PROGRAM DE STUDII : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE [610756]

UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TG -JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAM DE STUDII : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator :
Conf. univ.dr. DĂNĂCICĂ EMANUELA DANIELA

Absolvent: [anonimizat]
2017

2 UNIVERSITATEA ”CONSTANTIN BRÂNCUȘI” DIN TG -JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAM DE STUDII : CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE
GESTIUNE

ANALIZA STATISTIC Ă A
OCUP ĂRII FORȚEI DE MUNCĂ Î N
REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA
ÎN PERIOADA 2004 -2014

Coordonator :
Conf. univ.dr. DĂNĂCICĂ EMANUELA DANIELA

Absolvent: [anonimizat]
2017

3
CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………….. ………………… …………………………………4
Capitolul I
NOTIUNI TEORETICE PRIVIND ȘOMAJ ȘI OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ….6
1.1. Definirea, trăsăturile și formele șomajului …………………………… …….. …………….. ………6
1.2 Aspecte fundamentale privind șomajul ………………………………………… ……….. ……………9
1.3 Definirea ocupării forței de muncă ………… ………………………………….. ……….. …………..12
Capitolul II
ANALIZA STATISTICĂ A OCUPĂRII FORTEI DE MUNCĂ ÎN
REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA ÎN PERIOADA 2005 -2014 …….. …………………. …….19
2.1 Aspecte metodologi ce privind indicatorii statistici ai ocupării forței de muncă
utilizați în analiză ………………………………………………………………. …………….. ……………………19
2.2. Analiza dinamicii indicatorilor ce des criu ocuparea fortei de munca in regiunea
Sud-Vest Oltenia 2005 -2014 …………………………………………………….. ………….. …………………2 3
Capitolul III
POLITICI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A OCUPĂRII ȘI COMBATEREA
ȘOMAJULUI ÎN REG IUNEA SUD VEST OLTENIA ……… ………………… …………. ………. 41
3.1. Date generale și trăsături ale genezei șomajului în Regiunea Sud -Vest Oltenia . …41
3.2. Strategii și politici privind ocuparea forței de muncă în Regiunea Sud -Vest
Oltenia ……………………………………………………………………………………. ………………. ………….. 44
3.3. Probleme ale ocupării forței de muncă în Regiunea Sud -Vest Oltenia …….. ………..4 9
3.4. Obiective fundam entale ale strategiilor și politicilor de ocupare a forței de muncă
și combatrerea șomajului în Regiunea Sud -Vest Oltenia … ………………………………… ……54
3.5. Obiectivele și instrumentele politicii sociale și de ocupare europene …………… …..…5 6

CONCLUZII ……………………………………………………………………….. ………………………………..6 6
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………. ……………….. ………… ………………. 70

4 INTRODUCERE

Am ales această temă cu titlul ― Analiza statistică a ocupării forței de muncă în
regiunea Sud -Vest Oltenia ‖, întrucât consider că șomajul și ocuparea forței de muncă, au
devenit probleme majore, în perioad a postdecembristă, în general, și cu atât mai acute în
perioada post criză, în special, în care ne aflăm actualmente.
Piața forței de muncă include ansamblul relațiilor dintre cererea și oferta de for țe de
muncă, corelate cu factorii care le produc, precum și cu nivelul salariilor, în baza cărora se
desfășoară procesul ocupării populației active.
Secolul al XIX a coincis cu începuturile capitalismul, moment în care șomajul își făcea
simțit prezența. Apa riția teoriei macroeconomice moderne a permis înțelegerea cauzelor cât și
a formelor de manifestare a acestui fenomen denumit șomaj.
La începutul secolului trecut, întreruperile, absențele din procesul muncii erau
considerate doar ca fenomene episodice, tr ecătoare determinate de social. Când însă
economiile capitaliste s -au confruntat cu primele dezechilibre importante care s -au acutizat în
perioada crizei din 1929, șomajul a atras atenția lumii economice care a concluzionat că
șomajul este o problemă compl exă și că ocuparea forței de muncă este de sorginte economică.
În esență, piața muncii implica întotdeauna stabilirea de raporturi între purtătorii
ofertei și ai cererii de muncă. Acestea determina anumite specificități referitoare la reglarea
ofertei și cererii, la determinarea prețului muncii, precum și la generarea unui sistem de norme
și valori sociale.
Prin urmare, orice variație a ofertei sau a cererii cauzează o renegociere imediată a
contractelor, fapt ce determină un nou salariu de echilibru.
Nici un patron și nici un muncitor nu deține o pondere suficientă pe piață pentru a
influența prețul muncii (salariul). Salariul este rezultatul echilibrului dintre oferta și cererea
forței de muncă și este impus tuturor, fiind perfect flexibil.
Dacă, muncitorii acceptă scăderi ale salariilor, ei nu sunt despăgubiți pentru
diminuarea venitului lor; ei sunt despăgubiți atunci când are loc concedierea. Din accartă
cauză, sindicatele ar f i stimulate să reziste mai ferm la scăderile de salarii, decât la reducerile
de locuri de muncă
Lucrarea est e structurată pe trei capitole.
Capitolul I – Noțiuni teoretice privind șomaj și ocuparea forței de muncă , definește și
precizează trăsăturile și f ormele șomajului și pe cele ale ocupării forței de muncă.

5 În Capitolul al II -lea – Analiza statistica a ocuparii fortei de munca in
Regiunea Sud -Vest Oltenia in perioada 2005 -2014, se face o analiză a evoluției diverșilor
indicatori privind șom ajul și ocuparea forței de muncă, în Regiunea Sud -Vest Oltenia , pentru
perioada 2005 -2014
Capitolul al III -lea – Politici de îmbunătățire a ocupării și combaterea șomajului în
Regiunea Sud Vest Oltenia , s-a procedat la o identificare a problemelor specifice din domeniul
șomajului și ocupării forței de muncă, precum a măsurilor și obiectivelor din acest domeniu ce
urmează a fi aplicate până în anul 2020, în Regiunea Sud -Vest Oltenia.
Lucrarea se încheie cu Concluziile rezultate, precum și cu Bibliogr afia aferentă temei.

6
Capitolul I
NOTIUNI TEORETICE PRIVIND ȘOMAJ ȘI OCUPAREA
FORȚEI DE MUNCĂ

1.1. Definirea, trăsăturile și formele șomajului

Cât de funcțională este piața muncii în activitățile economico -sociale este relevat de
două componente importante, ocuparea forței de muncă și șomajul . Echilibrul dintre cele
două, componente, cererea și oferta influențează în mod direct șomajul și ocuparea forței de
muncă..
Șomajul este definit pe piața muncii ca fiind un fenomen macroeconomic situat la
polul opus ocupării și este perceput în economia reală ca fiind un preaplin de populație activă
în raport cu absorbția pieții muncii din economia reală.
1.Caracteristicile șomajului
Șomajul s e poate caracteriza prin următorii parametrii :
 nivelul,
 intensitatea,
 durata și
 structura acestuia.
Nivelul șomajului se poate exprima atât în mărime absolută – mărime ce rezultă din
numărul celor care nu au un loc de muncă (neocupați), dar se poate expr ima și în mărime
relativă în ceea ce se denumește generic rată a șomajului.
Nivelul șomajului înregistrează dimensiuni diferite în funcție de zonele geografice și
perioadele la care studiul se raportează. Că nivelul să fie evaluat corect acesta trebuie pe lângă
celo două componente amintite mai sus să se raporteze la un nivel ocupațional deplin.
Nivelul șomajului se măsoară luând ca nivel de raportare nivelul șomajului natural
(considerat ca normal) luând în considerație două situații:
▪ starea de subocupa ție;
▪ starea de supraocupație.
Starea de subocupație a forței de muncă se manifestă atunci când rata reală a
șomajului este mai mare decât rata reală și este transpusă în șomajul efectiv ca fiind situat în
valori procentuale de 8% – 10% sau 12%.

7 Supraoc uparea forței de muncă presupune un șomaj de 1 -2%, procent situat sub cel al
șomajului normal și în economia reală este menționat ca o situație foarte rară.
Cele două stări, cea de subocupație și cea de supraocupație generează în societate
consecințe econo mico -sociale diferite. La nivel național, prima stare generează convulsii și
tensiuni sociale, se înregistrează o creștere a costurilor sociale dar și o irosire a resurselor
umane. Privitor la consecințele supraocupării, trebuie amintit că mâna de lucru c are devine
atât rară cât și scumpă, făcând astfel posibilă apariția riscului ca dinamica salariilor să se
situeze peste productivitatea muncii. Concluzionând se poate spune că cele două stări sunt în
fapt concepte prin care se realizează nivelul fenomenul ui denumit generic șomaj la un anumit
moment.
Intensitatea șomajului
O componentă importantă după care putem identifica 3 tipuri de șomaj este
intensitatea șomajului. Prin urmare avem:
▪ șomajul total , ce presupune pierderea tuturor locurilor de muncă și încetarea oricărui
fel de activitate;
▪ șomaj parțial care presupune diminuarea activității depuse de o persoană prin
reducerea duratei de lucru, sub cea normală de lucru la pachet cu diminuarea salaria lă
aferentă.
▪ șomajul deghizat , caracteristic în special țărilor slab dezvoltate, caz în care activitatea
prestată de unele persoane este doar aparentă, productivitate scăzută și o salarizare redusă.
Prin urmare putem concluziona că intensitatea șomajului reflectă măsura în care o
persoană poate pierde posibilitatea de muncii
Durata șomajului poate fi definită ca fiind perioada scursă din momentul pierderii
locului de muncă, sau a reducerii săptămânii de lucru (în cazul șomajului parțial), până în
momentul reluării normale a lucrului sau ieșirii din rândurile forței de muncă.
Durata șomajului este echivalentă intervalului de timp dintre momentul pierderii
locului, sau de diminuarea a activității depuse, după caz și momentul reluării activității la
parametrii optimi, durată ce diferă de la o persoană la alta. Pentru a aprecia corect fenomenul
șomajului la nivel național se ia în calcul durata medie a șomajului.
Durata șomajului influențează rata șomajului, deoarece cu cât este mai scurtă durata
medie a șomajului , cu atât mai mari vor fi fluxurile de intrare și ieșire din șomaj
Structura șomajului incumbă categoriile sociale afectate de șomaj care se diferențiază
în funcție de ramură de activitate, nivelul de calificare, profesie, sex, vârsta și etnia din care
persoana provine.

8 Cauzele șomajului
Studiile și analizele elaborate până în acest moment converg către concluzia că
șomajul se produce din cauze subiective și obiective:
1. Cauze subiective , sunt acelea generate de voința deliberată a individului de a fi
șomer.
2. Cauze obiective , sunt cele generate de restructurarea activităților economice, de o
insuficiența creșterii economice, cât și de caracterul ciclic al modului în care economia se
dezvoltă, evoluează și nu în ultimul rând generat de explozia demografică.

2. Forme ale șomajului
Principalele forme ale șomajului sunt:1
 șomajul conjunctural,
 șoma jul structural,
 șomajul tehnologic.
Asemenea forme au caracter general, așa cum am arătat anterior, dar se
particularizează la noi în funcție de condițiile concrete.
Șomajul conjunctural este definit a fi acel șomaj care apare din pricina reducerii
activității economice în condițiile unei recesiuni specifice tranziției la eco nomia cu piață
concurențială, în România. Acest tip de șomaj are caracter involuntar, fiind generat de
reducerea cererii agregate și implicit, a cererii de muncă.
Șomajul conju nctural se autogenerează, întrucât creșterea salariilor sub presiunea
inflației, care nu are acoperire în sporirea productivității, conduce la diminuarea volumului de
vânzări. Prin urmare, companiile care nu pot rezista salari ilor cerute își reduc activ itatea și
trec la disponibilizeze de personal.
Șomajul structural apare pe baza modificărilor care au loc în structura activităților
economico -sociale. Acesta se corelează cu interacțiunea dintre modificarea consumului și
noile tehnologii apărute, apărând ca șomaj involuntar. O astfel de interacțiune generează o
reducere importantă a nivelului de ocupare în diferite ramuri sau sectoare precum și o
diminuare de forță de muncă în alte câteva domenii.
Șomajul structural reliefează existența neconcordanței dintre structura cererii și ofertei
de forță de muncă, sub aspectul educației profesionale, demo grafiei, și sub aspectul
ocupațional. Particularitatea acestui șomaj constă în faptul că este rezultatul, îndeosebi, al

1 Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C., Economie, Editura Tribuna Economică, București, 2004 , p. 465

9 restructurării economiei, mai ales în rândul industriei, prin deplasarea economică de la
industria mare consumatoare de energie, la industria producătoare de bunuri materiale și
servicii de consum.
Dimensiunile șomajului structural sunt mari din cauza existenței în perioada anterioară
a unei structuri economice anormale, neperformante, incapabilă să valorifice resursele
economice.
Șomajul tehnologic este generat de înlocuirea tehno logiilor vechi cu noi tehnologii, cât
și de reorganizarea firmelor. Deoarece în România procese le retehnologiză rii și restructurării
economice au un ritm lent, șomajul tehnologic cunoaște nivele mai reduse. Cu toate acestea
întârzierea acestor procese produce efecte pe termen lung, întrucât amână de fapt momentul
diminuării locurilor de muncă cu slabă eficiență, precum momentul sporirii forței
concurențiale a firmelor.
Pe lângă aceste forme principale de șomaj, se mai regăsesc în țara noas tră și alte
forme mai puțin cuprinzătoare cum ar fi: 2
 șomajul sezonier,
 șomajul deghizat etc.
Indiferent de formele sub ca re se întâlnește în economie, șomajul are consecințe
diferite, atât pentru individ în special, cât și pentru economia și societatea româ nească în
general.
Consecințele social -economice multiple, se îngemănează organic cu costurile sociale
ale șomajului și afectează semnificativ ritmul și eficiența dez voltării economice a țării pe
termen lung.
Treptat, mulți specialiști au ajuns să susțină teza potrivit căreia șo majul existent în
ultimele decenii din țările dezvoltate este mai ales șoma jul voluntar, ne gând astfel șomajul
involuntar care este, de fapt, singurul ce trebuie să fie obiect pentru politicile economice.

1.2 Aspecte fundamentale privind șomajul

1. Curba posibilităților de producție și apariția șomajului
Diferența dintre forța de muncă și populația totală poate fi ilustrată de curbele
posibilităților de producție. Așa cum am arătat, există o limită a cantității de bunuri și servicii
ce pot fi produse într -o economie în orice perioadă de timp. In general, p osibilitățile noastre

2 2 Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C., Economie, Editura Tribuna Economică, București, 2004 , p. 466

10 de producție sunt limitate de doi factori:
 resursele;
 tehnologia.
Figura 1.1. ilustrează limitele producției a oricăror două bunuri (aici se numesc simplu
bunuri de consum și bunuri de investiție), la un anumit nivel al resurselor și tehnologiei. Cu
toate resursele puse la dispoziția producției bunurilor de consum, putem produce cantitatea B
de asemenea bunuri într -un an.
Alocând toate resursele și tehnologia producției de bunuri de investiții, vom putea
produce cantitatea A de astfel de bunuri. In cea mai fericită situație, când se hotărăște
producerea a câte ceva din ambele bunuri, va rezulta combinația de bunuri reprezentată de
curba AB.

Fig. 1.1. Curba posibilităților de producție
Sursa : Băcescu, M., Băcescu -Cărbunaru, A ., Macroeconomie intermediară ,
Editura Universitară, București, 2004 (p.465)

2. Dependența șomajului față de rata inflației (Curba Philips)
O metodă mai sistematică poate fi aceea a estimării unei curbe Phillips și a

11 determinării ratei șomajului ce corespunde unei rate a inflației neaccelerate.
Urmare analizării fenomenului de șomaj, economistul A.W. Philips a concluzionat că
există o relație invers proporțională între rata inflației și cea a șomajului.(fig.1.2)
Rata inflației
Curba Philips

Rata șomajului

Figura 1.2. Curba Philips
Sursa : Dudian Monica, „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București, 2008
Cu toate acestea economiștii în ansamblul lor au observat , urmare analizării unor
serii de date ale inflației și șomajului, faptul că „legătura inversă, stabilă, între cei doi
indicatori nu este întotdeauna valabil ă”3. Aceasta concluzie însă este valabilă pe termen scurt
deoarece se poate vorbi de o anumită interdependență între inflație și șomaj.Însă pe termen s -a
dovedit că, cu atât este mai mare rata inflației cu cât este mai mică rata șomajului.
3. Impactul salariului minim asupra nivelului de ocupare al forței de muncă
este oarecum neglijabil, exceptând tinerii.

Figura 1.3. Salariul minim

3 Roman Monica, „Resursele umane în România. Evaluare și eficiență”, editura ASE, București, 2003 O0
C0
L W
W’
W
*
L1 L* L0

12 Sursa : Dudian Monica, „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București, 2008
Așa cum rezultă din fig. 1.3, la un salariu de echilibru W*, nivelul ocupării forței de
muncă este L*. Dacă statul determină un nivel al salariului minim, W’, atunci cererea de fotță
de muncă scade la nivelu l L1, iar oferta de muncă crește la nivelul L 0.
Diferența dintre nivelele L 0 și L 1 reprezintă șomajul involuntar . Prin urmare rezultă că
prin stabilirea unui salariu minim în economie se provoacă automat șomaj – aceasta acționând
cu deosebire în rândul pop ulației tinere.

1.3 Definirea ocupării forței de muncă

1. Conceptul și trăsăturile pieței forței de muncă
Piața forței de muncă se definește ca fiind acel spațiul economic în care se
conturează un mecanism de relații între proprietarii de capital, care sunt cumpărătorii, și
posesorii forței de muncă, care sunt ofertanții.
Sfera de cuprindere a pieței muncii este însă mai restrânsă decât sfera procesului de
muncă, în general, întrucât pe această piață, are loc interacțiunea dintre cererea și oferta d e
forță de muncă, sub forma actelor de vânzare cumpărare a acesteia, prin intermediu prețului
numit salariu.
Prin urmare, piața muncii are în componență doar resursele de muncă conturate sub
formă de muncă al cărei preț este, în general, negociabil.
Funcționalitatea pieței muncii se bazează pe următoarele componente ale acesteia, care
se referă la:4
a) ofertanții sau vânzătorii, adică persoanele care oferă marfa specială forța de muncă,
respectiv aptitudinile și competență profesională, contra unui preț ;
b) solicitanții sau cumpărătorii , adică agenții economici și instituțiile publice care au
nevoie, pentru a -și desfășura activitatea, de forță de muncă, pe care o cumpăra la un preț
specific – salariul;
c) intermediarii, sunt acele persoane juridice care de -a lungul procesului de negociere
s-au axat în servicii de intermediere, între ofertanții și solicitanții de competente profesionale,
și care funcționează de regulă sub forma birourilor sau oficiilor de stat pentru plas area forței
de muncă.

4 Țiclea, Al., „Tratat de dreptul muncii ‖, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 209

13 Factorii care influențează evoluția și dezvoltarea pieței de muncă în general se
grupează în două categorii, după cum este vorba de piața internă și piața internațional ă a
forței de muncă.
Astfel, piața internă a forței de muncă este condiționată în principal de următorii
factori:
a) evoluția produsului intern brut respectiv a producției industriale, agricole și a
serviciilor;
b) evoluția tranzacțiilor comerciale, a circulației monetare și a creditului;
c) restructurarea economie i naționale și a fiecărei ramuri în parte și generarea unor noi
ramuri de activitate apărute ca urmare a progresului științific și tehnic
d) variația productivității muncii la nivel de ramura sau sector, dar și la nivel
industrial.
Piața internațională a forței de muncă evoluează sub influența următorilor factori: 5
a) gradul de dezvoltare economică a statelor și implicit condițiile de salarizare și de
trai diferite;
b) amploarea investițiilor din fiecare țară;
c) migrația internațională a capitalului fi nanciar;
d) politica economică adoptată în diferite țări, primitoare de forță de muncă superior
calificată (importul de inteligență).
În țările cu dezvolatare economică ridicată, se conturează tot mai mult o segmentare a
pieței muncii, datorate profunzimi i diviziunii muncii, oscilațiilor cererii și ofertei în sectorul
economic.
Urmare acestui fapt se pot distinge următoarele segmente ale pieței muncii:
 Piața primară în care sunt cuprinse angajările operate în companiile mari și care ,
de regulă, dețin poziții de monopol sau chiar oligopol, care au datorită tehnologizării o
productivitate mare, cu o puternică sindicalizare, cu condiții de muncă și salarii superioare;
 Piața secundară, care cuprinde angajările în comapaniile de talie mică, fără
sindicate ș i în care locurile de mincă și salariile sunt instabile.
Particularitățile forței de muncă
Particularitățile pieței muncii care funcționează după principiile cererii și ofertei în
mediu concurențial, manifestate în raport de marfa -forță de muncă, sunt urm ătoarele: 6

5 Grigore, L., „Piata muncii pe plan mondial. Teorii, realitati si perspective ‖, Editura Lumina Lex, Bucuresti,
2000, p.13.
6 Burloiu, P., „Managementul resurselor umane ‖, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 56

14 A) pe piața munci se negociază doar potențialul de muncă solicitat de factorul de
producție și capital. Din cauza faptului că dreptul la muncă este unul fundamental, în
societățile democratice se manifestă pe piața muncii atât un grad de rigiditate , dar și unul de
sensibilitate, care împreună condiționează echilibrul socio -economic
B) comparativ cu alte piețe, piața muncii cunoaște o organizare și reglementare
superioare , deoarece tranzacțiile negociate nu sunt simple acte de vânzare -cumpărare, între
cumpărători și ofertanți;
C) piața actuală a muncii a devenit contractuală și participativă, în care contractul de
muncă negociat, manifestă un rol esențial în stabilirea echilibrului cerere și ofertă;
Funcțiile pieței forței de mu ncă
Ca subsistem al economiei de piață, piața muncii satisface deja funcții de ordin social,
economic și educativ, după cum urmează:
– Repartizarea optimă a resurselor de forță de muncă pe ramuri de activitate,
professional și teritorial, în în funție d e volumul și componența cererii de forță de muncă;
– Asocierea factorului de producție capital cu forța de muncă , atât prin
complementaritate, cât și substituibilitate;
– Formarea și repartizarea veniturilor în societate , atât a veniturilor primare cât ș i a
celor derivate;
– Crearea unui cadru formativ -educativ , ce presupune măsuri, reglementări și
informații, în direcția orientării, perfecționării și reconversiei profesionale a forței de muncă.
Din perspectiva unui sistem deschis de conexiuni și comunic ații între diferiții agenți
economici, piața muncii satisface următoarele funcții:
 funcția productivă întrucât numai pe această cale se asigura unirea forței de muncă
cu mijloacele de producție existente în proprietatea agenților economici.
 funcția distri butivă a pieței muncii. Participarea la producția socială prin
intermediul mecanismelor de piață formează și repartizează veniturile fiecărui agent
economic, având implicații nu numai în remunerarea forței de muncă, ci și a celorlalți factori
de producție.
 funcția socială, prin asigurarea locurilor de muncă, prin îmbunătățirea calității și
securității mediului muncii, prin protecția socială a șomerilor și a categoriilor de forță de
muncă defavorizate. Echilibrul de pe piața muncii, satisfacția și motivația muncii
condiționează în bună măsură stabilitatea și pacea socială

15  funcția educativă, care realizează reconversia și recalificarea forței de muncă,
generând mobilitatea, flexibilitatea și eficientizarea acesteia, cu puternice rezonante în plan
economic și s ocial.
Studierea mecanismelor și a politicilor de reglare a cererii și ofertei de forță de muncă
în perioada de tranziție la economia de piață în România necesita ca punct de plecare
elucidarea unor probleme generale, de ordin conceptual, privind piața mun cii.
Studierea și evaluarea proceselor pe piața muncii ca dimensiuni, structuri și tendințe au
importanță pentru definirea politicilor active de ocupare și protecție socială sub cele mai
diferite laturi ale acestora.
În etapa de transformări prin care a tr ecut România după anul 1989, este foarte
importantă pregătirea populației pentru a înțelege și acceptă procesele noi care se desfășoară
în economie, precum și conturarea unui comportament optim al agenților economici referitor
la ocuparea și utilizarea ef icientă a forței de muncă.
Piața muncii trebuie analizată dintr -o dublă ipostază:
a) – ca entitate închisă , în care se asigura ajustarea cererii și ofertei de forță de muncă
prin mecanisme specifice, fiind o abordare necesară, dar nu și suficientă, dacă ne ra portăm la
legitățile formării cererii și ofertei de forță de muncă, ca și la relațiile pieței muncii cu întreg
organismul economic și social;
b) – ca sistem deschis cu intrări și ieșiri , în interdependență cu toate subsistemele
sociale, care exprimă totalitatea acțiunilor care se consuma pe piața muncii, a ansamblului de
procese care prin interacțiunea lor generează ocuparea forței de muncă.
Piața muncii ca o piață cu concurență imperfe ctă, trebuie să manifeste o anumită
flexibilitate care să ducă la o mai mare competitivitate și să influențeze în mod sistematic și
favorabil creșterea economică.
În urma analizei acestor caracteristici, se poate concluziona că piața forței de muncă
reprez intă un ansamblu al actelor de vânzare și cumpărare a forței de muncă, acte ce se
desfășoară într -un spațiu economic dat, reliefând joncțiunea cererii cu oferta de muncă,
stabilindu -se astfel condițiile la angajarea salariaților, negocierea și fixarea sa lariilor
raportate la performanțele lucrătorilor și realizarea mobilității salariilor și forței de muncă .
Omul fiind mai mult decât o marfă,7 piața muncii are un loc deosebit în teoria și
practică economică, fiind cea mai reglementata piață. Ca piața derivată, ea primește
influențele celorlalte piețe și totodată, generează efecte ce se regăsesc în toate sectoarele

7 Dobrotă, Niță (coord.), Economie politica, A.S.E. Bucuresti, 1995, p. 38

16 economico -sociale. Totodată, p iața muncii, ca oricare alta piață, este o instituție socială cu
limite și imperfecțiuni, funcționarea sa fiind dependenta de alte instituții sociale, de restricții
ale mediului economic, de mentalități, comportamente le agenților economici.
Într-o altă a bordare, piața muncii poate fi văzută ca ansamblul operațiunilor care se
derulează, la diferite niveluri de organizare macrosocială de către diferiți agenți economici, în
legătură cu asigurarea echilibrului dintre ofertă și cererea de forță de muncă. Acest e operațiuni
se realizează prin organizarea, reglementarea și desfășurarea relațiilor de muncă, a relațiilor
profesionale în general, ținând cont de estimarea și evidentă ofertei și respectiv a cererii de
forță de muncă.
În acest sens se are în vedere orie ntarea, recrutarea și angajarea forței de muncă,
inclusiv sistemul de instituții, organe și organisme specializate, dotarea tehnică și cu cadre
aferente acestor procese precum și durata muncii, inclusiv normarea. De aceea se pune accent
pe diversificarea ș i promovarea formelor de ocupare a forței de muncă, în special a muncii cu
timp parțial, în scopul reconversiei și recalificării forței de muncă în vederea asigurării
inserției rapide și eficiente a forței de muncă într -un mediu profesional adecvat. Toate acestea
au drept scop creșterea calității vieții de muncă, umanizarea muncii, protecția și securitatea
muncii, ca și orientarea și formarea profesională.
De interes larg sunt și aspectele legate de desfășurarea proceselor de negociere
colectivă, crearea ca drului organizatoric necesar desfășurării normale, cu eficiență maximă a
negocierii și stabilirea periodică a salariului minim garantat, a procedurilor și periodicității
indexării acestuia.
Practic, piața muncii cuprinde și combină trei tipuri de regulator i: libertatea, restricția
și tradiția.8
De-a lungul timpului, datorită caracterului contractual , pe piața muncii s -a constata o
evoluție firească a relațiilor dintre agenții economici de la confruntare și conflict către
cooperare și echilibru social

2. Principiile ocupării forței de muncă
Cererea și oferta de forță de muncă
Elementele de conținut esențiale ale pieței muncii sunt: cererea de muncă și oferta de
muncă.
Cererea de muncă se defineșete a fi necesarul de forță de muncă salariată, conturat la

8 Marshall Alfred ,1992,op.cit., p.39

17 un moment dat, necesar stabilit de locurile de muncă disponibile , în cadrul fiecărei companii,
la nivelul fiecărei ramuri de activitate sau la nivelul economiei naționale. Ea cuprinde
ansamblul relațiilor, raporturilor și conexiunilor privind volumul și str uctura forței de muncă
pe profesii și niveluri de calificare, atât pentru fiecare componentă a economiei naționale cât și
pe ansamblul ei.
La nivelul unei economii naționale necesarul de forță de muncă este determinat de
structura capacității de muncă cer ute de piață, la un moment dat, într -o anumită cantitate,
structura profesională și la un anumit nivel de calificare, care, în condițiile existente de
înzestrare tehnică, de organizare a producției și a muncii, durata a zilei de muncă și
productivitate, să acopere cât mai mult nevoia de muncă și obținerea unui efect maxim util.
Activitatea social -economică neîntreruptă atrage după sine reproducerea, tot atât de
continuu, a necesarului de forță de muncă, atât ca volum, cât și că structura profesională și
grad de calificare. Așa cum în procesul de ansamblu al reproducției, consumul crează
imboldul producției, tot așa și consumul continuu de resurse de muncă, cerut de producția
socială, reproduce de fiecare dată nevoia de forță de muncă, diferită și ea de la o perioadă la
alta.
Cererea de forță de muncă arată și o pronunțată formă de elasticitate, reglându -se la
nivel intern și internațional, ca mărime și structură, sub acțiunea următorilor factori:
a) evoluția producției de bunuri ți servicii;
b) nivelul și fluctuația productivității muncii;
c) evoluția nivelului mediu al salariilor;
d) mărimea investițiilor (economiilor).
Prin urmare adevăratul suport al cererii forței de muncă este activitatea economică,
dezvoltarea acesteia determinând dina mica cererii de forță de muncă, în cadrul societății.
Oferta de forță de muncă este, la rândul său,influențată de o serie de factori, cum ar fi:9
A) dimensiunea populației active disponibile și alcătuirea acesteia pe categorii de
vârstă;
B) nivelul mediu al salariilor (un nivel al salariilor ridicat regăsit în unele domenii de
activitate va genera o deplasare a ofertei de forță de muncă către aceste domenii și invers);
C) mărimea proprietăților individuale ;
D) tradițiile, obiceiurile și alți factori de na tură psihologică care influențeză
comportamentul ofertanților de forță de muncă.

9 Pârvu Gh. ( coord. ), Economie – manual universitar , Editura Universitaria, Craiova, 2001., p.43

18 Particularități ale ofertei forței de muncă
Oferta forței de muncă se definește spre deosebire de alte zone ale ofertei, printr -o
serie de particularități :
A) are o mobilita te spațială mult mai redusă în raport cu oferta mărfurilor obișnuite;
B) constituirea ofertei de forță de muncă impune un timp relativ mai îndelungat, pentru
creșterea și instruirea fiecărui segment al populației până la atingerea vârstei angajării;
C) of erta de forță de muncă este rigidă și de asemenea perisabila, întrucât cei care fac
oferta trebuie realmente să trăiască, neputând aștepta fără termen angajarea pe un loc de
muncă;
D) oferta de muncă nu se formează exclusiv pe principiile economiei de pia ță,
deoarece generațiile de tineri sunt crescute și educate c a oameni și nu pentru a deveni mărfuri
obișnuite; de asemenea ofertă forței de muncă depinde și de alte elemente extraeconomice
precum: vârstă, sex, starea de sănătate, aspecte demografice.
Echil ibrul dinamic dintre cererea și oferta de muncă influențează favorabil piața
capitalului, realizarea investițiilor, piața bunurilor material și serviciilor, funcționarea
echilibrată a economiei naționale.

19
Capitolul II
ANALIZA STATISTICA A OCUPARII FORTEI DE MUNCA IN
REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA IN PERIOADA 2005 -2014

2.1 Aspecte metodologice privind indicatorii statistici ai ocupării forței de
muncă utilizați în analiză

Începând cu anul 1996, ancheta forței de muncă în gospodării se realizează trimestrial ,
ca o cercetare continuă, obținându -se astfel date conjuncturale asupra dimensiunii și structurii
ofertei de forță de muncă precum și o reliefare a fenomenelor care se m anifestă sezonier pe
piața forței de muncă. Din anul 2004, volumul eșantionului pe care se realizează ancheta este
de 28080 locuințe/trimestru . Datele anuale se calculează ca medii aritmetice ale datelor
trimestriale.
Cercetarea statistică privitoare la f orța de muncă în gospodării (AMIGO) este gândită
ca o sursă semnificativă de informații intercenzitare asupra forței de muncă ; anchetele
furnizează coerent, date importante asupra segmentelor principale de populație (activă –
ocupată și în șomaj – inactivă ), permițând o plajă mare de posibilități de corelare și structurare
după caracteristici socio -economice și demo diferite, în condiții de comparabilitate
internațională.10
Indicatorii de forță de muncă , prezentați în Anuar pentru perioada 2009 -2015,
respectiv populația activă, populația ocupată, șomerii, populația inactivă, ratele de activitate,
ratele de ocupare și ratele șomajului etc. au fost revizuite în funcție de populația rezidentă,
conform conceptului de reședință obișnuită și a pragului de ce l puțin 12 luni de
prezență/absență pe teritoriul României, recalculată în condiții de comparabilitate cu
rezutatele finale ale Recensământului Populației și al Locuințelor din anul 2011.
Cercetarea statistică referitoare la costul forței de muncă este o c ercetare statistică
complexă, cu caracter annual, care pune la dispoziție elementele necesare obținerii unor
analize privind evoluția principalelor componente ale costului forței de muncă precum și
corelațiile dintre acestea, furnizând în același timp, el ementele necesare obținerii prin calcul a
dimensiunii brute și nete, lunare și orare, a venitului salarial structurat pe activități ale
economiei naționale, categorii de salariați, sexe, regiuni de dezvoltare, forme de proprietate,

10 Anuarul Statistic al României – 2015 (ASR 2015)

20 forme juridice, și județ e. Se realizează pe un eșantion de circa 25500 de operatori economici și
sociali, aparținând tuturor claselor de mărime a întreprinderii, indiferent de numărul de
salariați. Nu sunt cuprinse forțele armate și personalul asimilat (Ministerul Apărării Națion ale,
Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații etc.).11
Cercetarea statistică asupra locurilor de muncă vacante se definește ca o cercetare
statistică selectivă la nivelul unui trimestru, având ca perioadă de referință luna de mijloc a
trimestrului respectiv, furnizând toate elementele necesare calculului ratei trimestriale a
locurilor de muncă vacante. Această ce rcetare statistică se face pe un eșantion de circa 22500
de companii / unități locale. Sunt excluse din această cercetare, forțele armate și personalul
asimilat (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de
Informații et c.).
Balanța forței de muncă este realizată pe baza informațiilor obținute din mai multe
surse de date: cercetarea statistică privind costul forței de muncă; statistica demografică; surse
administrative; cercetarea statistică asupra forței de muncă în gosp odării (AMIGO).
Populația activă (persoanele active) – analizată din punct de vedere economic –
vizează toate persoanele de 15 ani și peste, considerate forța de muncă disponibilă pentru
producerea de bunuri și servicii, incluzând și populația ocupată și ș omerii.
Populația ocupată , conform metodologiei „ Cercetării statistice asupra forței de
muncă în gospodării ‖, include toate persoanele de 15 ani și peste, care au depus o activitate
economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră1) în cadrul perioadei de
referință (o săptămână), pentru obținerea de venituri fie sub formă de salarii, fie cu plata în
natură sau alte beneficii.12
Cu începere din anul 2011, muncitorii pe cont propriu și lucrătorii familiali
neremunerați din agricultură s unt incluși la persoane ocupate doar dacă sunt proprietarii
producției agricole (nu neapărat și ai pământului) realizate și îndeplinesc una dintre
următoarele condiții:
a) producția lor agricolă este destinată, fie și parțial, spre vânzare sau spre schimbul
în natură (troc);
b) producția agricolă este direcționată exclusiv către consumul propriu dacă aceasta
reprezintă o parte semnificativă2) a consumului total al gospodăriei proprii.
Sunt excluse din categorie de populația ocupată persoanele care:
 desfășoară a ctivități agricole minore, destinate recreerii, hobby -lui sau pentru a

11 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)
12 Idem

21 obține, suplimentar, bunuri alimentare fără ca acestea să reprezinte o parte semnificativă a
consumului total al gospodăriei proprii;
 desfășoară activități agricole (având o durată de peste 10 ore/săptămână), a căror
producție este destinată exclusiv consumului propriu, dar care nu reprezintă o parte
substanțială a consumului total al gospodăriei.
Cu excepția persoanelor care dețin un loc de muncă și au muncit în cursul săptămânii
de referință, indiferent de statutul profesional, sunt considerate persoane ocupate și cele care
fac parte din următoarele categorii:
 persoanele care pe parcursul săptămânii de referință au depus o muncă oarecare,
plătită sau aducătoare de venit, chiar dacăse aflau în curs de pregătire școlară obligatorie,
primeau pensie sau beneficiau de pensie, erau înscrise la Agenția Națională pentru Ocuparea
Forței de Muncă (ANOFM), primind sau nu indemnizație de șomaj;
 ucenicii și stagiarii remunerați, care desfășoară m uncă cu program.
Populația ocupată civilă include, potrivit metodologiei balanței forței de muncă, toate
acele persoane care, în anul de referință, au depus o activitate social -economică și care le -a
adus un venit, cu excepția cadrelor militare precum și a persoanelor asimilate acestora, a
salariaților organizațiilor politice, Biroul Internațional al Muncii (BIM), sunt persoanele cu
vârsta cuprinsă între 15 -74 ani, care în perioada de referință îndeplinesc simultan următoarele
condiții:13
 nu au un loc de muncă și nu depun o activitate în scopul obținerii de venituri;
 sunt în căutarea unui loc de muncă, folosind în ultimele patru săptămâni diferite
metode active pentru a -l obține (înscrierea la agențiile zonale de ocupare a forței de muncă
sau la agențiile particulare cu profil de plasare, acțiuni pentru demararea unor activități pe
cont propriu, publicarea de anunțuri de oferire de muncă, apel la sindicate, prieteni, rude,
colegi, etc.);
 sunt disponibile să poată începe lucrul în următoarele două săptămâni , dacă s -ar
ivi imediat un loc de muncă disponibil.
Rata de activitate este definită a fi raportul dintre populația activă și populația totală
cu vârsta cuprinsă în intervalul 15 -64 ani, raport exprimat procentual.
Rata de ocupare este raportul dintre populația ocupată și populația totală cu vârsta
cuprinsă în intervalul 15 -64 ani, raport exprimat procentual.
Rata șomajului se definește ca fiind raportul dintre numărul șomerilor și populația

13 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

22 activă, raport exprimat procentual.
Rata șomajului de lungă durată este dată de ponderea șomerilor aflați în șomaj de
minim 12 luni și peste în populația activă.
Rata șomajului de lungă durată pentru tineri (15-24 ani) este dată de ponderea
șomerilor tineri aflați în șomaj de 6 luni și peste în populația activă tân ără.
Incidența șomajului de lungă durată este ponderea șomerilor aflați în șomaj de
minim 12 luni și peste în total șomeri.
Numărul mediu al salariaților este un indicator rezultat ca medie aritmetică simplă
obținută din suma efectivelor zilnice ale salar iaților, inclusiv din zilele de repaus săptămânal,
sărbători legale și alte zile nelucrătoare, împărțită la numărul total al zilelor calendaristice
(365 zile).
“Calitatea de șomer, în conformitate cu legislația actuală, este dobândită de persoana
care îndeplinește prin cumulare următoarele condiții:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la
îndeplinirea condițiilor de pensionare;
b) starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei
munc i;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate
potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor
pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare .‖14
Locuri de muncă vacante
Rata locurilor de muncă vacante rezultă ca fiind raportul dintre numărul locurilor
de muncă vacante și numărul total al locurilor de muncă (ocupate și vacante, din care sunt
excluse cele blocate sau cu destinație de promovare în in teriorul întreprinderii sau instituției),
raport exprimat procentual.
Datele medii anuale privind numărul locurilor de muncă vacante și numărul total de
locuri de muncă se calculează ca medii aritmetice simple ale datelor trimestriale
corespunzătoare fiec ăruia dintre cei doi indicatori.
Numărul locurilor de muncă vacante include numărul posturilor plătite, nou create,
neocupate, sau care vor deveni vacante, pentru care:15
 angajatorul desfășoară acțiuni concrete pentru găsirea unui candidat potrivit

14 Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă ( Anuarul
Statistic al României -2015 (ASR 2015)
15 Idem Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

23 ocupării postului respectiv ( cum ar fi : anunțarea apariției locului vacant prin agențiile de
ocupare a forței de muncă, prin publicitate în ziare, în media, pe Internet, sau prin contactare
directă a posibililor candidați etc.);
 angajatorul pretinde ocuparea de îndată sau într -o perioadă specificată de timp,
prestabilită. Perioada specifică de timp se referă practice la perioada maximă necesară pentru
ocuparea locului de muncă vacant. Sunt considerate ca locuri de muncă vacante acele posturi
care sunt destinate p ersoanelor din afara întreprinderii (indiferent dacă pe aceste posturi pot
concura și persoane din interiorul întreprinderii), chiar dacă sunt posturi pe durată determinată
sau nedeterminată, în program de lucru normal sau parțial.
Numărul total al locuril or de muncă (ocupate și vacante) cuprinde efectivul
salariaților la sfârșitul lunii (din care se exclude cei cu contract de muncă/raport de serviciu
suspendat) și numărul locurilor de muncă rămase vacante.

2.2. Analiza dinamicii indicatorilor ce descriu ocuparea fortei de munca in
regiunea Sud Vest Oltenia 2005 -2014

A) Resurse de munca pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia

Resursele de munca la 1 ianuarie reprezinta acea categorie de populatie care dispune
de ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale care ii permit sa desfasoare o munca utila in
una din activitatile economie nationale.
Resursele de munca includ: populatia in varsta de m unca, apta de a lucra, precum si
persoanele sub si peste varsta de munca aflate in activitate.
Vârstele de munca sunt:
 Pentru perioada 1990 – 2000: 16 – 54 ani pentru femei, respectiv 16 – 59 ani pentru
barbati;
 Pentru perioada 2001 – 2009: 16 – 57 ani pent ru femei, respectiv 16 – 62 ani pentru
barbati; 2010: 16 -58 ani pentru femei si 16 -63 ani pentru barbati;
 2011 -2014: 16 -59 ani pentru femei, respectiv barbati pentru 16 -64 ani.

24 Tabel 2.1. – Resurse de munca pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia î n
perioada 2005 -2014 – (UM : Mii persoane)

Sursa date : http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarele -statistice -ale-romaniei

0200040006000800010000120001400016000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014TOTAL Romania – Resurse de munca pe sexe,
(2005-2014) – mii pers
TOTAL Total masculin Total feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2.1 – Resurse de munca pe sexe, TOTAL România în perioada 2005 -2014 Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL 13816,9 13801,6 13772,7 13747,4 13875,9 14047,6 14047,7 14033,7 13997,9 12597,7
S-V
Oltenia 1422 1414,4 1407,1 1401,7 1415 1436,9 1441,3 1437,4 1431,7 1260,6 Masculin
Total 7098,8 7142,3 7115,4 7103,3 7151,4 7222,7 7233 7233,9 7223,1 6603,4
S-V Olt. 740,2 739,5 733,5 731,9 737,3 746,9 750,1 748 744,8 667,2 Feminin Total 6718,1 6659,3 6657,3 6644,1 6724,5 6824,9 6814,7 6799,8 6774,8 5994,3
S-V Olt. 681,8 674,9 673,6 669,8 677,7 690 691,2 689,4 686,9 593,4

25
02004006008001000120014001600
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Resurse de munca pe sexe, pe
macroregiunea Sud-Vest (2005-2014)
S-V Oltenia S-V Olt. Masculin S-V Olt. Feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2.2. Resurse de munca pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia în
perioada 2005 -2014

Din analiza grafic elor de mai sus reprezentând evoluția Resurselor de muncă pe sexe,
TOTAL România în perioada 2005 -2014 și Resurse de muncă pe sexe, pe macroregiunea Sud –
Vest Oltenia în perioada 2005 -2014 rezultă următoarele :
– Oscilațiile de forță de muncă masculină și feminină din România în general și din
Macroregiunea Sud -Vest Oltenia în special , sunt greu de corelat pe întreaga perioadă – 2005 –
2014, întrucât bazele de calcul statistic au fost modificate (respectiv limitele de vârstă), ca
urmare a modificărilor legis lative.
– Cu toate acestea urmărind evoluția din perioada 2011 -2014 se constată că forța de
muncă masculină este mai mare decât cea feminină, iar în anul 2014 rezultă o scădere
semnificativă la ambele grupe față de anii anteriori.

26 B) Rata de ocupare a resurselor de munca pe sexe, pe total România și pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia în perioada 2005 -2014
Tabel 2. 2. Rata de ocupare a resurselor de munca pe sexe, pe macroregiunea
Sud-Vest Oltenia în perioada 2005 -2014 – (UM : Mii persoane)

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
5055606570
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014TOTAL Romania – Rata de ocupare a resurselor de munca
pe sexe, (2005-2014) – mii pers
TOTAL Total masculin Total feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2.3. Rata de ocupare a resurselor de munca pe sexe, pe total România, în
perioada 2005 -2014 Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL 60,7 61,4 63,4 63,6 60,6 59,6 59,6 61,1 60,9 66,9
S-V
Oltenia 60,3 60,3 62,2 61,9 59,1 58 57,5 59 58,1 63 Masculin Total 62,3 62,4 65,3 66,2 62,2 61,2 60,7 62,4 62,6 67,8
S-V Olt. 60,7 60,8 64 64,2 59,7 59,6 57,8 59,3 58,9 63,4 Feminin Total 59 60,2 61,3 60,9 58,9 57,9 58,4 59,6 59,1 66
S-V Olt. 59,8 59,7 60,2 59,3 58,4 56,2 57,1 58,7 57,2 62,6

27
5254565860626466
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Rata de ocupare a resurselor de munca pe sexe,
pe macroregiunea Sud-Vest (2005-2014)
S-V Oltenia S-V Olt. Masculin S-V Olt. Feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 4 – Rata de ocupare a resurselor de munca pe sexe, pe macroregiunea Sud-
Vest Oltenia în perioada 2005 -2014

Analiza graficelor din fig.2.3 si 2.4 reliefează următorele concluzii:
Rata de ocupare a resurselor de munca pe sexe, atât pe total România cât și pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia în perioada 2005 -2014 cunoaște o evoluție pozitivă în
perioada 2005 -2008, urmată de o perioadă de scădere, în perioada 2009 -2011 (perioada
care a urmat declanșării crizei).
Aceeași r ata de ocupare a resurselor de munca pe sexe , cunoaște apoi o revitalizare, în
perioada 2012 -2014 .
Este de semnalat fenomenul de scădere a ratei de ocupare a forței de muncă, în anul
2013, cu sublinierea ca cea mai afectată a fost populația feminină, atât la nivelul României ,
cât și în Regiunea S -V Oltenia.

28 C) Rata de activitate a resurselor de munca, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia
(2005 -2014)
Tabel 2.3 – Rata de activitate a resurselor de munca , pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia (2005 -2014) – (mii persoane )

Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL
S-V Oltenia 65,1 64,9 65,5 66,5 66 63,8 62,3 64,3 63,6 70,3
Masculin 66,4 66 67,5 69 67,5 66,2 63,1 65,2 65,2 71,1
Feminin 63,8 63,6 63,4 63,7 64,3 61,3 61,5 63,3 62 69,4

565860626466687072
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Rata de activitate a resurselor de munca pe sexe, pe
macroregiunea Sud-Vest Oltenia (2005-2014)
TOTAL S-V Oltenia Masculin Feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 5. – Rata de activitate a resurselor de munca pe sexe , pe macroregiunea
Sud-Vest Oltenia (2005 -2014)

29  În ceea ce privește evoluția ratei de activitate a resurselor umane în regiunea S -V
Oltenia , aceasta a cunoscut o evoluție asemănătoare celei a ratei de ocupare din aceeași
perioadă, adică o creștere în perioadele 2005 -2008 și 2011 -2014, cu descreșterea aferentă
perioadei postcriză 2009 -2011.

C) Populatia ocupata civila pe activitati ale economiei nationale pe total România
și pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014) – Tabel 2.4 – (mii persoane )

Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL
România 8390,4 8469,3 8725,9 8747 8410,7 8371,3 8365,5 8569,6 8530,6 8431,7
TOTAL
S-V
Oltenia 857,1 853 875 867 836,1 832,8 828,9 848 832 813,8
Industrie RO 1973,6 1969,4 1958,3 1919,3 1773,6 1733,3 1753,8 1765,3 1777,6 1781,8
Reg
S-V
Olt 180,9 181,4 183,8 178,9 162,7 155,8 157,7 157,9 154,2 151,4
Agricultura RO 2673,7 2514,3 2462,4 2418,1 2410,7 2439,9 2442 2510 2380,1 2304,1
Reg
S-V
Olt 361,1 339,5 332,8 327,7 327,7 335,1 332,3 341,5 323,3 312,6
Comerț RO 1038,7 1117,5 1200 1170,2 1138,2 1140,3 1156,9 1178,3 1229 1205,5
Reg
S-V
Olt 86,4 92,8 99,1 93,3 92,8 93 94,5 97,9 101,6 100,5

30
0100020003000400050006000700080009000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia ocupata civila pe macroregiunea Sud-Vest Oltenia si
RO (2005-2014)
TOTAL RO Reg S_V Olt

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 6. – Populatia ocupata civila pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia si
România (2005 -2014)

0500100015002000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia ocupata civilă in INDUSTRIE pe macroregiunea Sud-
Vest Oltenia si România (2005-2014)
TOTAL Agr RO AGR Reg S_V Olt

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 7. – Populatia ocupata civilă in industrie pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia si R omânia (2005 -2014)

31
050010001500200025003000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia ocupata civilă in AGRICULTURA pe
macroregiunea Sud-Vest Oltenia si România (2005-2014)
TOTAL Agr RO AGR Reg S_V Olt
Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 8. – Populatia ocupata civilă in agricultură pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia si R omânia (2005 -2014)
0200400600800100012001400
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populatia ocupata civilă in COMERT pe macroregiunea Sud-
Vest Oltenia si România (2005-2014)
TOTAL Com RO COM Reg S_V Olt

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 9. – Populatia ocupata civilă in comert pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia si R omânia (2005 -2014)

32 Din analiza graficelor din fig. 2.6 -2.9 care se referă la populația ocupată civilă pe
principalele ramuri ale economiei naționale au rezultat următoarele concluzii:
 Acest ind icator cunoaște o creștere în perioada 2005 -2009 , cât și în perioada
2011 -2013, având scăderi în perioada 2009 -2010, precum și în anul 2014, atât la nivelul țării ,
cât și în regiunea S -V Oltenia
 În ceea ce privește evoluția populației ocupate pe ram uri economice aceasta a
cunoscut evoluții total diferite de la o ramură la alta.
 Populatia ocupata civilă în industrie pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia si
România a cunoscut o evoluție paradoxală , în sensul că a avut o scădere continuă în perioada
2005 -2010, urmată de o ușoară creștere în anii 2013 -2014.
 Populatia ocupata civilă în agricultură pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia si
România , a cunoscut o scădere în perioada 2005 -2009, precum și în anii 2013 -2014,
evidențiindu -se o creștere a acest ei populații în perioada post -criză (2010 -2012)
 Populatia ocupata civilă în comerț pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia si
România a cunoscut o evolție total diferită de a celorlate doauă ramuri, în sensul că a avut
creșetere în perioadele 2005 -2007 și 20 10-2013 , cu scăderi în perioadele 2008 -2009 și în anul
2014.

D) – Populația activă civilă pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia
Populația activa civilă caracterizează oferta potențială de forță de muncă și gradul de
ocupare a populației cuprinzând p opulația ocupată civilă și șomerii înregistrați.
 Periodicitate – Anuală
 Surse de date – Balanța forței de muncă
 Metodologie – Populația activa civilă caracterizează oferta potențială de forță de
muncă și gradul de ocupare a populației cuprinzând: populația ocupată civilă și șomerii
înregistrați
 Formula de calcul este:
Pac = Poc + S
unde:
Poc = populatia ocupata civila;
S = someri
Ultima actualizare 02 -11-2015
Pentru anul 2014 resursele de muncă precum și categoria non -salariaților care fac parte
din populatita ocupată civilă au fost estimate pe baza populației rezidente la 1 ianuarie 2015.

33 Datele pentru resursele de muncă, populația activă civilă și populația ocupată civilă
nu sunt comparabile cu anii anteriori.

Tabel 2.5 – Populația act ivă civilă pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia
(2005 -2014) – (mii persoane )

Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL
S-V Oltenia 926 917,3 922,3 931,5 933,7 917,4 898,2 923,7 911,1 886,7
Masculin 491,2 488,2 495,2 505 497,7 494,4 473,2 487,6 485,4 474,6
Feminin 434,8 429,1 427,1 426,5 436 423 425 436,1 425,7 412,1

01002003004005006007008009001000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Populația activă civilă pe sexe, pe macroregiunea
Sud-Vest Oltenia (2005-2014)
TOTAL S-V Oltenia Masculin Feminin

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 10. – Populația activă civilă pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia
Din analiza graficului din fig.2.11, privind evoluția Populației active civile pe sexe,
pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), se constată următoarele:
– În perioada 2008 -2014, populația activă a cunoscut o scădere continuă cu excepția

34 anilor 2012 -2013.
– Și la nivelul acestei categorii de populații, populația masculină este mai mare decât
cea feminină.
C) Șomeri înregistrați la sfâ rșitul lunii, pe categorii de șomeri, pe macroregiunea
Sud-Vest Oltenia (2005 -2014)
Definiția indicatorului
―Începând cu 1 martie 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. În sensul prevederilor noii
legi, șomer înregistrat este persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a) este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la
îndeplinirea condițiilor de pensionare;
b) starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei
munci;
c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate
potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor
pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare;
d) este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s -ar găsi un
loc de muncă;
e) este înregistrată la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Asimilații șomerilor sunt:
– absolvenții instituțiilor de învățământ și absolvenții școlilor speciale
pentru persoane cu handicap, în vârstă de minim 16 ani, care, într -o perioadă de 60
de zile de la absolvire, nu au reușit să se încadreze în munca potriv it pregătirii
profesionale .‖16
Tânăr cu risc de marginalizare socială este persoana cu vârsta cuprinsă între 16 -26
ani,care îndeplinește condițiile prevăzute la calitatea de șomer, se înregistrează la agenția
pentru ocuparea forței de muncă în a cărei raza teritorială își are domiciliu sau,după caz,
reședința și se încadrează în una dintre următoarele categorii:
a) “se afla în sistemul de protecție a copilului său provine din acest sistem;
b) are dizabilități;
c) nu are familie sau a cărui familie nu îi p oate asigura întreținerea;
d) are copii în întreținere;

16 Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

35 e) a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;
f) este victima a traficului de persoane .‖17
Agenția pentru ocuparea forței de muncă încheie un contract de solidaritate cu tânărul
cu risc de marginalizare socială pe o durată de până la 3 ani, dar nu mai puțin de un an, în
condițiile în care, la data încheierii contractului de solidaritate, tânărul nu a împlinit vârsta de
26 ani.
Tabel 2. 6 – Șomeri înregistrați pe categorii de șomer i, pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia (2005 -2014) – (număr persoane)

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
0100000200000300000400000500000600000700000800000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Șomeri înregistrați pe categorii de șomeri, pe
macroregiunea Sud-Vest Oltenia (2005-2014)
TOTAL SOMERI RO Total someri S-V Olt
TOTAL Someri neindemnizati RO TOTAL Someri neindemnizati S-V Olt

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 11 – Șomeri înregistrați la sfârșitul lunii, pe categorii de șomeri, pe
macroregiunea Sud-Vest Oltenia (2005 -2014)

17 Idem Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014 Total someri
inregistrati
(indemnizati si
neindemnizati)
TOTAL 522967 460495 367838 403441 709383 626960 461013 493775 512333 478338
Regiunea
SUD -VEST
OLTENIA 68893 64285 47307 64540 97523 84595 69252 75565 79142 72839 Someri
neindemnizati
TOTAL 307656 293662 246328 259892 273886 297320 278475 299302 312707 337383
Regiunea
SUD -VEST
OLTENIA 4
1945 4
2968 3
2051 4
4098 4
5243 4
3899 4
4550 4
9955 5
1074 5
3514

36 Analizând graficul din fig. 2.11, privind numărul de ș omeri înregistrați la sfârșitul
lunii, pe categorii de șomeri, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), se constată
următoarele :
– În perioada 2005 -2007, în România, șomajul a scăzut continuu, cunoscând o creștere
semnificativă în perioada post -criză 2009 -2010. Numărul de șomeri a cunoscut o creștere
ușoară în anii 2011 -2013, urmat de o nouă scădere în anul 2014.
– Numărul de șomeri neidemnizați în România a crescut însă continuu în perioada
2007 -2014
– În macroregiunea studiată, Sud -Vest Oltenia, în schimb numărul de șomeri
neidemnizați au crescut continuu în eprioada 2007 -2014, cu excepția anului 2011, care a avut
o ușoară scădere.
D) Șomeri înregistrați pe cate gorii de șomeri, pe nivel de studii, pe macroregiunea Sud –
Vest Oltenia (2005 -2014) – Tabelul 2.7
Acest indicator se definește după același criterii inserate la punctual C)
Anul
2005 Anul
2006 Anul
2007 Anul
2008 Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014
TOTAL
S-V Olt 68893 64285 47307 64540 97523 84595 69252 75565 79142 72839
– Primar, gimnazial
si profesional 55735 51368 34903 48124 66635 57437 47162 52402 54170 55457
– Liceal si postliceal 10310 10572 9995 13252 24176 20211 16770 17965 19777 13515
– Universitar 2848 2345 2409 3164 6712 6947 5320 5198 5195 3867
Beneficiari de
indemnizatie de somaj
(someri cu experienta
in munca) 19105 15687 11794 16337 44948 33067 18317 18298 20523 14142
– Primar, gimnazial si
profesional 13583 10602 7115 10205 27768 18191 9064 9253 10302 7437
– Liceal si postliceal 4692 4343 3983 5234 13921 11421 7161 6771 7743 4853
– Universitar 830 742 696 898 3259 3455 2092 2274 2478 1852
Persoane care nu
beneficiaza de
drepturi banesti 41945 42968 32051 44098 45243 43899 44550 49955 51074 53514
– Primar, gimnazial si
profesional 38225 38557 26850 37323 37940 38477 37963 43095 43824 47585
– Liceal si postliceal 3020 3783 4348 5886 6211 4258 5356 5566 5904 4927
– Universitar 700 628 853 889 1092 1164 1231 1294 1346 1002

37

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2.12 – Șomeri înregistrați pe categorii de șomeri pe nivel de studii, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014)

Din graficul din fig. 2.12 privind Șomeri înregistrați pe categorii de șomeri, TOTAL
pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014) se desprind următoarele:
– Numărul total de șomeri din Regiunea S -V Oltenia a cunoscut o scădere importantă
în perioada 2005 -2008, după care a urmat o creștere semnificativă a numărului de șomeri în
anii 2009 -2010, 2012 -2013 urmare crizei economice. În anul 2014 se poate observa o
reducere a numărului de șomeri.
– O evoluție asemănătoare a avut -o numărul de șome ri cu indemnizație de șomaj,
adică o scădere între anii 2005 -2008, creștere semnificativă în anii 2009 -2010, ușoară creștere
între anii 2011 -2013 și din nou o scădere în anul 2014.
– În ceea ce privește șomerii fără indemnizație , evoluția acestora a fost u na diferită, în
sensul că, exceptând anul 2007, care a avut o scădere importantă, în restul perioadei nivelul
numărului de șomeri a crescut continuu, până în anul 2014.

38
0100002000030000400005000060000700008000090000100000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Șomeri înregistrați pe nivel de studii – TOTAL
macroregiunea Sud-Vest Oltenia (2005-2014)
TOTAL S-V Olt – Primar, gimnazial si profesional
– Liceal si postliceal – Universitar

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2.13 – Șomeri înregistrați pe nivel de studii, pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia (2005 -2014)

Graficul din fig 2. 13 , privind evoluția șomerilor înregistrați pe nivel de studii,
TOTAL pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), reliefează următoarele concluzii:
– Cu execepția nivelului universitar de studii, celelalte nivele de studii, adică cel liceal
și postliceal , precum și cel primar, gimnazial și professional , au cunoscut o evoluție
asemănătoare ca număr de șomeri : scădere în perioada 2005 -2007, o creștere importantă în
perioada postcriză 2008 -2009, din o scădere în perioada 2010 -2011, urmată de mai lentă
creștere în perioada 2012 -2013.
– Șomerii cu studii un iversitare au avut o evoluție diferită: în perioada 2005 -2010,
numărul acestora a cunoscut o creștere continuă, după care a urmat o scădere continuă până
în anul 2014.

39
050001000015000200002500030000350004000045000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Șomeri indemnizati, înregistrați pe nivel de studii, pe
macroregiunea Sud-Vest Oltenia (2005-2014)
TOTAL S-V Olt – Primar, gimnazial si profesional
– Liceal si postliceal – Universitar

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 14 – Șomeri indemnizati, înregistrați pe nivel de studii, pe macroregiunea
Sud-Vest Oltenia (2005 -2014)

În graficul din fig. 2. 14, este redată evoluția șomerilor indemnizați, înregistrați pe nivel
de studii, rezultând următoarele:
– Șomerii cu nivel de studii liceal și postliceal , precum și cei cu nivel primar,
gimnazial și professional au cunoscut o evoluție asemănătoare cu evoluț ia totalului de șomeri
pe Regiunea S -V Oltenia : numărul acestor categorii de șomeri a avut o descreștere în
perioada 2005 -2007, apoi o creștere semnificativă în perioada 2008 -2009, din nou o scădere
până în anul 2014, cu excepția anului 2013.
– Numărul de șomeri cu nivel de studii universitar din Regiunea S -V Oltenia, a avut o
evoluție diferită de a celorlalte categorii : creștere în perioada 2005 -2010, urmat d scădere a
numărului mai ales în anii 2011 și 2014.

40
0100002000030000400005000060000
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014Șomeri înregistrați fara drepturi banesti, pe nivel de studii,
pe macroregiunea Sud-Vest Oltenia (2005-2014)
TOTAL S-V Olt – Primar, gimnazial si profesional
– Liceal si postliceal – Universitar

Sursa date : http://statistici.insse.ro/shop/
Fig. 2. 15 – Șomeri fara drepturi banesti, înregistrați pe nivel de studii, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014)
În graficul din fig. 2. 15, se poate observa evolu ția diferită a șomerilor fără
indemnizație, în comparație cu celelalte categorii de șomeri și anume:
– Numărul de șomeri fără drepturi banesti, înregistrați pe nivel de studii, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia, a crescut în mod constant în perioada 2007 -2014, spre
deosebire de șomerii indemnizați;
– Numărul de șomeri fără drepturi banesti, cu nivel de studii primar,gimnazial și
profesional, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia , a cunoscut o creștere continuă în perioada
2007 -2014
– Numărul de șomeri fără dr epturi banesti, cu nivel de studii liceal și postliceal pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia , a înregistrat o evoluție crescătoare în perioada 2005 -2009, o
scădere în anii 2010 și 2014 și din nou o creștere în perioada 2011 -2013;
– Numărul de șomeri fără drepturi banesti, cu nivel de studii universitar, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), a cunoscut o evoluție continuu crescătoare în
perioada 2005 -2013, spre deosebire de celelate categorii de șomeri.

41
Capitolul III
POLITICI DE ÎMBUN ĂTĂȚIRE A OCUP ĂRII ȘI COMBATEREA
ȘOMAJULUI ÎN REGIUNEA SUD VEST OLTENIA

3.1. Date generale și trăsături ale genezei șomajului în Regiunea Sud -Vest
Oltenia
Regiunea Sud -Vest Oltenia este situată în partea de sud -vest a României și cuprinde
cinci județe: Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinți și Gorj. În mare coincide cu vechea regiune istorică
Oltenia, în limitele sale naturale: fluviul Dunărea la Sud, răul Olt (al treilea ca mărime din
România) la Est, Munții Carpați (Alpii Transilvaniei) la Nord și Vest. Cu o Suprafață de
29.212 kmp (locul 7 între r egiunile României, 12,25% din Suprafața totală a țării) Oltenia
formează un cadrilater aproximativ simetric, pe axele Nord -Sud și Est -Vest). Râul Jiu
traversează regiunea de la Nord la Sud.
Coordonatele fundamentale ale teoriei generale a ocupării și șoma jului sunt valabile
și în Regiunea Sud -Vest Oltenia . Ele se pot utiliza cu succes ținându -se seama de condițiile
concret -istorice, de tradițiile și mentalitățile din acest spațiu economic și geopolitic,
corelându -se într -o strategie coerentă pe termen lung laturile cantitative, structurale și
calitative.
Ocuparea sub aspectul cantitativ vizează încadrarea rațională în muncă a unui număr
sporit de oameni și ameliorarea modalităților pentru stimularea celor deja ocupați să lucreze
mai multe zile sau ore în an ul economico -financiar, inclusiv în perioadele cu activități
sezoniere. Acest aspect este important, deoarece în țara noastră numărul de ore lucrate în
medie anuală pe un salariat este mai redus în comparație cu țările dez voltate, unde
productivitatea mun cii este de 4 -5 ori mai mare.
Ocuparea sub aspect structural are în vedere, mai întâi, dinamica încadrării în muncă
pe ramuri și sectoar e (industrie -agricultură -servi cii-informații etc.). Dar structura ocupării are
un accentuat caracter atipic, atât ca pon deri, cât și ca sensuri ale fluxurilor ocupării. In ultimul
deceniu, de pildă, a crescut ponderea populației ocupate în agricultură, în timp ce în țările
dezvoltate s -a diminuat.
De asemenea, ocuparea la nivelul țării are o arie de cuprindere mai mare dec ât
ocuparea înfăptuită pe temeiul și în acord cu cerințele pieței muncii, înregistrând o tendință
evidentă de accentuare a acestui decalaj, prin sporirea muncii ilegale sau la negru, prin

42 încălcarea normelor legale de angajare în muncă ș.a.
Modelul ocupări i bazat pe corelația între salariul de echilibru în ter meni reali și
cererea și oferta de muncă are o valoare relativă, doar de cunoaștere științifică de
metodologie, și mai puțin se dovedește eficient, în noile condiții economico —sociale, pentru
ameliora rea ocupării struc turale a resurselor de muncă.
Criza structurilor de ocupare se reflectă în structuri atipice, chiar arhaice, fiind
asimetrice, necompetitive și ineficiente, pornind de la ocu parea în agricultură și continuând cu
industria și construcții le, cu serviciile etc.
Precarizarea ocupării se manifestă în forme ca: subocuparea; locuri de muncă
temporare (3 -6 luni); muncă cu timp parțial (16% —17% din totalul ocupării); accentuarea
descurajării persoanelor; concentrarea în zona salariului minim pe economie; caracterul
excesiv al gradului de f iscalitate asupra muncii etc.
In relație cu ocuparea putem aprecia și șomajul. în țara noastră, esența conceptului de
șomaj este similară cu aceea care determină șoma jul ca fenomen general, ca dezechilibru
macrosocial, care se particula rizează, însă, în funcție de condițiile economico -sociale, concret –
istorice specifice.
In țara noastră, Legea nr. 1/1999, republicată datorită îmbunătățirii stipulate în Legea
nr. 86/1992, subliniază că șomeri sunt persoanele apte de muncă ce nu pot fi încadrate din
cauza i nexistenței de locuri de muncă disponibile compatibile formării lor profesionale.
Aflată în fața adoptării unei strategii de tranziție la economia cu piață concurențială și
ținând seama de experiența țărilor avansate eco nomic, România, ca și alte țări din Europa de
Est, urmărește problemati ca șomajului din perspectivă metodologică multiplă.
Astfel, apariția șomajului se explică dacă se pronește de la situația în care șomajul și
subocuparea, pot coexista cu potențialul economic, cu capacitățile de producți e neutilizate sau
utilizate în parte, în situația unei recesiuni economice profunde, aceasta făcând ca venitul
național să fie mai mic decât ar ar fi permis de productivitatea muncii.
Trebuie ținut seama și de efectul distructiv pe care îl pot avea dobân zile bancare în
ceea ce privește ocuparea și a investițiile. Ratele ridicate ale dobânzilor, secătuiesc economia
și diminuează posibilitățile de dezvoltare în viitor și prin urmare și posibilitățile de ocupare .
Desigur, apare mult mai avantajos pentru un individ să încaseze cu regularitate o dobândă
ridicată, fără un efort deosebit, comparativ cu efectuarea unei investiții pentru care trebuie să
muncească mult și să -și asume un risc. în condiții actuale, ale unui ritm alert în domeniul
înnoirilor tehnice și tehnologice, menținerea unor rate înalte ale dobânzilor echivalează practic
cu compromiterea ca pitalului fizic existent prin blocarea procesului investițional, care

43 accentuează șomajul.
Pe termen scurt, însă, temperarea creșterii salariilor nu are efec te semnificative
asupra ocupării, șomajului și inflației. Cu toate că salariul și costul salarial continuă să fie
analizate din unghiul rolului lor ca principal mecanism de reglare a cererii și ofertei de muncă,
șomajul tinde să se autonomizeze, să se înde părteze de evoluția salariilor.
Salariile ar urma să scadă foarte mult pentru a avea efect favorabil asupra ocupării și
diminuării șomajului. In realitate. însă, în anumite pe rioade se constată că salariile nominale
cresc împreună cu șomajul de mari propo rții și de durată, ca și cu inflația galopantă, sfidând
teoria eco nomică.
Flexibilitatea pieței muncii își poate pune, așadar, în valoare valențele, numai în corelație
cu alte mecanisme de relansare și stimulare a creșterii economice Intr -un mediu economi c
neinflaționist Aceasta este cu atât mai importantă, cu cit în prezent se constată că flexibilitatea
sal anală este tot mai mult o modalitate prin care se transferă asupra salariilor influențele
negative îb evoluția cifrei de afaceri, precum și în evoluția costurilor la diverse unități
economice.
Un alt aspect important pentru aprecierea apariției și manifestării șo majului în
Regiunea Sud -Vest Oltenia, rezidă din faptul că eliberarea forței de muncă generată de
retehnologizare din unitățile economi ce s-a accen tuat. În același timp nesiguranța economică
și lenta restructurare au condus la stagnarea creării de noi locuri de muncă. Ameliorarea
acestei stări presupune o serie de acțiuni majore ca: înfăptuirea fermă a unei strategii
științifice, real iste și coerente privind dezvoltarea economiei naționale și a ramurilor ei;
realizarea pe coordonatele eficienței econo – mico -sociale a privatizării, restructurării și
modernizării unităților eco nomice; ameliorarea formării profesionale performante, în ac ord cu
exigențele reconversiei forței de muncă; dezvoltarea capacității manageriale începând de la
nivelul microeconomic, până la cel macroeconomic; core larea organică a efortului național cu
asistența financiară externă; elabo rarea și realizarea în pra ctică a unui nou model de ocupare
și utilizare a forței de muncă, întemeiat pe competență, eficiență, performanți etc.
Din examinarea principalelor aspecte ale genezei șomajului, în Regiunea Sud -Vest
Oltenia, pot fi desprinse câteva trăsături semnificative. Asemenea trăsături pot fi
sistematizate astfel:18
 Creșterea semnificativă a șomajului pe toată durata tranziției la economia de
piață;

18 Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C., Economie, Editura Tribuna Economică, București, 2004 , p. 464

44  Rata șomajului a oscilat în jurul valorii de 10% pe ansamblul economiei.
Prognozele trebuie să se real izeze cu prudență, deoarece, pe lângă factorii care au o influență
pozitivă (creșterea serviciilor, evoluția pozitivă a sectorului privat, etc.), apar și factori cu
influență negativă ( cum ar fi ritmul lent al restruc turării în economie, aplicarea cu dif icultate
a legii falimentului etc.).
 Existența în componența șomajului a unui număr semnificativ de munci tori,
rezultați de regulă din unitățile economice energointensive.
 Șomajul a afectat foarte puternic femeile și tinerii . Șomerii tineri provin cu
deosebire din mediul urban și au în general o pregătire liceală sau profesională. Cauzele
pricipale generatoare de șomaj în rândul tinerilor sunt: reținerea angajatorilor față de tinerii
care intră pentru prima dată pe piața muncii (ca neavând experiență ); necorelarea cererii cu
cea a ofertei de forță de muncă; tendința patronatelor pentru angajarea de persoane cu
experiență în activitate; etc.
 Ponderea mare a femeilor în rândul șomerilor este generată de influența unor
vechi mentalități privind rolul f emeii în soci etate. Această mentaliateacționează din păcate
atât la angajare, cât și la eventualele disponibi lizari de personal.
 Tendința în creștere a șomajului de lungă durată, explicată de perioada mare a
recesiunii în cadrul economiei.
 Alimentarea șomajului urmare proceselor de natură economică și social -culturală.
Procesele economice sunt de regulă : declinul economic, instabilitatea în aplicărea reformei
în economie, lipsa capitalului etc., pro cesele social -culturale privind în principal: mobi litatea
redusă a mun cii generată de motive sociale restrictive, necorelarea opțiunilor profesionale
dintre ofertanți și angajtori , etc.
Asemenea trăsături ale șomajului trebuie puse în relație cu funcționali -, tatea pieței
muncii și urmărite, diferenția t, în toate formele de șomaj exis tente în țara noastră.

3.2. Strategii și politici privind ocuparea forței de muncă în Regiunea
Sud-Vest Oltenia
A) Măsuri active și pasive de de îmbunătățire a ocupării forței de muncă și
combaterea șomajului în Regiune Sud -Vest Oltenia
Volumul și structura ocupării sunt influențate indirect și adeseori decisiv de către
politicile macro – economice (de creștere economică) precum și de către politicile fiscale

45 (nivelul impozitelor și taxelor), monetare (nivelul ratelor dobânzilor), salariale sau de nivelul
investițiilor publice în infrastructură.
O altă serie de măsuri de politici publice, de mai mică anvergură au de regulă un
impact direct și pe termen scurt asupra nivelului de ocupare a persoa nelor pe piața muncii;
acestea pot fi grupate în două mari categorii în funcție de natură și intensitatea influenței
acestora asupra structu rii cererii și ofertei de muncă: pasive și active .
Măsurile așa numit "pasive" de ocupare sunt măsuri de sprijin mat erial (indemnizația
de șomaj, alocația de sprijin) care au rolul de a compensa, într -un anumit grad, lipsa
veniturilor cauzate de șomaj sau inactivitate și corespunzător de a menține capacitatea de
muncă în perioada dintre pierderea locului de muncă și găs irea unuia nou.
În schimb, măsurile de ocupare “active" constituie un ansamblu de intervenții care
influențează în mod direct și pe termen scurt volumul și structura ocupării și corespunzător a
șomajului, în vederea găsirii unui echilibru între cererea și oferta de locuri de muncă, fie în
sensul creșterii cererii de forță de muncă, fie reducând o ofertă supradimensionată a acesteia.
Creșterea cererii de forță de muncă poate fi stimulată prin acordarea de subvenții
angajatorilor sau prin măsuri ce își propun să dezvolte capacitatea antreprenorială a unei
comunități sau regiuni, în vreme ce, spre exemplu, acordarea de prime de mobilitate sunt
intervenții menite a reduce o ofertă relativ supradimensionată de forță de muncă.
Măsurile active ale politicii ocupări i forței de muncă sunt orientate atât către angajatori
cât și către persoane aflate în căutarea unui loc de muncă; dintre cele din urmă, formarea
profesională și serviciile de ocupare (de stimulare a ocupării) reprezintă cele mai importante
măsuri active c u adresabilitate directă către persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
Principalele servicii de stimulare a ocupării adresate persoanelor aflate în căutarea unui
loc de muncă sunt: serviciile de informare și consiliere personală, mediere locuri de muncă,
servicii de consultanță în vederea inițierii unei activități independente.
Formarea profesională reprezintă cea mai importantă măsură activă a strategiei
europene de ocupare și o măsură centrală a politicilor naționale de ocupare și de incluziune
socială.
În Regiunea Sud -Vest Oltenia , sistemul de formare profesională a adulților cuprinde
formarea profesională inițială care vizează dobândirea competențelor profesionale minime
necesare pentru obținerea unui loc de muncă și formarea profesională contin uă organizată
prin alte forme decât cele specifice sistemului național de învățământ; aceasta este ulterioară
formării inițiale și asigură adulților fie dezvoltarea competențelor profesionale deja dobândite,
fie dobândirea de noi competențe.

46 Tipologia serv iciilor de formare profesională și de stimularea ocupării
Servicii de formare
profesională Sevicii de stimulare a
ocupării
Măsuri active ale
politicilor de ocupare
(adresate persoanelor
aflate în căutarea unui loc
de muncă) Calificare și Recalificare Informare și consiliere
profesională
Inițiere Mediere locuri de muncă
Perfecționare și
specializare Consultanță antreprenoriat/
activități independente
Subvenții

Principalele tipuri de programe de formare profesională în Regiunea Sud -Vest
Oltenia cuprind:
 Programele de inițiere – ce au drept scop dobândirea uneia sau mai multor
competențe specifice unei calificări conform standardului ocupațional sau de pregătire
profesională;
 Programe de calificare și recalificare – vizează dobândirea unui ansamblu de
competențe profesionale care permit unei persoane să desfășoare activități specifice uneia sau
mai multor ocupații;
 Programle de perfecționare și specializare – sunt acele programe de pregătire
profesională care asigură perfecționarea sau completarea c unoștințelor și competențelor
profesionale ale unei persoane care are deja o calificare, dobândirea de competențe noi în
aceeași arie de ocupație , dobândirea de competențe tehnice noi, specifice mai multor
ocupații.
În cadrul politicilor europene s -a accentuat tendința de întărire a măsurilor active de
ocupare prin realocarea resurselor de la cele pasive, precum și dezvoltarea parteneriatelor /
externalizarea serviciilor de ocupare către furnizorii privați din sectorul comercial sau din cel
al economiei sociale; de asemenea, programele de formare profesională sunt tot mai mult
legate de programele de creare de locuri de muncă prin măsuri de corelare a conținutului
formării cu nevoile pieței muncii și printr -o cooperare eficientă și efectivă între agenții
economici și furnizorii de formare.

47 B) Strategii și politici privind ocuparea forței de muncă în Regiunea Sud -Vest
Oltenia
Piețele muncii sunt diferențiate pe tipuri de capabilități și competențe valorizate
(apreciate pozitiv, selectate și ierarhizate pe criterii de complexitate) și valorificate (luate
practic în considerare). Diferențierea are în vedere, tocmai, procesele de diviziune a muncii
sociale și departajarea pe profesii.
Piețele muncii suferă permanente modifi cări în raport cu criteriile avute în vedere în
management, cu schimbările concepute și acceptate în domeniul tehnologiei, organizării etc.
și în corelare directă cu schimbările comportamentelor de consum.
Se poate defini piețele muncii ca un sistem de in teracțiune a actorilor sociali deținând
poziții și jucând roluri diferite prin care se satisfac preferințele angajatorului (de a investi în
oamenii de o anumită competență) și a angajatului (de a -și oferi competențele) în vederea unui
câștig reciproc și co nformându -se unor reguli în comun împărtășite și rezultate din negocierea
intereselor.
Strategiile și politicile de ocupare a forței de muncă sunt preocupări superiore
problemelor de producție. Ocuparea cât mai mare și mai echilibrată a potențialului uman de
muncă este o dimensiune importantă a obiectivelor generale de întărire a coeziunii sociale, de
reducere continuă a nivelului sărăciei, a combaterii permanente a discriminării și excluziunii
sociale, de promovare a incluziunii sociale și a echității soc iale.
În ceea ce privește aspectele legate nemijlocit de problemele economice, se desprind
următoarele politici și măsuri ale forței de muncă , ce trebuie avute în vedere:
a) proiectarea în perspectivă a cerințelor de forță de muncă în concordanță cu
modificările posibile și dezirabile din societate;
b) stimularea ofertei prin crearea unui mediu de afacere bazat pe o încredere durabilă
în stabilitatea și perspectivele de dezvoltare ale economiei;
c) creșterea numărului de noi locuri de muncă și de o calit ate tot mai bună,
corespunzătoare motivațiilor diverse și exigente ale solicitanților;
d) reducerea permanentă a șomajului ;
e) combaterea discriminărilor (pe criterii de sex, naționalitate, vârstă) la angajare și
evitarea excluziunii sociale;
f) găsirea de activități potrivite pentru atragerea în muncă a grupurilor cu handicap;
g) favorizarea mobilității ocupaționale și pregătirea pentru reconversie profesională;
h) acordarea de servicii populației vizând diverse tipuri de activități orientate spre
angajare și inițiere de afaceri;

48 i) corelarea politicilor de ocupare cu orientarea în perspectivă a învățământului, în
scopul dirijării schimbărilor în structurile socioprofesionale spre o configurație a economiilor
modeme și competitive;
j) promovarea unui sistem de facilități menite a stimula angajarea tinerilor
absolvenți , de facultăți, persoane handicapate, grupuri vulnerabile etc.;
k) stimularea cooperării întreprinderilor cu universitățile și unit ățile de cercetare –
inovare în realizarea transferului de cunoștințe și tehnologii (cu deosebire spre IMM și start –
ups);
1) favorizarea cooperării (prin clustere, rețele, centrale etc.) care să conducă la
îmbunătățirea calității locurilor de muncă și folos irii unei game largi de servicii vizând
transferul, inovația și competitivitatea.
La aceste măsuri, strategiile și politicile de ocupare a forței de muncă din Regiunea
Sud-Vest Oltenia, adaugă preocuparea prioritară de formare și perfecționare a pregătirii
profesionale a managerilor, cu deosebire pentru IMM, crearea de manageri din perspectiva
cerințelor noi ale piețelor (managementul competențelor negociate, managementul produselor
cu un grad ridicat de personalizare, managementul descentralizat etc.).
Concret, privitor la elaborarea strategiei și politicilor de ocupare în Regiunea Sud –
Vest Oltenia, sunt prezentate câteva dintre preocupările Uniunii Europene în același
domeniu.
Regiunea Sud -Vest Oltenia parcurge o etapă încă dificilă sub aspectul adecvării sale la
marile tendințe și procese proprii lumii contemporane, mai direct ale Uniunii Europene.
Așa cum a fost formulată strategia Uniunii Europene la Lisabona, marile direcții de
schimbare sunt: trecerea spre economia cunoașterii (la nivelul de lideritat e), promovarea
dezvoltării durabile (obiectiv adăugat explicit la întâlnirea de la Barcelona din 2000) și
protecția mediului, crearea de noi și mai bune locuri de muncă, evitarea, pe cât posibil, a
șomajului, excluziunii, sărăciei, sprijinirea IMM etc.
Din această perspectivă, structurile socioprofesionale vor fi dirijate spre schimbări
calitative în tipurile predominante de profesii, spre conectarea muncii la ansamblul vieții
oamenilor , spre promovarea unor măsuri care să conducă spre o mai bună calitate a
condițiilor de viață și muncă a întregii societăți.
În raport cu aceste caracteristici, România și deci și Regiunea Sud -Vest Oltenia
prezintă o situație contradictorie: unele aspecte ne apropie de realitățile Uniunii Europene
(chiar a țărilor avansate), a ltele marchează procese și tendințe „în contratimp‖.
Astfel se observă:

49 – o decuplare (însemnată) a evoluției Regiunii Sud Vest Oltenia de unele procese și
tendințe majore de modernizare și adecvare la cerințele piețelor globalizate ale țărilor
avansate;
– această „decuplare‖ exprimă nu numai un mare decalaj față de țările avansate, ci și –
în special – manifestarea unor tendințe „în contratimp‖ (tendințe opuse) care îndepărtează
zona geografică de procesele și realitățile lumii avansate (în care dorim să ne integrăm, dar și
să fim competitivi).
Aceste tendințe în „contratimp‖ se referă, în special, la:
 procesul de „ neoruralizare ‖ a economiei este generat de o „ retromigrație ‖ a
populației (de la orașe la sate); o diminuare a ponderii și gradului de competitivitate a
industriei românești;
 un accentuat proces de sărăcire, cu deosebire la sate; efecte negative pe plan
demografic.
Astfel, în timp ce în multe țări din Uniunea Europeană, populația ocupată (activă) din
agricultură nu depășește 3 -5% din popu lația activă totală, în țara noastră populația care
locuiește la sat crește și a ajuns la circa 42% din totalul populației țării, iar populația ocupată
în agricultură este de circa 24%.
Din anul 1990, cu deosebire după 1996, se conturează un proces de contramobilitate
teritorială (retromigrație)
Se depun eforturi mari în direcția trecerii spre societatea cunoașterii . Numărul și
ponderea celor ocupați în cercetare -inovare, învățământ, producția de tehnologie a
informației sunt cu totul nesatisfăcătoare.

3.3. Probleme ale ocupării forței de muncă în Regiunea Sud -Vest Oltenia

Strategiile și politicile de ocupare a forței de muncă în Regiunea Sud -Vest Oltenia,
pot fi elaborate în mod realist doar în corelare directă (și, chiar, subordonare) cu strategiile și
politicile de ansamblu ale unei uniuni de state , Uniunea Europeană, țări sau întreprinderi.
Ocuparea forței de muncă însă poate să joace roluri diferite, în raport cu modul de a
concepe strategiile globale (de ansamblu).
În perioadele de reproducere a st ructurilor sociale existente, domină procesele de
continuitate și de inovare . În acest context, strategiile și politicile ocupării (SPOF) vor avea
ca obiective principale furnizarea de personal specializat în conformitate cu locurile de
muncă existente. Extrapolarea tendințelor (în reproducerea) este calea principală de

50 asigurare a bunei funcționări a societății. Viziunea structurală (nu structuralistă) este
aplicabilă (în limitele valabilității sale) ca mod de a concepe necesarul de oameni și a realiza
accesul lor la posturi.
Schimbarea socială se petrece în mod mai diferențiat (tabelul 3.1).
Tabelul 3.1 – Cele patru tipuri de schimbare 19

SCHIMBARE
Incrementală Strategică
SCHIMBARE Anticipativă Echilibrată („tuning‖) 3 Reorientare 1
Reactivă Adoptare 4 Recreare 2

Sursa : Elvira Nica , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în
România ,Editura Economică, București, 2007, p.164
În tipul de schimbare „incrementală” – de creștere, domină orientarea strategică de
menținere a „echilibrului‖ între diversele grupe profesionale (ui cadrul structurii existente),
modificările neafectând „regula de compoziție‖ a structurii36 (menținând, în general,
componentele profesionale și ponderile lor).
Se depun eforturi mari în direcția trecerii spre societatea cunoașterii , numărul și
ponderea celor ocupați în cercetare -inovare, învățământ, producția de tehnologie a
informației sunt cu totul nesatisfăcătoare.
În schimbările adaptative , politicile de ocupare sunt mult diminuate ca importanță,
pregătirea și asigurarea oamenilor făcându -se în raport cu ceea ce a existat până în prezent.
Politicile de reorientare aplicate în Regiunea Sud -Vest Oltenia, implică procesele de
„ruptură‖, strate giile și politicile de ocupare a forței de muncă devin pârghii de asigurare,
orientare și stimulare a schimbărilor din societate.
Sesizând începutul „rupturii‖, strategiile și politicile de ocupare vor avea un rol activ:
vor selecta unele noi tendințe ca re nu intră în modelul de dezirabilitate strategică, prin
schimbarea profesiilor care vor sprijini tendințele noi. De exemplu, apariția spontană a

19 Nadler, D.A., Tushman, M.L., Organizational Frame Bending (în Pennington Ashley, Edward Tony,
lntroduction lo Human Resource Management, 2000, New York Oxford University Press, p. 229. (Elvira Nica ,
Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în România ,Editura Economică, București, 2007, p.164)

51 proceselor de automatizare și robotizare s -a extins, la început, în toate subramurile economice
în care acest e tehnologii erau aplicabile. Ulterior, analiza critică a efectelor automatizării și
robotizării asupra produselor și salariaților (o nouă clasificare și standardizare a produselor și
forței de muncă — exprimată prin conceptul „noul taylorism‖) a dus la el aborarea unui nou
model managerial (antropocentric), în care proiectarea resurselor umane avea ca ax principal
personalizarea și negocierea competențelor. Prin aceasta, strategia și politicile de ocupare au
dus la schimbarea tendințelor apărute în afara st ructurilor profesionale, reducând folosirea
automatizării (chiar și a diviziunii de tip „bandă rulantă‖) și generând procesele de producție
personalizate.
Strategiile și politicile de ocupare nu pot impune schimbarea împotriva oamenilor.
Rezistența la schi mbare este un proces social complex ce nu poate fi omis (și de care
ne vom ocupa ulterior). Chiar în regimuri dictatoriale, rezistența la schimbare se manifestă
(uneori tacit) prin sabotarea intenționalității deciziilor luate de puterea discreționară.
Nece sitatea schimbării reprezintă rezultanta unei elaborări complexe ce presupune
procesele de interpretare cultural -simbolică a „realității‖ sociale (ea însăși fiind un construct
sociocultural).
Necesitatea schimbării în Regiunea Sud -Vest Oltenia implică:
 problematizarea actualei stări de fapt, sesizarea (conștientizarea, perceperea) unor
deficiențe, cerințe nesatisfăcute, oportunități nefructificate, aspirații neluate în seamă etc.;
 selectarea problemelor construite prin aprecierea unora ca favorabile, a alto ra ca
periculoase;
 ierarhizarea cerințelor de schimbare evaluate ca favorabile (dezirabile) printr -o
ordine de priorități;
 valorificarea opțiunilor prin construirea „necesității schimbării‖ și trecerea la
procesele decizionale ale acțiunii.
Schimbarea structurilor profesionale în Regiunea Sud -Vest Olteni, este un proces
complex, în care strategiile și politicile de ocupare reprezintă doar un element component.
Acest proces presupune participarea unor actori sociali diferiți, având concepții
specifice, u rmărind interese deosebite, mobilizați de aspirații și motivații proprii. De aceea,
este necesară o negociere societală (formalizată — prin sisteme tripartite: puterea publică –
proprietari -sindicate, sau neformalizată – prin negocieri directe, „față în față ‖). Politicile de
ocupare acordă o atenție deosebită tocmai acestor acțiuni practice, în care formularea
cererilor de forță de muncă se confruntă cu cea a ofertei pe piețele muncii (despre care vom
reveni într -o analiză special dedicată problemei).

52 Necesitatea schimbării

Fig. 3.1 Schema necesității schimbării
Sursa : Elvira Nica , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în România ,Editura
Economică, București, 2007, p.166

Din diversele perspective se pot da următoarele caracterizări:20
1) Politica de ocupare a forței de muncă se referă la ansamblul (complexul) de
concepții, principii (paradigme), proiectări, măsuri, mecanisme, actori potențiali etc. menite a
asigura desfășurarea cât mai bună a activităților sociale prin, pe de o parte, proiectarea
adecvată a locurilor de muncă și, pe de altă parte, pregătirea, recrutarea, repartizarea
oamenilor în raport cu aceste locuri de muncă.
Această caracterizare (de tip substanțialist) ia în considerare realitatea dată, modul în
care se face politica de ocupare, punând accentul pe o cât mai bună cunoaștere a f elului în
care se concepe și realizează aceasta și formulând propuneri de corectare, îmbunătățire.
Strategia de ocupare este dată de complexul de obiective și direcții principale de
acțiune, în vederea asigurării unei bune politici de ocupare.

20 Elvira Nica , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în Româ nia,Editura Economică, București,
2007, p.166 Viziunea despre
obiective le
dezirabile ale
societății STRATEGIILE
DE ANSAMBLU
Diagnoza stării actuale
– problematizarea
structurilor
profesionale actuale Insatisfacția față
de unele aspecte
ale stării actuale a
profesiil or Analiza pieței
muncii :
– cerere
– ofertă
Oportunități și
incertitudini Necesitatea
schimbării Strategii și politici
de ocupare

PERFORMANȚE

53 În această p erspectivă substanțialistă, pe prim -plan se pune cercetarea „a ceea ce
există”, realizarea unei cunoașteri cât mai fidele a faptelor .
2) Dintr -o perspectivă constructivist -interpretativă, se poate spune că strategia de
ocupare reprezintă un construct sociocu ltural de interpretare a realității prezente sub aspectul
corespondenței sale cu imaginea dezirabilă și accesibilă asupra modului în care este de dorit a
se împărți timpul socialmente disponibil (al unei societăți, uniuni de state, întreprindere) pe
activi tăți specializate și corelate.
Accentul nu se mai pune pe simpla cunoaștere a ceea ce există, ci pe crearea unei noi
realități sociale în conformitate cu cunoașterea noastră, opțiunile valorico -normative și ținând
seama de contextul (relativ) al constrânge rilor (a se vedea modelul propus).
Din această perspectivă, cei ce elaborează și realizează strategia capătă o importanță
deosebită, dar și o mare responsabilitate privitor la evoluțiile structurilor socioprofesionale, în
fapt, privitor la satisfacerea nec esităților societale și individuale.
Politicile de ocupare devin „pârghii‖ de creare a noi realități în structurile
socioprofesionale, cunoașterea fiind nu numai un termen de a explica ce există, ci și – în
special, imul de a „inventa‖ noi „viitori posibil i, dezirabili, accesibili‖ în preocupările
oamenilor, în modul în care ei își vor defini necesitățile și vor dori a le satisface.
3) Din perspectiva (complementară) deconstructivistă (critică, postmodernă)
strategiile de ocupare exprimă raportul de putere între cei care decid (și implică „puterea
suverană ) și cei care acceptă aceste decizii („puterea disciplinatorie ) asupra conceperii vieții
sociale.
Structurile fragmentarizate ale profesiilor exprimă principiul „divide și supune‖, orice
structură exprimâ nd relațiile de putere între diferitele grupuri socioprofesionale.
Ar fi util a se vedea modul de producere și selectare a „elitelor politice‖, ponderea
proceselor de reproducere, cât și libertatea în accesul la aceste elite. De asemenea, este
semnificativ ă cunoașterea surselor de recrutare a „elitei politice‖ – majoritatea politicienilor
(în special a celor care acced la posturi în cadrul puterii politice) provenind din economiști și
ingineri (în afara celor ce reproduc „elita puterii‖). Accesul la „elita politică‖, a celor care ar
avea pregătirea și menirea aceasta, a sociologilor, psihologilor, celor cu studii în domeniul
acțiunii politice este foarte redus.
Politicile de ocupare (din perspectivă deconstructivistă) reprezintă mijloace de
asigurare a exerc itării puterii de către grupuri ierarhice avantajate. Inegalitatea dintre
ofertantul de muncă și solicitatorul de post de muncă exprimă această putere.

54 3.4. Obiective fundamentale ale strategiilor și politicilor de ocupare a forței de
muncă și combater ea șomajului în Regiunea Sud -Vest Oltenia

Strategia și politicile de ocupare a forței de muncă ar trebui să pornească de la fixarea
câtorva obiective fundamentale:21
 Înviorarea creșterii economice prin crearea de noi unități productive și, prin
aceasta, de noi locuri de muncă, cu deosebire în sectoarele -cheie ale economiei. O direcție
necesară (și posibilă) este și cea vizând inițierea de activități nonagricole la sat, folosind forța
de muncă disponibilă și satisfăcând numeroasele cerințe ale populației rur ale;
 Creșterea, într -un ritm mai mare, a locurilor de muncă din cercetare -inovare și
învățământ , concomitent cu acordarea unei atenții mai mari personalului din aceste sectoare
(salarii, bază materială, condiții de documentare, relații cu alte țări etc.);
 Stimularea progresului tehnologic al întreprinderilor prin aducerea lor la nivelul
(apropiat) de competitivitate din alte țări. Eventual, prin trecerea la managementul
personalizat, o serie de întreprinderi (cu deosebire în producția de bunuri de consum
individual) pot deveni competitive pe noile piețe;
 Operarea unor schimbări mai serioase în condițiile de muncă și sistemul muncii,
astfel încât să genereze motivația durabilă a ofertanților de a ocupa locurile de muncă
disponibile;
 Formarea și sprijinirea un ei clase noi manageriale abilitată pentru afacerile
competitive în condițiile dure ale economiilor globalizate;
 Măsuri menite a crea și consolida o clasă de mijloc capabilă a concura cu marile
întreprinderi – cu deosebire cele aflate în relații cu întrepri nderile străine care acționează în
România. Formarea acestei clase de mijloc pentru consolidarea și evoluția sectorului IMM
spre întreprinderi de generația a treia ;
 O sursă mare de creare a noilor locuri de muncă o reprezintă economia rurală , în
care exis tă numeroase cereri de servicii și disponibilități de forță de muncă neocupată.
Pentru a avea o perspectivă de ansamblu asupra situației ocupării forței de muncă în
România și implicit în Regiunea Sud -Vest Oltenia, este prezentată evaluarea făcută de
Uniun ea Europeană a stadiului de pregătire a aderării (la data de 25 octombrie 2005).
În IMM au evoluat pe trei generații:

21 Elvira Nica , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în România , Editura Economică, București,
2007, p.169

55  prima generație se referă la fostele ateliere meșteșugărești care continuă să existe și
la noi (cu deosebire la sate),
 a doua generație are în vedere dezvoltarea IMM de tip industrial (care au
perspective încă mari în România) și
 a treia generație, a IMM de tip high -tech, bazate pe cunoaștere, inovative și
acționând în clustere și rețele intensiv -cognitive.
Parlamentul European).
În aces t scop, problemele au fost grupate pe trei categorii:22
a) domenii în care țara candidată (România și Bulgaria) este pregătită sau în care
actualul ritm de adaptare la cerințele Uniunii Europene asigură, în mod normal,
implementarea criteriilor de aderare (pentru care s -a formulat – simbolic – „stegulețe verzi‖);
b) domenii în care eforturile trebuie mărite și progresele să înregistreze un ritm mai
rapid („stegulețe galbene‖);
c) domenii de risc maxim, unde situația este necorespunzătoare și implică obligația
unor acțiuni imediate și hotărâte.
„Raportul de monitorizare ‖, prezentat la dezbaterile din Parlamentul European,
menționa la acea dată (în domeniile legate direct de problematica ocupării forței de muncă )
următoarele:
 „Stegulețe verzi‖ – domeniile: deplasare a capitalului, politica industrială, IMM,
cercetarea, învățământul, libera circulație a mărfurilor și persoanelor, politicile sociale și
ocuparea forței de muncă (tratamentul nediscriminatoriu al femeilor și bărbaților, sănătatea și
securitatea la locul de muncă, reducerea șomajului, protecția socială. Se prevede necesitatea
creșterii numărului de personal din cercetare.
 „Stegulețe galbene‖ – domeniile: libera circulație a serviciilor (aspecte legislative),
legislația muncii, libertatea de a înființa o comp anie, protecția consumatorului și mai buna
supraveghere a piețelor, pregătirea personalului din sectorul veterinar.
 „Stegulețe roșii‖ – domeniile: dreptul societăților comerciale (protecția drepturilor
de proprietate industrială și intelectuală), creșterea numerică și îmbunătățirea pregătirii
personalului din administrație (cu deosebire în domeniile legate de circulația mărfurilor,
achizițiile publice, controlul la granițe, combaterea pirateriei și falsurilor etc.), pregătirea de
personal calificat în domen iile legate de serviciile financiare (absorbția fondurilor comunitare
și controlul folosirii lor etc., pregătirea personalului pentru implementarea Sistemului Integrat

22 Elvira Nica , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în România , Editura Economică, București,
2007, p.170

56 de Administrare și Control în agricultură, în sectorul sanitar -veterinar, angajarea de p ersonal
nou și pregătirea profesională a celui existent în domeniul protecției mediului etc.
Unele din deficiențele semnalate au ca o cauză (nu unică) și lipsa de personal calificat
într-un anumit domeniu.
Politicile de ocupare a forței de muncă se dovedes c, încă o dată, elemente de primă
importanță în evoluția benefică a Regiunii Sud -Vest Oltenia . Actualmente, situația pe care o
prezintă România în ansamblul ei, este mult mai bună.

3.5. Obiectivele și instrumentele politicii sociale și de ocupare europene

Obiectivele și instrumentele politicii sociale și de ocupare sunt:23
A. Asigurarea locurilor de muncă;
B. Inițiativele comunitare și măsurile inovative;
C. Implementarea libertății de mișcare;
D. Promovarea învățământului și pregătirii;
E. Egalitatea șanselor pentru bărbați și femei;
F. Îmbunătățirea condițiilor de muncă;
G. Promovarea sistemului de protecție socială;
H. Integrarea socială.
A. Asigurarea locurilor de muncă
Problema combaterii șomajului s -a aflat permanent în centrul preocupărilor și
dezbaterilor europene , î ncepând cu Carta Albă a Competitivității, Creșterii și Ocupării Forței
de Muncă, continuând u -se apoi cu deciziile CE de la Essen (1994), cu Tratatul de la
Amsterdam și apoi cu Summit -ul special organizat pentru dezbaterea problemelor asupra
locurilor de m uncă de la Luxemburg (noiembrie 1997)
În urma acestor dezbateri statele UE au convenit pentru cambaterea șomajului
realizarea de programe politice pe termen lung
– Cu ocazia Summit -ului de la Amsterdam din iunie 1997, șefii de state și de
guverne au stabilit intrarea în vigoare a unui nou Titlu privind locurile de muncă în Tratatul
de la Amsterdam convocând un Consiliu European extraordinar care să dezbată spinoasa
problemă a locurilor de muncă.

23 Profiroiu, M., Profiroiu, A.,, Popescu, I., Instituții și politici europene , Editura Economică, București, 2008,
p.473

57 – La Summit -ul dedicat locurilor de muncă (noiembrie 199 7), care a fost și primul
Summit dedicat exclusiv problemei șomajului, Consiliul European a adoptat Instrucțiunile
privind politica locurilor de muncă pentru 1998.
Până în 2002, obiectivele politicii de ocupare erau stabilite în cadrul a circa 20 linii
directoare, organizate în jurul a patru elemente24 – disponibilitatea pentru angajare,
antreprenoriatul, adaptabilitatea și egalitatea șanselor.25
a) Disponibilitatea pentru angajare . Acesta se referă la calitățile celor care caută de lucru.
Pregătirea, postpregătirea și perfecționarea profesională sunt mijloacele prin care guvernanții
se pot asigura că cei care caută o slujbă au calitățile și experiența cerute de piața forței de
muncă. Principalele obiective sunt:
ș tinerilor trebuie să li se asigure perioade de pregătire și postpregătire sau chiar
stagii de practică înainte de împlinirea a șase luni de șomaj
ș pentru șomerii adulți este necesară oferirea unui nou început, cu deosebire printr -o
pregătire suplimentară sau prin noi orientări pr ofesionale înainte de înregistrarea a 12 luni de
șomaj;
ș cel puțin unul din cinci șomeri ar trebui să aibă posibilitatea să urmeze cursuri de
perfecționare profesională sau de specializare;
ș numărul celor care renunță la școală trebuie redus și ar trebui îmb unătățit sistemul
școlilor profesionale sau creat unul nou.
S-a concluzionat că pentru a atinge aceste obiective, Guvernele statelor membre
trebuie să ceară organizațiilor patronale și sindicale să ajungă la înțelegeri viabile legate de
intensificarea programelor de pregătire, de identificare a noi posibilități de perfecționare
profesională și a altor proceduri de acumulare a activit ăților profesionale.
b) Antreprenoriatul . Pentru a se asigura crearea de noi locuri de muncă este important să se
ușureze s ituația companiilor. Așadar, intenția statelor membre ale Uniunii este
De a se simplifica procedura înființării de noi afaceri și de sprijinire a celor care vor să~și deschidă
propria afacere prin:
ș identificarea obstacolelor existente la crearea de întreprinderi mici și mijlocii și
adoptarea măsurilor necesare remedierii acestora;
ș reducerea taxelor și a contribuțiilor împovărătoare, mai ales în privința locurilor de
muncă prost plătite;

1Adoptate în mod oficial pentru prima dată de către Consiliul pentru muncă și probleme sociale în decembrie
1997
25 Profiroiu, M., Profiroiu, A.,, Popescu, I ., Instituții și politici europene , Editura Economică, București, 2008,
p.473

58 ș stabilirea numărului de locuri de muncă care pot fi create în sf era socialului, mai
ales în domeniul voluntariatului.
c) Adaptabilitatea. Companiile și angajații trebuie să accepte schimbarea. Ei se confruntă cu
noile tehnologii, precum și cu schimbarea condițiilor pieței. Procesul de adaptare ar trebui să fie
facilitat d e:
ș dezvoltarea strategiilor de generare a practicilor de muncă moderne și flexibile prin
colaborare cu partenerii sociali;
ș analizarea formelor de angajare – extrem de diverse – care ar putea necesita noi
tipuri de contracte de angajare;
ș introducerea, acolo unde este nevoie, a stimulentelor pentru pregătire individuală și
a pregătirii în cadrul companiei.
d) Egalitatea șanselor. Statele membre ale UE acordă o importanță deosebită
identificării și asigurării oportunităților egale de a promova în carieră atât pen tru bărbați, cât și
pentru femei, precum și îmbunătățirii modalităților de integrare a persoanelor cu handicap în
piața forței de muncă . Pentru realizarea acestui obiectiv s -a decis:
ș impunerea de măsuri care să permită angajarea a cât mai multor femei î n ramurile
și profesiile dominate anterior de bărbați;
ș îmbunătățirea serviciilor de îngrijire a copiilor și a persoanelor în vârstă, pentru a
permite femeilor să se angajeze sau să -și păstreze locul de muncă;
ș înlăturarea progresivă a obstacolelor care fac dificilă atât pentru bărbați, cât și
pentru femei reîntoarcerea la locul de muncă după o perioadă de pauză (de exemplu, creșterea
unui copil);
ș acordarea unei atenții speciale problemelor întâmpinate de persoanele cu handicap
în găsirea unui loc de muncă.

Uniunea Europeană folosește mijloace de finanțare structurală, în special Fondul
Social European, pentru a asigura și subvenționa locurile de muncă.
Din 2003, liniile directoare ale politicii de ocupare au fost prezentate sub formă a zece
priorități „orientate spre rezultate‖, structurate în jurul a trei obiective: ocupare deplină , calitate
și productivitate. Comisia redactează liniile directoare, care sunt apoi aprobate de către Consiliu.
În a treia fază, statele membre pregătesc planuri naționale de acțiune, prin care se stabilesc
măsurile pe care le vor lua pentru a respecta aceste obiective. Comisia pregăt ește proiectul
raportului comun privind ocuparea, evaluând evoluția globală a situației ocupării forței de
muncă la nivelul UE și punerea în aplicare a liniilor directoare privind ocuparea. Acesta este

59 apoi modificat, dacă se consideră necesar și avizat de către Consiliu pentru Ocuparea Forței
de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori
(EPSCO). În final este aprobat de către Consiliu. În paralel, Comisia face recomandări
individuale fiecărui stat membru, care sunt avizate și de către Consiliu. Inst rumentul
recomandării definit prin Tratatul de la Amsterdam este un element cheie care distinge
Strategia Europeană de Ocupare de alte domenii acoperite de metoda de coordonare deschisă.

Consiliul European din 23-24 martie 2006 :
ș a considerat că problema creșterii numărului de locuri de muncă în Europa trebuie
să constituie una dintre prioritățile de prim rang ale UE ;
ș a luat notă și de propunerea Comisiei privind stabilirea unui fond european de ajustare
la globalizare26. Misiunea acestuia era de a ajuta reintegrarea profesională a muncitorilor licențiați pe
motiv de modificări majore în structura comerțului mondial El trebuia să intervină în completarea
eforturilor statelor membre, prin finanțarea unor servicii specifice și personalizate, atunci când
muncit orii se confruntau cu probleme sociale imediate și de mare amploare în urma unor
dificultăți economice grave și imprevizibile. Noul fond a fost instituit de Parlamentul
European și Consiliu la 20 decembrie 200627.
La 18 iulie 2006, Consiliul a adoptat o dec izie privind liniile directoare pentru politicile de
ocupare a forței de muncă ale statelor membre28 Acesta a amintit că, de vreme ce problema creșterii
și ocupării forței de muncă s -a aflat în centrul reformei strategiei de la Lisabona în 2005,
liniile dir ectoare pentru ocuparea forței de muncă și marile orientări ale politicilor economice
au fost adoptate sub forma unui ansamblu integrat, jucând în acest context un rol motor în
realizarea obiectivelor strategiei de la Lisabona în materie de ocupare a forțe i de muncă și a
pieței muncii. Liniile directoare încheiate în 2005, care vizau locurile de muncă cu normă
întreagă, calitatea locurilor de muncă, productivitatea forței de muncă și coeziunea socială, au
fost menținute în 2006. La 12 decembrie 2006, Comisi a a propus să se extindă validitatea și
pe 2007.
B. Inițiativele comunitare și măsurile inovatoare
Inițiative comunitare (IC) sunt forme de asistență financiară propuse de către Comisie statelor
membre în vederea rezolvării problemelor sociale și economice specifice care afectează întreaga Uniune
Europeană și care completează intervenția fondurilor structurale pe obiectivele priorita re.

26 Idem Martin Rhodes, p. 281.
27 COM(2(X)6)91.
28Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 (JO L 406, 30.12.2006). Decizia 544/2006/CE (JO L 216, 30.12.2006).

60 Măsurile inovative fac excepție de la principiul programării și dau posibilitatea Comisiei să
finanțeze din proprie inițiativă proiecte -pilot, rețele de cooperare , schimburi de experiență și studii cu scopul de
a se genera stimulente pentru politici pr in intermediul unor experimente realizate la scara întregii
Comunități. Obiectivul principal al Comunității constă în stimularea statelor membre pentru ca partenerii
economici și sociali să lucreze împreună și să implementeze măsurile de interes comun ale U E.
Programul comunitar pentru ocupare și solidaritate (PROGESS)29 (2007 -2013) are
drept scop oferirea unui sprijin financiar pentru punerea în practică a obiectivelor UE în domeniul ocupării
și afacerilor sociale. El contribuie la realizarea obiectivelor St rategiei de la Lisabona. Dotat cu un
buget de 743 milioane de euro pentru perioada 2007 -2013, PROGRESS finanțează activități
de analiză și învățare mutuală, de sensibilizare și difuzare și de ajutorare a principalilor actori.
Programul este divizat în cinci sectoare corespondente a cinci mari domenii de activitate: ocuparea,
protecția socială și incluziunea socială, condițiile de muncă, lupta contra discriminării și
diversitatea și egalitatea șanselor bărbați -femei .
C. Implementarea libertății de mișcare
Mai î ntâi de toate este necesară înțelegerea principiului libertății de mișcare a
angajaților ca fiind un aspect esențial al pieței unice. Această libertate fundamentală statuează
faptul că flecare cetățean din oricare stat membru al Uniunii Europene are drept ul de a merge
în oricare alt stat membru pentru a locui și munci acolo. Totodată, are dreptul de a rămâne în
acel stat până la sfârșitul contractului său de muncă . Tratamentul diferit al unui angajat în
ceea ce privește slujba, remunerația și alte condiții de muncă datorită naționalității sale este
ilegal.
În vederea asigurării libertății de mișcare, Uniunea Europeană a emis mai multe
reglementări:30
ș Recunoașterea reciprocă a titlurilor și diplomelor. Pentru a -și putea exercita dreptul de
mișcare liberă este necesar ca instruirea, titlurile și diplomele dobândite în țara natală să
permită lucrătorului care migrează să -și găsească o slujbă în altă țară. Acest lucru a fost
asigurat prin reglementări priv ind recunoașterea reciprocă a diplomelor și atestatelor
profesionale.
ș Securitatea socială a persoanelor care se deplasează în cadruI UE. Pentru a face posibilă
libertatea de mișcare pentru salariați, dar și pentru cei care lucrează la propria companie, ca și
pentru familiile lor este necesar să li se asigure drepturile sociale dobândite de -a lungul

29 Instituit prin Decizia nr. 1672/2006 CE a Parlamentului European și a Consiliului, publicată în JO L 315 din
15.11.2006.
30 Profiroiu, M., Profiroiu, A.,, Popescu, I., Instituții și politici europene , Editura Economic ă, București, 2008,
p.475

61 carierei (ex. Dreptul la pensie). Întrucât securitatea socială nu este o responsabilitate comună
pentru Uniunea Europeană, aceasta a acționat drept coordonator î n acest domeniu.
Comunitatea coordonează pur și simplu sistemele de securitate socială pentru a garanta
protecția socială în țara de reședință, în cazul în care cineva se deplasează dintr -un stat
membru în altul. Dreptul de pensie, precum și alte drepturi dobândite în diferite state membre
sunt luate în considerare. În oricare dintre statele membre ale UE se pot solicita plăți care se
efectuează în caz de boală, sarcină, handicap, vârstă înaintată, accidente de muncă sau boli
profesionale, șomaj sau deces, ca și alocații pentru copii. Totuși, acest lucru nu este posibil în
cazul prosperității sociale, pensiilor pentru veteranii de război, sau plății funcționarilor
publici.
ș Agenția Europeană a Locurilor de Muncă (AELM). Cetățenii care vor să consulte piața
europeană a locurilor de muncă pot găsi ajutor la AELM. Agenția a fost înființată la mijlocul anilor
’90 de către Comisia Europeană și de autoritățile în materie de muncă din toate țările membre
la care s -au alăturat Norvegia și Islanda. Scopurile inițiale s e refereau la schimb de informații despre
slujbe, pregătirea euroconsilierilor și crearea unei baze de date comune. Euroconsilierii, care acum sunt
în număr de peste 500, constituie legătura cu autoritățile. Ei schimbă informații referitoare la
slujbele va canțe, la cei care se află în căutarea unui loc de muncă, la situația pieței forței de
muncă și la condițiile de muncă și de viață în diferitele state europene. Comisia a pus la punct
două baze de date care stau la dispoziția euro -consilierilor și în care sunt introduse toate aceste
informații. În același timp, nu numai euro -consilierii, dar și un număr din ce în ce mai mare de
oficii de plasare a forței de muncă au acces la aceste sisteme. Din 1998, persoanele interesate
nu mai trebuie să meargă la un ofic iu de plasare a forței de muncă pentru a afla unde, pe
teritoriul Uniunii Europene, pot găsi un loc de muncă convenabil. AELM este acum disponibil
și on -line. Acest program ajută cetățenii să beneficieze de dreptul la libertatea de mișcare și,
prin aceasta , contribuie la dezvoltarea pieței europene a forței de muncă.
În ceea ce privește libertatea de mișcare a lucrătorilor din noile state membre, în 2006,
țările UE15 au trebuit să notifice Comisia despre intențiile lor cu privire la cea de -a doua fază
(2006 -2009) a dispozițiilor tranzitorii în materie de liberă circulație a lucrătorilor originari
din noile state membre:31
– Comisia a indicat, într -un raport adoptat pe 8 februarie 20061 faptul că fluxurile
migratorii în interiorul UE de la extinderea la 25 de state membre nu sunt destul de importante
pentru a afecta piața de muncă europeană în general. Spania, Portugalia, Finlanda, Grecia și

31 Profiroiu, M., Profiroiu, A.,, Popescu, I., Instituții și politici europene , Editura Economică, București, 2008,
p.476

62 Italia au anunțat că vor urma exemplul Regatul ui Unit, Irlandei și Suediei de a nu aplica
restricții;
– În ceea ce privește prima etapă a dispozițiilor tranzitorii în materie de liberă
circulație a lucrătorilor din Bulgaria $i din România (2007 -2009), zece din celelalte douăzeci
și cinci de state membre au informat Comisia cu privire la decizia lor de a deschide, începând
cu ziua aderării – 1 ianuarie 2007 – piața forței de muncă resortisanților bulgari și români
(Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia, Slovacia, Finlanda și
Suedia);
– La patru ani după extinderea din 2004, nouă state membre din UE15 au deschis
piața forței de muncă pentru resortisanții din opt state membre care fac obiectul dispozițiilor
tranzitorii în materie de liberă circulație a lucrătorilor stabilite prin Tratatul de aderare din
2003: Irlanda, Grecia, Spania, Italia, Portugalia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit au fost urmate
de Țările de Jos și Luxemburg care au încetat să aplice măsuri tranzitorii începând cu data de
1 mai 2007.
D. Promovarea educației și a pregătirii
Un alt domeniu de acțiune al politicii sociale europene privește problema punerii la
dispoziția economiei europene a unei forțe de muncă având o înaltă calificare.
Cel mai popular mijloc de intervenție socio -politic îl reprezintă programele educ aționale
finanțate de UE, precum LEONARDO pentru învățământ profesional și calificare și SOCRA TES pentru
învățământ general și învățământ superior

E. Egalitatea șanselor pentru bărbați și femei
Un alt aspect important al politicii sociale europene îl repre zintă egalitatea șanselor
pentru bărbați și femei. Există câteva întrebări referitoare la acest domeniu:32
ș Cum poate fi evitată pe piața muncii o împărțire în funcție de sex?
ș Cum putem garanta oportunități egale în ceea ce privește locurile de muncă, veni turi
egale și șanse egale de promovare?
ș Cum putem stopa în mod eficient și cum putem împiedica în cele din urmă
discriminarea în funcție de sex?
ș Cum putem împăca obligațiile familiale cu cele profesionale?
ș Cum pot fi incluse femeile în procesul de adopt are a deciziilor din societatea noastră
– în viața profesională, ca și în cea politică și culturală?

32 Idem , p.478

63 Acestea sunt problemele cheie ale activităților socio -politice de azi ale Uniunii
Europene în ceea ce privește egalitatea șanselor. În acest scop au fost e mise următoarele acte
legislative:
ș Directiva privind salarii egale pentru bărbați și femei Această directivă vizează punerea în
practică a principiului salarizării egale. În consecință, până și discriminarea indirectă devine
ilegală;
ș Directiva privind t ratamentul nediferențiat Această directivă interzice orice fel de
discriminare în funcție de sex în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, condițiile de
muncă, șansele de promovare, măsurile care privesc pregătirea și învățământul suplimentar,
precum și încheierea contractului de muncă. Astfel, o interdicție generală privind munca de
noapte pentru femei este ilegală în UE dacă nu există o interdicție similară pentru bărbați;
ș Directiva privind implementarea treptată a principiului tratamentului nedi ferențiat pentru bărbați și
femei în probleme de securitate socială. Această directivă este menită să permită fiecărui stat
membru să stabilească diferite vârste de pensionare pentru bărbați și femei. Totuși, aceste
reglementări ar trebui verificate period ic și armonizate treptat;
ș Directiva privind concediul parental Conform acestei directive, părinții au dreptul la
minimum trei luni de concediu fără plată în cazul nașterii sau adopției unui copil Acest drept
este netransferabil;
ș Directiva privind furnizarea dovezilor în cazul unei discriminări Această directivă definește
noțiunea de discriminare indirectă și susține înlăturarea responsabilității de a furniza dovezi de
către persoana discriminați Atunci când persoanele care se con sideră nedreptățite, întrucât în
cazul lor nu s -a aplicat principiul tratamentului nediferențiat, susțin în fața unui tribunal sau a
altei autorități competente fapte din care se deduce că a existat o discriminare directă sau
indirectă Este pârâtului să de monstreze că nu a fost încălcat principiul tratamentului
nediferențiat,
ș Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalității între femei și bărbați în materie de
ocupare a forței de munci. Aceasta are drept obiectiv simplificarea, modernizarea ș i îmbunătățirea
legislației comunitare privind egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, reunind într -un
singur document pasajele pertinente din directivele referitoare la această problemă, astfel încât
acestea să fie mai clare și mai practice pentru to ți cetățenii.
ș „Pactul european pentru egalitatea între femei fi bărbați ” vizează încurajarea statelor
membre și UE să acționeze în diverse domenii care permit concretizare! Acestui obiectiv al
egalității de șanse

64 F. Îmbunătățirea condițiilor de muncă
Știind că, pe de o parte, economia europeană are nevoie de o forță de muncă sănătoasă
și motivată, cu slujbe sigure și că, pe de altă parte, condițiile diferite ale concurenței în cadrul
pieței unice trebuie reduse, politica socială a Uniunii Europene tratează, d e asemenea
îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru toți angajații. UE a adoptat a legislație privind
următoarele domenii care au o importanță aparte atât pentru patroni, cât și pentru salariați:33
ș Timpul de lucru. Timpul mediu de lucru pe săptămână este r edus la 4S de ore Durată
minimă a concediului plătit este de 4 săptămâni.
 Obligația patronilor de a informa angajatul cu privire la condițiile valabile pentru contractul de
muncă. La încheierea unui contract de muncă, ingratul arc dreptul să primească un document
scris în care să se regăsească cele mai importante drepturi și obligații ce decurg din contractul
de muncă,
 Protecția drepturilor angajaților în cazul transferului de sarcini, îndatoriri sau parte a unei
îndatoriri. În acest domeniu, Comunitatea a urmărit să asigure locuri de muncă în condițiile
restructurării. Astfel, preluarea unei companii de către un nou proprietar nu mai creează
motive pentru concedieri,
 Armonizare a legislației din statele membre care au legături cu protejarea angajaților în cazul
insolvabilității patronilor lor.
ș Armonizarea legislației din statele membre cu privire la concedierile în masă . Conform acestei
directive, proprietarii de companii cu un a numit număr de angajați trebuie să se consulte cu
sindicatul angajaților – dacă intenționează să facă concedieri în masă – astfel încât concedierile
să fie evitate sau cel puțin reduse. Sunt tratate pe larg măsurile sociale care însoțesc și care
susțin loc urile de muncă într -un domeniu diferit sau recalificarea angajaților disponibili. În
plus, patronul este obligat să informeze (în scris) autoritățile reprezentative pentru
disponibilizarea masivă intenționată;
ș Înființarea unui Consiliu European al Muncii c u scopul de a informa și consulta
angajații Scopul acestei directive este să ofere angajaților și grupurilor de companii europene
șansa de a primi informații despre planificări și decizii adoptate de către conducătorii
grupurilor din străinătate. Informare a și audierea angajaților ar trebui să trateze, în primul
rând, structura companiei, situația ei economică și financiară, dezvoltarea probabilă a
afacerilor sale, producția și profitul ei, situația locurilor de muncă și dezvoltarea ei probabilă,
investiții le, schimbările organizatorice fundamentale, introducerea de noi proceduri și metode

33 Profiroiu, M., Profiroiu, A.,, Popescu, I., Instituții și politici europene , Editura Economică, București, 2008,
p.479

65 de producție, fuziuni, micșorarea sau închiderea unor companii sau a unor părți importante din
aceste companii și, în sfârșit, disponibilizările masive;
ș Integrarea lucrăto rilor nerezidenți în sistemul de ocupare a forței de muncă.
Urmare acestei directive se asigură salariaților care merg să lucreze temporar în alte state
membre ale Uniunii (ex. Servicii de construcții și demolări) aceleși condiții, dar și aceleași
regleme ntări privind salarizarea și concediile ca și cei provenind din țara gazdă. Astfel,
companiile stabilite în țări cu salarii mici nu vor fi favorizate, iar denaturările în competiție
vor fi evitate;
ș Locuri de muncă fără normă întreagă. Prin această directiv ă se urmărește
înlăturarea discriminării celor ce nu lucrează cu normă întreagă, îmbunătățirea calității
slujbelor fară normă întreagă, facilitarea dezvoltării slujbelor fără normă întreagă pe un
fundament voluntar și contribuția la organizarea flexibilă a timpului de lucru de o manieră
care să ia în considerare nevoile patronilor și angajaților;
ș Întărirea măsurilor de îmbunătățire și îngrijire a sănătății angajaților . Patronii
companiilor sunt obligați să facă permanente evaluări ale riscurilor fiecărei sl ujbe și să ia
măsuri de reducere a pericolelor. Rezultatele acestei evaluări trebuie să fie înregistrate și, la
cerere, înmânate autorităților. Fiecare angajat are dreptul de a cere examene medicale
preventive. La paisprezece ani după lansarea unei inițiat ive de către Comisie privind protecția
lucrătorilor împotriva riscurilor datorate expunerii la agenți fizici, Parlamentul European și
Consiliul au adoptat la 5 aprilie 2006, Directiva privind prescrierile minime de securitate și
sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri datorate agenților fizici (radiații
optice artificiale)34, ultimul dintre cele patru volume din propunerea inițială a Comisiei.
Directiva impune angajatorilor o serie de obligații, dintre care aceea de a evalua riscurile, de a
reduce expunerea, de a supraveghea sănătatea și de a informa și forma lucrătorii expuși
profesional la aceste riscuri.

7 Directiva 25/2006/CE (JO L 114, 27.4.2006).

66
CONCLUZII

Regiunea Sud -Vest Oltenia este situată în partea de sud -vest a României și cuprinde
cinci județe: Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinți și Gorj. În mare parte, coincide cu vechea regiune
istorică Oltenia, în limitele sale naturale: fluviul Dunărea la Sud, răul Olt (al treilea ca mărime
din România) la Est, Munții Carpați (Alpii Transilvaniei) la Nord și Vest. Cu o Suprafață de
29.212 kmp (locul 7 între regiunile României, 12,25% din Suprafața totală a țării).
Oltenia formează un cadrilater aproximativ simetric, pe axele Nord -Sud și Est -Vest).
Râul Jiu traversează regiunea de la Nord la Sud.
Coordonatele fundamental e ale teoriei generale a ocupării și șoma jului sunt valabile și
în Regiunea Sud -Vest Oltenia.
Din analiza graficelor reprezentând evoluția Resurselor de muncă pe sexe, TOTAL
România în perioada 2005 -2014 și Resurse de muncă pe sexe, pe macroregiunea Sud -Vest
Oltenia în perioada 2005 -2014 rezultă următoarele :
– Oscilațiile de forță de muncă masculină și feminină din România în general și din
Macroregiunea Sud -Vest Oltenia în special , sunt greu de corelat pe întreaga perioadă – 2005 –
2014, întrucât bazele de calcul statistic au fost modificate (respectiv limitele de vârstă), ca
urmare a modificărilor legislative.
– Cu toate acestea urmărind evoluția din perioada 2011 -2014 se constată că forța de
muncă masculină este mai mare decât cea feminină, iar în anul 2014 rezultă o scădere
semnificativă la ambele grupe față de anii anteriori.
Din analiza graficului privind evoluția Populației active civile pe sexe, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), se constată următoarele:
– În perioada 2008 -2014, populaț ia activă a cunoscut o scădere continuă cu excepția
anilor 2012 -2013.
– Și la nivelul acestei categorii de populații, populația masculină este mai mare decât
cea feminină.
Analizând graficul privind numărul de ș omeri înregistrați la sfârșitul lunii, pe
categorii de șomeri, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), se constată următoarele:
– În perioada 2005 -2007, în România, șomajul a scăzut continuu, cunoscând o creștere
semnificativă în perioada post -criză 2009 -2010. Numărul de șomeri a cunoscut o cr eștere
ușoară în anii 2011 -2013, urmat de o nouă scădere în anul 2014.

67 – Numărul de șomeri neidemnizați în România a crescut însă continuu în perioada
2007 -2014
– În macroregiunea studiată, Sud -Vest Oltenia, în schimb numărul de șomeri
neidemnizați au cr escut continuu în eprioada 2007 -2014, cu excepția anului 2011, care a avut
ă ușoară scădere.
Din analiza privind evoluția numărului de ș omeri înregistrați pe categorii de șomeri,
Total pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014) se desprind următoarele:
– Numărul total de șomeri din Regiunea S -V Oltenia a cunoscut o scădere importantă
în perioada 2005 -2008, după care a urmat o creștere semnificativă a numărului de șomeri în
anii 2009 -2010, 2012 -2013 urmare crizei economice. În anul 2014 se p oate observa o
reducere a numărului de șomeri.
– O evoluție asemănătoare a avut -o numărul de șomeri cu indemnizație de șomaj,
adică o scădere între anii 2005 -2008, creștere semnificativă în anii 2009 -2010, ușoară creștere
între anii 2011 -2013 și din nou o scădere în anul 2014.
– În ceea ce privește șomerii fără indemnizație , evoluția acestora a fost una diferită, în
sensul că, exceptând anul 2007, care a avut o scădere importantă, în restul perioadei nivelul
numărului de șomeri a crescut continuu, până î n anul 2014.
Analiza evoluției șomerilor înregistrați pe nivel de studii, TOTAL pe macroregiunea
Sud-Vest Oltenia (2005 -2014), reliefează următoarele concluzii:
– Cu execepția nivelului universitar de studii, celelalte nivele de studii, adică cel liceal
și postliceal , precum și cel primar, gimnazial și professional , au cunoscut o evoluție
asemănătoare ca număr de șomeri : scădere în perioada 2005 -2007, o creștere importantă în
perioada postcriză 2008 -2009, din o scădere în perioada 2010 -2011, urmată de ma i lentă
creștere în perioada 2012 -2013.
– Șomerii cu studii universitare au avut o evoluție diferită: în perioada 2005 -2010,
numărul acestora a cunoscut o creștere continuă, după care a urmat o scădere continuă până
în anul 2014.
Din analiza evoluți ei numărului șomerilor indemnizați, înregist rați pe nivel de studii,
rezultă următoarele:
– Șomerii cu nivel de studii liceal și postliceal , precum și cei cu nivel primar,
gimnazial și professional au cunoscut o evoluție asemănătoare cu evoluția totalului de ș omeri
pe Regiunea S -V Oltenia : numărul acestor categorii de șomeri a avut o descreștere în
perioada 2005 -2007, apoi o creștere semnificativă în perioada 2008 -2009, din nou o scădere
până în anul 2014, cu excepția anului 2013.

68 – Numărul de șomeri cu nivel de studii universitar din Regiunea S -V Oltenia, a avut o
evoluție diferită de a celorlalte categorii : creștere în perioada 2005 -2010, urmat d scădere a
numărului mai ales în anii 2011 și 2014.
evoluția șomerilor fără indemnizație este diferită , în comp arație cu celelalte categorii
de șomeri și anume:
– Numărul de șomeri fără drepturi banesti, înregistrați pe nivel de studii, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia, a crescut în mod constant în perioada 2007 -2014, spre
deosebire de șomerii indemnizați;
– Num ărul de șomeri fără drepturi banesti, cu nivel de studii primar,gimnazial și
profesional, pe macroregiunea Sud -Vest Oltenia , a cunoscut o creștere continuă în perioada
2007 -2014
– Numărul de șomeri fără drepturi banesti, cu nivel de studii liceal și postli ceal pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia , a înregistrat o evoluție crescătoare în perioada 2005 -2009, o
scădere în anii 2010 și 2014 și din nou o creștere în perioada 2011 -2013;
– Numărul de șomeri fără drepturi banesti, cu nivel de studii universitar, pe
macroregiunea Sud -Vest Oltenia (2005 -2014), a cunoscut o evoluție continuu crescătoare în
perioada 2005 -2013, spre deosebire de celelate categorii de șomeri.

69
BIBLIOGRAFIE

Cărți, cursuri, tratate
1) Burloiu, P., „Managementul resurselor umane ‖, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
2) Ciucur, D., Gavrilă, I., Popescu, C., Economie, Editura Tribuna Economică, București,
2004.
3) Dobrotă, Niță (coord.), Dictionar de Economie, Editura Economica , Bucuresti, 1999
4) Dobrotă, Niță (coord.), Economie politica, A.S.E. Bucuresti, 1995
5) Dudian M , „Economie”, ediția a doua, editura C.H.Beck, București, 2008.
6) Grigore, L., „Piata muncii pe plan mondial. Teorii, realitati si perspective ‖, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2000
7) Marshall Alfred , Principles of Economics, Eighth Edition, McMillan Press, London,
1992
8) Nadler, D.A., Tushman, M.L., Organizational Frame Bending (în Pennington Ashley,
Edward Tony, lntroduction lo Human Resource Management, 2000, New York Oxford
University Press, p. 229. (Elvira Nica , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în
România ,Editura Economică, București, 2007, p.164) .
9) Nica, E., , Strategii și politici de ocupare oa forței de muncă în România ,Editura
Economică, București, 2007 .
10) Pârvu Gh. (coord.), Economie – manual universitar , Editura Universitaria, Craiova, 2001
11) Profiroiu, M., Profiroiu, A.,, Popescu, I., Instituții și politici europene , Editura
Economică, București, 2008 .
12) Raboaca Gh., Piata muncii. Teorie si practica; Munca si progres social , Bucuresti, 1990
13) Stoleru Lionel, L’equilibre et la croissance economique , Dunod, Paris, 1996;
14) Țiclea, Al., „Tratat de dreptul muncii ‖, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2005
15) Anuarul Statistic al României -2015 (ASR 2015)

Internet
16) http://statistici.insse.ro/shop/
17) http://statistici.insse.ro/shop/?page=tempo2&lang=ro&context=15
18) http://www.europa.eu.int/comm/employment_social/news/2005/feb/social_agenda
19) http://beta.ier.ro/docu mente/formare/Piata_muncii.pdf
20) http://www.insse.ro/cms/ro/content/anuarele -statistice -ale-romaniei

70
Legislație
*** LEGE nr. 76 din 16 ianuarie 2002 (actualizata) privind si stemul asigurarilor pentru
somaj si stimularea ocuparii fortei de munca
*** Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 (JO L 406, 30.12.2006). Decizia 544/2006/CE (JO L
216, 30.12.2006).
*** Decizia nr. 1672/2006 CE a Parlamentului European și a Consiliului, publicată în JO L
315 din 15.11.2006.
*** Directiva 25/2006/CE (JO L 114, 27.4.2006).