Program de Studii : [610514]

1
Ministerul Educației Naționale
Universitatea Ecologică București
Facultatea de Educație Fizică și Sport
Program de Studii :
Kinetoterapie și Motricitate Specială

IMPORTANTA KINETOTERAPIEI ÎN ARTOPLASTIA TOTAL Ă
DE GENUNCHI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Prof. Dr. Conf. Univ. Timnea Olivia

ABSOLVENT: [anonimizat] 2018

2
LANUL LUCRĂRII

Introducere …………………………………………………………………… ..pag. 3
Capitolul I – Fundamentarea teoretică privind tema lucrării ……………… pag. 4
I.1.Anatomia articulației genunchiului ……… …………………………… …….. pag. 4
I.1.1.S cheletul membrului inferior ………… ………… ……………… …………. pag. 4
I.1.2. Mușchii…………… …… ……… ……… ………………… ……… ……….. pag. 7
I.1.3. Articulații… …… ……… ..………..…………………………..… …………. pag. 19
I.2.Biomecanica a rticulației genunchiului……… …… ……… ………… …… …..pag. 2 3
I.3.Gonatroza ………………… ….………………………………………… ……pag. 26
I.3.1. Etiopatogenie …… ………………………………… …… …… ………… pag. 27
I.3.2. Aspecte clinice………………… ……………… ……………..… ………. pag. 28
I.3.3. Examen clinic…………………………… ……………………… ……… pag. 29
I.3.4. Tratament……… ………. …………… …………………… …………….. pag. 32
Capitolul II – Recuperarea medicala in artoplastia totala de genunchi …..……pag. 35
II.1. Artroplastia de genunchi …………………… …………………… ………… pag. 35
II.1.1. Clasificare ………… ……………… ……… ……… ……………….. ……… pag. 36
II.1.2. Evaluare ortopedică ……………… ……… …… ……… …………… …….. pag. 36
II.1.3. Descrierea procedurii ……………… …………… …… ……………. …….. pag. 37
II.1.4. Rezultate ………………………… ……….……… …… …………… …….pag. 37
II.2. Evaluarea pacientului …………………… ……………… ……… ..……..pag. 38
II.3. Program de recuperare …………………… …… ……………………… .pag. 39
II.4. Parte speciala………………… …………………………………………… pag. 41
Capitolul III – Concluzii ………………………………………… ………… pag. 4 7
Bibliografi e………………………………………………………………… .pag. 4 8

3
Introducere

Genunchiul este cea mai mare articulație a corpului uman având numeroase roluri,
prin poziția sa intermediară de la nivelul membrului inferior, în mers( asigura statica si
elevaț ia piciorului) și în unele activită ți uzuale(statul pe scaun ) sau profesionale.Reprezintă
cea mai solicitată articulație de greuta tea corpului și de aceea, trebuie sa fie stabilă pentru
a nu produce dezechilibru in mișcare.
Din nefericire, ca orice altă articulație, genunchiul poate fi afectat de artroză, boală
reumatismală degenerativă caracterizată prin degradarea cartilajului art icular care duce la
imposibilitatea realizarii activitatilor zilnice. Având o evoluție cronică cu pusee acute,
gonartroza apare la persoanele care au vârsta cuprinsă int re 40 si 70 de ani, cu predilecț ie
feminină, mai ales dupa instalarea me nopauzei, dar se poate instala ș i la persoane mai
tinere din cauza unui traumatism(fractură, contuzie).
Daca tratamentele nechirurgicale ale gonartrozei ,cum ar fi medicația, scăderea în
greutate ,balneo /fizio/kinetoterapia sau utilizarea unor elemente care ajuta la mers(cârje,
baston, cadru de sprijin) nu dau rezultate, se va lua în considerare intervenția chirurgicală ,
care constă în înlocuirea articulației genunchiului cu o proteză,practic,o articulație
falsă. Artoplastia de genunchi este o metodă sigură si eficen tă pentru a elimina durerea ș i
pentru a facilita reluarea activită ților zilnice obișnuite.
În perioada imediat postoperatorie, kinetoterapia are un rol important pentru
menținerea unei stă ri corespunzătoare de sănătate , vizând combaterea durerii, creșterea
mobilității, asigurarea stabilității articulare și a funcționalității genunchiului.
Kinetoterapeutul va alcătui un program eficient și s pecific de exerciții pentru tonifierea
musculaturii coapsei și gambei care să -l ajute pe pacient sa meargă și să realizeze alte
activită ți cotidiene imediat după operație.
Am ales ca temă pentru lucrarea de licență “ importanta kinetoterapiei in
artoplastia totala de genunchi ”deoarece boala artrozică este, de departe, cea mai întâlnită
suferință articu lară. Artrozele membrului inferior afectează sever calitatea vietii, cauzând
sedentarism și supraponderabilitate .
Având în vedere implicații le pe care această afecțiune le are în viața pacienților ,
precum și restricțiile pe care le impune , eu îmi propun , ca prin această lucrare ,să-mi
aprofundez cunoștințele despre boală ca să pot oferi pacienților sprijinul necesar recuperării
fizice , din postura de kinetoterapeut.

4
Capitolul I – Fundamentarea teoretică privind tema lucrării
I.1.Anatomia articulației genunc hiului
I.1.1.Scheletul membrului inferior
Reprezintă partea membrului inferior unde coapsa se unește cu gamba. La nivelul
genunchiului se întâlnesc extremitățile femurului, tibiei, peroneului și suprafața articulară a
rotulei .Dintre acestea, femurul (extremitatea inferioară) ,tibia (extremitatea superioară) ș i
rotula participă la alcătuirea articulației genunchiului, cea mai mare ș i cea mai complexă
articulație a corpului uman. Această articulație trebuie să fie suplă pentru a permite
membrului inferior realizarea mișcărilor de flexie, extensie , rotație și, în același timp,
trebuie să rămână stabilă deoarece susține toată greutatea corpului.
Scheletul coapsei
Femurul formează singur scheletul coapsei.Este cel mai lung os din corp fiind
alcătuit dintr -un corp(diafiză) și două extremită ți(epifize), proximală și distală.
Epifiza proximală prezintă :
-Cap femural: este acoperit cu cartilaj hialin.
-Col femural : este situat distal de cap și reprezintă porțiunea de minimă rezistență a
femurului;
-Masivul trohan terian: se găsește î n continuarea colului femural.R eprezintă o zonă osoasă
voluminoasă delimitată in partea laterală de o proeminență osoasă rugoasă, mare care
poartă numele de trohanter mare și î n partea medială de una mai mică, denumită trohanter
mic;
Diafiza femurului are formă de prismă , prezentând trei fețe si trei margini și o mică
curbură concavă posterior.
-Fața ante rioară este convexă, iar f ața laterală si medială se unesc posterior la nivelul liniei
aspre, care se trifurcă superior si se bifurcă inferior .
„Epifiza distală este mult mai voluminoasă decât epifiza proximală și prezintă două
proeminențe denumite condili femurali: unul orientat medial și celălalt orientat lateral.
-În partea anterioară a epifizei este fața patelară, corespunzând artic ulației cu patela.
-Condilii , sunt separați posterior de fosa intercondiliană, iar deasupra acesteia, între
ramurile de bifurcație ale liniei aspre, se află fața poplitee.
-Condilul medial este mai voluminos și mai coborât decât condilul lateral, superior de
acesta aflându -se tuberculul adductorului.

5
-O altă caracteristică a condililor femurali este curbura suprafețelor articulare, astfel, raza
de curbură a celor doi condili descrește dinainte -înapoi, de la valoarea de 43mm la
17mm.”1

Figură 1. 1. Femurul2

Scheletul gambei
Scheletul gambei este format din două oase lungi, între ele aflându -se o membrană
interosoasă și rotula, care se gă sește în partea anterioară a articulației genun chiului.Cele
două oase sunt tibia, în partea medială și peroneul sau fibula, în partea laterală.
Tibia reprezintă principalul os de sprijin al gambei și „este recunoscută și ca osul
cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman .”3Ea prezintă un corp (diafiză) și
două extrem ități (epifize).
Extremitatea proximală este voluminoasă și ușor curbată posterior.Este formată
dintr -un condil medial și un condil lateral.Ambii condili au câte o față articulară concavă
pentru condilii femurali corespondenți.Între aceste două suprafețe a rticulare se gă sește
eminența intercondiliană, formată din doi tuberculi intercondilieni, unul medial și celălalt

1 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 40
2 https://ro.wikipedia.org/wiki/Femur
3 https://ro.wikipedia.org/wiki/Tibia

6
lateral .Pentru partea superioară a extremității proximale a tibiei, în clinică, se folo sește
termenul de platou tibial .Pe fața anterioară a e pifizei proximale a tibiei,la locul originii
marginii anterioare, se află tuberozitatea tibială anterioară;lateral de aceasta se găsește
tuberculul lui Gerdy.
„Diafiza (corpul tibiei) are o curbură superioară, concavă lateral și o alta inferioară
concavă m edial.El este prismatic, cu 3 fețe și 3 margini ”4
Extremitatea distal ă este, de asemenea, prismatică și prezint ă o proeminență
osoasă, alungită inferior numită maleolă medială.
Fibula este un os lung și subțire și formează alături de tibie scheletul gambei.Este
situat ă posterior și lateral față de tibie și se articulează cu aceasta la cele două extremități.
„Fibula prez intă un corp sau diafiză si două extremități sau epifize.
Epifiza proximală prezintă capul fib ulei, care are medial fața articulară a capului
fibulei, corespunzătoare condilului lateral al tibiei.Corpul fibulei are trei fețe și trei
margini. Fețele sunt: laterală, medială și peronieră. Cea medială este mai îngustă, iar la
nivelul ei se află creasta m edială. Marginile sunt: anterioară, posterioară si interosoasă, cea
posterioară este mai ascuțită, iar pe marginea interosoasă se prinde membrana interosoasă.
Epifiza distală prezintă, lateral și inferior, maleola laterală sau mal eola peronieră .”5

Figură 1.2. Tibia și peroneul6

4 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 41
5 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București, pag.42
6 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București

7
Rotula (patela)
„Rotula este un os rotund, turtit antero -posterior, situat la extremitatea distală a
femurului. Ea prezintă două fețe, o bază si un vârf.
Fața anterioară are o formă triunghiulară, cu vârful spre inferior și este rugoasă.
Fața posterioară are o suprafață articulară, de la bază până aproape de vârful ei. Fața
articulară, convexă în sens transversal, prezintă o creastă rotunjită ce o separă în două
fațete inegale (una laterală, mai largă și una medială, mai îngustă ).
Baza rotulei este înclinată anterior.
Vârful rotulei este orientat inferior și servește la inserția tendonului rotulian.”7

Figură 1. 3. Patela8

I.1.2. Mușchii
Mușchii coapsei
Mușchii coapsei se împart în trei regiuni :
– regiunea anterioar ă: mușchiul croitor (cel mai lung mușchi din corp) , mușchiul tensor al
fasciei lata, mușchiul cvadriceps femural(este cel mai puternic și cel mai mare mușchi din
corp și este compus din patru fascicule musculare : mușchiul drept femural, vast medial,
vast lateral și vast intermediar) , mușchiul articular al genunchiului .
– regiunea medială: mușchiul adductor lung, mușchiul adductor scurt, mușchiul adductor
mare, mușchiul pectineu, mușchiul gracilis.
– regiunea pos terioară: mușchiul biceps femural, mușchiul semimembranos, mușchiul
semiten dinos.

7 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București, pag.42
8 https://ro.wikipedia.org/wiki/Patel%C4%83

8
Tabel 1.1. Mușchii coapsei : regiunea anterioar ă
Denumire Origine Inserție Inervație Acțiune
Mușchiul
tensor al
fasciei lata Are originea
pe creasta
iliacă(la
extremitatea
anterioară) și
pe spina
iliacă antero –
superioară . Se face prin
intermediul fibrelor
musculare
descendent e, ce
converg într -un
corp continuat cu
tractul iliotibial,
care se inseră pe
condilul lateral
tibial. Este dată
de nervul
fesier
superior . -fixează genunchiul in
extensie.
-abductor și flexor al
gambei, cu punct fix pe
pelvis.
-flexor al gambei, cand
mișcarea e inițiată de
alți mușchi.
-rol în menținerea
echilibrului, în statică și
în mers.
Mușchiul
croitor
Originea se
află p e spina
iliacă antero –
superioară. Este pefața medială
a tibiei , proximal,
la nivelul “labei de
gâsca” , loc unde se
inseră și mușchi i
gracilis și
semitendinos. Este
realizată
de ramuri
din nervul
femural. -flexor al coapsei și al
gambei pe coapsă.
-înclină și rotează
pelvisul, când ia punct
fix pe tibie.
– acțiune slabă de
abducție, rotație externă
a coapsei și rotație
internă a gambei.

Mușchiul
drept
femural Are originea
pe spina
iliacă antero –
inferioară ,
prin tendonul
direct și
superior de
acetabul , prin
tendonul
reflectat. Tendonul unic al
cvadricepsului se
prinde pe baza și pe
marginile rotulei,
iar inferior se
continuă cu
tendonul rotulian,
care se inseră pe
tuberozitatea
anterioară a tibiei. Este
realizată
de ramuri
din nervul
femural. -extensia gambei pe
coaps ă.
-flexia coapsei pe
trunchi și ușoară
abducție.
– stabilizează
genunchiul în extensie.

9
Mușchiul
vast lateral Are o riginea
pe trohanterul
mare(pe linia
de trifurcație
laterală a
liniei
aspre),fața
anterioară și
pe fața
laterală a
femurului. Tendonul unic al
cvadricepsului
femural se prinde
pe baza și pe
marginile rotulei,
iar inferior se
continuă cu
tendonul rotulian,
care se inseră pe
tuberozitatea
anterioară a tibiei. Este
realizată
de ramuri
din nervul
femural. -extensia gambei pe
coapsă.
-stabilizează articulația
genunchiul ui
în extensie.
Mușchiul
vast medial Are originea
pe fața
inferioară a
colului
femural și pe
linia
medialăde
trifurcație a
linie aspre. Tendonul unic al
cvadricepsului
femural se prinde
pe baza și pe
marginile rotulei,
iar inferior se
continuă cu
tendonul rotulian,
care se inseră pe
tuberozitatea
anterioară a tibiei. Este
realizată
de ramuri
din nervul
femural. -extensia gambei pe
coapsă.
-stabilizează articulația
genunchiul ui
în extensie.
Mușchiul
vast
intermediar Are originea
pe fața
anterioară a
femurului și
pe linia aspră,
lateral. Tendonul unic al
cvadricepsului
femural se prinde
pe baza și pe
marginile rotulei,
iar inferior se
continuă cu
tendonul rotulian,
care se inseră pe
tuberozitatea
anterioară a tibiei. Este
realizată
de ramuri
din nervul
femural. -extensia gambei pe
coapsă.
-stabilizează articulația
genunchiul ui
în extensie.

10
Mușchiul
articular
al
genunchiului Are originea
pe fața
anterioară
femurului,sub
mușchiul vast
intermediar. Inserția
se realizează înfundul
prelungirii
subcvadricipitale asinovialei
genunchiului. Este dată
de
nervul
femural. -împiedică
prinderea
fundului de sac
sinovial între
suprafețele
articulare
ale
genunchiului .

Tabel 1.2. Mușchii coapsei : regiunea medial ă
Denumire Origine Inserție Inervație Acțiune
Mușchiul
pectineu Are originea pe
creasta
pectineală, ligame
ntul pubian
superior și fascia
pectinee,
superficial, iar
profund pe
ligamentul pubo –
femural. Inserția se află
pe linia
pectinee. Este
realizată
de nervul
femural și
de nervul
obturator. – flexia coapsei.
– adducție și rotație
laterală a coapsei.
– flexie anterioară a
pelvisului, cand
mușchiul ia punct fix pe
femur.
Mușchiul
adductor
lung Are originea pe
ramul inferior al
pubisului. Inserția se face
pe linia aspră, în
1/3 mijlocie a
femurului. Este dată
de ramuri
din nervul
femural și
din nervul
obturator. -adducție, flexie și
rotație laterală a
coapsei.
Mușchiul
adductor
scurt Are originea pe
ramul inferior al
pubisului, Inserția se face
pe treimea
superioară a
femurului. Inervația
este
realizată
de un ram
din nervul
obturator. – aducție, flexie și
rotație laterală a
coapsei.

11
Mușchiul
adductor
mare Are origine pe
ramurile
inferioare ale
pubisului și
ischionului și pe
tuberozitatea
ischiatică. Inserția se face prin
3 fascicule: prin
fasciculul superior
pe linia de
trifurcație laterală a
liniei aspre (sfertul
superior), prin
fasciculul mijlociu
pe interstițiul liniei
aspre și pe
tuberculul
adductorului, prin
fasciculul inferior. Este realizată
de un ram ale
nervil or
obturator și
ischiatic. – adductor și
extensor al
coapsei.
– rotație medială a
coapsei (acțiune
realizată de
fasciculul
inferior).
– rotație laterală a
coapsei (acțiune
realizată de
fasciculele
superior și
mijlociu).

Mușchiul
gracilis Are originea pe
ramul inferior al
pubisului. Inserția se face pe
fața medială a
tibiei, în treimea sa
proximală, prin
“laba de gâscă”. Este
realizatăde un
ram anterior
al nervului
obturator. – adducția
coapsei.
– rotație medială
pe gamba flectată.

Tabel 1.3. Mușchii coapsei : regiunea posterior ă
Denumire Origine Inserție Inervație Acțiune
Mușchiul
biceps
femural Are originea pe
tuberoziatea
ischiatică(capul
lung) și pe
jumătatea
inferioară a
interstițiului
liniei
aspre(capul
scurt). Se inseră pe capul
fibulei. Este inervat
de nervul
ischiatic. -flexia gambei pe
coapsă.
-rotație laterală a
gambei, când
gamba e flectată.
-extensia coapsei,
acțiunea este
realizată de capul
lung.

12
Mușchiul
semitendinos Are originea pe
tuberoziatea
ischiatică . Inserția se face pe
fața medială a
tibiei(în treimea
proximală), la
nivelul “labei de
gâscă”. Este inervat
de un ram al
nervului
ischiatic. -extensia coapsei.
-flexia gambei.
-rotație medială a
gambei flectate.
Mușchiul
semimembra
nos Are originea pe
tuberoziatea
ischiatică . Inserția se
realizează pe
condilul medial al
tibiei, prin trei
fascicule
divergente. Este inervat
de un ram al
nervului
ischiatic. -extensia coapsei.
-flexia gambei.
-rotație medială a
gambei flectate.

Figură 1. 4. Mușchii coapsei – vedere anterioară9

9 http://angelblue77.blogspot.ro/2014_01_01_archive.html

13

Figură1. 5. Mușchii coapsei – vedere posterioară10

Mușchii gambei
Mușchii gambei sunt grupați în trei regiuni:
-regiunea anterioară, care cuprinde: mușchiul tibial anterior, mușchiul extensor lung al
degetelor, mușchiul extensor lung al halucelui și mușchiul al treilea peronier.
-regiunea laterală, formată din: mușchiul lung peronier și mușchiul scurt peronier.
-regiunea posterioară, care este formată dintr -un plan superficial și un plan profun d.Planul
superficial cuprinde mușchiul triceps sural(acesta este alcătuit din mușchiul gastrocnemian,
în plan superficial și din mușchiul solear, în plan profund) și mușchiul plantar, iar planul
profund cuprinde mușchiul popliteu, mușchiul tibial posterior , mușchiul flexor lungal
halucelui și mușchiulflexor lung al degetelor.

10http://angelblue77.blogspot.ro/2014_01_01_archive.html

14
Tabel 1.4. Muchii gambei : regiunea anterioar ă
Denumire Origine Inserție Inervație Acțiune
Mușchiu l tibial
anterior Are originea pe
condilul lateral
al tibiei , pe
fascia gambei și
pe membrana
interosoasă. Inserția se face
pe baza
primului
metatars și pe
cuneiformul
medial. Inervația
este
realizată de
către nervul
tibial
anterior . -flexia dorsală a
piciorului.
– adducția și rotația
internă a piciorului.
– menținebol ta
plantară , împreună
cu mușchiul
peronier lung.
Mușchiul lung
extensor al
degetelor Originea se află
pe condilul
lateral al tibiei ,
pe marginea
anterioară a
fibulei, pe
fascia gambei și
pe membrana
interosoasă. Inserția se face
prin patru
tendoane pe
falangele
degetelor II – V. Este inervat
de nervul
peronier
profund
(tibial
anterior). – extensia degetelor
II – V.
– abducție, rotație
lateral ă și flexie
dorsal ă al
piciorului.
Mușchiul
extensor lung
al halucelui Are originea pe
fața medială a
fibulei(în
treimea
mijlocie) și pe
membrana
interosoasă. Se inseră pe
falangele
halucelui. Inervația
este
realizată de
nervul
peronier
profund . – extensia halucelui.
– flexie dorsal ă și
rotație medial ă al
piciorului.
Mușchiul
peronier al
treilea Are originea pe
fața medială a
peroneului și pe
membrana
interosoasă. Se inseră pe
metatarsul V. Inervația
este
realizată de
nervul
peronier
profund . -flexie dorsală,
abducție și rotație
laterală a piciorului.

15
Tabel 1.5. Muchii gambei : regiunea laterală
Denumire Origine Inserție Inervație Acțiune
Mușchiul lung
peronier Are originea
pecapul
peroneulu i, pe
marginea
anterioară a
tibei(în treimea
sa proximală ),și
pe fascia gambei. Se inseră pe
metatarsul I. Este inervat
de nervul
peronier
superficial -flexie plantar ă a
piciorului.
– adducție și
rotatație lateral ă a
piciorului.
-rol în fixarea
gamb ei pe picior
(cu punct fix
inferior).
– rol în menținerea
bolții plantare.
Mușchiul scurt
peronier Are o riginea pe
fața laterală a
peroneului, în
jumătatea lui
distală.
Se inseră pe
baza
metatarsului V. Este inervat
de nervul
peronier
superficial.
– flexie plantar ă a
piciorului.
– adducție și rotație
lateral ă a
piciorului.
– rol în fixarea
gamb ei pe picior
(cu punct fix
inferior).

16
Tabel 1. 6. Muchii gambei : regiunea posterioară
Denumire Origine Inserție Inervație Acțiune
Mușchiul
gastrocne
mian Are originea pe
fața posterioară a
condilului medial
al femurului (prin
capul medial) și
pe fața laterală a
condilului lateral
al femurului( prin
capul lateral ). Cele 2 capete ale
mușchiului
gastrocnemian se
unesc și se vor
inserape
tuberozitatea
calcaneană , alături
de tendonul
solearului. Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. -adducție și
rotație medială a
piciorului.
– este cel mai
puternic flexor
plant ar.
– este stabilizator
al articulației
gleznei; are rol
important în mers.

Mușchiul
solear Are originea pe
tibie și peroneu,
în sfertul
proximal. Se inseră pe
tuberozitatea
calcaneană, prin
intermediul
tendonului ahilian . Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. -adducție și
rotație medială a
piciorului.
– este cel mai
puternic flexor
plantar.
– este stabilizator
al articulației
gleznei; are rol
important în mers.

Mușchiul
plantar Originea se află
pe fața superioară
a condilului
lateral al
femurului. Se inseră pe
tuberozitatea
calcaneană. Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. – este tenso r al
articulației
genunchiului.

Mușchiul
popliteu Are originea pe
fața laterală a
condilului lateral
al femurului. Se inseră pe fața
posterioară a tibiei. Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. – flexia gambei.

17
Mușchiul
tibial
posterior Are originea pe
fața laterală a
tibiei și pe fața
posterioară a
peroneului, în 2/3
superioare ale lui. Se inseră pe
tuberculul
navicularului. Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. – face flexia
plantară, rotația
medială și
adducția
piciorului.
– rol important în
menținerea bolții
plantare.

Mușchiul
flexor lung
al
halucelui Are originea pe
fața posterioară a
peroneului, în 2/3
distale ale lui. Se inseră pe baza
falangei halucelui. Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. – flexia halucelui.
– flexia plantară,
adducția și rotația
internă a
piciorului.
Mușchiul
flexor lung
al
degetelor Are originea pe
linia soleară(pe
buza inferioară) și
pe fața
posterioară a
tibiei(în treimea
ei mijlocie). Se inseră pe baza
falangelor distale
ale degetelor II -V. Inervația este
realizată de
nervul tibial
posterior. – flexia degetelor.
– execută flexia
plantară, add ucția
și inversiunea
piciorului.
– menține bolta
plantară.

18

Figură 1. 6. Mușchii gambei – vedere anterioară11

Figură 1. 7. Mușchii gambei – vedere posterioară12

11 http://angelblue77.blogspot.ro/2014_01_01_archive.html
12http://angelblue77.blogspot.ro/2014_01_01_archive.html

19
I.1.3. Articulații
„Articulația genunchiului este formată din articulațiile fem uro-tibială și femuro –
patelară.Articulația femuro -tibială și femuro -patelară au o singură capsulă articulară și
funcțional se comportă ca o singură articulație. Articulația genunchiului este cea m ai mare
articulație a corpului uman.”13
Suprafețele articulare ale articulației genunchiului sunt reprezentate de:
– „Suprafețele articulare ale condililor femurali si trohleea femurală(proximal) – axele
antero -posterioare ale celor doi condili sunt divergente posterior, asfel încat epifiza
inferioară a femurului este mai voluminoasă posterior decât anterior .Condilul medial este
mai proeminent inferior decât cel lateral, încât femurul este așezat pe fețele articulare ale
tibiei relativ orizontale, des crie cu aceasta un unghi obtuz deschis lateral de 170 -177 grade
(genu valgum fiziologic). Suprafața articulară a condililor femurali se continuă anterior cu
fața patelară, prin care femurul se articulează cu rotula. Această față poate fi limitată de
fața a rticulară a condililor printr -o creastă transversală, numită linia condilotrohleară.
– Epifiza superioară a tibiei – participă la această articulație prin fețele superioare ale
condililor tibiali. Cele două fețe articulare ale condililor tibiali sunt ușor c oncave și
ovalare, cu axul mare sagital .
– Fața posterioara a patelei – este împărțită de o creastă în două suprafețe articulare, una
laterală si alta medială, acoperite de cartilaj hialin.”14

Figură 1. 8. Articulația genunchiului – vedere anterioară15

13 Buzescu, A., 200 2, Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 63
14 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 63 -64
15 http://anatomie.romedic.ro/articulatia -genunchiului

20
Meniscurile genunchiului:
„Deoarece suprafețele articulare sunt incongruente, apar două meniscuri intraarticulare:un
menisc extern, de forma literei „O” și un menisc intern de forma literei „C”.
Meniscurile intraarticulare sunt alcătuite din fibrocartilaj și se găsesc la periferia
suprafețelor art iculare ale condililor tibiali. În secțiune verticală, meniscurile au formă
triunghiulară, prezentând o față superioară concavă, în raport cu condilul femural respect iv,
o față inferioară plană, în raport cu fața articulară a condilului tibi al și o bază prin care
aderă la capsula articulară.
Fiecare menisc se inseră prin câte două extremități, una anterioară și alta
posterioară, în aria intercondiliană corespunzătoare. Extremitățile anterioare ale celor două
meniscuri sunt unite prin ligamentul transvers al genunchiului.
Meniscul lateral, spre deosebire de cel medial, este mai îngust, dar mai gros la
periferie. Datorită acestei conformații, meniscurile pot fi mobile în articulație, deplasându –
se odată cu condilii femurali pe suprafețele articulare ale condililor tibiali. Aderența lor la
capsulă împarte cavitatea articulară într -un etaj suprameniscal și unul inframeniscal.
Zona externă a meniscului este vascularizată si s e poate cicatriza, în timp ce zona
internă este avasculară și nu se poate cicatriza.”16

Figură 1. 9. Meniscurile genunchiului17

16 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 64
17 http://mihairascu.ro/leziune -de-menisc/

21
Mijloacele de unire ale genunchiului sunt:
– „Capsula articulară , ce are formă de manșon și se inseră pe marginea suprafețelor
articulare și pe marginea externă a meniscurilor: ea prezintă anterior un orificiu pentru
rotulă.
Traiectul inserției pe femur este sinuos, plecând superior de pe fața trohleară,
coborând pe condilii femurali și apoi inferior de condili pe care îi lasă extracapsular și
ajunge astfel posterior în fosa intercondiliană. La nivelul aceste i fose, capsula se întrerupe
și fibrele ei fuzionează cu ligamentele încrucișate.
Inserția tibială se face la 2 -4 mm de cartilajul articu lar, începând de la aria
intercondiliană anterioară și terminându -se la cea posterioară, fără să cuprindă articulația
tibiofibulară superioară.
Capsula articulară este formată din fibre longitudinale, situate la exterior și din fibre
transevrsale și oblice , situate profund: anterior este mai subtire, aici fiind întărită de
tendonul rotulian: posterior este mai groasă, în special în dreptul condililor.”18
– Tendonul rotulian reprezintă cel mai gros ligament al articulației genunchiului(2 -3 cm)
și măsoară î n lungime 5 -6 cm.Având formă triunghiulară cu 2 fețe și 2 margini, acesta se
localizează între vârful rotulei și tuberozitatea anterioară a tibiei.Are rolul de a stabiliza
capsula articulară în plan anterior și alcătuiește aparatul extensor al genunchiului a lături de
mușchiul cvadriceps, tendonul cvadricipital și de rotulă.
– Ligamentul popliteu oblic este o parte din tendonul mușchiului semimebranos și se
întinde între condilul tibial medial și condilul femural lateral .
– Ligamentul popliteu arcuat este alcătuit din fibre oblice și este localizat sub ligamentul
popliteu oblic. Î ntărește capsula în partea sa posterioarăde la condilul femural lateral până
la fosa intercondil iană posterioară tibială.
– Ligamentul colateral fibular este puternic, rezistent și se întinde între condilul femural
lateral(fața laterală) și parte antero -laterală a capului fibulei.Acest ligament nu aderă la
capsulă.
– Ligamentul colateral tibial este aplatizat, rezistent și se întinde de la condilul femural
intern(fața medială) până la condilul medial tibial (fața medială) .Este bine individualizat în
partea anterioară, posterior confundându -se cu capsula articulară.
– „Ligamentele încrucișate sunt antero -extern și postero -intern . Ele se întind între
condilii femur ali și ariile intercondiliene ale tibiei. Deși se găsesc profund, în centru

18 Buzescu, A. , 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 64 -65

22
articulației și au fost considerate și intraarticulare, dispoziția sinovialei care le acoperă
numai anterior și lateral, lăsându -le astfel extrasinovial, infirmă astfel acest lucru .
Ligamentul încrucișat antero -extern se inseră în aria intercondiliană anterioară, are
un traiect oblic ascendent și lateral, inserându -se pe fața medială a condilululi femural
lateral.
Ligamentul încrucișat postero -intern se inseră pe aria intercondilian ă posterioară,
înapoia inserției coarnelor posterioare ale celor doua meniscuri. El are un traiect ascendent,
încrucișând ligamentul anterior pentru a se insera pe fața laterală a condilului femural
medial. ”19
„Sinoviala articulației genunchiului este groasă și foarte bine vascularizată. Ea
este împărțită de inserțiile meniscale în două zone si anume: zona supra meniscală și zona
submeniscală.
Sinoviala pleacă, anterior, de la limita cartilajului articuar al trohleei și condililor
femurali, urcă s ub tendonul mușchiului cvadriceps, alcătuind bursa suprapatelară, apoi se
reflectă în jos, terminându -se la limita cartilajului articular de pe patelă. În continuare,
trece peste corpul adipos infrapatelar și se inseră anterior de ligamentul încrucișat ant erior.
Lateral, se inseră pe marginea cartilajului articular de la nivelul condililor femurali și
tibiali. Inferior de ligamentele colaterale tibial și fibular se formează funduri de sac
subligamentare. În continuare, se reflectă pe capsulă pe care o căptu șește. Posterior,
sinoviala căptușește capsula și se inseră apoi la limita dintre cartilajul articular și condili
până la inseția ligamentului încrucișat posterior.”20

19 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București , pag. 65
20 Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București, pag.66

23

Figură1. 10. Articulația genunchiului – vedere laterală21
I.2. Biomecanica articulației genunchiului
„Axul biomecanic al femurului face cu axa anatomică a corpului femur al un
unghi de 6 – 9o deschis în sus.Condilul femural intern este mai jos (în medie cu 4 mm)
decât condilul extern , deci fiecare cavitate gle noidă primeș te forțele în plan sagital dar la
nivele diferite.Axele anatomice ale tibiei si femurului fac între ele un unghi de 170 -177o ,
deschis în afara , numit genu valgum fiziologic.Greutatea corpu lui se repartizează în două
forțe egale si paralele cu punct de aplicare în centrul cavităților glenoide; devierea
centrului de greutate duce la încărcarea uneia din cavitățile glenoide, fenomenului de
dislocare opunându -se liga mentul colateral de partea opusă .”22
Genunchiul este alcătuit din trei articulații: femuro -tibială, femuro -patelară și tibio –
peronieră superioară.Dintre acestea, doar primele două participă la mișcările sale,
articulația tibio -peronieră superioară fiind o artrodie strânsă (permite doar mici mișcări de
alunecare ) care participă la mișcăril e articulației gleznei.
Articulația genunchiului are un singur grad de libertate și prezintă două mișcar i
principal e: flexia și extensia gambei pe coapsă , care se asociază,în mod obligatoriu, cu
mișc ări de rotație intern ă și externă, datorită ligamentelor încrucișate și inegalității
condililor femurali .Există și două mișcări cu o amplitudine foarte redusă: de lateralitate și
„de sertar”.

21 http://anatomie.romedic.ro/articulatia -genunchiului
22 http://www.scritub.com/medicina/Elemente -de-structura -si-biome24124162121.php

24

Mișcările de flexie și extensie

Figură 1. 11. Mișc ările de flexie și extensie la nivelul genunchiului23
Mișcarea de flexie se execută în plan sagital , în jurul unui ax transversal care trece
prin cele două tuberozități condiliene ale femurului și reprezintă mișcarea prin care fața
posterioară a gambei se apropi e de fața posterioară a coapsei, în timp ce extensia reprezintă
mișcarea inversă flexiei, când cele două suprafețe se îndepărtează una de cealaltă. Plecând
de la o extensie de 180 °, flexia activ ă are o amplitudine de 120° , cu șoldul extins și o
valoare de 140°, c ușoldul flectat.Pasiv, mi șcarea poate ajunge p ână la 160°. Când flexia
ajunge la o amplitudine de 70 °, genunchiului i se asociază o mișcare de rotație internă care
poate avea o amplitudine de 20°.
Mușchii flexori principali sunt bicepsul femural și semimembranosul , iar flexorii
accesori sunt reprezenta ți de semitendinos, gemeni, popliteu, croitor, plantar sub țire și
drept intern. Limitarea acestei mi șcări este dat ă de contactul fe ței posterioare a gambei cu
fața posterioar ă a coapsei.
Mișcarea de extensie este realizată de mușchiul cvadriceps femural și de tensorul
fasciei lata .Aceștia alc ătuiesc împreun ă cu tendonul cvadricipital și cel rotulian, cu rotula și
cu aripioarele rotuliene complexul extensor al genunchiului.Limitarea extensiei es te
realizat ă de ligamentul posterioral articulației și de ligamentul încrucișat anterior , iar
secundar de ligamentul încrucișat posterior, de mușchii ischio -gambieri și de ligamentele
colaterale care se extind în momentul extensiei .

23 https://meditatiimedicina.files.wordpress.com/2013/01/flexie -en-extensie.p ng

25
Mișcările de rotație externă și internă
„Rotația externă este mișcarea în urma căreia vârful piciorului se orienteză către în
afară, în timp ce rotaț ia internă este mișcarea opusă, pri n care vârful piciorului se
orientează către înăuntru.Aceste două mișcări se efectuază în jur ul unui ax longitudinal
care trece prin tuberculul intern al eminenței itercondiliene a tibiei și mijlocul epifizei
distale a tibiei.
Rotația inter nă și externă sunt de 15° – 25° (activ) și de 35° – 40° (pasiv). Trebuie
spus însă că există mari variații i ndividuale în ceea ce priveste amplitudinea acestor
mișcări.
De asemenea, cele două rotații sunt influențate și de poziția genunchiului. Când
genunchiul se află în extensie, rotația este de 0°, crește apoi rapid la începutul flexiei și
devine maximă la 40 ° – 60° de flexie. ”24
Rotația externă este realiz ată de mușchiul biceps femural , în timp ce
semimebranosul, popliteul și mușchii labei de gâscă sunt mușchii rotatori interni.

Mișcările de înclinare externă și internă
Reprezintă mișcări de înclinare în valgus sau în valgum ale tibiei față de femur și se
pot executa când genunchiul este în semiflexie.Nu se pot realiza în extensie deoarece sunt
împiedicate de ligamentele colaterale ale genunchiului.Planul în care se fac aceste mișcări
este frontal, iar axul este antero -posterior și trece prin centrul epifizei proximale a tibiei.

Mișcările „de sertar ”
Reprezintă mișcări anormale de deplasare a tibiei dinspre anterior spre posterior pe
femur și se regăsesc când genunchiul este flectat la 90°. Aceste mișcări sunt imposibile în
mod normal datorită rezist enței ligamentului încrucișat anterior, ele apar atunci când acesta
este rupt.

Rolul meniscurilor în biomecanica genunchiului
În flexie, meniscurile se deplasează dinspre posterior spre anterior, apropiindu -se
între ele prin capetele lor posterioare, în timp ce în mișcarea de extensie, meniscurile se
deplasează în sens invers. Bouillet și Van Graver afirmă că meniscurile au cinci funcții
biomecanice importante :

24Buzescu, A., 2002 , Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București ,pag. 127

26
– umple spațiul liber dintre suprafața plană a tibiei și suprafața curbată a femurului, oprind
astfel protruzia capsulei și a sinovialei în cavitatea articulară, în timpul mișcărilor ;
– amortizează șocurile dintre extremitățile ososase(mai ales în hiperflexie și hiperextensie);
– lubrifiază suprafețele articulare, asigurând așe zarea uniformă a sinovialei pe cartilaje ;
– reduc frecarea dintre extremitățile osoase ;
– fixează sprijinul femurului pe tibie în cursul mișcărilor .

I.3. Gonatroza
Gonartoza este o artropatie degenerativ ă caracterizată prin degradarea progresivă a
cartilajului articular, ajungând să lezeze chiar și osul subcondral .Cartilajul își pierde
suple țea provoc ând durere și limitare de mobilitate la nivelul genunchiului. Este o form ă
des întâlnită a reumatismului de generativ, afecțiunea f iind supărătoare și
invalidant ă.Procesul de uzură poate afecta și articulația femuro -tibială, și articulația
femuro -patelară, separat sau împreună.În majoritatea cazurilor artroza femuro -patelară
precede gonartroza.

Figură 1. 12. Articulația genunchiului afectată de boala artrozică25

25http://www.doctorortoped.ro/genunchi -si-gamba/afectiuni/genunchi -si-gamba/gonartroza -artroza –
genunchiului.html

27
„Din punctul de vedere al clinicienilor sau al radiologilor, artroza genunchiului se
definește ca o îngustare a interliniului femuro -tibial sau femuro -patelar, însoț ită de apariția
unei osteofitoze marginale tibial e sau femurale și în mod i nconstant de osteoscleroză. ”26
I.3.1. Etiopatogenie
„Procesul degenerativ artrozic al genunchiului este rezultatul unui dezechilibru
între rezistența structurilor articulare și solicitările la care sunt supuse aceste structuri .”27
Gonartroză poate fi primitivă sau secundară. Cea primitivă poate deveni
disfuncțională, datorită durerii și a afectării forței musculare , iar gonartroza secundară
determină cele mai grave procese degenera tive.
Gonartroza primitivă este mai des întâlnită în rândul femeilor și apare între 40 și
70 de ani, în urma reducerii durității cartilajului .Principalii factori care determin ă apariția
acesteia sunt:
– factorii endocrini ,constatându -se o incidență crescut ă la femei dup ă menopauz ă;
– factorii metabolici , deoarece 2/3 dintre bolnavi sunt supraponderali ;
– factorii vasculari, 40% dintre persoanele cu gonatroz ă suferă și de boli varicoase sau
tromboflebite ;
– factorii ereditari;
– suprasolictare cronică.
Gonartroza secundară apare secundar unor factori predispozanți, cel mai adesea
un traumatism sau o anomalie congenitala de deviatie a axului biomecanic al membrului
inferior.Se întâlnește la persoanele relativ tinere și poate avea debut femuro -tibial sau
femuro -patelar .
În cadrul gonatrozei secundare, principalii factori cauzatori sunt :
– dezalinierile articulare (genu: varum, valgum, recurvatum);
– traumatisme articulare cu interesare osoasă;
– instabilitate de origine ligamentară;
– meniscopatii;
– procese inflamatorii articulare cronice nespecifice (poliartrita reumatoidă ) sau specifice
(TBC);
– supraîncărcări de la distanță ale genunchiului provocate de afecțiuni de tip platfus sau de
anomalii ale șoldului.

26 Revista medicală Română – vol. LVI, nr. 3, an 2009
27Gherghel , C., 2014, Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice , Editura Discobolul

28
I.3.2. Aspecte clinice
Debutul bolii este i nsidios. Durerea este principalul simptom.Inițial este de mică
intensitate, apoi devine persistentă și se intensifică în anumite situații sugestive pentru
diagnostic, cum ar fi urcatul și coborâtul scărilor sau mersul pe teren accidentat.Durerea
poate fi lo calizată pe fața anterioară sau antero -internă a genunchiului , pe fața posterioară
articulației , în spațiul popliteu sau poate iradia de la genunchi spre gambă. Este de tip
mecanic și se calmează în repaus .
Alte simptome ale gonatrozei sunt:
– limitare a de mobilitate ;
-instabilitate a articulară ;
– tumefiere a si sensibilitate a (inflamația genunchiului poate fi cauzată de formarea
osteofitelor sau de colectarea exces ivă a lichidului în genunchi , pielea din jurul
genunchiului se poate înroși și poate avea o temperatură mai ridicată la atingere );
– blocarea genunchiului ;
– sunetele produse (se pot auzi crepitații din cauza măcinării osteofitelor sau a frecării
suprafețelor articulare în timpul mișcării );
– scăderea capacității de mișcare ;
– diminuarea spațiului intraarticular (se vede clar la radiografia genunchiului, iar spa țiul
care înainte asigura fluiditatea mișcăriieste înlocuit de osteofite ).
În funcție de intensitatea simptomelor, există 4 stadii ale gonartrozei :
 stadiul 1 – se caracteri zează prin:
– durer i locale de intensitate redusă care apar mai ales după un efort fizic;
– redoare articulară după un repaus prelungit;
– uneori edem local;
– radiologic nu există modificări, iar atroscopic apar semne de degenerare cartilaginoasă
(cartilaj opac, moale).
 stadiul 2 – se caracterizează prin:
-durere locală permanentă, de intensitate medie;
– redoare articulară matinală și tumefacție;
-incapacitate intermitentă de fixare a genunchului la mers ;
– radiologic , se observă îngustarea spațiu lui articular ,iar artroscopic apare degenerarea
meniscală și fibrilare a cartilajului ;
 stadiul 3 – se caracterizează prin:
– redoare matinală semnificativă;

29
– apar cracmentele osoase, iar mobilitatea articulară este limitată, flexia ajungând doar până
la 90 ș;
– radiologic , se vor observa îngustarea spațiului articular și apariția osteofitelor, iar
artroscopic sunt prezente leziuni degenerative meniscale și corpi liberi intraarticulari;
– persoana suferindă se va deplasa din ce în ce mai greu .
 stadiul 4 – se caracterizează prin:
– durerea are o intensitate crescută și este prezentă permanent, în repaus, noaptea și la
schimbări meteorologice;
– deformări articulare în var, valg sau flexum;
– impotență funcțională (pacientul nu poate merge decât cu ajutorul unui instrument
auxiliar , baston, cârje sau cadru) ;
– radiologic, se observă dezalinierea articulară ,în punctele de sprijin fiind prezentă scleroza
osoasă ;
– artroscopic , remarcăm dezgolirea osului subcondral.

I.3.3 .Examen clinic
Diagnosticul pozitiv in cazul artrozei genunchiului se pune pe baza inspecției și
palpării la care se adaugă datele oferite de cercetările paraclinice (artroscopie, examen
radiologic și examen de tomografie computerizat ă).
Examenul clinic se va realiza comparativ și sistematic între cei doi genunchi.
Inspecția genunchilor se face în ortostatism si în decubit dorsal cu genunchii
apropia ţi.
 în ortostatism – se pot observa devieri de statică ale genunchiului (genu -valgum, genu –
varum, genu -flexum, genu -recurvatum) ;
– se poate obs erva dacă planurile poplitee sunt la același nivel;
– pot fi identific ate modificări ale părților moi ( depunere de ţesut adipos în jurul
genunchiului ).
 în decubit se fac măsurători comparative ale:
– perimetrului coapsei la 10 cm deasupra rotulei;
– perimetrului gambei la 10 cm sub rotulă .
Prin palpare se pot obține informații precum:
– temperatura cutanată a regiunii genunchiului ;
– tonusul muscular (este modificat aproape în toate afecțiunile genunchiului);
– permite controlul reliefurilor osoase și a raporturilor normale dintre acestea ;

30
– puncte le dureroase, se caută prin apăsarea cu pulpa indexului a următoarelor zone: rotula,
condilii femurali, spațiul popliteu , interlinia articulară ;
– la mobilizarea genunchiuluise pot palpa și ausculta crepitații.
Examenul mobilității cuprinde bilan țul articular al genunchiului , realizat prin
goniometrie și identificarea eventualelor mișcări anormale ale genunchiului (de lateralitate,
care indică o leziune a ligamentelelor colaterale sau mișcări „de sertar ”, care indică o
leziune a ligamentelor încrucișate ).
Testarea genunchiului :
„1.Flexia pornește de la 0 la 120 -140°, când șoldul este întins și, respectiv flectat.Forțând
pasiv, se poate ajunge la 160 °.Poziția de preferat pentru testing este din șezând, cu
genunchiul în afara mesei de testare.Ca alternativă, este poziția de decubit
ventral .Goniometrul se așază lateral, cu brațul fix plasat pe coapsă și orientat între marele
trohanter și condilul lateral și brațul mobil pe gambă, spre maleola externă.
2.Ext ensia propriu -zisă este nulă.Se apreciază deficitul de extensie sau de hiperextensie în
cadrul gravei diformități genu recurvatum.
3.Rotația internă activă începe să apară în timpul flexiei, când aceasta depășește
70°.Rotația se observă prin devierea inter nă a piciorului cu cca 20 -30° în momentul testării
flexiei.
4.Rotația externă activă se produce odată cu extensia genunchiului, piciorul orientându -se
în afară.Rotațiile pasive se execută cu genunchiul flectat la 90 °, din poziția de decubit
ventral.Se prinde piciorul de călcâi și antepicior și se rotează înăuntru (rotație internă de
30-35°) sau în afară (rotație externă de 40 -50°).”28

Bilanțul muscular al genunchiului
„1.Flexia
Mușchii: ischiogambierii, semimembranosus, semitendinosus, biceps femoris
De stabilizat: coapsa
Poziția FG: decubit heterolateral, cu membrul de testat susținut de către testator sau pe o
placă
– F1: • palparea tendonului bicepsului femural pe marginea laterală a spațiului popliteu
• palparea semitendinosului pe partea me dială a spațiului popliteu
– F2: flectarea gambei

28 Sbenghe,T., 1987,Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București,
pag.50 -51

31
Poziția AG: decubit ventral, cu șoldurile și genunchii extinși
– F3: se ridică gamba
– F4 și F5: rezistență pe posterioară, în treimea distală a gambei
2.Extensia
Mușchii: quadriceps (drept anterior , vast i ntern, vast lateral, vast medial)
De stabilizat: coapsa
Poziția FG: decubit heterolateral, cu membrul de testat susținut și gamba flectată la 90 °
– F1: palparea mușchilor pe fața anterioară
– F2: se extinde complet gamba
Poziția AG: șezând, cu gamba atârnată la marginea patului ;sub coapsă, o pernă mică
– F3: gamba se extinde până la orizontală
– F4 și F5: rezistență pe fața anterioară în treimea inferioară a gambei. ”29

Examenul radiologic :
– din față (pentru articulația femuro -tibială) evidențiază:
 pensarea interliniului articular femuro -tibial;
 mici osteofite la marginea platoului tibial;
 osteoscleroza suprafețelor osoase de o parte și de alta a pensării;
 geode.
– din profil (pentru articulația femuro -rotuliană) evidențiază:
 osteofitoză la nive lul unghiului superior și inferior al rotulei.

29 Sbenghe,T., 1987,Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, Editura Medicală, București,
pag. 97

32
I.3.4. Tratament
Tratamentul profilactic
Are un rol important în s tadiul preartrozic pentru prevenirea artrozei propriu -zise.
Cele mai întâlnite stări preartrozice sunt : tulburările de statică ale genunchiului
(genuvalgum, genuvarum, genu recurvatum), dezalinierile și luxațiile recidivante ale
rotulei, leziunile meniscale și instabilitatea genunchiului cauzată de leziuni ligamentare
posttraumatice. În aceste cazuri, tratamentul este ortopedico -chirurgical de corecție și
trebuie efectuat precoce.
Pentru stările preartrozice de tipul varicelor, obezității, piciorului plat, atrofiilor sau
hipertrofiilor de cvadriceps se recomandă purtarea ciorapilor elastici, posturile antideclive,
scăderea în greutat e, purtarea de susținători plantari și tonifierea cvadricepsului.
Indiferent de rezultatul obținut în urma acestor mijoace profilactice,pentru
menținerea funcției genunchiului și pentru reducerea îcărcăturii articulare foarte importantă
este respectarea „i gienei ortopedice a genunchiului” .Aceasta cuprinde următoarele
indicații:
– evitarea ortostatismului prelungit;
– evitarea mersului pe teren accidentat;
– evitarea purtării prelungite a pantofilor cu toc înalt;
– evitarea pozițiilor de flexie accentuată a genunchiului;
– evitarea creșterii ponderale;
– evitarea traumatismelor și microtraumatismelor directe;
– evitarea rotărilor ample de trunchi, când piciorul este fixat la sol, pentru a nu forța
ligamentele și meniscurile;
– menținerea unei forțe musculare optime a cvadricepsului;
– să se meargă pe bicicletă.

Tratamentul curativ cuprinde:
 terapia medicamentoasă :
– constă în medicamente cu efect antialgic și antiinflamator;
– se administrează medicamente pentru cartilajul articular, antiinflamatoare nestero idiene
care ameliorează durerea (diclofenac) și infiltrații cu acid hialuronic (acidul hialuronic are
rolul de a lubrifia cartilajul, reducând frecarea din articulație în timpul mișcărilor).
 terapiafizicală : termoterapia, hidroterapia, electroterapia, baln eoterapia, kinetoterapia .

33
– termoterapia utilizează proceduri care îmbunătățesc vascularizația, troficitatea tisulară
locală și combat durerea (comprese cu aburi, împachetări cu parafină, pernă electrică);
– hidroterapia folosește: duș ul cu aburi, dușul ma saj, baia kinetoterapeutică;
– metodele de elctroterapie utilizate în tratarea gonatrozei sunt : curentul galvanic, undele
scurte cu impulsuri în dozaj atermic, ultrasunetele , razele infraroșii etc.
– balneoterapia vizează încetinirea procesului degenerativ și combaterea manifestărilor ce
reactivează artroza.
 terapia chirurgicală : „în stadiile avansate ale bolii, devine tratamentul de elecție.
În prezent se folosesc urmă toarele tehnici chirurgicale:
– osteotomia de tibie – este o procedură chirurg icală indicată, în special, pacienților tineri,
ce suferă de artroză dobândită î n urma unui traumatism la nivelul genunchiului . Ea este
indicată și î n stadiile mai avansate de artroză , la perso anele de vârsta a doua și a treia, care
dobândesc datorită artrozei, un genu varum, ast fel stresul si durerile accentuâ ndu-se la
nivelul compartim entului intern al genunchiului. Rolul osteotomiei este de a alinia cape tele
osoase, de a reda articulaț iei for ma anatomică și , practic , de a scă dea stresul de la nivelul
compartimentului intern al genunchiului (cel mai frecvent afectat de artroză ). Acesta nu
este un tr atament definitiv, pacientul având indicație pentru operaț ii ulterioare.
– artroscopia : este o meto dă minim invazivă , prin care se int roduce o camera de luat
vederi și anumite instrumente în articulaț ia genunchiului prin intermediul a 2 incizii de
aprox . 0.5-1cm. Artroscopia este destinata in specia l gonartrozei de stadiu II -III și poate
avea rol diagno stic – pentru stadializarea bolii ș i planificarea tratamentului ce va fi urmat,
poate avea rol preventiv – la per soanele diagnosticate timpuriu și la care nu s -au instalat
încăsemnele radiologice de gonartoză , poate trata leziuni ale meniscurilor sau ligam entelor
genunchiulu i ce pot duce ulterior la apariț ia gonar trozei. Artroscopia poate avea ș i rol
terapeutic prin tehnici speciale destinate leziunilor cartilajului articular: lavaj articular ,
debridare – extragerea fragmentelor libere de cartilaj din articu lație și curățarea
suprafeț elor articulare, tehnica microfracturilor, mozaicopl astia, autogrefa condrocitară .
Artroscopia este o metodă care atenuează cu 30 -40% simptomele artrozei și oferă
pacienților caț iva ani mai buni pana la protezare.
-artroplastia – este tratam entul chirurgical prin care se înlocuieș te artic ulația genunchiului
cu o proteză.”30

30 http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/

34
 terapia ocupațională :
– se va adapta stadiului clinic al bolii și se va evita ortostatismul;
– se pot efectua unele exerciții cum ar fi: săritul cu coarda, pedalat la mașina de cusut, roata
olarului și mersul pe un plan ascendent;
– sunt indicate sporturi ca: înotul și ciclismul.

Alte metode de tratament
Tratamentul complex este completat de unele metode destul de eficiente : masaj
special, crioterapie, acupu nctur ăși reflexoterapie.
„Masa jul este indicat î n gonartroză în special pentru efectul de tonifiere pe care îl
are asupra muschilor care stabilizează articulația.Caracteristica definitorie a acestei
afecțiuni es te instabilitatea articulației. Alt efect pentru care masajul este benefic în artroza
genunchiului este reprezentat de ameliorarea durerii. Acest efect este cu atât mai intens
dacă se folosește pentru masaj un gel sau un unguent care conține un antiinflamator
nesteroidian sa u capsaicină (substanta obținută din planta de piper). Masajul are ș i un rol
trofic asupra articulației. Stimulează circulația sanguină locală și astfel poate influența
favorabil calitatea lichidului sinovial, care pe langă rolul de lubrifiant, are și rol de nutriț ie
a cartilajului articular. ”31

31http://www.gonartroza.com/Articole -gonartroza/Masajul -terapeutic -in-gonartroza/masajul -terapeutic -in-
gonartroza.html

35
Capitolul II – Importanta kinetoterapiei in artoplastia totala de
genunchi
II.1. Artroplastia de genunchi
Artroplastia de genunchi este intervenția chirurgicală de înlocuire a suprafeț elor
osoase distruse, deformate ș i fără cartilaj articular cu un implant complex denumit proteză
de genunchi, alcătuit din 2 componente artificiale (femurală si tibială) și un insert de
polietilenă intercalat între ele.Opțional ,poate fi înocuită și suprafaț a articulară a patel ei cu
o componentă de polietilenă .
Obiectivele artroplastiei genunchiului sunt : restabilirea axelor normale ale
membrului inferior (axul anatomic ș i cel mecanic ), refacerea balansului ligamentar corect
pentru a elimina instabilitatea, corectarea rotației și a tracking -ului patelar (modul î n care
rotula glisează în raport cu femurul î n cursul mișcărilor de flexie -extensie).

Fig. 2.1. Componentele protezei totale de genunchi32

32 http://www.doctorortoped.ro/genunchi -si-gamba/tratamente/genunchi -si-gamba/proteza -de-genunchi.html

36
II.1.1.Clasificare
În funcț ie de diferitele leziuni artrozice întâlnite in practic a curenta, distingem mai
multe tipuri de proteze.Acestea se clasifică după anumiți parametrii:
1. după c aracterul lor , protezele pot fi parț iale (unicompartimentale ), atunci când artroza nu
afectează decât un compartiment al articulației genunchiului sau complet e
(tricompart imentale ), atunci când este necesară înlocuirea totală a articulației ;
2. dupa mecanismul de stabilizare se deosebesc: proteze care conservă ambel e ligamente
încrucișate sau doar ligamentul încrucișat posterior și proteze care sacrfică ambele
ligamente;
3. după sistemul de fixare la os, protezele pot fi: cimentate sau necimentate ;
4. după mobilitatea pieselor protezei: proteze cu platou tibial fix sau mobil .
Când se recomandă intervenț ia ?
Pacienț ii care apelează la această procedură se confruntă adesea cu:
– durere moderata sau severă de genunchi care nu se ameliorează în timpul repausului diurn
sau nocturn;
– durere severă de genunchi sau rigidit atea genunchiului care limitează activităț ile zilnice,
inclusiv urcatul scărilor, mersul pe jos, coborâtul și urcatul din/ în mașină .Pacientul poate
prezenta dureri sev ere la mersul pe jos, pe distanțe scurte ș i poate avea nevoie d e un baston
sau cadru ;
– deformarea genunchiului – arcuirea spre interior sau exterior;
– inflamare cronică a genunchiului care nu cedează în urma repausului sau după
administrarea de medicamente ;
– lipsa de ră spuns la alte tratamente, precum injecț iile cu cortizon, injecțiile de lubrifiere
(cu substanț e vasco -elastice), fizioterapia, sau alte intervenț ii chirurgicale .
II.1.2. Evaluarea ortopedică
„Chirurgul ortoped va face o eval uare completă care constă î n:
-istoricul medical.Medicul ortoped va solicita pacientului informații despre starea generală
de sănă tate, despre nivelul de durere resimțit ș i mobilitate ;
– examenul clinic.Examinarea clinică va stabili gradul de mobilitate, stabilitate, forță al
genunchiului și modul de aliniere generală a oaselor piciorului ;
– radiografii. Imaginea oferită de radiografii contribuie la stab ilirea gradului de deteriorare
și deformare a genunchiului ;
– alte teste .Ocazional, imagistica avansată, precum RMN -ul, poate fi n ecesară pentru a
stabili starea în care s e află osul și ț esuturile moi din jurul genunchiului.

37
II.1.3. Descrierea procedurii
Procedura de artroplastie a genunchi ului implica patru etape de bază :
1. Pregatirea osului .Suprafeț ele deteriorate ale cartilaju lui articular de la capătul
femurului și tibiei sunt îndepă rtate împreună cu o mică parte din osul de dedesubt;
2. Aplicarea implantului (de metal) .Cartilajul și osul îndepartate sunt î nlocuite cu
elemente de metal care recreeaza suprafața articulației. Aceste elemente metalice de cele
mai multe o ri se cimentează î n os;
3.Refacerea suprafeț ei rotulei .Suprafața articulară a patelei (rotulei) este tăiată și refăcută
cu ajutorul unei componente din polietilenă.În funcț ie de pa rticularitatea cazului, suprafaț a
rotulei poate sau nu fi refacută;
4.Insera rea unui distanț ier.Un distanțier de polietilenă (plastic) este inserat î ntre
componentele meta lice pentru a asigura o suprafață lină de alunecare.

II.1.4. Rezultate
Rezultatele sunt evaluate prin cuantificarea unor parametrii:
1. Rezultatul asupra ameliorării durerii și î n special prin raportarea la durerile
preoperatorii ;
2. Rezultatul funcțional asupra activităț ii generale a pacientului ;
3. Rezultatul în funcție de complicaț iile postoperatorii ;
4. Durata de viață a protezei.
Îmbunătățirea mobilităț ii genunchiului este obiectivul principal al art roplastiei
totale de genunchi, însă reluarea completă a mobilității este graduală. Mobili tatea
genunchiului după intervenție se estimează în funcț ie de gradul de mobilitate pe care îl
avea genunchiului înainte de intervenție.Pentru majoritatea pacienț ilor, noul genunchi va
putea fi întins și î ndoit suficient de mult pentru a putea urca scă rile și pentru a se urca sau
coborî dintr -o mașină.Uneori pacientul poate simți un disconfort atunci când
îngenunchează, însa nu ș i durere.
Majoritatea pacienților vor simți o oarecare amorțeală în jurul inciziei ș i, de
asemenea, o oarecare dificultate de ef ectuare a unor activități ce presupun îndoirea
excesivă a genunchiului.
Mulți pacienți vor simți sau chiar auzi un clinchet (datorită contactului între metal
și polietilenă) la îndoirea genunchiului sau în timpul mersului. Acest sunet este normal.
Modificările apărute odată cu prote zarea genunchiului se diminuează în timp și ma joritatea

38
pacienților consideră că sunt to lerabile comparativ cu durerea ș i mobilitate a reduse cu care
se confruntau înainte de intervenț ie.
În prezent, mai bine de 90% din implanturile moderne de genunchi sunt încă
funcționale după 15 ani de la intervenți e.Respectarea cu strictețe a indicațiilor chirurgului
ortoped și protecția genunchiul implantat precum și a stării generale de sănătate sunt cele
mai bune metode de a menține pe termen lung rezultatele pozitive ale intervenției
chirurgicale suferite.
Posto peratoriu, pacientului i se recomandă :
– să participe la programe regulate de exerciții ușoare pentru menț inerea unei stari
corespunzatoare de sănă tate și mobilitate a genunchiului;
– să ia mă surile necesare pentru a evita să cadă sau să se răneasca î n alt mod; un os rupt
poate necesita o altă intervenție chirurgicală;
– să-și info rmeze dentistul despre faptul că are un implant , astfel că acesta să -i administreze
antibiotice înainte de orice intervenție stomatologică, pentru tot restul vieții;
– să meargă l a chirurgul ortoped în mod regulat pentru verificările și radiografiile de rutină,
conform înțelegerii cu acesta – de regulă o dată pe an; ”33
– sa respecte „igiena ortopedică a genunchiului ”.
Posibile complicații ale intervenției
Complicațiile potențiale al e artroplastiei genunchiului sunt intraoperatorii (fracturi,
hemoragii, leziuni nervoase , tromboembolism) sau postoperatorii imediate sau tardive
(decimentarea/defixarea, infecția, tromboza venoasă profundă).Riscurile sunt însă mici,
cel mai redutabil f iind cel infecțios, situat intre 3 și 5%.
II.2. Evaluarea pacientului

Evaluarea calității vieții a pacienților cu artroză
Se realizeză cu ajutorul indicelui WOMAC, un set standardizat de chestionare
utilizat în întreaga lume de specialiști pentru evaluarea condițiilor pacienților care suferă
de gonartroză sau coxatroză, inclusiv rigiditatea, durerea, și funcțional itatea fizică a
articulațiilor. Scorul WOMAC estede asemeneautilizat pentru evaluarea artritei reumatoide,
durerilor de spate, fibromialgi ei și lupusului eritematos sistemic. Poate fi auto -administrat
și durează aproximativ 12 minute.

33http://www.doctorortoped.ro/genunchi -si-gamba/tratamente/genunchi -si-gamba/proteza -de-genunchi.html

39
Testul WOMAC măsoară 2 elemente ale rigidității ( cu scor de la 0 la 8), 5
elemente de durere ( cu scor de la 0 la 20), și 17 elemente pentru limitările funcționale ( cu
scor de la 0 la 68).Indicele WOMAC este una dintre cele mai răspândite forme de evaluare
utilizate în cercetarea artrozei. Întrebările legate de limitarea funcțională acoperă activități
cotidiene precum statul în picioare, mersul, utilizare a scărilor, ridicarea din așezat sau
decubit , urcatul și coborâtul din mașină.

Evaluarea durerii
Evaluarea durerii este deosebit de importantă și utilă pentru stabilirea diagnosticului
și de cele mai multe ori duce la alegerea mijloacelor folosite în cadrul tratamentelor. Scala
analogic vizuală VAS constă într -o linie continuă orizontală de 100mm lungime, ancorată
de cifre de la 0 la 10.Pacientul trebuie să marcheze pe linie punctul pe care îl consideră cel
mai reprezentativ pentru starea sa curentă.

Figură 2. 2. Scala VAS34

II.3.Program de recuperare
În p rimele zile postoperatoriise tratează durerea și plaga operatorie , apoi se
schimbă pansamentele și se începe kinetoterapia (mobilizări active, flexii și exensii,
contracții izometrice ale musculaturii coapsei și mișcări pasive efectuate de către mașini
electrice – kinetec ).Durata de spitalizare este de la 7 până la 14 zile , în funcție de evoluția
pacientului.La 14 zile post operator se suprimă firele de sutură, iar pacientul inițiază
mobilizarea cu sprijin parțial în cadru metalic până la 45 de zile . Reluarea mersului
depinde de tipul de proteză folosit și de vârsta pacientului.

34 http://www.retedolore. it/html/cnt/it/diagnosi_del_dolore.asp

40

Figura 2.3 . Mișcări pasive la nivelul genunchiului efectuate cu ajutorul kinetecului35

La externare, pacientul trebuie să fie capabil :
– să se ridice din pat și să se așeze în pat fără ajutor;
– să se deplaseze cu cârje sau cu cadru;
– să execute programul recomandat de kinetoterapeutul.
Un element esențial în recuperarea medicală este reprezentat de comunicare.
“Comunicarea permanentă dintre kinetoterapeut și pacient, este o necesitate și este
gândită în termenii unui sistem, la baza căruia se află un feed -back permanent. Evaluările
intermediare și feed -back-ul permanent stau la baza unui proces de recuperare eficient. ”36
Pentru obținerea unor rezultate maxime și de lungă durată, se vor seta obiectivele ce
urmează a fi atinse în urma programului de recuperare:
– combaterea durerii și a inflamației ;
– combaterea instalării atitudinilor vicioase ;
– asigurarea stabil ități articulare și a controlului muscular;
– conservarea unei mobilități articulare în limite funcționale ;
– asigurarea funcționalității.

35 http://www.kineto -ploiesti.ro/recuperare -pasiva -genunchi.html
36Bratu, M., 2011, Bazele generale ale kinetoterapiei, Editura BREN, București

41
II 4. Parte Speciala
Prezentare cazuri:
Cazul 1 – A.P.
Diagnostic: Artoplastie de genunchi
Examenul aparatului locomotor :
-examinare mersului
-examinarea membrelor inferioare in ortostatism si apoi cu ele atarnand la marginea patului
-verificarea articulatiei genunchiului pentru observarea in cazul daca exista inflamatie
-examinarea sensibilitatii la nivelul articu latiei
– verificare instabilitatii articulatiei genunchiului
– verificarea mobilitatii genunchiului miscarea de flexie si extensie
– se verifica daca exista hipermobiliate ( hiperextensie) sau deformari ale articulatiei
( varum valgum )
Tratament chirurg hical: corectie prin proteza totala de genunchi TKR
Tratament de recuperare : mijloacele kinetice folosite în p rogramul postoperatoriu este
urmă toarul:
Exerciții de ini țiere (săptămâna 0 -2):
– din decubit dorsal, cu genunchi ul afectat flecta t la aproximativ 30°, se execută flexia
acestuia , călcâi ul rămânând fixat pe pat ;se menține poziția timp de 5 secunde, după care se
reia ciclul(3 serii x 15 repetări) ;

Figura 2.4 . Exercițiul 137

37 http://medicinaderecuperare.ro/protocoale -medicale/protocoale -la-nivelul -genunchiului/protocol -de-
recuperare -dupa -artroplastia -de-genunchi/

42
– din decubit dorsal cu genunchiul sănătos flectat la aproximativ 3 0°, se execută flexia
coapsei a celuilat membru și se menține poziția timp de 5 secunde, după care se reia ciclul
(3 serii x 15 repetări) ;

Figura 2. 5.Exercițiul 238

– din decubit dorsal, cu membrul inferior afectat se execută abducția și adducția coapsei (3
serii x 15 repetări) ;

Figura 2.6 . Exercițiul 339

38 http://medicinaderecuperare.ro/protocoale -medicale/protocoale -la-nivelul -genunchiului/protocol -de-
recuperare -dupa -artroplastia -de-genunchi/
39 http://medicinaderecuperare.ro/protocoale -medicale/protocoale -la-nivelul -genunchiului/protocol -de-
recuperare -dupa -artroplastia -de-genunchi/

43
– din așezat la marginea patului sau pe un scaun, se execută: T1 extensia genunchiului
afectat, T2 revenire în poziția inițială ; se vor executa 3 serii x 15 repetări .

Figura 2. 7.Exercițiul 440

Exerciții intermediare (săptămâna 2 -4):
– din decubit dorsal, cu o rolă de prosop sub genunchiul afectat, se execută mișcări de
extensie și de rotație externă, se menține poziția 5 secunde, după care se revine în poziția
inițială ( 3 serii x 15 repetări ); la începere acestui exercițiu, se recomandă fixarea unei
greutăți de 1 -3 kg la nivelul gleznei;

Figura 2 .8. Exercițiul 541

40 http://medicinaderecuperare.ro/protocoale -medicale/protocoale -la-nivelul -genunchiului /protocol -de-
recuperare -dupa -artroplastia -de-genunchi/
41 https://www.ghiduldesanatate.ro/01 -sanatate/remedii -pentru -durerile -de-genunchi/

44
– din stând ,cu mâna de pe partea piciorului sănătossprijinită de un perete și cu genunchiul
afectat flectat , se trage cu cealaltă mână de picior spre fese, până când se simte o întindere
a cvadricepsului; se menține poziția timp de 5 secunde ( 3 serii x 15 repetări );

Figura 2. 9. Exercițiul 642

– din stând, cu mâinile sprijinite de spătarul unui scaun și picioarele la o distanță de 15 -20
cm de acesta, subiectul execută genuflexiuni parțiale (flexia genunchilor nu trebuie să
depășească 30 °, iar spatele trebuie ținut drept ), menține po ziția joasă 5 -10 secunde și
revine încet în poziția inițială , după care reia ciclul; se execută 3 serii x 10 repetări ;

Figura 2. 10. Exercițiul 743

42 http://www.doctorortoped.ro/recuperare -dupa -artroscopia -de-genunchi/recuperare/recuperare -dupa –
artroscopia -de-genunc hi.html
43 http://www.doctorortoped.ro/recuperare -dupa -artroscopia -de-genunchi/recuperare/recuperare -dupa –
artroscopia -de-genunchi.html

45
– din decubit ventral, cu membrele inferioare extinse și cu un elastic la nivelul articulațiilor
gleznelor, pacientul va executa flexia gambei pe coapsă cu rezistență T1 și revenire în
poziția inițială T2 ; se vor executa 3 serii x 1 0 repetări , atât cu membrul inferior drept, cât și
cu cel st âng;
– în această etapă, un exercițiu de recuperare foarte bun îl reprezintă mersul pe jos.

Program avansat (săptămâna 4 -6):
– din ortostatism, pacientul pășește înainte , urcând pe un scaun de aproximativ 15 cm
înălțime, începând pasul cu piciorul operat, apoi coboară, revenind în poziție inițială; se
execută 3 serii x 1 0 repetări , iar înălțimea scaunului se crește pe măsură ce forța musculară
crește ;
Figura 2. 11. Exercițiul 944

– același exercițiu, executat din lateral față de scaun;

Figura 2. 12. Exercițiul 1045

44 http://www.doctorortoped.ro/recuperare -dupa -artroscopia -de-genunchi/recuperare/recuperare -dupa –
artroscopia -de-genunchi.h tml
45 http://www.doctorortoped.ro/recuperare -dupa -artroscopia -de-genunchi/recuperare/recuperare -dupa –
artroscopia -de-genunchi.html

46
– din decubit dorsal, pacientul flectează șoldul și genunchiul membrului operat, apucând cu
o mână coapsa de deasupra genunchiului, apoi extinde gamba până când simte o senzație
de întindere în zona posterioară a coapsei și a genunchiului; se menține poziția 5 secunde și
se repetă mișcarea și cu celălal t picior (3 serii x 10 repetări) ;

Figura 2. 13. Exercițiul 1146

– exerciții pe bicicletă de cameră: se începe cu exerciții de maxim 10 minute de 3 ori pe zi,
după care durata pedalării se crește cu câte un minut pe zi până când se ajunge la 20 de
minute pe zi; bicicleta se reglează în așa fel încât genunchiul să fie întins complet câ nd
pedala este jos , iar treapta de rezistență trebuie crescută pe măsură ce subiectul
progresează.

După 6 săptămâni:
– se continuă exercițiile de mai sus;
– mersul se realizează fără ajutor;
– se pune accent pe exerciții pentru tonifiere musculară.
Mențiuni:
– înaintea începerii program ului kinetic, se recomandă pregăti rea organismului pentru efort
(pacientul poate lucra 5 minute la cicloergometru);
– după fiecare exercițiu se recomandă execu tarea câtorva mișcări de stretching;
– pacientul trebuie corectat de kinetoterapeut ori de câte ori e ste nevo ie pentru a -și controla
postura;
– nu se insistă pe o singură grupă musculară, întotdeauna se lucrează agonist -antagonist ;
– pacientul poate lucra exercițiile timp de 30 de minute, de 2 -3 ori pe zi.

46 www.doctorortoped.ro/recuperare -dupa -artroscopia -de-genunchi/recuperare/recuperare -dupa -artroscopia –
de-genunchi.html

47
Capitolul III – Concluzii

Gonartroza reprezintă o artropatie degenerativ ă caracterizată prin degradarea progresiv ă a
cartilajului articular, ajungând să afecteze chiar și osul subcondral. Aceasta este o formă
frecventă a reumatismului degenerativ , toți oamenii fiind afectați mai devreme sau mai
târziu, într -o formă mai ușoară sau mai agresivă.
Pentru tratarea gonartrozei, se vorfolosi medicamente și mijloace din cadrul kinetoterapiei
și fizioterapiei menite să amelioreze simptomele pacientului și să întindă pe un te rmen cât
mai lung evoluțiaafecțiunii artrozice.
Daca tratamentele nechirurgicale ale gonartrozei nu dau rezultate, se va lua în considerare
artroplastia de genunchi.Aceasta este o metodă sigură si efic ientă pentru a elimina durerea
si pentru a facilita reluarea activitaților zilnice obișnuite.
Unul dintre cei mai importanți parametrii î n tratamentul acestei afecț iuni, dupa aplicarea
protezei de genunchi , este repre zentat de recuperarea medicală.
După intervenție, pacientul va fi vizitat de catre kineto terapeut .Acesta îl va învăța pe
pacient programe de exerciții pentru restabilirea forței musculare și mobilității de la
nivelularticulației genunchiului.
În timp, pacientului i se recomandă să meargă la chirurgul ortoped în mod regulat pentru
verifică rile și radiografiile de rutină și să respecte măsurile de „igienă ortopedică a
genunchiului” .

48
Bibliografie

1. Bratu, M., 2011, Bazele generale ale kinetoterapiei , Editura BREN, București
2. Buzescu, A., 2002, Anatomie și biomecanică , Editura ANEFS, București
3. Cordun, M., 1999, Kinetologie medicală , Editura AXA, București
4. Crețu, A., Boboc , F., 2003, Kinetoterapia în afecțiuni reumatice , Editura ANEFS,
București
5. Gherghel, C., 2014, Kinetoterapia în afecțiunile reumatologice , Editura Discobolul
6.Revista medicală Română – vol. LVI, nr. 3, an 2009
7. Sbenghe ,T., 1987 , Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare , Editura
Medicală, București
8. http://anatomie.romedic.ro/articulatia -genunchiului
9.http://angelblue77.blogspot.ro/2014_01_01_archive.html
10.http://doctorortoped.ro/genunchi -si-gamba/afectiuni/genunchi -si-gamba/gonartroza –
artroza -genunchiului.html
11.http://doctorortoped.ro/genunchi -si-gamba/tratamente/genunchi -si-gamba/proteza -de-
genunc hi.html
12.http://doctorortoped.ro/recuperare -dupa -artroscopia -de-genunchi/recuperare/recuperare –
dupa -artroscopia -de-genunchi.html
13. http://medicinaderecuperare.ro/protocoale -medicale/protocoale -la-nivelul –
genunchiului/protocol -de-recuperare -dupa -artroplastia -de-genunchi/
14. https://meditatiimedicina.files.wordpress.com/2013/01/flexie -en-extensie.png
15.http://mihairascu.ro/leziune -de-menisc/
16.https://ro.wikipedia.org/wiki/Femur
17.https://ro.wikipedia.org/wiki/Patel%C4%83
18.https://ro.wikipedia.org/wiki/Tibia
19.https://www.ghiduldesanatate.ro/01 -sanatate/remedii -pentru -durerile -de-genunchi/
20.http://www.gonartroza.com/Articole -gonartroza/Masajul -terapeutic -in-
gonartroza/masajul -terapeutic -in-gonartroza.html
21. http://www.kineto -ploiesti.ro/recuperare -pasiva -genunchi.html
22.http://www.lectiadeortopedie.ro/artroza/gonartroza/
23.http://www.retedolore.it/html/cnt/it/diagnosi_del_dolore.asp
24.http://www.scritub.com/medicina/Elemente -de-structura -si-biome24124162121.php