Program de Dezvoltare Si Diversificare a Serviciilor In Cadrul Statiunii Turistice Mamaia

Introducere

La sfârșitul secolului XX și începutul celui de-al treilea mileniu, industria turismului reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp, cel mai important generator de locuri de muncă. În perspectiva secolului XXI este acceptată ideea că economia mondială va fi dirijată de trei supraindustrii ale serviciilor: tehnologia informațiilor, telecomunicațiile și industria turismului și a călătoriilor.

Sectorul turistic reprezintă o sursă principală de redresare a economiilor naționale a tuturor țărilor care dispun de resurse turistice importante. Produsul turistic este solicitat permanent în fiecare an, sezon sau chiar zilnic, de un segment tot mai mare de populație din toate zonele globului, indiferent de existența unor situații conjuncturale care se manifestă pe plan local sau regional.

Turismul are un impact puternic asupra economiei naționale, având un efect multiplicator. Astfel, orice unitate monetară intrată în economia țării, a unei regiuni, a unei stațiuni de destinație turistică, stimulează economia și nu o singură dată, ci în reprize separate.

Potențialul turistic remarcabil al României este dat atât de resursele naturale (varietatea reliefului, climă, floră, faună, hidrografie), cât și de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice și arhitectonice, muzee, case memoriale).

O parte importantă a ofertei turistice o constituie resursele turistice antropice. Vestigiile arheologice sunt legate de formarea și continuitatea poporului român, vechile cetăți de pe litoralul Pontului Euxin, ruinele de la Orăștie. Monumentele istorice și arhitectonice au valori deosebite pe plan mondial: mânăstirile și bisericile din Bucovina (Moldovița, Voroneț, Putna), cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramureș, cetățile și castelele din Transilvania, monumentele din orașele foste capitale ale Țărilor Românești. La toate acestea se adaugă elementele de folclor, satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural-istoric, peisagistic), muzeele și casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei.

Potențialul natural și caracterul carpato-danubiano-pontic al țării determină varietatea formelor de turism care se pot practica: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turism montan, turism balnear, etc.

Deși activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr-o sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din România. Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale: plaja, apele mării și resurse balneare (ape termominerale, nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Mării Negre (244 km) sunt amenajate 12 stațiuni turistice (Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate de cazare de 126.900 locuri , reprezentând 43,3 % din spațiile de cazare, locuri situate în peste 260 hoteluri de diferite categorii.

Resursele naturale bogate ale României oferă multe oportunități pentru o puternică dezvoltare a turismului. Până acum acest sector a urmărit o strategie a concurenței prin prețuri mici pentru turiști cu posibilități financiare modeste și suferă de o lipsă de calitate și strategie care ar putea să-i crească competitivitatea față de alte țări din regiune.

O piață europeană deschisă va pune mari probleme firmelor românești din punctul de vedere al flexibilității, al calității, al prețurilor, al distribuției și al promovării.

Lucrarea de față își propune să prezinte statiunea Mamaia si un program de dezvoltare si diversificare a serviciilor în cadrul statiunii turistie.

Capitolul 1 Aspecte teoretice privind produsul turistic

Caracteristicile produsului turistic

Prin produs turistic se înțelege totalitatea bunurilor și serviciilor oferite turiștilor de către una sau mai multe întreprinderi turistice (agenții de turism sau prestatori direcți – hotel, restaurant etc.).

Produsul turistic este deci o formă de comercializare a ofertei turistice. Între componentele produsului turistic există o relație de interdependență, fiecare dintre acestea având un rol important în crearea satisfacției clienților.

Principalele caracteristici ale produselor turistice:

sunt eterogene – rezultat al dependenței serviciilor de dotările materiale și persoana prestatorului;

sunt complexe – rezultat al combinării în variante multiple a elementelor componente;

sunt nestocabile – elementele care le compun (exemplu: locurile din avion, zăpada, nopțile de cazare) nu pot fi stocate;

se produc pe măsură ce se manifestă consumul;

au caracter sezonier, cu excepția reuniunilor, afacerilor și parțial, turismul de sfârșit de săptămână sau cel balnear.

Tipuri de produse turistice

După numărul serviciilor pe care le integrează, produsele turistice se împart în:

integrale (megaproduse), care sunt produse complexe, constituite din toate genurile de servicii de bază și auxiliare;

compuse, din a căror componență lipsesc unele servicii de bază (de transport, de cazare);

simple, care presupun prestarea unui singur serviciu, restul nefăcând subiectul ofertei turistice.

După timpul cât motivația turistică poate fi menținută și durata ofertei, ele se vor grupa în:

durabile, când nevoia de turism și posibilitatea acoperirii ei se mențin o anumită perioadă de timp, ele legându-se de obiective turistice, durabile (exemplu: Masivul Retezat);

nondurabile, în cazul cărora durata ofertei este foarte redusă.

După natura lor și a motivației care le generează, produsele turistice pot fi de ordin:

cultural; istoric; sportiv; medical; familial; comercial, etc.

În funcție de durata sejurului, se disting produsele turistice:

de sejur, cu durata mai mare de o zi, care la rândul lor pot fi:

de sejur lung sau vacanțiere, având durate relativ mari;

de sejur scurt sau de week-end, durând doar câteva zile;

de o zi, de genul excursiilor.

În raport cu distanța pe care se deplasează turiștii, serviciile sunt:

pe distanță mică (în cadrul aceleiași regiuni);

pe distanță medie (în cadrul aceleiași țări, de pildă);

pe distantă mare (între țări sau continente).

În raport de perioada din an în care se realizează, serviciile turistice se rupează în:

de sezon, incluzându-le pe cele din lunile de vară (iulie – august), când sunt programate majoritatea concediilor, sau din jurul sărbătorilor (de Crăciun, de Paști etc.);

în afara sezonului, adică în restul anului;

ocazionale.

Luând în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, produsele turistice sunt:

individuale; de familie; de grup.

Ținând seama de modul în care se derulează, serviciile turistice se împart în:

itinerante, când obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate în locuri diferite, ei trecând pe rând pe la fiecare (de regulă într-un circuit închis);

de sejur, când beneficiarul le consumă în același loc.

Ținând seama simultan de mai multe din criteriile deja menționate, literatura de profil operează și cu următoarele tipuri de produse turistice:

produse „la cheie” (forfetare), care înglobează în structura lor toate tipurile de produse deja menționate (informare, rezervare, transport, cazare, masă, agrement) și care contribuie la satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivități, oferindu-i-se acesteia ca un produs finit (de regulă, de către o organizație de turism);

produs tip „stațiune”, care se prezintă ca un centru de sejur (bază sportivă și de agrement, stațiune balneară, centru de congrese);

produse tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ), a căror durată de viață este foarte scurtă, care se caracterizează printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului efemer și concurenței acerbe), prin efort mare organizațional și promoțional, prin dificultăți mari de gestionare etc.

Distribuția produsului turistic

Firmele prestatoare de servicii turistice produc și oferă clientelei servicii pregătite pentru a fi consumate și sunt puse la dispoziția clientelei, fiind o activitate ce se desfășoară în sfera serviciilor.

Rolul ei constă în faptul că facilitează achiziționarea și consumarea serviciilor turistice de către clientelă, în primul rând, iar în al doilea rând face posibile compararea și alegerea de servicii turistice care plac cel mai mult clientelei.

Distribuitorii specializați realizează o preselecție a produselor turistice legat de calitate și de zona turistică etc. Distribuția în turism îi eliberează pe clienți de o serie de activități pe care aceștia nu au timp să le desfășoare (ex: operații de cercetare, cunoașterea ofertei, evaluarea tarifelor etc.).

În același timp distribuția îndeplinește o serie de funcții printre care:

adaptarea ofertei turistice la cerere;

asigurarea transferului serviciilor de la prestatori la beneficiar;

vânzarea produselor în avans (în cazul produselor perisabile);

rezervarea produselor turistice.

În cadrul distribuției există o serie de canale, acestea din urmă constituind o

problemă legată mai ales de alegerea acestora.

Această alegere se face în funcție de caracteristicile pieței, ale produselor, ale concurenței etc.

Din punct de vedere economic, prin canalul de distribuție se realizează trecerea produsului de la producător la consumator, acest lucru făcându-se prin prezența unor intermediari.

Canalele de distribuție sunt diferite, existând o varietate a acestora (ex: un serviciu de transport aerian poate fi vândut prin intermediul unei agenții de voiaj, a unui oficiu de turism etc.)

Principalele dimensiuni ale unui canal de distribuție a serviciilor turistice:

lungimea (dată de numărul unităților comerciale prin care se realizează vânzarea – cumpărarea);

lățimea (dată de numărul unităților comerciale care participă la distribuirea serviciilor);

adâncimea (gradul de apropiere al ultimului distribuitor de beneficiarul serviciilor).

După gradul de control, canalele de distribuție turistice pot fi:

necontrolate, în cazul în care nici o organizație de turism nu mai poate controla sistemul de distribuție, existând o înțelegere mutuală între producători și distribuitori;

integrate vertical, în care funcțiile angrosiștilor și detailiștilor sunt controlate de o singură organizație;

coordonate vertical, în care controlul asupra canalelor de distribuție de către angrosiști, se face prin contracte încheiate cu prestatorii de servicii turistice.

În funcție de lungimea lor, canalele de distribuție pot fi directe (dacă serviciile

sunt vândute în urma unei întâlniri directe dintre prestator și consumator) și indirecte (atunci când între cei doi există un intermediar).

Există trei tipuri de distribuție, legate de mărimea ofertei cât și de intensitatea cererii:

exclusivă – se caracterizează prin prezența unui singur canal de distribuție, fiind vizat doar un sector geografic;

intensivă – se caracterizează prin existența unui număr mare de canale posibile;

selectivă – reprezintă o soluție intermediară.

Canalele directe. Prin intermediul acestor canale directe serviciile turistice sunt vândute în urma unei întâlniri directe între prestator și consumator, păstrându-se în permanență un contact direct cu clientela.

Există în acest caz o serie de avantaje, dintre care se menționează următoarele:

este operativă;

serviciile turistice sunt mai accesibile din punct de vedere al tarifelor,

existența unor intermediari ar fi pretins adaos;

firma care prestează servicii asigură un control integral asupra distribuției etc.

În turism, distribuția directă se poate realiza în mai multe moduri:

sistemul de rezervări de locuri;

vânzări prin corespondență;

vânzări prin telefon;

vânzări la domiciliu.

Canale indirecte. Specificul acestor canale este dat de existența unorea transferului serviciilor de la prestatori la beneficiar;

vânzarea produselor în avans (în cazul produselor perisabile);

rezervarea produselor turistice.

În cadrul distribuției există o serie de canale, acestea din urmă constituind o

problemă legată mai ales de alegerea acestora.

Această alegere se face în funcție de caracteristicile pieței, ale produselor, ale concurenței etc.

Din punct de vedere economic, prin canalul de distribuție se realizează trecerea produsului de la producător la consumator, acest lucru făcându-se prin prezența unor intermediari.

Canalele de distribuție sunt diferite, existând o varietate a acestora (ex: un serviciu de transport aerian poate fi vândut prin intermediul unei agenții de voiaj, a unui oficiu de turism etc.)

Principalele dimensiuni ale unui canal de distribuție a serviciilor turistice:

lungimea (dată de numărul unităților comerciale prin care se realizează vânzarea – cumpărarea);

lățimea (dată de numărul unităților comerciale care participă la distribuirea serviciilor);

adâncimea (gradul de apropiere al ultimului distribuitor de beneficiarul serviciilor).

După gradul de control, canalele de distribuție turistice pot fi:

necontrolate, în cazul în care nici o organizație de turism nu mai poate controla sistemul de distribuție, existând o înțelegere mutuală între producători și distribuitori;

integrate vertical, în care funcțiile angrosiștilor și detailiștilor sunt controlate de o singură organizație;

coordonate vertical, în care controlul asupra canalelor de distribuție de către angrosiști, se face prin contracte încheiate cu prestatorii de servicii turistice.

În funcție de lungimea lor, canalele de distribuție pot fi directe (dacă serviciile

sunt vândute în urma unei întâlniri directe dintre prestator și consumator) și indirecte (atunci când între cei doi există un intermediar).

Există trei tipuri de distribuție, legate de mărimea ofertei cât și de intensitatea cererii:

exclusivă – se caracterizează prin prezența unui singur canal de distribuție, fiind vizat doar un sector geografic;

intensivă – se caracterizează prin existența unui număr mare de canale posibile;

selectivă – reprezintă o soluție intermediară.

Canalele directe. Prin intermediul acestor canale directe serviciile turistice sunt vândute în urma unei întâlniri directe între prestator și consumator, păstrându-se în permanență un contact direct cu clientela.

Există în acest caz o serie de avantaje, dintre care se menționează următoarele:

este operativă;

serviciile turistice sunt mai accesibile din punct de vedere al tarifelor,

existența unor intermediari ar fi pretins adaos;

firma care prestează servicii asigură un control integral asupra distribuției etc.

În turism, distribuția directă se poate realiza în mai multe moduri:

sistemul de rezervări de locuri;

vânzări prin corespondență;

vânzări prin telefon;

vânzări la domiciliu.

Canale indirecte. Specificul acestor canale este dat de existența unor intermediari. Principalele tipuri de intermediari de pe piața turistică sunt: tur-operatorii, agențiile de voiaj, organizațiile sindicale, centrele de rezervări etc.

Tur – operatorii. Tur – operatorii sunt acei care organizează voiajele, călătoriile, ei îmbinând părți ale produselor turistice (ex: servicii de transport, de cazare, de masă etc.), acestea fiind puse la îndemâna clientelei, fie direct, fie intermediari. Aceștia pot oferi spre vânzare un produs turistic, ce poate să cuprindă un mijloc de transport alături de un serviciu turistic (de cazare, masă etc.); dar în același timp tur-operatorii pot oferi doar călătorii.

În funcție de serviciile pe care le asigură clientelei, tur-operatorii pot fi:

acompaniatori, cei ce însoțesc turiștii;

gazde, asigură turiștilor servicii de cazare, masă etc.;

integratori, care asigură doar integrarea serviciilor individuale în produsul turistic

complet.

Tur-operatorii îndeplinesc o serie de sarcini: identificarea și cunoașterea clientelei, crearea programelor și a produselor turistice, distribuirea cataloagelor cât și a altor informații, alegerea celor mai buni distribuitori etc.

Agențiile de turism distribuitoare. Rolul acestor agenții este acela de a revinde produsele propuse de tur-operatori consumatorilor.

Distribuția prin agenții poate fi privită ca o distribuție numerică (numărul de om-zile voiaj vândute de agențiile prin care se distribuie un produs turistic) și o distribuție valorică (reprezentând cifra de afaceri a agențiilor).

Aceste agenții vor avea obligația să desfășoare o activitate de informare și sfătuire a clientelei, iar în urma serviciilor prestate ea va fi recompensată prin intermediul unor comisioane.

Agențiile receptive. Agențiile receptive sunt firme turistice din locurile de destinație care asigură serviciile pentru clienții ajunși în locurile de sejur. Unele agenții de acest gen nu au decât o structură administrativă foarte simplă ce cuprinde doar un birou, cu un secretar, cu o dotare mai sumară, cu telefon, fax, copiator etc. Există însă și agenții de primire cu birouri prezente în multe localități sau stațiuni turistice, ce au echipe de ghizi, cu autocare, autoturisme cu șoferi, autoturism de închiriat etc.

Rolul acestor agenții este acela de a menține și garanta continuitatea serviciilor și asistența consumatorilor, acestea propunând tur-operatorilor o anumită gamă de produse receptive (o excursie de câteva zile cu autocarul, vizitarea unor muzee sau monumente etc.).

Există și o serie de alți intermediari cum ar fi: rețelele de vânzări ale transportatorilor (companii de transport care și-au creat propriile agenții de voiaj), asociațiile de rezervări și tranzacții hoteliere, rețelele comerciale obișnuite, organizatorii de voiaje în autocar, implanturile. Acestea din urmă promovează turismul de afinitate, propunându-și să practice un turism de masă.

Activitățile de distribuire au în vedere consumatorii; prescriptorii; producătorii de voiaje; mass-media. Ținând seama de numărul intermediarilor, rețelele de distribuție pot fi: scurte sau lungi. După aria geografică, rețelele de distribuire se împart în: regionale; naționale; internaționale. După specializare, rețelele pot fi: oameni de afaceri; tineretul (elevi și studenți); oameni de vârsta a treia; oameni de știință etc. După structură, rețelele de distribuție pot fi: deschise; restrictive; integrate; mixte.

1.4 Promovarea produsului turistic

Promovarea produsului turistic constă în transmiterea, pe diferite căi, de mesaje și informații menite să informeze pe operatorii de turism și pe turiștii potențiali asupra caracteristicilor produsului turistic și asupra elementelor componente ale serviciilor turistice oferite spre comercializare, să le dezvolte o atitudine pozitivă față de întreprinderile prestatoare de servicii turistice, cu scopul de a provoca modificări favorabile în mentalitatea și obiceiurile turiștilor.

Componentele principale ale politicii de promovare sunt: promovarea vânzărilor, relațiile politice și publicitatea.

Promovarea vânzărilor se adresează cu preponderență vânzătorilor, în scopul dinamizării activității de vânzare, prin intermediul unei cunoașteri mai complete a produselor oferite.

Este o variabilă cu acțiune pe termen scurt, aducând consumatorului avantaje economice, materiale și imediate.

Mijloacele folosite pentru promovarea vânzărilor în turism pot fi considerate următoarele: participarea la târguri și expoziții cu standuri proprii: afișe, calendare cu antetul firmei; distribuirea de cadouri surpriză, pliante, broșuri, cataloage; programe educaționale; mijloace audio – vizuale, diapozitive, casete video, CD.

Trăsătura comună a acestor tehnici de promovare o constituie acordarea unor înlesniri, care în ultimă analiză ieftinesc produsul turistic, făcându-l accesibil unor segmente de consumatori cu posibilități reduse.

Reducerile de tarife sunt frecvent întâlnite în practica organizatorilor de turism cât și reducerile progresive de tarife în raport cu numărul de zile cumpărate pentru un anumit sejur.

Această facilitate are o puternică influență promoțională, în materialele publicitare ea apare sub forma unei săptămâni gratuite acordate celor care cumpără o săptămână sau două de sejur. Aici o zi de sejur apare redusă cu 50%, respectiv 33% față de tariful inițial.

Gratuitățile se oferă fie tuturor categoriilor de populație, în special la unele servicii de agrement, intrări la muzee și expoziții etc., cel mai frecvent gratuitățile se oferă familiilor cu copii.

Relațiile publice reprezintă un stadiu preliminar pentru campaniile de promovare și de publicitate. Acestea acționează asupra opiniei publice prin liderii de opinie, care prin poziția lor profesională dețin o influență asupra opiniei publice în general. Este cazul reporterilor de la radio, a ziariștilor din presă, redactorilor jurnalelor televizate, personalităților și președinților diverselor asociații etc.

În relațiile publice, este important de analizat și sensibilizat anumite segmente ale marelui public, tinerii, mediile religioase, segmentele consumatoare pentru anumite produse.

Principalele grupuri țintă în relațiile publice sunt:

interne – personalul firmei, acționarii, furnizorii, distribuția etc.:

externe – clienții efectivi și potențiali, autoritățile locale și guvernamentale, asociațiile profesionale, grupurile de presiune și liderii de opinie.

Publicitatea – instrument promoțional de marketing ce concură la dirijarea produselor și serviciilor spre piețele de desfacere, spre consumatori.

Publicitatea este un mijloc de comunicare de masă care necesită de un

destinatar și un mijloc de comunicare, destinatarul fiind grupul care va recepționa mesajul. Publicitatea susține noul produs pe piață, consumatorul recunoscând utilitatea produsului. Prin publicitate se poate facilita:

lansarea unui nou produs sau serviciu;

introducerea unui nou preț sau tarif;

sporirea vânzării unui produs sau serviciu prin prelungirea sezonului;

pătrunderea pe o nouă piață sau atragerea de noi segmente de consumatori.

Principalele forme ale publicității în turism sunt:

în funcție de obiect: de produs sau serviciu, de marcă și instituțională;

publicitatea de produs sau serviciu:

de informare pentru un noprodus; de condiționare; comparativă; de reamintire.

după aria geografică de răspândire a mesajului: locală, regională, națională și internațională;

după natura pieței: se adresează consumatorului sau intermediarilor;

după tipul mesajului difuzat:

de natură factuală, prin reliefarea caracteristicilor clare ale serviciului, produsului;

de natură emoțională, vizând exploatarea unor resorturi emoționale ale individului.

după efectul intenționat: imediat și întârziat;

după sponsor: producătorul, intermediarul, alți agenți economici.

Eficiența unui mesaj publicitar în presa scrisă, compus din text, ilustrație și/sau slogan, frecvența apariției și estetica încadrării. În ultima vreme este preferată ilustrația, considerată mai eficientă.

Diferențierea strategiilor promoționale în turism poate fi făcută în funcție de mai multe criterii:

modul de desfășurare în timp: permanente și intermitente;

aria de cuprindere: promovarea imaginii globale a firmei, zonei, stațiunii,

promovarea unui produs sau a unei grupe de produse și strategia de extindere a imaginii existente;

poziția față de structurile pieței: nediferențiată (pentru întreaga piață),

diferențiată (pentru fiecare segment) și concentrată (pentru un singur segment de piață);

caracterul strategiei: ofensivă (pentru obținerea unei cote ridicate de piață) și

defensivă (de apărare, spre a-și menține poziția deținută pe piață);

sediul activității promoționale: cu forțe proprii sau cu ajutorul unor instituții

specializate.

Capitolul 2 Elemente introductive privind turismul de litoral si statiunea Mamaia

2.1 Definiții și concepte

Turismul este un domeniu de activitate cu un profil complex, reunind un ansamblu de servicii și bunuri proprii mai multor sectoare de activitate, fiind punctul de interferență a acestora. Turismul asigură legătura între prestatori și turiști prin vânzarea serviciilor de către prestatori către turiști.

Serviciile turistice pot fi considerate subproduse turistice și pot fi grupate după importanța lor în realizarea produsului turistic, fiind structurate pe trei categorii: principale, secundare și auxiliare.

Sectorul turistic reprezintă o sursă principală de redresare a economiilor naționale a tuturor țărilor care dispun de resurse turistice antropice și naturale importante.

Industria turismului reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, totodată, cel mai important generator de locuri de muncă. Turismul apare ca un fenomen economico-social specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și ca atare influențat de evoluția ei.

În condițiile respectării și promovării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul constituie un mijloc de protejare, conservare și valorificare a potențialului istoric, cultural și folcloric al unei țări.

Pe plan social, turismul se manifestă ca mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire și civilizației a oamenilor, având un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populației.

Este considerat turist străin orice persoană care se deplasează pe o durată de cel puțin 24 de ore într-o altă țară diferită în cea în care se află domiciliul său obișnuit, pentru propria plăcere sau pentru alte motive (familiale, de sănătate, în interes de afaceri, pentru a participa la diferite manifestări internaționale sau misiuni de orice natură etc.)

Litoralul poate fi definit ca zonă de contact între elementele terestre și hidrologice și reprezintă, prin natura și poziția sa geografică, un teritoriu propice pentru cele mai diverse activități

Turismul de litoral este motivat în principal de dorința de odihnă și recreere, dar și de tratarea unor afecțiuni prin cura heliomarină.

Turismul de litoral oferă multiple posibilități de agrement, practicarea sporturilor de sezon atât pe terenuri amenajate, cât și sporturi nautice.

Turismul de litoral este puternic afectat de „sezonalitate”, mai ales în ultima perioadă de timp când s-a constatat o reducere a duratei sezonului estival.

2.2 Evoluții și tendințe în turismul de litoral românesc

Din punct de vedere economic, turismul se constituie ca o principală sursă de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzător.

Privit în corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei ce se materializează, între altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector, și indirect, în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport, de instalații de agrement etc.

România a reprezentat o destinație turistică importantă pentru piața zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, stațiunile balneare, programele culturale și mănăstirile din nordul Moldovei și Bucovina. Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigențele cererii turistice și ale produselor turistice similare de pe piața internațională. Structurile turistice de primire și îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice și programele turistice sunt realizate stereotip și de calitate modică, iar raportul calitate-preț este neconcludent. De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru România. Pentru a ieși din competiția turistică internațională este necesară modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc și crearea unor produse turistice moderne și competitive pe piața turistică.

Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a stațiunilor turistice, și crearea de produse turistice noi, stațiuni, programe originale, atractive și inedite ce ar putea, printr-o activitate susținută de promovare pe piața internațională, să direcționeze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune și dezvoltarea ofertei de agrement și de animație, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice și de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în țările cu tradiție turistică din lume.

În prima jumătate a anilor 1960 țara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităților de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70, România era deja cunoscută pe piața principalelor țări europene generatoare de turiști, în special în Germania, Marea Britanie, Țările Scandinave, Franța, Italia, Austria, Belgia ș.a. Începând cu anii '80, țara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turiști străini, tendință care s-a menținut, sub forma atenuată, și în anii '90. Cauza principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiții destinate dezvoltării, modernizării și reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării, aplicării unei fiscalități neadecvate, inexistenței unor facilități în domeniul creditelor bancare etc.

În ultimii 2-3 anii (2004-2007), s-a înregistrat, întradevăr, o evoluție a cererii pentru turismul de litoral extern, însă. Din păcate, turismul de litoral românesc a avut de suferit, înregistrându-se un număr scăzut de turiști, față de anii precedenți.

În comparație cu 1989, când pe litoral se aflau 1,8 milioane turiști, în 2004 numărul turiștilor a scăzut la sub 750.000. În aceeași perioadă, numărul turiștilor străini a crescut cu 7,2%, cei mai mulți fiind germanii – aproximativ 19.500, urmați de italieni – aproximativ 7.500, suedezi – 7.200, ruși – 6.700 turiști, francezi – 5.700 și americani – 3.000 turiști pe sezon.

2.3 Aprecieri privind sezonul estival 2007 pe litoralul românesc

Asociația Națională a Agențiilor de Turism (ANAT) a identificat următoarele concluzii cu privire la sezonul estival 2005 pe Litoralul românesc:

Numărul total al turiștilor români pe litoral în perioada 1 mai – 15

septembrie 2005 a scăzut, la nivelul agențiilor de turism, cu circa 10% față de aceeași perioada din 2004. Turiștii români au reprezentat circa 95% din totalul celor sosiți pe Litoral, iar aproximativ 85% dintre aceștia au venit prin agențiile de turism.

Numărul turiștilor străini sosiți pe litoral în 2005 este aproximativ

același cu cel înregistrat în 2004, iar circa 95% dintre aceștia sosesc tot prin agențiile de turism.

Rata profitului în activitatea hotelierilor pe litoral este în scădere, ceea

ce va afecta rata investițiilor la nivelul hotelierilor.

Ambientul de pe litoral suferă în continuare din următoarele motive: plaje neîntreținute; apa murdară; câinii vagabonzi; comercianți care deranjează turiștii de pe plajă; discotecile în aer liber care nu se închid dupa ora 12 noaptea, o mare parte difuzând manele; comportamentul personalului de servire; calitatea cazării și a mesei raportată la categoria unității; lipsa agrementului de calitate, mai ales în sudul Litoralului.

ANAT a identificat următoarele motive principale care stau la baza concluziilor de mai sus:

1. Vremea nefavorabilă și calamitățile naturale produse în primăvară și la începutul verii.

2. Prețurile și concurența externă. Prețurile vacanțelor pe litoral, în 2005, au cunoscut o creștere în lei de circa 10% față de 2004. În schimb, prețurile vacanțelor externe au rămas aproximativ aceleași în euro, iar, pe de altă parte, moneda euro s-a depreciat față de leu cu circa 10% în 2005, față de anul precedent. Astfel, prețurile vacanțelor pe litoralul românesc sunt la fel sau poate chiar mai mari decât cele ale vacanțelor externe, scumpirea relativă în lei cu circa 20% prezentată mai sus determinând ca o parte a turiștilor de Litoral să aleagă, în 2005, destinații externe.

3. Influența mediului politic. 2004 a fost an electoral, ceea ce a determinat scurtarea sau fragmentarea vacanțelor și o tendință puternică de a petrece vacanțele în țară. Astfel, în 2004, numărul turiștilor de pe Litoralul românesc a fost mărit în mod artificial. Acest fenomen nu s-a manifestat și în 2005.

4. Lipsa implicării sau implicarea greșită a autorităților din turism, agresiunea economică asupra turismului românesc.

a. Costurile principale care stau la baza formării tarifului de cazare, precum cele pentru combustibili, energie electrică, furnizare apă, termoficare, au înregistrat creșteri spectaculoase. În prezent, acestea sunt de circa 5 ori mai mari decât în țări vecine și concurente cu România în turismul de litoral. În plus, în condițiile speciale ale vremii nefavorabile din 2005, multe unități hoteliere de pe Litoral vor închide acest an cu pierderi sau cu profit mult mai mic decât în 2004. Alte unități, cum ar fi anumite hoteluri din stațiunea Olimp, s-au deschis foarte târziu, s-au închis devreme sau nu au fost deschise deloc.

b. Taxele și impozitele sugrumă turismul. Taxele pe serviciile turistice, care se regăsesc în cele din urmă în preț, sunt multe, mari, iar fondurile obținute nu se întorc în turism. În prezent, un hotelier din Mamaia plătește numai autorităților locale 27 de taxe și impozite.

c. Litoralul se confruntă, în prezent, cu probleme grave de personal, cu o lipsă acută de forță de munca calificată. Ospătarii, recepționerii și bucătarii români lucrează în Grecia, Italia sau Spania, iar în România, costurile exagerate ale salarizării, prevederile restrictive ale Codului Muncii si caracterul ultrasezonier al turismului de pe Litoral distrug interesul românilor de a lucra în turism. Consecințele imediate sunt salariile foarte mici, personalul slab calificat și nemotivat, calitatea foarte slabă a serviciilor și a servirii.

d. Controale multe și fără sens, care încurcă, nu descurcă. În timp ce de la Constanța până în Mangalia, evazioniștii flutură în ochii turiștilor și ai Poliției impasibile cheile apartamentelor pe care le oferă "la negru", în timp ce localuri dubioase unde se difuzează doar manele deranjează somnul turiștilor iar chioșcuri insalubre vând în stațiuni produse alimentare suspecte, hotelierii plătitori de impozite la bugetul statului nu au timp pentru turiști, deoarece se ocupă cu primirea controalelor succesive din partea multiplelor autorități cu competențe de control (Autoritatea Națională pentru Turism – ANT, Oficiul pentru Protecția Consumatorului – OPC, Garda Financiară, Poliția Economică, Poliția Sanitar-Veterinară, Garda de Mediu, Inspecția Muncii etc.).

e. Promovarea unor acte normative cu implicare directă în turismul de pe Litoral, care sunt emise fără a ține cont de sezon și de procesul de vânzare. Este de amintit în acest sens schimbarea administratorilor plajelor la începutul sezonului turistic, în primăvara acestui an, care a determinat ca o parte din plaje să nu fie preluate în concesiune de nimeni.

f. Instabilitatea fiscală. Declarațiile politice și anunțurile contradictorii despre posibila majorare a TVA la 22% începând cu 1 ianuarie 2006 a creat haos în sistem, blocând procesul de contractare a spațiilor de cazare pentru 2006, care trebuie să se desfășoare pentru extern în iunie-iulie 2005, iar pentru turismul intern, cel târziu în septembrie 2005. Hotelierii nu mai cred în afirmațiile ulterior liniștitoare ale guvernanților și ori refuză să încheie contracte cu tarife ferme, ori contractează cu tarife mari, care ies din condițiile de piață reale.

Turiștii străini nu s-au arătat prea dornici de a vedea România. În zona montană, numărul de turiști străini s-a diminuat în 2007 cu 16%, până la aproape 95.000, iar pe litoral scăderea a fost de 30%. Conform Asociației Naționale a Agențiilor de Turism, anul viitor cea mai mare creștere a numarului de turiști străini se va consemna pentru Delta Dunării, cu 20-30%, în vreme ce turismul balnear va atrage cu până la 15-20% mai mulți turiști din alte țări.

2.4 Analiza SWOT a litoralului românesc

SWOT este un instrument de analiză strategică, flexibil și ușor de aplicat pe care o organizație sau o echipă de proiect îl folosește pentru a identifica cele mai potrivite direcții de acțiune. Orice proiect nou ar trebui să aibă la bază o astfel de analiză, pentru a i se stabili gradul de oportunitate și de fezabilitate.

Scopul acesteia este de a realiza un plan strategic sau de a găsi o soluție la o problemă, luând în considerare factorii interni și externi ai unei echipe sau ai unei organizații.

1. Puncte tari:

– orientarea geografică a plajei – spre răsărit – permite cura benefică de raze ultraviolete;

– situri istorice din perioada Greciei și Romei antice;

– poziția în teritoriu: regiunea Dobrogea în general și Litoralul, în particular, au o importantă poziție strategică, politică și economică, fiind situate la interferența a două mari zone geopolitice: Europa Central-vestică și Orientală și Asia de Vest și Sud –Vest;

– drumurile europene E 60 și E 87, magistrala feroviară București – Constanța, aeroportul internațional Mihai Kogălniceanu și porturile maritime Constanța și Mangalia permit un acces facil spre și dinspre Europa și Asia;

– canalul Dunăre – Marea Neagră;

– potențialul natural și antropic al litoralului;

– numărul mare de structuri de primire turistice (42 % din capacitatea totală de cazare a României) ;

– importanța Mării Negre în politica internațională la nivel regional.

2. Punctele slabe:

– poluarea mediului și procesele de degradare a plajei și falezei țărmul Marii Negre;

– absența politicilor și programelor coerente de dezvoltare integrată a litoralului românesc (infrastructură și echipare tehnico-edilitară, protecția și reabilitarea mediului natural și construit etc.;

– absența politicilor de dezvoltare economică și turistică unitară a județului, în cele trei unități teritoriale specifice: zona litorală, zona centrală și zona dunăreană, dar toate strâns legate de zona litorală;

– oferta de agrement săracă din punct de vedere cantitativ (număr redus al facilitaților) și uzată moral din punct de vedere al echipamentelor / instalațiilor;

– necolaborarea la nivel regional a factorilor implicați în gestionarea turismului respectiv a autorităților publice locale și autorităților publice centrale;

– nivelul de pregătire al personalului în scădere ca urmare a migrației forței de muncă.

– durata foarte redusă a sezonului turistic estival, de multe ori de numai două luni ;

– absența curselor aeriene directe spre aeroportul internațional Constanța;

– calitatea scăzută a serviciilor în raport cu prețurile practicate ;

– accesul dificil spre litoral, îndeosebi pe calea rutieră ;

– imaginea defavorabilă a României în străinătate, ca potențială destinație turistică.

3. Oportunități:

– creșterea numărului de hoteluri cu standarde de confort de trei și patru stele în detrimentul celor nemodernizate;

– creșterea numărului de structuri turistice cu funcțiuni de cazare în conformitate cu tendințele pe plan internațional: all inclusive, de dimensiuni reduse, personalizate

– implicarea touroperatorilor importanți pe piața internaționala în incoming pe litoral;

– legislația coerentă în gestionarea plajelor, managementul integrat al zonei costiere;

– proiecte internaționale de asistență în conservarea și mărirea plajelor, conservare a zonei costiere.

4. Amenințări:

– scăderea puterii de cumpărare a populației;

– dezvoltarea net superioară a produsului similar în Bulgaria, Croația și Slovenia și alte țări din zonă;

– posibila scădere a veniturilor din turism ca urmare a accentuării sezonalității și a tendinței de turism de weekend;

– tendința de migrare a forței de muncă în străinătate.

Analiza SWOT ne oferă o imagine mai clară a problemelor cu care se confruntă litoralul românesc, însă ne oferă și soluții de redresare, deoarece litoralul românesc are și avantaje (așezarea geografică, dar și importanța istorică). Dacă s-ar face mai multe investiții în unitățile de cazare, oferind turiștilor servicii de calitate, dar și o promovare mai intensă a turismului de litoral românesc, în 2-3 ani numărul turiștilor străini care vor alege să-și petreacă vacanțele pe litoralul românesc s-ar putea dubla.

2.5 Soluții de amenajare a zonelor de litoral

Stațiunile sunt destinații turistice autonome care propun turiștilor activități și instalații variate, într-un cadru divers: relaxare balneară, montană, refacerea formei fizice și psihice, activități recreative, apropierea de situri naturale, arheologice sau istorice de primă valoare. Hotelurile trebuie să fie numeroase și să ofere toate tipurile de facilități. În materie de dezvoltare a stațiunilor actuale, una din marile tendințe contemporane este aceea de oferire a unei game largi de servicii și echipamente pentru distracție, cumpărături, cultură, sănătate etc. Este necesară crearea în aceste stațiuni și a unor instalații carcateristice turismului de conferințe și reuniuni.

Pentru ca o stațiune să aibă succes, ea trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

climat favorabil în funcție de tipul stațiunii;

existența în stațiune sau în împrejurimi a unui mediu fizic atrăgător sau care

poate deveni atrăgător prin amenajare;

suficiente terenuri disponibile ce pot fi puse în valoare;

posibilități bune de acces existente sau potențiale;

nu existe grave poluări ale apei, aerului sau solului. Nu trebuie să existe

probleme ecologice sau sociale serioase;

disponibilitatea unei forțe de muncă care să lucreze în stațiune sau

posibilitatea încurajării unei părți din forța de muncă care să vină din alte părți ale țării.

Acțiunea demarată în 1966 a avut în vedere organizarea și dotarea corespunzătoare a plajelor și zonei litorale, utilizarea rațională a terenului și realizarea unor ansambluri arhitectonice moderne, armonios integrate în spațiu. S-au avut în vedere:

protecția zonelor a căror frumusețe naturală, valoare istorică sau estetică le recomandă a fi ocrotite;

evitarea sentimentului de „sufocare” de tip urban, prin aplicarea principiului alternanței între unitățile turistice și largi spații libere;

limitarea circulației autovehiculelor în interiorul stațiunilor;

asigurarea unor căi de comunicație rapide;

amenajarea și consolidarea falezelor, crearea promenadelor

crearea de plaje artificiale și ocrotirea celor naturale prin sistemul digurilor (Saturn, Mangalia, Olimp, Jupiter);

crearea unor elemente de animație pe mare și uscat (mici porturi de agrement, sporturi nautice, terenuri de sport, echitație etc.).

O componentă de prim rang a spațiului litoral este plaja, favorabilă helioterapiei și psamoterapiei, de lungime și lățime variabile, cu expunere spre est și nisip cu calități deosebite. Mărimea stațiunilor se stabilește în funcție de capacitatea plajelor care, la rândul ei, depinde de suprafața amenajabilă (exploatabilă), de numărul de vizitatori pe m2 de plajă sau pe metru liniar țărm, de simultaneitatea prezenței pe plajă a vizitatorilor potențiali etc.

Amenajarea teritoriului unei stațiunii , reprezintă una din cele mai importante aspecte in ceea ce priveste atractivitatea unei zone ,fie că este vorba de o zonă de litoral,montană sau balneo-climaterică.Cu cât se iau in considerare principiile de amenajare și se pune accent pe o dezvoltare cât mai de durată cu atăt zona respectivă v-a avea de câstigat.

2.6 Mamaia – așezare și căi de acces

Stațiunea balneoclimaterică estivală Mamaia, situată în SE României, se află la o distanță de 5 km nord de Constanța, fiind așezată între mare și lacul Mamaia. Se întinde pe o lungime de 8 km pe direcția N-S cu expunere totală spre răsărit. Coordonatele geografice și GPS sunt:  Longitudine – 28.6276; Latitudine – 44.2306.

Căi de acces:

feroviare: gara Constanța (la circa 7 km de Mamaia), apoi cu troleibuzul sau tramvaiul până în stațiune;

rutiere: prin drumul european E60 Oradea-Constanța-Mangalia sau E87 Mangalia-Constanța-Mamaia, DN 2A, DN39, DN 22B;

aeriene: prin aeroportul internațional Mihail Kogălniceanu din Constanța și de acolo cu mijloace auto

maritime: portul Constanța.

2.7 Determinarea gradului de atractivitate a stațiunii Mamaia

Cea mai complexă și completă modalitate de definire a atractivității

unei stațiuni (a unui teritoriu) este metoda TECDEV (technique et developpement). Aceasta este o tehnică preluată din industria grea, făcându-se în acest sens o analogie între elementele complexe și eterogene ale unui obiectiv turistic cu același tip de elemente ale unui obiectiv industrial.

În cele ce urmează, vom prezenta tabloul TECDEV de apreciere a atractivității stațiunii Mamaia. Pe baza acestui tabel vor putea fi prezentate abaterile pozitive sau negative ale stațiunii reale, în raport cu stațiunea etalon.

Metoda TECDEV aplicata pe statiunea Mamaia

Tabelul 1. – Determinarea gradului de atractivitate a stațiunii Mamaia

Sursa: Economia Turismului-lucrări practice.

Se observă că stațiunea Mamaia are un indice de atractivitate superior cel al etalonului, și anume 538,5 față de 356,5. Acest lucru arată că stațiunea este atractivă din punct de vedere turistic. Mediul natural este alcătuit dintr-o sumă de resurse ce vin în sprijinul practicării unui turism atât prganizat, cât și neorganizat. Au fost subliniate în acest sens natura deosebit de avantajoasă a elementelor de structură specifice acestui mediu.

2.8 Analiza circulației turistice și a echipamentelor turistice a statiunii Mamaia

Tabelul 2 Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, in 2007

Sursa: http://www.constanta.insse.ro

Tabelul 3 Capacitatea și activitatea de cazare turistică in Constanta

Sursa: http://www.constanta.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=412

În continuare vom analiza principalii indicatori: CUC, numărul de înnoptări, numărul de turiști sosiți în județ, sejurul mediu.

CUC 2002 = 46.5%

CUC 2007 = 39.3%

În urma analizării coeficientului de utilizare al capacitații de cazare (CUC) pe anul 2005 se observă o creștere al acestui indicator cu 3% față de anul 2000, printre motivele generatoare al acestui efect numărându-se creșterea calității serviciilor oferite de catre operatorii de servicii,oferte cât mai avantajoase care sa tenteze pe fiecare să solicite serviciile oferite în stațiunea respectivă.

Nr. de înnoptări 2002 = 4.900.50 Nr. de înnoptări 2007 = 4.115.900

Nr. de turiști sosiți 2002 = 745.800 Nr. de turiști sosiți 2007 = 806.900

Deasemenea, în ceea ce privește indicatorii numărul de înnoptări și numărul de turiști sosiți în județ pe anul 2007 prezintă o descreștere de aproximativ 6% față de anul 2002.

Durata medie a sejurului

În ceea ce privește durata medie a sejurului între anii 2002- 2007, se observă o descreștere de aproximativ 1,4 zile.

Printre cauzele scăderii duratei medii a sejurului numărându-se raportul calitate / preț foarte scăzut, turiștii preferând destinațiile apropiate, cum ar fi: Bulgaria, Grecia, Turcia, Spania etc., datorită ofertelor foarte avantajoase.

Capitolul 3 Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026 a statiunii Mamaia

3.1 Introducere

Scopul acestor proiecte demonstrative nu este de a oferi soluții de proiectare definitive pentru problemele cu care se confruntă dezvoltarea turismului, ci de a stabili metodologii largi si robuste pentru amenajarea turistică integrată a tipologiilor selectate sau a zonelor problematice. Desi proiectele ilustrează din punct de vedere fizic soluțiile sugerate pentru rezolvarea problemelor identificate, principalul lor obiectiv este de a demonstra cum sunt cuprinse într-un proces de interconexiune si interdependență toate componentele planificării turismului, incluzând proiecțiile pieței, formarea profesională, impactul economic și social, asigurarea standardelor și direcțiile de proiectare.

Asadar, principalul scop al proiectelor demonstrative este de a demonstra agenției client sau agențiilor clienți ce aspecte trebuie examinate pentru dezvoltarea unor soluții de amenajare turistică durabilă. În cursul pregătirii Master Planului au fost selectate două proiecte demonstrative; acestea sunt la Mamaia pe litoralul Mării Negre și la Sighisoara în Transilvania. În timp ce proiectul la Marea Neagră urmăreste să demonstreze cum poate renaste o stațiune existentă prin ințiative structurale de amenajare, proiectul Sighisoara urmăreste să demonstreze cum pot fi amenajate destinații turistice culturale, în special numeroasele obiective istorice pentru a permite cresterea viitoare a turismului.

Proiectul demonstrativ Mamaia are două obiective specifice. Ele constau în a demonstra:

Cum poate fi îmbunătățit și restructurat centrul stațiunii pentru diversificarea atracțiilor din stațiune în scopul atragerii unor noi segmente de piață și cresterii duratei sezonului turistic;

Găsirea unor măsuri de implementare și management care trebuie aplicate în vederea restructurării și administrării zonei stațiunii.

3.2 Cadrul general Constanța

Mamaia Constanța este cel de al doilea oras al României si are o populație de aproximativ 700.000 de locuitori. Orasul, ale cărui temelii au fost puse vechii greci, este cel mai mare port la Marea Neagră și cel de al patrulea port ca mărime din Europa din punct de vedere al capacității de încărcare. Mamaia, la periferia din partea de nord este singura mare stațiune din România și una din cele mai importante destinații turistice a țării. Stațiunea, amplasată pe litoralul Mării Negre la nord de Constanța, a fost dezvoltată inițial în anii 1890 o dată cu amenajarea căii ferate. Stațiunea a fost înflorit după 1919 o dată cu înființarea unui cazinou și apariția unor vile opulente si a devenit resedința de vară a regelui Ferdinand. Oricum, în anii 1960 Mamaia a cunoscut o dezvoltare pe scară largă inițiată de regimul socialist pe fâsia îngustă de litoral între Lacul Suighiol (unul din cele mai mari lacuri cu apă dulce din România) și Marea Neagră, pe o suprafață de peste 215 hectare.

Litoralul Mării Negre este bine cunoscut pentru nisipul fin și plajele largi înaintând lin în mare. Apa Mării Negre are un nivel redus al salinității, de circa 17%. În comparație cu alte mări interioare, practic nu are maree și curenți. Mamaia este cunoscută ca fiind deosebit de atractivă pentru familii datorită nisipului fin și plajei sigure de 5 km lungime.

Zeci de hoteluri, cu diverse niveluri de confort și dotare au fost construite până în anii 1980 si Mamaia a devenit una din stațiunile importante pentru țările Blocului de Est, reprezentând o destinație populară pentru turiștii interni si cei din Europa occidentală.

Orasul are o climă temperată specifică litoralului Mării Negre, caracterizată prin temperaturi moderate vara de aproximativ C iar iarna în jur de C. Precipitațiile sunt slabe, cu o medie de circa 40cm pe an. Desi este un important centru industrial și cel de al patrulea port din Europa, poluarea apei mării se află sub limitele acceptabile. Județul Constanța numără 106 hoteluri în total, din care 80 sunt amplasate în zona stațiunii Mamaia, cu o capacitate de cazare de aproximativ 28.000 de locuri. Acestea reprezintă aproximativ 7% din numărul total de locuri de cazare din țară. Sezonul turistic se limitează la lunile de vară, cu majoritatea hotelurilor închise în sezonul de iarnă. Principalele date statistice sunt prezentate mai jos, în Tabelul nr. 4:

Date statistice pentru turismul din Constanta 2008

Sursa: http://www.primaria-constanta.ro/PrimariaConstanta/Proiecte/AL21Rom.pdf

Plaja din Mamaia are aproximativ 5,2 kilometri lungime si o suprafață totală de aproximativ 29 hectare (290.000m2). Pentru determinarea capacității plajei, se ține cont în general de suprafața netă pe care o ocupă fiecare turist pentru a se simți confortabil. Această măsurare este într-un fel subiectivă și se bazează într-o oarecare măsură pe mediul socio-economic din care provin turistii și pe contextul cultural al grupului țintă. În lume, interpretarea amenilor în ceea ce priveste spațiul de care au nevoie fără a simți că plaja este supra-aglomerată până la nivelul unei puternice diminuări a confortului variază mult.

Pentru acest exercițiu, propunem adoptarea unui spațiu net strandard de 25 m2 pentru un turist, conform direcțiilor ambientale ale statului american Florida1 și reflectate în rezultatele cercetării universității de Silva din Portugalia. Mai presupunem că 20% din suprafața plajei este folosită pentru dotări obisnuite pe plajă și spațiu de circulație. Aceasta sugerează o capacitate a plajei din Mamaia de 9.280 de persoane în orice moment.

Propuneri si studii actuale pentru dezvoltare

Municipalitatea din Constanța în colaborare cu UNDP a întocmit Agenda 21 la nivel local pentru Planul de Dezvoltare Durabilă a orasului. Acest plan, care a fost finalizat în 2006, identifică o gamă de proiecte de mediu, infrastructură și turism care vor influența dezvoltarea viitoare a stațiunii Mamaia ca destinație turistică. Acestea sunt:

Un studiu pentru evaluarea factorilor socio-economici care produc eroziunea solului pe litoralul Mării Negre, cu menționarea în mod deosebit a impactului asupra turismului din Mamaia;

Un program integrat de protecție a plajei;

Refacerea sistemului de purificare a apelor uzate și a sistemului de canalizare din Constanța împreună cu extinderea rețelelor de alimentare cu apă și de canalizare;

Întocmirea unui master plan pentru traficul rutier;

Construirea unui sistem de transport cu troleibuzul între Năvodari și Eforie;

Refacerea si modernizarea stațiilor de autobuz și autocar din Constanța;

Construirea Rivierei Tomis, prin legarea portului turistic cu stațiunea Mamaia;

Construirea unor spații de parcare suplimentare; 2000 în zona peninsulei, 1500 în oras și 2500 în Mamaia;

Refacerea și mărirea capacității Gării Constanța;

Construirea unui centru comercial de distracții în zona Tomis III;

Construirea unui nou centru de expoziții și conferințe;

Construirea Portului de agrement Mamaia în zona cazinoului;

Refacerea Portului turistic Tomis;

‘Popasul argonauților’, Refacerea clădirilor istorice ale orasului;

Dezvoltarea unei Grădini botanice;

Refacerea si renovarea muzeelor orasului;

Înființarea unui centru de informații culturale.

Plajă plus

Studiile de marketing în general au indicat că nivelul actual al atracțiilor și serviciilor din Mamaia nu este suficient pentru ca Mamaia să-si recupereze poziția pe piață și să redevină una din principalele stațiuni din Europa de est. Conceptul de stațiune cu plajă din anii 1960, pe care Mamaia îl reflectă, nu mai este atractiv pentru piață care acum solicită ‘plajă plus’. Atracția centrală rămâne plaja, dar vizitatorii au o gamă largă de opțiuni de divertisment si distracții din care pot să aleagă. În contextul resurselor potențiale din Mamaia, acestea pot include:

Facilități balneare si de wellness;

Port de ambarcațiuni si sporturi nautice;

Călărie;

Golf si alte sporturi;

Atracții culturale;

Parcuri de amuzament tematice;

Distracții de noapte;

Oportunități de cumpărături;

Excursii.

Locuințe secundare

Pe măsură ce stațiunea se transformă pentru a deveni o destinație de weekend,

sprijinită de legăturile îmbunătățite de transport între Constanța si Bucuresti, va exista o cerere din ce în ce mai mare pentru dezvoltarea construcțiilor în această zonă. Acest

fenomen se poate constata deja în dezvoltările continue din nord, la Navodari și reprezintă acum o trăsătură comună pentru destinațiile mature spaniole, franceze și italiene. Dezvoltarea centrului unei stațiuni cu un element al construcțiilor de mărime considerabilă, sub forma apartamentelor de vacanță, va veni în sprijinul acestei cereri și va asigura o populație ‘permanentă’ în zona centrală în lunile extrasezon, inclusiv iarna, pentru a susține un nivel mai ridicat al activității de retail și de divertisment.

Posibile zone de dezvoltare insulară

Una din constrângerile importante pentru dezvoltarea pe termen lung și extinderea stațiunii Mamaia este lipsa terenului. La vest, zona este îngrădită de Lacul Siutghiol, în vreme ce în nord si sud se extinde cu dezvoltările din Constanța si Năvodari. În partea dinspre mare, în est, zona plajei a fost erodată de mare și reprezintă subiectul unui studiu în curs de derulare.

O opțiune pentru a oferi protecția plajei și de acrea dezvoltare suplimentară ar fi recuperarea terenului din largul mării sub forma unor insule care să se întindă paralel cu plaja pe circa 200 metri de la linia actuală a țărmului, după cum este prezentat în figura 1. Insulele, ca si în cazul celor din Dubai, ar fi dispuse în pachete pentru dezvoltări de hoteluri, locuințe si alte destinații, în timp ce partea dinspre țărm ar putea oferi o valoroasă suprafață de plajă pentru stațiune. În spatele insulelor, lagunele adăpostite ar crea o gamă de oportunități pentru practicarea sigură și la adăpost a sporturilor la Mamaia. Desi acesta este, indubitabil, un un exercițiu de construcție costisitor, valorile mari și în crestere ale terenului din Mamaia pot compensa bine costurile realizării si ale serviciilor. Se recomandă studierea acestei opțiuni de dezvoltare.

Figura nr.1: Posibila dezvoltare insulara

Noul centru al statiunii

Mamaia a fost intens dezvoltată si orice parcelă de teren rămasă liberă, de-a lungul malului lacului este completată în prezent cu dezvoltări de mici apartamente de vacanță. Cele mai semnificative oportunități de dezvoltare rămase sunt grupările de dezvoltări de retail de mică înălțime, din care cea mai întinsă este în zona Cazinoului din Mamaia. Pentru a realiza un centru divers și atractiv al stațiunii Mamaia cu aspectul unei stațiuni urbane, se propune dezvoltarea acestei zone cu o densitate a multiplelor utilizări relativ mare, care să formeze o marcă vizuală distinctă a semnelor de reper pe uscat și care să asigure dezvoltări de înaltă calitate pentru vizitatori care sunt din ce în ce mai constienți de standardele internaționale.

Se propune un nou centru al stațiunii în zona amplasamentului central al actualului Cazinou din Mamaia. Acest amplasament, care include un element al terenului marin recuperat, acoperă o suprafață totală de 9,6 hectare și este suficient de larg pentru a oferi o gamă largă de potențiale oportunități de dezvoltare și care să reprezinte un interes major pentru marii investitori internaționali. Zona a fost deja identificată de conducerea locală ca fiind adecvată pentru redezvoltarea unui complex al portului de ambarcațiuni, care este amplasat la 200 metri în largul mării cu o adâncime a apei suficientă pentru acostarea iahturilor cu chilă.

Figura nr 2: Zona centrala a statiunii

Zona centrală a stațiunii, conform ilustrării de mai jos, este concepută ca zonă integrată care va deservi nu numai turisti, ci si rezidenți din Constanța pentru a susține activități tot timpul anului si a oferi animație în extrasezon în zona stațiunii. Pentru a reflecta aspectul său urban, se propune ca o structură a punctelor de reper terestru, cu o înălțime maximă de 25 de etaje să fie dezvoltată pentru a marca o amprentă distinctă a stațiunii Mamaia, susținând restabilirea mărcii si imaginii destinației atât pe plan intern, cât si internațional. Importanța acestei zone este atât de mare, încât trebuie luată în considerare lansarea unei competiții naționale si internaționale de proiectare pentru acest amplasament.

Figura nr.3: Noul centru al statiunii

Mixul si viabilitatea exactă a dezvoltării pentru centrul stațiunii propus vor trebui determinate de o serie de studii detaliate, care depăseste obiectivul acestui exercițiu:

Centru de divertisment si de retail;

Centru de conferințe;

Hoteluri;

Apartamente;

Portul de ambarcațiuni;

Faleza pe partea dinspre mare;

Parcări.

3.7 Schema generală de dezvoltare

O schemă generală de dezvoltare pentru dezvoltarea propusă a centrului stațiunii a fost întocmită si este prezentată mai jos în Tabelul 5.

În acest tabel sunt identificate principalele componente ale centrului stațiunii, suprafața amplasamentului necesară pentru această utilizare, raportul loturilor si suprafața totală brută construibilă pe care trebuie realizată construcția pentru această utilizare. Această schemă mai indică și înălțimea maximă pentru dezvoltarea componentelor, astfel hotelurile și turnurile rezidențiale ca ‘puncte de reper terestru’ ar avea o înălțime maximă de 25 de etaje. Alte componente ar fi în general limitate la trei etaje deasupra solului.

Trebuie dezvoltate standarde suplimentare pentru a indica asigurarea spațiilor de parcare, precum si spațiile libere și peisajele din jurul clădirilor. În general, se consideră că asigurarea parcărilor trebuie să fie în raport de 1 loc pentru o cameră de hotel si 1,5 locuri pentru un apartament în zonele rezidenŃiale.

A fost întocmit un Plan general pentru centrul stațiunii, care este ilustrat mai sus în Figura nr. 3. Acest plan, care ar trebui să facă obiectul unor studii detaliate ulterioare, indică dispunerea întinsă a destinațiilor terenului, astfel:

A. Portul de ambarcațiuni Mamaia. Portul de ambarcațiuni propus este amplasat la 200m în largul mării, până la o adâncime a apei de 5m care să permită navigarea unor iahturi mari. Portul de ambarcațiuni ar fi proiectat ca un dig pe mare adăpostind un spațiu interior de ancorare la nivelul pilonilor pontonului.

B. Zona rezidențială. Apartamente de vacanță într-o dezvoltare atractivă la mare înălțime. Această zonă este plasată la extremitatea promontoriului dezvoltării pentru a oferi viitorilor cumpărători interni si internaționali o locație atrăgătoare asociată direct cu portul de ambarcațiuni.

C. Hoteluri. Au fost identificate două loturi pentru dezvoltarea hotelurilor. Amplasamentului, care domină portul de ambarcațiuni cu perspectivă neîntreruptă spre mare, ar trebui să i se aloce o dezvoltare de hotel de 5 stele.

D. Centru de conferințe. Centrul de conferințe, care ar trebui să aibă structura unei facilități de artă, este direct asociat cu hotelurile și complexul de divertisment pentru a crea o locație pentru conferințe atractivă.

E. Divertisment. Complexul de divertisment este o clădire cu mai multe etaje și multiple destinații, care poate avea utilizare mixtă cu activitatea de retail din (F) si este amplasat paralel cu plaja publică pentru a permite accesul și asocierea utilizărilor de divertisment de-a lungul părții din față a plajei.

F. Centru comercial. Centrul comercial sau de retail propus este amplasat în vecinătatea soselei principale pentru a facilita accesul ținând cont de volumul traficului. Centrul trebuie să includă spații de parcare acoperite pe mai multe nivele.

G. Interschimb. Noul centru va genera un volum considerabil de trafic, în special pentru zonele de retail și divertisment care vor deservi atât stațiunea, cât și orasul Constanța. Principalul drum de acces pe litoral este deja aglomerat, și deci va fi necesar să se ia în considerare asigurarea unei căi de acces separate spre zona de dezvoltare pentru a nu stânjeni fluxul liber al traficului.

3.8 Implementare si administrare

Situația existentă

Mamaia a fost planificată si dezvoltată ca stațiune în era socialistă. Desi multe hoteluri separate au fost dezvoltate de diferite întreprinderi ale sindicatelor, toate au făcut obiectul conducerii și inițiativelor centralizate ale statului. Ca urmare a căderii regimului comunist, această proprietate a statului a fost privatizată și vândută investitorilor din sectorul privat. În plus, pachete mari de dezvoltare, inclusiv hoteluri, au fost fărâmițate în componente mai mici și întrebuințate separat. Astfel, multe restaurante, magazine baruri, la fel ca și mari hoteluri din Mamaia au devenit întreprinderi de sine stătătoare.

În prezent este clară necesitatea restructurării stațiunii Mamaia, îmbunătățirea calității și diversificarea atracțiilor stațiunii. Pentru a realiza toate acestea, va fi necesară găsirea surselor pentru investiții si experiență, precum și controlul și coordonarea procesului de dezvoltare. Pentru a realiza acest obiectiv, va fi necesară depăsirea unor granițe administrative.

Dezvoltarea generală a zonei stațiunii trebuie să tindă către înalte standarde internaționale, pentru a reusi în concurența cu alte destinații pentru piețele interne si internaționale. Au fost identificate potențiale investiții majore în centrul stațiunii și pe noile insule. Succesul acestor inițiative și al altora vor depinde totusi de anagementul

procesului de dezvoltare și al componentelor separate. Scopul general trebuie să fie aplicarea celor mai înalte standarde internaționale de management.

Succesul dezvoltării proiectului în zonă va fi în strictă dependență de structurile organizatorice si manageriale, precum și de proiectarea si dezvoltarea unor trăsături unice. Este extrem de important să se demonstreze potențialilor investitori că prin cadrul dezvoltării se va atrage tipul adecvat de investitori și se va asigura aplicarea principiilor internaționale de management pe tot parcursul proiectului.

O problemă deosebită în restructurarea, dezvoltarea si managementul stațiunii Mamaia o reprezintă proprietatea puternic fragmentată pe tipuri de teren ca rezultat al privatizării activelor statului la începutul anilor 1990. Ca urmare a vânzării multor active, în special mici unități comerciale au fost închiriate unor operatori individuali si unități de retail din zonă, iar acum sunt destul de demodate, stridente și de slabă calitate. Lipsa unei coordonări generale a fost factorul care a contribuit la exercitarea controlului statului asupra zonei plajei și la plasarea acesteia în responsabilitatea Ministerului Mediului.

Departe de a oferi un puternic cadru de administrare pentru plajă, ministerul a permis proliferarea utilizării temporare, și de cele mai multe ori conflictuale a utilizării părții din față a plajei care a dus la și mai accentuata degradare a confortului unei stațiuni deja afectate.

În scopul planificării, restructurării si administrării zonei stațiunii, se propune un nou cadru instituțional pentru stațiunea Mamaia.

3.9 Noua structură propusă

Pentru a diminua punctele slabe menționate mai sus, se sugerează următoarea structură nouă bazată pe principiile manageriale internaționale. Pentru a funcționa eficient și a preîntâmpina situația actuală, va fi necesară implicarea tuturor acționarilor din stațiune, inclusiv conducerea locală, proprietari și operatori în restructurarea și gestionarea stațiunii Mamaia. Aceasta este o situație care pare a se repeta de-a lungul litoralului românesc în toate zonele stațiunilor.

Se propune înființarea unei singure companii pentru dezvoltarea și administrarea zonei stațiunii Mamaia. Această companie, pe care o denumim provizoriu Societatea stațiunii Mamaia (Mamaia Resort Company: MRC), trebuie să aibă responsabilitatea dezvoltării, creării investițiilor, planificării, promovării și managementului stațiunii Mamaia. Proprietatea, funcțiile si managementul acestei companii trebuie să răspundă cerințelor specifice ale stațiunii Mamaia ca stațiune matură care necesită restructurare. Se propune următoarea structură de acționariat:

– Conducerea orasului Constanța, cu acțiuni proporționale cu terenurile deținute de conducerea locală inclusiv drumuri și alei, zone publice inclusiv plaja, și rezerve de utilități.

– Proprietari de terenuri din Mamaia, cu acțiuni proporționale cu zona proprietății individuale deținute.

Compania ar trebui condusă de un Consiliu de Administrație condus de un reprezentant al conducerii orasului Constanța și directori din sectorul public și proprietari particulari în număr egal. Reprezentanți ai tur-operatorilor și asociațiilor arendasilor trebuie să fie de asemenea prezenți în consiliu fără capacitate de vot. Consiliul trebuie să numească un număr de comitete de specialitate pentru următoarele aspecte:

Planificare si dezvoltare;

Marketing si promovare;

Întreținere si amenajare spații verzi;

Acces si infrastructură.

Principala responsabilitate a MRC este de a coordona redezvoltarea stațiunii și de asemenea de a supraveghea coordonarea acționarilor. Aceasta fie va vinde teren developerilor, fie va participa la înființarea unor societăți mixte. În plus, va asigura dezvoltarea asociațiilor propuse. În etapa de restructurare și dezvoltare, Societatea Stațiunii Mamaia va trebui să îndeplinească următoarele funcții:

1. Planificarea si exercitarea controlului asupra restructurării și dezvoltării zonei stațiunii;

2. Vânzarea terenului stabilit pentru dezvoltare sau redezvoltare, inclusiv noi zone recuperate si reinvestirea veniturilor generate în construcții de infrastructură, facilități și servicii generale și promovarea stațiunii;

3. Coordonarea marketingului și promovării stațiunii Mamaia posibil prin intermediul unor companii specializate de marketing;

4. Păstrarea legăturii cu conducerea orasului Constanța în ceea ce priveste asigurarea infrastructurii;

5. Asigurarea securității zonei. În scopul realizării unui nivel ridicat de securitate, se propune ca funcțiile de securitate să fie delegate către o societate renumită de pază cu înalte standarde;

6. Întreținerea spațiilor verzi;

7. Păstrarea curățeniei și întreținerea spațiilor publice, inclusiv toalete si zona plajei.

3.10. Structuri asociate

Structura sugerată a MRC se bazează pe un model de parteneriat și colaborare. Pentru ca acest model să funcționeze optim, este necesar ca toți investitorii și operatorii să se angajeze în parteneriat mixt inclusiv participarea la eforturile mixte de marketing și promovare. Va fi deci necesară crearea si cooptarea unui număr de asociații și grupuri de afaceri ca parteneri în dezvoltarea și administrarea stațiunii Mamaia. Între altele, aceasta va include următoarele activități:

– Asociația agenților de turism

– Asociația operatorilor de plajă, inclusiv baruri, restaurante, discoteci, închirieri echipament, etc.

– Asociația operatorilor de nave.

Concluzii

În lucrarea de față se face o prezentare a proiectului „ Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026” pentru statiunea Mamaia.

Acest proiect va fi realizat dacă se va primi avizul de mediu,caz in care se vor acorda finanțări din Uniunea Europeană si Primăria Județului Constanța pentru o transformare a stațiunii Mamaia.

Acest proiect are două obiective: îmbunătățirea și restructurarea centrului stațiunii pentru diversificarea atracțiilor din stațiune în scopul atragerii unor noi segmente de piață și cresterii duratei sezonului turistic si găsirea unor măsuri de implementare și management care trebuie aplicate în vederea restructurării și administrării zonei stațiunii.

Studiile de marketing în general au indicat că nivelul actual al atracțiilor și serviciilor din Mamaia nu este suficient pentru ca Mamaia să-si recupereze poziția pe piață și să redevină una din principalele stațiuni din Europa de est. Atracția centrală rămâne plaja, dar vizitatorii au o gamă largă de opțiuni de divertisment si distracții din care pot să aleagă.

Dezvoltarea centrului unei stațiuni cu un element al construcțiilor de mărime considerabilă, sub forma apartamentelor de vacanță, va veni în sprijinul acestei cereri și va asigura o populație ‘permanentă’ în zona centrală în lunile extrasezon, inclusiv iarna, pentru a susține un nivel mai ridicat al activității de retail și de divertisment.

Pentru realizarea obiectivelor, va fi necesară găsirea surselor pentru investiții si experiență, precum și controlul și coordonarea procesului de dezvoltare.

Se propune înființarea unei singure companii pentru dezvoltarea și administrarea zonei stațiunii Mamaia. Această companie, pe care o denumim provizoriu Societatea stațiunii Mamaia (Mamaia Resort Company: MRC), trebuie să aibă responsabilitatea dezvoltării, creării investițiilor, planificării, promovării și managementului stațiunii Mamaia.

Bibliografie

Balaure V., Cătoiu I.,Vegheș C., Marketing turistic, Editura Uranus, București, 2005.

Balaure V., Marketing, ediția a II-a, Editura Uranus, București, 2002.

Cătoiu I., Cercetări de marketing, Ed. Uranus, București, 2002.

Condea M, Erdeli G., Simon T., Peptenatu D., Potențialul turistic al României și amenajare turistică a spațiului, Ed. Universitară, București, 2003.

Dorel V., Piața turistică. Cerere. Ofertă., Ed. Sylvi, București, 2006.

Erdeli G., Istrate I., Amenajări turistice, Ed. Universitară, București, 2006.

Glăvan V., Turismul în România, Ed. Economica, București, 2000.

Ionescu I., Popescu M., Economia întreprinderii de turism și comerț, Ed. Oscar Print, București, 2005.

Ionescu I., Ionașcu V., Popescu M., Economia întreprinderii de turism și comerț, Ed. Uranus, București, 2002.

Minciu R., Amenajarea turistică a teritoriului, București, 2002.

Neacșu N., Snak O., Baron Gh., Turismul și economia națională, Ed. Sport-Turism, București, 1980.

Neacșu N., Băltărețu A., Economia turismului – lucrări practice, statistici, reglementări, Ed. Uranus, București, 2005.

Nistoreanu P., Dinu V., Nedelea A., Producția și comercializarea serviciilor turistice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2004.

Breviar anual, INSSE, 2007.

Ghidul turistic al României, Publirom Advertising, ediția a VI-a.

Institutul Național de Statistică, Turismul României, Breviar, 2006.

www.mediu-constanta.ro

www.mturism.ro

www.primaria-constanta.ro

www.wikitravel.org