PROGR AMUL DE STUDIU: MANAGEMENT FINANCIAR LUCRARE DE DISERTAȚIE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: CONFERENȚIAR UNIV. DR. MICULE AC MELANIA ELENA ABSOLVENT:… [621277]

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ "DRĂGAN" DIN LUGOJ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
STUDII UNIVERSITARE DE MASTER
DOMENIUL: FINANȚE
PROGR AMUL DE STUDIU: MANAGEMENT FINANCIAR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONFERENȚIAR UNIV. DR. MICULE AC MELANIA ELENA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

UNIVERSITATEA EUROPEANĂ "DRĂGAN" DIN LUGOJ
FACULTATEA DE ȘTIINȚE EC ONOMICE

DIAGNOSTICUL RISCURILOR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
CONFERENȚIAR UNIV. DR. MICULEAC MELANIA ELENA

ABSOLVENT: [anonimizat]

2018

Cuprins

Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 1
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 4
Capitolu l 1. Prezentarea societății SC Antibiotice SA ………………………….. …………………………. 5
1.1. Diagnosticul, concepte generale……………… ………. ……… .…… ……………………5
1.2. Etapele desfășurării diagnosticului financiar …………………………………………….5
1.3. Diagnosticul echilibrului fi nanciar ………………………………………………………..5
1.4. Diagnosticul corelației creanțe – obligații………………………………..………………5
1.5. Diagnosticul lichidității și solvabilității fimei…………………………….……………..5
1.6. Diagnosticul ratelor de rentabilitate……………………………………….…………….5
Capitolul 2. Diagnosticul riscurilor ………………………….. ………. Error! Bookmark not defined.
2.1. Concepte generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 7
2.2. Diagnosticul riscurilor econ omice ………………………….. ………………………….. ………………. 9
2.3. Diagnosticul riscului financiar ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
2.4. Diagnosticul riscului de faliment ………………………….. ………………………….. ………………. 17
Capit olul 3. Analiza riscurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 24
3.1. Analiza riscurilor economice ………………………….. ……… Error! Bookmark not defined.
3.2. Analiza riscului financiar ………………………….. …………… Error! Bookmark not defined.
3.3. Analiza riscurilor de faliment ………………………….. ……… Error! Bookmark not defined.
Capitolul 4. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 34
Bibliogr afie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 36

Introducere

În contextul economic actual, din ce în ce mai multe întreprinderi se confruntă cu
dificultăți de natură financiară. El aborarea diagnosticului riscurilor este așadar de o importanță
semnificativă, prin intermediul lui identificându -se performanțele, dar și deficiențele unei firme,
din punct de vedere al diagnosticului riscurilor economice, financiare, dar si de faliment ,
permițând luarea măsurilor corespunzătoare în vederea îmbunătățirii activității financiare.
Prezenta lucrare analizează aspecte de natură teoretică și practică, atât cu p rivire la
diagnosticul riscurilor , cât și cu privire la analiza riscurilor. Conținutul lucrării poate fi structurat
în trei mari părți.
Astfel, în prima parte es te prezentată societatea Antibiotice S.A., ale cărei situații
financiare reprezintă baza părții practic e, dar si diagnosticul financiar atât din punct de vedere
conceptual, cât și din punct de vedere practic. A doua parte a lucrării prezintă diagnosticul
riscurior, principalele riscuri ale unei întreprinderi utilizate, caracteristicile fiecăreia, precum și
modul de aplicare. A treia parte a lucrării prezinta analiza riscurilor, abordare conceptuală
privind riscul si consideratiile riscului la nivelul societ atii.
Scopul acestei lucrări este, în final, de a analiza diagnosticul riscurilor în vederea
evaluării, precum și analiza riscurilor a unei întreprinderi din toate punctele de vedere,
identificând punctele tari și punctele slabe, pentru a putea lua măsuri le necesare remedierii
acestora din urmă.

Capitolul 1. Prezentarea s ocietății SC Antibiotice SA

Compania S.C. Antibiotice S.A. este cel mai important producător român de
medic amente generice. Misiunea Antibiotice este de a transforma tr atamentele valoroase într -un
mijloc mai accesibil de îmbunătățire a calității vieții oamenilor. Portofoliul de peste 130 de
medicamente acoperă o gamă largă de arii terapeutice, strategia de dezvoltare a produselor fiind
concentrată astăzi pe medicamentele din clasele cardiovascular, antiinfecțioase, sistem nervos
central și tract digestiv. Pe piața internă, Antibiotice se diferențiază ca principal producator de
medicamente antiinfecțioase și singurul producator de substanțe active obținu te prin biosi nteză
(Nistatina).1
În luna decembrie 1955 lua ființă prima companie farmaceutică din România și din sud –
estul Europei care producea penicilină descoperită de Alexander Fleming. La acea dată,
compania purta numele de Fabrica Chimica nr. 2 Iași. În 1999, Antibio tice devine primul
producător din România care este certificat Good Manufacturing Practice (GMP) pentru fluxul
de pulberi pentru medicamente injectabile. Evoluția financiară ascendentă a determinat ca firma
să înregistreze o performanță notabilă: cotarea l a Bursa de Valori din București.
În cadrul activității de cercetare și formulare a produselor farmaceutice, Antibiotice
dezvoltă produse farmaceutice noi si competitive, optimizând formulele produselor tradițion ale
(baze de unguente și excipienți moderni) și diversificând în permanență portofoliul de pr oduse al
companiei.
Rezultatele sintetice ale companiei ANTIBIOTICE S.A., în perioada 2010 -2013 au fost
următoarele:

Nr. Denumire Perioada

1 http://www.antib iotice.ro/companie.php

Crt indic ator 2010 2011 2012 2013
1. Cifra de afaceri 243.626 .062 281.847.455 304.731.950 318.625.015
2. Rezultat net 12.539.100 20.196.416 27.110.836 31.380.855
3. Activ total 392.751.598 486.987.620 514.317.928 511.566.900
4. Capital propriu 262.612.444 326.688.005 346.548.533 348.651.356
5. Număr de salariați 1.441 1.450
1.465 1.465
Tabelul nr. 1. Rezultate sintetice ale S.C. Antibiotice S.A. în perioada 2010 -2013

Denumire
Indicator Valori realizate
2010 2011 2012 2013
Active imobilizate 168.483.874 212.859.070 203.351.264 196.714.212
Imobilizări necorporale 1.989.252 1.652.572 4.887.454 6.123.847
Imobilizări corporale 166.413.201 211.206.358 198.463.670 190.590.225
Imobilizări financiare 81.421 140 140 140
Active circulante 223.940.478 273.825.872 310.675.989 313.535.436
Stocuri 40.407.875 41.943.038 47.973.857 50.361.680
Creanțe 179.809.223 226.542.977 256.695.578 252.686.020
Investiții financiare pe
termen scurt 0
0 0 0
Casa și conturi la bănci 3.723.380 5.339.857 6.006.554 10.487.736
Cheltuieli în avans 327.246 302.678 290.675 1.317.25 2
Total active 392.751.598 486.987.620 514.317.928 511.566.900
Tabelul nr. 2 Evoluția activului bilanțier în perioada 2010 -2013
Denumire
Indicator Valori realizate
2010 2011 2012 2013
Capital propriu 262.612.444 326.688.005 346.548.533 348.651.356
Capital social 47.756.668 249.129.629 254.502.062 67.133.804
Rezerve 201.414.568 244.260.106 248.882.794 123.385.501
Rezultat reportat -21.506 -186.828.146 -183.947.159 -197.701.352

Tabelul nr. 3 Evoluția pasivului bilanțier în perioada 2010 -2013

1.1. Diagnosticul , concepte generale

Termenul de diagnostic provine din grecescul “diagnostikos”, care înseamnă capacitatea
de a discerne.2 Acest termen este folosit și în medicină, presupunând parcurgerea unor pași
similari pentru diagnosticarea stării de sănătate a unei persoane, respectiv descrierea stării de
funcționalitate a unei întreprinderi, determinând preluarea lui de către specialiștii în domeniul
gestiunii și evaluării întreprinderii.
În sens general, conceptul de diagnostic la nivelul unei companii presupune identificarea
disfuncționalităților activității ei, cercetarea și analiza faptelor și responsabilităților, a cauzelor și
măsurilor care să conducă la îmbunătățirea situației economico -financiare. În mod particular,
prin diagnosticarea societății în vederea evaluării se urmărește cunoașterea tuturor laturilor
activității acesteia, și anume juridică, tehnică, resurse umane, economico -financiară, etc., precum
și a punctelor tari și slabe ale f iecăreia. Scopul exclusiv este scoeterea în evidență a parametrilor
de operare ai firmei, estimarea performanțelor și riscurilor viitoare, orice tip de informații care
pot orienta judecata evaluatorului.3
Diagnosticul trebuie privit ca o modalitate de a g ăsi răspuns la probleme cum sunt:
 piața pe care operează societatea și poziția trecută și viitoare pe această piață;

2Achim Monica, Borlea Sorin, Modele moderne de diagnostic financiar general al entității în actualul context al
globalizării economice și financiar -contabile, p. 216, http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion -29-
31.05.2009_ro.pdf, c onsultat la 15.05.2015
3 Robu Vasile, Anghel Ion, Șerban Claudia, Tutui Daniela, Evaluarea întreprinderii, p. 2, http://www.biblioteca –
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2, consultat la 15.05.2015 Rezultatul exercițiului 12.539.100 20.196.416 27.110.836 31.380.855
Repa rtizarea profitului 923.614 0 0 0
Provizioane 13.904.637 6.611.574 7.213.611 7.815.060
Datorii totale 110.652.469 148.750.003 156.124.096 151.150.755
Datorii pe termen lung 0 6.027.912 918.438 17.448.292
Datorii pe termen scurt 110.652.469 142.722.091 155.205.658 133.702.463
Venituri în avans 5.582.048 4.938.038 4.431.688 3.949.729
Total pasiv 392.751.598 486.987.620 514.317.928 511.566.900

 situația juridică a acesteia și a proprietății evaluate;
 potențialul uman și de management al companiei;
 infrastructura tehnică pentru susț inerea activității de producție sau servicii;
 rezultatele obținute și potențiale ale firmei.
În vederea evaluării unei întreprinderi, diagnosticul poate fi structurat în diagnostic:
juridic, tehnic, al resurselor umane, comercial și financiar.
Obiec tivele principale ale diagnosticului sunt:
 asigurarea înțelegerii performanțelor realizate de societatea evaluată în ultimii 3 -5
ani, precum și evidențierea riscurilor. Din acest punct de vedere, stabilirea perspectivelor viitoare
de performanță se bazează pe tendințele manifestate pe parcursul perioadei diagnosticate;
 permiterea ajustării situațiilor financiare istorice pentru dezvoltarea abordării pe
vază de activ, implicit corecțiile asupra elementelor de activ și datorii și pregătirea aplicaării
abordăr ii pe bază de venit, prin estimarea abilității companiei de a genera fluxuri de venit pentru
furnizorii de capital;
 asigurarea comparării cu companii similare, în vederea stabilirii parametrilor de
risc, rentabilitate și valoare, aspecte importante în abor darea prin comparație în evaluarea firmei
și estimarea costului capitalului.4
Potrivit opiniei specialiștilor cele mai reprezentative surse de date și informații
economice sunt:
 planificarea economică,care furnizează circa 28% din informațiile economice care
circulă într -o unitate economică;
 evidența economică,care furnizează circa 70% din informațiile economice
vehiculate într -o unitate economică, distribuite astfel:
– 46-50% sunt furnizate de contabilitate;
– 9-13% sunt furnizate de statistică;
– 11% sunt furnizate de evidența operativă.
 alte surse, cum ar fi de exemplu legislația economico -financiară care furnizează
circa 2% din informațiile vehiculate într -o entitate.

4 Robu Vasile, Anghel Ion, Șerban Claudia, Tutui Daniela, Evaluarea întreprinderii, p. 2 2, http://www.biblioteca –
digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2, consultat la 15.05.2015

Așa cum reiese din structura prezentată anterior, contabilitatea reprezin tă principala sursă
de date și informații a sistemului informațional economic, ea producând circa 30 – 35% din
informațiile economice vehiculate într -o entitate economică.
În acest sens un rol extrem de important revine situațiilor financiare obligatoriu de
întocmit și publicat de către toate entitățile din economie. Entitățile din România au obligația să
întocmească situațiile financiare anuale respectând prevederile O.M.F.P. nr. 1802 /2014 în funcție
de îndeplinirea anumitor criterii așa zise „de mărime” . Astfel, dacă se depășesc limitele a două
dintre următoarele criterii (total active: 3.650.000 euro; cifră de afaceri netă 7.300.000 euro;
număr mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50) entitățile sunt obligate la a întocmi:
 bilanț;
 cont de profit și pierdere;
 situația modificărilor capitalului propriu;
 situația fluxurilor de trezorerie;
 note explicative la situațiile financiare anuale;
Entitățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de mărime
prevăzute an terior, întocmesc situații financiare anuale simplificate care cuprind: bilanțul
prescurtat, contul de profit și pierdere și notele explicative la situațiile financiare anuale
simplificate.5

1.2. Etapele desfășurării diagnosticului financiar

Etapele care tr ebuie parcurse în stabilirea diagnosticului financiar sunt următoarele:
a. selectarea unui eșantion de indicatori financiari reprezentativi pentru reflectarea stării
financiare, cum ar fi: indicatori de lichiditate, solvabilitate, echilibru financiar, prof itabilitate,
rentabilitate, fluxuri de numerar, etc.
b. stabilirea punctelor forte și slabe ale stării financiare constatate la nivelul criteriilor
selectate, acestea putând fi prezentate astfel:
 puncte forte : clienții tradiționali dețin o pondere de pest e 50% în totalul clientelei
firmei, calitate foarte bună a produselor, capital de lucru pozitiv, viteza de rotație a activelor în
creștere, lichiditate și solvabilitate în intervalele de siguranță admise, efect de levier pozitiv, flux

5 Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2008, p. 43

de trezorerie pozitiv , profituri în creștere, valoare adăugată în creștere, capitalizare bursieră în
creștere, etc.;
 puncte slabe : lipsa resurselor financiare ce pot întrerupe aprovizionarea unități,
scăderea veniturilor realizate din activitățile importante, distribuție organ izată prin intermediari,
calitate slabă a produselor, desfășurarea unor activități comerciale nerentabile sau cu rentabilitate
scăzută, lichiditate și solvabilitate diminuante, creștere mai lentă, stagnare sau chiar diminuare a
valorii firmei.6
c. acordar e de punctaje de la 1 la 5 pentru criteriile financiare reprezentative, astfel:
Dacă se apreciază doar starea sau tendința de evoluție a acestora se va utiliza grila de
evaluare în formă simplă:

Nota N 1 2 3 4 5
Stare Critică Slabă Medie Bună Forte
Tendință Deteriorare
burscă Deteriorare
lentă Menținere Îmbunătățire
lentă Îmbunătățire
bruscă
Tabelul nr. 4 . Grila de evaluare în formă simplă
Sursa: http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion -29-31.05.2009_ro.pdf

Dacă se apreciază atât nivelul, cât și te ndința, se va utiliza grila de notare complexă sub
formă de matrice:

Tendință/Stare Critică Slabă Medie Bună Forte
Îmbunătățire
bruscă 3 3,5 4 4,5 5
Îmbunătățire lentă 2,5 3 3,5 4 4,5
Menținere 2 2,5 3 3,5 4
Deteriorare lentă 1,5 2 2,5 3 3,5
Deterior are bruscă 1 1,5 2 2,5 3
Tabelul nr. 5 . Grija de evaluare în formă complexă
Sursa: http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion -29-31.05.2009_ro.pdf

6 Achim Monica, Borlea Sorin, Modele moderne de diagnostic financiar general al entității în actualul context al
globalizării economice și financiar -contabile, p. 222 , http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion -29-
31.05.2009_ro.pdf, consultat la 15.05.2015

d. acordarea de punctaje de importanță fiecărui criteriu financiar, în funcție de poziția
ocupată în grila de evaluare, ținând cont și de caracteristicile sectorului de activitate;
e. calculul notei medii acordate stării financiare generale, determinată pe baza relației:

unde:
– pi reprezintă ponderile de importanță acordate fiecărui indicator financiar;
– Ni reprezintă nota acordată fiecărui indicator, în funcție de starea și/sau tendința indicatorului.
f. Încadrarea în categoria corespunzătoare de diagnostic financiar se va face pe baza grilei
de apreciere glob ale a stării financiare, astfel:
Starea gene rală a
criteriului
financiar Diagnostic financiar
Diagnostic cantitativ
Punctaj mediu Diagnostic calitativ
Apreciere SWOT
Forte 5 Diagnostic SOLID – categoria A
PUNCT FORTE Foarte bun 4,5
Bun 4 Diagnostic BUN – categoria B
PUNCT BUN Satisfăcător 3,5
Mediu -Acceptabil 3 Diagnostic MEDIU/ACCEPTABIL –
categoria C
INCERTITUDINE
Nesatisfăcător 2,5 Diagnostic PRECAR – categoria D
PUNCT SLAB Slab 2
Foarte slab 1,5 Diagnostic CRITIC – categoria E
PUNCT CRITIC Critic 1
Tabelul nr. 6 . Grila de fundament are a diagnosticului financiar
Sursa: http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion -29-31.05.2009_ro.pdf

După cum rezultă din tabelul nr. 6 , se poate spune că diagnosticul financiar general al
unei societăți poate fi diferențiat, în funcție de nota medie o bținută, în următoarele categorii:
 Diagnostic financiar solid – categoria A, dacă 4 <N<5, acesta având următoarele
particularități:

 afacerea este foarte bună, la fel ca și starea financiară a societății;
 potențialul de dezvoltare este foarte ridicat, poziț ia pe curba ciclului de viață fiind
de dezvoltare -maturitate;
 întreprinderea are o capacitate de rambursare excelentă, inspirând creditorilor
financiari o încredere foarte ridicată în potențialul acesteia;
 riscul expunerii creditorilor firmei este minim, f iind improbabilă înregistrarea
pierderilor;
 Diagnostic financiar bun – categoria B dacă 3 <N<4, caracterizat prin:
 afacerea este una viabilă, o dezvoltare viitoare fiind probabilă;
 poziția pe curba ciclului de viață este dezvoltare maturitate, strategiile solicitate
fiind cele de investire sau neutre;
 capacitatea de rambursare este foarte bună, fiind improbabil apariția
neregularităților la plata creditorilor, iar în cazul apariției lor se pot rezolva rapid;
 riscul expunerilor acestora este extrem de mic, a pariția pierderilor fiind puțin
probabilă;
 Diagnostic financiar mediu/acceptabil – categoria C, dacă N~3, cu următoarele
caracteristici:
 afacerea se confruntă cu unele probleme, posibilitățile de dezvoltare fiind incerte
iar cele de redresare reduse;
 poziț ia pe curba ciclului de viață este de lansare sau declin, fiind necesare fie
strategii de investire, fie de dezinvestire;
 capacitatea de rambursare este bună, putând totuși apărea neregularități la plata
datoriilor;
 riscul expunerii creditorilor este mediu acceptabil, fiind necesară monitorizarea
permanentă a activității;
 înregistrarea de pierderi este puțin probabilă;
 Diagnostic financiar precar – Categoria D, dacă 2 <N<3, caracterizat prin:
 afacerea se confruntă cu probleme majore;
 poziția pe curba ciclulu i de viață este de lansare sau declin, fiind necesare fie
politici de investire, fie de dezinvestire;

 există probleme legate de fluxul de numerar ce pot duce la o capacitate de
rambursare precară a datoriilor, foarte vulnerabilă la mediul extern;
 riscul ex punerii creditorilor este mare, fiind posibilă înregistrarea pierderilor;
 Diagnostic financiar slab – categoria E, dacă 1 <N<2, având următoarele
particularități:
 starea financiară a întreprinderii este una foarte gravă, această confruntându -se cu
blocaje f inanciare, fiind existent un risc de faliment iminent;
 capacitatea de rambursare este foarte slabă, riscul expunerii creditorilor fiind
considerat mare, iar pierderile iminente.7
g. Elaborarea interpretărilor, recomandărilor, strategiilor de acțiune viito are în vederea
administrării „terapiei”
În această etapă are loc definitivarea recomandărilor și strategiilor de acțiune în contextul
analizei stării financiare a entității. Problema la care trebuie să răspundă analiza diagnostic se
concretizează în propu nerile oferite de echipa de diagnosticare, prin care se au în vedere:
eliminarea cauzelor generatoare ale punctelor slabe, amplificarea cauzelor generatoare de puncte
tari, valorificarea oportunităților, diminuarea pericolelor, creșterea puterii globale in terne,
creșterea capacității de răspuns a firmei la provocările mediului. Recomandările trebuie însoțite
de evaluarea efoturilor necesare aplicării lor ca și efectele economice și funcționale preconizate.8

1.3. Diagnosticul echilibrului financiar

Indicator ii care reflectă echilibrul financiar sunt: fondul de rulment, necesarul de fond de
rulment, trezoreria.
a. Fondul de rulment (FR) poate fi definit ca fiind diferența dintre capitalul permanent
și activele imobilizate. În cazul în care diferența este poz itivă, atunci fondul de rulment
reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată și utilizată pentru finanțarea activității

7 Achim Monica, Borle a Sorin, Modele moderne de diagnostic financiar general al entității în actualul context al
globalizării economice și financiar -contabile, pp. 223 -224, http://store.ectap.ro/suplimente/Simpozion -29-
31.05.2009_ro.pdf, consultat la 15.05.2015
8 Idem

curente, îndeosebi a celor aferente exploatării. În situația în care diferența este negativă, atunci
întreprinderea se confru ntă cu un deficit (insuficiență) de fond de rulment.9
Fondul de rulment poate servi obiectivelor analizei întreprinderii pe baza bilanțului,
înaintea prezentării lui în legătură cu celelalte subansamble ale bilanțului. Acesta ocupă un loc
central în cadru l lui, măsurând echilibrul financiar parțial al întreprinderii, adică echilibrarea
funcției de investiții din finanțări stabile sau prin recurgerea la credite pe termen scurt.10
Fondul de rulment net (FRN) poate fi determinat în două feluri:

FRN = Capita l permanent – Active imobilizate nete
FRN = Active circulante – Datorii pe termen scurt

Fondul de rulment poate fi:
 FRN > 0 , capitalurile permanente finanțează o parte din activele circulante, caz
în care se realizează echilibrul pe termen lung, iar o parte din resursele permanente contribuie la
realizarea echilibrului financiar pe termen scurt;
 FRN < 0 , resursele temporare finanțează nevoi permanente, situație în care se
ajunge la dezechilibru financiar datorat nerespectării principiului de finanțare: nevoilor
permanente li se alocă resurse permanente;
 FRN = 0 , situație mai puțin probabilă, care reflectă un echilibru perfect a
structurii resurselor cu necesitățile de alocare a acestora. Această situație este riscantă, datorită
echilibrului fragil între resurse și utilizări.
Se poate vorbi atât despre fond de rulment propriu, cât și despre fond de rulment
împrumutat.
Fondul de rulment propriu (FRP) pune în evidență gradul în care echilibrul pe termen
lung se asigură prin capitalurile proprii și reprez intă excedentul capitalurilor proprii în raport cu
activele imobilizate nete.
Fondul de rulment propriu se calculează pe baza relației:
FRP = Capitalul propriu – Active imobilizate nete

9Nancu D umitru, Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, 2012, p. 49 http://nancu.ro/wp –
uploads/2012/08/EVALUAREA -ECONOMICA -SI-FINANCIARA -AINTREPRIND ERII.pdf , consultat la
15.05.2015
10Deaconu Adela, Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ediția a II -a revizuită și actualizată, Editura Intelcredo,
Deva, 2000, p. 84

Fondul de rulment împrumutat (FRÎ) reflectă măsura îndatorării pe te rmen lung pentru
finanțarea nevoilor pe termen scurt și se determină astfel:
FRÎ = Capital permanent – Capital propriu
FRÎ = Fondul de rulment net – Fond de rulment propriu

b. Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă diferența între activele circulant e
(exclusiv disponibilitățile) și obligațiile pe termen scurt (nu se includ creditele pe termen scurt).
În cazul în care diferența este pozitivă, aceasta reprezintă activele circulante de natura stocurilor
și creanțelor ce urmează a fi finanțate din fondul de rulment. Atunci când diferența este negativă,
se înregistrează nu o nevoie de fond de rulment, ci o degajare de surse atrase. Variația nevoii de
fond de rulment este un element important în determinarea fluxului de disponibilități și, implicit,
în sta bilirea valorii întreprinderii prin metoda fluxurilor actualizate de lichidități.11
Nevoia de fond de rulment de determină astfel:

NFR = Active curente – Pasive curente
NFR = [Active circulante – Disponibilități] – [Obligații pe termen scurt – (Credite cu rente +
Soldul creditelor la bănci)]

Necesarul de fond de rulment se poate găsi în una din situațiile:
 NFR > 0 , reprezentând existența activelor circulante de natura stocurilor și
creanțelor care urmează să fie finanțate din fondul de rulment;
 NFR < 0 , ceea ce reprezintă nu o nevoie de fond de rulment, ci o degajare de
surse atrase. Această situație se consideră normală, dacă este rezultatul angajării unei datorii cu
scadențe mari sau al accelerării vitezei de rotație a activelor circulante, sau anormală, dacă este
datorată unor întreruperi în reânnoire de stocuri.

c. Trezoreria netă ( TN ) este definită în concepția funcțională în raport cu fondul de
rulment și nevoia de fond de rulment, regrupând tot ceea ce nu cuprind aceste prime
compomente ale bilan țului funcțional, în care aceasta apare ca și un sold rezultat în urma

11Nancu Dumitru, Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, 2012, pp. 49 -50 http://nancu.ro/wp –
uploads/2012/08/EVALUAREA -ECONOMICA -SI-FINANCIARA -AINTREPRINDERII.pdf , consultat la
15.05.2015

comparării utilizărilor lichide cu resurse lichide. Prima compomentă a sa poartă denumirea de
trezorerie activă, iar cea de -a doua de trezorerie pasivă.12
Trezoreria netă se poate det ermina pe baza următoarelor relații:

TN = FR – NFR
TN = TA – TP

în care:
– TA = trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de disponibilități și
investiții financiare;
– TP = trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare a le conturilor de credite pe termen scurt
(inclusiv soldul creditor al contului 512 "Conturi curente la bănci").
Trezoreria unei întreprinderi poate fi:
 pozitivă , caz în care reflectă o situație favorabilă care corespunde cu o îmbogățire
a trezoreriei, de oarece întreprinderea dispune de lichidități prin care se pot rambursa datoriile pe
termen scurt, precum și efectuarea diverselor plasamente eficiente pe piața monetară sau
financiară. Obținerea unei trezorerii pozitive, de un nivel ridicat, pe o perioadă mare, poate
ascunde deficiențe manageriale, deoarece scopul întreprinderii nu este obținerea unei trezorerii
pozitive, ci antrenarea resurselor în activități eficiente;
 negativă , situație în care arată un dezechilibru financiar care determină o
dependență față de resursele financiare externe și implicit o limitare a autonimiei financiare pe
termen scurt.13

Diagnosticul echilibrului financiar al societății Antibiotice S.A.

În perioada 2010 -2013, situația indicatorilor echilibrului financiar al societății Antibiotice
S.A. se prezintă astfel:

12 Deaconu Adela, Diagnosticul și evalu area întreprinderii, Ediția a II -a revizuită și actualizată, Editura Intelcredo,
Deva, 2000, p. 87
13Alexandru Buglea, Lorant Eros Stark, Evaluarea Întreprinderii , Teorie și Aplicație, Ediția a ll -a, Editura Mirton,
Timișoara 2003, pag. 78 Nr.
crt. Denumire Perioada analizată

Tabelul nr. 7 Evoluția FR, NFR și TN în perioada 2010 -2013

1.4. Diagnosticul corelației creanțe – obligații

Pentru activitatea financiară a firmei este importantă cunoașterea evoluției corelației
dintre creanțe și obligații, întrucât aceasta influențează în mod direct capacitatea de plată.
În cadrul diagnosticului se cercetează în primul rând evoluția creanțelor și obligațiilor, în
raport cu cifra de afaceri pentru a pune în evidență raportul di ntre imobilizarea capitalului firmei
și cel care privește folosirea surselor atrase.
Asemenea aspecte pot fi puse în evidență și cu ajutorul următorilor indicatori:
 Durata de imobilizare a creanțelor (DI) :

DI =

în care:
– Sd = soldul m ediu debitor al creanțelor; 2010 2011 2012 2013
1 Capital propriu 262.612.444 326.688.005 346.548.533 348.651.356
2 Datorii pe termen lung 0 6.027.912 918.44 17.448.292
3 Capital permanent 262.612.444 332.715.917 347.466.971 366.099.648
4 Imobilizări nete 168.483.874 212.859.070 203.351.264 196.714.212
5 Fondul de rulment 94.128.570 119.856.847 144.115.707 169.385.000
6 Stocuri 40.407.875 41.943.038 47.973.857 50.361.680
7 Creanțe 179.809.223 226.542.9 77 256.695.578 252.686.020
8 Cheltuieli în avans 327.246 302.678 290.675 1.317.252
9 Active curente 223.940.478 273.825.872 310.675.989 313.535.436
10 Datorii pe termen scurt 110.652.469 142.722.091 155.205.658 133.702.463
11 Nevoia de fond de
rulment 109.564.629 125.763.924 149.463.777 169.345.237
12 Trezoreria netă -15.436.059 – 5.907.077 -5.348.070 39.763

– Rd = rulajul debitor al conturilor de creanțe;
– CA = cifra de afaceri;
– T = perioada de timp considerată.

 Durata de folosire a surselor atrase (DF):

DF =

în care:
– Sc = soldul mediu creditor al conturi lor de obligații;
– Rc = rulajul creditor al conturilor respective.
Pentru evaluarea întreprinderii, creanțele și obligațiile trebuiesc analizate în raport cu
vechimea lor. Intervalele utilizate sunt diferite, dar în mod normal se consideră că acestea se pot
împărți în: creanțe/obligații până la 30 de zile, creanțe/obligații între 30 și 90 de zile,
creanțe/obligații între 90 de zile și un an, creanțe/obligații peste 1 an.14

1.5. Diagnosticul lichidității și solvabilității firmei

Lichiditatea unei firme poate fi definită ca fiind capacitatea de a face față obligațiilor la
scadență, pe seama activelor sale curente.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face față datoriilor sale totale (în caz de
lichidare).
Pentru a caracteriza lichiditate a unei întreprinderi, în studiile de bonitate realizate de
bănci, în cazul solicitării de credite, precum și în studiile de evaluare se folosesc următorii
indicatori:
 Rata lichidității generale ( Lg )
Această rată compară ansamblul activelor circulante c u cel al datoriilor pe termen scurt,
reflectând capacitatea sau incapacitatea societății de a -și rambursa datorille pe termen scurt doar
pe baza activelor circulante deținute în patrimoniu. Se poate spune că situația lichidității curente
este satisfăcătoar e în condițiile încadrării în intervalul 1,2 și 1,8.

14Nancu Dumitru, Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, 2012 , pp. 50 -51, http://nancu.ro/wp –
uploads/2012/08/EVALUAREA -ECONOMICA -SI-FINANCIARA -AINTREPRINDERII.pdf , consultat la 15.05.2015

Lg=

 Rata lichidității reduse ( Lr )
Rata lichidității reduse exprimă capacitatea unei întreprinderi de a -și onora datoriile
scadente pe termen scurt doar pe baza creanțelor și a disponib ilităților bănești. O valoare optimă
a acestei rate se încadrează în intervalul 0,8 și 1.

Lr =

 Rata lichidității imediate ( Li )
Rata lichidității imediate reflectă capacitatea societății de a -și rambursa datoriile pe
termen scurt doar p e baza disponibilităților bănești existente în conturile bancare și în casă.
Nivelul minim recomandat pentru această rată este de 0,3.

Li =

 Rata solvabilității patrimoniale ( Sp )
Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale trebuie s ă se încadreze în limitele 0,3 –
0,5, o valoare care depășește 0,5 sugerând o situație normală a întreprinderii.
Sp=

 Rata solvabilității generale ( Rg )

Rg =

Această rată indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite cu active imobilizate și
active circulante. Cu cât valoarea ratei solvabilității generale este mai mare decât 1, cu atât
situația financiară de ansamblu a întreprinderii este mai bună.15

Diagnosticul lichidității și solvabilității societății Antibiotice S. A.

În perioada analizată, situația indicatorilor de lichiditate și solvabilitate este următoarea:

Nr.
crt. Denumire Perioada analizată
2010 2011 2012 2013
1. Stocuri 40.407.875 41.943.038 47.973.857 50.361.680
2. Creanțe 179.809.223 226.542.977 256.695.578 252.686.020
3. Disponibilități 3.723.380 5.339.857 6.006.554 10.487.736
4. Active circulante totale 223.940.478 273.825.872 310.675.989 313.535.436
5. Cheltuieli în avans 327.246 302.678 290.675 1.317.252
6. Active curente 223.940.478 273.825 .872 310.675.989 313.535.436
7. Active totale 392.751.598 486.987.620 514.317.928 511.566.900
8. Datorii pe termen scurt 110.652.469 142.722.091 155.205.658 133.702.463
9. Datorii totale 110.652.469 148.750.003 156.124.096 151.150.755
10. Rata lichidit ății curente 2,02 1,91 2,00 2,34
11. Rata lichidității reduse 1,65 1,62 1,69 1,96
12. Rata lichidității imediate 0,03 0,03 0,03 0,07
13. Rata solvabilității pe
termen lung 3,54 3,27 3,29 3,82
Tabelul nr. 8 Evoluția ratelor de lichiditate și solvabilita te în perioada 2010 -2013

Din tabelul nr. 8 se poate observa faptul că rata lichidității este supraunitară pe perioada
analizată, ceea ce reflectă o situație favorabilă pentru societate care, cel puțin pe termen scurt, își
poate achita datoriile exigibil e din activele circulante deținute. Rata lichidității imediate este

15 Nancu Dumitru, Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, 2012 , p. 52, http://nancu.ro/wp –
uploads/2012/08/EVALUAREA -ECONOMICA -SI-FINANCIARA -AINTREPRINDERII.pdf , p. 52

subunitară pe cei trei ani în valoare de 0,03 constant, respectiv de 0,7 pe anul 2013 ceea ce
reflectă o situație nefavorabilă pentru societate.
Rata solvabilității pe termen lung (RS) a re valori mult superioare cerințelor minime ce
dovedește că întreprinderea are capacitatea de a -și achita obligațiile bănești imediate și
îndepărtate față de terți.

1.6. Diagnosticul ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate măsoară rezultatele obținute în raport cu activitatea întreprinderii și
a mijloacelor economice și financiare utilizate și se determină, în general, ca raport între efectele
economice și financiare obținute (profit, dividend, diferite marje de acumulare) și efort urile
depuse pentru obținerea lor (activ total, capital investit, capitaluri proprii). Rentabilitatea este una
din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienței întregii activități economico -financiare a
întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacel or de producție utilizate și a forței de muncă, din toate
stadiile circuitului economic: aprovizionare, producție, vânzare.
Principalele rate de rentabilitate sunt:
a) rata rentabilității comerciale , care reflectă capacitatea sau incapacitatea întreprind erii
de a realiza un surplus peste costurile totale.
b) rata rentabilității economice , aceasta exprimând eficiența activității desfășurate, din
perspectiva capitalului permanent sau a elementelor materiale angajate în activitatea
întreprinderii.
c) rata rentabilității financiare , care ajută la evidențierea aspectelor pe care managerul le
poate folosi pentru a – și îmbunătății performanțele.
Principalele forme ale rentabilității financiare:
 rata rentabilității financiare nete, care renumerează proprietari i prin acordarea de
dividende și prin creșterea rezervelor;
 rata rentabilității brute;
 rata capitalizării profitului;
 rata capitalizării dividendelor.

Diagnosticul ratelor de rentabilitate ale societății Antibiotice S.A.
a. Rata rentabilității comercia le
rc =
x 100

Nr.
Crt. Denumirea Perioada
2010 2011 2012 2013
1. Exedent brut de exploatare 81.145.912 93.370.038 98.688.511 192.122.004
2. Cifra de afaceri 243.626.062 281.847.455 304.731.950 318.625.015
3. Rata rentabilității
comerciale 33,31% 35,25% 32,38% 60,29%
Tabelul nr. 9. Evoluția ratei rentabilității comerciale în perioada 2010 -2013

Pe parcursul anului 2011 se observă o ușoară creștere a ratei rentabilității comerciale,
lucru care se poate datora creșterii vânzarilor .Scăderea ratei rentabilității comerciale înregistrată
în anul 2012 reflectă o situație negativă și are loc datorită scăderii execentului brut de exploatare
într-o măsură mai mică decât cifra de afaceri. Această scădere se poate datora eficienței politici i
comerciale a întreprinderii și mai ales a politicii prețurilor practicate de aceasta prin prisma
valorificării activității de bază și optimizarea cheltuielilor. În anul 2013 se observă o creștere
semnificativă de creștere a rentabilității comerciale, fap t care rezultă atât din creșterea a EBE cât
și a CA, aspect pozitiv pentru societate.
„b. Ratele de rentabilitate economică
b.1. Rata de rentabilitate economică brută nominală(R ebN)

RebN =
* 100

Capitalul investit = Active fixe brute + N FR + Disponibilități

b.2. Rata de rentabilitate economic ă brută reală(R ebR)
RebR =
*100 , dacă Ri >10

RebR = RebN-Ri, daca R i < 10

b.3. Rata rentabilității economice nete nominale(R enN)
RenN =
* 100
Nr.
Crt. Denumirea Perioada
2010 2011 2012 2013
1. Exedent brut de exploatare 81.145.912 93.370.038 98.688.511 192.122.004
2. Capitalul investit 276.517.081 339.327.491 354.680.582 376.547.185
3. Rata rentabilității
economice brute nominale 30%| 29,28% 27,82% 51,02%
4. Rata inflației 6,09% 5,79% 3,4% 3,98%
5. Rata rentabilității
economice brute reale 23,91% 23,49% 24,42% 47,04%
6. Profit din exploatare 30.562.500 31.979.613 44.191.919 52.297.138
7. Rata rentabilității
economice nete nominale 24% 9,42% 12,46% 13,88%
Tabelul nr. 10. Evoluția ratelor de rentabilitate economică în perioada 2010 -2013

Societatea înregistrează pe întreaga perioadă analizată o rată a rentabilității economice
brute peste rata inflației, ceea ce înseamnă că există o creștere reală din activitat ea de exploatare.
Faptul că pe toată perioada analizată rata rantabilității economice nete este superioară ratei
inflației reprezintă un aspect favorabil pentru societate, putându -se concluziona că societatea își
poata păstra întregul activ economic.

c. Ratele de rentabilitate financiară

R f =
* 100

Nr.
Crt. Denumirea Perioada
2010 2011 2012 2013
1. Profit net 12.539.100 20.196.416 27.110.836 31.380.855
2. Capital propriu 262.612.444 326.688.005 346.548.533 348.651.356

3. Rata de ren tabilitate
financiară 4,29% 6,18% 7,82% 9 %
Tabelul nr. 11. Evoluția ratei rentabilității financiare în perioada 2010 -2013

Rata rentabilității financiare reflectă randamentul utilizării capitalului propriu al
societății. Pe tot parcursul celor patru an i studiați, această rată rămâne relativ constantă. Cea mai
profitabilă activitate a societății este înregistrată în cursul anului 2013.

Capitolul 2. Diagnosticul riscurilor

2.1. Diagnosticul riscurilor economice

Activitatea unei întreprinderi este supu sa riscului economic ( riscul de exploatare)
intrucat aceasta nu poate sa prevadă cu certitudine diferite componente ale rezultatului său (cost,
cantitate, pret) și ale ciclului de exploatare ( cumparari, prelucrări, vanzări). Riscul economic
evalueaza pos ibilitatea înregistrării unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Aceasta
eventualitate este legata de importanta cheltuielilor fixe care diminuează flexibilitatea
întreprinderii, respectiv capacitatea acesteia de a se adapta la variația cifri de afaceri.
Riscul activitatii economice nu este altceva decat incapacitatea întreprinderii de a se
adapta în timp și cu cele mai mici costuri, eforturi, variației mediului economic. Mai exact, el
exprima volatilitatea rezultatului economic la condițiile de exploatare.
Riscul nu depinde numai de factorii generali, ci și de structura costurilor, respectiv
comportamentul lor fața de volumul de activitate.
Structura cheltuielilor sunt de doua feluri:
 Cheltuielile variabile care sunt direct proporționale cu ni velul producției ( materii prime
și materiale directe, salariile personalului direct productiv etc.).

 Cheltuielile fixe, sunt independente de nivelul acivității, sunt angajate in scopul
funcționării normale a întreprinderii, fiind plătite chiar in absența cifrei de afaceri ( apă,
electricitate, întreținere, personal administrativ etc.).
Această grupare trebuie abordată prin prisma timpului, deoarece pe termen lung toate
cheltuielile sunt considerate variabile si numai pe termen scurt unele sunt variabile si altele fixe.
Riscul de expoatare depinde în special de nivelul cheltuielilor fixe, același nivel al
cheltuilelilor fixe fiind mult mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare.
La întreprinderile monoproductive ( fabrica un singur produs ) pragul de r entabilitate în
unitătile fizice se determina pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar constant ( v = ct ) în
raport cu creșterea volumului productiei. Aceasta înseamna că, indiferent de volumul fizic al
producției vandute (Q), cheltuielile variabil e pe unitatea de produs sunt constante, variind în
schimb volumul total al acestora (CV).
 Cheltuielile variabile pe unitatea de produs(CV):
CV = v .Q
De asemenea, se porneste de la ipoteza constanței prețului unitar de vanzare (p) indiferent de
volumul produselor fizice vandute (Q). Altfel spus, piata absoarbe toată producția de la același
preț.
 Cifra de afaceri(CA):
CA = p x Q

2.2. Diagnosticul riscului financiar
Riscul financiar arată variabilitatea profitului net ținând cont de structura finan ciară a
capitalurilor firmei (capitaluri proprii și datoriile pe termen lung). Dacă întreprinderea nu are
datorii financiare, nu suportă nici un risc financiar. Datoriile pe termen lung (datorii financiare)
reprezintă cheltuieli financiare (dobânzi, comisi oane) și antrenează o variabilitate a profitului
net, o majorare a riscului financiar16.
Cheltuielile financiare sunt considerate cheltuieli fixe și vor fi luate în calcul la stabilirea
pragului de rentabilitate.
Riscul financiar poate fi analizat prin 2 modalități:

16 Stancu I. (coordonator) – Gestiunea financia ră a întreprinderii, vol III, Editura Economică, București, 2003, pag.
167

 pragul de rentabilitate;
 efectul de levier financiar.
Conform primei modalități de analiză a riscului financiar, dobânzile aferente capitalurilor
împrumutate se consideră cheltuieli fixe, iar coeficientul de elasticitate E1 care măsoară riscul de
financiar se calculează conform relației:

Relația:

reprezinta pragul de rentabilitate financiară

Dobânda este considerată o cheltuială fixă financiară.
Cea de a doua modalitate de analiză a riscului financiar se face pe baza efectului de levi er
financiar al rentabilității capitalurilor proprii. În acest caz, rentabilitatea financiară va fi
influențată de rentabilitatea economică, rata dobânzii și gradul de îndatorare (levierul), conform
relației:
RFIN=REC+(R EC+RDOB) x L
Unde:
RFID – rata rent abilității financiare
REC – rata rentabilității ecoomice
RDOB – rata dobânzii
L – gradul de in datorare
Gradul de indatorare se calculeaza:

Efectul de îndatorare (Eî) reprezintă rezultatul financiar pozitiv sau negativ pe care -l obține
întreprinderea ca urmare a utilizării creditului în calitate de capital. El se obține comparând
rata rentabilității economice cu costul capitalului împrumutat (RDOB). Efectul de îndatorare
este direct proporțional cu structura financiară și cu diferența dintre R EC și R DOB, conform
relației :
Eî = ( R EC – RDOB ) x L
Corelațiile dintre rentabilitatea economică, rentabilitatea financiară și rata dobânzii sunt:
a) dacă REC > RDOB situația este profitabilă acționarilor, iar apelarea la credite apare ca un
mijloc de ameliorare a rentabilității capitalului propriu; ca urmare RFIN > REC
b) dacă REC = RDOB atunci RFIN = REC
c) dacă REC < RDOB, costul datoriilor este mai mare decât rentabilitatea economică, ceea ce
duce la scăderea rentabilităț ii financiare, adică RFIN < REC17 .
2.3. Diagnosticul riscului de faliment
Diagnosticul financiar are ca obiectiv major aprecierea stării de sănătate financiară a
întreprinderii, evaluarea riscurilor ce îi însoțesc activitatea, din care unele semnalează
vulnerabilitatea, iar altele prefigurează f alimentul (insolvabilitatea).
Întreprinderile aflate în dificultate se pot salva de la faliment prin procedura insolvenței.
Insolvența nu este sinonimă cu falimentul. Insolvența este acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuf iciența fondurilor bănești disponibile pentru plata
datoriilor certe, lichide și exigibile. Insolvența este prezumată ca fiind clară atunci când
debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor.
Riscul de insolvență poate fi datorat unui management defectuos, a unor probleme de
lichiditate, dependența de un singur furnizor sau client. Riscurile de insolvență sunt mai
ridicate atunci când proprietarul sau administratorul unei întreprinderi nu are un plan de
succesiune ori a re capabilități restrânse.
Cumularea riscului economic cu cel financiar se realizează prin intermediul coeficientului
levierului total (CLT) care permite evaluarea riscului global (economic și financiar). Acesta
este cu atât mai ridicat, cu cât cheltuieli le legate de amortizare și dobânzi dețin o pondere mai
mare în totalul cheltuielilor.
Mărimea riscului activității economico -financiare interesează nu numai întreprinderea care
apelează la credite, ci mai ales băncile creditoare, care consideră că pentru a beneficia de un
credit, întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară, care să exprime o garanție a
gestionării sănătoase a activității la toate nivelurile, de la cel operațional la cel strategic.

17 Niculescu M., – Diagnostic financiar, Editura Economică, București 2005, pag. 331

Evaluarea completă a stabilității întreprinder ii și a posibilității de a înregistra pierderi care să
anticipeze degradarea situației financiare, până la riscul de faliment, se poate realiza prin
intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activității economicofinanciare (solvabilitate și
lichiditat e, rata rentabilității financiare).
Diagnosticarea riscului de faliment se poate face și prin metoda scorurilor. În teoria
economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre care cele
mai cunoscute sunt: modelul Altman, mode lul Canon și Holder, modelul Loeb și Portier,
modelul Băncii Franței.
Tehnica scorurilor permite ca în urma analizei unei firme să obținem o cifră (scor) care spune
dacă firma urmează să intre în faliment sau nu. Scorul Z apare ca o funcție liniară compus ă
din mai multe variabile, caracterizate de coeficienții medii, determinați prin metoda celor mai
mici pătrate, în urma observațiilor asupra întreprinderilor reprezentative și care sunt grupate
de la început în „bune” și „rele”.
Scorul „Z” atribuit fiecăr ei întreprinderi se determină cu ajutorul funcției:
Z = 1 1 2 2 3 3 n n a x + a x + a x + ……a x
Unde:
 a reprezintă coeficientul de ponderare al fiecărei rate
 x reprezintă ratele implicate în analiză.
Modelul Altman (1968) a fost stabilit pe baza un ui eșantion de 66 de întreprinderi, din care 33
cu dificultăți de natură financiară. Modelul Altman sau scoringul „Z” se utilizează pentru a
urmări potențialul de e a eșua al unei companii. Modelul pornește de la formula matematică:
Z = 1,2 x1+ 1,4 x 2 + 3 ,3 x 3 + 0,6 x 4 + 1,0 X5)
Unde:
X1= capital de lucru/total active
X 2 = rezultat reportat/total active
X3 = EBIT (profit înainte de impozit și dobândă)/ total active
X 4 = valoarea de piață a capitalului propriu/valoarea netă contabilă a capitalului
împrumutat
X5 = vânzări/total active
Conform acestui model, obținerea unui scor de 1,8 sau mai puțin indică potențialul de eșec al
unei firme.
Un scor între 1,8 si 2,7 este neutru, iar un scor mai mare de 2,7 elimină posibilitatea de eșec.

Modelul prezint ă dezavantajul că nu poate fi utilizat decât de către companiile cotate, datorită
introducerii in model a variabilei x .
În anul 2000, Edward Altman a elaborat o nouă funcție scor, numită Modelul Altman (2000),
cu ajutorul căreia se pot evalua do ar compan iile din mediul privat18 :
Z = 0,7 X1 + 0,847 X2 + 3,107 X3 + 0,42 X4 + 0,998 X5
Unde:
X1 = Active circulante nete / Total active
X2 = Profit reinvestit / Total activ 4 http://pages.stern,nyu.edu/ ealtman/Yscores, 2000
– Altman E., Predicting Financial Dis tress of Companiies
X3 = EBIT / Total active
X4 = Capital propriu / Datorii totale
X5 = Cifra de afaceri / Total activ
Interpretarea scorului: dacă Z 〉 2,9 întreprinderea nu prezintă nici un risc de faliment, dacă
1,23 〈 Z 〈 2,9 firma are un risc scăzut de faliment, iar dacă Z 〈 1,23 întreprinderea prezintă un
risc ridicat de faliment.
Modelul Conan și Holder, propune o serie de funcții particularizate pe sectoare de activitate.
Pentru întreprinderile industriale au propus funcția:
Z = 0,24 X1 + 0,22 X2 + 0,16 X3 – 0,87 X4 – 0,10 X5
Unde:
X1 – rezultatul brut al exploatării/datorii totale; – exprimă gradul de rambursare a
datoriilor totale din EBE;
X2 – capital permanent/ total active; – exprimă finanțarea stabilă a activelor din
capitalul permanent;
X3 – valori realizabile și disponibile/total active; – exprimă ponderea activelor
circulante lichide în active totale;
X4 – cheltuieli financiare/CA; – exprimă ponderea cheltuielilor financiare în CA;
X5 – cheltuieli cu personalul/CA; – exprimă ponderea cheltuielilor cu personalul în
cifra de afaceri.

18 http://pages.stern,nyu.edu/ ealtman/Yscores, 2000 – Altman E., Predicting Financial Distress of Companiies

Capitolul 3. Analiza riscului

Analiza financiară trebuie să rețină cele doua fețe ale unei monede pe care o are sau
care urmeaza sa o aibă un investitor: rentabilitatea așteptată si riscul.
Rentabilita tea așteptată depinde direct de riscul atașat acelei rentabilități. Cu alte
cuvinte investitorul rațional are deja așteptare creată înainte de realizarea oricărei investiții.
O societate derulează trei tipuri de activitați: operaționale, de investire și de finanțare.
Riscul operațional sau riscul afacerii derivă din activitațile operaționale si cele de investiții.
Riscul reprezinta o masura de incertitudini pe care o implică o societate. Analiza
riscului vizează așadar incertitudinea fluxurilor viitoare la nivelul societatii sau al surselor de
capital.
Într-un sens mai restâns „riscul reprezintă posibilitatea ca o acțiune viitoare să
genereze pierderi care vor afecta patrimoniu, interesele, activitatea si rezultatele unui agent
economic”19
Analiza riscului re prezintă cealaltă fațetă a rentabilitații, În fuctie de problemele care
există, acestea pot fi structurate in trei categori.
 Riscul economic
 Riscul financiar
 Riscul de faliment.

3.1. Analiza riscului economic
Riscul economic este legat de capacitatea societa tii de a se adapta la timp și cu cel mai
mic cost la variațiile generate de mediul economic. În mod sintetic este vorba despre
volatilitatea rezultatului economic ca urmare a modificării condiților de operare .
După natura activițatii și poziția întreprind erii în mediul economic, rezultatele
societății sunt mai mul sau mai puțin influențate de o serie de evenimente:
 Cresterea prețului mateiilor prime;
 Cresterea salariilor;
 Inovația tehnică și tehnologică;

19 A. Buglea, I. Lala -Popa, Analiza economico -financiara, Editura Mirton, Timisoara, 2009, p. 160.

 Accentuarea competițiilei.
Riscul nu depinde doar de factori gene rali (pret de vânzare, cost unitar, cifră de
afaceri), ci și de comportamentul față de volumul de activitate.
În general, analiștii masoară riscul operaț ional prin variabilitatea rezul tatelor
operaționale de -a lungul timpului, Utilizând deviaț ia standard a unei serii de rezultate
anterioare.
Riscul operational = F (CV al Re),
Unde:
F – funcție;
CV – coeficientul de variație;
Re – rentabilitatea exploatării.

Unde:
Re – rentabilitatea exploatării;
N – numărul de perioade ale seriei
Coeficie ntul de variatie reprezintă o mă sură standardizată a riscului operaț ional pentru
firme diferite ca dimensiune. Pentru a putea calcula acest indicator avem nevoie de date
pentru o serie de cel putin cinci ani (un interval mai redus nu este relevant) și de ce l mult zece
ani ( peste aceasta perioadă informațiile devin depășite ).
Volatilitatea veniturilor din exploatare este factorul essential care afectează
variabilitatea rezultatului exploatării.
Volatilitatea veniturilor din exploatare = F ( CV al Ve ),
Unde:
F – funcție;
CV – coeficientul de variație;
Ve – venitui din exploatare,

Unde:
Ve – venituri din exploatare;
N – numărul de perioade ale seriei

3.2. Analiza riscului financiar
Un risc suplimentar al nivelului rezultatului net si al rentabilității capitalulu i propriu , apare
din existența unor obligațiuni financiare fixe.Datoriile adaugă un risc suplimentar la riscul
operational, acesta fiind numit risc financiar.

3.3. Analiza riscului de faliment
Riscul de faliment are în vedere măsura incertitudinii datorate pr obabilitații ca o societate să
intre în incapacitate de plată sau sa fie declarată in faliment. În mod normal orice investitor isi
cunoaște riscul de faliment în momentul plasării capitalului.
Predicți a falimentului es te un subiect de mare interes care, de câteva decenii , se intampla
pentru că :
 falimentul sau insuccesul este un lucru cât se poate de real și uș or de definit;
 efectele lipsei de p reviziune genere aza pierderi uriase in sistemul economic (in primul
rând pentru creditori si pentru investitori):
 in cazul fi rmelor cotate, intr -un interval de patru zile inainte de anunțarea falimentului,
investitorii pierd circa 41% din capitalul investit in companii fa limentare, iar in cazul
firmelor necotate scăderea de valoare ca u rmare a falimentului și necesita tații vânzarii
forțate determină o scădere ce poate ajunge pâ na la 80% din valoarea societătii ;
 pierderile băncilo r in cazul unor credite acordate firmelor care falimentează sunt de
69-72% din creditele acordate acestor intreprinderi20.
În mod particular, analiza r iscului de faliment si predicția falimentului utilizează, alături de
metode și tehnici tradiționale, o tehnică statistică numită analiza discriminantă multiplă pentru
transformarea informaț iilor oferite de ratele financiare intr -un scor capabil si prezica succesul
sau insuccesul unei afaceri.

20 E.I. Altman, „Some Estimates of the Cost of Lending Errors for Commercial Banks”, The Journal of Commercial
Bank Lending, October, 1997.

Ca atare, t ehnica analizei discriminante multivariante permite ca in urma analizei unei forme
să obținem o cifră care spune cu o anumita probabilitate dacă firma urmează si intre in
faliment sau nu.
Din punc t de vedere tehnic determinarea scorului necesită parcurgerea unor etape bine
determinate.In vederea construirii modelului se alege un model de întreprindere care să
cuprindă doua grupuri.Dupa comparearea întreprinderii aflate in dificultate si unei societ ati
fara probleme financiare, pe baza unui set de indicatori se va determina clasificarea predictivă
a întreprinderilor în cele două grupuri și analiza ratei de succes a scorului.
Scorul se obtine astfel:
Z= a 1X1+ a 2X2+….+a nXn ,
Unde:
a1 – coeficienti de ponderare;
X1 – variabile ( rate financiare ).

Capitolul 4. Concluzii

Diagnosticul financiar reprezintă, așadar, o modalitate de a determina punctele tari și
slabe ale unei întreprinderi. Prin intermediul indicatorilor utilizați în cadrul său se poate
determina situația financiară a unei firme la un moment dat sau pe o anumită perioadă de timp
analizată, atât din punct de vedere al randamentului, cât și al lichidității sau solvabilității.
Comparând acești indicatori cu valorile recom andate se poate stabili dacă o întreprindere are o
situație favorabilă sau, din contră, nefavorabilă. În acest din urmă caz, se pot determina
măsurile ce trebuie luate în vederea creșterii performanței.
Rezultatele diagnosticului financiar au o importanț ă semnificativă pentru mai multe
categorii de persoane. Acționarii sunt interesați de situația financiară a întreprinderii la un
moment dat deoarece aceasta influențează valoarea dividendelor primite. Creditorii sunt
interesați de aceste rezultate deoarece au de recuperat creanțe de la compania în cauză.
Interesul managementului, pe de altă parte, e dat de creșterea cifrei de afaceri și, respectiv,
realizarea de noi investiții.
Prin intermediul evaluării se poate determina valoarea de piață a unei întrepri nderi.
Deși există trei mari categorii de metode de evaluare, și anume cea bazată pe active, cea
bazată pe venit și cea bazată pe comparația de piață, fiecare dintre acestea se pot utiliza doar
pentru anumite categorii de firme. Spre exemplu, pentru o comp anie care nu deține active se
va utiliza fie metoda bazată pe venit, fie metoda bazată pe comparația de piață în cazul în care
aceasta este cotată la o bursă de valori. Rezultatele evaluării unei societăți sunt importante atât
pentru acționari, cât și pent ru potențialii investitori. Acționarii sunt interesați de acestea prin
prisma remunerației pe care o vor primi sub forma dividendelor sau a lichidării viitoare.
Investitorii sunt interesați de aceste rezultate deoarece vor să se asigure că a investi într -o
anumită firmă e profitabil și că acest lucru le va aduce beneficii viitoare.
Analizând societatea Antibiotice S.A. s -a putut observa că per ansamblu aceasta are o
situație foarte bună. În toți cei patru ani analizați, exercițiul financiar a fost încheiat cu profit.
Totodată, întreprinderea are un grad ridicat de siguranță care se datorează capitalului
permanent care reprezintă peste 66%.
Unul dintre punctele tari ale societății îl reprezintă faptul că fondul de rulment are
valori pozitive pe parcursul ce lor patru ani supuși analizei, sugerând realizarea echilibrului
financiar pe termen lung. În ceea ce privește gradul de îndatorare, acesta este redus pe termen

mediu și lung, fiind situat sub nivelul impus de normele bancare, putând astfel contracta fără
probleme un nou credit datorită autonomiei sale financiare. Rata solvabilității este și ea peste
cerințele minime, semnificând faptul că societatea e capabilă să -și achite atât obligațiile
bănești pe termen scurt, cât și pe termen lung.
Punctele slabe ind entificate în cadrul diagnosticului sunt legate de realizarea
echilibrului financiar al întreprinderii. Pe parcursul perioadei analizate, valoarea nevoii de
fond de rulment este pozitivă, având o tendință ascendentă, aspect nefavorabil pentru
societate, su gerând un dezechilibru financiar pe termen scurt. Totodată, în primii trei ani
supuși analizei, trezoreria netă are valori negative, sugerând existența unui deficit monetar la
sfârșitul exercițiilor financiare, având totuși o tendință descrescătoare, în an ul 2013 valoarea
sa fiind deja pozitivă.
Un alt aspect negativ îl reprezintă valoarea subunitară a ratei lichidității imediate în
toți cei patru ani, societatea nefiind capabilă de a -și rambursa datoriile pe termen scurt doar pe
baza disponibilităților bă nești existente.
Astfel, deși societatea are o situație financiară bună pe termen lung, pe termen scurt
trebuie luate anumite măsuri în vederea îmbunătățirii acesteia. În primul rând ar trebui
diminuat volumul datoriilor pe termen scurt, în vederea obține rii unor valorii a nevoii fondului
de rulment cât mai mici sau chiar subunitare. În al doilea rând, trebuie luate măsuri în vederea
acoperirii deficitului monetar existent.
În concluzie, realizarea diagnosticului financiar al unei întreprinderi este o e tapă
necesară, pentru că, după cum s -a putut observa și în cazul societății Antibiotice S.A., prin
intermediul lui se pot identifica anumite probleme ce trebuie remediate. Totodată, consider că
diagnosticarea unei firme ar trebui făcută la anumite interval e de timp, și nu doar în anumite
cazuri particulare.

Bibliografie

1. Achim Monica, Borlea Sorin, Modele moderne de diagnostic financiar general al
entității în actualul context al globalizării economice și financiar -contabile,
http://store.ec tap.ro/suplimente/Simpozion -29-31.05.2009_ro.pdf
2. Badescu G., “Principii fundamentale ale evalu ării întreprinderii ”, BULETIN
IROVAL, nr.4/1997
3. Deaconu Adela, Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Ediția a II -a revizuită și
actualizată, Editura I ntelcredo, Deva, 2000
4. IVSC – Standardele Internaționale de Evaluare, ediția a 8 -a, Editura Anevar, 2007
5. Nancu Dumitru, Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, 2012,
http://nancu.ro/wp -uploads/2012/08/EVALUAREA -ECONOMICA -SI-FINANCIARA –
AINTREPRINDERII.pdf
6. Robu Vasile, Anghel Ion, Șerban Claudia, Tutui Daniela, Evaluarea întreprinderii,
http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=cap2
7. Toma Marin, Chivulescu Marius, Ghid pentru diagnostic și evaluarea întreprinder ii,
Editura CECCAR, București, 1994, p. 30
8. Zorlențan T, Burduș E,.Căprărescu G. Managementul organizației, vol. I, Editura
Holding Reporter, București, 1996
9. http://www.antibiotice.ro
10. http://www.antibiotice.ro/companie.php