Prof.univ.dr. Domnariu Carmen Daniela Masterand: Tițu Ioana Medeea Sibiu 2020 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE MEDICINĂ Impactul… [622009]

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE MEDICINĂ

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Domnariu Carmen Daniela

Masterand: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE MEDICINĂ

Impactul campaniilor de comunicare în
sănătate publică asupra populației generale

Coordonator științific:
Prof.univ.dr. Domnariu Carmen Daniela

Masterand: [anonimizat]
2020

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………1
PARTE GENERALĂ
1. CONCEPTE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ ……………………………………3
1.1 Starea de sănătate a populației. Factori care influențează starea de sănătate ……3
1.2 Noțiuni de sănătate publică ……………………………………………………..3
2. COMUNICAREA ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ …………………………….5
2.1 Noțiuni generale privind procesul de comunicare ………………………………5
2.2 Particularități de comunicare în sănătatea publică ………………………………8
2.3 Comunicarea în crize de sănătate publică ……………………………………..10
2.4 Impactul mediilor de socializare online asupra sănătății publice ………………14
2.5 Bariere și erori de comunicare în sănătatea publică ……………………………16
2.6 Soluții pentru depășirea barierelor de comunicare în sănătatea publică ……….17
PARTEA SPECIALĂ
INTRODUCERE …………………………………………………………………………. 22
OBIECTIVELE STUDIULUI………………………………………………… ………….23
MATERIAL ȘI METODĂ ………………………………………………………………..24
REZULTATE ȘI DISCUȚII…. …………………………………………………………..25
CONCLUZII …………………………………………………………………………….. 38
BIBLIOGRAFIE
ANEXA 1

1
INTRODUCERE

Sănătatea și starea de bine sunt țeluri umane universale, considerate la ora actuală
ca fiind drepturi vitale, componente majore ale dezvoltării echitabile umane, economice și
sociale și, totodată, o resursă pentru viața de zi cu zi. Sănătatea este influențată de mai
mulți factori. Unii, precum stilul de viață și comportamentul, pot fi controlați de către
individ, dar în general oamenii au puțin control asupra unor componente precum veniturile,
condițiile de trai, rețelele de transport sau calitatea mediului.
Promovarea sănătății este diferită de promovarea unor produse sau servicii
comerciale. Sănătatea nu este palpabilă, la fel cum este un produs comercial, iar beneficiile
promovării unui mesaj de sănătate nu sunt obținute imediat.
Prima imagine care ne vine în minte atunci când se vorbește despre comunicare
este aceea a unei săgeți plecând de la o persoană la alta. Săgeata evocă transmiterea
intenționată a unui mesaj, cel mai adesea verbal, de la un emițător spre un receptor care, la
rândul său, poate să devină emițător, și așa mai departe. Comunicarea are o foarte mare
influență asupra oamenilor, deoarece com portamentul individului reprezintă o interacțiune
a persoanei cu comunitatea și interacțiunea presupune concomitent și comunicare.
Comunicarea necesită o permanentă îmbunătățire. Oamenii au nevoie de informații bune,
pe înțelesul lor, și de mesaje pozitive și încurajatoare.(1)
Scopul comunicării în sănătatea publică este îmbunătățirea cunoștințelor privind
sănătatea și starea de bine a populației. Aceasta este arta și tehnica de informare,
influențare și motivare a persoanelor fizice, a instituțiilor, cu p rivire la probleme
importante de sănătate și determinanții sănătății. Comunicarea trebuie să consolideze, de
asemenea, capacitatea de a accesa, a înțelege și a folosi informații, pentru a reduce riscul
pentru sănătate, pentru prevenirea bolilor, promovarea sănătății și a serviciilor de sănătate,
advocacy pentru politicile de sănătate cu scopul de a spori bunăstarea, calitatea vieții și a
sănătății populației în cadrul comunității.(2)
Comunicarea în domeniul sănătății publice oferă publicului o modalitate d e a
interzice sau a împiedica promovarea activă a unor produse periculoase și a stilurilor de
viață nesănătoase, cum ar fi fumatul. Comunicarea trebuie să fie transparentă, astfel încât
publicul să poată fi informat și conștient de ceea ce se spune și ce s e face pentru populație.

2
Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), comunicarea în sănătate este
o rețea intelectuală, o încercare științifică și un șir de procese și intervenții pentru
elaborarea și adoptarea unor decizii de menținere și îmbunătățire a sănătății la nivel
individual și de comunitate. Prin comunicare pentru sănătate se urmărește scopul de
modificare a comportamentului nesanogen în unul sanogen și menținerea acestei
schimbări. (1)
Comunicarea în domeniul sănătății cuprinde ma i multe domenii, inclusiv: jurnalism
de sănătate, divertisment, educație, comunicare interpersonală, comunicare cu mass -media,
comunicare de advocacy, comunicarea în situații de criză, comunicarea socială și de
marketing social. Comunicarea poate fi de mai multe forme: de la mass -media, multimedia
și interactive, comunicarea interpersonală. Mijloacele de comunicare de asemenea pot fi
diferite: TV, ziare, bloguri, forumuri, video, mesaje de telefon mobil și forumuri on –
line.(2)

PARTEA GENERALĂ

3
CAPITOLUL 1
CONCEPTE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

1.1 Starea de sănătate. Factorii care influențează starea de sănătate
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, starea de sănătate a individului este
definite ca fiind „starea de bine completă din punct de vedere fizic, mintal și social, ea nu
înseamnă numai absența bolii sau a infirmității”.
Privită în ansamblul ei, sănătatea populației reprezintă un fenomen complex,
biologic, psiholog ic, social, cultural, care exprimă sintetic nivelul și caracteristicile
membrilor comunității.
Sănătatea grupurilor umane este privită ca o sinteză a sănătăților individuale. (3)
După conceptul lui Lalonde, factorii care influențează starea de sănătate pot fi
grupați astfel:
1. Factori biologici: ereditate, caracteristici demografice ale populației (sex, rasă,
vârstă), caracteristici biologice, receptivitatea la infecții;
2. Factori ambientali: mediul fizic (temperatură, umiditate, radiații, zgomot), factori
geo-climatici (altitudine, zonă geografică, mediu înconjurător, loc de muncă, locuință),
factori chimici (substanțe organice și anorganice din apă, aer, sol și alimente), factori
biologici (bacterii, fungi, paraziți, virusuri), factorii mediului socio -cultural și educațional;
3. Factori comportamentali, atitudini, obiceiuri;
Stilul de viață depinde de comportamente și atitudini, care la rândul lor sunt
condiționate de factori sociali, stilul de viață fiind rezultatul factorilor sociali și al
comportamentelor. Stilul de viață include: obiceiurile alimentare și consumul de alcool,
droguri; fumatul; stresul; violența socială; activitatea fizică (sedentarismul);
comportamentul sexual; comportamentul rutier; riscuri în timpul liber; riscuri profesionale.
4. Serviciile de sănătate (preventive, curative, recuperatorii).(3)

1.2 Noțiuni de sănătate publică
Colegiul American de Medicină Preventivă definește sănătatea publică „un
domeniu specializat al practicii medicale, alcătuit din discipline distincte, care își

4
concentrează disponibilitățile asupra unei anumite comunități (populații), în scopul
promovării și menținerii sănătății, bunăstării, precum și prevenirii bolilor, incapacității și
decesului premature”. (4)
Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea publică drept „știința și arta
prevenirii bolilor, prelungirii vieții și promovării sănătății prin eforturile organizate ale
societății”.
Conform lui J.J.Hanlon, sănătatea publică este „știința protejării oamenilor și a
sănăt ății prin efortul organizat al societății”.
Prof.dr.Dan Enăchescu consideră că „sănătatea publică reprezintă ansamblul
cunoștințelor, deprinderilor și atitudinilor populației orientat spre menținerea și
îmbunătățirea sănătății.”
Realizarea scopurilor sănăt ății publice se face prin efortul conjugat și organizat al
întregii societăți, bazat pe legi, programe cu caracter preventiv, instituții și servicii sanitare,
sociale, cu caracter educativ și cu participarea întregii populații.
Sănătatea Publică are următo arele domenii:
⮚ Biostatistica;
⮚ Demografia;
⮚ Epidemiologia;
⮚ Etica;
⮚ Legislația sanitară și dreptul medical;
⮚ Managementul serviciilor medicale și sociale;
⮚ Aplicarea științelor comportamentale la sănătate.
Obiectul sănătății publice îl reprezintă starea de sănăt ate a grupurilor umane.
Scopul sănătății publice este să reducă la nivel populațional disconfortul, boala,
incapacitatea (invaliditatea și handicapul) și decesul prematur.(3)

5
CAPITOLUL 2
COMUNICAREA ÎN SĂNĂTATEA PUBLICĂ

2.1 Noțiuni generale privind procesul de comunicare
Comunicarea este un atribut al omului ca ființă socială rațională (zoon politicon,
cum spunea Aristotel). Ea „reprezintă una din activitățile umane pe care fiecare dintre noi o
poate recunoaște, însă puțini o pot defini satis făcător”.(5) Specialiștii constată că termenul
„comunicare” este polisemantic, imprecis („volatil”, „tulbure”), deoarece nu are conținut
precis; de aceea, spun ei, nicio definiție clasică nu poate fi aplicată acestui termen.
În aparență, comunicarea este o noțiune foarte simplu de definit și Dicționarul
explicativ al limbii române pare să întărească această impresie. Verbul „a comunica” este
definit astfel: „A face cunoscut, a da de știre, a informa, a înștiința, a spune; a se pune în
legătură, în contact c u…; a vorbi cu…” (6). Cu toate acestea, Mihai Dinu relatează că doi
cercetători americani, Frank Dance și Carl Larson, au adunat într -un volum nu mai puțin de
126 de definiții ale comunicării, propuse de diferiți autori din variate domenii (biologie,
socio logie, științele informației, cibernetică, telecomunicații etc.).(7)
Într-un alt volum, Michael Kunczik și Astrid Zipfel evidențiază aceeași dificultate
de a defini noțiunea de comunicare, arătând că „suntem ca și învăluiți în comunicare și
totuși – sau po ate tocmai de aceea – suntem aproape incapabili să comunicăm despre
comunicare”.(8)
Esența comunicării constă în transmiterea informației de la un comunicant
(participant la acest act) la celălalt. Acesta este cazul dialogului între (două sau mai multe)
persoane care, alternativ, joacă rolul de emițător și receptor. Alteori (în cazul monologului,
al cuvântărilor, al comunicării prin presă, radio sau televiziune) circulația informației poate
avea loc în sens unic. Prin urmare, comunicarea este un proces care , în conformitate cu
știința comunicării, conține patru elemente: emițător, canal, informație și receptor. Într -o
formă simplă, procesul de comunicare poate fi redat astfel:

6
Comunicarea nu se încheie odată cu preluarea sau receptarea informației, care poate
exercita o influență efectivă asupra opiniilor, ideilor sau comportamentului celor ce o
receptează. Intenția, scopul urmărit în acest process, poartă numele de efect al comunicării.
În acest caz, modelul elementar poate fi extins.(9)
Așadar, comunic area poate însemna acel proces prin care un emițător, prin
intermediul unui canal, transmite informația cu scopul de a produce receptorului anumite
efecte.
Primele teorii ale comunicării au fost elaborate în legătură cu dezvoltarea tehnicii
telecomunicații lor. Se consideră că teoria contemporană a comunicării s -a născut odată cu
apariția, în anul 1949, a lucrării The Mathematical Theory of Communication, a
americanilor Claude Shannon și Warren Weaver.(10)
Modelul comunicării, creat de cercetătorii americani Shannon și Weaver, are o
reprezentare lineară. În acest model, a comunica înseamnă că un emițător sau sursa de
informație conectată la transmițător printr -o linie de comunicație, transmite semnale care
ajung la receptor și sunt recepționate de destinatar. Noțiunile principale ale acestui model
sunt cele de: sursă (plus emițător), receptor, canal, cod (dispozitive tehnice de codificare,
transmitere și decodificare a informației).
Clasificarea comunicării se face astfel:
1. În funcție de canalul de transmisie: comunicare directă și comunicare mediată;
2. În funcție de participanții implicați în procesul comunicării și de relația existentă
între aceștia: comunicare interpersonală, comunicare organizațională și comunicare de
masă ;
3. În funcție de vehiculul semnificației: comunicare verbală și nonverbală.(11)
Roman Jakobson (1960) a propus 6 funcții ale comunicării verbale:
1. Funcția expresivă (emotivă) constă în evidențierea stărilor interne ale
emițătorului;

7
2. Funcția conativă (persu asivă sau retorică) este îndreptată către destinatarul
comunicării, de la care se intenționează a se obține un anume tip de răspuns;
3. Funcția poetică este centrată pe mesaj;
4. Funcția referențială vizează situația în care are loc transmiterea mesajului;
5. Funcția metalingvistică se manifestă în acele cazuri când, în cadrul comunicării,
se atrage atenția asupra codului utilizat;
6. Funcția fatică are în vedere caracteristicile canalului de comunicare și controlul
bunei funcționări a acestuia.
Cele șase funcții pe care le -a definit Jakobson coexistă, practic, în orice act de
comunicare. Diferă de la caz la caz numai ierarhia lor de importanță, stratificarea rezultată
constituind un criteriu de clasificare a evenimentelor verbale. În acest context, el sub linia:
„Deși distingem șase aspecte fundamentale ale limbii, am putea totuși cu greu să găsim
mesaje verbale care să îndeplinească numai o funcție. Diversitatea constă nu în monopolul
uneia dintre aceste câteva funcții, ci în ordinea ierarhică diferită a f uncțiilor. Structura
verbală a unui mesaj depinde, în primul rând, de funcția predominantă”. (7)
Odată cu aprofundarea studiului non -verbalității de către cercetătorii din cadrul
Institute of Mental Research, întemeiat în 1959, de către psihiatrii Paul Wat zlawick și Don
D. Jackson în localitatea Palo Alto, situată la câțiva kilometri de San Francisco, paloaltiștii
și-au organizat cercetările pe coordonatele fixate de Gregory Bateson. Cercetările, care au
fost întreprinse de paloaltiști în domeniul schizofre niei, le -au permis să formuleze câteva
importante principii ale comunicării interumane (nominalizate de ei drept axiome).
⮚ Axioma 1. „Comunicarea este inevitabilă” sau, într -o altă formulare,
„noncomunicarea este imposibilă”;
⮚ Axioma 2. „Comunicarea se desfă șoară la două niveluri: informațional și
relațional, cel de al doilea oferind indicații de interpretare a conținutului celui dintâi”;
⮚ Axioma 3. „Comunicarea e un proces continuu, ce nu poate fi tratat în termeni de
cauză -efect sau stimul -răspuns”;
⮚ Axioma 4 . „Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică”;
⮚ Axioma 5. „Comunicarea este ireversibilă”;
⮚ Axioma 6. „Comunicarea presupune raporturi de forță și ea implică tranzacții
simetrice sau complementare”;

8
⮚ Axioma 7. „Comunicarea presupune proces e de ajustare și acomodare”.(7)

2.2 Particularități ale comunicării în sănătatea publică
Ca parte distinctă a procesului de comunicare, comunicarea în sănătatea publică a
devenit în ultimele decenii un concept și reprezintă una din componentele de bază ale
domeniului sănătății publice. Importanța acordată acestui concept este ilustrată de
includerea pentru prima dată a unui capitol dedicat comunicării în sănătate publică, în
cadrul obiectivelor Healthy People 2010.(12) Aceasta reprezintă dezvoltarea ști ințifică,
diseminarea strategică și evaluarea critică a informațiilor de sănătate relevente, precise și
accesibile.(13) Comunicarea strategică, la timp și eficientă are rolul esențial de a proteja
sănătatea oamenilor, de a preveni și controla apariția boli lor, de a îmbunătăți calitatea vieții
și de a promova sănătatea. Comunicarea în sănătate publică derivă dintr -o serie de
discipline, cum ar fi marketing, jurnalism, relații publice, psihologie, informatică,
epidemiologie, educație pentru sănătate, comunica rea în masă, fiind deja bine cunoscut
faptul că mass -media influențează comportamentele oamenilor, fie în mod direct sau
indirect, pe termen lung sau mediu. Comunicarea în sănătate publică înglobează studiul și
utilizarea strategiilor de comunicare în vede rea informării și influențării deciziilor de la
nivel individual sau comunitar, în ceea ce privește îmbunătățirea stării de sănătate. (14)
Comunicarea în sănătate contribuie la toate aspectele ce țin de prevenirea bolilor și
promovarea sănătății, cu releva nță deosebită în foarte multe contexte, cum ar fi:
⮚ relația profesională dintre medici și pacienți;
⮚ căutarea de informații legate de sănătate;
⮚ aderarea indivizilor la recomandările clinice;
⮚ elaborarea mesajelor și a campaniilor de sănătate publică;
⮚ diseminarea informațiilor legate de riscurile privind sănătatea, cu alte cuvinte,
comunicarea riscurilor;
⮚ educarea consumatorilor privind modul de accesare a serviciilor sistemului de
sănătate; devoltarea de aplicații informatice în sănătate. (15)
Modul c el mai potrivit de a transmite informații legate de sănătate îl reprezintă
campaniile de comunicare în sănătate, denumite campanii IEC (informare -educare –
comunicare). Campaniile IEC au în vedere schimbarea sau îmbunătățirea condițiilor de

9
mediu sau economi ce cu impact asupra stării de sănătate, factorii de risc individuali sau
comportamentele la risc, de aceea acestea trebuie bine gândite pentru ca publicul țintă să
fie convins că schimbările pe care ar trebui să le facă sunt în interesul lor. În general,
principalele scopuri ale campaniilor IEC sunt următoarele:
⮚ creșterea gradului de conțtientizare și îmbunătățirea cunoștințelor publicului larg
cu privire la unele aspecte de sănătate publică;
⮚ influențarea percepțiilor, atitudinilor, convingerilor, comportamentelor
nesănătoase;
⮚ cunoașterea beneficiilor schimbării obiceiurilor nesănătoase;
⮚ creșterea cererii pentru serviciile medicale;
⮚ combaterea anumitor mituri sau idei preconcepute;
⮚ întreprinderea de acțiuni în vederea susținerii adoptării de comportamente
sănătoase;
⮚ depășirea barierelor în ceea ce privește accesul la serviciile de sănătate.(16)
Campaniile de comunicare se bazează pe o serie de principii: să fie orientate spre
scop, și anume să informeze, convingă, influențeze sau să motiveze s chimbări de
comportamente; vizează indivizi, organizații, societăți; sunt îndreptate către un public țintă
relativ mare; nu aduc beneficii comerciale indivizilor sau societății; se desfășoară pe o
anumită perioadă de timp, care variază de la câteva săptămâ ni, la ani; sunt cele mai
eficiente, după cum s -a dovedit, dacă sunt implicate mijloacele media. (17)
Pentru a desfășura o campanie eficientă și de succes, următoarele condiții trebuie
îndeplinite (17): producerea de mesaje de înaltă calitate, alegerea ce lor mai potrivite surse
și canale de transmitere prin evaluarea nevoilor, după efectuarea cercetărilor; diseminarea
mesajului publicului țintă, în mod frecvent, consistent și susținut; atragerea atenției
posibililor receptori; încurajarea comunicării inter personale cu privire la tema campaniei;
modificări la nivelul conștientizării, cunoștințelor actuale, comportamentului; producerea
de schimbări la nivel de comunitate, societate; realizarea de evaluări în vederea acumulării
de cunoștințe sistematice cu pri vire la impactul produs.
Campaniile IEC utilizează o serie de canale de transmitere a mesajelor: mass -media
prin intermediul posturilor de televiziune, radio (emisiuni tematice, știri, spoturi
publicitare, material de informare etc); sesiune de informare, consiliere la nivel individual,

10
de grup; activități tematice organizate la nivel de comunitate; activități școlare; strategii de
marketing; dezvoltarea de parteneriate (autorități locale, organizații non -profit, asociații,
care sprijină desfășurarea campa niilor de comunicare). O campanie de comunicare în
sănătate nu poate determina schimbări complexe în atitudinile comportamentale fără
sprijinul unor programe ample de promovare a sănătății, care să includă serviciile de
sănătate, întreg sistemul sanitar, t ehnologiile medicale, dar și schimbări la nivel legislativ
și politic. De asemenea, o campanie de comunicare în sănătate nu poate fi la fel de
eficientă în abordarea tuturor aspectelor transmise prin mesaje, întrucât subiectul sau
comportamentul care se do rește a fi schimbat poate fi extrem de complex sau controversat,
iar publicul țintă poate avea prejudecăți sau poate fi neîncrezător în a adopta schimbarea.
Pentru ca o campanie IEC să producă rezultatele așteptate (de exemplu: schimbarea
unor comportament e nesănătoase: reducerea consumului de dulciuri în rândul copiilor),
este crucial ca aceasta să se bazeze pe o planificare riguroasă, care dacă este respectată cu
atenție, poate evita crizele și blocajele din implementare și eventualele costuri
suplimentar e.(1) Principalele etape în proiectarea unei campanii de comunicare în sănătate
sunt următoarele: analiza problemei de sănătate, revizuirea datelor și identificarea
posibilelor soluții; stabilirea scopului și a obiectivelor campaniei; stabilirea populației țintă;
crearea mesajelor care vor fi transmise și diferitele canale de comunicare; pretestarea,
analizarea și revizuirea mesajelor; implementarea campaniei și evaluarea impactului
campaniei de comunicare.(18) Aceste etape fac parte dintr -un proces ciclic, continuu, de
planificare și ajustare a calității, în care ultima etapă alimentează prima etapă.

2.3 Comunicarea în crize de sănătate publică
Progresele științifice și tehnice din lumea contemporană determină, pe lângă
creșterea calității vieții, o p redispoziție la situații catastrofale care amenință acut sau
supraacut existența finită umană. Evenimente din Asia de Sud -Est (tsunami), atentatele
teroriste din 11 septembrie 2001 din SUA sau pandemia de coronaviroză confirmă
vulnerabilitatea în fața feno menelor naturale sau intenționale (terorism).
În afara distrugerilor umane și materiale pe o scară mai largă, vulnerabilitatea se
manifestă și în relație cu fenomene de mai mică amploare, întâlnite atât la nivel
internațional, cât și în România: focare de infecții nosocomiale cu decese ale nou –

11
născuților sau chiar a adulților, acte de corupție, focare de toxiinfecții alimentare, diverse
epidemii etc. Caracteristica specifică și comună a tuturor situațiilor precizate anterior, în
afara impactului de diverse amplitudini asupra indivizilor și sistemului de sănătate, care le
clasifică drept crize, este că determină o preocupare crescută a presei pentru evenimente,
atât inițial cât și în desfășurare.(19)
Conform cu Michael J. Hopmeier (20) criza este: „o situație externă care reprezintă
o amenințare pentru o persoană sau pentru cei apropiați persoanei. Criza poate întrerupe
continuitatea funcțională, cognitivă și istorică a indivizilor, familiilor, grupurilor și
comunității.” La Al Șaselea Forum al Viitorului priv ind comunicarea în criză, participanții
au definit criza ca „o situație instabilă, de un pericol sau dificultate extremă. Ea indică un
punct de cotitură, de obicei o agravare a unei situații. Apare când sistemul de sănătate local
de care depind oamenii es te depășit și nu poate să satisfacă cererile sau nevoile
acestora”.(21)
Comunicarea insuficientă sau necorespunzătoare poate avea efect de potențare a
crizei prin exacerbarea panicii sau temerilor populației. De aceea, criza nu poate fi
despărțită de comunicarea de criză, deoarece toate crizele din sănătatea publică sunt și
crize de comunicare.
Comunicarea în criză se constituie din „mecanismul de răspuns la criză prin schimb
de informații”.(21) Este strâns legată de comunicarea în dezastre și urgențe. Cei trei
termeni, criză – dezastru – urgență, care descriu situații critice, au trăsături comune, dar și
diferite. În țările vest europene, termenii de „dezastru” și „urgență” au conotația
potențialului epidemic, în timp ce „criza” are mai mult conotații politice. Nu se poate nega,
cel puțin în România, caracterul de criză al oricărui dezastru sau urgențe privind sănătatea
publică.
Criza, dezastrul și urgența sunt strâns legate de noțiunea de risc pentru sănătate.
Orice risc pentru sănătate, la fel ca și criza, determină în afara implicațiilor emoționale
asupra populației și o incertitudine privind impactul economic și asupra sănătății
indivizilor și populațiilor.(21)
Comunicarea în criză are două elemente directoare: construirea încrederii populației
afectate și oferirea sau schimbul de informații.(20) Latura pur tehnică a schimbului de
informații (organizarea de conferințe de presă, redactarea de materiale pentru mass -media,

12
evaluarea situației) nu poate să fie disociată de susținerea emoțională a persoan elor și
grupurilor afectate.
Institute of Crisis Management (1996) consideră că 86% din crize apar mai mult
sau mai puțin previzibil și ar fi rezultatul unor deficiențe în managementul operațional, a
unor conduite de lucru necorespunzătoare și a altor situ ații identificabile și „amorsate” o
perioadă de timp. Rezultă așadar că doar 14% din crize „apar cu adevărat brusc, sunt
accidentale și neașteptate”.(19)
Buna comunicare în situații de criză necesită existența unui plan de comunicare în
crize. Un plan comp let de comunicare în criză trebuie să cuprindă (22) următoarele
elemente:
1. Aprobarea conducătorului organizației;
2. Desemnarea responsabilităților personalului;
3. Proceduri interne pentru verificarea și difuzarea informațiilor;
4. Înțelegeri privind autoritățile care difuzează informația;
5. Lista de contact cu reprezentanții mass -media;
6. Proceduri de coordonare cu echipele de răspuns ale organizațiilor de sănătate
publică;
7. Desemnarea unui purtător de cuvânt unic;
8. Numerele de telefon ale echipei de răspuns în caz de u rgențe;
9. Proceduri/planuri pentru obținerea resurselor necesare;
10. Mijloace identificate pentru diseminarea informației (intra și extra –
organizațional).
Elementele menționate anterior constituie punctul de plecare la confruntarea cu o
criză. Forma finală, din amică și anual actualizată, trebuie să fie mai mult „scheletul” decât
un ghid detaliat pas cu pas al activității care va fi desfășurată.
Comunicarea de succes în timpul unei crize este dată de trei elemente (19):
1. Existența planului de comunicare în criză, ca și componentă a planificării
generale pentru crize;
2. Echipă de comunicare în criză constituită la izbucnirea crizei;
3. Un singur purtător de cuvânt în timpul unei crize.

13
Echipa de comunicare trebuie să asigure nu doar informații pentru publicul din
afara organizației (prin conferințe de presă, internet, informări către forurile ierarhice), ci și
o bună comunicare cu personalul propriu. Informarea personalului organizației implicate în
criză reflectă un bun managem ent și previne răspândirea de informații eronate din partea
membrilor organizației prin relațiile informale, către vecini, prieteni, rude. Opinia publică
se formează și pe căile informale, care trebuie luate în considerare la realizarea unei
comunicări ade cvate.
Răspunsul la crizele de sănătate publică trebuie să ia în considerare implicarea
tuturor organizațiilor responsabile. Pașii de urmat la apariția unei crize sunt (22):
1. Verificarea situației, bazată pe fapte, judecarea validității datelor, clarificare a
plauzibilității împreună cu un expert în problemă, evaluarea amplorii evenimentului;
2. Informarea oficială a forurilor ierarhice, conform procedurilor curente (autoritatea
sanitară județeană sau națională, Prefectura, alte autorități locale), asigură coor donarea
răspunsului la situația de criză;
3. Conducerea evaluărilor (activarea planului și echipei de criză) va cuprinde
determinarea rolului organizației în eveniment, evaluarea impactului comunicării asupra
activităților și personalului organizației, ident ificarea populației afectate și nevoilor inițiale
de comunicare;
4. Stabilirea sarcinilor pentru echipa de comunicare în criză, a resurselor necesare și
orarului activităților, inițierea implicării partenerilor organizației;
5. Pregătirea informațiilor și obți nerea aprobărilor trebuie să cuprindă redactarea
mesajelor și identificarea audienței, anticiparea întrebărilor presei, identificarea
recomandărilor de acțiune pentru populație, obținerea aprobărilor pentru planul de
comunicare;
6. Difuzarea informațiilor pe canale selectate anterior (presa scrisă și audiovizuală,
web) trebuie să se realizeze simplu, la timp, precis, repetitiv, credibil și consistent, trebuie
să fie însoțită de monitorizare continuă pentru feed -back și de reevaluarea elementelor
menționate pe tot parcursul evenimentului;
7. Obținerea de feedback și evaluarea crizei implică și evaluarea răspunsului la
criză, analizarea reflectării evenimentului în mass -media, dezvoltarea analizei SWOT,

14
discutarea problemelor în foruri de conducere, revizuirea planurilor de criză (de
comunicare și de intervenție);
8. Conducerea educării publicului (după încheierea evenimentului) subliniază
problemele de sănătate publică apărute luând în considerare și populația care nu a fost
afectată direct de criză. În această fază trebuie oficializate documentele privitoare la criză;
9. Monitorizarea evenimentelor începută în timpul crizei trebuie continuată prin
monitorizarea mass -media și internetului, schimbul de informații cu partenerii implicați în
rezol varea crizei și monitorizarea opiniilor publice.

2.4 Impactul social media asupra sănătății publice
Utilizarea rețelelor de socializare s -a extins în ultimii ani și este văzută din ce în ce
mai mult ca un instrument esențial comunicării în sănătate publică. Social media nu numai
că ar putea completa sursele tradiționale de difuzare (radio, televiziune, ziar) în răspândirea
mesajelor de sănătate publică, dar ar putea fi ne cesar pentru a contribui la creșterea
continuă a procentului populațional care abandonează mass -media tradițională în schimbul
tehnologiilor prin internet. Conform unui studiu publicat în Journal of the American
Medical Informatics Association , utilizarea platformei social media Twitter este mai mare
în rândul anumitor populații (tineri, afro -americani și hispanici), care pot fi mai greu de
influențat prin surse media tradiționale. Deși populația Twitter cuprinde doar o fracțiune
moderată a populației adult e americane (18%), reach -ul tweet -urilor (numărul total de
persoane la care ajunge o postare) are un impact mult mai mare prin efectul de multiplicare
socială. O serie de studii au analizat conținutul Twitter pe teme legate de sănătate,
incluzând epidemia de gripă (23), alcoolismul (24), durerile dentare (25), activitatea fizică
(26), vaccinurile (27), neoplasmul mamar (28) și obezitatea infantile (29), această
platformă reprezentând o oportunitate pentru campaniile IEC, în efortul lor de a educa
pacienții și comunitatea.(30)
Deși a existat o largă adoptare a social media ca instrument de comunicare a
sănătății, puține studii au examinat eficacitatea acestuia în promovarea mesajelor de
sănătate publică.
Pentru a evalua mai bine fezabilitatea Twitter ca plat formă educațională, o echipă
de cercetători a analizat volumul de tweet -uri legate de sănătatea mintală între 1 ianuarie

15
2011 și 28 noiembrie 2014. Echipa de cercetare și -a propus să testeze un model pentru a
prezice care ar fi cel mai oportun moment pentr u publicarea unor informații educaționale.
În urma acestui studiu, cercetătorii au descoperit faptul că evenimentele neașteptate au
produs un volum mare de tweet -uri, dar și prelungirea conversației pe o perioadă lungă de
timp, comparativ cu evenimentele p rogramate, care au produs un volum mare de tweet -uri,
însă nu au durat atât de mult. Aceste constatări pot ajuta furnizorii campaniilor de
comunicare în sănătate publică să realizeze un plan de acțiune, propunând strategii de
informare și implicare a pacie nților.(31)
În general, cercetătorii au declarat că descoperirile lor au implicații semnificative în
utilizarea unui model de analiză a datelor ce ar putea permite profesioniștilor să
monitorizeze tendințe, să recunoască și să răspundă rapid când un evenim ent exogen a
creat un interes crescut pentru problemele de sănătate publică.(32)
Cu toate acestea, aceste descoperiri sunt limitate la utilizarea Twitter și nu se aplică
altor platforme de socializare sau medii de informare a pacienților. Studiul arată că analiza
globală a tendințelor de social media este un domeniu important de cercetare care poate fi
extins la aproape orice stare de sănătate.(31)
Facebook, cea mai utilizată platformă de social media, a fost adoptată de
organizațiile de sănătate publică pe ntru campanii și activități de promovare a sănătății și
schimbare a stilului de viață. Cu toate acestea, sunt disponibile informații limitate cu
privire la utilizarea cea mai eficientă a Facebook în acest scop. Un studiu publicat în PLOS
ONE a urmărit să i dentifice caracteristicile postărilor Facebook care sunt asociate cu o
implicare mai mare a utilizatorilor pe paginile de Facebook ale organizațiilor de sănătate
publică australiene. Rezultatele au arătat că postările video au atras cea mai mare implicare
a utilizatorilor, deși o analiză a unui subset de date a sugerat faptul că acest lucru poate fi o
reflectare a algoritmului Facebook, care guvernează ceea ce este și nu este afișat în
newsfeed -ul utilizatorului, iar filmulețele apar printre ceea ce se pres upun a fi videoclipuri
preferate ale acestuia față de alte tipuri de postări. Postările care au prezentat un impact
emoțional pozitiv sau care au furnizat informații factuale au atras niveluri mai ridicate de
implicare a utilizatorilor, în timp ce elemente le de marketing convenționale, cum ar fi
sponsorizările și utilizarea organelor de competență, în general, descurajează implicarea
utilizatorului, cu excepția postărilor care includeau o celebritate sau un sportiv.(33)

16
Monitorizarea discuțiilor în materie de sănătate online în acest mod oferă informații
valoroase asupra condițiilor de sănătate publică care nu sunt de obicei disponibile prin
metode mai tradiționale.(31)

2.5 Bariere și erori de comunicare în sănătatea publică
Procesul comunicării poate fi perturbat de diverse fenomene. Dintre acestea, cele
mai cunoscute sunt următoarele: blocajul, filtrajul, bruiajul și distorsiunile, determinate de
cauze obiective (materiale) sau subiective (psihologice, intelectuale).
Blocajul reprezintă situația în care canalul de comunicare este distrus sau defect. În
acest caz, comunicarea este întreruptă complet sau permanent.
Autobruiajul psihologic (lipsa de concentrare) deseori afectează interacțiunea
comunicativă a oamenilor. E l reprezintă o barieră perceptivă datorată unei abilități,
capacități superioare de prelucrare a informațiilor, de procesare a acestora și nicidecum a
unor limite intelectuale, organice sau funcționale ale dispozitivelor umane de recepție,
prelucrare a inf ormațiilor recepționate din mediul înconjurător. Adesea, aceasta se întâmplă
atunci când ritmul vorbirii emițătorului este foarte lent, ritmic și monoton, ceea ce
favorizează autobruiajul psihologic al ascultătorului.
Un neajuns al comunicării îl constitui e filtrarea mesajelor, în sensul de a eluda ceea
ce displace, nu convine sau cere un efort de înțelegere pe care oamenii nu sunt dispuși să îl
facă. În realitate, tocmai mesajele aparținând acestor tipuri ar trebui ascultate cu mai multă
prudență.(7)
Aceșt i factori constituie bariere de comunicare, care după Nicky Stanton sunt
următoarele:
a) Diferențe de reprezentare – modul în care oamenii privesc lumea este influențat
de experiențele noastre anterioare, astfel diferite persoane au reprezentări diferite și vor
recepta situațiile în mod diferit;
b) Concluzii pripite. Deseori oamenii aud și văd ceea ce doresc să vadă și să audă,
nu realitatea în sine;
c) Stereotipii. Oamenii sunt predispuși să gândească în mod preconceput.
Comunicarea desigur va avea de suferit din cauza obișnuinței de a gândi despre oameni pe
baza unor experiențe izolate;

17
d) Lipsa de cunoaștere. Această barieră poate fi înlăturată dacă unul dintre
comunicatori sau ambii sunt con știenți de discrepanța dintre nivelurile de cunoaștere și știu
să se adapteze;
e) Lipsa de interes. Una dintre cele mai mari bariere ce trebuiesc depășite este lipsa
interesului interlocutorului. Mesajul trebuie direcționat astfel ca să răspundă nevoilor și
așteptărilor celuilalt;
f) Dificultăți în exprimare. Această barieră este de natură semantică și ține de
cunoașterea limbajului sau de vocabularul pe care îl stăpânește un comunicator;
g) Emoții. Emotivitatea emițătorilor și receptorilor de mesaje p oate fi, de asemenea,
o barieră. O emoție puternică poate bloca totalmente comunicarea.
h) Personalitatea. Comportamentul nostru influențează procesul comunicării;
i) Barierele culturale. Există granițe sociale, care impun o anumită structură sau
tipar în care se încadrează toți membrii societății. Tiparele culturale persistă în timp, sunt
învățate inconștient și acționează astfel încât membrii unei anumite zone culturale nu sunt,
în mare măsură, conștienți de ele în momentul în care comunicăm cu ce ilalți membri ai
zonei culturale.(34)
Un foarte bun punct de plecare pentru această discuție îl oferă Umberto Eco, în a
cărui concepție, codul lingvistic include un dicționar, o gramatică și o enciclopedie. Altfel
spus, competența lingvistică presupune c ompetență semantică (cunoașterea cuvintelor și a
sensurilor lor), competență gramaticală (cunoașterea regulilor de utilizare a cuvintelor) și
competență enciclopedică (cunoașterea normelor culturale ce orientează pragmatic
interpretarea). Simplu spus, pent ru a fi un bun comunicator, este necesar să ai un vocabular
cât mai bogat, să cunoști regulile gramaticale și să ai abilitatea de a utiliza cuvintele în
contextul potrivit. Ignorarea acestor imperative generează o serie întreagă de defecțiuni de
ordin ling vistic.(35)

2.6 Soluții pentru depășirea barierelor de comunicare în sănătatea
publică
Nimeni nu poate schimba lumea peste noapte. Pentru orice schimbare este nevoie
de un șir întreg de activități care presupun implicarea celor pentru care se va produce
schimbarea (grupul țintă), identificarea unor mesaje cheie de transmis, precum și stabilirea

18
unor strategii de abordare a schimbării și punere în practică a uno r planuri de lucru. Toate
acestea înseamnă, de fapt, pledoarie.
Pledoaria (advocacy) reprezintă activitatea de atragere a atenției comunității la o
problemă importantă și direcționarea decidenților către găsirea unei soluții pentru problema
respectivă. Pl edoarie înseamnă atragerea mai multor persoane pentru realizarea unei
schimbări pozitive.(1) Are mai multe componente:
1. Formarea persoanelor, găsirea conducătorilor de grup (formali sau informali);
1.1 Definirea elementelor cheie se realizează prin identificar ea celor mai importante
bariere ale grupului țintă din comunitate, prin stabilirea scopului ce se dorește atins, a
obiectivelor imediate și a celor pe termen lung, a modalității de procedare.
1.2 Elaborarea mesajului. Mesajul trebuie să fie scurt și simplu, co ncret și
„umanizat”, explicându -se beneficiile schimbării propuse. Dacă se folosesc cifre,
date statistice, acestea nu trebuie complicate, ci dimpotrivă, se încearcă „traducerea”
lor într -un limbaj cât mai accesibil. Întotdeauna se încorporează în mesaj el emente de
acțiune. Mesajul trebuie adaptat în funcție de audiență.
1.3 Transmiterea mesajului către public. În primul rând este indicat să se afle cât de
multe știe publicul despre subiectul care urmează a fi abordat, apoi se determină care
sunt cele mai efici ente activități pentru transmiterea mesajului:
⮚ Organizarea unei sesiuni pro/contra;
⮚ Invitarea unui oficial în a -și exprima părerea în fața diferitelor grupuri
interesate;
⮚ Invitarea unui grup de cetățeni care să -și împărtășească părerile cu
oficialii;
⮚ Organizarea unui eveniment public care să apară în mass -media și să
atragă atenția decidenților;
⮚ Organizarea unei expoziții de fotografii care să ateste magnitudinea sau
gravitatea problemei expuse;
⮚ Organizarea unui eveniment cultural care să ajute la tran smiterea
mesajului;
⮚ Realizarea de pliante, broșuri, afișe, insigne, tricouri sau alte materiale
promoționale care să ajute în campanie.

19
2. Convingerea decidenților sau a politicienilor (activitate de lobby) să schimbe
politicile;
2.1 Convingerea decidenților să schimbe politicile. Decidenții reprezintă unul din
grupele cheie care trebuie influențate în cadrul unei campanii de advocacy, pentru a
sprijini schimbarea politicilor. Pentru a le atrage atenția, aceștia trebuie să afle despre
problema în cauză – fie dir ect, în cadrul unei discuții, fie indirect – prin telefon sau
scrisori. Se pot folosi și toate aceste metode combinate.
2.2 Lobby (lucrul cu politicienii). Aceasta înseamnă lucrul de convingere a
politicienilor, care presupune atât contact direct cu ei, cât și indirect. Nevoia de lobby
apare pentru că, în mod evident, există mai multe opinii despre o problemă (fie între
partidele politice, dar și în cadrul unui partid). Este nevoie de lobby pentru adoptarea
unei legi dar și pentru a avertiza asupra efectelor ad optării unei legi, cum ar fi
impactul asupra sănătății a unei legi care favorizează producătorii de tutun.
3. Folosirea mass -media;
Cu excepția mitingurilor, massmedia poate oferi cea mai sigură metodă de a
atrage mase mari de oameni în demersul propus.
Prim ul pas este să se cunoască toate mijloacele de comunicare în masă din
comunitate și ce fel de trăsături au.
Nu trebuie să existe o teamă în a lucra cu mass -media. Munca depusă este
importantă și merită să fie cunoscută de cât mai multă lume. Este, însă, e sențial să se
elaboreze mesajul într -o manieră care să -i atragă pe jurnaliști. Este important, de asemenea,
să se stabilească relații pe termen lung cu reprezentanții mass -media. Un prim pas este să
existe punctualitate și, mai mult, să existe timpul neces ar pentru a fi la dispoziția lor; să fie
cunoscut termenul limită pentru predarea unui articol sau a unei emisiuni.
Cel care face advocacy trebuie să fie expert în domeniul de lucru și mass -media
are nevoie de experți pentru a fi credibilă.
4. Realizarea unor parteneriate;
O coaliție alcătuită din persoane cu diferite pregătiri poate câștiga credibilitatea pe
care o singură organizație sau un individ nu le pot avea. Alianțele pot include organizații
guvernamentale și particulare, specialiști, f inanțatori sau donatori, politicieni, decidenți,
grupuri religioase și altele.

20
Prin realizarea acestor alianțe care promovează un scop comun, acesta este mai
repede și cu mai mari șanse pus în practică; în plus, fiecare din organizațiile componente
își înt ărește autoritatea și devine mai cunoscută.
5. Mobilizarea comunității pentru realizarea schimbării;
Seva oricărei schimbări sociale este reprezentată de oameni. Pentru a -i îndruma pe
oameni în sensul anterior menționat, trebuie ca nevoile acestora să fie cun oscute, să se
lucreze cu ei și pentru ei, în cadrul unor termeni stabiliți de ei. Advocacy înseamnă
schimbarea climatul social în care oamenii lucrează și trăiesc. Trebuie căutați conducătorii,
în special cei informali, din comunitate și convinși să fie al iați.
6. Generarea resurselor necesare punerii în practică a schimbării sau a menținerii
acesteia (fundraising).
Resursele financiare pot avea diferite origini: guvernamentală, particulară,
internațională, neguvernamentală, individuală. Toate aceste surse odată identificate trebuie
cultivate cu grijă pentru întreținerea unor relații pe termen lung. Fiecare donator ar e
propriile sale reguli și este nevoie să se cunoască în detaliu și în totalitate. Primul pas este,
și în acest caz, cunoașterea potențialilor donator interesați de domeniul în care se
lucrează.(36)

21

PARTEA SPECIAL Ă

22
INTRODUCERE

Campaniile informare -educare -comunicare , abreviate campanii IEC, reprezintă o
strategie de răspândire a conștientizării prin canale de comunicare , către un public țintă ,
pentru a obține un rezultat pozitiv dorit. Acestea sunt o strategie de partajare a
informațiilor prin difuzare sau prin presa scrisă , într-o manieră adecvată culturii și valorilor
grupului țintă. Campaniile IEC sunt destinate să insufle cunoștințe pozitive în vederea
conturării unui comportament adecvat în comunitate, care va promova mă suri de prevenție
primară și de dezvoltare. Aceste canale de comu nicare sau materiale IEC sunt suporturi
tipărite sau transmise, c um ar fi afișe, pliante, broșuri, emisiuni radio sau spoturi TV. (37)
Campaniile IEC s-au dovedit a fi instrumente puternice care produc schimbare și
dezvoltare socială . Aceste strategii sunt procese consultative ce au la bază cercetarea,
concepute pentru abordarea cunoștințelor, atitudinilor și practicilor în vederea producerii
unor schimbări pozitive în comportamentele și atitudinile grupurilor țintă. Campaniile IEC
definesc nevoile unei comunități, creează conștientizare, promovează educația pentru
sănătate și îi îndrumă asupra modului de exercitare a drepturilor lor. Un comportame nt al
individului este format din sisteme socia le, culturale, economice și politice. Cu strategii
bine definite și practici participative, aceste strategii de comunicare susțin și încurajează un
comportament pozitiv, eliminând disparitățile sociale. (38)

23
OBIECTIVELE STUDIULUI

1. Prezentarea raportului și evaluarea impactului canalelor de transmitere a
campaniilor IEC, identifica te de grupul țintă (populația generală).
2. Studiul influenței campaniilor IEC asupra cunoștințelor despre diverse probleme
de sănătate publică ale populației generale.
3. Evaluarea gradului de schimbare a anumitor atitudini/comportamente în stilul de
viață al grupului țintă.
4. Suprimarea unor mituri/idei preconcepute ale populației generale , după
informarea prin diverse campanii IEC.
5. Identificarea caracteristicilor de bază al e mesajului transmis (clar, concis, coerent)
prin campaniile IEC.
6. Evaluarea impactului campaniilor IEC asupra stilului de viață al populației
generale.

24

MATERIAL ȘI METODĂ

Lucrarea de față cuprinde un studiu descriptiv de tip transversal , realizat pe un lot
de 107 participanți care aparțin populației generale, studiu realizat în perioada ianuarie –
iunie 2020, ce își propune să evalueze impactul campaniilor de informare în sănătate
publică (campaniilor IEC) asupra grupului țintă.
Ca instrum ent de cercetare s -a utilizat un chestionar anonim (vezi anexa 1) format
din întrebări închise cu răspunsuri preformulate ( N – Nu consider; 1 – Aproape niciodată; 2
– Rareori; 3 – Uneori; 4 – De obicei; 5 – Aproape întotdeauna).
Analiza statistică, realiza tă prin intermediul Microsoft Excel, a cuprins date
demografice, respe ctiv sexul, grupa de vârstă , mediul de proveniență și nivelul de instruire
al participanților, dar și aspecte elocvente obținerii rezultatelor studiului , cum ar fi:
ponderea domi nanței c analelor de transmitere a informațiilor prin campanii IEC,
îmbunătățirea cunoștințelor populației generale cu privire la diverse probleme de sănătate
publică, aprecierea nivelului de schimbare a unor atitudini/comportamente în stilul de
viață, aprecierea n ivelului de schimbare a opiniei legată de anumite mituri/idei
preconcepute după informarea prin campanii IEC, identificarea îndeplinirii caracteristicilor
de bază ale mesajului transmis prin campaniile IEC, influența campaniilor asupra stilului
de viață al populației generale .

25
REZULTATE ȘI DISCUȚII

Caracteristicile populației st udiate sunt reprezentate de: sex , grupe de vârstă, mediul
de proveniență și nivelul de instruire. Astfel, din cei 107 subiecți, 72% (77 persoane) sunt
subiecți de sex feminin, în timp ce 28% (30 persoane) sunt subiecți de sex masculin.

Din punct de vedere al grupei de vârstă, proporțiile sunt: 53% (57 persoane) fac
parte din grupa de vârstă 18 -30 ani; 28% (30 persoane) aparțin categoriei de vârstă 30 -45
ani; 17% (18 persoane) sunt incluse în grupa de vârstă 45 -60 ani; 2% (2 persoane) sunt în
vârstă de peste 60 ani.

28%
72% Fig.1 Distribuția populației pe sexe
Masculin
Feminin
53% 28% 17% 2% Fig.2 Distribuția populației pe grupe de vârstă
18-30 ani
30-45 ani
45-60 ani
peste 60 ani

26
Având în vedere mediul de proveniență al populației implicate în studiu, proporțiil e
sunt următoarele: 89,7% (96 persoane) fac parte din mediu urban, iar 10,3% (11 persoane)
aparțin mediului rural.

Ca și nivel de instruire, subiecții sunt distribuiți în felul următor: 95,3% ( 102
persoane ) au studii superioare, 2,8% (3 persoane) au absolvit liceul, iar 1,9% (2 persoane)
au abvolvit o ș coală profesională.

89.7% 10.3% Fig. 3 Distribuția populației în funcție de mediul de
proveniență
Urban
Rural
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
1.9% 2.8% 95.3% Fig. 4 Distribuția populației după nivelul de i nstruire

27
Conform rezultatelor obținute în urma completării chestionarului de către 107
persoane, se observă faptul că majoritatea subiecților par ticipanți la studiu sunt de sex
feminin, cu vârste cuprinse între 18 -30 ani, care fac parte din mediul urban și, din punct de
vedere al formării profesionale, peste 95% au studii superioare.
În ceea ce privește modalitatea de transmitere a informațiilor pr in campanii IEC, s –
au pus în discuție următoarele canale de transmitere: posturi de televiziune, posturi de
radio, activități tematice comunitare/locale, activități școlare, internet, medii de socializare
online .
Din cei 107 subiecți participanți la studi u, 29,9% (32 persoane) au afirmat că, de
obicei, au fost informați prin campanii IEC utilizând posturile de televiziune, în timp ce
4,7% (5 persoane) dintre aceștia nu consideră că au fost informați prin acest canal de
transmitere.

Cu privire la posturil e de radio, 39% (42 persoane) dintre subiecți susțin faptul că
uneori au fost informați prin campanii IEC utlizând acest canal de transmitere, în timp ce
6,5% (7 persoane) susțin că aproape niciodată nu au fost informați prin posturile de radio,
iar 4,7% (5 persoane) afirmă că aproape întotdeauna au fost informați prin posturi de radio.
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%
N 1 2 3 4 54.7% 4.7% 21.5% 28% 29.9%
11.2% Fig. 5 Distribuția populației în funcție de informarea
prin posturi de televiziune

28

Din cei 107 subiecți participanți la studiu, 26,2% (28 persoane) au afirmat că
rareori au fost informați prin campanii IEC utilizând activități tematice comunitare/locale ,
în timp ce 5,6% (6 persoane) dintre aceștia consideră că au fost informați aproape
întotdeauna prin acest canal de transmitere.

Având în vedere activitățile școlare, 22,2% (20 persoane) dintre participanții la
studiu au fost informați uneori prin acest canal de transmitere, iar 4,4% (4 persoane)
susțin faptul că aproape întotdeauna au fost informați prin campanii IEC utilizând
activitățile școlare. De menționat este faptul că populația care a evaluat activitățile
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%40.0%
N 1 2 3 4 56.5% 11.2% 27.1% 39%
11.2%
4.7% Fig. 6 Distribuția populației în funcție de informarea
prin posturi de radio
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%
N 1 2 3 4 518.7% 18.7% 26.2%
18.7%
12.1%
5.6% Fig. 7 Distribuția populației în funcție de informarea
prin activități tematice comunitare/locale

29
școlare este populația care este înrolat ă la momentul ac tual într -un ciclu de instruire (90
subiecți).

Din cei 107 subiecți participanți la studiu, 33,6% (36 persoane) au afirmat că de
obicei au fost informați prin campanii IEC utilizând internetul, în timp ce 3,7% (4
persoane) dintre aceștia consideră că nu au fost informați aproape niciodată prin acest canal
de transmitere.

În ceea ce privește mediile de socializare online, din totalul participanților la studiu,
35,5% (38 persoane) au recunoscut faptul că, de obicei, au primit informații prin campanii
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%
N 1 2 3 4 518.9%
15.6% 22.2% 21.1%
17.8%
4.4% Fig. 8 Distribuția populației în funcție de informarea
prin activități școlare
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%
N 1 2 3 4 53.7% 3.7% 10.3% 15.9% 33.6% 32.7% Fig. 9 Distribuția populației în funcție de informarea
prin internet

30
IEC utilizând rețelele de socializare online, iar 4,7% (5 persoane) nu consideră că au fost
informații prin acest mijloc de transmitere al informației.

Calificativ
Canal de transmitere N 1 2 3 4 5 Total
Posturi TV 5 5 23 30 32 12 107
Posturi de radio 7 12 29 42 12 5 107
Activități locale/comunitare 20 20 28 20 13 6 107
Activități școlare 17 14 20 19 16 4 90
Internet 4 4 11 17 36 35 107
Medii de socializare 5 5 10 22 38 27 107
Tabel 1. Repartiția populației generale în funcție de
canale de transmitere a campaniilor IEC

După analiza statistică a canalelor de transmitere a informațiilor prin campanii IEC,
părerile populației sunt împărțite. Canalele de transmitere cu cea mai mare influență asupra
populației sunt internetul, mediile de socializare online și posturile de tel eviziune, deloc
surprinzător, având în vedere că acestea sunt cele mai utilizate canale de informare, de
către populație, la nivel general. Dezamăgitor este procentul mare al activităților
comunitare/locale și activităților școlare ce reliefează faptul că aceste canale de comunicare
sunt neglijate, ele reprezentând o oportunitate imensă de promovare a sănătății.
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%40.0%
N 1 2 3 4 54.7% 4.7% 9.3% 20.6% 35.5%
25.2% Fig. 10 Distribuția populației în funcție de
informarea prin mediile de socializare online

31
Campaniile IEC au în vedere schimbarea sau îmbunătățirea condițiilor de mediu
sau economice cu impact asupra stării de sănătate, factorii de risc i ndividuali sau
comportamentele la risc.
În urma completării chestionarului, din cei 107 subiecți, 36,4% (39 persoane) dintre
participanți au afirmat că, în anumite situații (uneori), și -au îmbunătățit cunoștințele despre
anumite probleme de sănătate publică, în timp ce 2,8% (3 persoane) susțin faptul că
aproape niciodată campaniile de comunicare în sănătate publică nu le -au îmbunătățit
cunoș tințele.

Având în vedere impactul campaniilor IEC asupra anumitor atitudini/
comportamente ce aparțin stilului de viață, 39,3% (42 persoane) susțin faptul că uneori au
intervenit schimbări asupra stilului de viață, în timp ce 7,5% (8 persoane) nu consideră că
au intervenit schimbări sau nu au intervenit schimbări aproape niciodată.

0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%40.0%
N 1 2 3 4 58.4%
2.8% 9.3% 36.4%
25.2%
17.8% Fig. 11 Distribuția populației privind gradul de
îmbunătățire a cunoștințelor despre anumite
probleme de sănătate publică

32

Cu referire la influența campaniilor IEC asupra unor mituri/idei preconcepute,
32,7% (35 persoane) dintre participanți susțin faptul că uneori și -au schimbat opinia a supra
unor mituri/idei preconcepute, comparativ cu procentul de 6,5% (7 persoane), ce reprezintă
subiecții care aproape niciodată nu au fost influențați de informațiile transmise prin
campanii IEC.

În ceea ce privește solicitarea serviciilor medicale, 29 ,9% (32 persoane) dintre
subiecți afirmă faptul că uneori au apelat mai des la serviciile medicale, în timp ce 4,7% (5
persoane) susțin faptul că aproape întotdeauna a u solicitat servicii medicale, în urma
informațiilor primite prin campanii IEC.
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%40.0%
N 1 2 3 4 57.5% 7.5% 14% 39.3%
18.7%
13.1% Fig. 12 Distribuția populației privind gradul de
schimbare a anumitor atitudini/comportamente
în stilul de viață
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%
N 1 2 3 4 511.2%
6.5% 16.8% 32.7%
21.5%
11.2% Fig. 13 Distribuția populației privind gradul de
schimbare a opiniei asupra
unor mituri/idei preconcepute

33

Impactu l asupra stilului de viață a campaniilor IEC a fost evaluat astfel: 32,7% (35
persoane) consideră că uneori campaniile au avut impact asupra stitlului lor de viață, spre
deosebire de 7,5% (8 persoane) care nu consideră că acestea au avut impact.

Cele 3 caracteristici de bază ale mesajului transmis prin intermediul campaniilor de
comunicare în sănătate publică au fost, de asemenea, evaluate, în felul următor: 46,7% (50
persoane) consideră că, de obicei, mesajul a fost clar; 45,8% (49 persoane) consideră că, de
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%
N 1 2 3 4 520.6%
11.2% 13.1% 29.9%
20.6%
4.7% Fig. 14 Distribuția populației privind apelarea mai
frecventă la serviciile medicale
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%
N 1 2 3 4 57.5% 7.5% 8.4% 32.7%
28.0%
15.9% Fig. 15 Distribuția populației privind impactul
asupra stilului de viață

34
obicei, mesajul a fost concis; 53,3% (57 persoane) consideră că, de obicei, mesajul a fost
coerent.

0%10%20%30%40%50%
N 1 2 3 4 50% 1.9% 9.3% 31.8% 46.7%
10.3% Fig. 16 Distribuția populației privind aprecierea
clarității mesajului transmis
0%10%20%30%40%50%
N 1 2 3 4 50% 2.8% 10.3% 30.8% 45.8%
10.3% Fig. 17 Distribuția populației privind transmiterea
unui mesaj concis

35

Cu privire la impactul asupra stitlului de viață, prin producerea unei schimbări în
rutina zilnică a populației generale, 33,6 % (36 persoane) declară faptul că uneori s -au
produs schimbări, în timp ce 3,7% (4 persoane) susțin faptul că aproape întotdeauna s -au
produs schimbări asupra stilului de viață, după informarea prin campanii IEC.

În încheierea chestionarului, populația participantă la studiu a fost invitată să
ofere un exemplu de campanie IEC, ce consideră că a avut impact asupra stilului de viață.
Printre cele mai cunoscute campanii se enumeră:
 Măsuri de protecție împotriva noulu i coronavirus;
0%10%20%30%40%50%60%
N 1 2 3 4 50% 0.9% 6.5% 26.2% 53.3%
13.1% Fig. 18 Distribuția populației privind coerența
mesajului transmis
0.0%5.0%10.0%15.0%20.0%25.0%30.0%35.0%
N 1 2 3 4 57.5% 8.4% 21.5% 33.6%
25.2%
3.7% Fig. 19 Distribuția populației privind stimularea
producerii unei schimbări favorabile a stilului de
viață în populația generală, prin campaniile IEC

36
 Campania „Pentru un stil de viață sănătos”;
 Campanii anti -fumat.
Pe lângă acestea, în exemplele oferite de populație se mai regăsesc:
 Campania de vaccinare;
 Despre sănătate, cu responsabilitate;
 Sănătatea inimii;
 STOP cancerului de col uterin;
 Screening cancer la sân;
 Zâmbește cu încredere! Sănătate orală pentru toți!
 Campanii de promovare a alăptării;
 Controlează -ți diabetul!
 Dăruiește viață!
 Donează sânge! Fii erou!
De notat este faptul că aproape ¼ dintre subiecți nu recunosc campaniile de
comunicare în sănătate publică atunci când acestea le sunt prezentate și nu sunt capabili să
ofere un exemplu de campanie IEC, făcând confuzii cu diverse campanii publicitare ale
anumitor farmacii/clinici private, promovare de medicamente/pro duse, programe tv, site –
uri, și altele.

37

1.9%
4.7% 0.9%
2.8%
11.2%
21.5%
19.6% 3.7%
0.9% 0.9% 0.9% 0.9% 4.7% 25.2% Fig. 20 Exemple de campanii IEC cu impact asupra stilului de
viață al populației generale
Campanie de vaccinare
Despre sănătate, cu
responsabilitate
Sănătatea inimii
STOP cancerului de col uterin
Campanie anti-fumat
Măsuri de protecția împotriva
noului coronavirus
Pentru un stil de viață sănătos
Screening cancer la sân
Zâmbește cu încredere! Sănătate
orală pentru toți!
Campanii de promovare a
alăptării
Controlează -ți diabetul!
Dăruiește viață!
Donează sânge! Fii erou!
Răspunsuri care nu au legătură
cu cerința

38
CONCLUZII

Campaniile IEC a u jucat un rol crucial în îmbunătățirea comunicării în sănătatea
publică și a adoptării Strategiei Naționale de Sănătate și merită inclusă în proiectar ea,
implementarea și evaluarea acesteia .
Cei mai cruciali și eficienți factori de campanie identificați în acest studiu au fost
intensitatea expunerii la mai multe canale de transmitere și impactul asupra stilului de viață
al populației generale . Expunerea ridicată prin internet și med iile de socializare , cât și prin
posturile de televiziune a avut o influență moderată asupra cunoștințelor despre sănătatea
publică ale populației generale și asupra atitudinilor acesteia . Planificarea strategică și
creșterea gradului de informare prin pos turi de radio, precum și prin activități tematice
comuntare/locale, care integrează valorile și normele sociale în tr-un mod entuziast și
educativ, ar putea influența populația generală și ar trebui luate în considerare în
campaniile viitoare.
Efectele rela tiv scăzute ale campa niilor IEC asupra stilului de viață al populației
generale indică faptul că alți factori importanți ar trebui să fie luați în considerare în
viitoarele evaluări ale unei campanii de comunicare în sănătate publică .
Este demn de remarcat faptul că studiul propus a examinat doar câteva elemente ale
campaniilor IEC, fiind necesare studii viitoare care să se bazeze pe mai multe variabile ,
concentrându -se pe factorii activi importanți în procesul de influențare al populației .

39
ANEXA 1
CHESTIONAR COMUNICAREA ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ

Comunicarea este ceea ce ne reprezintă pe noi, ca oameni.
Comunicarea în sănătate publică reprezintă una dintre componentele de bază ale
domeniului sănătății publice, contribuind la toate aspectele ce țin de prevenirea bolilor și
promovarea sănătății.
Studiul de față își propune să evalueze impactul campaniilor de comunicare în sănătate
asupra populației generale.

Genul:
Feminin Masculin

Vârsta:
18-30 ani 30-45 ani 45-60 ani Peste 60 ani

Mediul de proveniență:
Urban Rural

Nivelul de instruire:
Fără
studii Ciclu
primar Ciclu
gimnazial Școală
profesională Liceu Școală
postliceală Studii
superioare

Campaniile de comunicare în sănătate au în vedere schimbarea sau îmbunătățirea
condițiilor de mediu sau economice cu impact asupra stării de sănătate, factorii de risc
individuali sau comportamentele la risc. În cele ce urmează, răspundeți la întrebări ținând
cont de criteriile de evaluare ale răspunsului.

40
Considerați că ați fost i nformat prin campanii de sănătate utilizând POSTURI DE
TELEVIZIUNE ?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că ați fost informat prin campanii de sănătate utilizând POSTURI DE RADIO?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că ați fost informat prin campanii de sănătate utilizând ACTIVITĂȚI
TEMATICE COMUNITARE sau LOCALE?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că ați fost informat prin campanii de sănătate utilizând ACTIVITĂȚI
ȘCOLARE?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că ați fost informat prin campanii de sănătate utilizând INTERNETUL?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că ați fost informat prin campanii de sănătate utilizând MEDIILE DE
SOCIALIZARE ONLINE?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați faptul că, prin campaniile de sănătate, v -ați îmbunătățit cunoștințele despre
anumite probleme de sănătate publică?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

41
Considerați faptul că, prin campaniile de sănătate, v -ați schimbat anumite atitudini sau
comportamente în stilul de viață?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați faptul că v -ați schimbat opinia asupra unor mituri sau idei preconcepute după
informarea prin diverse campanii de sănătate?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați faptul că, după informarea prin campanii de sănătate, ați apelat mai des la
serviciile medicale?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați faptul că informarea prin campanii de sănătate a avut un impact pozitiv asupra
stilului de viață?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că mesajul transmis prin campaniile de sănătate a fost clar?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că mesajul transmis prin campaniile de sănătate a fost concis (pe scurt)?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Considerați că mesajul transmis prin campaniile de sănătate a fost coerent?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

42
Considerați faptul că informațiile comunicate prin campaniile de sănătate sunt suficiente
pentru a stimula producerea unei schimbări favorabile a stilului de viață în populația
generală?
N-Nu consider 1-Aproape niciodată 2-Rareori 3-Uneori 4-De obicei 5-Aproape întotdeauna

Dați exemplu de o campanie de sănătate cu impact asupra stilului dumneavoastră de viață.

43
BIBLIOGRAFIE

1. Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar. Promovarea sănătății și
educație pentru sănătate . București: Public H. Press, 2006.
2. Șalaru I, Gheorghiță S, Ciobanu A, Tabuncic N, Obreja G, Caterinciuc N, et al. Analysis of
public health operations, services and activities in the Republic of Moldova [online]. 2012
[cited 2020 April]. Available from:
http://www.euro.who.int/__data/assets/pdf_file/0007/183994/e96778.pdf?ua=1 .
3. Domnariu CD. Sănătate publică – actualități și perspective . Sibiu: Editura Universității
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2019.
4. Zanoschi G. Sănătate publică și management sanitar . Iași: Edit Iași, 2003.
5. Fiske J. Introducere în științele comunicării . Iași: Polirom, 2003.
6. Academia Română. Dicționarul Explicativ al Limbii Române . București: Univers
Enciclopedic, 1996.
7. Dinu M. Comunicarea: repere fundamentale . București: Editura Științifică, 1997.
8. Kunczik M, Zipfel A. Introducere în știința publicisticii și a comunicării . Cluj -Napoca:
Presa Universitară Clujeană, 1998.
9. Cuilenburg J, Scholten O, Noomen G. Știința comunicării . București: Humanitas, 1998.
10. Lohisse J. Comunicarea: de la transmiterea mecanică la interacțiune . Iași: Polirom, 2002.
11. Rus F. Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice . Iași: Institutul European,
2001.
12. Rimal NR, Lap inski MK. Why health communication is important in public health? Bull
World Heath Organ 2009;87(4), 247.
13. Bernhardt J. Communication at the core of effective public health . Am J Public Health,
2004:94(12), 2051 -53.
14. US Department of Health & Human Services. Making health communications work
[online]. 1989 [cited 2020 April]. Available from:
https://www.cancer.gov/publications/health -communication/pink -book.pdf .
15. Jackson L, Duffy B. Health communication research . Westport: Greendwood Press, 1998.
16. Centre for Disease Prevention and Control. Health communication basics [online]. 2013
[cited 2020 May]. Available from:

44
https://www.cdc.gov/healthcommunication/healthbasics/WhatIsHC.html .
17. THCU at Centre for Health Promotion, University of Toronto. Overview of Health
Communication Campaigns [online]. 2007 [cited 2020 May]. Available from:
https://foodarc.ca/makefoodmatter/wp –
content/uploads/sites/3/Communications_Plan_Overview_Workbook.pdf .
18. Domnariu CD. Importanța comunicării în sănătatea publică . ACTA MEDICA
TRANSILVANICA 2014;2(4), 2.
19. Newsom D, VanSlyke Turk J, Kruckenb erg D. Totul despre relațiile publice . Iași: Polirom,
2003.
20. Ioniță, M. Principles of crisis communication . Târgu Mureș: Arhipelag XXI Press, 2017.
21. Deac, I. Gestionarea crizelor mediatice . București: Editura Universității Naționale de
Apărare, 2003.
22. US Dep artment of Health and Human Services, Centre for Disease Control and Prevention.
Crisis Emergency and risk communication [online]. 2014 [cited 2020 May]. Available
from:
https ://emergency.cdc.gov/cerc/ppt/cerc_2014edition_Copy.pdf .
23. Chew C, Eysenbach G. Pandemics in the age of Twitter: content analysis of tweets during
the 2009 H1N1 outbreak . PloS One 2010;5(11).
24. West JH, Hall PC, Hanson CL, Prier K, Giraud -Carrier C, Neeley ES et al. Temporal
variability of problem drinking on Twitter . Open J Prev Med 2012;2(1):43 -8.
25. Zhang N, Campo S, Janz KF, Eckler P, Yang J, Snetselaar LG et al. Electronic word of
mouth on Twit ter about physical activity in the United States: exploratory infodemiology
study . J Med Internet Res 2013;15(11):e261.
26. Love B, Himelboim I, Holton A, Steward K. Twitter as a source of vaccination
information: content drivers and what they are saying . Am J Infect Contr 2013;41(6):568 –
70.
27. Thackeray R, Burton SH, Giraud -Carrier C, Rollins S, Draper CR. Using Twitter for breast
cancer prevention: an analysis of Breast Cancer Awareness Month . BMC Cancer
2013;13:508.
28. Ali MM, Teich J, Woodward A, Han B. The impli cations of the affordable care act for
behavioral health services utilization . Adm policy Ment Health 2014; 43(1):11 -22.

45
29. McGinty EE, Goldman HH, Pescosolido B, Barry CL. Portraying mental illness and drug
addiction as treatable health conditions: effects of a randomized experiment on stigma and
discrimination . Soc Sci Med 2015;126:73 -85.
30. Schein R, Kumanan W, Keelan J. Literature review on effectiveness of the use of social
media [online]. 2010 [cited 2020 May]. Available from:
https://www.peelregion.ca/health/resources/pdf/socialmedia.pdf
31. McClellan C, Ali MM, Mutter R, Kroutil L, Landwehr J. Using social medial to monitor
mental health disscusions – evidence from Twitter . J Am M ed Inform Assoc
2017;24(3):496 -502.
32. Morales AJ, Borondo J, Losada J, Benito RM. Efficiency of human activity on information
spreading on Twitter . Soc Networks 2014;39:1 -11.
33. Kite J, Foley BC, Grunseit AC, Freeman B. Please like me: Facebook and public health
communication . PLoS One 2016;11(9):e0162765.
34. Stanton N. Comunicarea . București: Știința și tehnica, 1995.
35. Eco U. O teorie a semnelor . București: Meridiane, 2003.
36. Ross D. Advocacy . 2nd ed. Cambridge: Cambridge University Press, 2007.
37. World Health Org anization. Information, education and communication. Lessons from the
past; perspectives from the future [online]. 2001 [cited online on June 2020]. Available
from:
https://apps.who.int/iris/bitstream/handle/10665/67127/WHO_RHR_01.22.pdf;jsessionid=
D4059B935B7892A7E7F3FC51430A60 18?sequence=1
38. Cofie P, De Allegri M, Kouyate B, Sauerborn R. Effects on information, education and
communication campaign on a community -based health insurance scheme in Burkina
Faso . Glob Health A ction. 2013 Dec 6; PubMed PMID: 24314344; PubMed Central
PMCID: PMC3856340.