Prof.univ.dr. Cristian T ĂLÂNGĂ Anul III ID și IFR TEMA 1. CONCEPTUL DE TURISM RURAL SI AGROTURISM TEMA 2. ORGANIZAREA TURISMUL UI RURAL ÎN ROMÂNIA… [626860]

TURISM RURAL

Note de curs
Prof.univ.dr. Cristian T ĂLÂNGĂ

Anul III ID și IFR

TEMA 1. CONCEPTUL DE TURISM RURAL SI AGROTURISM

TEMA 2. ORGANIZAREA TURISMUL UI RURAL ÎN ROMÂNIA
ȘI CÂTEVA ȚĂRI EUROPENE
TEMA 3. OFERTA AGROTURISTICĂ ÎN ROMÂNIA
TEMA 4. POLITICA PROMOVAT Ă ÎN CREAREA OFERTELOR DE
TURISM ÎN DIFERITE ȚĂRI EUROPENE
TEMA 5. PROBLEME DE MARKETING ÎN TURISMUL RURAL

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
1
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Acest material este destinat uzului studen ților Universit ății din
București, forma de înv ățământ la distan ță, fiind interzise
copierea, multiplicarea în orice format și comercializarea.
Conținutul cursului este proprietatea intelectual ă a
autorului/autorilor; designul, machetarea ș i transpunerea în
format electronic apar țin Departamentului de Înv ățământ la
Distanță al Universităț ii din Bucure ști.

Universitatea din Bucure ști
Editura CREDIS
Bd. Mihail Kog ălniceanu, Nr. 36-46, Corp C, Etaj I, Sector 5
Tel: (021) 315 80 95; (021) 311 09 37, 031 405 79 40, 0723 27 33 47
Fax: (021) 315 80 96
Email : [anonimizat]
Http ://www.credis.ro
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
2
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

TEMA 1. CONCEPTUL DE TURI SM RURAL SI AGROTURISM

Definirea conceptului. În practica economic ă, socială sau geografic ă un loc aparte este ocupat de
ceea ce se nume ște turism rural, agro-turism, turism v erde (green tourism) sau turism în
zonele rurale .

Este un fenomen care s-a dezvoltat în timp, iar pentru țările europene, mai ales pentru cele din
Uniunea European ă, acesta nu reprezintă un fenomen nou. El s-a pr acticat, într-o manier ă spontană
s-au relativ organizată , dar a căpătat, în ultimul timp, o extindere deosebit ă, în strâns ă concordan ță
cu expansiunea fenomenului urban, cu posibilit ățile crescânde de circula ție și nu în ultimul rând cu
resursele financiare ale popula ției.
Turismul rural este o activitate economic ă, privit prin prisma faptului c ă este parte componentă a
ramurii mari economice (turismul), dar și parte a bazei economice a a șezărilor rurale. În acela și
timp este o modalitate de conservare a calit ăților naturale și umane ale unui spa țiu geografic, un
mod de educaț ie și de creștere a calit ății vieții pentru cei care practic ă acestă activitate.
Care sunt însă semnifica țiile celor trei no țiuni amintite anterior (turism rural, agro-turism, turism
verde sau turism la țară).Există, în literatura de specialitate, mai multe defini ții rezultate din modul
de abordare a problemelor.
O definiție general ă ar fi aceea c ă turismul rural este activitatea turistic ă desfășurată în spațiul
rural, privit în toat ă complexitatea sa. Aceast ă activitate trebuie s ă asigure perpetuarea valorilor
specifice acestui spa țiu, precum și satisfacerea intereselor celor care ofer ă servicii turistice, dar ș i
a celor care sunt beneficiari (Mac I., Petrea Rodica, Petrea D., 1999).

Definirea turismului rural prin introducerea no țiunii de spa țiu rural este în aparen ță extrem de clar ă,
dar varietatea condi țiilor naturale și social-economice, pe plan m odial, conduce la o aplicare diversă
a noțiunii de spa țiu rural – legat ă de densitatea populaț iei și a clă dirilor, de modul de utilizare a
terenurilor, de struct urile de exploatare și de proprietate, structura și tipul gospod ăriilor sau de
structurile tradiț ionale de popula ție.
În accepțiunea psihologilor, turismul rural este o form ă aparte de turism în care accentul se pune pe
latura uman ă. Turistul este considerat ca un adev ărat oaspete, un priete n, iar contactul uman
(dialogul și schimbul de impresii) este primordial. Turistul trebuie s ă răspundă acestei ospitalitalit ăți
prin respect și considera ție pentru com unitatea rural ă.
Sociologii consider ă că turismul rural se poate practica în condi țiile desfășurării normale a vie ții
rurale.Turistul va cunoa ște omul (țăranul), via ța sa de zi cu zi, cultural rural ă. De aceea, amenaj ările
turistice în mediul rural trebuie să apațină în exclusivitate comunit ății rurale, singura în m ăsură să
păstreze nealterat spa țiul rural. (Mac I., Petr ea Rodica, Petrea D., 1999).
În opinia unor autori din Uniunea European ă (http://www.rural-europe) exist ă două tendințe:
a) dac ă beneficiile realizate din activitatea turistic ă revin comuni țăii locale se utilizeaz ă
noțiunea de turism rural sau turism la țară, iar dacă acestea revin, în exclusivitate fermierilor se
foloseș te termenul de agro-turism;
b) a doua tendin ță se bazeaz ă pe varietatea elementelor ce constituie oferta turistic ă. Se
foloseș te termenul de turism rural când cultura rural ă reprezint ă componentul de baz ă al produsului
turistic care se ofer ă. În funcție de elementul (care apar ține culturii rurale) care de ține ponderea cea
mai mare se utilizeaz ă și noțiunile de agro-turism, turism verde sau ecologic, turism gastronomic,
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
3
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

ecvestru, nautic, istoric, cultural etc.
Rezultă deci, că turismul rural este forma de turism care asigur ă un contact nemijlocit al turistului
cu mediul fizic și antropic din spa țiul rural și îi oferă acestuia posibil itatea de a cunoa ște și a
participa la via ța cotidian ă a popula ției locale. Turismul rural are o puternic ă vocație culturală și
educaț ională , precum ș i o deosebit ă importan ță pentru păstrarea valorilor și a identit ății culturale a
comunităților rurale.
Un alt concept promovat în țările vest – europene este acela de turism integrat, care reprezint ă o
metodă de integrare și exploatare a tuturor domeniilor sociale, economice și a factorilor naturali.
Pentru a lua în considerare ace ști factori trebuie avut în vedere nu numai simpla lor însumare, ci
posibilitățile de cooperae, interc onectare, completare și continuitate. În scopul p ăstrării veniturilor
obținute din turism pentru necesit ățile comunităț ilor locale – cu deosebire în zonele cu un grad
ridicat de s ărăcie – se vor aplica urm ătoarele principii:
– ieftin, mai degrab ă decât scump;
– important, înainte de neimportant; – imediat are prioritate fa ță de mai târziu;
– propriu, mai degrab ă decât străin. (Reiseir Hans-Heinrich, 2000).
În această accepțiune turismul integrat este o parte component ă a unei economii regionale. El
trebuie să exploateze resurse înc ă neidentificate, prin cooperarea cu diferite ramuri economice.
Acest concept a fost aplicat cu succes în Europa de Vest în dou ă situaț ii:
– în spa ții urbane mai pu țin structurate;
– pentru p ăstrarea unor meserii și îndeletniciri tradi ționale din mediul rural.
Ceea ce este esen țial pentru func ționarea acestui concept este crear ea unei infrastructuri turistice
acceptabile și adaptate cererii existente precum și sprijinirea ini țiativelor factorilor economici și
administrativi locali sau regionali.

Scurt istoric al evolu ției turismului rural. Forme empirice de practicare a turismului în mediul
rural dateaz ă din Antichitate, legate de ef ectuarea de pelerinaje la lo curi sfinte, efectuarea de b ăi sau
participarea la diferite manifest ări festive. În perioada roman ă s-au intensificat c ălătoriile, dar
scopul acestora era comercial sau militar și mai puțin cultural.

Evoluția societății umane a condus și la intensificarea c ălătoriilor și inevitabil la cunoa șterea
caracteristilor mediului rural. Pr imele forme de organizare a turismului rural în Europa se datoreaz ă
pictorilor care, în secolele XVI-XVII, au realizat opere cu subiecte din via ța rurală.
Pentru România de la sfâr șitul secolului XIX ș i începtul secolului XX satul – cu via ța și tradiț iile
sale – a constituit un subiect de inspira ție pentru pictorii româ ni ai epocii. S-au ad ăugat în timp
manifestări folclorice și religioase, care ge nerau fluxuri de c ălători spre lumea satului, precum și
obiceiul de petrecere a vacanț elor la țară sau la mănăstire. Locuitorii mai înst ăriți ai orașelor aveau
în proprietate și o a doua locuin ță, în mediul rural, pe care o fo loseau frecvent în timpul verilor
călduroase. Legat de aceste deplas ări – spontane – în mediul rural s-au dezvoltat al ături de elemente
privind transporturile ș i celebrele hanuri, ce asigurau masa și cazarea c ălătorilor.
În epoca modern ă, mai ales dup ă anul 1960, a crescut interesul popula ției pentru petrecerea timpului
liber, turismul deveni d o activitate economic ă important ă. De altfel date oferite de Organiza ția
Mondială a Turismului relev ă o creștere substan țială a numărului de turi ști la nivel mondial de la
peste 450 milioane în 1990 la aproape 700 milioane în 2001. Prognoza pentru anul 2010 este de aproximativ 1 miliard, iar pentru 2020 de 1,5 miliarde. În ierarhia mondial ă a primelor 15 destina ții
turistice, la nivelul anului 2001 se remarc ă SUA (12,7 %), Germania (10 %), Marea Britanie (7,9
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
4
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

%), Japonia (5,7 %), Fran ța (3,8 %), Italia (3,1 %), China (mai ales Hong-Kong 2,7 %), Olanda
(2,6), Canada (2,5), Belgia (2,1), Austria (1,9), Coreea de Sud (1,5 ), Suedia (1,5) și Elveția (1,4).
Desigur că printre destina țiile turiștilor în aceste țări, cu pondere deosebit ă, în turismul interna țional
se numără și spațiul rural.

Obiective ale turismului rural. Opțiunea pentru turism rural se baza pe o serie de obiective:
– petrecerea vacan țelor în alte condiț ii de viață decăt cele obiș nuite, în speță , condițiile din
mediul urban,
– creșterea interesului pentru noi destina ții, ca o consecin ță și a ridic ării nivelului
educaț ional, în condi țiile în care o bun ă perioadă de timp a fost cultivat dispre țul pentru via ța și
tradiț iile rurale;
– posibilitatea de fragme ntare a perioadelor vacan țelor, concomitent cu cre șterea perioadei
destinate odihnei;
– cre șterea cererii de spa ții de cazare cu un confort mai redus și deci mai ieftine;
– practicarea turismului cultural și de cunoa ștere (mai ales pentru tineri și pentru persoanele
de vârsta a III-a). (Nistoreanu P., 1999); – preocuparea pentru s ănătate prin miș care în aer liber și consum de alimente cât mai
naturale. Cu toate aceste obiective spa țiul rural a fost și este, uneori, considerat un spa țiu turistic mai
puțin de calitate. Aceast ă percepție este datorat ă următoarelor aspecte (Mac I ., Petrea Rodica, Petrea
D., 1999): – cre șterea puterii de cump ărare a popula ției s-a concretizat, printre altele, prin alegerea,
pentru petrecerea vacan țelor, a sta țiunilor turistice consacrate;
– mediatizarea deosebit ă a stațiunilor turistice;
– gradul de confort oferit de sta țiunile turistice;
– reducerea progresiv ă a legăturilor familiei cu mediul rural.
Evolu țiile recente din spa țiul est – european, în special, tind s ă creeze condiț ii de modificare
a acestei percep ții. Sunt de subliniat urm ătoarele aspecte:
– degradarea condi țiilor de via ță din mediul urban (polua re, densitate mare a popula ției și a
clădirilor, stress, insecuritate social ă);
– restructurarea economic ă din orașe, cu consecin ța imediată, de creștere a ș omajului;
– modificarea tipurilor de exploatare și de proprietate a terenurilor cu posibilitatea de
desfășurare a și a altor activit ăți;
– valorificarea direct ă a unor produse agricole și nu numai, prin atragerea turi știlor;
– scă derea veniturilor popua ției și oferta turistic ă, relativ mai ieftin ă din mediul rural;
– a crescut ș i interesul pentru valorile rurale precum și interesul popula ției rurale în
dezvoltarea activit ăților turistice, ca alternativ ă viabilă de creștere a calit ății vieții în mediul
rural. Implicațiile turismului rural sunt evidente în domeniul dezvolt ării comunit ăților rurale prin:
– valorificarea bogatului și variatului poten țial rural;
– stabilizarea popula ției;
– crearea de noi locuri de munc ă;
– diversificarea utiliz ării forței de munc ă și a utilizării terenurilor;
– dezvoltarea serviciilor în mediul rural; – economisirea de investi ții pentru crearea de capacit ăți de cazare, alimenta ție publică sau
agrement; – sus ținere economic ă a agricultorilor;
– promovarea comunic ării cu implica ții asupra inform ării locuitorilor rurali asupra unor
aspecte ale vie ții cotidiene;
– revigorarea și susținerea artei populare;
– reabilitarea patrimoniului imobiliar;
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
5
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

– decongestionarea zonelor turistice supra aglomerate.
Pentru țările est-europene, un semi nar organizat de Organiza ția Mondial ǎ a Turismului (WTO), la
Belgrad 24-25 iunie 2002, sub denumirea Turismul rural în Europa: experien ță și perspective, a
conturat urm ătoarele obiective:
– Economice: Turismul rural reprezint ǎ o oportunitate pentru cre șterea veniturilor, conduce
la crearea de noi locuri de munc ă și la stoparea depopul ării satelor.
– Protecția mediului trebuie să ocupe un loc central în aceste activit ăți.
– Juridice: Se consider ǎ a fi necesarǎ armonizarea legisla ției și a suportului ce trebuie
acordat de administra țiile guvernamentale centrale, regionale și locale.
– Calitatea vie ții privită dintr-un dublu punct de vedere: al turi știlor și al localnicilor.
– Conservarea culturii și a tradițiilor populare este un element important al activit ății
turistice. – Tranziția spre economia de pia ță, turismul fiind considerat ca o activitate economic ă
viabilă care faciliteaz ă trecerea de la economia centralizat ă la cea de pia ță.

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
6
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

TEMA 2. ORGANIZAREA TURISM ULUI RURAL ÎN ROMÂNIA ȘI
CÂTEVA ȚĂRI EUROPENE

Func țiile spațiului rural definite de Carta European ă a spaț iului rural. Regiunile rurale ale
Europei acoper ă peste 80% din suprafa ța continentului și sunt locuite de circa jum ătate din
populația totală. Dezvoltarea multifunc țională și susținută a mediului rural, exploatarea durabil ă a
resurselor disponibile – având în vedere c ă cea mai mare parte a hranei Europei și importante
resurse de materii prime provin din aceste zone- au impus adoptar ea unui cod incluzând principiile
directoare de dezvoltare rural ă echilibrat ă și durabil ă a agriculturii și spațiului rural european,
respectiv a Cartei Europene a Spa țiului Rural (Adunarea Parlamentar ă a Consiliului Europei a
însărcinat Comisia de agricultur ă să elaboreze Carta europeană în 1993, textul final fiind adoptat în
aprilie 1996).

Acest document, la care România a aderat f ără reținere, traseaz ă directivele în politica sectorial ă de
promovare și dezvoltare rural ă și în același timp, de protec ție a patrimoniului rura l natural, destinat
vieții oamenilor. Este subliniat ă, totodată, necesitatea încuraj ării inițiativelor și măsurilor în
vederea protec ției spațiului rural și diversific ării activităților rurale.
Potrivit normelor cuprinse în Cart ă, dezvoltarea spa țiului rural european trebuie s ă aibă ca punct de
pornire func țiile multiple pe care le îndepline ște: funcția economic ă, funcția ecologic ă și funcția
socio-cultural ă, având la bază următoarele principii:
1) situarea omului și nevoilor sale în centrul obiectivelor și deciziilor în programele de
dezvoltare;
2) protejarea valorilor societ ății rurale, îndeosebi a vie ții familiale, tradi țiilor, integr ării
tinerilor în spiritul comunităț ii;
3) dezvoltarea identit ăților comunit ăților, sporirea implic ării și responsabilit ății în
administrarea valorilor locale;
4) protejarea specificului, tradi țiilor culturale și istorice ale spa țiului rural, promovarea
la nivel regional și național;
5) crearea de facilit ăți în scopul diversific ării relațiilor rural-urban, dezvoltarea
tradiț iilor și relațiilor culturale ale popula ției.
Funcția economic ă
pe care o exercit ă spațiul rural urm ărește garantarea unui sistem de produc ție
agricolă , care să răspundă nevoilor alimentare ale populaț iei, respectiv:
‰ să asigure agricultorilor și familiilor lor un nivel corespunz ător al veniturilor,
comparativ cu cel al altor profesii liberale cu un nivel de responsabilitate comparabil, asigurând astfel o surs ă de venit fundamental ă pentru popula ția
rurală;
‰ să protejeze mediul înconjură tor și să asigure regenerarea mijloacelor de
producție pentru genera țiile viitoare, în spiritul unei dezvolt ări durabile;
Spațiul rural trebuie s ă producă materii prime reînnoibil e, destinate industriei și producției de
energie, s ă răspundă nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii agricole, indus triale, artizanale sau
comerciale și de prest ări servicii. Diversificarea activit ăților în majoritatea zonelor rurale urm ăresc
diversificarea i ndustriilor mici ne poluante, a produc ției artizanale, ac ționând asupra infrastructurilor
și procedurilor administrative și fiscale, stimularea și sprijinirea ini țiativelor în domeniul turismului
montan, în special a agroturismului, respectul fa ță de mediul natural, economic și social.
Funcția ecologic ă
în condi țiile în care ap ărarea și îmbunătățirea calității mediului înconjur ător a
devenit scopul imperativ al umanit ății, precum ș i o îndatorire a fiec ărui individ, cap ătă o importan ță
capitală . Această funcț ie urmărește:
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
7
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

a) să conserve resursele naturale ale vie ții (solul, apa, aerul), care s ă fie valorificate într-o
manieră judicioasă și durabilă;
b) să protejeze biotopurile și spațiile verzi, care au rol esen țial în calitatea mediului
înconjurător;
c) să întreț ină și să protejeze peisajul natural ;
d) să conserve și să protejeze biodiversitatea , în special biodiversitatea genetic ă,
diversitatea speciilor și cea a peisajelor naturale;
e) să asigure protec ția animalelor să lbatice, prin instrumentele juridice necesare și în
condiții ecologice adecvate.

Conștiente de pericolul iminent la care este supus ă omenirea, statele europene trebuie s ă susțină
aplicarea unor programe speciale, energetic , în vederea protecț iei mediului (prin mi șcări ecologiste,
revoluția verde, acț iuni de protest, biocot).
Întărirea func ției socio-culturale
are în vedere ca fiecare țară să acționeze astfel încât spa țiul său
rural să asigure și să dezvolte activit ățile socio-culturale , în special prin via ța asociativ ă locală și
prin dezvoltarea rela țiilor între popula ția urbană și rurală, folosind pe larg tehnologiile moderne de
informare. Concluzia care se desprinde este aceea c ă , spațiul rural al fiec ărei țări trebuie s ă asigure dezvoltarea
echilibrat ă și coexisten ța întregii popula ții , agricole ș i neagricole.
Pentru România, rolul acestui doc ument este foarte important, ținând cont de elementele de
dezechilibru și perturba țiile care pot ap are în armonia și unitatea mediului rura l, cu efecte negative
pentru întreaga societate. Evoluția și organizarea pe plan mondial a activit ăților de turism rural. Iniț ial, prin turism rural
se înțelegea “cazarea la cet ățean”, care a ră mas simbolul și prima form ă de primire a turi știlor la
țară, deoarece imaginea s ăteanului sau fermierului sugereaz ă și evocă, în același timp, ospitalitatea
de care se bucură pelerinul sau turistul, a ceasta reprezentând tocmai în tâlnirea dintre locuitorul
satului și turist.
Pentru activit ățile agroturistice, Elve ția a fost una dintre primele țări care, încă din anul 1884, prin
exploatarea Alpilor Elve țieni, au denumit activit ățile de turism rural “aventur ă turistică”. În aceast ă
țară au fost din ce în ce mai multe zone asaltate de vizitatori, solicitând pentru cazare casele,
pensiunile și hotelurile existente.
De-a lungul timpului, cuvintele au simbolizat acest tip de primire: “Bed & Breakfast”; în prezent,
adoptarea acestor cuvinte dep ășește însăș i arealul teritorial al țărilor în care au fost inventate.
Primele forme organizate ale turismului rural au fost marcate o dat ă cu apariția, în secolul XIX, a
asociațiilor turistice: Clubul alpin englez (1875), Clubul alpin fr ancez (1874), Touring Club –
francez (1890). Acestea aveau ca obiectiv principal preg ătirea și organizarea unor excursii în munț i
(mai ales în Mun ții Alpi), apelându-se și la serviciile de cazare, mas ă și însoțitori, ale s ătenilor
acestor zone, ap ărând, astfel, primele forme de agroturism. Turismul se dezvolt ă mult la sfâr șitul
secolului XIX și începutul secolului XX, datorit ă, în mare parte, progresul ui tehnic înregistrat în
transporturi (se dezvolt ă rețeaua de c ăi ferate, drumuri modernizate, apar automobilul și avionul, ca
mijloace de locomo ție). Pe lâng ă acest factor, care în prezent determin ă variații ale mi șcării
turistice, prin modific ările în dinamica și structura lor, au ap ărut factori și motivații noi, care
influențează dezvoltarea turismului rural. Prin diferitele forme de ac țiuni turistice, cum sunt
weekend-uri, sejururi, vacan țe, excursii, circuite etc., se materializeaz ă contactul turistului cu
ansamblul unui mediu diferit fa ță de cel din care face parte, valabil ș i pentru turismul “verde” sau
rural. Se mijlocesc, astfel, celor interesa ți, multiplele aspecte de cunoa ștere a naturii și civilizației
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
8
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

umane, comprimând timpul și spațiul.

În sistemul de extindere al turismului rural, a ap ărut și turismul social, ca o necesitate pe plan
istoric. În literatura de specialitate, turismul social este definit prin ac țiuni ale puterii publice, ale
asociațiilor, ale întreprinderilor, pentru a permite plec ările pentru cele mai de favorizate categorii de
cetăț eni și anume: crearea de ad ăposturi turistice, (prin care se pot oferi sejururi la pre țuri
moderate), prime și ajutoare de vacan ță, subvenții acordate copiilor (p entru colonii de vacan ță, de
exemplu) etc. Ca noț iune și sferă de cuprindere, turismul social a fost adoptat în 1936, în Fran ța, din inițiativa lui
Leo Lagrange, prin care crearea unor astfel de structuri, poate include în aceast ă formă de turism și
clasele mai pu țin favorizate. În acest context istoric sunt dezvoltate asocia țiile de turism social. Dar
ideea de turism social sub diferite forme încadrate în turismul rural sunt cunoscute înaintea anului
1936, acestea referindu-se, în special, la copii. Turismul social, ca practic ă colectivă și comunitar ă,
se referă (chiar se încadreaz ă) la turismul rural, care permite petrecerea timpului liber în afara
localității claselor sociale defavorizate, în forme organizatorice (asocia țiile, de exemplu),
caracterizându-se prin absen ța profitului și atragerea subvenț iilor. În acela și context se poate discuta
și de turismul asociativ.
În actuala etap ă s-a pus problema organiz ării pe plan mondial a activit ății de turism rural. Înființ ată
în anul 1975 – prima adunare general ă a avut loc în mai 1975, la Madrid – Organiza ția Mondială a
Turismului (OMT) este institu ția interna țională guvernamentală de largă reprezentare a intereselor
și pozițiilor statelor membre, ce a preluat experien ța pozitiv ă de colaborare interna țională a
Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT). Potrivit statutului, obiectul fundamental de activitate al Organiza ției Mondiale a Turismului este
“promovarea și dezvoltarea turismului în scopul de a contribui la expansiunea economic ă, la
înțelegerea interna țională, la pace și prosperitate, ca și la respectul universal și la observarea
drepturilor și libertăților umane fundamentale, f ără deosebire de ras ă, sex, limb ă sau religie”.
Dintre ac țiunile mai importante ini țiate și promovate de Organiza ția Mondială a Turismului, pot fi
amintite urm ătoarele:
– asigurarea și mijlocirea schimbului de date statistice și de altă natură asupra turismului
național și internațional, sub form ă de culegeri și buletine statistice, a schimbului de informa ții
privind legisla ția și reglement ările în vigoare în domeniul turism ului în statele membre etc.; OMT
joacă rolul de centru mondial al informaț iilor în turism;
– acordarea de asisten ță tehnică și de specialitate autorit ăților turistice na ționale, în scopul
elaborării și aplicării programelor lor de dezvoltare turistic ă;
– organizarea de conferin țe internaționale, seminarii, mese ro tunde, reuniuni cu caracter
tehnic, pe probleme de actualitate, în domeniul c onstruirii bazei materiale turistice, a administr ării și
dimension ării acesteia, a formelor de prom ovare a produsului turistic etc.;
– furnizarea, de c ătre statele membre, de studii, rapoarte, analize, manuale și alte materiale de
referință în domeniul economiei și finanțelor în turism;
– organizarea de cooper ări în domeniul turismului, în special în sectorul form ării și
perfecț ionării cadrelor, al ofertei pr odusului turistic, organiz ării și promovării ofertei de turism (din
cooperări cu PNUD sunt organizate dive rse misiuni de sprijin sectorial);
– elaborarea de proiecte de norme și practici recomandate cu privire la activit ățile de turism:
clasificarea mijloacelor de cazare, statutul reprezenta ților turistici în str ăinătate, protec ția juridică a
turistului, înlesnirile în materie de formalit ăți de frontier ă și vamale acordate turi știlor, metodologia
statisticii de turism etc. Structura Organiza ției Mondiale a Turismului reflect ă, în detaliu, programul de munc ă al acestui
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
9
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

organism. El se caracterizeaz ă, în principal, printr-o mai mare concentrare a efectivelor într-un
număr mai redus de sec țiuni.
Secretariatul central al OMT înregistrează corespondenț a, circularele, gestioneaz ă dosarele și
asigură multiplicarea documentelor pentru întreaga direc ție a OMT.

Diviziunea I este cea care se ocup ă cu relațiile cu membrii și nemembrii OMT, cu organiza țiile
guvernamentale, interguvernamentale și neguvernamentale, cu între-prinderile private, în m ăsura în
care chestiunile tratate nu ridic ă probleme de competen ța direcțiunii sau a altor servicii. De
asemenea, planific ă și urmărește derularea activit ăților de cooperare tehnic ă; urmărește chestiunile
cu caracter general referitoare la consulta ții, ținerea la zi a fi șelor exper ților, evaluarea proiectelor
de cooperare tehnică .
Diviziunea a II-a asigur ă realizarea unei p ărți din Programul general de activitate, sarcinile fiind
repartizate pe sec țiuni.
Turismul rural în contextul economic actual. Susținerea promov ării satului european, în turismul
internațional, dar și la nivelul intern al țărilor cu patrimoniu rural deosebit este favorizat ă în
principal de : – cunoa șterea elementelor patrimoniale care stârnesc interesul și curiozitatea turiș tilor pentru a
se bucura de alte condi ții de viață și civilizație decât cele cu care sunt obi șnuiți ; apar astfel
posibilități deosebite ale creș terii numărului de turi ști străini în zone turistice cu pondere redus ă în
turismul interna țional;
– sistemul de fragmentare a concediilor și vacanțelor școlare pentru un sejur de 4-5 zile în
mediul rural; – alegerea de destina ții turistice în ță ri învecinate sau mai îndep ărtate ca urmare a unor
facilităț i de trecere a frontierei, vamale, ale produselor turi stice originale;
– continua dezvoltare a turismului cultural ș i susținerea de noi forme de manifestare ale
acestuia , care au f ăcut să crească interesul fa ță de valorile culturale ale satelor;
– solicitarea, tot mai mare a spa țiilor de cazare cu confort modest de c ătre turiști la preț uri
accesibile, mai ales în pensiuni și popasuri turistice;
diversificarea activit ăților de agrement din spa țiul rural care a început s ă includă și unele sporturi de
aventură, activități de cunoa ștere a biodiversit ății naturale.
Dar în prezent spa țiul rural românesc și în speță așezările rurale, trebuie cunoscute și în actualele
forme considerate în dinamic ă și care se pot caracteriza prin:
– a șezările rurale suport ă accentuarea presiunii umane asupra spa țiului înconjur ător,
consecință a extinderii structur ilor urbane, a activit ăților industriale, din transporturi, comer ț;
– așezările rurale se confruntă cel mai puternic cu efectele unor factori de risc naturali, care
pun în pericol existen ța lor;
– așezările rurale necesit ă o gestionare și valorificare a întregului patrimoniu, natural, cultural,
de mediu, mult mai atent; – așezările rurale reprezint ă un întreg unitar al consecin țelor și interacțiunilor dintre om și
mediu, ară tând în modul cel mai vizibil implica țiile omului în degradarea acestuia;
– așezările rurale sunt supuse multo r metamorfoze mai frecvent decâ t cele urbane, la nivel de
extindere, structur ă, funcț ionalitate .
În asemenea condiț ii, poziția așezărilor rurale în spa țiul geografic general are o semnifica ție
deosebită, necesitând aplicarea cât mai urgent ă a conceptelor de dezvoltare durabil ă. Politica
europeană de păstrare a ocupaț iilor agricole tradi ționale, de sprijinire a meș teșugurilor,
artizanatului, turismului, porne ște de la ideea c ă satul ca forma țiune social-economic ă se deosebe ște
fundamental de ora ș, satul trebuie s ă rămână expresia directă a conștiinței locale, a felului de a
muncii și a modului de gândire și acțiune a genera țiilor ce au alc ătuit și alcătuiesc „locuitorii
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
10
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

satului”.
Astfel turismul rural fa ță de alte forme de turism, nu este un proces economic cu o cre ștere
temporară sau de conjunctur ă. Acest domeniu prezint ă multe implica ții pozitive și unele
nefavorabile: Impactul pozitiv al turismului rural se datoreaz ă efectelor favorabile ale activit ăților turistice asupra
vieții mediului socio-economic rural, care sunt reprezentate prin:
– sus ținerea pluriactivit ății, prin care ocupaț iile agricole, cele me șteșugărești, artizanale, de
primire, alimenta ție, agrement pentru turi ști, se pot dezvolta, cu utilizarea mai bun ă a perioadelor
din afara ciclului agricol; – utilizarea terenurilor degradate, cu randa ment agricol redus, prin refacerea ecologic ă, sau
reîmpădurire la dispozi ția unor investi ții în turism, sau alte servicii publice;
– valorificarea mai bun ă a produselor agricole prin care cantit ăți mai mari de legume, fructe,
lapte, carne, pot fi puse la dispozi ția turiștilor direct. Utilizar ea unor animale din gospodă rie în
echitaț ie, plimbă ri de agrement cu mijloace de transport rustice;
– dezvoltarea artizanatului și a artei populare, prin iniț iative private, individuale sau familiale,
prin care se poate p ăstra și transmite genera țiilor viitoare acele obiceiuri, tradi ții, creații artizanale
autentice și specifice unei regiuni etnografice;
– utilizarea mai bun ă a popula ției feminine constituie un fapt deosebit de important în
condițiile în care spa țiul rural se va continua fenomenul de îmb ătrânire și feminizare a populaț iei.
Astfel, for ța de munc ă feminină disponibil ă poate fi atrasă în activit ăți neagricole (p reindustriale),
turistice, comerciale, de protec ție a mediului;
– restaurarea și conservarea patrimoniului imobiliar care are în vedere punerea în valoare a
unor vechi cl ădiri care pot avea func țiuni economice, centre culturale- unele conace, palate, muzee
sătești, structuri de cazare, agrement , cafenele. Un loc aparte îl ocup ă monumentele de istorie și
arhitectură , care ar trebui s ă se bucure de o mai mare aten ție din partea administra ției publice și a
comunităților locale, fiind element definitoriu pentru istoria și cultura local ă;
– diversificarea utiliz ării potențialului de for ța de muncă , prin faptul că la nivelul spa țiului
rural exist ă oportunit ăți de dezvoltare socio-economic ă, de valorificarea noi resurse locale. Astfel de
activități turistice, care includ serviciile de baz ă, întreținerea de drumuri, practicarea unor
meșteșuguri, între ținerea echipamentelor tehnico-edilitare publice, comer ț, sănătate, poștă asigură
stabilitatea popula ției;
– promovarea si dezvoltarea serviciilor , în condi țiile în care mai mult de 2/3 din localităț ile
rurale se sprijin ă pe activit ățile din sectorul primar, mai pu țin din cel secundar și aproape deloc din
cel terțiar. Creșterea cererii de produse și servicii a popula ției locale, dar și din partea turi știlor
,reprezint ă o expresie a cre șterii nivelului de trai, de ameliorare a habitatului;
– atragerea de noi investi ții, care are drept punct de pornire strategia st atului de atragere a
investitorilor autohtoni și stră ini prin programe de dezvoltare sus ținute și de facilit ăți vamale,
bancare și fiscale. Turismul rural ar trebui s ă se bucure de anumite facilit ăți pentru a se sprijinii
inițiativele private, mai ales în condi țiile în care veniturile locuitorilor din spa țiul rural sunt mai
reduse ,iar producț iile agricole sunt supuse și unor calamit ăți naturale, sau alto r factori de risc
climatic. Impactul negativ al turismului rural a apărut în timp, pe m ăsură ce aceast ă activitate s-a dezvoltat
tot mai mult; acesta a fost influen țat și de unele restructur ări economice, cu influen ță nefavorabil ă.
Unele dezavantaje mai evidente ale turismului rural sunt date de urm ătoarele aspecte:
– extinderea locuin țelor cu caracter secundar care sunt ut ilizate numai în sezonul turistic dar
care nu sunt angrenate în men ținerea unor activit ăți agricole;
– aglomerarea spa țiului rural prin fluxuri importante de turi ști, care conduce la degradarea
unor resurse turistice locale ș i devine un factor de stres pentru locuitori care încep s ă aibă atitudini
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
11
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

mai puțin binevoitoare fa ță de turiș ti;
– cre șterea nivelului de pol uare prin extinderea și concentrarea f ără limite a structurilor
turistice care se adaug ă poluării locale deja existente.

Cerințe și intercondi ționări în apari ția și promovarea turismului rural. În procesul de apari ție
și formare a turismului rural este necesar ă cunoașterea și rezolvarea a o serie de cerin țe cum sunt:
– identificarea satelor și a comunelor care prin resursele pe care le de țin pot derula activit ăți
turistice, având în vedere evolu ția istorică, cadrul natural, valorile culturale tradi ționale,
formarea profesional ă și crearea de noi locuri de munc ă proces care s-a sprijinit în mod deosebit pe
așa numitele școli–atelier de turism rural, adresate tinerilor între18-25 ani, finan țate în propor ție de
50% de Ministerul Muncii și Administra țiile Publice Locale, fonduri europene, societ ăți private, cu
o durată de 2-3 ani, incluzând o alternan ță de programe școlare teoretice cu altele practice (6 luni/ 6
luni); – crearea unei infrastructuri de cazare care se sprijin ă pe construirea unor pensiuni și hoteluri
rurale, hanuri , spaț ii de campare, sau pe punerea în valoare a unor vechi cl ădiri care s ă capete
funcțiuni turistice și unde dot ările și ornamentele interioare s ă respecte tradi ția locală sau o anumit ă
perioadă istorică;
– realizarea unor programe complementare, care s ă completeze serviciile turistice de baz ă și să
ocupe timpul liber al turi știlor, învățarea unui minim vocabular de cuvinte și expresii din limba țării
respective, excursii- drume ții, plimbări călare pe biciclet ă; practicarea unor sporturi u șoare- tenis
volei, schi, etc. Școlile – atelier preg ătesc elevii în specializ ări precum: restauratori de valori
culturale, naturale, tâmpl ărie, ghizi locali, monitori echita ție, contabilitate, gestiune, etc.
– crearea unor unit ăți economice locale cu sprijinul autorit ăților locale, care pot pune la
dispoziție unele terenuri ș i clădiri, astfel pot apare societ ăți, ateliere de restaurare, de confec ții,
tricotaje, țesături, jucării, obiecte de suvenir. De asemenea, se pot dezvolta ateliere pentru
întreținerea auto, mecanic ă, electricitate, ap ă.
Realizarea unui sistem de avantaje fiscale, care se pot traduce prin reduceri cu pân ă la 10% pentru
obținerea licen ței de funcț ionare, reduceri pentru ob ținerea aprob ărilor de construc ție, a avizelor
necesare, în stabilirea gradului de clasificare pe categorii de confort, proiecte tehnice de restaurare
gratuite, pl ătite de prim ăriile locale, acordarea de îm prumuturi cu dobânzi moderate,
Realizarea unor forme de comercializare și promovare specifice care s ă sprijine punerea în valoare a
produselor turismului rural și să atragă segmente cât mai variate de clien ți; în acest sens este nevoie
să se apeleze la turoperatori forma ți pe domeniul rural, utili zarea mass-mediei, a unor agen ții de
voiaj, crearea unei re țele proprii de centre de informare, promovare, particip ări la târguri și
expoziții, etc.
Toate aceste elemente sunt componentele esen țiale ale orică rei strategii de turism rural și nu se
poate dezvolta unele f ără celelalte, ele demonstrând înc ă o dată caracterul integrat al acestei forme
de turism. La o atent ă analiză se constat ă că cea mai rapid ă evoluție și mai diversificat ă au avut-o pe plan
european structurile de cazare, cu circa șase tipuri de moduri de primire.
Efecte antrenate de turismul rural. Mediul rural este mult mai complex decât pare la prima vedere și
din experien ța internațională acumulată rezultă și niște aspecte mai pu țin pozitive în rela ția directă
dintre cele dou ă tipuri de activităț i economice: agricultura ș i turismul.
Agricultura, ca ramur ă economic ă ce aparține sectorului primar al economiei na ționale, își are
propriile particularit ăți, iar turismul se integreaz ă cu precădere sectorului terț iar, care î și are
propriile tr ăsături și care nu întotdeauna sunt compatibil e cu cele ale domeniului agrar.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
12
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Turismul rural se bazeaz ă pe trei coordonate:spa țiu, oameni ș i produse, deoarece:
Spa țiul fă ră existența oamenilor nu poate fi suport al convie țuirii; un spaț iu fără produse nu
poate răspunde nevoilor consum atorilor de turism.
Oamenii în lipsa spa țiului sau a produselor dispun numa i de o capacitate de primire redusă .
Produsele care nu au ca baz ă spaț iul și oamenii nu au decât o existen ță efemeră și nu pot
asigura dezvoltarea durabil ă pe plan local.
Spațiul reprezint ă întregirea activit ății de cazare la ferm ă și a vieții satului în slujba turismului rural;
vacanțierii vor s ă parcurgă spațiul, sau să acționeze în cadrul acestuia. „ Spațiul reprezintă simbolul
libertăț ii, respira ției , apei pure, verde ții, florilor, culorilor, el invit ă la contempla ția peisajelor, dar
și la activit ăți fizice de-a lungul potecilor, pe malul râur ilor, al lacurilor, traversând dealurile ,
munții..”Ferma, spa țiul și satul , împreună și separat, dau turismului ru ral activitate, dimensiune
economic ă, socială și culturală .
Turismul rural este propice colabor ării dintre sectorul public și cel privat sau dintre cei care
contribuie la dezvoltarea turismului rural în plan local și cei care activeaz ă pe plan european.
Fiecare regiune și fiecare țară prezintă situații diferite din punct de vedere al originii ini țiativelor
luate, al diversit ății mijloacelor de promovare și de comercializare, a multitudinii de participan ți.
Din acest punct de vedere, ținând cont de posibilit ățile de dezvoltare ale turismului rural în
România, va trebui s ă se țină seama de anumite disfunc ționalități cu caracter mai pu țin benefic, care
pot apărea în lumea satului, de a evita gre șelile pe care le-au f ăcut, mai mult sau mai pu țin
conștient, țările cu tradiț ie în aceast ă formă de turism, atunci când au sp rijinit dezvoltarea industriei
turistice în localit ățile rurale.

De aici se poate pune problema cunoa șterii principalelor efecte antrenate de turismul rural. Acestea
se pot delimita prin urm ătoarele probleme:

Avantajele generate de turism pentru zonele rurale

• turismul poate fi considerat ca un mijloc de sus ținere a dezvoltării societ ății rurale. Acest fapt
arată că orice spa țiu geografic es te ocupat în m ăsura în care el este i ndispensabil omului. Multe
decenii de-a rândul agricultura a fost elementul dominant pentru spa țiul rural românesc. Cre șterea
productivit ății agricole, schimb ările din structura de proprietate a fondului funciar, constrângerile
impuse de pia ța agricol ă european ă vor determina sc ăderea spa țiului terenurilor agricole la
continuarea fenomenului de depoluare; dar p ăstrarea unei lumi rurale, cu tot ceea ce are mai
semnificativ sub aspect economic, social și cultural, va presupune reorientarea c ătre alte activit ăți
economice. Din acest punc t de vedere, activit ățile turistice pot constitu i un punct de sprijin
fundamental, privind reocupare a teritoriului, evitarea de șertifică rii, degrad ării terenurilor și
menținerea unui anume statut socio-economic.
• turismul poate participa la p ăstrarea viabilit ății și stabilității localităților rurale importante. Din
acest punct de vedere, fenomenul depopul ării se manifest ă în pregnant prin plecarea tinerilor,
închiderea școlilor, a serviciilor publice, abandonarea vechilor gospod ării și terenuri. Confluen ța
dintre acest mediu fragil și noul dinamism impus de fenome nul turistic, pune problema apari ției
riscurilor de destructurare și care presupune alegerea unei strategii de evolu ție.
• turismul poate s ă devină o alternativ ă față de agricultură? Astfel, circula ția turistic ă poate avea
un rol important asupra zonelor rurale. În ultimii ani, de și nu exist ă înregistrări statistice oficiale
asupra celor care au practicat turi smul rural, se poate presupune c ă activitatea unor societ ăți turistice
axate pe acest profil (ANTREC, OP ERATION VILLAGES ROUMAINS) a f ăcut să sporească
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
13
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

numărul de turi ști amatori de asemenea vacan țe.

În acest context, se poate afirma c ă dezvoltarea turismului în spa țiul rural, legat de evolu ția
agriculturii, îmbrac ă două forme:
– turismul care se substituie activit ății agricole nerentabile și ca atare, se cer exploatate la
maximum toate resursele turistice existente. Aceast ă concepție a stat la baza apari ției și dezvoltării
multor sta țiuni montane și de litoral;
– turismul ca activitate complementar ă agriculturii, care presupune p ăstrarea cu orice pre ț a
activităților agricole, iar poten țialul turistic trebuie s ă fie pus în serviciul acestei activit ăți
dominante. În afara acestor ini țiative de ordin guvernamental, al unor institu ții de profil exist ă factori cu
evoluție variabil ă, care pot influen ța dezvoltarea turismului în spa țiul rural (dinamism local,
vitalitatea sectorului agricol, grad de însorire, prezen ța apei, apropierea de zone aglomerate,
diversitatea c ăilor de comunica ție etc.).
Efectele negative ale turismului asupra agriculturii. Ca efecte negative ale turismului asupra
agriculturii pot fi considerate urm ătoarele:
• prezen ța sistemului concuren ței, cu referire la urm ătoarele laturi:
– pe plan financiar – dezvoltarea turismului se traduce fr ecvent printr-o prel evare de terenuri,
de multe ori cu bun randament agricol ș i bine pozi ționat. Spre exemplu, în Fran ța se estimeaz ă că
anual 12.000 ha de teren sunt atrase în investi ții de turism în detrimentul agriculturii, fa ță de 17.000
ha pentru infrastructură , 8.000 ha pentru industrie și 13.000 ha pentru spa ții de locuire. Acest
fenomen de circula ție a terenurilor se va înregistra și în România în viitorii ani, în urma definitiv ării
statutului de proprieta te asupra terenurilor și a procesului de stabilire a pie ței terenurilor. Ac țiunea
de scoatere a terenurilor ag ricole poate fi determinat ă de expropieri agrico le pentru investiț ii
turistice sau în urma exodului agricol înregistrat sau sub ex ercitarea unor presiuni asupra
agricultorilor, care sunt determina ți să-și lichideze patrimoniul.
– elementul de urbanizare – care spore ște cererea de terenuri incluse în documenta țiile și
planurile de urba nism, cu clasific ările de rigoare: zon ă cu propuneri noi de urbanism, zon ă viitoare
pentru urbanizare, dar care nu împiedic ă activitățile agricole, ci influen țează investițiile și determin ă
supradimensionarea zonelor urbane în raport de necesit ățile reale.
– factorul de cre ștere a nivelului pre țurilor terenurilor – fapt ce conduce la o sporire treptat ă a
costurilor de produc ție, favorizând atitudinile speculative. Ac est fapt poate readuce accesul mai larg
la fondul funciar ex istent, pentru cump ărare sau loca ție. De foarte multe ori, dezvoltarea turismului
poate fi înso țită de o creștere a terenurilor f ără un statut juridi c bine definit.
• pe planul construc țiilor, cu referire la:
– sus ținerea noilor investi ții presupune sustragerea unor terenuri de pe pia ța funciar ă și
creșterea nivelului pre țurilor;
– presiunea turistic ă accentuat ă și cvasicontinu ă poate conduce la dispari ția locației, prin
apariția fenomenului de locuire permanent ă, reducând astfel posibilit ățile de instalare și stabilire
definitivă a tinerilor agricultori.
• pe plan social – fenomenul de g ăzduire turistic ă mobilizeaz ă forța de muncă și cere timp, elemente
care reduc preocup ările strict agricole. Acest fenomen apare cu prec ădere în staț iunile turistice
pentru sporturi de iarn ă.

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
14
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

• exploatarea resurselor deficitare – poate da na ștere la apari ția unor conflicte asupra modului de
valorificare, spre exemplu: folosirea resurselor de ap ă. Având în vedere in teresele concurente, și
situația economic ă a fiecărui agricultor, se pot recunoa ște trei tipuri de atitudini:
– agricultorii în vârst ă, care doresc s ă se retrag ă din activitate și dispuși chiar să-și vândă
ferma și terenul;
– agricultorii care doresc s ă investească și să-și modernizeze fermele, fiind interesa ți de noi
câștiguri;
– agricultorii tineri, care doresc s ă se instaleze și să demareze activit ăți și afaceri în domeniul
agricol.
• apariția problemelor de impact, cu referire la:
– parcelarea fondului funciar, crearea de enclave și schimbarea sistemului de exploata ție
(terenuri și clădiri vândute separat) care determin ă, prin achizi ționarea pentru valo rificarea turistică ,
un proces rapid de restructurare a exploat ării fondului funciar ș i poate perturba eventualele
amenajă ri existente (irigaț ii, comasă ri etc.);
– trecerea în regim privat a unor locuri de trecere (circula ție), închiderea unor terenuri perturb ă
buna desf ășurare a activit ăților agricole (p ășunatul, transportul produsel or agricole etc.), prin
închiderea unor terenuri rurale; – neajunsurile ocazionate de o intens ă circulație turistic ă (culegere de plante s ălbatice,
călcarea zonelor de p ășune, străbaterea zonelor cultivate, vagabondarea câinilor de ras ă lăsați liberi
în zonele de p ășunat, toate acestea producând pierderi financiare importante);
– restric ții legate de buna desf ășurare a activit ăților agricole, motivate de prezen ța zonelor
turistice (probleme de zgomot, mirosuri etc.) și de unele reglement ări ale planurilor de urbanism.
Acest fapt se mai poate explica și prin imposibilitatea desf ășurării unor activit ăți agricole
(construcț ii de grajduri, ateliere mecanice, me șteșugărești), restric țiile impuse asup ra unor practici
agricole curente (împr ăștierea îngr ășămintelor agricole, tratamente fitosanitare).
Creșterea parcel ării terenurilor și apariția enclavelor turistice agraveaz ă aceste probleme, c ăci
fiecare reședință secundar ă presupune o protec ție pe o rază de 200 m.
Prin aceste consecin țe asupra evolu ției exploata țiilor agricole, turismul poate deveni și o frână în
adaptarea activit ăților de baz ă și de asemenea, un obstacol fa ță de dorin ța tinerilor de a tr ăi în
mediul rural și în revigorarea structur ilor economice în agricultur ă.
Turismul – element de între ținere și dezvoltare a agriculturii. Activitățile turistice între țin relații de
complementaritate și de sinergie cu sectorul agricol, care pot fi redate și interpretate prin:
• o sursă de venituri directe pentru agricultori; astfel, pentru antreprenorii turistici locali, aportul de
venituri complementare prin diversificarea activit ăților, face ca o exploata ție să devină mai rentabil ă
și contribuie la realizarea de noi locuri de munc ă în familie. Din acest punct de vedere, trebuie s ă se
facă distincție între activit ățile sezoniere din sfera exploata ției agricole (monitor, ghizi montani
pentru drume ții etc.) Activit ățile turistice de pe domeniul exploata țiilor respective (cazare,
alimentație etc.). Aceast ă situație, dacă avem în vedere amortizarea muncilor și cheltuielilor din
agricultur ă, rentabilitatea financiar ă rezultată din serviciul de cazare turistic ă în ferme nu este
evidentă în primii ani. Ca atare, existen ța unor locuri de munc ă sezoniere, poate fi un aspect
complementar, ținând seama de regimul lucr ărilor agricole, ce poate ad uce venituri importante.
În acest context o ferm ă agroturistic ă nu devine rentabil ă decât în momentul când sunt achitate toate
datoriile și împrumuturile.
• valorificarea mai bun ă a resurselor locale se face prin vânzarea produselor locale la un pre ț cât mai
bun, pe baza folosirii unor scurte canale de distribu ție, prin comercializarea direct ă a produselor
agricole ob ținute la ferm ă. Astfel, unele produse de panifica ție, brânzeturi, cons erve de fructe,
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
15
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

legume, etc. pot fi vândute direct turi știlor sau prin coresponden ță, pe bază de comand ă. Dar forma
de comercializare î și are propriile limite, că ci poate dezechilibra circuitele clasice de desfacere și
comercializare.
În ultimii ani s-au dezvoltat noi mijloace de prelucrare a produs elor agricole din teritoriu și de
valorificare și promovare a lor, prin circuitele clasice sau de profil, cu efecte benefice, referitoare la:
– realizarea unei cât mai bune inform ări a localnicilor asupra produselor locale și mijloacelor
de comercializare, ca, de exemplu, târguri sez oniere regionale locale pentru produse agricole,
expoziții agricole, sisteme de come rcializare a vinurilor în ora șele și stațiunile turistice apropriate,
atragerea turi știlor în servicii libere – culegerea de fructe (c ăpșuni, zmeur ă), unele legume, adunarea
fânului, culegerea de plante medicinale, cre șterea viermilor de m ătase etc.;
– îmbun ătățirea calității vieț ii și deschiderea de noi orizonturi sociale. Schimbul de informa ții
dintre gazd ă și turiști are rolul de a face cunoscute și apreciate ocupa ția, meșteșugul și dificultățile
acestora. Astfel, popula ția mai ales din zonele or ășenești iese din izolare impus ă de marile centre
urbane ș i își păstrează dimensiunea culturală prin turism;
– participarea direct ă la producț ia de bunuri, deoarece turismul presupune dotă ri de
infrastructur ă cât mai bune (energie electric ă, termică , telecomunica ții, alimentare cu ap ă potabilă,
canalizare etc.), care îns ă pot fi utilizate și în alte activit ăți economice și invers, drumurile cu
multiple utiliz ări agricole, forestiere, turistice, din zonele turistice montane, în special, pot deveni
un factor multiplicator pentru noi investi ții.
Turismul și dezvoltarea economic ă a comunit ăților rural. În ultima jum ătate de secol, în
numeroase țări, turismul rural este considerat o strategie de viitor, ce poate contribui la reducerea
mobilității populației, la crearea de locuri de munc ă și în fine, la promovarea dezvoltă rii socio-
economice a zonelor defavorizate. Mai multe elemente explic ă această opțiune:

• turismul rural (agroturismul) permite satisfacerea nevoii de spa țiu, de deschidere, prin practicarea
unor activit ăți de recreere, sportive și de divertisment cultural;

• răspunde interesului în cre ștere față de patrimoniul natural și cultura rural ă, din partea populaț iei
urbane, care se simte lipsit ă de cunoa șterea și plăcerea acestor valori. Unel e sisteme agricole pot
constitui atrac ții turistice deosebite: este cazul arboricultu rii tropicale din unele zone mediteraneene
sau din cadrul unor insule (Canares, Baleares). Aceast ă formă a turismului însemn ă vizite pe teren
(în centrele de produc ție pe de o parte, în muzee de specii exotice, pe de alt ă parte), explica ții
privind arborii, originile lor, tehnologiile folosite, pie țele lor, degustă ri de fructe sau suc sau chiar
participarea la anumite lucr ări. În Tenerife, unde agroturismul funcț ionează de mult timp, multe
exploatări agricole (ferme) func ționează pe această bază. Exemple similare se reg ăsesc în diferite
zone defavorizate ale lumii, pentru diferite tipuri de cultur ă și exploatare;
• administra ția locală este conștientă de oportunitatea pe care o ofer ă turismul rural (agroturismul)
prin efectul s ău multiplicativ, care înseamn ă producerea de venituri complementare, între ținerea
unei cereri de infrastructur ă și servicii, care intereseaz ă atât comunitatea local ă, cât ș i vizitatorii.
Studiile realizate în Fran ța și Norvegia au ar ătat că sumele cheltuite pentru cump ărăturile făcute de
turiști în zon ă, foarte importante ca pondere sunt esen țiale pentru men ținerea și dezvoltarea
comerțului și artizanatului local;
• în fine, se constat ă, din partea administra ției publice și a diver șilor agen ți socio-economici,
preocuparea de a asigura promovarea turismului rural. Aceasta r ăspunde, desigur ș i necesității de a
găsi soluții, pentru a face fa ță crizei economice, efectelor negativ e ale reformei, privind structurile
agricole și distrugerea structurilor zonelor rurale.
Din toate aceste considerente, turismul rural, implicit agroturismul, permite asigurarea conserv ării
spațiilor și modurilor de via ță, profitabile atât pentru locuitori, cât și pentru genera țiile viitoare din
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
16
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

zona urban ă. Există însă numeroase cazuri în Europa mediteranean ă, în care se supraevalueaz ă
dimensiunea turistic ă a procesului de dezvoltare local ă care constituie laturi defavorabile. Aceasta a
avut ca efect stagnarea, regresul, chiar dispari ția rentabilit ății economice a ofertei turistice locale și
a autenticit ății acesteia. Aceast ă supraevaluare înseamn ă extinderea capacit ăților de primire peste
limitele normale, apari ția speculei interne și externe, degradarea mediul ui ambiant, pierderea de
resurse umane ș i a relațiilor personalizate, care formeaz ă factorul cel mai c ăutat de amatorii de
turism rural veritabil.
Această supraevaluare a dimensi unii turistice se adaug ă dorinței de profituri rapide, dezordinii
priorităților institu țiilor locale. Toate acestea, ad ăugate la lipsa de planifica-re și de obiective
concrete, constituie tot atâ ția factori de fragilita te a acestui model de dezvoltare prin turism și cauze
posibile de e șec, chiar dac ă zonele dispun de numeroase atuuri naturale și culturale.
Agroturismul ca opț iune economic ă. Agroturismul trebuie privit ca o activitate economic ă de
dezvoltare a agriculturii și de susținere a altor activit ăți de amenajare a peisajului rural, de protec ție
a mediului etc. În țările Comunit ății Europene, num ărul de locuri de cazare agroturistice dep ășesc 600.000. Dacă
agroturismul reprezint ă o oportunitate în multe regiuni, trebuie ș tiut că printre condi țiile reușitei sale
se numără: nivelul și rentabilitatea investi țiilor în zon ă, profesionalismul în materie de ospitalitate,
integrarea în re țelele locale și naționale de comercializare și promovare a produsului turistic,
dezvoltarea noilor activităț i turistice în leg ătură cu alte structuri locale.
Turismul rural (agroturismul) ca factor al dezvoltării comunit ăților locale. Printr-o analiz ă
integrată a literaturii de specialitate în domeniul tu rismului, a studiilor pr ivitoare la comunităț ile
locale, a rezultatelor unor interviuri și reuniuni de grup pe tema efectelor dezvolt ării turismului rural
asupra comunităț ilor locale, speciali știi au ajuns la un num ăr de elemente comune de reflexie, ce se
oferă ca o bază pentru cercet ări viitoare.
Astfel, un prim element prefigureaz ă procesele de diversificare a comunit ăților locale, ca urmare a
dezvoltării turismului rural. Această diversificare poate avea concomitent efecte pozitive și
negative. O parte a turi știlor rămân, se stabilesc în zona în care, la început, le-a servit doar ca
destinație turistic ă. Noii veni ți duc la o cre ștere a num ărului de locuitori ai zonei, la o eterogenizare
(în sensul diferen țierii) a popula ției zonei respective. Plusul de ini țiativă, de idei de dezvoltare etc.,
aduse de ace ști noi reziden ți, rămân pozitive pân ă la acel punct în care apar conflicte de interese
între vechii și noii locuitori; vechii locuitori doresc p ăstrarea tradi țiilor, a unui anumit status-quo, în
timp ce noii locuitori tind adesea s ă transforme comunitatea care i-a adoptat, ad ăugându-i
“trăsături” urbane (servicii, confort etc.).
Dezvoltarea turismului rural duce și la o delimitare a hotarelor sociale ale comunit ăților locale.
Astfel, noii veni ți în comunitatea rural ă aduc cu ei un bagaj cultural și social diferit de al
rezidenților. Diversitatea diferen țelor culturale pentru comunitatea extins ă provoacă, adesea, o
împărțire în “teritorii sociale” a reziden ților și noilor veni ți (frecventarea unor biserici diferite,
promovarea unor să rbători și altor manifest ări culturale diferite etc.).
Un alt efect poten țial apare asupra solidarit ății comunit ăților locale. Cercetă rile referitoare la acest
aspect nu au adus, deocamdată , rezultate clare și unitare. Exist ă situaț ii în care, dezvoltarea
turismului rural conduce la o cre ștere a solidarit ății comunit ății. Alteori, intruziunea noilor veni ți, a
noilor culturi etc., duce la o pierdere de identitate și implicit, o sc ădere a intensit ății legă turilor între
membrii vechii comunit ăți locale.
Țările central și est-europene, în special, dar și regiuni extinse ale unor țări vest-europene, trec prin
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
17
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

procese de tranzi ție care schimb ă structurile economiilor respective. Cele mai afectate de aceste
procese sunt zonele rurale, motiv pentru care au nevoie de o diversificare a resurselor, care s ă le
permită nu numai supravie țuirea, ci chiar o dezvoltare durabil ă în contextul noilor structuri.

Diversificarea bazelor economice prin turismul rural cere comunit ăților locale respectarea unor
principii pentru ca proiectele de dezvoltare a turismului rural s ă fie viabile. Printre aceste principii,
specialiștii consider ă ca relevante urm ătoarele:
– ambiț ie economic ă (pregătirea comunit ăților locale pentru a- și asuma viitorul și pentru a
promova o politic ă de diversificare pe termen lung);
– autenticitate (unicitate, originalitate, mândrie a apartenen ței, sinceritate etc. a comunit ății
rurale respective); – cunoaș terea beneficiilor și costurilor turismului rural (costuri economice, sociale și de
mediu, respectiv beneficii economice, sociale și de mediu);
– includerea turismului rural în tr-un plan strategic de dezvolta re (un plan pe termen lung, care
să vizeze dezvoltarea economic ă, socială, de mediu, fizic ă și administrativ ă a regiunii);
– crearea și oferirea unor produse tu ristice de calitate;
– preg ătirea profesional ă a întreprinză torilor turistici din zon ă (management global,
dezvoltarea turismului rural, dezvoltarea și dinamica grupurilor, dezvolta rea produselor turistice,
marketing și promovare, comportamentul consumatorului, servicii dup ă vânzare etc.)
– analiza tendin țelor viitoare (interes crescut pentru autenticitatea vie ții, pentru activit ăți
generatoare de s ănătate și activități de fitness, înclina ții spre turismul social, auto-împlinire,
convivialitate etc.). Pentru ca efectele dezvolt ării turismului rural să fie preponderent pozitive , iar dezvoltarea indus ă
comunităților locale s ă fie una durabil ă, toate aceste elemente de reflexie trebuie analizate și luate în
considerare în conceperea și punerea în practic ă a oricărui proiect de turism rural.

Evoluția activităților de turism rural (agroturism) în România. În promovarea ș i desfășurarea
activităților de turism rural, mai ales în zonele de deal și munte, trebuie luate în considerare (în
primul rând) și condiț iile naturale și antropice. Formele de turism rural constituie rezerve poten țiale
de lărgire a ariei turistice, întrucât aceast ă formă de turism este dependent ă de mediul înconjur ător,
acesta reprezentând “materia prim ă”, iar rela ția turism-mediu are o semnifica ție deosebit ă.
Analizând valoarea peisagistic ă deosebită a cadrului natural, se poate deduce c ă turismul rural are
implicații deosebite sub aspectul vie ții economice și social-politice a satului românesc. Toate aceste
argumente demonstreaz ă că România are mari posibilit ăți de dezvoltare a turismului rural,
practicarea acestuia fiind nu numai posibil ă, dar și foarte necesar ă. De menț ionat însă, că în actuala
etapă de tranziț ie spre o economie de piață , formele de organizare a turismului rural sunt
diferențiate, însă direct corelate cu etapel e de restructurare a economiei, în special a sectorului
producției agroalimentare.
Prima etap ă, de orientare asupra activit ăților din mediul rural , se caracterizeaz ă prin faptul că la
producătorii agricoli (existen ți în unități agricole sau gospod ării individuale), apare cerin ța de a
produce mai mult și mai bine. Ca urmare a reconstituirii fostelor propriet ăți agricole (conform Legii
18/1991) și a liberei ini țiative, în cadrul diverselor forme de organizare social ă a produc ției, se
cunosc posibilit ățile și efectele oferite de mecanismul pie ței mijloacelor de produc ție și a piețelor
produselor agricole. Nivelul de trai al locuitorilor din mediul ru ral devine dependent de volumul și
calitatea produselor agricole vândute. În aceast ă etapă, funcț ionalitatea formelor de turism rural este
legată încă de existen ța structurilor calitativ diferite, a rela țiilor dintre economic-social-politic, ce
generează dezechilibre în acest sector în circuitu l produs turistic-pre ț-distribuție-promovare și
anume: apari ția și neconcordan ța unor forme specifice între cererea și oferta din turismul rural
(Legea 18/1991 reconstituie vechile propriet ăți din mediul rural și foarte mul ți din mediul urban
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
18
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

doresc să fie prezen ți în mediul rural numai în zilele nelucr ătoare, ceea ce le d ă statutul de turi ști);
neconcordan ța între cererea de terenuri amplasate în zonele rurale și oferta care este mai mare
(aceasta se datoreaz ă mai ales lipsei posibilit ăților de a lucra p ământul); apari ția unor fenomene
inflaționiste ce au influen țe și asupra turismului rural; oferta foarte mare a capacit ăților existente
înainte de Revolu ție, în special cele de cazare și cererea foarte slab ă etc.

Pentru a doua etap ă se pune problema conturării și stabilirii celor mai adecvate forme de
organizare a turismului rural. Se conturează limitele zonelor teritoriale ale turismului rural, pentru
a se face fa ță cererii din mediul urban. Chiar în situa ția diferen ței de apartenen ță asupra pă mântului
și a celorlalte mijloace fixe din mediul urban, locuitorii zonelor rurale urm ăresc o serie de
probleme: cunoa șterea detaliat ă a furnizorilor de materiale și alte mijloace de produc ție (în sensul
construcției de noi capacit ăți de cazare); cunoa șterea de noi forme de distribu ție a produc ției
agricole, începând a fi cunoscut ă posibilitatea de valorificare a produsului turistic local prin turi știi
sosiți în mediul rural; o amplificare a sosirii de șomeri în zonele rurale, situa ție care constituie în
această etapă cea mai frecvent ă formă de agroturism (ca foș ti lucrători permanen ți, actualii șomeri
nu renunță la confortul din zonele urbane, preferând situa ția de naveti ști la rudele, prietenii etc. din
zonele rurale, uneori construindu- și locuințe pe terenurile care le-au fost reconstituite). Referitor la
consumul mediu anual pe locuitor la pr incipalele produse alimentare, se ofer ă imaginea unei
stagnări, iar pentru anumi ți ani chiar descre șteri; pentru produsele carne și zahăr este semnalat ă o
micșorare a consumului pe locuitor. Din analiza dinamicii produc ției raportat ă la consumul
intermediar și a valorii ad ăugate brute, se constată că ritmul de cre ștere al produc ției alimentare
depășește pe cel al producț iei agricole. Începând cu aceast ă etapă, considerat ă de integrare a pie ței
cu sectorul agroalimentar pentru produc ător, distribuitor și consumator, se pune problema unui
studiu comparativ al posibilit ăților de valorificare a acestor produse în cadrul unor pie țe turistice
locale (mai ales în zonele cu voca ție turistică).

Etapa a treia este considerat ă etapă de dezvoltare a turismului rural , manifestat ă printr-o cre ștere
economic ă permanent ă și de perfec ționare a structurilor din turismul rural. În aceast ă etapă apar noi
forme ale turismului rural, ca, de exemplu, forma se rviciilor agroturistice, pelerinajul religios în
locașurile de cult, o amplificare a vizitelor turi știlor străini, care au locuit o perioad ă în România și
doresc să revadă localitățile unde și-au petrecut perioade din via ță anterioare etc. Apar tendin țe de
integrare în structurile eu ropene, care se manifestă prin diferite forme de cooper ări și integrări, care
include și activități de turism rural. Îns ăși politicile pe plan intern, pr ivind structurar ea teritoriului
național în 8 regiuni de dezvoltare, constituie elemente de referin ță și în strategiile de implementare
a turismului rural.
Problemele care se pun în fa ța locuitorului din zona turistică se referă la următoarele: cunoaș terea
cu anticipa ție a gusturilor și nevoilor consumatorului de produs turistic, imediate și de perspectiv ă,
alături de necesitatea de a se ad apta permanent la aceste cerin țe (cu referire, mai ales, la cerin țele de
confort în cazare, servirea de produse în stare proasp ătă, nepoluate, cunoa șterea unor tradi ții locale
specifice zonei etc.); forme de cooperare în domen iul turismului rural, cu referire la înfiin țarea unor
unități turistice specifice zonei și care pot fi rentabile(campinguri, sate de vacan ță etc.); formele de
obținere a creditelor bancare și modalitățile de capitalizare a acestora, mai ales c ă actuala etap ă se
caracterizeaz ă și printr-o restructurare a sistemului bancar (pân ă în această etapă întreprinz ătorul din
zona rural ă se dirija numai conform disponibilit ăților “lichide” ale acestuia); studierea ac țiunilor
promoț ionale, corelate cu func țiile sezoniere în turismul rural. În paralel și în sectorul produc ției
agroalimentare, se urm ărește obținerea de produc ții competitive pentru satisfacerea cerin țelor pieț ei,
concretizat ă, în principal, prin urm ătoarele: cunoaș terea cu anticipa ție a cerin țelor consumatorului
(mai ales pe fondul crizei alimentare calitat ive); studiul principalilor factori ce influen țează piața
agroalimentar ă din România (sezonalita tea, organizarea pie țelor en-gros, forme adecvate în
acțiunile promo ționale etc.); interesul unor firme str ăine în România (cu referire la înfiin țarea unor
noi unități de produc ție sau integrarea cu unit ățile de produc ție deja existente); lansarea unor
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
19
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

programe de dezvoltare a mediului ru ral (de exemplu Programul SAPARD).

Dar, pentru a cunoaș te situația unor activit ăți, a unor subramuri în cadrul economiei na ționale –
respectiv a turismului rural și mai ales, din agroturism – este necesar ă analizarea întregului șir de
măsuri, care au afectat acest domeniu, cu mul ți ani în urm ă. Pentru acest motiv, în România
organizarea și dezvoltarea turismului rural este înc ă un proces de durat ă. Aceasta datorită unor
elemente care au existat în perioada dinaintea Revolu ției din 1989 și care au generat o degradare a
atitudinii fa ță de activit ățile din mediul rural. Cauzele pot fi considerate urm ătoarele:
– interesul sc ăzut, chiar descrescând, pentru activit ățile din mediul rural, în special pentru
munca agricolă . Aceasta mai ales pentru motivul c ă locuitorii satului nu puteau s ă-și exercite
atributele de proprietari, mai ales asupra p ământului din cooperativele agricole de produc ție.
Conducerea acestor cooperative agricole era încadrat ă în sistemul supercentr alizat, care nu asigura o
legătură directă între proprietate și muncă. În planurile de produc ție agricolă , prin gradul extrem de
centralizare a resurselor și deciziilor, nu exista o corela ție între cre șterea produc ției și retribuțiile
pentru membrii cooperatori; – participarea la munc ă a locuitorilor satelor s-a redus datorit ă caracterului nestimulativ al
sistemului de reparti ție. Indiferent de formele de retribuț ie (în natur ă sau în bani) existente în
vechiul regim, acestea nu au avut efectele scontate, deoarece reparti ția nu se putea efectua în raport
cu munca prestată de fiecare persoan ă;
– în sistemul agricol de produc ție cererea de forță de muncă, în perioada anterioar ă Revoluț iei
era parț ial satisfăcută prin utilizarea unor forme for țate ale satisfacerii acestei cereri. Ne referim, în
speță, la perioadele de existen ță a cooperativelor agricole, unde, al ături de for ța de muncă a
populației rurale, participau și alte categorii socio-pr ofesionale (elevi, studen ți, militari, salaria ți din
centrele urbane). Astfel, instrumentele institu ționale și legislative în materie de ocupare și utilizare a
forței de muncă cu caracter coercitiv, au redus interesul pentru munca în agricultur ă, subapreciind
rolul acesteia în dezvo ltarea zonelor rurale;
– miș carea și mai ales, fluctua ția populaț iei apte de munc ă acționau în sensul p ărăsirii zonelor
rurale, creând disfunc ționalități ale proceselor de reglare a cererii și ofertei de for ță de munc ă din
aceste zone rurale; – limitarea ini țiativei în organizarea unor forme turistice în zonele rura le, prin restric ții de
ordin legislativ și economico-financiar;
– existen ța unui sistem informativ al securit ății vechiului regim, prin care se cereau informa ții
cu referire la turi știi din țară și mai ales, str ăini, care sta ționau în zonele rurale;
– turismul sub form ă de pelerinaj religi os era nu numai îngr ădit , dar pur și simplu împiedicat,
date fiind concep țiile de ateism din vechiul regim.
Ca atare, formarea și funcționalitatea sectorului de turism rural și implicit agroturistic, din actuala
perioadă sunt înc ă marcate de conflictul dintre componentele și mecanismele vechiului sistem
politic. Disfuncționalități în activit ățile de turism rural (agroturism) din România. O analiză reală a
tuturor aspectelor (pozitive și negative), pe care le comport ă c r eșterea și dezvoltarea turismului
rural impune. Sintetic acestea pot fi enumerate astfel: a) supralicitarea calit ăților și a efectelor turismului, în general și a celui rural, în special;
b) turismul este considerat nu numai ca una din posibilit ățile de dezvoltare a unor comunit ăți
locale, ci este ales ca fi ind calea cea mai eficient ă și uneori, chiar unic ă. Însă este binecunoscut
faptul prin care, nu întotdeauna, ce este u șor de atras în circuitul economic este ș i eficient. Altfel
spus, dacă punerea în valoare a darurilor of erite cu generozitate de natur ă unor localit ăți, le oferă, în
același timp și eficiența economico-social ă necesară?
c) prin neluarea în consid erare a riscurilor ce greveaz ă asupra turismului rural, se anuleaz ă o
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
20
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

serie din efectele sale benefice. Turismul, în ge neral, dar în special cel rural, se dezvolt ă și se
manifestă ca activitate în sfera unor riscuri de ordin intern sau extern (ce țin de politica altor țări,
cum ar fi politica social ă, demografic ă, politica mondial ă și a centrelor de putere etc.);
d) ruralul, în condi țiile actuale din România – și nu numai – nu-ș i merită pe deplin o mare
parte din atributele sau superlativele ce i se acord ă, cum ar fi cele legate de: zon ă nepoluat ă, cu o
alimentație natural ă nepoluată , ape nepoluate, cu un folclor original, neinfluen țat, cu unele servicii
gratuite, pre țuri mai sc ăzute etc. În realitate, de și în mai mic ă măsură decât în urban, ruralul
românesc este și el poluat în anumite zone sau sate turistice. Aceast ă poluare, care se manifestă sub
o multitudine de forme, se reg ăsește în aer, ap ă, sol; aspecte ce sunt u șor sesizabile, dac ă avem în
vedere situa ția reală , în care resturile menajere din gospod ării, în cele mai numeroase cazuri, se
aruncă la întâmplare, în special pe malurile râurilor, depozitele de gunoaie de la animale din
gospodă rie sunt locuri deschise etc. De asemenea, se ridic ă și atenția deosebit ă care trebuie acordat ă
igienei gospod ăriilor;
e) în acela și timp, turismul rural se înscrie nu numai ca factor de poluare fizic ă a mediului, dar
și de poluare moral ă a locuitorilor, a culturii locale etc., cu consecin țe asupra echilibrului local.
Putem vorbi și de contribu ția pe care turismul rural și-o aduce în privin ța afectării tradițiilor și a
obiceiurilor comunităț ilor locale, prin stimularea unora care sunt numai pe placul turi știlor, în
detrimentul altora care vin din trecutul istoric.
Deci, în continuare, apare necesitate cunoa șterii și prezentării problemelor turismului rural, la
valoarea real ă, obiectiv ă, a acestora. Prin utilizarea unor procedee subiective, neadecvate actualei
situații de tranziț ie din economie, nu numai că nu oferim nici un serviciu turismului, ci chiar mai
mult, ne înscriem pe linia aducerii în timp a unor deservicii, fie în turi știlor – care nu vor fi
informați corect asupra calit ății produsului turistic din medi ul rural, pe care doresc s ă-l cumpere – și
în egală măsură, ofertanț ilor de servicii turistice, respectiv pr oprietarilor pensiunilor rurale, care îș i
pot pierde economiile.

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
21
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

TEMA 3. OFERTA AGROTURISTIC Ă ÎN ROMÂNIA

Oferta agroturistică cuprinde: resu rsele naturale și antropice, echipamentul de “produc ție” a
serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale, destinate c onsumului turistic, for ța de
muncă specializată în activit ăți specifice, infrastructura turistic ă și structurile de primire, condiț iile
de comercializare (pre țuri, tarife, facilit ăți etc.).
Particularit ăți și resurse ale ofertei agroturistice. Principalele particularit ăți ale ofertei turistice și
implicit agroturistice sunt: complexitatea, rigiditatea și substituirea.
Complexitatea
se referă la structur ă, elementele componente la atrac țiile agroturistice și elementele
funcționale. În func ție de motiva ția dominant ă a consumatorilor, clasificarea unei astfel de oferte
turistice poate fi: de vacan ță, cultural, de afaceri și balnear.
Rigiditatea
constă în: imobilitate, imposibilitatea stoc ării, lipsa de adaptabilitate la varia țiile
sezoniere etc. Substituirea
se referă la utilizarea ofertei în alte scopuri (c ongrese, afaceri), decât cel sezonier.
Dotată cu diverse și spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg teritoriul țării,
bucurându-se de o clim ă favorabil ă practicării turismului în tot cursul anului, înzestrat ă cu o floră și
o faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de art ă și arhitectur ă, România poate satisface,
prin resursele sale turistice mai sus men ționate, preferin țele diverselor segmente ale cererii turistice
interne și internaționale.
Resursele turistice cuprind ansamblul atrac țiilor turistice naturale și antropice dintr-o zon ă, regiune
sau țară. În România cadrul natu ral este bogat, variat, și complex, cu o structur ă peisagistic ă
deosebit de spectaculoas ă. Complexitatea poten țialului turistic, ca și gradul s ău de atractivitate, în
general sunt în strâns ă corelație cu formele de relief și cresc progresiv, de la câmpie c ătre munte;
desigur, litoralul M ării Negre și Rezervaț ia Biosferei Delta Dun ării, fac excep ție.

Sistemul montan se caracterizeaz ă printr-o diversitate de aspecte peisagistice și o mare complexitate
de potențial agroturistic, date de particularităț ile diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil,
structuralo-litologic etc.), alternarea unit ăților montane, submontane și depresionare, a culoarelor de
văi, varietatea și configura ția învelișului vegetal și a rețelei de ape și lacuri, o mare bog ăție de ape
minerale și termominerale, fondul cinegetic și piscicol – deosebit de reprezentative etc. Toate
acestea, prin specificul și modul de îmbinare în spa țiu, confer ă originalitatea și nota de atractivitate
turistică a munților noștri.

Studiile de specialitate au relevat c ă, în ț ara noastră , condițiile de clim ă constituie un factor
important de cur ă, fapt ce a condus la apari ția climatoterapiei, ca mijloc terapeutic, cu ajutorul
elementelor climato-geografice. Unele elemen te climatice sunt indispensabile practic ării sporturilor
de iarnă (stratul de z ăpadă și temperatura aerului).

Valoarea turistică a vegetației crește și prin existen ța unor specii declarate monumente ale naturii,
ca și a rezerva țiilor cu caracter științific.

Totodată, sub aspect turistic, fauna prezint ă importan ță prin valoarea sa cinegetic ă sau estetică .
Fondul cinegetic este repr ezentat, pe plan interna țional, prin varietate, dens itate, dar, mai ales, prin
valoarea trofeelor premiate în numeroase expoziț ii internaționale.
Dunărea și Delta Dun ării sunt de asemenea, dou ă elemente de prim ă mărime și de universalitate în
oferta de agroturism.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
22
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Resursele turistice antropice sunt reprezentate prin patrimoniul cultural, folosit în întregime în
scopuri turistice. România dispune de monume nte, care, prin specificul lor, pot fi și sunt considerate
unicate mondiale. Aceste resurse ale patrimoniului cultural am putea spune, chiar, c ă sunt de dou ă
ori valoroase: în primul rând, c ă “documentele” – arheologice, is torice, arhitectonice, de art ă
populară – care exprim ă complet și complex caracteristicile epocii în care au fost create, gradul de
dezvoltare al tehnicii și al artei, dezvoltarea social ă, chiar situa ția politică ș.a.m.d.; în al doilea rând,
fiecare dintre acestea se constituie în obiectul de arhiv ă sau piesă muzeală, care devin argumente în
cunoașterea sau în țelegerea unei epoci, unui eveniment sau fenomen.
La toate acestea putem ad ăuga bogăț ia de obiceiuri și datini, folclorul, por-tul, popular, limba,
ospitalitatea poporului român etc., precum și atracțiile create de mâna omului contemporan (de
exemplu, construc țiile hidroenergetice de la Por țile de Fier, de pe Dun ăre, Canalul Dun ăre-Marea
Neagră, Casa Poporului din Bucure ști, ca și numeroase reali-z ări social-economice, tehnico-
științifice etc.).
În ansamblul structural al acestor oferte în tabelul de mai jos sunt delimitate avantajele și
dezavantajele ofertei originale (r eprezentate de factorii naturali, culturali, formele de transport
condiționată de amploarea teritorial ă ), cât și avantajele ofertei turist ice (cu referire la cazare,
gastronomie, tratament, oferte culturale și de petrecere a timpului liber).

Avantaje ș i dezavantaje ale ofertei originare și a celei turistice
AVANTAJE DEZAVANTAJE
OFERTA ORIGINAR Ă
FACTORI NATURALI
Bogăția peisajelor
Peisaj diversificat ș i alternant (deal, munte)
Peisaj pur, natural Formațiuni stâncoase deosebite
Veri calde, ierni cu mult ă zăpadă
Mediu înconjur ător aproape intact din punct
de vedere ecologic Diferite parcuri naturale Poluarea parț ială a peisajului prin de șeuri
abandonate
FACTORI CULTURALI
Influențe culturale multiple
Tradiții și obiceiuri ale diferitelor na ționalități
Structuri s ătești istorice bine p ăstrate
Urme din istoria Transilvaniei, cet ăți, biserici Pierderea tradi ției prin exodul popula ției (mai ales
a germanilor) din regiunea rural ă
Grad ridicat al șomerilor
Dependen ța localităților din zon ă de orașul Brașov
Domeniul serviciilor are un nivel de dezvoltare
destul de scă zut
Caracterul a șezărilor este în pericol datorit ă
degradărilor clă dirilor care tr ebuie renovate
TRANSPORTUL
Regiunea are o pozi ție centrală
Orașul este un important nod al circula ției
naționale și internaționale
Tarife acceptabile pentru mijloacele de transport în comun Dificultatea transportului spre zonele rurale Lipsa unor bro șuri cu orarul și traseul mijloacelor
de transport în comun Lipsa unui aeroport
OFERTA TURISTIC Ă
CAZARE
Capacitate de cazare aproximativ suficient ă
Cazare privat ă mai ales în zonele Bran, Lipsa unei pensiuni sau a unui hotel numai pentru
tineret
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
23
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Moeciu, Fundata
Prețuri avantajoase pentru week-end Nivelul calitativ al hotelurilor nu corespunde standardului internaț ional
Categorizarea hotelurilor este neunitar ă
GASTRONOMIE
Restaurante cu gastronomie specific ă regiunii
Restaurante private cu un nivel mai ridicat de servire Restaurante specifice anumitor perioade istorice (Evul Mediu)
Restaurante cu programe specifice(clasic,
folcloric) Unităț i cu spaț iu mare de servire, nerentabil
Oferta gastronomică are o varietate redus ă
Denumirile meniurilor nu sunt înso țite și de o
prezentare grafic ă
Ofertă slabă în zonele rurale

TRATAMENT
În regiune sunt staț iuni la mare altitudine cu
aer rarefiat, ozonat Acest poten țial este folosit în scopuri turistice
OFERTE CULTURALE ȘI DE PETRECERE A TIMPULUI LIBER
Monumente cultural istorice Monumente arhitectonice Biserici , cet ăți , castele
Sărbători tradiționale
Festivaluri tradi ționale
Activități sportive de iarn ă
Posibilități de odihn ă
Posibilitatea practic ării unor drume ții și a
alpinismului Posibilitatea practic ării echitației în zone cu
posibilități adecvate Lipsa renov ării, păstrării și îngrijirii monumentelor
culturale Carențe ale ofertei de distrac ții
Carențe ale ofertei sportive în ora ș (tenis, saun ă,
squash)

Baza tehnico-material ă în turismul rural (agroturism).Baza tehnico-material ă cuprinde
totalitatea mijloacele materiale, de care se folose ște turismul rural, pentru realizarea func țiilor sale
economice și sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului,
cât și cele comune, apar ținând altor ramuri, dar folosite și de turism (infrastructura general ă). În
cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacit ățile de cazare, de alimenta ție, agrementul etc.,
prin num ărul și structura lor, reflect ă, în cea mai mare m ăsură, gradul de dotare și dezvoltare
turistică, în ansamblu sau la nivel teritorial (cu referire, mai ales, la spa țiul rural).
Cazare turistic ă. Privatizare . Componenta principal ă a bazei tehnico mate riale, cazarea turistic ă,
prin nu-m ărul său de locuri și prin structura acestora, constituie un puternic sprijin pentru întreaga
activitate turistic ă din țara noastr ă.
Deși privatizarea în turism este mai avansat ă decât în alte sectoare și ramuri ale economiei
românești, ea rămâne însă distanță față de dezideratele și previziunile scontate.
Privatizarea în turism, de și lentă, s-a derulat prin urm ătoarele forme:
• Vânz ările de active, ca metod ă de privatizare real ă, care presupun riscul investitorului privat
de a prelua o afacere și de a o conduce în cali tate de proprietar.
Prin aceast ă formă de privatizare lipsa unei legi care s ă reglementeze, la nivel na țional, regimul
juridic al imobilelor confiscate abuziv în perioada comunist ă, de unde rezult ă faptul că nu se poate
accelera procedura de privatizare. De asemenea, se ob țin foarte greu certifi cate-le de atestare a
dreptului de proprietate asupra terenului de ținut de că tre societățile comerciale.
• Vânzarea de ac țiuni prin metoda MEBO sau o combina ție a metodei MEBO cu oferta
publică, în sensul c ă o parte din ac țiuni au fost negociate de că tre FPS și FPP și vândute direct
salariaților și consiliilor de administra ție, iar, pe de altă parte, din ac țiuni au fost oferite la vânzare
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
24
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

prin ofert ă publică. Este o metod ă care s-a dovedit eficient ă în privatizarea unit ăților mici de turism,
în general lipsite de o baz ă hotelieră proprie important ă. Prin aceast ă metodă au fost privatizate un
număr de unități, și societăți comerciale.
• Crearea de societ ăți mixte cu prec ădere, în zona turismului de lux, de afaceri, în special în
București. Practic, nu mai exist ă nici un hotel din centrul istoric al Capitalei, care s ă nu fie inclus
într-o societate mixt ă, cu participarea capitalului privat stră in sau românesc sau care s ă fie angrenat
în negocieri pentru un astfel de tip de asocieri. Pentru aceasta au fost atrase importante societ ăți
mixte multina ționale, care activeaz ă în domeniul turismului (lan țuri hoteliere și turoperatori).
• Loca ția de gestiune, care nu este o form ă de privatizare a capitalului, ci o form ă de
privatizare a administr ării. Proprietar r ămâne, în continuare, statul român, dar managementul este
asigurat de c ătre un întreprinză tor particular, care pl ătește o locaț ie – echivalentul unei chirii – pentru
activul pe care îl administreaz ă. Durata de loca ție a fost prelungit ă la 10 ani, considerând c ă, în
acest interval de timp, locatorul poate ob ține un profit pe care s ă-l redirijeze în investi ții.

Alimentația public ă din țara noastr ă a cunoscut ritmuri înalte de dezvoltare, superioare celor
înregistrate de alte sectoare comerciale.

Unităț ile sezoniere de alimenta ție publică reprezintă un procent ridicat (20,5% din totalul re țelei de
alimentație publică), ceea ce corespunde nevoilor turismului nostru, puternic marcat de sezonalitate
(în special pe litoral). Pentru nevoile turismului interna țional a fost dezvoltat ă o reț ea de unit ăți cu specific,
reprezentative, care ofer ă preparate culinare tradi ționale într-un cadru plă cut, cu elemente de
cultură, arhitectur ă, decorațiuni interioare și exterioare și cu programe artistice bine alese și
executate, ceea ce confer ă alimenta ției publice noi valen țe, o mai mare atractivitate. Cu toate
succesele ob ținute pe linia diversific ării rețelei de alimenta ție publică, se simte înc ă nevoia de a
extinde și mai mult re țeaua unor unit ăți, mult agreate de popula ție și turiști, cum sunt: plă cintăriile,
covrigăriile, simigeriile, a unit ăților de răcoritoare, de meniuri dietetice etc.
Baza de tratament și de agrement . În stațiunile balneare, concomitent cu spa țiile de cazare, s-a
dezvoltat și o bază de tratament modern ă, integrată în baza de cazare.
Baza de agrement cuprinde o gam ă de mijloace și dotă ri destinate s ă asigure posibilităț i cât mai
largi și diversificate pentru petrecerea timpului liber de c ătre turiș ti. O grupare general ă, în câteva
categorii mari, sugereaz ă varietatea și importan ța acestei componente a bazei tehnico-materiale:
mijloace destinate distrac țiilor (cluburi, s ăli de jocuri, s ăli polivalente, parcuri de distrac ție etc.),
mijloace de transport pe cablu, mijloace de agreme nt sportiv (terenuri de sport, centre de c ălărie,
patinaj, sporturi nautice etc.), bazine de înot deschise și acoperite (unele cu ape termale) etc.
Forța de munc ă. Recrutarea, preg ătirea și perfecționarea personalului care lucreaz ă în turism
constituie o problem ă de bază a acestui sector de activitate. Alc ătuit dintr-o complexitate de
activități, multe din ele particularizate prin dimensiunile și specificul lor, turismul este nemijlocit
legat de resursele umane ș i materiale de care dispune.
Exigențele de ordin calitativ, modern, competitiv, pe care le promoveaz ă un turism eficient, nu pot
fi satisfăcute decât de un personal preg ătit corespunz ător, din toate punctele de vedere.
Datorită prezenței precump ănitoare, pe care o are munca vie în turism, for ței de muncă i se imprim ă
o serie de particularit ăți, mai pu țin întâlnite în alte sectoare de activitate. Astfel, în domeniul
turismului, pentru realizarea obiectivelor propuse și a eficien ței scontate este necesar s ă se țină cont
în permanen ță de răspunderea material ă și morală, pe care o are munca în acest domeniu de
activitate.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
25
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Între lucră torul din turism, implicat, de ob icei, în producerea serviciilor ș i consumatorul acestora,
intervin raporturi directe, cu un caracter nou, particular, se fac refe riri la satisfacerea nevoilor de
consum în condi ții de cre ștere continu ă a experien ței (și exigențelor) personale a turiș tilor,
acumulate din c ălătorii anterioare, efectuate în țara proprie și în străinătate, ceea ce impune și din
partea personalului din turism o continuă creș tere a nivelului profesi onal. Aceasta vor trebui
adecvate cerin țelor pieț ei mondiale, al ături de o angajare ferm ă a tuturor capacit ăților disponibile.
Este bine s ă fie avută în vedere necesitatea unei func ționări impecabile, la toate verigile, de la
personalul de conducere, pân ă la cel necalificat, în trucât aprecierea reu șitei unei c ălătorii depinde de
satisfacerea, la nivel corespunz ător, a tuturor cerin țelor și preferințelor turiștilor.
Calitățile personalului din turism sunt în bun ă măsură, determinate și de natura serviciilor prestate.
În turism, în sensul cel mai larg al cuvântului, se disting urm ătoarele feluri de activit ăți:
a) servicii de primire și cazare;
b) organizarea alimenta ției turiștilor;
c) servicii de distrac ție și agrement;
d) organizarea de servicii de transport; e) prestarea de servicii suplimentare, legate de specificul diferitelor forme de turism. În cazul unor profesii, este necesar ă buna cunoaș tere a localit ății și împrejurimilor, a mijloacelor de
transport, a obiectivelor turistice etc., a capacit ății de comunicare direct ă cu turiș tii români și străini,
de orientare rapid ă în orice situaț ie.
În cazul contractelor cu turi știi de peste hotare se impune cunoa șterea satisf ăcătoare de limbi str ăine
– element esen țial pentru informarea și orientarea turiș tilor – pentru crearea unei ambian țe plăcute,
atrăgătoare, care s ă-l facă pe străin să se simtă bine, “ca acas ă”.
În turism, pe lâng ă însușiri, cum sunt cele legate de competen ță, sobrietate, corectitudine, con știință
profesional ă, lucrătorul trebuie s ă posede și însușiri fizice pl ăcute, care, înso țite de un
comportament politicos, civi lizat, atent la gusturile și preferinț ele fiecărui oaspete, s ă contribuie la
bunul renume al unit ății (societății de turism), la creș terea forței de atrac ție a acesteia.
Toate aceste calit ăți sunt și mai pre țuite în cazul turismului interna țional, unde problemele
concurenței ridică tot mai sus nivelul calit ății, a dobândirii unui bun prestigiu pentru serviciile și
mărfurile oferite în contextul unei c ălătorii turistice reu șite.

Structura ofertei în turismul rural. Turismul rural folose ște aproape toate tipurile de structuri de
primire existente pe cuprinsul Europei. Totu și, datorită lipsei unor preciz ări generale sau a unui
acord privind definirea zonelor rurale și chiar a turismului rural, statisticile cu privire la oferta de
structuri de primire situate în mediul rural nu sunt la nivelul cantitativ și calitativ al cererii. Se pot,
însă, identifica anumite forme de cazare sp ecifice turismului rural, precum: minihoteluri rurale,
campinguri sau spa ții amenajate pentru locuri de campare, case de vacan ță, cabane, vile, camere
de închiriat pentru turi ști în locuin țele fermierilor, precum ș i ferme agroturistice, sate-club, sate
pentru tineret etc.

Centrele teritoriale au, ca obiect de activitate, urm ătoarele probleme: atragerea de noi membri și
crearea în zon ă a unui curent de opinie favorabil pentru turismul rural; promovarea ofertei locale
prin acțiuni specifice de marketing; as igurarea cuprinderii în catalogul na țional a tuturor structurilor
turistice rurale clasificate; organizar ea, cu sprijinul corpului de exper ți de la Asocia ția Națională, de
cursuri de preg ătire profesional ă pentru deț inătorii de structuri turistice rurale; acordarea de
asistență tehnică la întocmirea documenta țiilor pentru clasificarea și participarea la activitatea
comisiilor tehnice de clasificare a structurilor turistice rurale din zon ă; organizarea, cel pu țin o dată
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
26
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

pe an, la nivelul fiec ărui centru teritorial, a unor ac țiuni promo ționale, de genul “Zilele por ților
deschise pentru vacan țe la țară”.

Ministerul Turismului, Comisia Zonei Montane și ANTREC, trebuie s ă se ocupe de editarea unui
îndrumar (ghid), cu variante de organizare interioar ă a structurilor de primire turistice nou
constituite sau a posibilit ăților de adaptare a cl ădirilor existente (solu ții de echipare cu instala ții
sanitare, amenajarea și dotarea spa țiului pentru prepararea și servirea mesei, a saloanelor pentru
petrecerea timpului liber), variante de dotare cu mobilier a spa țiilor de cazare, variante de
decorațiuni interioare și exterioare. Sunt absolut necesa re sprijinul, participarea activ ă la
conlucrarea sistematic ă cu EUROGITES, în scopul asigur ării unor sisteme de apreciere a calit ății
serviciilor de clasificare a structurilor, de informare și de rezervare a locurilor pentru turismul rural,
conceput astfel încât s ă poată fi ulterior integrat în sistemul european. De men ționat că România are
deja criterii de clasificare pentru structurile rurale.
Stabilirea tipurilor de sate turistice const ă în relevarea specificului localit ăților și gruparea lor în
câteva tipuri considerate fundamentale, în vederea promov ării, în fiecare loca litate, a celor mai
adecvate forme de turism. Aceasta în func ție atât de principalele caracteristici geografice, sociale și
economice, cât și de principalele motiva ții și opțiuni ale categoriilor de turi ști care frecventeaz ă
localitatea respectiv ă. Aplicarea principiului specializ ării în domeniul organiz ării și funcționării
satului turistic este cu atât mai necesar ă, cu cât fiecare localitate rural ă constituie o entitate cu
particularit ăți proprii și activități specifice, ce nu trebuie decât s ă fie identificate și valorificate cât
mai eficient posibil, din punct de vedere turistic.
De asemenea, stabilirea tipurilor de sate turistice, constituie un mijloc de selec ționare a turi știlor,
aceștia grupându-se de la sine într-un sat sau altul, în func ție de principalele lor motiva ții și opțiuni
turistice. Aceasta permite o mai bun ă cunoaștere și funcționare a mecanismului economic cerere-
ofertă și ca urmare, organizarea spa țiilor de cazare și a celorlalte servicii, în func ție de principalele
caracteristici social-economice ale clientelei turistice. Totodat ă, stabilirea de sate turistice, permite
realizarea unei publicit ăți concrete și specifice, în func ție de particularit ățile fiecărui tip de sat
turistic. Din punct de vedere teoretic, problema tipol ogiei satelor turistice poate fi abordat ă ca o problem ă de
natură opțională, însă, decizia aplic ării ei în practic ă, determinarea tipului satului turistic este de
natură obiectivă. Pentru aceasta este necesar ca, al ături de dorin ța și intenția organizatorilor, satul
turistic respectiv s ă întruneasc ă un cuantum de condi ții naturale, istorice ș i social-economice
obiective, care s ă fie definitorii și caracteristice pentru fiecare tip de sat turistic.
Întrucât caracteristicile care pot lua în consider are tipologia satelor tu ristice sunt numeroase ș i
variate de la o zon ă geografic ă la alta, chiar de la o localitate la alta, prezentarea se va limita la
anumite tipuri de sate, considerate reprezentative în spa țiul rural.
Sate turistice etnogr afic-folclorice. În aceast ă categorie se pot încadra localit ățile în care portul
tradiț ional, arhitectura, mobilarea și decorarea interioar ă a satului turi stic, muzica popular ă și
coregrafia populară predomin ă și se impun ca însu șiri esențiale ale satului respectiv. Satele de acest
tip pot oferi turi știlor servicii de cazare și masă, în condi ții autentice (mobilier, decor, echipament
de pat în stil popular, meniuri tradi ționale servite în vesel ă și cu tacâmuri specifice – farfurii și
străchini de ceramic ă, linguri de lemn etc. -, ceea ce nu exclude, desigur, posibilitatea utiliz ării, la
cerere, a tacâmurilor modern e). Se pot organiza expozi ții artizanale permanente (cu vânzare), iar
pentru turi știi care nu r ămân în localitate, ci numai o viziteaz ă, pot fi amenajate una sau mai multe
gospodă rii, cu muzeu etnografic în aer liber. De asemenea, în aceste sate pot fi identifica ți și
stimulați rapsozii populari (vocali sau instrume ntali), permanentizate horele duminicale și la
sărbători, alte obiceiuri și tradiții locale, la care s ă participe efectiv și turiș tii.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
27
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Abordând viitorul unor localit ăți rurale din perspectiv ă turistică și adaptându-le acestui scop,
considerăm că specificul lor etnografic poate și trebuie s ă fie conservat și perpetuat (în forme
adecvate). Cu mai mult ă receptivitate și cu puțin interes din partea organelor administrative și de
specialitate, se poate perpetua, chiar și în condiț iile civiliza ției contemporane, specificul etnografic
și spiritual al unor sate române ști. (exemplificând pe cele din localit ățile: Bogdan Vod ă, Vaideeni,
Lerești, Sibiel, Vama).
Sate turistice de crea ție artistic ă și artizanal ă. Sunt cunoscute interesele numero șilor turiști pentru
creația artistic ă artizanal ă, ca ș i dorința lor pentru achizi ționarea unor astfel de crea ții direct de la
sursă, de la produc ător însuși. Până în prezent, în aceste localităț i se practic ă doar turismul de
circulație. Asemenea sate ofer ă, posibilitatea practic ării unui turism de sejur, în cadrul c ăruia, în
atelierele special amenajate și cu îndrumarea unor arti ști și meșteri populari renumi ți, turiș tii s-ar
putea iniția în artă și tehnici arhaice populare: icoan ă pe sticlă, pictură naivă, sculptur ă în lemn și
piatră, țesătorie populară , confecții și cusături populare, ceramic ă, muzică și dansuri populare etc.
Avem în vedere identificarea posibilit ăților de practicare a unora din aceste activit ăți, chiar în cadrul
gospodă riilor găzduitoare. Exist ă numeroase sate în care preocup ările de bază ale gospod ăriilor sunt
țesutul la r ăzboaie țărănești, cusăturile sau broderiile populare, activit ăți în care pot fi ini țiați turiștii
amatori. Prin urmare, caracteristica esenț ială a acestor sate, imaginea lor de marc ă, ar urma să fie
producția artistică și artizanal ă.(ne referim la localit ăți cum sunt: Tismana, Marga etc.).

Sate turistice climaterice și peisagistice. Caracteristicile predominante ale acestor sate, adecvate
turismului de sejur (pentru amatorii de lini ște, de plimb ări solitare, într-un cadru natural pitoresc)
sunt cadrul natural ș i poziția geografică izolată de centrele aglomerate și de marile artere de
circulație. Satele de deal și de munte, cu casele r ăspândite pe v ăi și coline, la o oarecare distan ță
unele față de altele, cu paji ști, fânețe sau livezi, satisfac motiva ția fundamental ă a numero șilor
turiști, “reîntoarcerea la natur ă”. Se pot exemplifica localit ăți cum sunt: Fundata, Bran, Moeciu,
Șirnea.
Sate turistice pesc ărești și de interes vân ătoresc. În afara posibilit ăților de cazare, în aceste sate se
pot oferi servicii cu linar-gastronomice pesc ărești și vânătorești. De asemenea, popula ția locală
poate organiza, pentru turi ști, unele forme de agrement specifice – pescuit și vânătoare. (satele de pe
văile Vișeu-lui și Bistriței, Gurghiu și din Delta Dun ării)

Sate turistice viti-pomicole. În aceste localit ăți predomin ă activitățile de cultivare a pomilor
fructiferi și a viței-de-vie, activit ățile turistice sunt posibile pe toat ă durata anului, atât în perioada
recoltării, cât și după aceea, prin oferirea fructelor, strugurilor și a preparatelor pe baza lor. De
asemenea, pot fi avute în vedere multe alte pr eparate culinare, comune sau dietetice, pe baz ă de
fructe. În aceste sate, o atrac ție deosebit ă și în același timp, o surs ă principal ă de venituri, poate s ă o
constituie b ăuturile ră coritoare și reconfortante preparate din fructe. (exemplificând localit ăți cum
sunt: Reca ș, Agapia, Vână tori-Neam ț).

Sate turistice pastorale. În aceast ă grupă pot fi incluse, în general, sate de munte, în care
preocuparea de baz ă a localnicilor este cre șterea oilor și a vitelor și care pot s ă atragă turiștii prin
meniuri bazate pe produse lactate. Aces te meniuri pot fi completate cu ou ă, carne de pasă re, de
ovine și de bovine, iar pentru divert isment pot fi organizate ospe țe ciobă nești (batal la pro țap,
berbec haiducesc, balmu ș, urdă și jintiță), petreceri specifice și tradiț ionale. (de exemplu: Vaideeni,
Jina)

Sate turistice pentru practicarea sporturilor. Numeroase localit ăți rurale prezint ă excelente condiț ii
pentru practicarea sporturilor de iarn ă (sate montane și de deal) și nautice pe râurile interioare,
lacuri de acumulare, f ără amenajă ri speciale și costisitoare. Acest tip de sat poate s ă atragă două
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
28
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

categorii de turi ști, în general din rândul tiner etului: sportivi amatori, ini țiați în practicarea
sporturilor respective; turi ști neinițiați sau mai pu țin inițiați, dar dornici s ă se inițieze și să le
practice. Pentru aceast ă din urmă categorie pot func ționa instructori de schi , bob, înot etc., recruta ți
din rândul popula ției locale. (exemplificarea fiind f ăcută pentru localităț ile: Fundata, Moeciu,
Șirnea)

Analiza comparativ ă a ofertei din mediul rural. Cazarea la locuitorii din mediul
rural .Considera ții generale. Cazarea la s ătean rămâne simbolul și prima form ă de primire a
turiștilor la țară, deoarece imaginea s ăteanului sau fermierului, deschizând u șa casei sale, confer ă
puterea de evocare a ospitalit ății ancestrale de care se bucur ă prietenul sau turistul; este întâlnirea
dintre locuitorul satului și turist.

În prezent, în ceea ce prive ște cazarea în mediul rural, se constat ă anumite evolu ții și inovaț ii, care
pun următoarele probleme:
– în multe țări europene se manifestă o diminuare ș i o îmbătrânire a popula ției, care risc ă să
diminueze dezvoltarea local ă și să reducă efectele economice ale caz ării turiștilor în spa țiul rural;
– programe de reconstruc ție și renovare a caselor țărănești, pentru primirea turi știlor, propun,
pentru o productivitate optim ă, regrupă ri de locuin țe și o ofertă colectivă pentru serviciile locale
(cunoscute sub denumirea de “ad ăposturi”, f ără să fie prev ăzute neap ărat pentru activitatea de
primire a turi știlor, personalizate pentru fiecar e locuitor al satului în parte);
– aplicarea și folosirea acestor denumiri de “ad ăpost” pentru locuin țe mobilate, care nu fac
obiectul nici unui co ntrol sau standardiz ări (etichet ări), comportă un risc de diminuare a importan ței
numelui și a garanțiilor sale de calitate, ce decurge din folo sirile injuste (neadecvate) ale acestuia;
– iniț iativele sunt adoptate de că tre de organiza țiile turistice teritoriale, pentru a regrupa
ofertele turistice sub o etichet ă unică, în vederea aplic ării unei singure strategii, pentru a promova
un produs turistic global, ceea ce poate conduce la o banalizare a ofertei turistice, în detrimentul
mijloacelor de primire specifice mediului rural, dar și la o standardizare a satelor din punct de
vedere turistic;
– o multitudine de strategii și etichete pentru oferta turistic ă rurală există în diverse țări vest-
europene, fiecare regiune dorind s ă-și singularizeze produsele proprii, în raport cu alte produse
regionale similare. Aceste activit ăți își găsesc justificarea în c ăutarea unei “identit ăți turistice ”
regionale, îns ă sunt totodat ă, surse de confuzie pentru consumatori.
Conceptul de primire la locuitor se regăsește în ansamblul spa țiului Uniunii Europene și este
fundamentat pe trei constante de baz ă:
1) presta ție turistic ă, fondată (bazată) pe un “ad ăpost privat”;
2) contactul direct între persoana care prime ște (gazda) și persoana care este primit ă
(oaspetele). Aceasta se referă la bivalen ța ospitalităț ii tradiționale, care este în acela și timp, oferită
și acceptat ă;
3) nevoia turistului de a descoperi țări noi (peisajele lor, obiceiurile lor, produsele, tradi țiile,
cultura, locuitorii lor). De menț ionat că, datorită diversității datelor geografice, ale spa țiului comunitar, conceptul rural nu
acoperă complet, întotdeauna, realit ățile geografice ale unei țări în raport cu alta, ceea ce face
complexă o definire unic ă a spațiului rural; pe de alt ă parte, datele economice și socio-culturale,
permit degajarea constantelor care singularizeaz ă turismul rural.
În ansamblul cre ării și moderniz ării ofertei, în turismul rural (a groturism), un rol important revine
intervențiilor publice, care variaz ă în funcție de stat sau/ și regiune, în ceea ce prive ște:
– reglement ările;
– fiscalitatea; – mijloace de promovare;
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
29
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

– modalitățile de instruire și educație;
– controlul și clasamentele folosite;
– stabilirea tarifelor.
Se poate ară ta că în bilanțul cantitativ, la nivelul Uniunii Europene nu exist ă nici o form ă de bilanț
cantitativ global fiabil, datorit ă multitudinii factorilor ce ac ționează în acest domeniu și a diversit ății
echipamentelor, precum și datorită absenț ei inventarelor cifrate.
Totodată între ță rile Uniunii Europene, exist ă distorsiuni cantitative în ceea ce prive ște
funcționalitatea datelor economico-geografice și a suprafe țelor afectate turismului rural. Volumul
ofertei turistice rurale, în ceea ce prive ște primirea la locuitor, ferme sau în sate, fluctueaz ă, în
funcție de ță rile Uniunii Europene.
Referitor la clientela din turi smul rural, se poate spune c ă aceasta provine din:
– clasa mijlocie în Germania, Danemarca, Italia; – clasa superioar ă în Belgia, Fran ța, Spania, Irlanda;
– familii cu copii în Germania, Belgia, Danemarca. Totodată, se observă un flux al turi știlor din nord spre regiunile rurale din sud (excep ție făcând
Irlanda).

Hotelăria rural ă, ca form ă a ofertei turismului rural (agroturismului), se poate ar ăta că, în cele mai
multe țări din Uniunea European ă (mai ales în sudul Europei), dispozi țiile reglementare sunt luate
în favoarea hanurilor ș i hotelurilor rurale, consid erate ca “locuri ale vie ții sociale și nuclee ale
dezvoltării locale”.

Aceste reglement ări sunt propice schimburilor și cooperării între hotelierii rurali din aceste regiuni,
din regiunile limitrofe și/sau mai îndep ărtate.
Dealtfel, pentru a sus ține promovarea micilor întrepri nderi hoteliere rurale, grup ări voluntare sunt în
curs de constituire în multe țări ale Uniunii Europene, pe modelul “Logis de France” și al Federa ției
Europene a EUROLOGIS-urilor. Spațiul rural devine, din ce în ce mai mult, spa țiu privilegiat pentru echipamentele hoteliere
tradiț ionale de înaltă clasă.
Dezvoltarea diferitelor forme de restaurante în spa țiul rural, de la “table d’hotels”, la fermele tip
hanuri și la hanurile s ătești, impune stabilirea și respectarea unor norme tehnice pentru fiecare
formulă, în scopul evită rii supracomercializ ării și a concuren ței anarhice, care nu poate decât s ă
prejudicieze pe fiecare în parte sau în cel mai r ău caz, dezvoltarea turistic ă globală.
Din analiza comparativ ă privind oferta în turismul rural (agroturism), semnifica ția grupurilor sau
lanțurilor voluntare, se disting unele de altele, prin criterii sau elemente specifice diferite cum sunt:
– identificarea prin cuvinte și imagini , ce evocă satul ș i patrimoniul rural: casa veche, conacul,
castelul, moara etc.; – împrăștierea în spa țiu, pe ansamblul zonelor rurale și repartiția geografic ă a datelor
economice; – vocația regiunii , afirmată prin asamblarea identit ății regiunii respective, care este de
asemenea, un factor de promovare; – integrarea structural ă în dezvoltarea rural ă, prin parteneriatul cu colectivit ățile locale;
– vocația genealogic ă în căutarea unei promov ări mai bune , astfel încât s ă rezulte un efect
“de lanț” și o comercializare colectiv ă a produselor turistice;
– identificarea prin caracteristica de întreprindere hotelier ă familială, atașată promovării
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
30
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

produselor.
Totodată, o analiz ă comparativ ă în marketingul agroturistic, impune luarea în considerare a
următoarelor elemente:
Intervențiile organismelor publice
care se manifestă sub diferite forme (ajutoare pentru construc ții,
pentru modernizarea cl ădirilor, pentru formarea profesional ă etc.) și la diferite niveluri: na țional sau
regional. Parteneriatul public sau privat
. Structurile teritoriale di n industria turismului ajut ă și sprijină
promovarea locuin țelor rurale, destinate caz ării turiștilor, ca și promovarea hotel ărie rurale.
Organismele na ționale de promovare a turismului în str ăinătate joacă un rol important, constituind
un fel de ambasadori ai profesioni știlor din turismul rural în Europa.
Reglementă ri și mijloace de finan țare
. Reglementă rile naționale și regionale sunt coexistente, în
funcție de țară, în ceea ce prive ște Hotelă ria și restaurația în mediul rural, în țări ca: Irlanda, Belgia,
Franța, Sania, Marea Britanie, Portugalia.
În funcție de statele Uniunii Europene, reglement ările naționale și regionale fixeaz ă modalități de
subvenț ie a capitalului destinat hotel ărie rurale (de exemplu, Belgia, Fran ța, Luxemburg).
Distribuția și vânzarea produsului agroturistic
. Un mijloc comun folosit este ghidul. Tirajul,
prezentarea acestuia sunt diferite de la o țară a Uniunii Europene la alta : prezentarea în culori, cu
fotografii pentru fiecare hotel în parte etc.
Sistemul pictogramelor este din ce în ce mai mult folosit de lan țurile turistice europene, pentru a
comunica cu clientela lor interna țională, fără contacte lingvistice; o informare prin semne, comun ă
pictogramelor utilizate, trebuie s ă fie accesibil ă unei colectivit ăți văzute la nivel comunitar.
În turism se acord ă tot mai mult ă atenție calității, tendință de care trebuie adaptat ă și în turismul în
mediul rural, întrucât calitatea es te factorul primordial pe pia ța turistică. Măsurile de asigurare a
calității nu conduc la uniformizarea ofertelor, ci garanteaz ă competitivitatea și reprezint ă un pas
hotărâtor spre realizarea unui produs care poate fi plasat pe pia ța turistică.
Prin introducerea nivelurilor de calitate se realizeaz ă următoarele obiective:
– produsul turistic rural este definit și devine comparabil la nivel na țional și internațional;
– turistul este informat, știe la ce să se aș tepte, deci, scade riscul ca el s ă nu fie satisf ăcut;
– turistul poate analiza ofertele și calitatea ofertelor;
– personalitatea unit ății de primire spore ște;
– turistul în țelege mai bine de ce exist ă tarife diferite. Gazdele î și stabilesc tarifele dup ă
calitatea pe care o ofer ă, nu ca pân ă acum – dup ă tarifele practicate în alte gospod ării agroturistice.

Catalogul criteriilor pentru ofertele și produsele turistice rurale trebuie s ă fie suficient de
cuprinzător, încât – în func ție de mărimea unit ății – să se poată realiza în timp optim verificarea și
evaluare acesteia. Calitatea poate fi influen țată de dotările existente în unitatea de primire, de
prestații, de servicii personale, de infrastructur ă și oferta cultural ă din așezarea rural ă. Nu pot fi
influențate, însă, de calitatea vremii, calitatea peisajului sau a s ănătății.

Criteriile de calitate s unt obiective (hardware) și subiective (software).
• Criteriile obiective se pot m ăsura; ele permit compararea și conferă transparen ță clasificării
calității (de exemplu: obiecte mobile, dot ări).
• Criteriile subiective de finesc personalitatea unit ății. Criteriile subiective bune confer ă
unității de primire o imagine bun ă și asigură succesul în activitate. Criteriile subiective pot fi incluse
în ofertă și reclamă și se exprim ă, de exemplu, prin polite țe, ajutor acordat turi știlor, un mod
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
31
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

binevoitor de a veni în întâmpinarea turi știlor, asigurarea primirii și aducerii turi știlor de la sta ția de
autobuz, de la gar ă sau de la aeroport, pân ă la unitatea de primire.

Caracteristici ce trebuie evaluate: Exterior – poziț ia unității de primire, accesibilitatea (mijloacele de transport în comun sau private), starea
clădirilor;
– modul în care cl ădirile se integreaz ă în cadrul regional;
– amenajări exterioare, gr ădini.
Interior – cum sunt amenajate înc ăperile? Ce s-a urm ărit la amenajare?
– impresia general ă asupra spa țiului de locuit;
– domeniul alimenta ției;
– sala de mese, spaț iile pentru petrecerea timpului lib er în unitatea de primire;
– camerele de oaspe ți și grupurile sanitare.

Oferta “Hotel rural, pensiune rural ă”. În acest caz, se ofer ă servicii de tip hotelier, îns ă în unități
cu caracter familial, nu în hoteluri mari sau în unit ăți care fac parte din re țele hoteliere.
În continuare, se prezint ă oferte pentru anumite segmente de populaț ie vizate.
Oferta “Echita ție”. În cazul acestei oferte, prin cipala activitate se refer ă la echita ție și la lecții de
călărie, cu condi ția să existe spa ții optime de cazare, asisten ță profesionist ă și cai buni.
Oferta “Vacan ță pentru copii”. Activit ățile trebuie gândite de a șa natură , încât să ofere condi ții
optime pentru copii, at ât în ceea ce prive ște cazarea, cât și existenț a asistenților de specialitate
pentru cei mici.

Oferta “Satul de vacan ță”. Unităț ile de primire oferă facilităț ile necesare pentru familii, iar
activitățile sunt gândite în a șa fel încât s ă vină în întâmpinarea familiilor care î și petrec vacan ța în
acest cadru. De regulă , satele de vacan ță sunt administrate de organiza țiile biserice ști și de
structurile institu ționale.
Oferta “Camping”. Se refer ă la locuri de campare în gospod ăria țărănească și în spațiul rural, în
general. Campingurile mari, profesioniste, î și desfășoară activitatea conform ordinii interioare
proprii, precum și corespunz ător normelor, emise de autorit ăți și de Asocia ția Administratorilor de
Campinguri.

Pictogramele. Pentru a putea oferi și comercializa produsele turistice din mediul rural pe pia ța
turistică, ofertele trebuie prezentate conform uzan țelor de pe piață și corespunz ător cererii. Deci, ele
trebuie definite clar prin sistemul unitar de pictograme din Europa, care reprezint ă un instrument
eficient pentru codificarea relevant ă a ofertelor și produselor noastre în Europa și în lume.

Pictogramele trebuie s ă fie reprezentate printr-un limbaj unic prin care se elimin ă necesitatea pl ătirii
taxelor pentru traducere ș i tipărire. Dificult ăți ar putea ap ărea atunci când unele state folosesc
propriile lor pictograme, ob ținute de la instan țe și susținute financiar de ministere. Printr-o bun ă
colaborare și dacă cei implica ți vor accepta propunerile cu privir e la codificare, se va reu și un
sistem unitar de pictograme în Europa.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
32
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

TEMA 4. POLITICA PROMOVAT Ă ÎN CREAREA OFERTELOR DE
TURISM ÎN DIFERITE ȚĂRI EUROPENE

Prin structura ofertei agroturistice se urm ărește un scop comun: s ă se atragă clientela .
Anumite activit ăți în lanț anexează acestui prim obiectiv alte axe de dezvoltare, dar care sunt în
majoritatea cazurilor, etape în ajungerea la scopul final: rentabilizarea imob ilului, prin aducerea
clientului. Acest obiectiv se poate realiza prin oferta de servicii dorite de clien ți, făcută prin
intermediul public ării imaginii lan țului respectiv. Mijloacele de realizare a acestei publicit ăți
variază de la o organiza ție la alta.

Totuși, mijlocul de baz ă comun întregului sistem de lan țuri independente franceze este întotdeauna,
ghidul turistic, tirajul și prezentarea acestuia sunt diferite, dar exist ă un vector de referin ță.
Implicațiile sezonalit ății și posibilit ățile de diminuare a efectelor lor economice. Sezonalitatea
în turism prezint ă o serie de particularit ăți față de alte sectoare ale economiei, datorit ă dependen ței
mari a circula ției turistice față de condi țiile naturale , caracterul nestocabil al serviciilor turistice și
rigidității ofertei . Oscila țiile sezoniere ale activit ății turistice sunt mai accentuate, au implica ții mai
profunde și de anvergur ă, posibilit ățile de atenuare a lor sunt relativ limitate și solicită eforturi mari
din partea organizatorilor . Se pune deci, cu tot mai mult ă acuitate problema atenu ării sezonalit ății,
găsirea unor mijloace care s ă stimuleze practicarea turismului pe durata întregului an , realizându-se
astfel reducerea concentr ării în anumite perioade și prelungirea sezonului turistic.
Amploarea varia țiilor sezoniere și frecvența lor de manifestare are consecin țe atât asupra dezvolt ării
turistice și eficienței acesteia cât și asupra celorlalte ramuri ale economiei, ramuri cu care turismul
se dezvolt ă în interdependen ță.

În activitatea turistic ă, sezonalitatea se refer ă pe de o parte, în utilizarea incomplet ă a bazei tehnico-
materiale și a forț ei de munc ă , influențând negativ costurile serviciilor turistice și calitatea acestora,
termenul de recuperare a investi țiilor , rentabilitat ea, iar pe de alt ă parte, în nivelul sc ăzut al
satisfacerii nevoilor consumatorilor , afectând în felul acesta și dezvoltarea circula ției turistice.

În ceea ce-l prive ște pe turist, concentrarea are implica ții de ordin psihol ogic, fiziologic și
economic. Aglomeraț ia din mijloacele de transport sau de pe c ăile rutiere, mai ales în cazul
călătoriei cu mijloace proprii , riscul neg ăsirii unui spa țiu de cazare corespunz ător dorințelor,
așteptă rilor pentru ob ținerea unor servicii provoac ă oboseală fizică și psihică a turistului,
diminueaz ă efectele recreative ale vacan ței . De asemenea, influen țe negative asupra st ării de spirit
a turistului și indirecte asupra dimensiunilor circula ției turistice are și nivelul costurilor serviciilor
oferite și anume situarea lor peste posibilit ățile financiare ale consumatorului, concordan ța între
nivelul acestora și calitatea presta țiilor .
Cunoașterea prin intermediul curbelor de varia ție, a indicilor de sezonalitate și coeficien ților de
concentrare a distribu ției în timp a cererii turistice în zon ă, este important ă pentru orientarea
eforturilor în vederea satisfacerii corespunz ătoare a nevoilor consumatorilor și pentru g ăsirea
soluțiilor de diminuare a efect elor negative ale concentră rii , prelungirea perioadelor de re și post
sezon, reducerea parț ială sau totală a extrasezonului.
Cele mai eficiente solu ții pot fi considerate urm ătoarele:
Prelungirea sezonului de vârf ș i etalarea vacan țelor prin oferirea unor facilit ăți de tarife și prețuri
atractive pentru serviciile turistice în perioadele pentru care se preconizeaz ă sporirea intensit ății
circulației turistice . Acest lucru se va putea realiza prin diferen țierea corespunz ătoare a tarifelor;

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
33
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Intensificarea preocup ărilor pentru sporirea gradul ui de atractivitate a obiectivelor turistice din zon ă
(diversificarea serviciilor de agrement, realizarea unor programe complexe) în perioadele de
extrasezon;
Intensificarea colaboră rii cu organismele na ționale și internațional de turism;
Lansarea respectiv continuarea ac țiunilor de propagand ă și publicitate turistic ă pentru promovarea
turismului în extrasezon. Alături de aceste elemente, dezvoltarea economico-social ă contribuie la inte nsificarea circula ției
turistice și atenuarea sezonalit ății. Sporirea veniturilor și modificarea structurii consumului,
urbanizarea și creșterea disponibilit ăților de timp liber, programarea vacan țelor și posibilitatea
scindării concediului în mai multe etape, intensificarea deplas ărilor la sfâr șit de săptămână, au
acțiune mai profund ă și de durat ă asupra repartiz ării în timp a activităț ilor turistice. În paralel cu
aceste eforturi, trebuie s ă existe o preocupare permanent ă pentru folosirea eficient ă a personalului și
mai ales calificarea for ței de munc ă, astfel încât aprecierile turi știlor să fie la niveluri calitative
favorabile .
Politica țărilor europene în crearea ofertelor de turism rural.

În Franț a, toate lan țurile naționale își îndreapt ă atenția în acest domeniu prin tr-un efort maxim. De
notat că, în iunie 1991, ghidul naț ional editat de Logis de France a fost al treilea best-seller în
Franța. Logis de France reprezint ă de departe cea mai mare parte din Hotel ăria rurală franceză. Este
organizat, din punct de vede re geografic, prin asocia ții departamentale, care editeaz ă un pliant
departamental. Alt ă particularitate const ă în clasamentul intern, folosi nd în locul stelelor semilune:
grila de clasament, care cuprinde circa 200 de criterii, care fac obiectul unei actualiz ări periodice.
Fiecare hotel din lan ț suferă un control complet la fiecare 5 ani, ce poate antrena coborârea sau
urcarea acestuia în clasamentul intern. (For ma de control care constituie o referin ță de bază pentru
elaborarea unei inform ări la nivel european, în domeniul hotel ărie rurale).
Intervențiile la nivel de organisme publice na ționale, regionale, departamentale, pentru finan țarea
sau promovare hotel ărie rurale, fac obiectul unei conven ții tripartite, care relev ă:
– puterile publice, reprezentate de Ministerul Turismului;
– organisme bancare; – Federația Națională “Logis de France”.
Această convenție angajeaz ă partenerii la dezvoltarea de ac țiuni concrete, în care ini țiativele sunt
repartizate în func ție de nivelul de competență al fiecă reia. Printre aceste ac țiuni remarcă m:
– punerea la punct a procedur ilor specifice de finan țare a programelor de modernizare a Logis de
France; – realizarea de analize a dive rselor aspecte ale gestion ării hotelurilor Logis și a grupului;
– organizarea campaniilor de promovare pe pie țele interne și externe etc.
În Marea Britanie, singurul exemplu de lan ț voluntar în Hotel ăria rurală este “Logis of Great
Britain”. De notat organizarea turismul ui în Marea Britanie, care divide țara, geografic, în 12
regiuni, So ția și Țara Galilor având propria lor organizare regional ă.
În Irlanda exist ă un ghid al conacelor, hanurilor și hotelurilor rurale, care comport ă trei clasamente
diferite, în funcț ie de tipul hotelului, amplasamentul geografic și natura imobilului. Reglement ările
în vigoare, destul de simple și concise, difuzate prin Oficiul de Turism Irlandez și editate de
Ministerul Turismului, determin ă un clasament oficial, pe cinci categorii. În Irlanda se poate
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
34
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

observa o reu șită a hotelărie rurale, bine integrate, bine exploatate.

În Portugalia , reglementă rile hoteliere emise de Direc ția General ă pentru Turism, ata șată
Ministerului Comerț ului și Turismului, marcheaz ă acordul acestora pentru adoptarea unei m ărci de
calitate și a unei re țele de comercializare a produselor la nivel comunitar.
La nivelul Uniunii Europene există organizarea sub form ă de EUROLOGIS, care reprezint ă primul
exemplu de organizare a unui lan ț de hoteluri independente în spa țiul rural comunitar. Logis de
France, cu ajutorul partenerilor br itanici, a lansat, pentru prima dat ă în Marea Britanie, un grup pe
sistemul dezvoltat și etichetat în Fran ța de mai mult de 40 de ani, denumit “Logis of Great Britain”.
După lansarea lan țului britanic în Hotel ăria rurală, Logis de France și Logis of Great Britain sunt în
curs de a crea o structur ă confederativ ă european ă, care se va numi EUROLOGIS. Contacte au fost
stabilite și în Sania, Italia, Belgia, Germania.
Hotelăria rurală european ă se concretizeaz ă azi într-o multitudine de clasa-mente ș i reglement ări,
din care putem concluziona c ă reglement ările belgiene par suficient de explicite, mai ales, dac ă se
îmbină cu un control al m ărcii de calitate, control folosit în realiza-rea clasamentului hotelier la
“Logis de France”. Căutarea unei m ărci comune europene apare ca un lucru esen țial, deoarece astfel se pot realiza
acțiuni de promovare și comercializare comune. Solu țiile sunt multiple: dac ă membrii Uniunii
Europene reu șesc să ajungă la un acord în ceea ce prive ște marca comun ă european ă, acțiunile de
promovare și comercializare nu vor mai cunoa ște nici un obstacol.
Campingul în mediul rural. De și campingul rural se dezvolt ă azi în mai multe țări ale Uniunii
Europene, pentru o mai bun ă înțelegere a acestei situa ții este necesar a se ține seama de:
– activit ățile turistice adiacen te acestuia, informa țiile colectate pentru fiecare țară din Uniunea
European ă, privind globalizarea campingului și singularizarea taxelor reglementare și a
echipamentului de camping rural, care dep ășește cadrul strict al fermei;
– importan ța structurilor organiza ționale pentru asocia țiile de consumatori; sunt grupaț i în
federații naționale, ce vor s ă amenajeze terenuri speciale, destinate campingului și să contribuie la
adaptarea presta țiilor, în funcț ie de nevoile lor;
– relev ăm rolul jucat de Federația de Camping și de Touring – Cluburi , pentru promovarea
echipamentelor de camping, prin publicarea de bro șuri specializate;
– reliefarea ac țiunilor Federației Interna ționale de Camping și Caravaning , ce grupeaz ă
federațiile naționale de campeuri și federațiile europene de hotel ărie în aer liber (care grupeaz ă
profesioni știi din campinguri); în fiecare din aceste dou ă organizaț ii este avut în vedere campingul.
Printr-o analiz ă comparativ ă, se poate deduce c ă, campingul rural se modeleaz ă realităților diferite
existente în statele membre ale Uniunii Europene; fie se limiteaz ă la existen ța în cadrul fermelor din
cadrul agroturismului, fie înglobeaz ă campingurile rurale și private și campingurile rurale și
municipale. Campingul din cadrul fermei este mult mai pu țin dezvoltat, în func ție de țara respectiv ă: mai puțin
prezent în Irlanda (unde este preferat ă cazarea în locuin țe ce aparțin fermei sau mica hotel ărie); în
Grecia (campingul este mai pu țin încurajat din motive ce țin de protec ția mediului, a zonelor
turistice); în Italia și Portugalia. Cunoa ște o dezvoltare extraordinar ă Olanda (este principala form ă
de primire a turi știlor la ferme), în Germania (5% din exploat ările agricole), în Fran ța (aici exist ă
cele două forme de camping), în Marea Britanie. Este de asemenea, prezent în Belgia și Spania.
Campingurile rurale private și municipale sunt cel mai adesea, ocolite de statisticile globale ce
privesc activitatea de campare; de aceea este practic, imposibil s ă fie determinate cu precizie.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
35
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Din punct de vedere al ofertei turi stice în zonele rurale, se remarc ă următoarele tendinț e :

La nivelul hotelurilor se observ ă o tendin ță de creștere lentă și dificultăți în adaptarea la noile
standarde de confort cerute de noua clientel ă. De altfel, hotelurile neclasificate din zonele rurale
manifestă un declin major.
Apartamentele, pensiunile și satele de vacan ță axate pe selfcatering înregistreaz ă o tendin ță
ascendent ă , fiind preferate de familii.
Cazarea la localnici (în special la fermieri) înregistreaz ă, de asemenea, o cre ștere rapid ă în ceea ce
privește numărul și calitatea serviciilor oferite. De exemplu, în Austria, circa 25% dintre ferme
primesc oaspe ți de 100 de ani, aceast ă formă asigurând un trai sigur și decent pentru aproximativ
10% din totalul fermierilor austrieci. Ca atare, activit ățile turistice în spa țiul rural au ap ărut în fermele și pensiunile rurale cu activit ăți
agricole variate, de mici dimensiuni, care dispun și de un cadru natural atractiv și de implicarea mai
activă a administra ției publice locale în asigurarea infras tructurii, a unor minime servicii
comerciale, de agrement, să nătate.

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
36
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

TEMA 5. PROBLEME DE MARK ETING ÎN TURISMUL RURAL

Marketingul turistic este parte integrantă a marketingului serviciilor. Acesta din urm ă se remarc ă
prin acceptul deosebit care se pune pe rela]ia dintre client și personalul de servire, pe ambian ță și
deci pe calitatea serviciului. Deci în ecua ția marketingului serviciilor intr ă firma, angaja ții și cumpărătorii.
Din relațiile care se stabilesc între cel e trei componente se disting trei tipuri de marketing:
– extern – intern al firmei – interactiv. Marketingul extern plaseas ă întreaga ac țiune în afara firmei. Datorit ă cererii firma de servicii
proiecteaz ă și aduce pe pia ță un serviciu poten țial axat pe un produs oferit corelat corespunz ător cu
promovarea sa (publicitate și personal de contact) și prețul său care poate fi orientativ sau ferm.
Marketingul intern se bazeaz ă pe ideea c ă anajații firmei sunt poten țiali clien ți. Principala
component ă a acestui tip este promovarea intern ă a unui serviciu, corela t cu produsul conform
cerințelor firmei, cu slariul sau alte bonusuri oferite (pre ț) și cu distribu ția aferentă .
Marketingul interac tiv se concentrează pe contactul direct dintre client și prestator. Componenta
centrală este produsul creat și livrat, constituit din ambian ță, personal de contact, echipamente,
participarea clientului. Ac țiunile promo ționale se bazeaz ă pe publicitatea la locul vânz ării, iar
distribuția are în vedere prelua rea comenzii, organizarea pl ății. Prețul este pre țul efectiv al prestă rii
serviciului. Cr. Lovelock în lucrarea sa Mark eting of Services (1999) introduce no țiunea de management
integrat al serviciilor. Sunt puse în eviden ță 8 elemente variabile care trebuiesc luate în considerare
în luarea deciziilor de c ătre organiza țiile prestatoare de servicii și anumeî
– produsul – locul și timpul
– procesul – productivitatea și calitatea
– personalul – aspecte fizice – pre țul
– promovarea Elementele produsului sunt toate componentele unui serviciu de performan ță care creeaz ă valoare
pentru consumatori. Trebui e selectate atât caracteristicile produsului de baz ă (bun sau serviciu), dar
și servciile suplimentare care trebuie s ă fie în concordan ță cu aș teptă rile clien ților și să fie
competitive în plan concuren țial.

Locul și timpul se refer ă la deciziile care stabilesc locul, timpul, data și modul în care se livreaz ă
serviciile consumatorului.
Procesul descrie modul și ordinea în care sistemele de operare a serviciilor func ționează. Dacă
procesele sunt proiectate defectuos el e pot provoca iritarea consumatorilor.
Productivitate și calitate se refer ă la căt de eficient sunt transformate intr ările în procesul serviciilor
în ieș iri care adaugă valoare pentru consumator.

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
37
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Calitatea se refer ă la gradul în care un serviciu îi satisface pe consumat ori prin modul în care vine în
întâmpinarea cerin țelor și așteptă rilor acestora. Calitatea serviciilor este deosebit de important ă în
stimularea loialit ății consumatorilor, iar îmbun ătățirea productivit ății este menit ă a ține sub control
prețurile, fără a afecta calitatea serviciilor.

Elementul uman este important deoarece consumatorii judec ă, extrem de des, calitatea serviciilor în
funcție de percep ția lor cu privire la personalul care presteaz ă astfel de servcii.
Promovarea și educarea se refer ă la toate activit ățile de comunicare și stimulentele menite s ă
faciliteze un serviciu sau furnizor anume.Un element esen țial este acela al educ ării consumatorilor,
în special când este vorba de clien ți noi. Modalit ățile de realizare sunt diverseî agen ți de vânzare,
mass-media, bro șuri, pliante, afiș e, Web site-uri.
Aspectele fizice sunt elemente de materialitateî cl ădiri îngrijit mobilate, peisajele din jurul lor,
echipamentele, amabilitatea personalului, bro șuri, imprimate etc.
Prețul este un element ce trebuie abordat distinct în marketingul serviciilor. El se refer ă atât la
cheltuirea banilor, cât și a timpului și efortului de c ătre consumatorii de servicii. El trebuie s ă țină
seama și de elasticitatea cererii pentru servicii turistice în raport cu venitul. Serviciile turistice sunt
bunuri superioare. Consumul lor cre ște relativ mai mult decât venitul, dar este condi ționat de
atingerea unui prag al venitului care s ă asigure satisfacerea necesit ăților.
Elasticitatea cererii fa ță de venit este indicat orul care comensureaz ă influenț a veniturilor asupra
cererii turistice și se calculeaz ă cu ajutorul formulei
E v = [ ∆ C / C ]> [ ∆ V / V ] unde:
C – cererea sau consumul turistic
V – veniturile
∆ – variația
Veniturile turi știlor influen țează cantitativ circula ția turistic ă prin m, ăodificarea num ărului
turiștilor, dar și calitativ, determinând durata deplas ărilor, distan ța călătoriei, intensitatea plec ărilor
în vacanță, opțiunea pentru un anumit mijloc de transport.
Aplicarea marketingului de c ătre firmele mici
În practic ă marketingul firmelor mici este diferit de cel al firmelor mari.
Activitățile promo ționale tind să reacționeze doar la activitatea compe titorilor sau a evenimentelor
de piață. Metodele cele mai uzitate sun tî contact direct, reclame de pres ă, reclame în magazine sau
în cataloage (gen Pagini galbene). Mai pu țin uzitate sunt: reclamele prin po ștă, participarea la
expoziții, agenți de vânzare.
O altă caracteristic ă se referă la tendin ța de subevaluare a propriei activit ăți. Există o paletă mai
săracă în privința activităților inovatoare. Firmele mici au tendin ța de a-ș i limita zona de afaceri.
Din analiza evolu ției marketingului într-o firm ă mică se constat ă existența a 4 etape:
– Activitatea ini țială de marketing este sus ținută în etapa de înfiin țare a firmei și este bazat ă
pe preț, produs și livrare.
– Pe m ăsura creșterii cererii activit ățile se conformeaz ă cerințelor clienților.
– O abordare pozitiv ă a marketingului pe m ăsură ce firma se dezvolt ă. Proprietarii firmelor
mici au tendin ța de a se baza pe capacit ățile proprii pentru implementarea campaniilor de
marketing, dar acestea sunt sporadice și inegale.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
38
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

– Marketingul proactiv se refer ă la stabilirea unor strate gii pe termen mai lung și presupune
colaborarea cu un specia list în marketing.

Satul românesc ca produs turistic. Satul românesc, în special cel cu voca ție turistic ă, reprezint ă
un produs inedit pe pia ța națională, dar mai ales pe pia ța internațională.
El reuneș te concomitent: locuri pitore ști, valoroase mo șteniri culturale, ape mineral și termale, o
floră și o faună inedită, artă și meșteșuguri și o gamă variată de atracț ii și facilități.
Lumea produselor turistice es te extrem de diversificat ă și ceea ce denumim produs turistic rural sau
satul turistic reprezint ă o reducere for țată la o singur ă unitate.
Satul, ferma, pesniunea sau camera din casa țărănească nu este singurul produs turistic sau singura
component ă a acestuia.
Satul poate fi – în acela și timp – component ă a mai multor tipuri de produse turistice:
– destina ție pentru vacan țe la țară;
– gazda unui seminar de câteva zile pentru un num ăr limitat de participan ți;
– popas de o noapte pent ru un circuit turistic;
– atelirul deprinderii unor me șteșuguri populare;
– scena ini țierii în arta dansului sau a cântecului popular.
Satul are și oferă diverse produse turistice care folo sesc simultan sau alternativ, aceea și bază
tehnico-material ă și aceleași atracții turistice.
Un produs turistic rural are dou ă componente.
– componente de baz ăî cazare, alimenta ție, transport;
– componente auxiliare: balneoterapie, agrement, activit ăți sportive.
Factorii care determin ă alegerea unei destina ții turistice sunt (în vizi unea Planul strategic de
dezvoltare a turismului în România): – factori naturali; – factori generali ai existen ței și activității umane trecute și prezente: limba, mentalitatea,
ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura (religie, art ă, știință), politica și economia;
– elementul uman: atitudinea popula ției locale fa ță de turiști, a prestatorilor, administraț iei;
– infrastructura general ă: transporturi, comunica ții, structura și imaginea a șezărilor,
aprovizionarea cu ap ă și energie, canalizarea etc.
– echipamente turistice: transporturi trusitice, mijloacele de cazare, a alimenta ție, activit ăți
sportive, distractive, informa ții etc.
În alegerea unui produs turistic exist ă însă și factori care țin de natura uman ă a consumatorilor și
anumeî necesităț ile și motivațiile personale, țeluri, experien țe precedente, caracteristici psihologice,
comportament, mediul social și cultural de provenien ță.
Din analiza produsului turistic rural românesc se constat ă că el poate r ăspunde pe două căi
necesităților turiștilor:
– con ține soluții la diversele probleme ale consumator ilor (nevoia de relaxare, izolare de
viața trepidantă , afecțiune, documentare, statisfa cerea unor hobby-uri etc.)
– rezolv ă anumite st ări de disonan ță cognitiv ă (de cunoa ștere), completând informa țiile
primite prin mass-media, școală .
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
39
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

Turiș tii care provin din țări puternic dezv oltate, unde condiț iile de via ță din mediul rural sunt
asemănătoare cu cele din mediul urban, vor avea senza ția că au pă truns, pe perioada sejurului, într-o
altă lume.

Vizitele în ateliere me șteșugărești sau în spa ții de produc ție a unor produse alimentare ofer ă
posibilitatea de asista la procesul de realiz are a unor obiecte sau produse, care ulterior sunt
suprapuse produsului turistic ini țial.
Studiile întreprinse, mai ales de economi ști, relevă o ierarhizare relativ ă a motiva țiilor în alegerea
unei destina ții turistice în mediul ruralî
1. atrac ția peisajului;
2. calitatea mesei; 3. atmosfera generală (populația locală, renumele regiunii, curăț enia)
4. curiozităț ile regiunii;
5. calitatea climatului în leg ătură cu sănătatea;
6. odihnă și destindere;
7. itinerar (dus ș i întors);
8. condi ții de cazare;
9. pre ț avantajos;
10. probleme de limb ă;
11. contacte de simpatie cu popula ția locală;
12. atracț ii culturale;
13. starea drumurilor; 14. distrac ții de zi ș i de noapte;
15. sosire și recepție;
16. folclor local;
17. posibilit ăți de practicare a unor activit ăți sportive;
18. preg ătirea călătoriei și formalități;
19. posibilit ăți de a efectua diverse cump ărături;
20. alte pasiuni și distracții.

Prin prisma acestor motiva ții, dintr-o serie de anchete realizate pe eș antioane de turi ști străini
rezultă următoarele pentru turismul rural românesc:
– lipsa de profesionalism și numărul mic al celor specializa ți în conducerea ș i organizarea
activităților turistice în mediul rural reliefate de prezen ța la sfâr șitul ierarhiei motiva țiilor a
problemelor de limb ă, distracții de zi și de noapte, modul de realizare a sosirii și a primirii ș i diverse
alte modalit ăți de distrac ție;
– nivelul sc ăzut al infrastructurii generale și particulare.
Strategii de marketing în turismul rural. O strategie presupune: promova rea turismului rural,
comercializarea produsului turistic rural atât pe plan intern cât și pe plan extern, cooperare intern ă și
internațională și realizarea unor programe de cooperare.
Mijloacele tradi ționale de promovare sunt comune tuturor ță rilor:
– suporturi de vânzare (ghiduri, bro șuri, pliante, cataloage);
– diverse obiecte publicitare; – prezen ța la saloane ș i târguri de turism;
– utilizarea mijloacelor mass-media; – utilizarea paginilor Web în re țeaua Internet.
Comercializarea produsului turistic rural pe pia ța internă a țărilor membre ale UE se prezintă astfel:
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
40
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

– centrale de rezervare interna țională (Franța);
– centrale de reze rvare la nivel na țional în Spania, Fran ța, Irlanda, Portugalia;
– centrale de rezervare la nivel regional func ționează în anumite landuri ale Germaniei, apoi
în Belgia, Fran ța, Spania, Italia.
– centrale de rezervare de partamentale / locale func ționează în Franța și Grecia.
– vânzare direct ă care func ționează în toate țările UE.

Pe piața externă produsul turistic rural se comercializeaz ă prin:
– tour operatori de voiaj (Germania, Belgia, Danemarca, Fran ța, Marea Britanie);
– structuri turistice teritoriale (Germania, Blegia, Danemarca, Fran ța, Marea Britanie);
– prim ării (Franța și Italia).
Cooperarea european ă în domeniul turismul ui rural este legat ă de grupul EU RAGRITOUR care
reprezintă un grup al Organiza ției profesioni știlor din agricultura țărilor membre UE care reune ște
periodic re țelele de sindicate na ționale ale agricultorilor și ale asocia țiilor camerelor agricole pentru
a trata probleme specifice, sociale și fiscale puse de dezvoltarea activit ăților turistice în cadrul
exploatațiilor agricole, cu scopul diversific ării activităților din domeniul turismului rural.
A doua ini țiativă este legat ă de crearea Federa ției europene de primire a turi știlor la ferme, pe scurt
EUROGITES, cu scopul de a informa publicul despre re țeaua european ă de turism rural, de a
acorda asisten ță țărilor din Europa Central ă și Est, de a asigura o comercializare colectiv ă a
produselor truistice rurale și de a armoniza normativele existente în țările europene.
Cele două inițiative au la baz ă cooperarea activă pentru o bună poziționare a produselor turistice
rurale pe pia ța european ă.

ANTREC, ca membru EUROGITES are în planul s ău strategic urm ătoarele:
– marcarea turismului rural prin imaginea acestuia îmbun ătățită ce începe s ă se identifice cu
o formă alternativ ă atractivă;
– identificarea corectă a caselor, propriet ăților, drept cea mai conving ătoare form ă de
promovare în turismul rural;
– promovarea direct ă către public folosind publicitatea uzual ă, postere ș i broșuri cu imagini /
destinație;
– catalog succint care listeaz ă toate casele participante, cu detalii de localizare, servicii și
tarife; – un service informa țional central care s ă răspundă întrebărilor care apar;
– servicii de rezervare local ă și centrală care să faciliteze r ealizarea rezerv ărilor;
– cercetarea pie ței pentru a determina ce îmbun ătățiri trebuie f ăcute în produs și în
marketing; – un program educa țional pentru operatori;
– târguri reprezentative comerciale și pentru consumatori;
– promovarea turismului rural în aeroporturi și la punctele de trecer e a frontierei prin bro șuri
și postere;
– participare la târguri interna ționale de la Londra, Berlin și București;
– cooperare cu EUROGITES; – imbun ătățirea prezent ării ANTREC pe Internet.
O mare parte din aceste obiect ive au fost realizate sau s unt în curs de realizare.
Pe plan european exist ă o serie de programe de cooperare în domeniul turismului rural dintre care
amintim: – Turismul verde în Creta și Saxonia, care a avut ca efect o revitalizare a activit ăților
turistice în Ins. Creta.
Universitatea din București
Facultatea de Geografie
41
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010

– Programul de formare profesional ă în domeniul turismului rural a fost destinat form ării
profesionale a operatorilor olandezi.
– Satul pe care-l iubesc este numele unei publica ții lansată de EUROTER și care cuprinde 51
de modele de dezvoltare a turismului rural din 14 țări europene.
– Baze de date ale servicilor din turismul ru ral a fost un program te stat în partea nordic ă a
Italiei. – Programul Expert – program european pentru turismul rural a fost ini țiat de organiza ția
Interface Association (Belgia, Danemarca, Ungaria, Luxemburg și Marea Britanie) și a avut
parteneri din Cipru, Cehia, Slovacia, Fran ța, Rusia, Polonia și Suedi. Programul a avut drept scop
încurajarea extinderii turismului rural prin parti-ciparea regiunilor și a țărilor ce au stabilit modele și
au realizat studii. Ulterior a fost creat ă și Asociația pentru dezvoltarea turismului rural și cultural
(ARTAC) – Re țeaua european ă de turism rural – proiect ce are ca parteneri EURO-GITES și
EUROTER (Turism Rural în Europa), cu scopul principal de a men ține viața rurală în Europa ș i de
a acorda asisten ță țărilor din Europa Central ă și de Est în eforturile lor de dezvoltare rural ă.
– Dezvoltare integral ă a turismului rural este un proiect local aplicat în Țara Galilor ca
beneficiar al program ului grupului LEADER.

Universitatea din București
Facultatea de Geografie
42
Copyright © DEPARTAMENT ID 2010