Prof.univ.dr. IPS Teodosie PETRESCU ABSOLVENT: Arhim. Iakobos (Michail) PITSILKAS CONSTANA 2015 2 CUPRINS INTRODUCERE… [608930]

1

UNIVERSITATEA„OVIDIUS”
–
CONSTANA
FACULTATEA DE TEOLOGIE

COALADOCTORALĂ
REZUMATTEZĂDEDOCTORAT
TIMPIVENICIEÎNFILOSOFIA
GREACĂITEOLOGIANOULUI
TESTAMENT
COORDONATOR:
Prof.univ.dr. IPS Teodosie PETRESCU
ABSOLVENT: [anonimizat]. Iakobos (Michail) PITSILKAS
CONSTANA
2015

2

CUPRINS
INTRODUCERE
1.Argumentiobiectivelecercetării
2.Relevanatemeiîncontextulcercetăriiactuale
3. Scurt cadru
allucrării
4.Metodeleiabordareautilizate
I.
ΚΑΙΡΌΣ
I
Α

ΏΝ
ÎNFILOSOFIAGREACĂANTICĂ
1.1.
Καιρός
–
variaiuniterminologice
1.2.
Α

ών
–
precizăriconceptuale
1.3.EternitateaitemporalitatealaPlaton
1.4.TimpulteologicitimpulfiziclaAristo
tel:oredimensionareconceptualăa
timpului
ca
micare,clipă,număr
1.5.TimpieternitatelaPlotin
II.TIMPULIETERNITATEAÎNFILOSOFIACONTEMPORANĂ
2.1. Martin Heidegger
2.2.
Henri Bergson
2.3.
Jean Louis Vieillard
–
Baron
2.4.
Jean Yves Lacoste
2.5.
Refleciifilosoficeromânetidespretimpieternitate
III.TIMPIVENICIEÎNORIZONTULTEOLOGIEINOULUITESTAMENT
3.1.Dimensiuneareligioasăihristologicăalui
καιρός
i
α

ών
în scrierile noutestamentare
3.2. Timpul
–
modalexisteneidestinată
învenicirii
3.3. Valoarea timpului în teologia Vechiului Testament
3.4. Evenimentele eshatologice
–
timpurileceledepeurmă
IV.REFLECIIPATRISTICEASUPRATIMPULUI
4.1. Fericitul Augustin
4.2. Părinii capadocieni (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de
Nyssa, Sf. Grigorie de
Nazianz)
4.3.Sf.MaximMărturisitorul
V. DESACRALIZAREA TIMPULUI ÎN CADRUL REFERENIAL AL OMULUI
SECULARIZAT
CONCLUZII
BIBLIOGRAFII

3

REZUMATTEZĂDEDOCTORAT
TIMPȘIVEȘNICIEÎNFILOSOFIAGREACĂȘITEOLOGIANOULUI
TESTAMENT
1.
ARGUMENTIOBIECTIVELECERCETĂRII
Teza de doctorat
TimpșiveșnicieînfilosofiagreacășiteologiaNouluiTestament
este o
abordare interdisciplinară a unei problematici fundamentale ale existenei umane: timpul i
valoarea sa pentru om.
Noiuneadetim
pesteîngeneralexprimatăprindoitermeni:καιρός
i
α

ών.Distincia
dintre aceti doi termeni este de natură să descopere cele două aspecte fundamentale ale
timpului: aspectul de duratăi aspectul de succesiune,trecere.Καιρόςfolosit atât în Vechi
ul
TestamentcâtiînNoulTestamentareîndeosebisensul
demomenthotărâtor,decisiv
.”Decesă
mori înainte de timpul tău?” (Eccl. 7, 17). Alt îneles este acela de clipă favorabilă: ”Este o
vremepentruoricelucrudesubcer”(Eccl.3,1).Loculclas
icdinSf.Scripturăcaredescoperă
sensultimpuluidemomentdeosebit,crucialînexistenăesteceldin
EpistolacătreGalateni
cap.
IV,4
–
5: ”Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie,
născutsubLege,capeceid
esublegesă
–
irăscumpere,casădobândimînfierea”.
Aceste momente favorabile
–
alesedeDumnezeuîniconomiamântuiriisuntpresărateîn
timpul biblic. Ceea ce săvârea Hristos pentru mântuirea lumii, săvârea la momente voite i
determinate de El, at
uncicând”soseaceasul”(Matei26,45;14;35).
Reuniuneaκαιρός
–
urilor
–
distincte unul de altul
–
formeaz
ăliniaascendentăamântuirii
.”Lucrezaziimâine,iaratreiazi
voisfâri”(Luca13,32).
Α

ώνestetermenulfolositpentruaindicaoîntin
deredetimp,sautimpulcadurată.El
exprimătimpulacesteilumi:”Veacuriles
–
auîntemeiatprincuvântulluiDumnezeu”(Evr.11,3),
darivenicialuiDumnezeu(Rom.16,26).Acelaitermenesteutilizatpentruadelimitaviaa
de acum de cea viitoar
e
–
”
eonulprezentdeeonulviitor”.
Eonul prezent este identic cu timpul
lumii;eonulviitorestecelnou,carevine:ÎmpărăialuiDumnezeu.
Prinurmare,termenulα

ών

4

semnificăînSf.Scriptură:untimpnelimitat
–
veniciadivină;untimplimitatînam
beledirecii
–
durataacesteilumiiuntimplimitatinelimitat,veaculviitor,saul
imitat într
–
osingurădirecie.
CarteaFacerii,tratânddesprecrearealumii,relateazăcă:
“
LaînceputafăcutDumnezeu
cerul i pământul
”
(Facere 1,
1). Acest început
este interpretat de Sfinii Părini i teologi
ortodocicafiindnunumaiînceputulcreaiei;ci,totodată,iînceputultimpului.SfântulVasile
celMareexprimăastfelaceastăidee:
“
Precumînceputulunuidrumnuesteîncăundrum,nicicel
al unei cas
enuesteocasă,lafelînceputultimpuluinuestetimp,nuestedinacestaniciceamai
micăparte
”
.
Acest început, ca prim moment, nu poate fi gândit de noi. El nu este divizibil, nici chiar
infinitdemic,ciestefărămăsurădupătimp,estemomentul
calimită,decifărădurată.Creatura
apare într
–
un
“
instantaneu
”
deodată,
“
etern
”
itemporal,lalimitaeternităiicutimpul.
“
Începutul
–
remarcăunteologortodox
–
analognoiuniigeometricedelimităîntredouăplanuri,esteunfel
de instantaneitat
eatemporalăînsine,dara căreiexploziecreatoarenatetimpul.Estepunctul
atingeriivoineidivinecuceeacedeacumînaintedevineidurează.Origineaînsăiacreaturii
estedecioschimbare,unînceput(începutuluneitreceridelanefiinălaf
iinăn.n.),ipentru
aceastatimpulesteoformăaexisteneicreate,învremeceeternitateaaparineînmodpropriului
Dumnezeu
”
.
Deaceea,profundsesizeazăFericitulAugustin:
“
lumeanuafostcreatăîntimp,ci
cu timpul
”
, iar
“
înainte de a fi lu
mea, timp nu era
”
–
remarcăunaltgânditorcretin.Celpri
n
care s
–
afăcutlumea(Ioan1,
1) este Acela prin care s
–
aufăcutiveacurile(Evr.1,
2).
Câtpriveteesenatimpului,ceesteînsine,problemaconstituieodificultatedealtfel,
sesizată în
diversele domenii de cercetare
. Chiar dacă misterul nu poate fi epuizat, pot fi
surprinseuneleaspecteînlegăturăcunaturatimpului.Însuiînceputullumiifiindotreceredela
nefiină la fiină, această micare e o trăsătură fundamentală a lumii crea
te, în corelaie cu
devenirea, care a fost imprimată creaturii ca suport i posibilitate pentru progres, pentru o
desă
vârireimaimare,continuă.
Fărăaficonfundatcumicareaînsăi,categoriatimpului
–
îngândireaSfinilorpărini
–
este strâns l
egată de aceasta. Sfântul Maxim Mărturisitorul constată că:
“
tot ceea ce a primit
existena din nimic e în micare, fiind purtat numaidecât spre o oarecare cauză
”
.
Mod de
existenăalcreaturii,timpulesteinerenteliindisponibillegatdeea.
“
Nici un
timp nu poate fi
fărăcreatură
”
–
seexprimăFericitulAugustin.AacumîldefineaiSfântulVasilecelMare,
timpul este
“
semnulînsuialcreaturii
”
.Existăoafinitatenaturală
–
ziceacelaisfântpărinte
–

5

întreaceastălume,animaleleiplantele
caresegăsescîneaicursultimpului,caretotdeaunase
grăbeteicurgefărăaslăbivreodatăelanulsău
”.
Timpul fiind modul de existenă al creaturii, venicia este modul de existenă al lui
Dumnezeu. Cele două moduri de existenă sunt distincte, d
ar nu opuse. Ortodoxia n
–
a definit
timpul i eternitateaca diametral opuse, căcidacă în relaia cutimpulstăinevitabil micarea,
schimbarea, trecerea de la o stare la alta, nu se pot opune lor, termen cu termen: imobilitatea,
imutabilitatea, invariabil
itateauneieternităistatice;aceastaarfioeternitatealumiiintangibile
din filozofia lui Platon,
nu cea a Dumnezeului celui viu
. Modul de existenă a lui Dumnezeu
depăeteopoziiatimpuluimobiliauneieternităiimobile.
Cândsespunecă
“
în
Dumnezeunuestemutareniciumbrădeschimbare
”
(Iacov
1,
17)
trebuiesăînelegemcă
“
Dumnezeireaenemicată,caunaceesteplinireatuturor
”
, e plenitudine
deviaăcarenumaiaresprecesătindămaimult.EternitatealuiDumnezeu
transcende
modul
nostru de existenă i de gândire. În acest sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul relevă că:
“
Dumnezeunicinusemică,nicinustă…fiinddupăfiremaipresusdetoatămicareaistarea,i
nu se supe în nici un sens modurilor noastre
”
. Pentru Ortodoxie,
timpulieternitatea,nefiindîn
relaie de opoziie, dei distincte, ele pot comunica, iar aceasta constituie premisa pentru
posibilitateacoborâriiluiDumnezeuîntimpiaparticipăriinoastrelaviaavenică.
Caobiective,cercetareanoastrăvaurm
ăritezele:
1.
Analiza
filosoficăconceptualăatermenilor
timp
(
καιρός
)i
veșnicie
(
α

ών
), în maniera
încarefilosofiagreacăaugânditacetitermeni.
2.Analizateologicăatermenilor
timp
(
καιρός
)i
veșnicie
(
α

ών
),aacumsuntfolosiiîn
scrieril
e noutestamentare.
3. Stabilirea unei corespondenetematiceîntre semnificaiile filosofice i religioase ale
termenilor
timp
(
καιρός
)i
veșnicie
(
α

ών
).
4.SemnificaiatimpuluiînteologiaNouluiTestament

i în teologia Vechiului Testament.
5.
Cadrul
eshatologicbiblicînorizontulistorieiumanităii.
6.Evidenierearelevanei
timpului
pentruomulsecularizatdeastăzicureferirela
timpul
liturgic

6

2.
RELEVANATEMEIÎNCONTEXTULCERCETĂRIIACTUALE
Raportuldintretimpivenicie,aacumeste
prezentatînSf.Scriptură,nuesteunraport
deexclusivitate.Întretimpivenicieeste,fărăîndoială,omardeosebireontologicăicalitativă;
totui,ambeleseîntâlnescfărăasedesfiina.
DacătimpulecreatdeDumnezeu,atuncivenicia
nu desf
iineazătimpul,ci
–
lnateisusine,coexistândcuel.Stabilireaunuicontrastexclusivist
iauneiopoziiiireductibileîntretimpivenicie,faceposibilălegăturadintreDumnezeucel
veniciomulvremelnic.
Veniciaestecauzacreatoareat
impului: timpul
îiareorigineaîneternitate
. Timpul fiind
modul de existenă al creaturii, venicia este modul de existenă a lui Dumnezeu. Cele două
modurideexistenăsuntdistincte,darnuopuse.PentruOrtodoxie,timpulieternitatea,nefiind
în r
elaiedeopoziie,deidistincte,potcomunicaîntreele,iaraceastaconstituiepremizapentru
posibilitateacoborâriiluiDumnezeuîntimpsiaparticipăriinoastrelaviaavenică.
Sf.Părinis
–
auferitdeadefinieternitateacaopusătimpului,d
eoarecedacăcategoriile
timpuluisuntmicarea,schimbarea,trecereadelaostarelaalta,atuncitermenuldenemicare,
de imutabilitatenu se poateaplica eternităii luiDumnezeu,căci aceasta ar fi eternitatea unei
lumi inteligibile a lui Platon, nu
aceea a lui Dumnezeu cel viu. Dacă Dumnezeu trăiete în
venicie această eternitate vietrebuiesă depăeascăopoziiadintretimpul mobili eternitatea
nemicată. Sfântul Maxim Mărturisitorul, vorbind despre raportul dintre timp i eternitate,
compară lu
mea cu o cameră. Camera este o categorie ontologică: mărginirea lumii prin sine
însei.Cugetareauneicamerenemărginiteiaunuitimpnemărginiteocontradicie.Dupăcu
lumeaemărginită,caiocamerămărginită,lafel
”timpuleomicaremărginită”
.
AstfeleternitatealuiDumnezeunumaipareopusătimpului.Dimpotrivă,eternitateaeste
întoarsăspretimp,căcieaîlînsoetepentrua
–
lîmpliniontologic.Timpulnuareoexistenăîn
sine,ciunaîmpărtăită.Elsemeninenumaiîncontactcuven
icia,careacordătimpuluisensi
valoare
.
Eternitatea faceposibilă înelegereatimpului. Dumnezeune
–
a făcut fiine capabilede
răspuns; prin aceasta El ne
–
a dat legătura cu eternitatea i în comuniune cu El vom obine
eternitatea.Daraceastăeternitat
eesteobinutăprinharieanvaficaeluiDumnezeu
.
Înperspectivabiblică,întretimpieternitatetrebuiesăsestabileascăraportulnupialal
misterului teandric al lui Hristos cu misterul teandric al Bisericii, raportul nunii din Cana cu
ospă

ul Împărăiei lui Dumnezeu . Timpul e o cale deschisă spre eternitate, în care creatura
începe dialogul cu Dumnezeu. Aa era timpul paradiziac, în care Dumnezeu comunica cu

7

creaturacaicuunprieten.NaturaumanătindeacătreDumnezeu,căciîntimpulp
aradiziac îi era
datăcreaturiiposibilitateadeaseridicaspreasemănareacucreatorulsău.
Timpul
–
trecereeradăruitdeDumnezeucamăsurăacreteriiiînălăriicreaturiispreEl.
FaptulcătrecereadelachiplaasemănareacuDumnezeutrebuiasă
se realizeze pentru noi sub
speciatimpului,esteoprobăînpluscăitimpul,caoconcretizareatrecerii,aveaînplanullui
Dumnezeuvalenemultipleiconinutpozitiv
.
Timpul de dă putina introducerii sensului i valorii în cosmos. El dă sens tut
uror
evenimentelordeoareceservetemacro
–
imicrocosmosuluicamediuiinstrumentdepregătire
pentrufericireavenică,capoartădeintrareînplenitudineaexistenialăiînparticipareadeplină
laFiinasupremă.Numaiîntimpcosmosulsepoater
ealizacaunîntregarmoniosiajungela
împlinireadestinuluisăufinal,laplenitudineaîmpărăieiluiDumnezeu.Timpulaparecaoalbie
cosmică, constitutivă existenei create, prin care se scurg, sub cerul de lumină al eternităii,
schimbărilecreatur
ilor.însătimpulnuseidentificăcuacesteschimbărisaucuexistenacreată,
dupăcumalbiaunuirâunueidenticăcuaparâului.Timpuliexistenasuntrealităidistincte.
Solidaritatea timpului cu întreaga creaie este deplină chiar de la începu
turi. Căderea
produce o corupere profundă de timp. Păcatul originar unete timpul cu moartea. Timpul îi
fusesedatomuluipentruamergecătreiubireiplenitudineaexisteneisale,prinasemănareacu
Dumnezeu.Omultransformă,princădere,timpulînmoar
te.Timpulprezeneidivinesepreface
într
–
untimpalabseneideschisasupraneantului.
Timpul
–
trecerespre îndumnezeireaomului devine de aici înainte i o măsură a trecerii
spre moarte (Rom.
V,12).Însă,timpulnueraînîntregimedecăzut,elnusei
dentificacucăderea.
TimpuldecăzutesteconsolidatprinbinecuvântarealuiDumnezeuasupralui,pentrucaînacest
timp creatura să se întoarcă liberă către Dumnezeu, să
–
L dorească i să îneleagă imensitatea
iubirii.TimpulvafiateptarealuiDumnezeu
,pregătireacomuniuniicudivinul
.
DacătimpulciclicalreligiilorpăgânedepersonalizeazăpeDumnezeuicreaturavrândsă
se absoarbă în eternitate, timpul Vechiului Testament este timpul liniar,timpul ”pedagogspre
Hristos”(Gal.III,24)carenusem
airepetă,untimpascendentalaciunilorluiDumnezeu.Toată
semnificaiatimpuluiliniaralVechiuluiTestament,toatătensiuneasacătreoîmplinireîncăîn
viitor se va rezuma în predica Sf. Ioan Botezătorul: ”Pocăii
–
vă, că s
–
a apropiat împărăia
cer
urilor”
(Matei III,2).

8

Cutoateacestea,timpulliniaralistorieisfinteizolapeDumnezeudecreatură,meninea
dualitatea dintre creatură i Dumnezeu, iar creatura nu putea intra în comuniune cu divinul.
Numai odată cu Întruparea Fiului lui Dumnezeu
–

i restaurarea naturii umane printr
–
o unire
desăvârităcunaturaSadivină,timpul”sevaumpledeDumnezeu”,varedevenitimpparadi
ziac
al dialogului divino
–
uman.
3.
SCURTCADRUALLUCRĂRII
INTRODUCERE
1.Argumentiobiectivelecercetării
2.Relevan
atemeiîncontextulcercetăriiactuale
3.Scurtcadruallucrării
4.Metodeleiabordareautilizate
I.
ΚΑΙΡΌΣ
I
Α

ΏΝ
ÎNFILOSOFIAGREACĂANTICĂ
1.1.
Καιρός
–
variaiuniterminologice
1.2.
Α

ών
–
precizăriconceptuale
1.3.Eternitateaitemporalitateal
a Platon
1.4.TimpulteologicitimpulfiziclaAristotel:oredimensionareconceptualăa
timpului
ca
micare,clipă,număr
1.5.TimpieternitatelaPlotin
II.TIMPULIETERNITATEAÎNFILOSOFIACONTEMPORANĂ
2.1. Martin Heidegger
2.2.
Henri Bergson
2.3.
Jean Louis Vieillard
–
Baron
2.4.
Jean Yves Lacoste
2.5.Refleciifilosoficeromânetidespretimpieternitate
III.TIMPIVENICIEÎNORIZONTULTEOLOGIEINOULUITESTAMENT
3.1.Dimensiuneareligioasăihristologicăalui
καιρός
i
α

ών
în scrierile nou
testamentare
3.2. Timpul
–
modalexisteneidestinatăînvenicirii
3.3. Valoarea timpului în teologia Vechiului Testament
3.4. Evenimentele eshatologice
–
timpurileceledepeurmă
IV.REFLECIIPATRISTICEASUPRATIMPULUI
4.1. Fericitul Augustin
4.2. Pări
nii capadocieni (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie de
Nazianz)
4.3.Sf.MaximMărturisitorul
V. DESACRALIZAREA TIMPULUI ÎN CADRUL REFERENIAL AL OMULUI
SECULARIZAT

9

CONCLUZII
BIBLIOGRAFII
4.
METODELEIABORDAREAUTILIZATE
Obiectivu
lcentralallucrăriidefațăîlconstituieanaliza
conceptelor de
timp
(
καιρός
)i
veșnicie
(
α

ών
)
în
filosofia greacă i teologia Noului Testament, cu referire directă la textele
biblice,
folosind o metodologie adecvată de cercetare a
acestora
. De aceea,
am prezentat
metodele,tehnicileșiprocedeelefolositeîncadrulacestuidemersștiințific.Utilizândcapunctde
referinăabordarea
ș
tiin
ț
ific
ă
biblică
, voi folosi
metodele specifice
cercetăriideacestgen
:
a)
Metoda exegetico
–
hermeneutică
prin care s
–
au inte
rpretat în perspectivă biblică,
dogmatică și
apologetică textele vechitestamentare i noutestamentare cu referire la timp
, ca
punctecareexprimăcelmaibinecadrulgeneralaltimpuluiînmentalitateaiudaicăireceptarea
temporalităii,cadimen
siuneontologicăacreaiei,înteologiaNouluiTestament.
Interpretarea
diferitelor pasaje din psalmi s
–
arealizatpebazaoperelorSfinilorPărini,ateologilorromâni,
dar i pe lucrările teologilor moderni i contemporani aparinând spaiului apusean
. S
–
a pus
accent în special pe
exegezadiacronică,prinorientareatezeimelespreautorul/autoriitextelor
bibliceșicontextulîncareauapărutele,daripeceasincronicăprincentrareaspretextul
biblic
șispredestinataricareceptoriaiacestora.
Astfel, s
–
aacordatînegalămăsurăatenieatâtinteniei
autorilor biblici, cât i inteniei textului în rândul receptorilor săi, cu o mare relevană la
contextualizarea
importaneiivaloriitimpului
încondiiaomuluideazi.
b)
Metodaistorică
, înce
arcă să contureze
dezvoltarea conceptuală a ideii de timp în
filosofia greacă i teologia biblică noutestamentară
și să o privească, apoi, din perspectivă
fenomenologică
. Scopul utilizării acestei metode în lucrarea mea a fost observarea
caracteristicilor
raportului dintre
timpul filosofic
, gândit în maniera filosofilor greci (Platon,
Aristotel,Parmenide,Plotinetc.)i
timpul teologic
gânditînmanierabiblicăîninterconexiunea
Vechiului i a Noului Testament
, dar i în maniera teologiei patristice de t
ip maximian,
dionisian
. Astfel, se poate contura un tablou istoric complex al
ideii de
timp
în gândirea
filosofică religioasă greacă, care a oferit de altfel teologiei ortodoxe vocabularul noional
terminologic, desigur cu reinterpretarea într
–
o măsură mai
mică sau radicală a conceptelor în
semnificaialor.
c)
Metodaanalitică
,princareamurmăritsăpunînevidență
analizafiecăruifilosofgrec
dinregistrulatenieinoastre,dari
teologiadistinctăafiecăruiautor
biblicipatristic
, pentru a

10

putea
răspundelaoseriedeîntrebărifundamentalepentrustudiuldefaă
:
ceavrutsăspună
autorul,careeracontextul,ceînțelegeautorul,ceefectare
elaborarea sa
asupra
omului de atunci
ideacum
? Avantajul acestei metode este capaci
tatea sa de a pune
înevidențăparticularitatea
unic
ă
agândiriifiecăruifilosof,autorbibliciteologpatristic
înparteiaccentelesalespecifice.
d)
Metoda
antropologică
,
datfiindfaptulcăcea
mai
consistentă
parte
din lucrarea mea a
tratat problema
timpului
cu re
levanăpentruom.Dinacesteraiuni,amîncercatsăevito
cercetarearidă,abstractă,ciinteniameaafostsădefinescvaloarea
timpului
pentru om, ca
dimensiuneesenialăaexisteneisalepământeti
.
Avândînvederecantitateaconsiderabilădecerc
etareîntreprinsăasupra
timpului
ia
veșniciei
,tezameadedoctoratarecurslaconsultareaderesursebibliografice.Astfel,înstrânsă
legăturăcunoțiunilefundamentalecucareopereazăaceastălucraresuntizvoareleistorice,
literatura de specialit
ate. Pentru aceasta, a fost necesară mai întâi consultarea unei bogate
bibliografiișiainstrumentelordelucruînscopulintroduceriișifamiliarizăriicuprincipiile
filosoficeiteologicealeideiide
timp
i
veșnicie
, în mod special cu mentalitatea
g
reacă
antică.
Deosebitdeimportantepentrulucrareanoastrăaufostacelelucrăripecareleputemconsidera
dreptniștemanualeextremdeutilecarene
–
auajutatsănefamiliarizămcuteologia
timpului
. În
primul rând menionăm aici pe scriitorii patrist
ici (
Sfântul Ioan Damaschin,
Dogmatica
,
traducere de Pr. D. Fecioru,
EdituraScripta,București1993,
Dionisie Areopagitul,
Despre
numele divine
,trad.D.Stăniloae,în
Opere Complete
,Paideia,București,
1996,
Sfântul Vasile
cel Mare,
Comentariu la Psalmi
, traducere Ol. Căciulă, în „Izvoarele Orto
doxiei”, nr. 2,
București,1943,
Sfântul Ioan Gura de Aur
,ComentariulaEvangheliadupăIoan
, traducere din
limbafrancezadeDiaconGheorgheBăbuț,Editu
ra Pelerinul Roman, Oradea 1997,
Sfântul
Maxim Mărturisito
rul,
Scrieri, partea I, Ambigua
, traducere, introducere și note de Preot
Profesor Dumitru Stăniloae,
“
Colecția Părinți și Scriitori Bisericești
”
, volumul 80, Editura
InstitutuluiBiblicșideMisiunealBisericii
OrtodoxeRomâne,București1983
)ipeexeg
eii
care au avut ca obiect de studiu
ideea de
timp
i
veșnicie
:
J. Barr,
Biblical Words for Time
, 1962;
O. Cullmann,
Christ and Time
, 1951; H. Sasse,
Theological Dictionary of the New Testament
,
ed. G. W. Bromiley,
vol. 1, p. 197
–
209; H. W. Wolff,
Anthrop
ology of the O
ld Testament
, 1973,
cap. 10
; J. Guhrt, H.
–
C. Hahn,
The New International Dictionary of New Testament Theology
,
1978, vol.
3, p. 826
–
850.
Dindomeniulfilosofiei,amfăcutreferire,înprimulrând,filosofii
consacraiîngândireaumană:
Arist
otel,
Categorii. Despre interpretare
,
trad.
C.
Noica,

11

Humanitas,București,
2005,
Idem,
Metafizica
,trad.A.Cornea,Humanitas,București,
2007,
Fizica
,trad.N.I.Barbu,EdituraȘtiințifică,București,
1966;
FilosofiagreacăpânălaPlaton
,
vol
.I,parteaIșiaII
–
a,AdelinaPiatkowski,I.Banu(coord.),EdituraȘtiințificășiEnciclopedică,
București
1979;
Plato,
Complete Works
, J. M. Cooper (ed.), Hackett Publishing Company,
Indianapolis/ Cambridge,
2000;
Platon,
Banchetul
,trad.P.Creția,î
n
Opere complete
, vol. II,
Humanitas,București,2002,p.
74
–
148,
Idem,
Phaidros
, trad. G. Liiceanu, în
Opere complete
,
vol. II,Humanitas, București,2002,p.
331
–
413,
Idem,
Phaidon
,trad.P.Creția,în
Opere
complete
,vol.II,Humanitas,București,2002,
p.
149
–
245;
Plotin,
Enneade
I
–
II,edițiebilingvă,
traducereșicomentariideVasileRus,LilianaPeculea,AlexanderBaumgarten,GabrielChindea,
IRI,București,
2003,
Idem,
Enneade
III
–
V,edițiebilingvă,traducereșicomentariideVasileRus,
Liliana Pe
culea, Marilena Vlad, Alexander Baumgarten, Gabriel Chindea, Elena Mihai, IRI,
București,2005
,
Idem,
Enneade
VI,edițiebilingvă,traducereșicomentariideVasileRus,
LilianaPeculea,MarilenaVlad,CristinaAndrieș,GabrielChindea,AlexanderBaumgarte
n, IRI,
București,
2007,
Idem,
Opere
I,III,trad.A.Cornea,Humanitas,București,2002
.
Pentruoabordarecâtmaicompletăasubiectuluișiadelimitărilorconceptualeam
recursladiversedicționareiarticolealerevistelorijurnaleloroccidentaled
e mare renume,
DicționarBiblic
,Vol.I,traduceredinlimbafrancezădeConstantinMoisa,EdituraStephanus,
Bucureti,1995;
Dictionary for Theological Interpretation of the Bible
, Kevin J. Vanhoozer
(Ed.), Society for Promoting Christian Knowledge, Lond
on, 2005;
Dictionary of the Later New
Testament & Its Developments
, Ralph P. Martin and Peters H. Davids (Eds.), InterVarsity Press,
Downers Grove, 1997;
Harper Collins
Bible Dictionary, Revised Edition
, Paul J. Achtemeier
(Ed.), Harper
San
Francisco, New
York, 1996;
Dictionary for Theological Interpretation of the
Bible
, Kevin J. Vanhoozer (Ed.), Society for Promoting Christian Knowledge, London, 2005;
Eerdmans Dictionary of the Bible
, David Noel Freedman (Ed.), William B. Eerdmans Publishing
Company, Camb
ridge, 2000;
Harper Collins
Bible Dictionary, Revised Edition
, Paul J.
Achtemeier (Ed.), Harp
erSanFrancisco, New York, 1996,
The Cambridge History of Later Greek
and Early Medieval Philosophy
, Cambridge University Press, Cambridge, 196
7,
A Greek
–
English Le
xicon
, compiled by H. G. Liddell and R. Scott, with a revised supplement, revised and
augmented throughout by H. S. Jones (LSJ), new edition, Oxford University Press, 1996
,
The
Cambridge Companion to Aristotle
, Cambridge University Press, Cambridge, 1995
,
Burnet, J.,
Greek Philosophy
, part I:
Thales to Plato
, Macmillan and Co., London, 1928
,
The Cambridge

12

Companion to Early Greek Philosophy
, „Cambridge Companions to Philosophy” Series,
Cambridge University Press, Cambridge, 1999
,
The Cambridge Companion to
Plato
, Cambridge
University Press, Cambridge,
1992
.

13

BIBLIOGRAFIE
IZVOARE
Alfred Rahlfs (Ed.),
Septuaginta. Id est Vetus graece iuxta LXX interpretes
, Deutsche
Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2004
Biblia
sau
Sfânta Scriptură,
diortosită de ÎPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul
Vadului,FeleaculuișiClujului.EdițiejubiliarăaSfântuluiSinod,EdituraInstitutuluiBiblicide
MisiunealBisericiiOrtodoxeRomâne,București,2003
BibliasauSfântaScriptură
,
tipărităsubîndrumareaicupurtareadegrijăaPFPărinte
Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura
InstitutuluiBiblicideMisiunealBisericiiOrtodoxRomâne,Bucureti,1989
K. Elliger et W.
Rudolph (Eds.
),
Biblia Hebraica Stuttgartensia
, Deutsche
Bibelgesellschaft,
Stuttgart, 1999
Robertus Weber (Ed.),
Biblia Sacra Iuxta Vulgatum Versionem
, Deutsche
Bibelgesellschaft, Stuttgart, 1994
Septuaginta
IV/I (
Psalmii
,
Odele
,
Proverbele
,
Ecleziastul
,
Cântareacântărilor
), Cristian
Bădilițăetalii(coord.),Polirom,Iași,2006.
Pseudo
–
Dionysius Areopagite,
The Divine Names and Mystical Theology
, trad. J. D.
Jones, Marquette University Press, Milwaukee, Wisconsin, 1980.
Sfântul Atanasie cel Mare,
Scrier
i. Partea I
,traduceredingrecește,introducereșinote
dePr.Prof.DumitruStăniloae,
“
ColecțiaPărințișiScriitoriBisericești
”
, volumul 15, Editura
InstitutuluiBiblicșideMisiunealBisericiiOrtodoxeRomane,București1987.
Sfântul Grigorie de Ny
ssa,
Scrieri.Partea întâi. Despre viata lui Moise
, traducere de Pr.
Prof.D.StăniloaeșiPr.IoanBuga,notedePr.Prof.D.StăniloaeșiindicedePr.IoanBuga,
“
ColecțiaPărințișiScriitoriBisericești
”
,vol.29,EdituraInstitutuluiBiblicșideMisi
une al
BisericiiOrtodoxeRomane,București1982.
Sfântul Clement Romanul,
EpistolacătreCorinteni
,traducere,noteșiindicedePr.D.
Fecioru,
“
ColecțiaPărințișiScriitoriBisericești
”
,volumulI,EdituraInstitutuluiBiblicșide
Misiune al Biseric
iiOrtodoxeRomâne,București1979.
Sfântul Grigorie de Nyssa,
Scrieri.Partea întâi. Despre viata lui Moise
, traducere de Pr.
Prof.D.StăniloaeșiPr.IoanBuga,notedePr.Prof.D.StăniloaeșiindicedePr.IoanBuga,

14

“
ColecțiaPărințișiScriitoriBis
ericești
”
,vol.29,EdituraInstitutuluiBiblicșideMisiuneal
BisericiiOrtodoxeRomane,București1982
Idem,
Despre crearea omului
14, Migne, P.G. 44.
Sfântul Ioan Damaschin,
Dogmatica
, traducere de Pr. D. Fecioru, Editura Scripta,
București1993.
Sfâ
ntul Ioan Gura de Aur
,ComentariulaEvangheliadupăIoan
, traducere dîn limba
francezadeDiaconGheorgheBăbuț,EdituraPelerinulRoman,Oradea1997.
SfântulMaximMărturisitorul,
Scrieri, partea I, Ambigua
,traducere,introducereșinote
de Preot Profes
orDumitruStăniloae,
“
ColecțiaPărințișiScriitoriBisericești
”
, volumul 80,
EdituraInstitutuluiBiblicșideMisiunealBisericiiOrtodoxeRomâne,București1983.
Atenagora Atenianul,
Despreînviereamorților,
în
Apologețidelimbăgreacă
, din col.
Păr
ințișiScriitoriBisericești,vol.2,traducere,introducere,noteși indicide Pr.Prof.T.
Bodogae,Pr.Prof.OlimpCăciulă,Pr.Prof.D.Fecioru,EdituraInstitutuluiBiblicideMisiune
alBisericiiOrtodoxeRomâne,București,1980
Sf
ântul
Grigorie
deNyssa,Despresufletșiînviere,trad.rom.Gr.Teodorescu,Ed.
Herald,București,2003.
Sfântul Clement Romanul,
EpistolacătreCorinteni,
în
ScrierilePărințilorApostolici
, din
col.PărințișiScriitoriBisericești,vol.1,traducere,not
eșiindicidePr.D.Fecioru,Editura
InstitutuluiBiblicideMisiunealBisericiiOrtodoxeRomâne,București,1979
SfântulIustinMartirulșiFilosoful,
Apologia a II
–
a ,
în
Apologețidelimbăgreacă
, din
col.PărințișiScriitoriBisericești,vol.2,
traducere,introducere,noteșiindicidePr.Prof.T.
Bodogae,Pr.Prof.OlimpCăciulă,Pr.Prof.D.Fecioru,EdituraInstitutuluiBiblicideMisiune
alBisericiiOrtodoxeRomâne,București,1980
Sfântul Iustin Martirul și Filosoful,
Dialog cu iudeul Tr
ifon,
în
Apologeți de limbă
greacă
,dincol.PărințișiScriitoriBisericești,vol.2,traducere,introducere,noteșiindicidePr.
Prof.T.Bodogae,Pr.Prof.OlimpCăciulă,Pr.Prof.D.Fecioru,EdituraInstitutuluiBiblicide
Misiune al Bisericii Ort
odoxeRomâne,București,1980
SfântulIustinMartirulșiFilosoful,
Apologia întâi,
în
Apologețidelimbăgreacă
, din col.
PărințișiScriitori Bisericești, vol. 2, traducere,introducere, noteși indicidePr.Prof. T.
Bodogae,Pr.Prof.OlimpCăciulă,Pr
.Prof.D.Fecioru,EdituraInstitutuluiBiblicideMisiune
alBisericiiOrtodoxeRomâne,București,1980

15

Aristotel,
Categorii. Despre interpretare
,trad.C.Noica,Humanitas,București,
2005.
Idem,
Despre cer
,trad.Ș.Nicolau,Paideia,București,
2005. Idem, Despre suflet,
trad. A. Baumgarten, Humanitas,
București,2005.
Idem,
Etica
Nicomahică
,
trad. Stella Petecel,
Editura
Științifică și Enciclopedică,
București,1988.
Idem,
Fizica
,trad.N.I.Barbu,EdituraȘtiințifică,București,
1
966.
Idem,
Metafizica
,trad.A.Cornea,Humanitas,București,
2007
FilosofiagreacăpânălaPlaton
,vol.I,parteaIșiaII
–
a, Adelina Piatkowski, I. Banu
(coord.),EdituraȘtiințificășiEnciclopedică,București
1979
Augustin, Fer.,
Confesiuni
, tra
d.Gh.Șerban,Humanitas,București,20052
Idem,
Confesiuni
,trad.E.Munteanu,edițiebilingvă,Nemira,București,20062
Idem,
Expositions of the Psalms: 99
–
120
, trad. Maria Boulding, în
The Works of Saint
Augustine. A translation for the 21st century
, pa
rt III, vol. 19, B. Ramsey (ed.), New City Press,
New York, 2003.
Idem,
Expositions of the Psalms
:
121
–
150
, trad. Maria Boulding, în
The Works of Saint
Augustine. A translation for the 21st century
, part III, vol. 20, B. Ramsey (ed.), New City Press,
New Y
ork, 2004.
Idem,
Homilies on the Gospel of John
1
–
40, trad. E. Hill, în
The Works of Saint
Augustine. A translation for the 21st century
, part III, vol. 12, B. Ramsey (ed.), New City Press,
New York, 2009.
Idem,
Enarrationes in Psalmos
,
Sancti Aurelii
Augustini
Opera omnia
, vol. IV, pars
altera, PL, vol. 37, J. P. Migne (ed.), Paris, 1865.
FilosofiagreacăpânălaPlaton
,vol.I,parteaIșiaII
–
a, Adelina Piatkowski, I. Banu
(coord.),EdituraȘtiințificășiEnciclopedică,București1979.
Grigorie de
Nyssa, Sf.,
Împotriva lui Eunomie
I,trad.O.Sferlea,edițiebilingvă,
Polirom,Iași,2010.
Idem,
TâlcuirelaCântareaCântărilor
,trad.D.Stăniloae,I.Buga,colecția„Părințiși
ScriitoriBisericești”,vol.29,EdituraInstitutuluiBiblicșideMisiun
ealB.O.R.,București,1982.
Homer,
The Iliad
,vol.I,trad.A.T.Murray.Heinmann/Putnam’ssons,London/New
York, 1928.

16

Idem,
The Odyssey
, vol. I, trad. A. T. Murray, Harvard University Press/ Heinemann,
Cambridge, Mass./ London, 1945.
Plato,
Complete
Works
, J. M. Cooper (ed.), Hackett Publishing Company, Indianapolis/
Cambridge, 2000.
Plato and Parmenides
,Parmenides’
Way of Truth
andPlato’s
Parmenides
translated
with an introduction and a running commentary by F. M. Cornford, Kegan Paul, Trench, Tru
bner
& Co. Ltd., London, 1939.
Platon,
Banchetul
,trad.P.Creția,în
Opere complete
,vol.II,Humanitas,București,
2002, p. 74
–
148.
Idem,
Legile
,trad.E.Bezdechi,IRI,București,1995.
Idem,
Omul politic
, trad. Elena Popescu, în
Opere complete
, vol. I
V, Humanitas,
București,2004,p.96
–
185.
Idem,
Parmenide
, trad. S. Vieru, în
Opere
VI, Editura
ȘtiințificășiEnciclopedică,București,1989,p.83
–
154.
Idem,
Phaidon
,trad.P.Creția,în
Opere complete
,vol.II,Humanitas,București,2002,
p. 1
49
–
245.
Idem,
Phaidros
, trad. G. Liiceanu, în
Opere complete
,vol.II,Humanitas,București,
2002, p. 331
–
413.
Idem,
Philebus
, trad. A. Cornea, în
Opere complete
,vol.IV,Humanitas,București,
2004, p. 186
–
273.
Idem,
Republica,
trad. A. Cornea,
Opere
V, E
ditura Științifică și Enciclopedică,
București,1986.
Idem,
Sofistul
, trad. C. Noica, C. Partenie, în
Opere complete
, vol. IV, Humanitas,
București,2004,p.9
–
95.
Idem,
Timaios
,trad.P.Creția,C.Partenie,în
Opere complete
, vol. IV, Humanitas,
Bucureșt
i, 2004, p. 274
–
373.
Plotin,
Enneade
I
–
II,edițiebilingvă,traducereșicomentariideVasileRus,Liliana
Peculea,AlexanderBaumgarten,GabrielChindea,IRI,București,2003.
Idem,
Enneade
III
–
V,edițiebilingvă,traducereșicomentariideVasileRus,Li
liana
Peculea,MarilenaVlad,AlexanderBaumgarten,GabrielChindea,ElenaMihai,IRI,București,
2005.

17

Idem,
Enneade
VI, ediție bilingvă, traducere și comentarii de Vasile Rus, Liliana
Peculea, Marilena Vlad, Cristina Andrieș, Gabriel Chindea, Alexander B
aumgarten, IRI,
București,2007.
Idem,
Opere
I,III,trad.A.Cornea,Humanitas,București,2002,2009.
DICTIONARE
IENCICLOPEDII
A Greek
–
English Lexicon
, compiled by H. G. Liddell and R. Scott, with a revised
supplement, revised and augmented throughout
by H. S. Jones (LSJ), new edition, Oxford
University Press, 19969.
A Patristic Greek Lexicon
, G. W. H. Lampe (ed.), Oxford University Press, London,
1961.
Barnes,J.,„Lifeandwork”,în Idem(ed.),
The Cambridge Companion to Aristotle
,
Cambridge Universi
ty Press, Cambridge, 1995, p. 1
–
26.
Burnet, J.,
Greek Philosophy
, part I:
Thales to Plato
, Macmillan and Co., London, 1928.
Guthrie, W. K. C
.
,
A History of Greek Philosophy
, vol. II:
The Presocratic Tradition
from Parmenides to Democritus
, Cambridge Univer
sity Press, Cambridge, 1969.
Hussey,E.,„Heraclitus”,înA.A.Long(ed.),
The Cambridge Companion to Early Greek
Philosophy
, „Cambridge Companions to Philosophy” Series, Cambridge University Press,
Cambridge, 1999, p. 88
–
112.
Kraut,R.,„Introductionto
thestudyofPlato”,înIdem(ed.),
The Cambridge Companion
to Plato
, Cambridge University Press, Cambridge, 1992, p. 1
–
50.
Markus, R. A, „Marius Victorinus and Augustine”, în A. H. Armstrong (ed.),
The
Cambridge History of Later Greek and Early Medieval P
hilosophy
, Cambridge University Press,
Cambridge, 1967, p. 331
–
419.
O’Daly,G.,„Augustine”,înD.Furley(ed.),
Routledge History of Philosophy
, vol. II:
From Aristotle to Augustine
, Routledge, London/ New York, 1999, p. 416. P. 389
–
419.
Oxford Latin Dict
ionary
, P. G. W. Glare (ed.), Clarendon Press, Oxford, 1968.
Sedley,D.,„ParmenidesandMelissus”,înA.A.Long(ed.),
The Cambridge Companion to Early Greek Philosophy
, p. 113
–
133.
Smith,A.,„EternityandTime”,înL.P.Gerson(ed.),
The Cambridge Com
panion to
Plotinus
, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 196
–
216.

18

Teske,R.,„Augustine’sphilosophyofmemory”,înEleonoreStump,N.Kretzmann(ed.),
The Cambridge Companion to Augustine
,
Cambridge
University
Press,
Cambridge,
2001,
p.
148
–
158
A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament
, based on the lexicon of William
Gesenius, translated by Edward Robinson, Oxford Press
, 2006
DicționarBiblic,
J. D. Douglas (Ed.), traducere de Liviu Pop, John Tipei, Societatea
MisionarăRomânăEditura„
CarteaCretină”,Oradea,1995
Dictionar Biblic
, traducere din limba franceza de Constantin Moisa, vol. 2, I
–
O, Editura
Stephanus, Bucuresti 1996
Dictionary for Theological Interpretation of the Bible
, Kevin J. Vanhoozer (Ed.), Society
for Promoting Christ
ian Knowledge, London, 2005
Dictionary of the Later New Testament & Its Developments
, Ralph P. Martin and Peters
H. Davids (Eds.), InterVarsity Press, Downers Grove, 1997
Dictionary of the Old Testament. Wisdom, Poetry, and Wrritings
, Tremper Longman III
a
nd Peter Enns (Eds.), Inter
–
Varsity, 2008
Eerdmans Dictionary of the Bible
, David Noel Freedman (Ed.), William B. Eerdmans
Publishing Company, Cambridge, 2000
George Arthur Buttrick,
The interpreter`s dictionary of the Bible. An Illustrated
Encyclopedia
, A
bingdon Press, Nashville, 1962
Gerhard Kittel (Ed.),
Theological Dictionary of the New Testament
,
Eerdmans, Grand
Rapids, 1976
Harper Collins
Bible Dictionary, Revised Edition
, Paul J. Achtemeier (Ed.), Harper San
Francisco, New York, 1996
James Swanson,
Dictionary of Biblical Languages With Semantic Domains: Hebrew (Old
Testament)
, Logos Research Systems, Oak Harbor, 1997
JohannesBotterweckșiHelmerRinggren,
Theological Dictionary of the Old Testament
,
vol. 5, trad. de David. E. Green, W. B. Eermans Pu
blishing Co., Grand Rapids, 1986
Katharine Sakenfeld (Ed.),
The New Interpreter
′
s Dictionary of the Bible
, vol. 2,
Abingdon Press, Nashille, 2008
Robert L. Harris (Ed.),
Theological Wordbook of the Old Testament
,
Mitropolia
Olteniei
ody Press, Chicago, 1999

19

The Anchor Bible Dictionary
, Volume 2, D
–
G, David Noel Freedman (Ed.), Doubleday,
1992
The Oxford Guide to Ideas and Issues of the Bible,
ed. Bruce M. Metzger and Michael D.
Coogan, Oxford University Press, 2001
Theological Dictionary of the Old Testament
, Edited by G. Johannes Botterweck, Helmer
Ringgren and Heinz
–
Josef Fabry, vol. XI, Wm. B. Eerdmans Publishing Co, 2003
Theological Dictionary of the Old Testament
, Edited by G. Johannes Botterweck and
Helmer Ringgren, vol. V, 1986
Theological Dictionary o
f the Old Testament
, G. Johannes Botterweck et alii (Eds.), vol.
IX, Michigan Cambridge, U. K, 2004
Vine's Complete Expository Dictionary of Old and New Testament Words
, Thomas
Nelson Inc., Nashville, 1996,
Warren Baker,
The Complete Word Study Dictionary:
Old Testament
, AMG Publishers,
Chattanooga, 2003
LITERATURĂDESPECIALITATE
Annas,
Julia,
„Aristotle,
Number
and
Time”,
Philosophical Quarterly
, vol.
25, nr. 99, 1975, p. 97
–
113.
Ariotti,P.E.,„TheConceptofTimeinWesternAntiquity”,în
J. T. Fraser
, N. Lawrence
(ed.),
The Study of Time
, vol. II, Springer
–
Verlag, Berlin/ Heidelberg/ New York, 1975, p. 69
–
80.
Armstrong,A.H.,„Dualism,Platonic,GnosticandChristian”,înIdem,
Hellenic and
Christian Studies
, Variorum, Hampshire, 1990, p. 29
–
52.
Ide
m,„Eternity,LifeandMovementinPlotinus’AccountofNο

ς”,înP.Hadot(ed.),
Le
Néoplatonisme
, Colloques Internationaux du Centre National de la Recherche Scientifique,
Royaumont, 1969, p. 67
–
74.
Idem, „Spiritual and Intelligible Matter in Plotinus an
d St. Augustine”,
Augustinus
magister I
, Études Augustiniennes, Paris, 1954, p. 277
–
283.
Idem,
The Architecture of the Intelligible Universe in the Philosophy of Plotinus. An
Analytical and Historical Study
, Cambridge University Press, London, 1940.
Arnou,
R.,
Le désir de Dieu dans la philosophie de Plotin
, Alcan, Paris, 1921.

20

Aubenque, P.,
ProblemaființeilaAristotel
,trad.DanielaGheorghe,Teora,București,
1998.
Avramenko, R., „The Wound and Salve of Time: Augustine’s Politics of Human
Happiness”,
The
Review of Metaphysics
, vol. 60, nr. 4, 2007, p. 779
–
811.
Bostock,D.,„Aristotle’sAccountofTime”,în
Space, Time, Matter, and Form. Essays
onAristotle’sPhysics
, Clarendon Press, Oxford, 2006, p. 135
–
153.
Boyle,MarjorieO.,„Augustine’sHeartbeat:Fr
omTimetoEternity”,
Viator
, vol. 38, nr.
1, 2007, p. 19
–
43.
Bradshaw,D.,„InWhatSenseisthePrimeMoverEternal?”,
Ancient Philosophy
, vol.
17, nr. 2, 1997, p. 359
–
369.
Brague, R.,
Du temps chez Platon et Aristote. Quatre études
, Quadrige, Presses
Un
iversitaires de France, Paris, 2003.
Callahan,
J.
F.,
„Basil
of
Caesarea:
a
New
Source
for
St.
Augustine’s
Theory
of
Time”,
Harvard
Studies
in
Classical
Philology
,
vol.
63,
1958,
p.
437
–
454.
Idem,
Four Views of Time in Ancient Philosophy
, Harvard Universit
y Press, Cambridge,
Mass., 1948.
Camelot,Th.,„Al’éternelparletemporel(
De Trinitate
IV,XVIII,24)”,
Revue des
Études augustiniennes
, vol. 1
–
2, 1956, p. 163
–
172.
Chindea, G.,
ParadoxultranscendențeilaAristotelșiPlotin
,Humanitas,București,2008
.
Ciobotea,D.,„Timpulșivaloarealuipentrumântuire”,
Ortodoxia
, 2, 1977, p. 196
–
207.
Ciomoș,V.,
Timpșieternitate
.
Aristotel, Fizica IV, 10
–
14.
Interpretarefenomenologică
,
Paideia,București,1999.
Clark,G.H.,„PlotinusontheEternityof
theWorld”,
The Philosophical Review
, vol. 58,
nr. 2, 1949, p. 130
–
140.
Idem,„TheTheoryofTimeinPlotinus”,
The Philosophical Review
, vol. 53, nr. 4, 1944,
p. 337
–
358.
Coope, Ursula,
Time for Aristotle. Physics IV. 10
–
14
,„OxfordAristotleStudies”Ser
ies,
Clarendon Press, Oxford, 2005.
Cuțaru,C.C.,
Problematicatimpuluiînmetafizicaaugustiniană
,EdituraUniversității
„AurelVlaicu”,Arad,2010.

21

Degani, E.,
AIΩNdaOmeroadAristotele
, Università di Padova, pubblicazioni della
Facoltà di Lettere e F
ilosofia, vol. 37, 1961.
De Weese, G.,
God and the Nature of Time
, Ph.D. Diss., University of Colorado, 1998.
Festugière,A.J.,„LesensphilosophiquedumotAIΩN.Àproposd’Aristote,
De Caelo
I,
9”,în
Études de philosophie grecque
, Vrin, Paris, 1971, p
. 254
–
271.
Idem,„Letempsetl’âmeselonAristote”,în
Études de philosophie grecque
, Vrin, Paris,
1971, p. 197
–
220.
Florovski,G.,„Creațieșicreaturalitate”,trad.F.CaragiușiG.Mândrilă,în
Biserica,
Scriptura,Tradiția
–
Trupul viu al lui Hristos
,
Platytera,București,2005,p.177
–
222.
George,T.,„St.Augustineandthemysteryoftime”,înH.L.Poe&J.S.Mattson(ed.),
What God knows: Time, eternity, and divine knowledge
, Baylor University Press, Waco, Texas,
2005, p. 27
–
46.
Gerson, L. P., „Pl
otinus’s Metaphysics: Emanation or Creation?”,
The Review of
Metaphysics
, vol. 46, nr. 3, 1993, p. 559
–
574.
Gilson, É.,
L'Esprit de la philosophie médiévale
, Gifford Lectures, Université
d’Aberdeen,Vrin,Paris,1932(trad.engl.A.H.
C. Downes,
Th
e Spirit of Mediaeval Philosophy
, Gifford Lectures 1931
–
1932, Charles
Scribner’sSons,NewYork,1940).
Idem, „Notes sur l’être et le temps chez saint Augustin”,
Recherches
augustiniennes
, vol. 2, 1962, p. 205
–
223.
Goldschmidt, V.,
Temps physique
et temps tragique chez Aristote. Commentaire sur le
quatrième livre de la Physique (10
–
14) et sur la Poétique
, Vrin, Paris, 1982.
Green,W.B.,„SaintAugustineonTime”,
Scottish Journal of Theology
, vol. 18, nr. 2,
1965, p. 148
–
163.
Guitton, J.,
Le temps
etl’éternitéchezPlotinetSaintAugustin,
Vrin, Paris, 2004.
Idem,
Justification du temps
, Presses universitaires de France, Paris, 19663.
Hackforth,R.,„Plato’sCosmogony(
Timaeus
27dff.)”,
The Classical Quarterly
, vol. 9,
nr. 1, 1959, p. 17
–
22.
Ha
rris,R.B.,„ABriefDescriptionofNeoplatonism”,înIdem(ed.),
The Significance of
Neoplatonism
, State University of New York Press, New York, 1976, p. 1
–
20.

22

Hausheer,H.,„St.Augustine’sConceptionofTime”,
The Philosophical Review
, vol. 46,
nr. 5
, 1937, p. 503
–
512.
Heidegger,M.,„OntheEssenceandConceptofφύσιςinAristotle’s
Physics
B,I”,înW.
McNeill (ed.),
Pathmarks
, Cambridge University Press, Cambridge, 1998, p. 183
–
230.
Hintikka, J.,
TimeandNecessity.StudiesinAristotle’sTheory
of modality
, Clarendon
Press, Oxford, 1973.
Hoppe, Elizabeth Anne,
Lookingfor eternityattwo o’clock.Platoontime andthe
unknowable
, Ph.D. Diss., University of Chicago, Chicago, 2000.
Hoy,R.C.,„Parmenides'CompleteRejectionofTime”,
The Journal o
f Philosophy
, vol.
91, nr. 11. 1994, p. 573
–
598.
Inwood,M.,„AristotleontheRealityofTime”,înLindsayJudson(ed.),
Aristotle’s
Physics: A Collection of Essays
, Clarendon Press, Oxford, 2003, p. 151
–
177.
Johansen, T. K.,
Plato’sNaturalPhilosophy.A
study of the Timaeus
–
Critias
, Cambridge
University Press, Cambridge, 2004.
Johnson, J. F.,
The significance of the Plotinian fallen
–
soul doctrine for an interpretation
oftheunitarycharacterofAugustine’sviewontime
, Ph.D. Diss., Saint Louis Universi
ty, 1982.
Johnston,A.M.,„TimeasaPsalminSt.Augustine”,
Animus
, vol I, 1996, p. 68
–
72.
Jonas,H.,„DiscussiondelaconférencedeM.Armstrong”,în
A.H.Armstrong,„Etemity,LifeandMovementinPlotinus'AccountofΝο

ς”,p.75
–
76.
Kneale,W.,„Ti
meandEternityinTheology”,
Proceedings of the Aristotelian Society
,
new series, vol. 61, 1960
–
1961, p. 87
–
108.
Kolb, D.,
„TimeandtheTimelessinGreekThought”,
Philosophy East and West
, vol. 24, nr. 2, 1974, p. 137
–
143.
Kosman,L.A.,„Aristot
le’sDefinitionofMotion”,
Phronesis
, vol. 14, nr. 1, 1969, p. 40
–
62.
Lacoste, J.
–
Y.,
Expérience et Absolu
, Presses Universitaires de France, Paris, 1994 (trad.
engl. M. Raftery
–
Skeban,
Experience and the Absolute: Disputed questions on the Humanity of
Ma
n
, Fordham University Press, New York, 2004).
Idem,
Timpul
–
ofenomenologieteologică
, trad. Maria
–
CorneliaIcăJr.,Deisis,Sibiu,
2005.

23

Lloyd,A.C.,„Non
–
discursive thought
–
anenigmaofGreekphilosophy”,
Proceedings of
the Aristotelian Society
, vol
. 70,
1969
Luciani, S., „D'α

νà
aeternitas
: le transfert de la notion d'éternité chez Cicéron”,
Interférences,
Ars Scribendi
, nr. 4, 2006, p. 1
–
14.
McTaggart,J.E.,„TheRelationofTimeandEternity”,
Mind
, new series, vol. 18, nr. 71,
1909, p. 343
–
362
.
Idem,„TheUnrealityofTime”,
Mind
, new series, vol. 17, nr.
68, 1908, p. 456
–
473.
Mohr, R. D.,
The Platonic Cosmology
, Brill, Leiden, 1985.
Pantea,Mădălina
–
Gabriela,„ConceptuldeeternitatelaSfântulAugustinșilaSfântul
TomadinAquino”,înA.Be
reschi (coord.),
Studii tomiste
,vol.II,Zetabooks,București,2010,
p. 123
–
155.
Ricoeur, P.,
La métaphore vive
, Éditions du Seuil, Paris, 1975. Idem,
Temps et récit
, vol.
I, Éditions du Seuil, Paris, 1983.
Idem,
Temps et récit. Le temps raconté
, vol. II
I, Éditions du Seuil, Paris, 1985.
Schrijvers,J.,„Jean
–
YvesLacoste:AphenomenologyofLiturgy”,TheHeythrop
Journal, vol. 46, nr. 3, 2005, p. 314
–
333.
Scrima, A.,
Antropologieapofatică
,Humanitas,București,
2005.
Idem
,Experiențaspirit
ualășilimbajeleei
, Humanitas,
București,2008.
Sorabji, R., Time,
Creation, and the Continuum. Theories in Antiquity and the Early
Middle Ages
, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1983.
Schrijvers,J.,„Jean
–
Yves Lacoste: A phenomenolog
yofLiturgy”,TheHeythrop
Journal, vol. 46, nr. 3, 2005, p. 314
–
333.
Stamatellos, G.,
Plotinus and the Presocratics. A Philosophical Study of Presocratic
InfluencesinPlotinus’Enneads
, State University of New York Press, Albany, 2007.
Stăniloae
,
D.,
„Dumnezeuesteiubire(IIoanIV,8)”,
Ortodoxia
, nr. 3, 1971, p. 366
–
402.
Idem,
TeologiaDogmaticăOrtodoxă
,vol.I,EdituraInstitutuluiBiblicșideMisiuneal
B.O.R.,București,20033.
Idem,
Timpșiveșnicie
, trad. D. Allchin, SLG Press, Faircre
ss, Oxford, 1971, p. 1
–
16.
Abrudan, Pr. Prof. Dumitru
,
Uncapitoldinteologiabiblicăvechi
–
testamentară:moartea,
nemurireasufletului,judecatașiviațaviitoare
, în Mitropolia Ardealului, an. IV (76), 1994, nr. 3

24

Badham,
P.,
Christian Beliefs about Li
fe after Death
, 1976
Bafllie,
J.,
Ant the Life Everlasting
, 1934
Beasley
–
Muray,
G. R.,
Jesus and the Future
, 1954
Berkouwer,
G. C.,
The Return of Christ
, 1972
Bria,Pr.Prof.Dr.Ion,Eshatologiasaulumeaviitoare,cap.X,„Judecataultimăși
exigentele
acesteia", ,,Ortodoxia", nr. 1
–
2, 1995.
Bright,
J.,
Covenant and Promise
, 1976
Brunner,
E.,
Eternal Hope
, 1954
Butnaru,Pr.Mgd.Gheorghe,Teoriareîncarnăriișieshatologiacreștină,în“Studii
Teologice”,VIII(1956),nr.3
–
4.
Charles , R. H
.,
A Critical
History of the Doctrine of the Future Life
, 1913
Charles,
R. H.
,
Eschatology: The Doctrine of a Future Life in Israel: Judaism and
Christianity
, Kessinger Publishing, 2006
Chiricuță,Pr.Petre,
Parusia sau despre a doua venire
,București,2001.
Ladd,
G. E
.,
The Presence of the Future
, 1974
Ma`sumian, Farnaz
,
Viata dupa moarte in religiile lumii
, traducere de Alexandra Petrea,
Editura Lotus, Bucuresti,
1998
Manson, W., et al.,
Eschatology
, 1953
Marcu,Pr.prof.Grigore,Combatereainterpretărilorgreșiteal
e eshatologiei, în revista
״
Studii Teologice" nr. 1
–
2,1960.
Martin
–
Achard,
R.,
From Death to Life
, 1960
Moltmann, J.,
Theology of Hope
, 1967
Moore,
A. L.,
The Parousia in the NT
, 1966
Negoiță,Pr.Prof.A
,
TeologiabiblicăaVechiuluiTestament
,București
, 1992
Nicolaescu, Diac. prof. N. I., Venirea a doua a Domnului, în
״
Studii Teologice" nr. 1
–
2,1972.
Pufu,Gheorghe,EshatologiaînînvățăturaNouluiTestament,ColecțiaUniversitaria,
SeriaTeologie,Ed.Paralela45,Pitești,2005.
R. H. Charles
,
A Critical History of the Doctrine of the Future Life
, 1913
Rad, Gerhard von
,
Old Testament Theology
, vol I. London 1996

25

Rădulescu,Pr.Dr.Nicolae,JudecatăuniversalădupăNoulTestament,în,,Studii
Teologice", nr. 1
–
2, 1997
Schnackenburg,
R.,
God‘sR
ule and Kingdom
, 1963
Smith,
C. Ryder,
The Bible Doctrine of the Hereafter
, 1958
Stăniloae,Pr.Prof.Dr.Dumitru,
Judecata particulară după moarte
, în
“Ortodoxia”,VII(1955),nr.4
Stăniloae,
Pr. Prof. Dr. Dumitru,
Teologiadogmaticăortodoxă
vol. 3, Editura Institutului
BiblicideMisiunealBisericiiOrtodoxeRomâne,București,1978
Travis,
S. H.,
The Jesus Hope
, 1974
Tromp, N. J
,
Primitive Conception of Death and the Nether World in Old Testament
,
1969