Program de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ [303142]
Program de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
Autor: Sînica-Mariana BALAȘ
Coordonator : Asis. univ. dr. Nicoleta MITREA
Brașov, 2019
Program de studii: [anonimizat] „ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ” : PREVALENȚĂ, ATITUDINI ȘI EDUCAȚIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Autor: Sînica-Mariana BALAȘ
Coordonator : Asis. Univ. Dr. Nicoleta MITREA
Brașov, 2019
CUPRINS
PARTE GENERALĂ
1.Motivație personală……………………………………………………………………………………..5
2.Introducere………………………………………………………………………………………………….6
2.1 Istoria apariției tutunului …………………………………………………………………….7
2.2 Date generale
2.2.1 Consumul de tutun la nivel mondial ………………………………………………..8
2.2.2 Consumul de tutun la nivel europen…………………………………………………8
2.2.3 Consumul de tutun în România……………………………………………………….9
2.2.4 Fumatul în funcție de gen……………………………………………………………….9
2.2.5 Inițiative privind scăderea ratei consumului de tutun la nivel general ….10
2.3 Obiceiurile studenților medicali cu privire la sănătate……………………11
2.4 Fumatul în rândul studenților mediciniști și a cadrelor medicale…….12
2.4.1 Prevalența fumatului în rândul studenților……………………………………….12
2.4.2 Cunoștințele studenților despre tutun………………………………………………14
2.4.3 Atitudini cu privire la fumat în rândul studenților…………………………….15
2.4.4 Educația sanitară ca rol propriu al viitorului asistent medical…………….16
2.5 Inițiative pentru renunțarea la fumat………………………………………………….19
PARTE SPECIALĂ
Scopul studiului………………………………………………………………………………………22
Obiectivele cercetării………………………………………………………………………22
Material și metodă…………………………………………………………………………………..22
Descrierea lotului de cercetare…………………………………………………………………22
Metoda de colectare a datelor………………………………………………………….23
Subiecții studiului…………………………………………………………………………..23
Considerații etice……………………………………………………………………………23
Analiza datelor……………………………………………………………………………….24
Rezultate
Caracteristicile demografice ale eșantionului de studiu…………………….. ..24
Prevalența fumatului……………………………………………………………………….26
Atitudinile studenților asistenți medicali cu privire la consumul tabagic..29
Obișnuința tabagică. Testul de dependență nicotinică la nivel general……32
Domeniul medical și fumătorii…………………………………………………………36
Educația studenților asistenți medicali………………………………………………38
Discuții
Principalele constatări ale acestui studiu……………………………………………40
Comparație cu dovezile științifice existente………………………………………..41
Recomandări……………………………………………………………………………………………42
Concluzii………………………………………………………………………………………………….43
ANEXE………………………………………………………………………………………………………..44
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………..52
PARTE GENERALĂ
Motivație personală
“Singurul mod de a-ți păstra sănătatea este să mănânci ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu-ți place și să faci ceea ce n-ai face”.
Mark Twain
De ce am ales această temă? Răspunsul ar fi multiplu.
În primul rand, problematica consumului de tutun este din ce în ce mai aprigă, dezvoltându-se în ultimul timp în sfera medicală foarte mult. Acest aspect nu este de neglijat datorită faptului că sistemul medical trebuie să genereze un exemplu pentru populație, promovând un sistem de viață sănătos ce se bazează pe profilaxie și educație medicală primară.
În al doilea rând, tind să mulțumesc coordonatorului meu principal în această lucrare, asis. univ. dr. Mitrea Nicoleta care reprezintă un exemplu de urmat în cariera profesională, care iși dorește ca cei mici să devină mari și care mă susține în a pune bazele unui model, poate chiar un nou curent antifumat atât în sfera medicală, cât și în rândul populației generale. Schimbarea trebuie să pornească de la noi, ca apoi să reușim să îi schimbăm pe ceilalți!
În al treilea rând, faptul că fac voluntariat la o clinică medicală bazată pe diverse specialități medicale unde majoritatea pacienților sunt fumători, de aici rezultănd diverse patologii, mi-a deschis orizonturile spre acordarea interesului acestei probleme, spre acordarea de sprijin propriu-zis.
Așadar, bazele acestea nu pot fi puse decât prin educație, totul pornind de la anii de studiu. Așa cum este scris și în citat, trebuie luată în considerare o limită pentru a ne pastra integritatea sănătății și a nu face abuzuri.
La finalul studiului îmi doresc să contribui activ în producerea schimbării!
Introducere
Problematica consumului de tutun este din ce în ce mai exacerbată în rândul populației generale atât la nivel național, cât și mondial.[1] Încă de la începutul anilor 1600, cand nu demult a fost descoperit tutunul, filzoful chinez Fang Yizhi descoperă că anii lungi de fumat distrug plămânii fumătorului, iar mai târziu, N. A. Boiseregard, în 1700, spune că tinerii sunt afectați neuro-vegetativ, tremură, mâinile și picioarele sunt instabile. Abia în 1930 se face o oarecare corelație între consumul de tutun și cancerul de plămâni, reușind ca Fritz Lickint să publice o lucrare de 1000 de pagini, „Tutunul și organismul” care se dovedește a fi lucrarea de cea mai mare acuratețe și comprehensiune asupra problematicii tutunului. [2]
Epidemia tabagică este una din cele mai importante probleme la nivel de sănătate publică cu care se confruntă lumea întreagă, tutunul cauzând decese, activ și pasiv, până la mai mult de un sfert din persoanele ce îl consumă. Se estimează că un număr mai mare de 7 milioane de oameni mor din cauza consumului de tutun și că 10 % dintre aceștia au fost nefumători, dar au fost expuși fumului de țigară. [3]
Este cunoscut faptul că tutunul afectează fiecare organ al corpului [4], fiind considerat un comportament cu consecințe grave și de durată asupra stării de sănătate.[5] Are un rol important în dezvoltarea bolilor cardiovasculare, leziunilor canceroase, tulburărilor respiratorii, infertilității, osteoporozei, afecțiunilor endocrine, etc.[6] La nivel mondial, tutunul este a doua cauză majoră a morbidității și al patrulea cel mai frecvent factor de risc pentru sănătate.[7] Organizația Mondială a Sănătății presupune că în 2030, dacă nu se înăspresc regulile și dacă nu se implementează noi măsuri anti-fumat, se va atinge pragul de 8 milioane de decese anual din pricina fumatului.[8] Acest lucru este inacceptabil datorită faptului că se poate preveni toată această situație, fiind o cauză de deces ce poate fi evitată. [3]
În mod ideal, un spital este mediul care ar trebui să promoveză sănătatea și un mediu sănătos. În mod ironic, mulți fumători stau afară în fața spitalului. Această juxtapunere poate pune la îndoială credibilitatea educației renunțării la fumat. [14] Spitalele ar trebui, prin urmare, să joace un rol exemplar în implementarea politicilor și a aplicării de reguli împotriva tutunului, dezvoltând astfel o cultură a bunăstării. [15] Spitalele europene au implementat deja programe privind politicile antifumat, unele dintre ele gratuite, înregistrând astfel o scădere a prevalenței fumatului la nivelul personalului medical și o schimbare pozitivă în atitutidinea legată de aceste aspecte. [16]
Studiile au arătat că peste 70 % dintre fumători doresc sa renunțe complet la fumat, mai mult de 46 % încearcă să renunțe complet și peste 60 % iau legătura cu un specialist pentru consilierea în renunțarea la acest obicei. [11] Profesioniștii din domeniul sănătății joacă un rol esențial în prevenirea consumului de tutun, deoarece sunt considerați un model de către pacienți. [21] Se presupune că o consiliere îndelungată are un impact mai mare și există o puternică relație doză-răspuns între consiliere și eficiența acesteia și dependența de tutun. [12] Cu toate acestea, s-a stabilit că acele cadre medicale care fumează sunt mai puțin susceptibile de a iniția o ședință de consiliere și de a ajuta la eficientizarea întregului proces.[13]
De aici și scopul studiului meu, de a estima prevalența fumatului în rândul asistenților medicali generaliști de la Facultatea de Medicină, program de studii Asistență medicală generală, de a evalua atitudinea ce o au aceștia în fața propriei persoane legate de renunțarea la fumat, privind atât factori interni, cât și externi ce pot sta în spatele eșecului de a renunțare. Nu în ultimul rând, se dorește evaluarea educației ce o pot oferi aceștia mai departe, după terminarea studiilor, viitorilor pacienți.
Istoria apariției tutunului
Practica fumatului poate fi urmărită încă din anul 5000 î.Hr. Dovezile arată că multe civilizații antice, cum ar fi babilonienii, indienii și chinezii, au ars diverse lucruri ca parte a ritualurilor lor religioase. În acest sens, fumatul tutunului și multe alte substanțe halucinogene (de abuz) au fost folosite ca metodă de a experimenta spiritualitatea. Au fost folosite diferite substanțe în scopul fumatului, variind de la tutun și cannabis până la organe de pește și piele de șarpe uscată. Astfel de practici datează cu cel puțin 2000 de ani în urmă.[17] Fumigațiile și ofertele de incendiu au fost, de asemenea, o parte a Ayurvedei (vechea practică medicală indiană). Cu toate acestea, înainte de apariția unor metode moderne de fumat, cum ar fi țigările, fumatul a fost practicat practic folosind țevi și containere specifice cu tulpini de lungimi specifice numite chillums. [17]
Utilizarea tutunului în scopuri medicale se răspândește în Europa, unde se află că tutunul a fost mestecat, insuflat nazal ca o pulbere sau aplicat local în tratamentul tusei, astmului, durerii de cap, crampelor stomacale, gutei, bolii femeilor, viermilor intestinali, rănilor deschise și tumorilor maligne. [19]
La începutul secolului XX, ideile că tutunul ar putea fi benefic în mare măsură fuseseră abandonate, cu excepția cazului în care s-a crezut că nicotina ar putea să îmbunătățească anumite aspecte ale funcției cerebrale. Opoziția față de tutun, în schimb, a fost formalizată în activitățile societăților care încearcau să descurajeze fumatul, motivele pentru care nicotina a creat dependență. [20]
Consumul de tutun a fost preluat în întreaga lume de atunci și a fost descris ca "un accident tragic al istoriei".[18]
Date generale
Consumul de tutun la nivel mondial
Una dintre cele mai mari amenințări este reprezentată de epidemia de tutun la adresa sănătății publice pe care le-a întâmpinat vreodată lumea, provocând decesul a mai mult de 7 milioane de persoane pe an. Mai mult de 6 milioane din aceste decese sunt rezultatul utilizării directe a tutunului, în timp ce aproximativ 890 000 sunt rezultatul expunerii nefumătorilor la fumul de mâna a doua.
Aproximativ 80% din cei 1,1 miliarde de fumători din întreaga lume trăiesc în țări cu venituri medii și mici, unde povara bolii și a deceselor legate de tutun este cea mai grea.
Utilizatorii de tutun care mor în mod prematur lipsesc familiile lor de venituri, ridică costurile asistenței medicale și împiedică dezvoltarea economică.
În unele țări, copiii din gospodăriile sărace sunt frecvent angajați în producția de tutun pentru a asigura venitul familial. Acești copii sunt deosebit de vulnerabili la "boala de tutun verde", care este cauzată de nicotina absorbită prin piele de la manipularea frunzelor de tutun umed.[22]
2.2.2 Consumul de tutun la nivel europen
Dintre regiunile OMS, Europa are cea mai mare prevalență a consumatorilor de tutun în rândul adulților (26%) și cea mai mare prevalență a consumului de tutun de către adolescenți.
Controlul tutunului este un punct de intrare primordial pentru atingerea obiectivului global, convenit de Adunarea Mondială a Sănătății în 2013, de reducere cu 25% a mortalității precoce a bolilor non-comunicabile până în 2025. Unul dintre cele nouă obiective globale voluntare aprobat de Adunarea Mondială a Sănătății, se referă la o reducere relativă de 30% a prevalenței utilizării actuale a tutunului la persoanele cu vârsta de 15 ani și peste, până în 2025.[23]
2.2.3 Consumul de tutun în România
În România, conform Eurobarometrului 2017, realizat de Comisia Europeană, se vorbește despre un procent de 28 % pentru fumatori cu vârsta mai mare de 15 ani[10], aproape de media europeană(26%).[9] Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 85 % dintre pacienții cu cancer bronho-pulmonar sunt fumători, totodată, aceeași societate subliniază faptul că peste 42.000 de români suferă de afecțiuni incriminate de țigări.[10]
2.2.4 Fumatul în funcție de gen
În timp ce fumatul a fost, în mod obișnuit, un obicei masculin, popularitatea sa în rândul femeilor tinere a crescut, cu consecințe potențial dezastruoase pentru sănătatea lor viitoare. Fumatul de la o vârstă fragedă duce la dependența de nicotină, menținerea obiceiului și creșterea efectelor adverse. [24] În trecut, constrângerile sociale au împiedicat consumul de tutun la femei; totuși, odată cu creșterea egalității de gen, presiunile sociale de abținere de la consumul de tutun au scăzut considerabil. Deși prevalența generală a fumatului este mai scăzută în rândul femeilor decât bărbaților, acest decalaj s-a diminuat în întreaga UE datorită unei scăderi a numărului de fumători masculi și a unei creșteri alarmante a numărului de fumători în rândul femeilor în multe țări. Într-adevăr, unele state membre ale UE au rate mai mari de fumat la femeile tinere decât la bărbații tineri.[25]
Tutun Atlas estimează că aproximativ 176 de milioane de femei adulte din întreaga lume fumează zilnic. În timp ce fumatul a scăzut constant în întreaga lume din 1980, prevalența fumatului la femei este mai mare în țările cu venituri mari – în special în Europa. [26]
Femeile sunt la fel de vulnerabile la efectele dăunătoare ale fumului, la fel ca și bărbații, dacă nu chiar mai mult. Riscul femeilor pentru complicațiile de sănătate crește odată cu vârsta; femeile care continuă să fumeze după vârsta de 40 de ani le crește riscul de a se îmbolnăvi de zece ori. [27]
Femeile fumează din diferite motive, devin mai dependente de nicotină, au mai multe dificultăți de renunțare și simt mai multe simptome de sevraj decât bărbații. [28] Într-un studiu realizat de Universitatea Yale, publicat în Jurnalul de Neuroștiință în 2014, cercetătorii au descoperit că, indusă de fumat, activarea dopaminei apare diferit în creierul bărbaților față de femei. Constatările lor se aliniază literaturii existente, care indică faptul că bărbații fumează de obicei pentru efectul produs de nicotină, în timp ce femeile tind să fumeze din alte motive, cum ar fi îmbunătățirea stării de spirit, gestionarea stresului și lipsa obișnuinței. Acest lucru poate explica de ce unele tehnici de renunțare la fumat, cum ar fi plasturii de nicotină, sunt mai puțin eficiente la femei. Aceste deviații neurobiologice au fost anterior elucidate de cercetători, astfel încât echipa Yale pledează pentru medicamente specifice sexului și abordări pentru renunțarea la fumat. [29]
S-a demonstrat că femeile au o mai mare dificultate în obținerea abstinenței la fumat față de bărbați în aceleași circumstanțe, dar acest mod se traduce prin diferența de gen, având în vedere investigațiile epidemiologice ce variază în funcție de timp, loc și factori bio-psiho-sociali.[30]
Relația dintre gen, alți determinanți sociali ai sănătății și ratele consumului de tutun variază în întreaga populație și între perioade de timp. Analize recente evidențiază constatări care au implicații asupra politicii strategice și eficiente opțiuni de control.[34] În țările cu venituri mai mari, fumatul urmeză un gradient de clasă, rata fumătorilor fiind mai mare în rândul persoanelor din clasa socio-economică inferioară. [31] În Occidentul Europei au avut loc schimbări în ultimii 50 de ani privind consumul de tutun între bărbați și femei, pornind de la clase sociale înalte până la cele mai joase. Aceste efecte țin cont și de nivelul de educație, de nivelul venitului; în Europa înregistrându-se cele mai ridicate rate de consum de tutun în rândul grupurilor sociale defavorizate. [32] De asemenea, urbanizarea este incriminată cu creșterea consumului de tutun între bărbați și femei. Femeile din zonele urbane sunt mai împuternicite să renunțe la tabuurile sociale și să se apuce de fumat.[33]
Inițiative privind scăderea ratei consumului de tutun la nivel general
Prețurile și taxele reprezintă una din metodele impuse de guvern pentru reducerea prevalenței consumului de tutun. Prețul țigaretelor ce crește constant are un impact asupra tinerilor și sugereză o imagine mixta. Descrie, în primă fază, că barbații au fost mult mai responsivi decât femeile, păsându-le mai mult de bani și reducând cantitatea, numărul de țigări fumate. [35]
O altă inițiativă o presupune educația, comunicarea și realizarea de programe pentru conștientizarea publică. Cunoaștem faptul că în țările în curs de dezvoltare educația pentru sănătate orientată spre acest obiectiv reprezintă un instrument fundamental în promovarea sănătății și prevenirea bolilor. [36] Sistemele politice doresc de asemenea, să dezvolte campanii mass-media pentru pentru a aduce populației la cunoștință asupra efectelor date de tutun, pentru reducerea consumului, cât și expunerii pasive la fumul de țigară. [34]
Ambalarea și etichetarea produselor din tutun sunt la fel de importante ca orice altă strategie de atragere asupra unui produs sau din constră, de renunțare la acel produs. Unele branduri folosesc ambalaje atrăgătoare, folosind culori vii [37], dar și de aspectul țigaretelor fiind mai subțiri, mai ușoar.Acestea sunt percepute de femei mai puțin dăunătoare, mai blânde, subevaluând adevăratele riscuri pentru sănătate.[38] De câțiva ani, s-a introdus o politică de sănătate și anume, pachetele de țigări sunt etichetate cu imagini de avertizare asupra sănătății, efecte produse de fumat, metodă adoptată 90% din țările globului. Se dovedește astfel că aceste imagini au un impact emoțional ridicat asupra cumpărătorului, gândindu-se de două ori înainte să mai fumeze o țigară. În Australia, spre exemplu, au schimbat cu 8 % comportamentul fumătorilor imaginile cu avertismente despre fumatul în sarcină. Sunt însă și persoane indiferente ce nu iau în seama mesajele și își continuă viciul.[39]
O inițiativă importantă și de succes, daca o putem numi așa, o reprezintă programele de prevenire a consumului de tutun pe timpul sarcinii.[34] OMS a interprins o revizuire extensivă pe cunoașterea drepturilor omului, în special a femeilor, de a fi informate asupra daunelor aduse de consumul de tutun în mod activ, dar și de fumatul paisv. Aceste demersuri trebuie să fie sensibile asupra genului, să fie centrate pe femei și să nu stigmatizeze. De asemenea, se dorește și informarea familiei asupra riscurilor expunerii și la modificarea și echilibrarea comportamentului.[40]
Obiceiurile studenților medicali cu privire la sănătate
Obiceiurile, atitudinile și practicile de igienă generale influențează viața indivizilor. Cu toate acestea, printre studenții medicali, comportamentele de sănătate și practicile de igienă au un impact mai mare asupra performanțelor lor academice și a perspectivelor profesionale viitoare. [42] Aceste aspecte fac referire la modelarea trăirilor emoționale pentru funcția viitoare, de medic. Se știe că, studenții medicali atunci când încep pregătirea clinică în contactul cu pacienții, aceștia sunt supuși unui conflict emoțional considerabil. Numeroase studii au evidențiat creșterea prevalenței pentru tulburările depresive, anxietate, stres, epuizare emoțională și chiar ideație suicidară. [41] Aceste modificări pot fi atribuite stresorilor acuți atât pe pe termen lung cât și scurt. Sunt necesare programe adecvate de educație în domeniul sănătății și de auto-îngrijire pentru a promova viața sănătoasă în rândul studenților medicali. Atât stresul pe termen lung, cât și stresul acut sunt frecvente în rândul studenților medicali. Studiile au aratat că studenții de la medicină se confruntă cu un nivel ridicat de stres în timpul primului an la școlile medicale. Stresul cronic este obișnuit în rândul studenților cu studii medii și a rezidenților medicali. Schimbările în stilurile de viață și stresul contribuie la adoptarea noilor dependențe și a practicilor nesănătoase de stil de viață. Practicile de educație medicală au arătat rezultate bune în reducerea dependenței și adoptarea unor stiluri de viață mai bune în rândul studenților medicali. [21]
Se vorbește despre faptul că studenții au o tendință mai mare de a consuma alcool compulsiv spre sfârșit de săptămână, prevalența fumatului este însă mai mică decât a celorlalți studenți de aceeași vârstă, dar consumul de marijuana este similar și frecvent. De asemenea, numarul de ore de somn este scăzut semnificativ având în vedere numărul de ore necesare pentru echilibrarea organismului, iar alimentația nu întrevede un stil de viață sănătos, mulți studenți, în special femeile, încadrându-se la nivel de subponderabilitate. Practicile de educație medicală au arătat rezultate bune în reducerea dependenței și adoptarea unor stiluri de viață mai bune în rândul studenților medicali. [43]
Fumatul în rândul studenților mediciniști și a cadrelor medicale
Prevalența fumatului în rândul studenților
Fumatul, la nivel general poate prezenta un stil de viață. La nivel personal însă, este o adicție care are la bază căutarea identității și integrității, cu funcție de mecanism de adaptare asupra solicitărilor vieții, neluând în calcul efectele asupra sănătății.
Personalul medical constituie un rol important în controlul tabagismului, ceea ce reprezintă o prioritate pentru sănătatea mondială, dat fiind faptul că acesta are contact direct cu populația generală, indiferent de statutul socio-economic, vârstă, sex sau etnie. Educația sanitară în rândul studenților de la medicină și de la toate specializările asociate acesteia are ca scop formarea de deprinderi, dobândirea de cunoștințe, renunțarea sau neînceperea fumatului și de asigurarea unui mediu fără fumat, atât el activ cât și pasiv. [5] Contribuția asistenților medicali și a medicilor în acestă luptă împotriva țigărilor este substanțială; totuși, obiceiul fumatului este raportat a fi destul de larg răspândit în acest grup.[44] Această luptă reprezintă un efort major prin faptul că pregrele medicinei moderne sunt deseori anihilate de problema fumatului. Eliminarea acestui obicei în rândul viitoarelor cadre medicale reprezintă o prioritate datorită rolului lor de model pentru populația generală. [45]
Problema fumatului în rândul studenților medicali este comună la nivel mondial, dar modelul și amploarea problemei variază de la un loc la altul.
Statisticile și datele referitoare la fumat în rândul studenților de la specialitățile medicale sunt puțin cunoscute, astfel în perioada 2005-2008 Organizația Mondială a Sănătății a organizat un stuidiu, Global Health Professions Student Survey (GHPSS), care și-a dorit evaluarea la nivel mondial a tabagismului în rândul studenților medicali de la diferite specializări medicale: medicină generală, dentară, farmacie și colegiul de asistență medicală generală. Din studiu au făcut parte 48 de țări, printre care 11 din Europa, dar România nu a participat. Se arată că existe diferențe semnificative de la stat la stat, prevalența fumatului fiind de 4 % în state ca Nepal, Thailanda și de 40 % în state ca Albania, Bosnia și Herțegovina. În Europa media este de 30 % în aproape fiecare stat care a participat la studiu. Acest studiu a arătat prevalența fumatului la nivel mai larg, interesul studenților asupra implementării de programe la nivel de facultate care să ajute la instruirea lor care să furnizeze servicii de consiliere care pot ajuta oamenii în schimbarea comportamentului. [46]
De curând, un astfel de studiu ca cel realizat de OMS a fost realizat și în România, sub numele de „Universitate medicală Tîrgu Mureș liberă de fumat” în perioada 2015-2016 cu scopul obținerii datelor de referință, evaluarea opiniei studenților cu privire la acest obicei, evaluarea gtradului de dependență, evaluare cunoștințelor, elaborarea și implementarea de proiecte împotriva tabagismului. Rezultatele studiului nu diferă ca procent de cel internțiional, se arată ca 40 % dintre studenții de gen masculin și 30 % dintre studenții de gen feminin sunt fumători, raportat la toate specialitățile medicale ale facultății. Reiese că mai mult de 75 % dintre studenți experimentează fumatul înainte de 18 ani ceea ce este alarmant; acest aspect ar trebui să reflecte importanța prevenției preuniversitare. De asemenea, fumatul ocazional social predomină printre studenții mediciniști, fapt care necesită implementarea de măsuri de prevenție antitabac. [5]
În ansamblu, prevalența fumatului în rândul studenților medicali variază foarte mult între studenții din diferite țări și, de asemenea, între studenții de sex masculin și de sex feminin din aceleași țări. Ratele de prevalență în mod constant scăzute au fost documentate în regiuni precum Australia și Statele Unite, în timp ce în general au fost înregistrate rate ridicate în țări precum Spania și Turcia.[47,48,49] În timp ce numeroase studii transversale au sugerat că prevalența fumatului pare să crească în timpul anilor terminali, este dificil să se evalueze dacă această tendință reflectă în mod direct vechimea anului de studiu, vârsta în creștere sau ambele. Au fost găsite și alte rezultate conflictuale. Diverși cercetători, de exemplu, au sugerat că obiceiurile de fumat ale părinților pot fi foarte importante în a influența dacă un student medical fumează [50]. Pe de altă parte, alți cercetători nu au găsit nici o legătură între studenții care fumează la școala medicală și dacă părinții lor erau fumători.
Ca atare, merită luate în considerare câteva chestiuni-cheie, cum ar fi factorii care contribuie la începerea fumatului în anumite țări și, de asemenea, de ce studenții din domeniul medical aleg să fumeze . În acest sens, factorii sociali, culturali și alți factori specifici țării influențează fără îndoială puternic dacă un student medical din regiunea respectivă fumează tutun. După cum s-a descris anterior, majoritatea studiilor care au raportat rate scăzute de fumat în rândul studenților medicali au avut în același timp rate scăzute de utilizare a tutunului în populația lor generală. În cazul în care există diferențe majore de gen în ratele de fumat printre studenții medicali, un fenomen similar a fost, în cea mai mare parte, prezent și în comunitatea generală în care au trăit. Importanța influențelor bazate pe populație asupra deciziei unui student de a fuma este, așadar, clară.[47]
Cunoștințele studenților despre tutun
Pentru a promova un program împotriva renunțării la fumat, mai întâi de toate medicii și asistenții medicali în stadiul de student trebuie să fie suficient de informat cu privire la prejudiciul cauzat de țigarete și bolile asociate acestora, pentru a putea mai departe să lupte cu această dependență, impregnându-se o responsabilitate activă în această luptă. [44]
Un studiu recent realizat pe 494 de studenți, arată că doar 5 dintre aceștia găsesc efecte pozitive tutunului. Consideră că fumatul este benific în timpul sesiunilor de examene, deoarece nicotina stimulează sistemul nervos și îmbunătățește capacitatea cognitivă.[54] De asemenea, un alt studiu relatează că reprezintă o strategie de combatere a stresului, dar și că ar putea juca un rol important în combaterea bolii Parkinson și unor boli virale.[53] Pe când, restul studenților asociază bolile majore direct sau indirect cu fumatul. Majoritare sunt bolile pulmonare, cum ar fi cancerul, emfizemul, bronșiectazia, boli pulmonare cronice obstructive. Apriximativ 74,7 % dintre studenți știu relația acestor malignități cu fumătorii. De asemenea, pe termen lung, fumatul reprezintă un fcator de risc pentru hipertensiune și hipercolesterolemie (77,1%). [54]
În profida faptului că se cunosc efectele periculoase ale tutunului, aproximativ un sfert dintre studenții medicali din acest domeniu continuă să fumeze. Principalele cauze sunt datorate stresului și presiunii colegilor. [53]
2.4.3 Atitudini cu privire la fumat în rândul studenților
La nivel general, majoritatea studenților cunosc problema fumatului ca fiind dăunătoare sănătății și sunt conștienți, ca viitoare cadre medicale, de faptul că trebuie sa instruiască și să încurajeze pacienții să renunțe la acest obicei. Un studiu realizat în Grecia pe 229 de studenți relevă faptul ca aproximativ 85 %, în medie, au o atitudine pozitivă asupra faptului că ar trebui să nu se mai facă publicații pentru produsele de tutun, în toate locurile publice ar trebui interzis fumatul și că nu ar trebui să se comercializeze produse din tutun minorilor. De asemenea, 98,2% dintre studenții fumători au fost de acord că profesioniștii din domeniul medical au un rol major în oferirea de informații și sfaturi despre renunțarea la fumat atât pacienților, cât și cunoștințelor. Un număr mai mic de 50,9% dintre studenții fumători consideră că personalul medical reprezintă un model pentru pacienții săi. Un alt aspect important a fost dezbătut în acest studiu și anume, faptul că medicul sfătuiește pacientul să renunțe la fumat, având un scor mai mare de reușită. Se descoperă că 74,5 % dintre studenții fumători sunt de acord că profesioniștii medicali au o oarecare influență bună asupra pacientului reușind astfel să aibă șanse mai mari de reușită. Pe când, doar 17,2 % dintre studenții nefumători nu cred că ar avea vreo influență asupra pacienților.
În afară de obiceiurile lor cu privire la fumat sunt de luat în calcul și părerile lor cu privire la control. Cum s-a descris mai sus faptul că studenții sunt de acord din ce în ce mai mult cu interzicerea publicațiilor despre tutun, cu interzicerea comercializării către minori și cu interzicerea fumatului în spațiile publice, rezultatele și atitudinile viitoare sunt încurajatoare pentru reducerea consumului. [51]
Majoritatea studenților consideră că medicii și personalul sanitar care fumează mai puțin probabil i-ar sfătui pe pacienți să nu o mai facă, dar există o diferență între părerea celor fumători și nefumători. Fumătorii cred că medicii pot sfătui pe oricine să renunțe la fumat, în timp ce nefumătorii resping această idee categoric. Acest fenomen se bazează pe ideea că, dacă un medic nu a reușit să se ajute pe el însuși să renunțe la fumat, cum ar putea-o face pentru cel de lângă el.[52]
Se recunoște faptul că este nevoie de programe și de antrenament privind aceste aspecte. Sunt necesare introducerea, în curricula universităților, asemenea programe pentru remodelarea socientății. Aproape toți elevii conisderă că au un rol specific în informare și consiliere cu privire la această problemă, doar că ar trebui să aibe în spate o pregătire relevantă pentru realizarea acestui lucru.[53]
2.4.4 Educația sanitară ca rol propriu al viitorului asistent medical
Ca viitor cadru medical, implicit asistent medical generalist, care va asista la sarcina continuă a bolilor legate de fumat în rândul pacienților săi, studentul medical reprezintă o țintă primară pentru programele de prevenire a tutunului și pentru formarea educației sanitare. Succesul potențial al acestor strategii poate fi suboptimal, totuși, dacă adevăratele pericole ale fumatului nu sunt recunoscute în mod adecvat. Pe măsură ce studenții progresează prin școala medicală, cunoștințele lor despre bolile legate de fumat cresc în mod natural. Cu toate acestea, utilizarea substanței rămâne destul de comună în acest grup și o cunoaștere superioară a riscurilor legate de fumat nu se corelează întotdeauna cu o rată mai scăzută a fumatului în rândul studenților cu studii superioare.
Într-o astfel de problemă alarmantă, orice profesionist medical are datoria de a interveni cât mai precoce cu putință cu recomandarea întreruperii fumatului. Mulți dintre noi asociem fumatul cu un viciu, un obicei, o plăcere sau chiar un stil de viață. Însă, adevarata definiție a acestuia constă în cuvântul boală. Reprezintă o condiție medicală, având factor etiologic- nicotină , care creează dependență și se manifestă prin consumul produselor din tutun, într-un ritm zilnic, timp îndelungat, fără a avea puterea de a opri acet lucru.
În funcție de durata și adicția la tutun, traiectoria de risc nu este aceeași, însă ea este pretezentă și are aceeași recomanadare fermă de oprire precoce. Astfel se impune aistență medicală în vederea opririi și tratării dependenței de nicotină. Este o sarcină dificilă, de a ajuta un fumător să iți regăsească din nou sensul spre normalitate, spre sănătate, spre stabilirea a noi scopuri în viață, sens și valori.
Ce rol au de fapt asistenții medicali în renunțarea la fumat. Ei bine, au un rol propriu de a ajuta pacientul cu privire la acest aspect, dat fiind faptul că asistentul medical este în permanență cu pacientul său căpătându-i încredere, siguranță și confort. [55]
Există mai multe tipuri de pacienți, cei care nu se gândesc serios la abandonarea fumatului (precontemplare), cei care se gândesc la avantajele și dezavantajele renunțării (contemplare), cei care intenționează și iau aăsuri pentru acest lucru (acțiune) și cei care renunță definitiv sau reiau obiceiul (întreținere sau recidivă). Majoritatea pacienților se afla în primele două situații, mulți așteptând un sfat din afară pentru a se gândi serios la renunțare.
Nu este suficient doar ca o singură persoană să îl încurajeze pe pacient, întreaga echipă profesională poate face asta. Încurajând alte asistente, personalul medical din pneumologie, medicii curanți și alte cadre medicale mesajul este același, creându-se o repetiție care îl poate face pe pacient să se gândească mai serios la această problemă.
De asemenea, asistentul medical trebuie sa întrebe pacientul care ar fi beneficiile renunțării la fumat, exemplificând apoi câteva dintre acestea. Cum ar fi: reducerea riscului de atac de cord, accident vascular, cancer; deținerea controlului vieții; miros mai placut al părului, pielii, respirației, hainelor, casei și chiar mașinii; mai multă rezistență la mers și la exercițiile fizice; reducerea simptomatologiei – tuse; beneficiile aduse celor din jur prin reducerea fumatului pasiv; scăderea monoxidului de carbon din sânge și creșterea nivelului de oxigen; bătăile inimii revin la normal; plămânii se curăță și se repară singuri, etc. [56]
Toată discuția personal medical-pacient trebuie să se bazeze pe respect, toată acțiunea ancorându-se spre pacient, acesta trebuie ascultat și nu trebuie să i se facă morală, trebuie privit cu simpatie și încurajat pe toată durata spitalizării.
Consilierea și pregătirea și susținerea psihică a pacientului intervine tot în rolul asistentului medical. Se dorește astfel exprimarea de către fumător a gândurilor, comportamnetelor, emoțiilor ce sunt date de tutun, conștientizarea situațiilor ca în final el singur să își dea seama că trebuie făcută schimbarea. Un factor cheie îl reprezintă empatia cadrului medical pentru pacient, o formă de a oferi ajutor. [55]
Un rol important îl ocupă informarea pacientului cu privire la simptomele de sevraj. Asistentul medical este acolo pentru acesta, îl încurajează și îi explică normalitatea lucrurilor. În majoritatea cazurilor, după 24 de ore de la încetarea fumatului își fac apariția primele simptome cum ar fi scăderea capacității de concentrare, oboseală, neliniște. În funcție de simptomul apărut există și câteva sfaturi și trucuri pentru ameliorarea acestora. Asistentul medical trebuie să aducă la cunoștință pacientului și să îl sprijine.
Câteva exemple pentru a înțelege mai bine ar fi :
-apariția poftei de a fuma – pacientul ar trebui să se ocupe de altceva, să nu se mai gândească, să respire adânc, să își spună în sine „nu fă asta”;
-anxietate – respirație adâncă, fără băuturi energizante;
-iritabilitate- plimbări în natură;
– insomnii – nu trebuie să bea seara băuturi cafeinizante, să nu doarmă ziua, să se relaxeze făcând un sport favorit;
-probleme de concentrare- plimbări în aer liber;
-oboseală – exerciții fizice;
-amețeală- trebuie să ia loc, să se întindă și va trece ușor;
-cefalee- relaxare, tratament analgezic;
-tuse- să bea apă;
-durere în piept- trebuie să i se spună pacientului că va trece;
-constipație- hidratatre, consumarea de fibre, vegetale, fructe;
-senzație de foame- consumarea de alimente echilibrate din punct de vedere caloric, hidratare.
Ca și parte practică, se pot face câteva schimbări din momentul întâlnirii cu pacientul fumător în timpul spitalizării și până la externarea acestuia. Acest aspect poate fi privit ca un diagnostic de îngrijire din planul de îngrijire al pacientului. Pentru început, trebuie întrebat pacientul dacă fumează, deci identificarea problemei și formarea diagnosticului de îngrijire. Propunerea de obiective și măsurarea în timp a realizării acestora. De exemplu, stabilirea unei date de început pentru întrerupere sau pregătirea frontului pentru convingerea pacientului că este bine să renunțe. Pe toată durata procesului nu trebuie să se uite faptul că pacientul are nevoie de căldură, înțelegere, acceptare și respect. Apoi realizarea intervențiilor proprii ce constau în petrecerea timpului cât mai mult cu pacientul, explicarea apariției unor simptome de sevraj și oferiorea de mici trucuri pentru liniștirea acestora, oferirea de informații cu privire la programe locale antifumat. Este un proces de durată care necesită timp și sprijin. De aceea este necesar încă din școala medicală să se implementeze programe în curricula facultății, care să vină în sprijinul studenților pentru reușita viitoare. [56]
S-a dovedit faptul că unii pacienți care au fost în grija medicilor care au absolvit cursuri medicale de formare pentru dependența nicotinică au mai mult succes în renunțarea la fumat. [55]
Asistentele medicale reprezintă o mare parte din lucrătorii din domeniul asistenței medicale, iar rolul lor este pus în contact cu pacienții dintr-o gamă largă de situații, dar și cu cei cu statut socio-economic scăzut, printre care ratele de fumat rămân cele mai ridicate. Rolul acestora este de a oferi și iniția conversații oportuniste, scurte pentru promovarea sănătății și de a folosi relația terapeutică pentru eventuale sfaturi individuale. Asistentul medical are o poziție bună și știe când și cum să aibă o astfel de conversație. [57]
Nicotina reprezintă dependență, iar furnizorii de asistență medicală care fumează se lupta cu această dependență ca oricine altcineva. Ei se confruntă, de asemenea, cu aparentul conflict dintre rolul lor profesional și alegerea personală: principiile esențiale ale asistenței medicale și medicinii – de a nu face rău și de a promova și proteja sănătatea – care sunt în conflict direct cu riscurile grave de sănătate ale acestui obicei. Mai mult, îndeplinirea sarcinilor lor în multe instituții înseamnă că trebuie să documenteze statutul de fumat al unui pacient ca parte a evaluării anamnezei și să sfătuiască pe cei care fumează să renunțe.[62]
Cu toate că nu există dovezi considerabile, pare rezonabil să se concluzioneze că asistentul medical poate să ofere intervenții cu rol propriu în vederea renunțării la fumat și să fie eficiente. După cum spun unii autori, provocarea este asigurarea renunțării la fumat, indiferent de cine își are rolul specific sau nu. [57]
2.5 Inițiative pentru renunțarea la fumat
Se cunoaște o șargă paletă de tipuri de inițiative și intervenții pentru renunțarea la fumat. Acestea trebuiesc implementate atât copiilor, cât și adolescenților. Cu cât se face prevenția mai din timp cu atât rata prevalenței este în scădere.
La nivel școlar, principala intervenție ține de opționalul educație pentru sănătate care se bazează pe transmiterea de cunoștințe și informații, pe formarea de atitudini și intenții, pe vizarea factorilor care influențează începerea fumatului, cum ar fi mass-media, familie, anturaj, alți factori socio-culturali. De asemenea, implementare de reguli stricte cu primirea de pedepse pentru încălcarea lor, pot face copilul mai responsabil. [58]
Riscul copilului de a fuma este influențat de mai multe aspecte, cum ar fi statusul de fumător al familiei, de preconcepția familiei legată de fumat, de structura familiei, de regulile privind fumatul în casă, de statut socio-economic, de educație. Pentru acestea se organizează intruniri, ateliere multidisciplinare, consilierea părinților împotriva fumatului, sprijinirea familiei spre educarea copiilor.
La nivel de comunitate, se privește în sens larg, intrând în discuție atât programe guvernamentale, media, organizații nonguvernamentale, sistemul de sănătate. Se dorește vizarea creării uni mediu social optim, a influențării comportamentului individual formând un stil de viață de nefumător. De aici și rolul personalului medical în comunitate. Acesta reprezintă o verigă de legătură. Dască s-ar pune mai mult accent pe educație sanitară și pe prevenție, prevalența nu ar mai fi atât de ridicată. Oamenii ar fi mai conștienți. Conform studiilor pare să fie eficiente educația medicală primară și secundară, cât și consilierea în cabinetele medicilor de familie a părinților în vederea renunțării la fumat. [59]
Un program numit ASPIRE (Activitate Școlară de Prevenire Interactivă a fumatului în RomaniA), versiune în limba română a programului internațional ASPIRE din Texas, Houston și SUA, care se bazează pe tehnologia navigației și a internetului, cu scopul privirii comportamentului elevilor de clasa a IX a din Târgu Mureș. Întregul program s-a bazat pe aducerea la cunoștință a factorilor determinanți individuali și sociali ai fumatului, riscurile medicale și financiare, dependența de nicotină, tehnici de combatere a stresului, tentația de a fuma. Rezultatele studiului au arătat că acest program ar pute fi un instrument util în reducerea începerii fumatului, reducând inițierea cu 30%. [5]
Aceste exemple de mai sus sunt necesare pentru că o educație precoce poate inhiba distorsionarea aspectelor viitoare cu privire la fumat. Cu cât copiii și adolescenții sunt mai informați, cu atât pot promova mai departe sănătataea.
Însă, nu întotdeauna lucrurile se aștern așa cum ar trebui. De aceea există programe de tabacologie și în instituțiile universitare, postuniversitare și cursuri de specialitate pentru acestă problemă. Prima universitate medicală din România care a introdus un curs opțional de tabacologie a fost UMF din Târgu Mureș, în 2014 prin proiectul „Universitatea de medicină liberă de fumat”. Studenții au participat în număr cât mai mare, având aparent două motive principale și anume, cei care fumează să se convingă dacă trebuie și merită să se lase de fumat și cei care nu fumează să se asigure în continuare că au motive să rămână nefumători. În general, nu s-ar pune problema fumatului unei universități de medicină, dar trebuie luat în considerare faptul că este un volum mare de studiu, de muncă, de stres care, prin tradiție, se leagă de obiceiuri nesănătoase cum ar fi tutunul, cafeaua în exces. Teoretic vorbind, personalul medical nu ar trebui să aibă un astfel de obicei, dar există slăbiciuni și în rândul lor. [60]
Ghidul specialistului în renunțarea la fumat (GREF), elaborat de grupul de lucru al Secțiunii Tabacologie din Societatea Română de Pneumologie, sugera în 2008 programe de instruire pentru viitori medici și pentru practicienii deja aflați în activiatte. Se inițiază o curricula de bază cu rolul de a implementa un nivel elementar de instruire, cu privire la acordarea sfatului minimal pentru renunțare. A doua curriculă, cea avansată fiind adresată medicilor care desfășoară actvități deja în domeniul pneumologiei, tabacologiei și crae vor să aprofundeze noi tehnici. Acesta are drept scop capacitataea de a indica corect evaluarea rezultatelor terapiei dependenței de nicotină și de a gestiona situațiile dificile cu atenție, atât și efcetele adverse, sindromul sevrajului, etc.[61]
PARTE SPECIALĂ
Scopul studiului
Scopul principal al studiului îl reprezintă descrierea comportamentelor, atitudinilor și pregătirea educațională a studenților asistenți medicali cu privire la fumat.
Obiectivele cercetării
Obiectivele cercetării sunt reprezentate de:
analiza și interpretarea datelor colectate cu ajutorul chestionarului ce testează prevalența, atitudinile și educația studenților
evaluarea prevalenței în rândul studenților
stabilirea predictibilității evoluței statutului de fumător a studenților AMG pe parcursul a celor patru ani de studiu
determinarea atitudinilor studenților AMG cu privire la obiceiul fumatului atât din perspectivă personală, cât și profesională
examinarea posibilelor soluții și metode care să sprijine atât studenții AMG, cât și profesioniștii AMG în renunțarea la fumat
Metodologia cercetării
Pentru această cercetare a fost efectuat un studiu prospectiv cantitativ observațional-transversal desfășurat în perioada martie-aprilie 2019, având ca metodă de colectare a datelor chestionarul adresat studenților anilor de studiu I, II, III și IV, de la Facultatea de Medicină Brașov, program de studii Asistență Medicală Generală.
Descrierea lotului de cercetare
Facultatea de Medicină aparține Universității Transilvania din Brașov și are 4 programe de studii, ce cuprinde Medicina, Asistența Medicală Generală, Laborator Clinic și Balneofiziokinetoterapie.
Domeniul de interes al acestui studiu îl presupune programul de studii Asistență Medicală Generală și interesează toți anii de studiu al anului universitar 2018-2019, toți studenții fiind desemnați ca populație de studiu. Cu toate acestea, participarea s-a bazat în totalitate pe dorința lor de a participa și prin completarea în anonimat a unui chestionar.
3.1 Metoda de colectare a datelor
În acest studiu a fost fost utilizat un chestionar de 33 de întrebări(vezi Anexa 1), împărțit în 4 secțiuni majore care să evidențieze importanța și scopul acestuia. Prima secțiune corespunde datelor demografice( vârstă, gen, mediul de reședință, ultima școală absolvită, ocupația actuală, stare civilă, religie și anul de studiu actual) ale participanților. A doua secțiune face referire la prevalența fumatului în rândul studenților și la comportamentele acestora, statutul de fumător, motive pentru care nu ar fuma și motive pentru care fumează. A treia secțiune aduce în vedere atitudinea lor asupra obiceiului fumatului în corelație cu rolul echipei medicale și efectul statutului de fumător față de pacienți, ultima parte făcând referire la educația medicală primită în facultate cu privire la influențarea acesteia asupra obiceiului personal de a fuma și influențarea pacientului în vederea renunțării la fumat.
Întrebările pe parcursul chestionarului au fost cu răspunsuri limitate alegând o singură variantă, întrebări cu spații libere furnizate și întrebări cu răspunsuri multiple în care participantul trebuie să aleagă una sau mai multe obțiuni.
3.2 Subiecții studiului
Studiul a fost realizat in perioada martie-aprilie 2019 prin distribuirea chestionarului în rândul studenților. A fost împărțit participanților în sălile de studiu pentru a obține o rată cât mai aproape de maxim, fiind alocat suficient timp completării acestuia. În final, chestionarul a fost colectat de la toți participanții și informațiile au fost înregistrate și slavate într-o bază de date. Din 447 de studenți asistenți medicali din programul de studii AMG, Facultatea de Medicină împărțiți astfel: anul I au participat la acest studiu 360 de studenți, cu condiția ca rata de răspuns să fie 80,5 % în ansamblu.
Considerații etice
Propunerea pentru studiu a fost aprobată de Comisia de etică a cercetării științifice- Facultatea de Medicină pentru a efectua colectarea datelor. Mai mult, un consimțământ scris informat a fost transmis studenților în momentul distribuirii chestionarului și participarea candidaților a fost total voluntară. Acestora li s-a garantat că informațiile furnizate vor fi păstrate confidențial și folosite exclusiv pentru acest studiu. Ulterior, rezultatele studiului vor fi făcute publice pentru a compara ipoteza de lucru, așteptările cu rezultatele din final.
Analiza datelor
Datele au fost centralizate și prelucrate în programul de lucru Microsoft Excel 2010.
Rezultate
4.1 Caracteristicile demografice ale eșantionului de studiu
În cadrul Facultății de Medicină, program de studii Asistență Medicală Generală există 4 ani de studiu cuprinzând aproximativ 447 de studenți. Dintre aceștia, 360 de studenți au participat la completarea chestionarului acestui studiu. Candidații de gen feminin au avut cea mai mare pondere de 86,94 %, în timp ce bărbații au răspuns în număr de 47, reprezentând 13,06% din totalul participanților.
Cel mai mare procentaj pentru categoria de vârstă a fost înregistrată de studenții cu vârsta cuprinsă între 19 și 23 de ani reprezentând 79,17%, pe când vârsta cea mai inaintată( 41-50 de ani) a reprezentat 5% din total.
Tabelul 1 reprezintă caracteristicile demografice și sociale detaliate ale studenților asistenți medicali care au luat parte la acest studiu.
Din totalul studenților ce au răspuns la acest chestionar s-a remarcat un procent de 28,06% din rândul studenților de an IV ceea ce reprezintă cea mai mare responsivitate, în timp ce la nivelul anului II se înregistrează procentajul cel mai mic de 22,78%.
Tabelul 2 reprezintă numărul studenților din fiecare an de studiu care au răspuns chestionarului oferit.
4.2 Prevalența fumatului
În acest eșantion de studiu, din 360 asistenți medicali se înregistrează 27,78 % de studenți care fumează, în timp ce 52,78 % sunt nefumători. În timp ce 19,44 % sunt reprezentați de studenți care au renunțat la fumat sau fumează ocazional.
Figura 2 Prevalența fumatului în rândul studenților
Se remarcă pe parcursul anilor de studiu diferența minoră dintre numărul de fumători de la an la an. Se observă de asemenea o egalitate a numărului de fumători între anul I și anul III reprezentat de 26 studenți care fumează, în timp ce, cu o diferență foarte mică, se remarcă 25 de studenți fumători la nivelul anului II și 23 de studenți la nivelul anului IV. Cu toate acestea, are loc o scădere minoră la nivelul primului an profesional comparativ cu al patrulea an, în primul înregistrându-se 26 de fumători și în al patrulea an 23 de fumători.
În ceea ce privește prevalența fumatului în funcție de gen, se observă că genul masculin este preponderent semnificativ pentru obiceiul de a fuma cu un procent de 29,79% din totalul bărbaților, pe când genul feminin se încadrează în statutul de fumător în proporție de 27,48% din totalul femeilor, relativ valori apropiate una față de cealaltă.
Se constată, în funcție de categoria de vârstă de când studenții au început să fumeze, că aceștia erau minori,sub vârsta de 18 ani, înregistrându-se un procent de 68,10%, urmată de categoria 18-24 ani cuun procent destul de mare de 27,61% pe când, categoria peste 30 de ani reprezintă doar un mic procent de 2,45%.
Figura 4. Categoria de vârsta de când au început studenții să fumeze
Studenții au fost întrebați, în medie cam câți bani cheltuie pe lună rezultând valoarea de 239 lei , ceea ce reprezintă o sumă importantă din bugetul total alocată doar pentru țigarete. Cea mai mare valoare înregistrată a fost de 600 de lei pe lună pentru țigarete ceea ce reprezintă o treime din salariul minim pe economie, pe când cea mai mică suma înregistrată a fost de 18 lei, probabil echivalentul unui singur pachet de țigări.
Din cadrul studenților care au renunțat la fumat ponderea cea mai mare înregistrează 45,83% pentru perioada 1 an- 5 ani, urmată de 33,33% studenți care au renunțat la fumat în urmă cu mai puțin de 6 luni.
Figura 5. Perioada de timp de când nu mai fumează
4.3 Atitudinile studenților asistenți medicali cu privire la consumul tabagic
Studenții nefumători au fost întrebați despre motivul principal pentru care aceștia nu fumează. Cum era de așteptat. Sănătatea se află pe primul loc cu un procent de 71,66%, urmată de autodisciplină cu 13,90%, pentru că lucrează în domeniul medical 8,56% ceea ce reprezintă un procentaj foarte mic, acest motiv fiind unul destul de important pentru a nu fuma. Doar 5,88% din studenții nefumători au ales să nu aibă acest viciu pentru a fi un bun exemplu pentru ceilalți.
Figura 6. Motivul principal pentru care nu fumează
Tabelul 3 ilustrează cele trei mari categorii „fost-fumător”, „fumător” și „fumător ocazional” și motivul principal pentru care au început să fumeze.
Ponderea cea mai semnificativă din rândul fumătorilor zilnic de 26,54% invocă drept motiv principal pentru care au început să fumeze faptul că au vrut să experimenteze ceva nou, important de menționat este și numărul celor care invocă drept relaxare(11,11%) dar și plăcerea de a fuma(6,70%).
În rândul fumătorilor ocazional motivele principale sunt reprezentate tot de a experimenta, dar cu o ppondere mult mai mică (9,26%), urmată de plăcere (5,56%). Și în rândul foștilor-fumătoritot motivul pentru a experimenta este principal cu o pondere de 3,70%.
Un procent mic, semnificativ totuși îl arată faptul că doar 4,32 % dintre toate categoriile de fumători fumează datorită obișnuinței.
În ansamblu, principalele motive pentru care se începe acest viciu presupune nevoia de a experimenta ceva nou, nevoia de relaxare, dar și plăcerea, presiunea socială, stresul/depresia fac parte din motivele principale.
Tabelul 4. Motivul principal pentru care a început să fumeze
Ce i-ar determina pe studenți să renunțe la fumat se observă și în figura alăturată. În mod sigur ar renunța pentru a preveni îmbolnăvirea, pentru a asigura o sănătate optimă (59,44%), urmată de insuficiența banilor(10,49%), dar și pentru că lucrează în domeniul medical și ar dori să fie un bun exeplmu pentru pacienți(8,39%).
Figura 7. Motive pentru care ar renunța la fumat
Din ponderea studenților care au renunțat la fumat(6,67%) aceștia afirmă că motivul principal pentru cae au făcut-o a fost preocuparea pentru sănătatea personală(54,17%), pentru prețul țigaretelor(25,00%), dar și încrederea în Dumnezeu a fost un motiv pentru 4,17 % dintre ei după cum se relevă și în tabelul 4.
Tabelul 5. Metoda determinantă pentru renunțarea la fumat
4.4 Obișnuința tabagică. Testul de dependență nicotinică la nivel general
În chestionarul oferit studenților au fost adresate și câteva întrebări din testul pentru dependența nicotinică Fagerstrom pentru a vedea, la nivel general existența unei anumite dependențe. Testul conține șase întrebări, patru întrebări sunt adresate în plus pentru a vedea ușurința cu care ar putea renunța la fumat acum sau pentru o săptămâna și conțtiința că sunt dependenți sau nu de nicotină, cât și numărul de încercări de a renunța. Întrebările au fost adresate studenților fumători ocazional și fumători în fiecrae zi.
Dintre studenții fumători ocazional și fumători în ficare zi, 75,63% spun că ar putea renunța cu ușurință pentru o săptămână la fumat, pe când la 24,38 % dintre ei le-ar fi dificil.
Figura 8. Renunțarea la fumat pentru o săptămână
Dintre persoanele intervievate, 48 % afirmă că ar putea renunța cu ușurință acum la fumat, mai puțin de o treime se gândesc că ar dori să renunțe în următoarele 6 luni, dar mai important este faptul că 27,33%, un procent destul de mare nici nu se gândesc să renunțe.
Figura 9. Dacă ar putea renunța acum la fumat
Figura 10 ilustrează conștiința și realizarea studenților cu sunt dependenți de obiceiul fumatului pentru că mai mult de jumătate dintre ei(56,72%) recunosc acest aspect, pe când ceilalți nu cunosc motivul pentru care sa nu au renunțat încă la fumat sau nici măcar nu și-au pus problemă să progreseze spre acest fapt.
Figura 10. Ce vă reține să renunțați la fumat
Mai mult de atât, motivația studenților nu s-a îndreptat spre dorința de a renunța la fumat, dat fiind faptul că 38,36 % dintre ei nu au încercat nici măcar o dată să o facă, dar semnificativ însă că 25,34% au avut tentaive de mai bine de 3 ori să renunțe. Ai se ilustrează o problemă destul de gravă și faptul că nu sunt metode suficient de bune pentru a renunța șa acest viciu.
Figura 11. De câte ori au reununțat la fumat până acum
Întrebărilor testului li se acordă puncte în funcție de răspunsul fa fiecare întrebare.
Astfel, prima întrebare se referă la perioada de timp după trezire când își aprinde prima țigară. 0 puncte sea cordă celor 41,79% de studenți care fumează după 60 de minute de la trezire, 1 punct celor 21,64% stundenți care fumează după 31-60 min, 2 puncte pentru 28,36% dintre cei care fumează dupî 6-30 min, iar 3 puncte le revine celor care fumează în primele 5 minute de la trezire(8,21%).
Figura 12. Cât de repede de la trezire fumați prima țigară
A doua întrebare se referă la dificultatea de a sta fără a aprinde o țigară în spațiile închise sau interzise, 0 puncte pentru cei 85,52% caere afirmă că nu le este greu și 1 punct pentru 14,48% studenți cărora le este dificil.
Figura 13. Vă este greu să fumați în locuri interzie
Cel mai greu le-ar fi studenților să renunțe la prima țigară din timpul zilei(57,14%), decât la celellate(42,86%)
Consumul tabagic în rândul studenților atât fumători înregistrează un procent de 75,51% pentru categoria 1-10 țigări pe zi(0 puncte), pe când doar 1,36% fumează mai mult de un pachet pe zi(2 puncte) și 23,13% fumează între 10-20 țigări(1 punct) după cum se relevă și în figura 14.
Figura 15. Consumul tabagic
Majoritatea studenților fumează mai des în restul zilei decât în prima oră a dimineții, înregistrându-se o pondere de 83,33% (0 puncte) și 16,67%(1 punct) pentru cei care fumează foarte mult după trezire.
Figura 16. Fumați mai des în prima oră de la trezire decât în restul zilei
Ultima întrebare face referire la faptul că dependența nicotinică este atât de exacerbată încât, în cazul în care persoana ar fi foarte bolnavă, ar trebui să se dea jos din pat să iși aprindă o țigară. Doar o treime dintre fumători (19,57%) afirmă că indiferent cât de bolnavi ar fi, trebuie să fumeze.
Figura 17. Fumați chiar dacă sunteți atât de bolnav încât să nu vă puteți ridica din pat
Calculând punctajul de la fiecare întrebare pentru ponderea cea mai mare, rezultă faptul că studenții ce au răspuns la aceste întrebări suferă de o dependență ușoară înregistrându-se doar un punct conform regulilor testului.
4.5 Domeniul medical și fumătorii
Locul unde fumătorii își exercită acest viciu este în mediul înconjurător, afară, pe stradă (58,04%), în timp ce la spital, la locul de muncă se înregistrează un procentaj mic de 9,09%.
Figura 18. Unde fumați cel mai mult?
Graficul din figura 19 relevă preponderența fumatului pe categorii în funcție de atitudinea studenților asistenți medicali asupra impactului pe care acest domeniu l-a avut asupra obiceiului lor.
Îmbucurător este faptul că 7,36 % dintre studenții care au renunțat la fumat, au făcut-o datorită faptului că studiază domeniul medical. Dar acest procent este mult mai mic decât suma celor trei categorii de statut asupra faptului că la facultate au început să fumeze(11,04%).
Celor 56,63% de studenți care fumează în ficare zi nici nu li s-au schimbat acest obicei.
Figura 19. Impactul asupra fumătorilor/foști fumători faptul că lucrează în domeniul medical
4.6 Educația studenților asistenți medicali
La nivel general, studenții spun în proporție de 85,94% că întreabă întotdeauna pacienții dacă fumează sau nu, considerând a fi un aspect imperios necesar în realizarea unei anamneze.
Figura 20. Anamneza pacientului- dacă studenții întreabă pacientul dacă fumează
În spital la practică sau la stagiile de laborator, studențiii au fost întrebați dacă oferă sfaturi medicale pentru renunțarea sau pentru efectele nocive ale tutunului și circumstanțele în care aceștia ar face acest lucru. Dintrea aceștia, 53,89% spun că o fac pentru educația sanitară și pentru a preveni bolile cauzate de consumul tabagic deoarece rolul asistentului medical este pe lângă educație și prevenția. Un sfat în plus dau 23,61% dintre studenți persoanelor deja bolnave sau care suferă de afecțiuni precum BCI, BPOC, etc. 18,06 % oferă sfaturi doar dacă sunt întrebați, iar cea mai mică pondere este adresată sfaturilor și pentru familia, aparținătorii persoanei în cauză(4,44%).
De asemenea, studenții au fost puși să aleagă varianta cu care sunt cel mai de acord ceea ce reprezintă părerea lor cu privire la rolul asistentului medical asupra pacientului său, acela de a fi un bun exemplu. Dintre aceștia, 62,01 % sunt de acord că rolul asistentului medical este de a fi un bun exemplu, chiar dacă asta implică să renunțe la fumat, pe când 21,79% consideră că nu au nicio obligație față de pacient să fie un bun exemplu, datoria lor fiind să trateze sau să dea sfaturi indiferent de viciile sau obiceiurile acestora.
Figura 22. Rolul profesioniștilor medicali
Ultima întrebare a chestionarului cere studenților să aleagă metode pe care le-ar considera ei reușite în inițierea și încurajarea oamenilor spre renunțarea la fumat. Primează tot educația, promovarea programelor prin educație pentru sănătate(36,59%), atât în școli, facultate și nu numai. Este urmată de promovarea unui curent anti-fumat(24,42%) prin programe speciale de la nivel guvernamental inițiat la național pentru a determina populația generală să facă acest pas. Cu un procent apropiat, 23,46% se consideră că dacă ar crește costurile pentru tutun, rata eficienței stopării acestui viciu ar fi o reușită. Introducerea cursurilor de tematică în timpul facultății înregistrează un procent relativ mic 14,53 %.
Figura 23. Metode eficiente pentru a renunța la fumat
Discuții
Principalele constatări ale acestui studiu
Din 447 de studenți, 360 au răspuns pozitiv intenției de a răspunde la chestionarul studiului meu. Genul feminin este reprezentativ pentru acest lot de sudiu cu un procent de 86,94%, pe când bărbații 13,07%. Categoria de vârstă reprezentativă este 19-23 ani în proporție de 79,17%. Cei mai mulți studenți care au răspuns chestionarului au fost din anul IV. 28,06 % din lotul studiat.
Astfel, se remarcă 190 studenți nefumători(52,78%), în timp ce fumători sunt 100 (27,78%), în restul procentajului se încadrează 46 fumători ocazional(12,78%) și 24 foști fumători(6,67%).
Diferența dintre numărul de fumători de la an la an nu este mare, înregistrându-se variabilă de la 23 la 26 de studenți. Nu se poate constata faptul că anul I a fost unul de stres reprezentativ de a determina studenții să fumeze ca apoi, până în anul IV să renunțe datorită informațiilor medicale primite deoarece numărul este slab semnificativ.
Procentul bărbaților fumători(29,79%) este mai mare cu puțin față de cel al femeilor(27,48%).
Atitudinea studenților cu privire la fumat face cel mai mult referire la starea de sănătate. Din totalul celor care nu fumează (52,72%), mai mult de două treimi dintre aceștia incrimă sănătatea ca motiv principal pentru care nu fumează, urmată de autodisciplină și faptul că studiază domeniul medical. Pe când, motivul principal pentru care au început să fumeze este reprezentat de dorința de a experimenta(39,51%), relaxare și plăcere.
Sănătatea s-a dovedit a fi la fel de importantă și pentru studenții care deja au renunțat la fumat în procent de 54,17%, urmată de prețul ridicat al țigaretelor sau de anturajul suportiv.
În urma testului de dependență nicotinică a rezultat o dependență ușoară în ceea ce îi privește pe studenți, credibil datorită faptului că aceștia fumează din dorința de a experimenta și din plăcere.
Ne-am fi așteptat la puterea domeniului medical și la studiu în incinta medicinei să determine studenții să renunțe la fumat într-un procent mult mai mare decât s-a înregistrat 7,97%, îngrijorător este faptul că 83,81% din persoanele care au renunțat la fumat, fumătoii ocazional și fumătorii în fiecare zi afirmă faptul că nu are nicio importanță studiul în domeniul asistenței medicale pentru schimbarea obiceiului. Dar dacă luam în considerare părerea tuturor celor 360 de studenți, constatăm că până la urmă primează rolul de exemplu al asistentului medical pentru pacienți cât și pentru societate în proporție de 62,01%.
Având în vedere că printre rolurile asistentului medical se numără atât educația, cât și prevenția pentru anumite boli, studenții medicali intervievați afirmă că oferă sfaturi în proporție de 53,89%, mai mult de atât 85,94% întreabă intotdeauna pacientul în timpul anamnezei dacă fumează sau nu. Aceste aspecte au o semnificație importantă deoarece studenții sunt conștienți de rolul lor în societate, de puterea ce o au asupra pacientului, pentru ocordarea de ajutor și îngrijirile necesare.
În opinia studenților asistenți medicli, important ar fi să se promoveze mai cu interes și responsabilitate programe de educație pentru sănătate atât în rândul școlarilor, studenților cât și în rândul populației generale. De asemenea, relevante ar fi și inițierea de programe specifice cu tematică anti-fumat, dar și creșterea prețului țigaretelor.
5.2 Comparație cu dovezile științifice existente
Un studiu realizat atât în rândul studenților aistenți medicali cu studii universitare Facultatea de Medicină, program de studii Asistență Medicală Generală și elevii a două școli postliceale din Brașov și București din anul 2014 indică o prevalență în rândul fumătorilor mai ridicată de 34,47% dintre studenții intervievați[63], față de studenții asistenți medicali cu studii universitare din 2019. [63]
De asemenea, un studiu realizat la nivelul unei unități sanitare a Ministerului Apărării Naționale pentru estimarea prevalenței personalului sanitar asupra obiceiului fumatului incriminează în discuție și asistenții medicali înregistrându-se 15,99% din ponderea de fumători. Din același studiu se arată că motivele pentru acre se fumează sunt de asemenea plăcerea într-un procent mult mai mare de 25,17 % [64] decât studiul actual.
Recomadări
Promovarea sănătății reprezintă ansamblul multidisciplinar care oferă individului și colectivității posibilitatea de îmbunătățire a stării de sănătate, cât și menținerea acesteia. Activitățile cuprinse în educația preventivă cum ar fi schimbarea stilului de viață, a comportamentului și a educației se implementează prin măsuri legislative și politici sanitare. Toate acestea sunt cuprinse în managementul calității unui serviciu medical care, cu timpul, vor scădea rata prevalenței bolilor, incidenței facttorilor de risc cât și asistenței curative.
Pentru ca aceste concepte multidisciplinare să fie eficiente la nivel populațional, trebuie implementate încă din școala medicală deoarece educația sanitară preventivă și promovarea sănătății sunt realizate de personalul sanitar.
Pornind de la aceste convingeri, personalul medical nefumător constituie un rol important pentru pacienții săi, acela de model. Dar pentru a ajunge în acest punct, trebuie instituită responsabilitatea ce o poartă încă din timpul studenției.
La nivel individual, se pot folosi diferite tipuri de intervenție terapeutică prin metode fundamentale cum ar fi sfatul minimal antitabagic care reprezintă una din cele mai ieftine și simple metode de renunțare la fumat prin determinismul persoanei în cauză și a motivației. Printre intervenții se numără și terapia farmacologică, dar și cea nonfarmacologică a dependenței de nicotină prin consiliere terapeutică și psihologică.
La nivel general, recomadările privind formarea personalului constau în implementarea noțiunilor despre renunțarea la fumat în curricula învățământului din școlile medicale.
Includerea unui curs separat în programa medicală privind controlul tutunului și efectele fumatului asupra sănătății ar trebui să devină obligatorie. Prin intermediul acestui curs ar putea fi abordate perspectiva medicală a fumatului, patologia cauzală prin efectele fumatului activ cât și pasiv, dar și metode și intervenții utilizate pentru renunțare. Cursul ar putea începe din primul an de studii pentru a educa studenții încă de la început. De asemenea, după absolvirea studiilor se poate continua această formare a absolvenților medicali prin punerea în practică a tehnicilor, intervențiilor și metodelor învățate pacienților din mediul în care lucrează.
În timpul facultății, ar trebui să se impună implicarea studenților pe bază de voluntariat în diverse programe amntitabac, politici antitutun și în diferite ateliere similare atât pentru educarea populației generale, cât și a educației proprii pentru aprofundarea și instruirea în acest domeniu.
Ar trebui efectuate mai multe studii la nivel local și național, prin intermediul studenților medicali la intervale specifice de timp pentru a fi exclusă prevalența fumatului în rândul acestora, rezultatele fiind comparate apoi cu populația generală și cu cadrele medicale pentu monitorizare și evaluare.
Concluzii
În ciuda cunoștințelor despre patologia și complicațiile incriminate de consumul de tutun, se constată o prevalență crescută la nivelul studenților asistenți medicali. Predictibilitatea evoluției statutului de nefumător de la un an la altul este nesemnificativă, valorile fiind aproape egale, menținându-se cam același număr de fumători pe parcursul celor patru ani de studiu.
Pentru a face față stresului și anxietății datorită volumului mare de informații și de studiu, unii dintre studenți au motivat dorința de a fuma pentru stimularea abilităților cognitive, pentru creearea plăcerii și dorinței de relaxare.
Atitudinea studenților cu privire la fumat este impasibilă față de faptul că studiază sau vor lucra în domeniul medical, acest fapt făcându-i să nu renunțe la acest viciu. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre ei consideră că profesioniștii medicali au datoria de a fi un bun exemplu pentru persoanele ce le îngrijesc.
Aceste observații ar trebui luate în considerare la elaborarea curriculei pentru școlile medicale, astfel încât, până la finalizarea studiilor prevalența fumatului să fie aproape inexistentă și viitorul personal sanitar sa fie familiarizat cu fiecare aspect al fumatului și cu consecințele aferente, să fie capabil să ofere sfaturi, să știe să genereze intervenții și metode pentru renunțarea la fumat.
ANEXE
Anexa I – Consimțământ informat + Chestionar
Consimțământ informat
Stimate(ă) coleg(ă),
Mă numesc Balaș Sînica Mariana și sunt studentă la Facultatea de Medicină, program de studii Asistență Medicală Generală, anul IV. Cu ocazia finalizării anilor de studiu doresc să aduc la cunoștință aspectele legate de consumul de tutun în rândul asistenței medicale, cât și importanța rolului asistentului medical profesionist pentru consilierea in vederea renunțării la fumat a pacienților.
Cercetarea pe care o desfășor sub titlul „Prevalența fumatului în rândul profesioniștilor asistenți medicali și studenților Facultății de Medicină, program de studii Asistență Medicală Generală” are ca obiectiv examinarea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor curente cu privire la fumat, cât și promovarea încurajării renunțării la fumat.
De aceea, vă invit să participați la acest studiu medical prin completarea chestionarului atașat. Acesta reprezintă acordul dumneavoastră scris pentru participarea la studiu. Acesta va fi anonim, ceea ce va însemna ca nu va fi nevoie să vă treceți numele, neputând fi astfel identificat.
Completarea chestionarului durează circa 5 minute.
La sfârșitul cercetării medicale , îmi doresc în a vă aduce la cunoștință rezultatele obținute, putând astfel să punem bazele unui nou curent anti-fumat.
Vă mulțumesc anticipat,
Balaș Sînica Mariana
Tel: 0756 216 842
E-mail: balas.sinica@yahoo.ro
CHESTIONAR PRIVIND ATITUDINILE ȘI PRACTICILE LEGATE DE CONSUMUL DE TUTUN ÎN RÂNDUL
STUDENȚILOR DIN CADRUL PROGRAMULUI DE STUDII ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ A FACULTĂȚII DE MEDICINĂ BRAȘOV
1. Vârsta Dvs. este cuprinsă între:
a. 19-23 ani ……….. ani impliniti
b. 24-30 ani ……….. ani impliniti
c. 31-35 ani ……….. ani impliniti
d. 36-40 ani ……….. ani impliniti
e. 41-50 ani ……….. ani impliniti
f. >50 ani ……….. ani impliniti
2. Sunteți de gen:
a. M (masculin) b. F (feminin)
3. Mediul Dvs de reședință este:
a. rural b. urban
4. Ultima școală absolvită este:
a. studii medii (liceul)
b. scoala postliceala sanitară
c. studii superioare (universitare)
d. studii post-universitare (master, doctorat)
5. Care este ocupația dumneavoastră actuală?
a. student/ ă
b. angajat/ ă (asistent medical, ingrijitor, tehnician, etc )
6. În ce an de studii vă aflați ?
a. I b. II c. III d. IV
7. Din perspectiva stării civile sunteți:
a. necăsătorit(ă) b. divorțat(ă) c. Căsătorit(ă) d. Într-o relație stabilă
8. Religia Dvs. este:
a. creștin ortodox b. creștin catolic c. Altele : ………………………………….
9. Sunteți fumător/fumătoare ?
Cum ați descrie comportamentul dumneavoastră legat de obiceiul fumatului ?
a. Nu / Nu am fumat niciodată
b. Sunt fost-fumător / Am renunțat la fumat
c. Da / Fumez ocazional
d. Da / Fumez în ficare zi
10. În cazul în care sunteți nefumător,care ar fi cele mai importante motive pentru care niciodată nu ați fuma ? (puteți alege mai multe răspunsuri)
a. sănătatea
b. pentru a fi un bun exemplu pentru ceilalți
c. autodisciplina
d. pentru a păstra o imagine bună în rândul prietenilor și familiei?
e. pentru că învăț/ lucrez în domeniul medical
f. Altele …………….
11. În cazul în care sunteți fost fumător, de cât timp ați renunțat la fumat ?
a. < 6 luni
b. 6 luni – 1 an
c. 1 an – 5 ani
d. 6 ani – 10 ani
e. > 10 ani
12 . În cazul în care sunteți fost fumător / fumător, de la ce vârstă ați început să fumați ?
a. < 18 ani
b. 18 – 24 ani
c. 25 – 30 ani
d. > 30 ani
13. În cazul în care sunteți fost fumător / fumător, câte țigări ați fumat/ fumați în medie, pe zi ?
a. 1-10 tigari b. 10-20 tigari c. >20tigari
14. Câți bani cheltuiți pe lună pentru a cumpăra țigări ?
………………………. lei
15. Indicați motivele pentru care ați inceput și continuați să fumați? (puteți alege mai multe variante)
a. pentru a experimenta
b. presiune socială
c. din plăcere
d. din plictiseală
e. din cauza stresului/ tristeții / depresiei
f. pentru ca e „la moda” / pentru a parea mai atractiv
g. fumatul mă ajută să mă relaxez
k. din obișnuință, simt nevoia să fumez
j. altele : ……………………………………..
16. Cât de curând, după ce vă treziți , simțiți nevoia să fumați prima țigară?
a. în primele 5 minute
b. după 6-30 min
c. după 31-60 min
d. dupa 60 min
17. Fumați mai des în prima oră de la trezire decât în restul zilei ?
a. da b. nu
18. La ce țigară renunțați mai greu?
a. la prima b. la celelalte
19. Fumați chiar dacă sunteți atat de bolnav încât trebuie să stați în pat în timpul zilei ?
a. da b.nu
20. Care e locul unde fumați cel mai mult ?
a. în locuință
b. la spital/serviciu
c.afară/pe stradă
21. Este dificil să nu fumați în locuri interzise?
a. da b .nu
22. Ați asociat până acum dorința de a fuma cu consumul de alcool/cafea/bauturi cofeinizate ?
a. da, de fiecare dată când consum alcool/cafea/bauturi cofeinizate și fumez
b. da, dar doar dimineața când beau cafea
c. nu,nu am sesizat
d. altele:
23. Ați renunțat vreodată la fumat pentru o săptămână ?
a. da, cu ușurință
b. da, dar impins de împrejurări (specificați …………………………………………………………….)
c. nu
24. V-ați pus vreodată întrebarea dacă ați putea renunța la fumat ?
a. da, aș putea renunța acum
b. da, mă gândesc să renunț în următoarele 6 luni
c. nu,nu mă gândesc să renunț
25. Care ar fi motivul principal pentru care ați renunța la fumat ? (variante multiple)
a. boala
b. sănătatea (pentru a preveni îmbolnăvirea)
c. dezaprobarea familiei
d. programele de educație pentru sănătate
e. insuficiența banilor
f. locul de muncă, colegii din domeniul medical
26. Ce vă reține să renunțați la fumat ?
a. nu știu, nu am încercat
b.dependența/ obișnuința
c.altele : …………………………
27. De câte ori ați încercat să renunțați la fumat până acum ?
a. niciodata
b. o data
c. de 2 ori
d. de 3 ori
e. > de 3 ori
28. Daca ați renunțat la fumat, ce metode v-au determinat să o faceți ? (variante multiple )
a. prețul țigaretelor
b. imaginile și mesajele de pe pachetele de țigări
c. anturajul suportiv
d. preocuparea pentru sănătatea persoanală
e. diagnosticul unei afecțiuni (acesta este ……………………………………………..)
f. altele : ………………………………
29. Ce impact are faptul că studiați în domeniul de asistență medicală asupra obiceiului de a fuma ?
a. niciun impact, nu mi-a schimat obiceiul
b. aici am început să fumez
c. fumez mai mult decat inainte de a lucra în domeniu
d. fumez mai puțin de când lucrez în domeniu
e. nu mai fumez de cand lucrez în domeniu
30. De când studiați în domeniul de asistență medicală, ați întrebat vreodată pacientul dacă fumează în practică sau la stagii ?
a. da, întotdeauna.
b.nu, nu am considerat a fi important
c. depinde de circumstanțele impuse
31. În ce circumstanțe ați oferit sfaturi ? (puteți alege mai multe variante)
a. pentru educația sanitară și prevenția apariției bolilor incriminate de fumat
b. pentru pacienții deja bolnavi de BCI, cancer de diverse forme, diverse patologii
c. pentru aparținătorii pacienților
d. pentru pacienții care pun întrebări despre fumat
32. Cu ce afirmație sunteți cel mai de acord ?
a. consider că profesioniștii medicali/cadrele medicale/ asistenții medicali au obligația de a da un bun exemplu pacienților și asta implicând renunțarea la fumat
b. consider că profesioniștii medicali/cadrele medicale/ asistenții medicali au obligația să fie un exemplu pentru pacienți doar la locul de muncă și în apropierea spitalului
c. consider că nu am nicio obligație față de pacienți cu privire la alegerea stilului de viață; nu este relevant atunci când dau sfaturi dacă fumez sau nu
33. În opinia dumneavoastră, care ar fi cele mai eficiente metode pentru a scădea rata consumului de tutun în rândul cadrelor medicale/studenților asistenților medicali/asistenți medicali?(variante multiple)
a. promovarea programelor de educație pentru sănătate
b. promovarea curentului „anti-fumat” prin programe speciale
c. introducerea de cursuri cu tematică de referință încă din primul an de facultate
d. creșterea costului pentru tutun
e. altele : ……………………………………………….
Vă mulțumesc pentru timpul alocat completării acestui chestionar !
BIBLIOGRAFIE
Roddy E., Rubin P., Britton J., A study of smoking and smoking cessation on the curricula of UK medical schools, Tabacco Control [online]. 2004, vol 13 (3) [18.03.2018], p. 74-77
Mihalțan F., Sanda L., Andrei C., Păunescu B., Păun C., Pârgioagă D., Loghin R., Dărămuș I., Duță I., Fumatul și sănătatea publică în România, București, 2004 [02.12.2018], p. 8-9
Bucurenci M., Bunescu D., Bătăiosu M., Dumitrescu M., Isar C., Neculau A., Popa I., Mărginean M., Ghid de prevenție – Intervențiile preventive adresate stilului de viață Fumatul, vol. 4, București, 2016, ISBN : 978-973-0-22799-4, pg. 1
Azzopardi J., Degiovanni S., Farrugia L., Gauci C., Calleja N., Buttigieg A., Montefort S., Barriers to implement a smoke free hospital. What action should be taken?, Malta Medical Journal [online], 2014, vol. 26 (3)[02.12.2018],pg. 15-16
Abram Z., Nadasan V., Dezvoltarea capacității de cercetare în domeniul fumatului în România, Târgu Mureș, Universitz Press Târgu Mureș, 2018, pg. 1-2, 121
Raupach T., Shahab L., Baetzing S., Hoffmann B., Hasenfuss G., West R. , Andreas S., Medical students lack basic knowledge about smoking: Findings from two European medical schools, Nicotine & Tabacco Research [onine], 2009 [02.12.2018],pg. 1
Juranić B., Rakošec Z., Jakab J. , Mikšić S., Vuletić S., Ivandić M., Ivka Blažević I., Prevalence, habits and personal attitudes towards smoking among health care professionals, Journal of Occupational Medicine and Toxicology [online], 2017, vol. 12,[ 28.11.2018],pg. 1
***, Who framework convention on tobacco control. Geneva, Switzerland, World Health Organization, 2005, ISBN 92 4 159101 3, pg. 5, disponibil la : http://www.who.int/tobacco/framework/WHO_FCTC_english.pdf
***, Attitudes of Europeans towards tobacco and electronic cigarettes, Special Eurobarometer 458 [online], European Union, 2017 [28.11.2018], pg. 2, disponibil la : file:///D:/downloads/ebs_458_sum_en.pdf
***, Attitudes of Europeans towards tobacco and electronic cigarettes- Romania, Special Eurobarometer 458 [online], European Comission, 2017 [28.11.2018],pg. 1-3, disponibil la : file:///D:/downloads/ebs_458_fact_ro_en.pdf
Panel, Liaisons, and Staff*, A clinical practice Guideline for treating Tobacco Use and Dependence, American Journal of Preventive Medicine [online], 2008, vol. 35(2), [01.12.2018], pg. 159-160
Stead LF., Bergson G., Lancaster T. Physician advice for smoking cessation. Cochrane Database of Systematic Reviews 2008 [online];2013 (20),[ 01.12.2018], pg. 68
Pipe A, Sorenen M, Reid R. Physician smoking status, attitudes toward smoking and cessation advice to patients: an international survey. Patient EducCouns[online] 2009; vol. 74 (1) [01.12.2018], pg. 23
Azzopardi J., Degiovanni S., Farrugia L., Gauci C., Calleja N., Anne B., Montefort S., Barriers to implement a smoke free hospital. What action should be taken?, Malta Medical Journal , 2014, vol. 26 (3), [2.12.2018], pg. 1-2
Ratchen E., Britton J., Mc Neil A. Smoke-free hospitals – the English experience: results from a survey, interviews, and site visits. BMC Health Serv Res.2008; vol. 41(9), [2.12.2018]
Joseph AM., Knapp JM., Nicholl KL., Phyllis PL. Determinants of compliance with national smoke-free hospital standard, JAMA [online] 1995 vol. 4,[12.11.2018], pg. 4, disponibil la : https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/389397
Manohar PR., Smoke A global history of Smoking 2004. First edition. Reaktion books, [15.11.2018] , pg. 68-76
Musk AW., De Klerk NH.,History of tabacco and health. Respirology, 2003, vol. 8, [4.12.2018], pg. 286-287
Doll R., Tabacco: a medical history, Journal of urban health;buletin of the New York Academy of Medicine, 1999, vol. 76(3) [16.11.2018], pg. 290
Nicolaides-Bouman A, Wald N, Forey B, Lee P. International Smoking Statistics. Oxford,England: Oxford University Press; 1993.[16.11.2018], pg. 3-4
Barbar BA. Knowledge, attitude and practice regarding smoking among medical students in Pakistan, University of Eatsern Finland, Faculty of Health Sciences Public health, 2016 [15.08.2018], pg 3-4, 8-10, 16-20
World Health Organization, 2018. Tabacco [online] (9.03.2018),disponibil la: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/tobacco [15.11.2018]
World Health Organization, Regional Office from Europe 2018. Tabacco-Data and statistics,disponibil la:
http://www.euro.who.int/en/health-topics/disease-prevention/tobacco/data-and-statistics [15.11.2018]
24. The statistics portal,2017. Share of individuals who currently smoke cigarettes, cigar, cigarillos or a pipe in selected European countries in 2017[online], disponibil la :
https://www.statista.com/statistics/433390/individuals-who-currently-smoke-cigarettes-in-european-countries / [15.11.2018]
Organisation for Economic Co-operation and Develop ment. 2016. Health at a Glance: Europe 2016. [online], disponibil la : https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0140673606683463 [16.11.2018]
Tobacco Atlas, 2015. Smoking Among Women, disponibil la : http://www.tobaccoatlas.org/topic/smoking-among-women/ [16.11.2018]
27. WHO Europe. 2015. Empower Women: Facing the Challenge of Tobacco Use in Europe [online], disponibil la :
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0019/271162/EmpowerWomenFacingChallengeTobaccoUse1.pdf.
28. WHO Europe, 2010. Empower Women: Combatting Tobacco Industry Marketing in the European Region, [online], disponibil la : http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0014/128120/e93852.pdf
29. Jones D., 2014. “Smoking lights up brain’s response differently in men and women”, Yale News [online], disponibil la: http://news.yale.edu/2014/12/09/smoking-lights-brain-s-response-differently-men-and-women [16.11.2018]
30. Smith PH., Bessette AJ., Weinberger AH., Sheffer CE., McKee SA. Sex/gender differences in smoking cessation: A review, Preventive Medicine, 2016 [online], pg 5-8, disponibil la: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27471021
31. Greaves L, Jategaonkar N. Tobacco policies and vulnerable girls and women: toward a framework for gender sensitive policy development. Journal of Epidemiology & Community Health.2006, vol. 60(2),[01.12.2018] pg. 57–65.
32. Currie C, Gabhainn S N, Godeau E, et al. Inequalities in Young People's Health: HBSC International Report from the 2005/2006 Survey. Copenhagen: WHO Europe, 2008, [ 12.12.2018]
33. Hibell B, Guttormsson U, Ahlstrom S, et al. The 2007 ESPAD report: substance use among students in 35 European countries.Stockholm: The Swedish Council for Information on Alcohol and Other Drugs, 2009 [ 05.12.2018], pg. 3-5
34. FCTC, 2018. Gender-Responsive Tobacco Control: Evidence and Options for Policies and Programmes [online], disponibil la : https://www.who.int/fctc/cop/sessions/cop8/Gender-Responsive-Tobacco-Control.pdf
35. Rice N, Godfrey C, Slack R, Sowden A, Worthy G. A systematic review of the effects of price on the smoking behaviour of young people. Public Health Research Consortium Report, [online], disponibil la : http://phrc.lshtm.ac.uk/papers/PHRC_A2-06_Final_Report.pdf
36. Oxford Academic, 2000. Health literacy as a public health goal: a challenge for contemporary health education and communication strategies into the 21st century, [online], disponibil la : https://academic.oup.com/heapro/article/15/3/259/551108
37. Doxey J, Hammond D. Deadly in pink: the impact of cigarette packaging among young women.Tobacco Control, 2011; vol. 20(5), [12.12.2018],pg.353-360.
38. Wilson N, Weerasekera D, Peace J, Edwards R, Thomson G, Devlin M. Misperceptions of “light” cigarettes abound: National survey data. BMC Public Health, 2009;vol. 9, [8.12.2018],pg. 126.
39. Shanahan P.,Elliott, D., 2009, Evaluation of the Effectiveness of the Graphic Health Warnings on Tobacco Product Packaging 2008 – Executive Summary, Australian Government Department of Health and Ageing, Canberra, [online], pg. 3-4, disponibil la : http://www.tobaccolabels.ca/wp/wp-content/uploads/2013/12/Australia-2009-Evaluation-of-the-Effectiveness-of-the-Graphic-Health-Warnings…Executive-Summary-Govt-Report.pdf
40. WHO, 2016. WHO recommendations on antenatal care for a positive pregnancy experience, [online], pg. 1-4, disponibil la : http://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/250796/9789241549912eng.pdf;jsessionid=5205BDD306826275C6643DF6456220D6?sequence=1
41. Dyrbye LN, Thomas MR, Shanafelt TD. Systematic review of depression, anxiety, and other indicators of psychological distress among U.S. and Canadian medical students. Acad Med 2006, vol. 81,pg. 354-373.
42 Ball, Susan, Amy. Self-care in medical education: Effectiveness of health-habits interventions for first-year medical students. Journal of the association of American medical colleges 2002;77(9):911-917
43. Salamero M., Baranda L., Mitjans A. et al, Study on health, lifestyles and academic cond itions of medical students in Catalonia, Fundacio Galatea, 2012, [ 08.12.2018], pg. 19-22
44. Arslan FT., Aksit S., Bașbakkal Z. Medical and nursing student’s smoking habits, nicotine dependence levels and contributing factors, Journal of Family Medicine & Community Health, 2015 [online], pg. 1,5, disponibil la : https://www.jscimedcentral.com/FamilyMedicine/familymedicine-2-1043.pdf
45. Cattaruzza MS, West R. Why do doctors and medical students smoke when they must know how harmful it is? European Journal of Public Health, 2013, vol. 23, pg. 188–189
46. Warren CW, Sinha DN, Lee J, Lea V, Jones NR. Tobacco use, exposure to secondhand smoke, and cessation counseling among medical students: cross-country data from the Global Health Professions Student Survey (GHPSS), 2005-2008. BMC Public Health. 2011, disponibil la : file:///D:/downloads/1471-2458-11-72.pdf [08.12.2918]
47. Smith DR., Leggat PA., An international review of tobacco smoking among medical students, Journal of Postgraduate Medicine, 2007, vol. 53(1), pg. 55-56, disponibil la :
http://www.jpgmonline.com/article.asp?issn=00223859;year=2007;volume=53;issue=1;spage=55;epage=62;aulast=smith [07.12.2018]
48. San-Pedro EM., Roales-Nieto JG., Blanco-Coronado JL. Tobacco use among Spanish physicians and medical students. Tob Control 2006;vol. 15, pg. 272
49. Kocabas A., Burgut R., Bozdemir N., Akkoclu A., Cildag O., Dagli E., et al . Smoking patterns at different medical schools in Turkey. Tob Control 1994;vol. 3, pg. 35
50. Vlajinac H, Adanja B, Jarebinski M. Cigarette smoking among medical students in Belgrade related to parental smoking habits. Soc Sci Med 1989;
51. Pantsidis GM., Papageorgiou DI, Bouros D., Smoking habits, attitudes and training among medical students of the Democritus University οf Thrace, Pneumonn 2012, vol. 25 (2), pg. 209
52. Meshefedjian GA, Gervais A, Tremblay M, Villeneuve D, O’Loughlin J. Physician smoking status may influence cessation counseling practices. Can J Public Health 2010
53. Knowledge, attitude and practice of tobacco smoking by medical students in Riyadh, Saudi Arabia
54. Kader S., Ghamdi A. Smoking Prevalence, Attitude, Knowledge and Practice Among Applied Medical Sciences Saudi Students in King Abdalaziz University, International Jornal of Pulmonary and Respiratpry Sciences, 2018 vol. 2 (4), pg. 1-2,4
55. Salaru I., Zloteanu R., Varfolomei C., Oprea M., Tbuncic N., Prisacari V., Cretu C., Nourenco O. Ghid de terapie antitabac: consiliere si tratament, Chisinau 2013, [online],pg. 5-7, 20, 44, 49, 89, disponibil la : http://untobaccocontrol.org/impldb/wpcontent/uploads/reports/moldova_annex1_national_cessation_guidelines.pdf
56. National Institutes of Health, National Heart, Lung and Blood Institute, Nurses: Help your patients stop smoking, [online], disponibil la : https://rtips.cancer.gov/rtips/viewProduct.do?viewMode=product&productId=189179
57. Evidently Cochrane UK, 2015. What can nurses do to help people stop smoking? [online], disponibil la : http://www.evidentlycochrane.net/nurses-help-stop-smoking/
58. Nădășan V., Chirvăsuță R., Ábrám Z., Mihăicuță Ș. Types of Interventions for Smoking Prevention and Cessation in Children and Adolescents. Pneumologia. 2015; pg. 58-62
59. Carson KV., Brinn MP., Labiszewski NA., Esterman AJ., Chang AB., Smith BJ. Community interventions for preventing smoking in young people. Cochrane Database of Systematic Reviews. 2011, [online] (7) , pg. 3-4, disponibil la :
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21735383
60. Agenția Națională de Presă AGERPRES Actualizează lumea, 2014. Mureș: UMF, prima universitate medicală din România care a introdus un curs de tabacologie [online], (20.10.2014), disponibil la: https://www.agerpres.ro/sanatate/2014/10/20/mures-umf-prima-universitate-medicala-din-romania-care-a-introdus-un-curs-de-tabacologie-15-28-42
61. Trofor A., Mihaltan F., Mihaicuta S., Pop M., Todea D., Florin A., Tanasescu R., Vieru V., Samoila M., Pavaluc I., Ghidul specialistului în renunțare la fumat ( GREF) – Ghidul Societății Române de Pneumologie, 2008 [online], pg. 68-69, disponibil la : https://www.cardioportal.ro/pdf/Ghid%20Renuntare%20Fumat.pdf
62. American Journal of Nursing, The Leading Voice of Nursing Since 1900. Health Care Providers Who Smoke, 2010, [online] , vol. 110 (6), pg. 11, disponibil la : https://journals.lww.com/ajnonline/Fulltext/2010/06000/Health_Care_Providers_Who_Smoke.2.aspx
63. Tiurean L., Rogozea L., Popa D. Aspecte privind fumatul la persoanle care studiază pentru a deveni asistenți medicali. Jurnalul Medical Brașovean [online] 2014, nr. 1 [18.07.2019], p. 74-76
64. Didilescu C., Stefani C., Estimarea prevalenței consumului de tutun în unitățile sanitare din MAN, Craiova 2011 [19.07.2019]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Program de studii: ASISTENȚĂ MEDICALĂ GENERALĂ [303142] (ID: 303142)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.