă, carier ă, la nivel central
regional sau local dup ă caz prin crearea a unui sistem de monitorizare a perioadei de tranzi ție
a cestei categorii sociale;
 reevaluarea folosirii stadiului de ucenicie pentru tineri ca instrument de dezvoltare
și certificare a competen țelor profesionale, prin speciali zarea acestora la locul de munc ă;
 susținerea sistemului de stagiatur ă pentru absolven ții de institute superioare,
încurajarea tinerilor pentru a desf ășura activit ății economice pe cont propriu, precum, și
încurajarea acestora de a se orienta spre zona de antreprenoriat;
 ridicarea nivelului de mobilitate al tinerilor prin dezvoltarea serviciilor EURES
care genereaz ă încrederea dar și dorin ța tinerilor de a lucra în spa țiu european;
 programe, ac țiuni și măsuri de incluziune social ă a tinerilor cu nevoi speciale în
educa ție, formare profesional ă și voca țional ă, precum și integrarea în pia ța muncii, în
economia real ă a tinerilor cu dizabilit ăți, pentru care se are în vederea crearea de de ateliere
protejate;
 preocuparea sistemului de formare voca țional ă de a deveni cât mai atractiv, atât
prin intermediul unor campanii de informare, cât și prin activit ăți concrete cum ar fi cea de
consiliere și orientare a tinerilor,
 susținerea tinerilor cuprin și în sistemul de educa ție pentru a se familiarizeze cu
locurilor de munc ă, dar și pentru a putea opta în cuno ștință de cauz ă pentru cursuri de
calific ări potrivite fiec ărui tân ăr,

53  la fel de important ă este punerea în acord a curriculei școlare din înv ățământul
superior cu realit ății concrete ale economiei de pia ță reale;
 se impune sus ținerea învesti țiilor în CDI, și în mediul rural și a start -ap-urilor și
spin – offurilor și capacitarea tinerilor din mediul de cercetare în centrele de excelen ță CDI;
 intensifica rea nivelului de participare a tinerilor pe pia ța muncii
 Măsuri de ocupare a persoanelor în vârst ă, prin acordarea de subven ții,
diminuarea contribu țiilor angajatorilor pe o perioad ă determinat ă;
▪ schimbul de expertiz ă și informa ții de la genera ția în v ârstă către genera ția tân ără;
▪ o alt ă preocupare este aceea de a facilita accesul persoanelor în vârst ă la forme
flexibile de organizare a muncii;
 Luarea de m ăsuri fiscale prin care s ă fie încurajat ă prelungirea perioadei
active ale individului pe pia ța muncii;
 Diminuarea ocup ării din agricultur ă de subzisten ță și relocarea acestora
către alte activit ăți:
▪ diversificarea și implementarea programelor de orientare și formare profesional ă la
sate, aplicabile concretului economic din zonele de implement are;
▪ stimularea și susținerea activit ăților de antreprenoriat a persoanelor adulte de la sate
și înlesnirea reîntineririi genera țiilor care lucreaz ă în sectorul agricol, prin acordarea de
ajutoare financiare pentru business start -up-uri tinerilor fermi eri;
▪ stimularea întreprinz ătorilor de la sate care deruleaz ă activit ăți în sectoarele
secundar și terțiar prin alocarea de facilit ăți fiscale, cât și întreprinz ătorilor care creeaz ă locuri
de munc ă pentru grupurile dezavantajate în mediul rural;
▪ conceperea și implementarea de scheme de garantare cu adresabilitate persoanelor
defavorizate din mediul rural cât și beneficiarilor PNDR, acordarea unei aten ții sporite ina a
asigura institu ții de înv ățământ în mediul rural și realizarea infrastructuri i;
▪ derularea programelor integrate pentru implementarea mobilit ății ocupa ționale și
geografice a persoanelor care nu sunt cuprinse într -o activitate economic ă de la sate.
 Ridicarea nivelului de participare a femeilor în pia ța muncii și susținerea unei
reale reconcilieri între via ță de familie și cea profesional ă a acestora:
▪ combaterea tiparelor învechite din sistemul de înv ățământ prin derularea de
campanii de informare în leg ătură cu egalitatea de șanse pentru elevii din licee;
▪ derularea de camp anii de informare cu adresabilitate ta ților în ceea ce prive ște
implicarea acestora în cre șterea și educarea copiilor;

54 ▪ conceperea și publicarea unui ghid a c ărui menire este s ă pună în acord via ța de
familie cu cea profesional ă care s ă cuprind ă prevederi legislative pentru armonizarea real ă a
celor aspecte din via ța real ă și care s ă fie distribuit la nivel na țional;
▪ organizarea de caravane ale burselor de munc ă în zone care se confrunt ă cu o
participare redus ă a femeilor pe pia ța muncii pentr u a le mijlocii acestora accesul la un loc de
munc ă;
▪ acțiuni care s ă determine reducerea diferen țelor de salarizare dintre femei și bărbați
prin intermediul conferin țelor na ționale în acre s ă fie capacita ți partenerii sociali,
reprezentan ți ai Guvernulu i și reprezentan ți ai oamenilor de afaceri, precum și conceperea și
publicarea de materiale promo ționale și informative;
▪ sus ținerea dezvolt ării pentru derularea de activit ăți de c ătre antreprenoriat de c ătre
femei prin încurajarea femeilor de a -și desc hide afaceri care s ă performeze în economia real ă;
▪ stimularea și susținerea femeilor pentru a reveni pe pia ța muncii în urma termin ării
concediului pentru cre șterea copilului, prin ofertarea unui program de lucru flexibil;
▪ o aten ție deosebit ă pentru asigurarea infrastructurii în vederea oferirea de facilit ăți
de îngrijire a copiilor în toate comunit ățile și accesul la acest gen de servicii, recunoa șterea
nevoilor de îngrijire, precum și crearea de programe de formare și motivare a particip ării
îngrijitorilor în pia ța muncii, în acela și timp cu dezvoltarea și accesul persoanelor dependente
la serviciile de îngrijire.
 Ridicarea nivelului de participarea a persoanelor ce apar țin grupurilor
vulnerabile pe pia ța muncii prin implementarea de m ăsuri m enite s ă combine suportul
social cu activarea:
▪ se impune implementarea unor m ăsuri active, preventive și de incluziune social ă
pentru persoanele ce apar țin grupurilor vulnerabile și în egal ă măsură destinate celor aflate în
sistemul de asisten ță social ă;
 pentru a putea stimula accesul pe pia ța muncii a persoanelor ce apar țin grupurilor
vulnerabile (persoane cu dizabilit ăți, persoane condamnate ce se g ăsesc în eviden ța serviciilor
de proba țiune a celor care execut ă sau au executat în parte, sau în întreg ime o pedeaps ă
privativ ă de libertate) se impun luarea de m ăsuri active;
 stimularea și cointeresarea angajatorilor pentru a oferta adapt ări adecvate
persoanelor cu dizabilit ăți cât și persoanelor vârstnice în procesul de produc ție la locurile de
munc ă, precum și determinarea angajatorului pentru a fi dispus s ă facă accesibil mediul fizic,
informa țional și comunica țional, precum dezvoltarea de servicii care presupun preg ătire
pentru angajare pentru persoanele cu dizabilit ăți;

55 ▪ crearea și dezvoltarea unui num ăr mai mare de m ăsuri de sprijin la locul de munc ă;
Încurajarea spiritului antreprenorial și crearea de oportunit ăți pentru persoanele care
desfășoară activit ăți independente, dezvoltarea de cooperative sus ținere pentru ce care
hotărăsc să porneas că afaceri pe cont propriu, programe de reintegrare profesional ă și
reabilitare voca țional ă și profesional ă adresate persoanelor cu dizabilit ăți; revizuirea,
modificarea și completarea cadrului legislative în vederea sus ținerii și încuraj ării participarea
persoanelor cu dizabilit ăți pe pia ța muncii; Crearea și aplicare de programe integrate pentru
găsirea de oportunit ăți locale de ocupare a acestui tip de for ță de munc ă dar și facilitarea
mobilit ății pentru a -și găsi un loc de munc ă în orice col ț de țară unde persoanele ce apar țin
grupurilor vulnerabile î și pot g ăsi un loc de munc ă;
▪ pentru a putea crea noi locuri de munc ă se impune extinderea schemelor de
creditare pentru IMM -uri; r ăspândirea centrelor de consiliere la nivel na țional, pentru a veni
în sp rijinul persoanelor care au nevoie, de consiliere, orientare profesional ă, ori de evaluare
voca țional ă pentru a se putea integra în câmpul muncii persoanele cu handicap;
▪ finalizarea cadrului de reglementare a economiei sociale ca alternativ ă de ocupare;
importan ța acceler ării economiei sociale și a sectoarelor din zona de antreprenoriat social prin
acordarea de facilit ăți destinate întreprinderilor economiei sociale în vederea u șurării
accesului la un loc de munc ă a persoanelor din grupurile denumite generic – vulnerabile;
▪ determinarea accesului la servicii de asisten ță social ă și la programe de formare,
reconversie profesional ă și ocupare a for ței de munc ă a persoanelor ce provin din etnia rom ă.
 Susținerea a daptabilit ății și dezvolt ării continue a for ței de munc ă din mediul
urban în concordan ță cu schimb ările structurale ce au loc în pia ța muncii
▪ încurajarea investi țiilor în direc ția form ării profesionale a for ței de munc ă;
▪ existen ța unui sistem partenerial de formare ini țială și permanent ă care s ă asigure
forța de munc ă la nivel regional; dezvoltarea competen țelor digitale, limbi str ăine, abilit ăți
antreprenoriale, și competentelor sociale de comunicare ale persoanelor active din pia ța
muncii;
▪ promovarea și recunoa șterea metodelor inovative de predare – formare care au la
bază tehnologia informa ției în formarea profesional ă – e-learning;
▪ în ultima vreme se resimte din ce în ce mai mult nevoia de a implica partenerii
sociali în activitatea de definire, validare a calific ărilor, a standardelor ocupa ționale și în
elaborarea programelor cadru de formare profesional ă, fapt ce asigur ă o mai mare
transparen ță certific ării și recunoa șterii calific ărilor, competen țelor dobândite atât în contexte
nonformale cât și informale, calificarea și reconversia profesional ă a for ței de munc ă pentru

56 sectoarele cu poten țial de cre ștere economic ă, inclusive prin livrare de formare profesional ă
continu ă specific ă sectoarelor din avicultur ă, piscicultur ă, exploata țiilor marine, turismului de
coast ă și maritime.
 Creșterea nivelului de competen țe în rândul șomerilor și persoanelor inactive
dar apte de munc ă din mediul urban pentru a putea înlesni reintegrarea acestora în
piața muncii:
▪ conceperea unui sistem care să poată aprecia corect profilul individual al șomerului
și care poate realiza și o evaluare a râsului de șomaj pe termen lung cât și nevoia de
îmbun ătățire a competen țelor dobândite de individ;
▪ crearea unui sistem integrat care s ă conțină o proiec ție pe termen lung a cererii de
forță de munc ă corelat ă cu dezvoltarea economiei, pentru a putea schimba, completa la timp
programele de formare și reconversie profesional ă destinate atât șomerilor, cât și persoanelor
aflate în c ăutare unui alt loc de munc ă

3.3. Noua Agendă Socială a UE privind piața forței de muncă

„New Social Agenda”18 , din 9 februarie 2005 prezentată la Bruxelles urmărește
asigurarea de locuri de muncă pentru cetățeni din spațiul UE, prin acordarea de șanse egale
tuturor acestora. Prioritățile cuprinse în Agendă sunt legate de:
 adaptarea legislației care se referă la relațiile de muncă cu un permanent dialog
social;
 monitorizarea continuă a evoluției fenomenului de sărăcie cu ajutorul unui „Green
Paper” care să analizeze evoluția demografică a populației dar și a relațiilor viitoare dintre
generații;
 piața europeană a forței de muncă în care lucrătorii să poată beneficia de acordarea
unei pensii sau de protecție socială;
În aprilie 2005 Comisia a publicat un document cu referire la implementarea
Strategiei de la Lisabona, așa cum a rezultat aceasta în urma revizuir ilor din anul 2003.
În document se subliniază importanța responsabilităților comunitare care revin către
fiecărui stat membru, acest lucru urmând a se reflecta în viitoarele Programe Naționale de
Reformă.
Planurile de acțiune vor fi orientate pe trei dire cții, ținându -se seama de priorități:19

18 http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/news/2005/feb/social_agenda

57  priorități macro -economice;
 priorități micro -economice;
 priorități ale ocupării forței de muncă.
Privitor la ocuparea forței de muncă , planurile de acțiune stabilite în Noua Agenda
Socială a UE vor înlocui Planu rile Naționale de Ocupare a Forței de Muncă existente, prin
includerea lor în programele naționale (National Lisbon programmes).
La aliniatul 4 din Decizia Consiliului “ privind liniile directoare pentru politicile de
ocupare a forței de muncă pentru statele membre ” sunt conturate noile direcții de acțiune
referitoare la ocuparea forței de muncă. Liniile directoare au fost stabilite pentru un ciclu de
trei ani, reînnoirea lor în această perioadă fiind strict limitată.
Liniile directoare integrate pen tru creștere economică și locuri de muncă
a) Liniile directoare macroeconomice :
b) Liniile directoare microeconomice :
c) Linii directoare pentru ocuparea forței de muncă :20
 implementarea politicilor de ocupare a forței de muncă deja stabilite cu scopul
ocuparii depline a forței de muncă, creșterea productivității și a calității muncii și
îmbunătățirea coeziunii sociale și teritoriale;
 promovarea conturării muncii etapizate de -a lungul întregii vieți;
 creșterea integrării pe piața forței de muncă a pers oanelor aflate în căutarea unui
loc de muncă precum și a grupurilor defavorizate;
 optimizarea raportului dintre cererea de pe piața forței de muncă și oferta
existentă;
 reducerea fenomenului de segmentare a pieței muncii și corelarea flexibilității de
pe piața muncii cu securitatea locului de muncă;
 conceperea unui sistem favorabil care să conducă la stabilirea corectă a
veniturilor, dar și a altor costuri privind dezvoltarea;
 creșterea investițiilor în capitalul uman și totodată îmbunătățirea calităț ii acestor
investiții;
 adaptarea sistemului educațional al fiecărei țări membre și a măsurilor de
dezvoltare la noile cerințe conturate pe piața muncii.

19 http://beta.ier.ro/documente/formare/Piata_muncii.pdf
20 http://www.europa.eu.int/comm/employment_soc ial/news/2005/feb/social_agenda

58
CONCLUZII
O analiză corectă a riscurilor pe termen scurt și mediu a Ocupării Forței de Muncă
pentru perioada 2014 -2020, în contextul Strategiei Europa 2020, se regăsește în Strategia
Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2013 -2020 . Din această analiză reiese că la
acest moment acest segment se confruntă cu două mari probleme: prăbușirea demografică ș i
cu un procent foarte scăzut al forței de muncă calificate .
Din analiza efectuată asupra riscurilor privind ocuparea forței de muncă pentru
perioada 2014 -2020, în contextul Strategiei Europa 2020, a rezultat că acest segment se
confruntă cu două mari probleme: prăbușirea demografică și un procent foarte scăzut al
forței de muncă calificate .
Regresul demografic reprezintă unul din factorii de risc pentru ca strategia să fie un
succes. Statisticile arată că în intervalul 2005 -2012, România a pierdut 5,7 puncte procentuale
din rata totală de ocupare a populației active
Pe termen lung cu impact deosebit, statistica prevede o problemă deosebit de gravă cu
care s -a confruntat România și anume accea a scăderii populației tinere cu 3,5 % în intervalul
2005 – 2014, scădere ce a continuat să afecteze atât creșterea nivelului de ocupare cât și
politicile de asigurări și asistență socială.
Un alt element care a generat un regres demografic îl constituie migrația masivă în
străinătate a forței de muncă. Estimările s tatistice ne arată că un număr de aproximativ 2,1
milioane de români lucrează în afara granițelor țării: 850.00 în Italia, 825.000 de români
lucrează în Spania, în Germania 110.000 persoane.
Alți factori de risc foarte dificil de combătut, cum ar fi:
 rata de ocupare a femeilor în piața muncii;
 participare mult diminuată a lucrătorilor vârstnici în piața muncii;
 nivelul ridicat de șomaj în rândul tinerilor;
 durata redusă a vieții profesionale;
 diminuarea drastică a cheltuielilor cu politicile active pe piața muncii ceea ce a
condus la ineficiența măsurilor de ocupare; modul deficitar de funcționare a serviciilor de
ocupare;
 rată redusă de absolvire a educației terțiare;
 abandonul timpuriu al școlii care a crescut îngrijorător;

59 Statisticile ne arată că în anul 2012 țara noastră a înregistrat o rată a ocupării de 63,8%
în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani, rata sub media europeană care
se ridica la 68,5%. De precizat că alte 11 țări se aflau într -o situație asemănătoare cu cea a
României, spre exemplu Bulgaria, Slovacia, Irlanda etc. Nu este mai puțin adevărat că în
intervalul 2000 – 2012 , România a pierdut 5,7 puncte procentuale din rata totală de ocupație
a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani., 8,7 puncte proce ntuale în rândul
populației cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani și 6,9 puncte procentuale ce evidențiază rata
de ocupare a forței de muncă feminină a căror vârstă se regăsește în intervalul 20 -64 de ani. În
ceea ce privește tinerii cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani, rata de ocupare era de 23,9%
cu doar 0,1 puncte procentuale mai mare decât valoarea înregistrată în 2011, însă cu mult sub
media europeană care se situa la 32,9%. Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta cuprinsă
între 55 -64 de ani s -a situate la 41,4%, prin urmare, în creștere cu 1,4 puncte procentuale, față
de anul anterior, însă din nou sub media europeană care se ridica la nivelul 48,9%.
O analiză a sectoarelor de activitate ocupate în economia românească reliefează faptul
că că 29% lucrau în sectorul agricol , și 28,6% lucrau în industrie și construcții și 42,4 în
servicii.
Analizând aceste date rezultă următoarele:
 ocupăr ea forței de muncă în industrie și rata de ocupare este foarte aproape de
media europeană, ,
 România înregistrează deosebiri majore față de media europeană la agricultură și
servicii cu o rată mult sub media europeană. Raportul de analiză apreciază că sectorul agricol
este supradimensionat în raport cu numărul de persoane ocupate în acest sector, în opozi ție cu
tendința Uniunii Europene de a micșora numărul de persoane active ocupate în sectorul
agricol în raport cu celelalte ramuri economice.
Aceleași statistici reliefează că: în anul 2012 – 67,3 dintre persoanele ocupate erau
salariați; comparativ cu 201 0 unde calitatea de salariați o aveau 65.6%; un procent de 18,9% îl
reprezentau persoanele ce lucrau pe cont propriu sau în agricultură comparative cu 2010 –
20,4% ș; 12,6 lucrători familiali neremunerați față de 12,7 câți se înregistrau în 2010 și 1,2 %
patroni față de de procentul de 1,3% patroni înregistrați în anul 2010.
O analiză asupra datelor privind populația ocupată cu vârste cuprinse între 15 – 64 de
ani reliefează faptul că în interval de timp 2000 -2012 a înregistrat o evoluție doar regiunea
București – Ilfov care a înregistrat o creștere de 105 mii de persoane ocupate, celelalte regiuni
înregistrând o regresie a ocupării , într -o situație foarte dificilă situându -se regiunea Sud –
Muntenia care a înregistrat o scădere de 204 mii de persoane și Sud – Vest Oltenia a cărei

60 scădere înregistrată a fost de 150 de mii de persoane, rata de ocupare în această regiune
diminuându -se dramatic cu 8 puncte procentuale.

Planul de activități și acțiuni pentru creșterea ratei de ocuparea forței de muncă
și diminu area șomajului, în mediul urban din România
Planul de acțiuni cuprinde principalele obiective specifice și direcțiile specifice cum
sunt :
 creșterea nivelului de ocupare a persoanelor tinere în câmpul muncii și prelungirea
vieții active a persoanelor în vârstă;
 scăderea numărului de șomeri tineri,
 remedierea structurii ocupaționale și a participării femeilor
 diminuarea numărului de persoan e angrenate în agricultura de subzistență și
mijlocirea relocării acestora în activități non -agricole;
 ridicarea nivelului de ocupație al femeilor în piața muncii
 dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare și competențe
corelate cu ce rințele reclamate de piața muncii
 îmbunătățirea nivelului de competențe al șomerilor inactivi, dar care sunt în
deplină capacitate de muncă
 evoluția mecanismului de fundamentare și implementare, monitorizare și evaluare
a politicilor cu un real impact în piața muncii.
Activități și acțiuni pentru creșterea ratei de ocupare , astfel pentru:
 Ridicarea nivelului de participare a tinerilor pe piața muncii
 Măsuri de ocupare a persoanelor în vârstă, prin acordarea de subvenții,
diminuarea contribuțiilor angajatorilor pe o perioadă determinată
 Luarea de măsuri fiscale prin care să fie încurajată prelungirea perioadei active
ale individului pe piața muncii;
 Diminuarea ocupării din agricultură de subzistență și relocarea acestora către
alte activități;
 Ridicarea nivelului de participare a femeilor în piața muncii și susținerea unei
reale reconcilieri între viață de familie și cea profesională a acestora;
 Ridicarea nivelului de participarea a persoanelor ce aparțin grupurilor
vulnerabile pe piața muncii prin implementarea de măsuri menite să combine suportul social
cu activarea;

61  Susținerea adaptabilității și dezvoltării continue a forței de muncă în concordanță
cu schimbările structurale ce au loc în piața muncii;
 Creșterea nivelului de competențe în rândul ș omerilor și persoanelor inactive dar
apte de muncă pentru a putea înlesni reintegrarea acestora în piața muncii.

62 BIBLIOGRAFIE

1) Bacescu, M., Bacescu, A., „Macroeconomie. Bazele macroeconomiei ”, Editura ALL,
Bucuresti, 1993.
2) Băbăiță, I., Silași, G., Duță, A., „ Macroeconomia ”, Editura Orizonturi Universitare,
Timișoara, 2000.
3) Burloiu, P., „Managementul resurselor umane ”, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001,
4) Done, I ., „Salariul și motivația muncii ”, Editura Expert, Bucuresti, 2000.
5) Dobrotă, N., „Economie politica ”, Editura Economica, Bucuresti, 1997.
6) Dudian M , „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București, 2008.
7) Grigore, L., „Piata muncii pe plan mondial. Teorii, realitati si perspective ”, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2000
8) Ionescu, V., Gavrila, E. „Elemente de Macroeconomie ”, Editura Economica, Bucuresti,
1999.
9) Nica, E., , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în România ,Editura
Economică, București, 2007.
10) Pârvu Gh. (coord.), Economie – manual universitar , Editura Universitaria, Craiova, 2001
11) Țiclea, Al., „Tratat de dreptul muncii ”, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006.
12) Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)
13) http://statistici.insse.ro/shop/
14) http://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo2&lang=ro&context=15
15) http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarele -statistice -ale-romaniei
16) http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/news/2005/feb/social_agenda
17) http://beta.ier.ro/documente/formare/Piata_muncii.pdf
18) http://www.europa.eu.int/comm/employment_soci al/news/2005/feb/social_agenda

***LEGE nr. 76 din 16 ianuarie 2002 (actualizata) privind sistemul asigurarilor pentru
somaj si stimularea ocuparii fortei de munca
*** Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 (JO L 406, 30.12.2006). Decizia 544/2006/CE (JO L
216, 30.12.2006).
*** Decizia nr. 1672/2006 CE a Parlamentului European și a Consiliului, publicată în JO L
315 din 15.11.2006.
*** Directiva 25/2006/CE (JO L 114, 27.4.2006).