prof.MĂNICA (MORARU) ROXANA -CĂTĂLINA PITEȘTI 2016 2 UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI FACULTATEA DE LITERE DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI… [621057]

1
UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE METODICO – ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA
GRADULUI DIDACTIC I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
prof.univ.dr. MIRCEA BÂRSILĂ

PROPUNĂTOR,
prof.MĂNICA (MORARU) ROXANA -CĂTĂLINA

PITEȘTI
2016

2

UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI
FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUMEA POVEȘTILOR LUI ION CREANGĂ.
ASPECTE ALE PREDĂRII ȘI RECEPTĂRII
BASMELOR

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
prof. univ. dr. MIRCEA BÂRSIL Ă

PROPUNĂTOR,
prof.MĂNICA(MORARU)ROXANA -CĂTĂLINA

PITEȘTI

2016

3

CUPRINS

MOTIVAȚIA LUCRĂRII ……………………………………………………………………………………
Cap. I
VIAȚA ȘI OPERA LUI ION CREANGĂ……………………………………………………………
Cap. II
STRUCTURA ȘI ESTETICA BASMULUI……………………………………………………………
Cap. III
SCHEMELE DE TIP BASMIC…………………………………………………………………………….
Cap. IV
PERSONAJE TIPICE ALE BASMULUI……………………………………………………………..
Cap. V
FUNCȚIILE BASMULUI……………………… ……………………………………………………………
Cap. VI
LUMEA BASMELOR LUI ION CREANGĂ………………………………………………………
Cap. VII
STILUL ARTISTIC AL LUI ION CREANGĂ ÎN BASME ȘI ÎN
POVEȘTI……………… …………………………………………………………………………………………….
II. ASPECTE METODICE ȘI DIDACTICE
Cap. I
PROCESUL STUDIERII LITERATURII ROMÂNE.
RECEPTAREA TEXTULUI LITERAR ………………………………………………. …………………
Cap. II
METODE ȘI PROCEDEE ÎN RECEPTAREA TEXTULUI LITERAR …………………..
Cap. III
ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUĂRII
ÎN CONTEXTUL CREȘTERII CALITĂȚII ACTULUI EDUCAȚIONAL ………….. ……
Cap. IV
ASPECTE APLICATIVE \ ANEXE ……………………………………………………………………. …….
CONCLUZII …………………………………………………………………………………….. …….. ……………..
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………..

4
MOTIVAȚIA

Ion Creangă, un scriitor foarte cunoscut , a realizat o operă monumentală. Opera sa a
fost analizată de -a lungul timpului din punctul de vedere al temelor, al motivelor, al
personajelor, al funcțiilor (în cazul basmelor), al oralității stilului său. În prezenta lucrare am
tratat pe lângă alte probleme un aspect mai puțin cercetat al operei, funcțiile , cu scopul de a
îmbună tăți receptarea ei la gimnaziu, cât și la liceu. Tema este incitantă și necesită multă
muncă de îmbinare a informațiilor și a cunoștințelor necesare elaborării ei, multă muncă de
informare de asemenea . În analizarea acestor probleme, a funcțiilor, a personajelor din
basme, a lumii prezentate aici, m-am referit la basmele,, Povestea lui Harap -Alb”, ,,Dănilă
Prepeleac”, ,,Povestea lui Stan Pățitul”, ,,Povestea porcului”, ,,Fata babei și fata
moșneagului”,,,Ivan Turbincă” și am identificat în aceste basme funcțiile despre care
vorbește V.I.Propp, am evidențiat elementele de caracterizare a personajelor și am desc ris
spațiul, familiar de altfel autorului, surprins în basme.
Basme precum ,, Povestea lui Harap -Alb” sau ,, Dănilă Prepeleac ” sunt reprezentative
pentru poporul român. În vederea realizării obiectivului fundamental al învățământului , de
dezvoltare a culturii generale , de formare a omului în scopul unei integrări rapide în societate,
studierea acestor probleme ce țin de basm , constituie un element formativ important .
Lucrarea este stru cturată în două părți, prima reprezentând partea teoretică a
basm ului, iar a doua este cea metodică, și se axează pe metodele de însușirie a noțiunilor
teoretice de către elevi.
Prima parte începe cu un capitol ce se referă la viața și opera marelui scriitor, punând
în revistă principalele momente din viața lui, moment e care după cum bine știm, foarte
multe, se regăsesc în ,, Amintiri din copilărie ” și tot în primul capitol am notat anul în care au
ieșit de sub tipar basmele sale.
Al doilea capitol al lucrării se ocupă de structura și estetica basmului în general, am
vorbit despre cercetarea genetică a acestuia și apoi de cea structurală, precum și de
elementele ce îi dau universalitate, teme, motive, personaje.
Capitolul al treilea are ca obiect identificarea schemelor de tip basmic. După cum
bine știm basmele tratea ză o anumită temă, urmând o anumită schemă, respectiv în toate
întâlnim o formulă inițială, fomule mediane și formule finale. Astfel acest capitol conține o
identificare a acestor formule în basmele ,, Povestea lui Harap -Alb”, ,,Dănilă Prepeleac”,

5
,,Povest ea lui Stan Pățitul”, ,,Povestea porcului”, ,,Fata babei și fata moșneagului”,,,Ivan
Turbincă”.
Următorul capitol se ocupă de personajele basmelor, unele tipice, conținând o trecere
în revistă a acestora din basmele mai sus amintite.
Capitolul cinci după cum o spune și titlul acestuia, se ocupă de funcțiile basmului, așa
cum au fost identificate de V.I.Propp. În acest capitol am identificat acele funcții din cele 31
găsite de Propp, în fiecare dintre basmele lui Creangă.
Următorul capitol al ultimei părți este de fapt o prezentare mai generală a lumii
descrise de Creangă în basme, un univers creat pe baza vieții sale.
În capitolul numărul șapte al primei părți am realizat o analiză a stilului marelui clasic
în ,,Povești”.
Cea de -a doua parte a lucrării, partea metodică, conține după cum am spus o
prezentare a metodelor aplicabile noțiunilor teoretice (modalitățile prin care ele pot fi predate
elevilor, însușite de către aceștia, evaluate).
Literatura are rol în dezvoltarea tuturor laturilor c onștiinței (imaginație, spirit de
observație ,capacitate creatoare etc.) dar și în cultivarea dorinței de a colabora cu cei de lângă
noi, de a avea relații bune cu ceilalți. Prin expresivitatea ei , literatura are rolul d e a-i
sensibiliza pe elevi , de a le îmbunătăți exprimarea fie orală, fie scrisă, fi ind o punte de
legătură către celelalte materii de studiu.
Basmul se studiază încă din ciclul primar, elevii sunt familiarizați cu el încă dinaintea
venirii la școală, și el rep rezintă o temă atât a programelor de gimnaziu și de liceu, cât și a
programelor de examen(evaluare națională și bacalaureat).
Motiv ele pentru care am ales această temă , respectiv basmul sunt: pentru o bună
cunoaștere a principalelor probleme de teorie literară ce reies din studiul textului; pentru a
obține capacități de înțelegere și de analiză a unui text amplu; pentru a reuși o îmbinare a
unei analize tematice, stilistice;pentru a -i sensibiliza pe elevi,pentru a le îmbogățire
exprimarea orală și sc risă. De asemenea, unul poate dintre cele mai importante motive a fost
pentru a le transmite copiilor plăcerea de a citi și de a sta și a asculta povești. După cum
bine știm și după cum am spus și mai înainte, ei intră în contact cu această specie litarară încă
din etapa preșcolară.

6
CAP.I VIAȚA ȘI OPERA LUI ION CREANGĂ

,,Așa eram eu la vârsta cea fericită…”

Ion Ștefănescu, numit mai târziu Ion Crean gă, s-a născut la 1 martie 1837, în
binecunoscutul sat Humulești, în județul Neamț. Familia lui Crean gă din partea tatălui nu
prea este cunoscută, spre deos ebire de cea din partea mamei. Bunicul din partea mamei era
David Crean gă din Pipiri g, ce avusese șase copii, dintre ca re una fusese mama scriitorului,
Smaranda. Copilăria scriitorului a fost una fericită după cu m bine știm în primul rând din
,,Amintiri”. Școala o începe în satul natal, la școala înființată de preotul satului, Ion
Humulescu.Orele erau ținute de dascălul Vasile a Ilioaiei, dascăl pe care Crean gă îl
îndră gește foarte mult și de la c are el învață numeroase lucruri , acesta a vând o bună metodă
de predare. După o scurtă vreme însă, după doar câteva luni, dascălul a fost luat în armată și
în locul lui a venit da scălul Iordac he. Acesta nu este tot atât de îndră git de elevi ca și celălalt,
poate pen tru că era mai în vârstă.
În 1848 apare holera în Humulești și el este dat la țară în grija bunicilor. Mai târziu el va
fi dus de bunicul său împreună cu verișor ul său Dumitru la școala lui Alecu Bal ș, la Broșteni.
Îi duse pe cei doi la Irinuca în gazdă și luară râie de la caprele aceste ia. Ei fu g de la Irinuca ,
omorând una din caprele acesteia . Mer g până la Borca la un frate al lui Dumitru , Vasile iar
în dumini ca Floriilor ei vor pleca spre Pipiri g. Nu se știe ce a făcut Crean gă după Paște și se
presupune că a rămas în Humulești. De asemenea despre anii 1850 și 1851 nu există nicio
informație. În anul 1852 va asista la sfințirea Spitalului și la inau gurarea ,,școlii domnești ”
unde va fi și el înscris sub numele de Ștefănescu Ion.
În perioada de școală de la Târ gu-Neamț se spune că el era foarte leneș dar documentele
spun altc eva. Acum vor pleca de la școală de aici mai mulți cole gi de -ai lui , printr e care și
vărul său Mo gorogea. Ei s-au dus la școala de ca tiheți din Fălticeni. Bătut de învățător el va fi
transferat la școala de popi, la ,,fabrica d e popi.” În toamna anului 1854 el a intrat la școala
de la Fălticeni. Din această perioadă Crean gă rețin e fapul că modul de predare nu era unul
adecvat, memoria era înlocuită cu inteli gența. În 1855 va mer ge la Socola, perioadă
importantă în viața lui Crean gă. Din această perioadă avem foarte puține informații lăsate de
autor. În momentul în care era întrebat despre această perioadă el răspundea: ,,Dar bine, mult
am să năucesc lumea cu țărăniile mele?”1

1 Jean Boutiere, Viața și opera lui Ion Creangă , Editura Junimea, Iași, 1976, p.44.

7
În timpul ultimului an de ședere la Socola își va pierde tatăl, iar mama sa fiind bolnavă cu
șapte copii el va renunța și se va întoarce acasă în satul natal. În vara anului 1859 se va însura
cu Ileana Grigoriu. La 26 decembrie Ion Crean gă este hi rotonit. În 1864 începe să
frecventeze Institu tul Vasile Lupu din Iași. În perioada de aici el este un elev foarte bun, și tot
din această perioadă există respe ctul față de Titu Maiorescu. Mărturisește el însuși că în
perioada 1866 -1872 a făcut și politică. Ca membru al ,,fracțiunii liberale”el era dușmanul
,,Junimiștilor”. Între anii 1869 -1870 el lucrea ză la ,, Povățuitorul copiilor” , care apare în 1871.
Se pres upune că acum se re trage în bojdeuca sa din strada Țicăul -de Sus, și își pierde postul
de insti tutor. În anul următor își va da fiul care nu avea nici 12 ani la școala miliară din Iași.
La 5 septembrie 1873 se va pronunța sentința de divorț. În 1874 va fi numit de Titu
Maiorescu institutor la clasele 1 și 2 și se presupune că tot în acest an s -ar fi întâlnit cu
Eminescu. Prima poveste a lui Crean gă se presupune că a fost publicată în Convorbiri literare
la 1 octombrie 1875, când intrase la Junimea. Primu l care l -a însoțit pe Creangă la Junimea a
fost Eminescu. Primul basm citit de institutor a fost ,,Soacra cu trei nurori”, publicat în
Convorbiri literare în octombrie 1875. Creangă publică astfel în ,,Convorbiri literare” :
,,Soacra cu trei nurori ”la 1 o ctombrie 1875, ,,Capra cu trei iezi” la 1 decembrie 1875,
,,Punguța cu doi bani” la 1 ianuarie 1876, ,,Dănilă Prepeleac” la 1 martie și ,,Povestea
porcului” la 1 iunie 1876. În anul 1876 el publică mai multe noi basme și lucrarea
,,Povățuitor la cetire pr in scriere”. În 1877 Eminescu va pleca la București, lucru ce -l va
întrista pe Crean gă. În 1880 publică prima parte a ,,Amintirilor”, a doua în 1881, în 1882
partea a treia, o nuvelă, ,,Popa Du hu”și o anecdotă. În anul 1884 Crean gă se va îmbolnăvi(
întrând în clasă cade , și ziarele c hiar scriu despre moartea lui). În au gust în același an se
reîntâlnește cu Eminescu iar spre sfârșitul anului starea sa se a gravează din nou. Între 1885 –
1887 el este obli gat, fiind bolnav , să părăsească postul de institutor. În 1889 el nu părăsește
Iașiul, asistă la întâlnirile Cercului și c hiar trebuie să colaboreze la un Album literar. 2
Între anii 1883 și 1889 a suferit de epilepsie și va suferi foarte mult la aflarea veștii
morții lui Emi nescu.
Ion Creangă moare pe d ata de 31 decembrie 1889 , în casa sa din cartierul Țicău, la
puțin timp după marele său prieten, Mihai Eminescu(acesta m urise în zorii zilei de 15 iunie
1889). Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

2 Jean Boutiere, op.cit, p.35 -73.

8
CAP.II STRUCTURA ȘI ESTETICA BASMULUI

,,Era oda tă…”
Cercetătorii prozei populare au afirmat în timp că ar exista atâtea definiții ale
basmului câte basme se cunosc în lume . Dar această afirmație este exagerată, însă trebuie să
recunoaștem că basmul a atras din cele mai vec hi timpuri interesul speciali știlor, interes care
se păstrează și astăzi. Așa se explică numărul mare de studii ce au fos scrise despre basm și
opiniile diferite ce s-au formulat în legătură cu această specie a prozei p opulare, la noi și
peste tot. Acest interes se poate datora faptului că este foarte vechi, începuturile culegeri i și
studierii basmului putând fi stabilite în timp,dar începuturile b asmului ca specie folclorică nu
pot fi fixate în timp.
Această spe cie a fost culeasă în perioada modernă la început pentru noutatea pe
care o aduce,dar în epoca romantică a început să fie cercetat cu adevărat. Critica literară a
fixat ca punct de plecare pentru studiul basmului colecția fraților Grimm, Povești pentru co pii
și casă . A încercat să se răspundă în primu l rând la întrebarea despre originile basmului, de
unde a apărut această specie literară, care au fost primele popoare la care s -au scris basme și
apoi s -a încercat să se răspundă la întrebarea ce este basmul. Despre popoarele la care s -a mai
scris această specie literară Jean Boutiere vorbește în studiul său de o culegere de povești
populare publicate însă în afara României în anul 1845, de doi germani, frații Schott. Cele
dintâi poezii populare românești le -ar fi dat poporului român Anton Pann în anul 1822. În
anul 1845 boierul Iordache Golescu alcătuiește o culegere de proverbe și povești, ,, Pilde,
povățuiri, cuvinte adevărate și povești ”. În 1860 Stănescu Arădanul scrie volumul de
povești,, Proză poporală.P ovești culese și corese, Tom.I, Broș.I” . În 1862 Petre Ispirescu a
publicat basme în Țăranul român , iar în 1872 a publicat prima parte din ,, Legende sau Basme
ale românilor ”. În anul 1875 Ion Creangă a publicat prima sa poveste. 3În poveștile sale
Creangă a folosit teme atât din literatura populară cât și din literatura altor popoare. El, ca și
alți scriitori precum Gh. Perrault, Ch.Nodier și P. Merimee, a transformat ceea ce a preluat în
ceva personal, punându -și amprenta. Alți scriitori precum Frații Gri mm au păstrat,, libertatea
de a întregi, după compararea mai multor variante pe aceeași temă, basmele alterate sau
mutilate, și de a corecta la nevoie(inspirându -se de altminteri, din modelele populare), ceea
ce, în privința formei, putea părea prea vulga r sau prea plat.”4

3 Jean Boutiere,op.cit, p.87 -97.
4 Jean Boutiere,op.cit, p.174.

9
Privind originea basmelor unele teorii spuneau că ar pleca de la miturile antichității
(Frații Grimm, Max Muller), altele spuneau că ar fi început în cărți le vechi indiene(Th.
Benfey ), alte teorii o fixau la popoarelor primitive (W.Mannhardt, P. Saintyves, V.I.Propp),
în vis(B.P. Hasdeu, Laistner) .Toate aceste teorii însă au încercat fixarea unui moment de
început dar nu s-au mai concentrat pe formularea unei definiții a basmului.
V.I.Propp spunea în studiul său: ,,Este limpede că, înainte de a răspunde la întrebarea de
unde provine basmul, trebuie să lămurim ce anume reprezintă basmul ca atare.”5 Acum se va
încerca un studiu al structurii basmului( o cercetare structurală), pentru a se formula o
defin iție a acestuia și se va renunța la studiile despre originea sa( la cercetarea genetică).
Înainte, în cazul cerce tării genetice analiștii luau câ te un element, o temă, un motiv, anumite
categorii de personaje și le tratau individual, i se căutau asemănări cu alte basme ale altor
popoare, se căutau elementele care rămâneau la fel, indiferent de cine sau când era povestit.
Din amândouă tipurile de cercetă ri, și din cea genetică și din cea structurală însă ,
putem deduce ideea de universalitate a basmului. Există anumite elemente, atât de geneză cât
și de structură care rămân neschimbate. Nu există popor la care să nu existe povești despre
un erou excepțional, cu trăsături excepționale, implicat în acțiuni u imitoare, iar aceste acțiuni
să fie prezentate într-un mod asemănător, ceea ce face ca basmele diferitelor popoare din
diferite zone ale lumii să semene între ele.
Putem vorbi de asemănări ale temelor și motivelor literare tratate în basm e, lupta cu
un monstru, un balaur, un dragon, un uriaș, căutarea soțului sau a soției, teme și motive
întâlnite la mai multe popoare. Pentru aceste teme și motive universale s -au creat instrumente
științifice de lucru, precum cataloagele tipologice . Catalogul elaborat de Antti Aarne în anul
1964, reprezintă un model și pentru cercetătorii altor specii cum ar fi legenda, snoava și chiar
balada. Ovidiu Bîrlea, în studiul Mică enciclopedie a poveștilor românești , afirmă că: „în
repertoriul nostru s -au înregistrat până acum c irca 600 de tipuri de basme propriu -zise, dintre
care vreo sută sunt nuvelistice. El e cam de aceeași întindere cu cel ucrainean și mai bogat
decât cel al unor popoare din răsăritul Europei, cu toate că evaluarea e provizorie, dat fiind că
în colecții nu a u fost consemnate toate tipurile existente, iar catalogul Aarne -Thompson are la
bază numai unele culegeri naționale.”6
După cum am spus basmele diferitelor popoare se aseamănă între ele în ceea ce
privește temele sau motivele tratate, dar și prin structura lor asemănătoare, compoziția lor.

5 V. I. Propp, Morfologia basmului , Editura Univers, București, 1970, p.8.
6 Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1976,
p.73.

10
Demonstrația cea mai potrivită privind universalitatea structurii basmului, o face Vladimir
Propp în Morfologia basmului în ca re formulează următoarele :
,, I. Funcțiile personajelor constituie elementele fixe, stabile ale basmului, indiferent de
cine și în ce m od le îndeplinește;
II. Numărul funcțiilor din basmele fantastice este limitat;
III. Succesiunea func țiilor este întotd eauna aceeași;
IV. Toate basmele fantastice au o structură monotipică.”7
Esența basmului, ca o „operă de cre ație literară” , este reprezentată de legătura dintre
model ul pe care l -a avut autorul și variantă. „Oricât schematismul și stereotipia sunt note
caracteristice în folclor, basmul rămâne o operă literară, care nu ia ființă decât prin
specimene. Detaliul și inefabilul sunt principalul în basm, iar stereotipia cade pe planul
secundar”.8
Fiecare autor de basme tratează o anumită temă, un anumit m otiv într -un mod unic,
propriu, fiecare le tratează în felul său. „Esteticește stereotipia ne lămurește asupra chestiunii
originalității. În nici un caz acesta nu e de ordin schematic. Accidentul îl constituie în basm
esența. Așezarea în timp și în spațiu, detaliul senzorial și moral conferă fără sforțări a treia
dimensiune. Ca și literatura clasică, basmul e un plagiat sincer și total, și geniu l se revelă în
arta copiatului.”9
Din ce am spus până acum putem sintetiza că, basmul este o creație în populară, în
proză, ce poate fi întâlnită la toate popoarele lumii și car e are un puternic caracter formal. Dar
aceasta nu poate fi considerată o definiție completă, neputându -se face o distincție între basm
și povestire, anecdotă de exemplu.
În ceea ce privește per soana care spune basmul, care îl povestește, în cazul
transmiterii orale, ea este de obicei un om în vârstă , înconjurat de copii care stau în jurul lui
și ascultă, în serile friguroase de iarnă, lân gă vatră, vrăjiți , întâmplările minunate cu Făt –
Frumos și cu Ileana Cosânze ana. Dar nu vârsta este trăsătura ce caracterizează un bun
povestitor, ci talentul cu care el/ea prezintă aventurile eroului, puterea lui de a da viață
personajelor și de a-i face pe ascultători dornici să asculte în cont inuare firul poveștii. Nici
ascultătorii celor care spun basme nu este o regulă să fie copii, ei pot fi și adulți, și de foarte
multe ori din rândul ascultătorilor apar viitori povestitori de basme.Ca și în zilele noastre
locul cel mai potrivit de spunere a basmelor îl constituie gura sobei, iar momentul este de

7 V. I.Propp,op.cit, p. 26-28.
8 G.Călinescu, Estetica basmului , Editura pentru literatură, București, 1965, p.319.
9 Ibidem, p.386.

11
obicei seara, la culcare . Dar iarna cei ce spuneau povești puteau fi întâlniți și la șezători ,
unde finalul plin de neprevăzut ținea trează atenția ascultă torilor. Vara la stână, în timp ce se
sta la rând la moară, în timp ce muncitorii se odineau de la lucrul câmpului se mai puteau
spune povești astfel încât timpul să treacă mai repede. Rolul povestitorului însă nu a fost
doar acela de a -i face pe cei ce ascultau să se simtă bine, să le treacă t impul mai repede, ci
spunerea basmelor a avut un rol practic în anticitate. Se povesteau basme pentru a face să
apară anumite acțiuni, ca realizarea unui vânat bogat, recolte bogate, să se câști ge bunăvoința
spiritelor. În timp însă acest rol de a proteja sau de a aduce noroc, bunăstare a dispărut, astăzi
povestirea basmelor având roluri artistice , de educare prin basm.
După cum am spus mai înainte, basmul ca operă literară prezintă faptele unui erou,
ale unui personaj cu trăsături excepționale, înfățișează încercările grele , probele la care este
supus acesta, lupta și victoria lui cu un balaur, cu un uriaș, victoria lui și implicit a binelui (
personajul principal din basme reprezentând binele de obicei în basme) și pedepsirea răului,
depășirea unei condiț ii inferioare și în final, de obicei, împlini rea prin căsătorie. În unele
basme asistăm doar la anumite episoade din viața eroului, așa cum se întâmplă în ,, Fata babei
și fata moșneagului ”, pe când în alte basme eroii sunt urmăriți pe perioade mai lungi de timp,
asistăm la o formare a lor, așa cum se întâmplă în ,, Harap -Alb” , în ,, Povestea lui Stan
Pățitul ”. În final majoritatea eroilor sunt răsplătiți, primesc bogății, fete de împărați drept
soții.
Personajele de basm au trăsături excepționale de obicei, sunt puse în antiteză cu alte
personaje, adjuvanți,și acțiunile lor sunt pline de curaj. Eroii de basm se nasc de multe ori
într-un mod miraculos, așa cum se întâmplă cu Făt -Frumos, din ,, Făt-Frumos fiul
iepei. ”G.Călinescu notează că, ,,pe măsura genezei sale miraculoase, eroul dă dovadă de
„precocitate pre – și postnatală.”10 Acești eroi sunt de obicei mult așteptați, nu vor să se nască
și atunci când se nasc au calități fizice, intelectuale ieșite din comun. Un copil de împărat din
basme crește cât cresc a lți copii normali în decursul unui an. Când sunt mai mulți copii așa
cum știm că se întâmplă și în basmul ,, Harap -Alb” ,cel mic este întotdeauna mai voinic și mai
isteț. Cei mari, ,,fiind incapabili, sunt și invidioși, și nu rareori criminali ”.11Analizând pe fiul
cel mic, pe eroul nostru dar și pe unul din ajutoarele sale,calul năzdrăvan, G.Călinescu afirma
că ,,geniul e modest, simplu și chiar dizgrațiat la vedere, abstras și neconformist, inspirând
neîncredere în cei din jurul său. ”12 În unele ba sme eroul nu este doar cel mai mic dintre

10 G.Călinescu,op.cit. ,p.191.
11 G. Călinescu op. cit., p.195.
12 G. Călinescu, op.cit., p. 196.

12
feciori, dar el nu are nicio preocupare . Una dintre trăsăturile cele mai importante ale
personajului de basm o reprezintă istețimea, apoi bunătatea, dreptatea și vitejia. Autorul
scoate în evidență aceste calități prin punere în antiteză cu ceilalți frați, în primul rând,
punându -l să-și măsoare puterile cu ei, și apoi prin antiteză cu adversarii săi.Uneori aceste
calități ale fratelui mai mic stârnesc invidia fraților mai mari care chiar încearcă să scape de
el. L a fel se întâmplă și cu ,,tovarășii de drum ” ai lui Făt -Frumos din ,, Făt-Frumos fiul
iepei” , care vor încerca să scape de el atunci când acesta le găsește soțiile.
Faptele nedrepte ale fraților sau ale tovarășilor de drum sunt întotdeauna descoperite
și aceștia sunt pedepsiți.
Adversarii eroului au și ei trăsături excepționale, lupate dintre cei doi fiind una
strânsă astfel, una tensionată, astfel proiectată să mențină vie atenția ascultătorilor. Acețti
oponenți sunt așa cum am mai spus zmei, balauri, dragoni. Zmeul este,, o ființă violentă și
cruntă, având o repulsie congenitală pentru oamenii de pe tărâmul nostru al căror miros îl
irită.13 Zmeul are înfățișarea unui om de obicei, este drăgăstos cu fetele pe care le fură( așa
cum se întâmplă și în ,, Făt- Frumos , fiul I epei”), dar el nu dă dovadă de istețime, fiind învins
de erou cu ușurință am putea spune.
Balaurul este un alt oponent al eroului în basme și el se deosebeșt e de zmeu prin
aceea că este un monstru uriaș cu mai multe capete. Lupt a eroului cu balaurul, care are
diferite înfățișări („ca o reptilă gigantică cu mai multe capete”, „prin definiție distrugător și
rău”, „totdeauna ostil omului”, 14) este prezentă atât în basme din literatura română dar și în
literatura altor popoare.
De fiecare dată în lupta cu acești adversari eroul din basme este ajutat de alte
personaje, adjuvanți ai eroului, ajutoare pe care el le primește dacă face niște fapte bune( ca
în basmul,, Fata babei și fata moșneagului, Povestea lui Harap -Alb”) sau doar îi de vin
tovarăși de drum în călătoria sa( ca în ,, Povestea lui Harap -Alb” ). În a doua categorie intră
tovarăși năzdrăvani , precum Flămânz ilă, Setilă, Ochilă, Păsări -Lăți-Lungilă, Gerilă, Strâmbă –
Lemne, Sfarmă -Piatră etc, .Flămânzilă, Setilă sunt ,,păcate venia le ale omului, pe care le -a
personificat am abil Rabelais în Grandgousier, G argantua și Pantagruel.15
Unul dintre cele mai importante ajutoare ale eroului este calul eroului, care are
însușiri excepționale: zbo ară, vorbește, se transformă , anticipează actele stăpânului, deține
soluții pentru încercările la care este supus acesta. După Făt –Frumos, calul năzdrăvan e poate

13 G. Călinescu,op.cit.,p. 30.
14 G. Călinescu,op.cit., p .48 .
15 G. Călinescu, op.cit.,59.

13
fi considerat un al doilea personaj principal al basmului, poate mai important decât opzantul
eroului. El determină fapte le de curaj ale eroului. Calul năzdrăvan este avut de obicei de
împărații bătrâni, iar eroul îl alege ca în ,, Povestea lui Harap -Alb” cu ajutorul tăvii cu
jăratic. ,,Că tărâmul celălalt e locașul acestor cai este teoretic de admis, având în vedere și
tradiția calului ca zeu al morții. Există în basm , undeva, într -un loc puțin accesibil, o
herghelie de iepe cu un armăsar, sau numai o iapă care generează caii năzdrăvani.’’16Caii
vorbesc cu eroul, cunosc limba lui.
Pe lângă aceste personaje excepționale pe care le dobândește eroul, el are nevoie și de
anumite obiecte, unele cu puteri miraculoase,altele pe care doar le dă în schimbul a ceva,
precum vârtelnițe, pahare de argint,buzdugane . Alte elemente de basm sunt apa vie și apa
moartă, folosite pentru a -l învia pe erou în momentul în care i se taie capul de către adversar.
Acestea de multe ori sunt greu de găsit ș i voinicul este trimis după ele, sau alte personajele le
va aduce.
Din cele discu tate până acum ne putem da seama că nu putem vorbi de basm fără
eroii, adversarii și adjuvanții eroului. Dar, pe lângă aceste trei tipuri de personaje în basme
întâlnim, de asemenea, și altele, cu funcții bine stabilite în desfășurarea subiectului, care ne
întregesc imaginea despre basmul popular.
V.I.Propp, în st udiul său mai sus amintit, Morfologia basmului , identifică principalele
grupe de personaje ale basmului fantastic: răufăcătorul (zmeu, balaur) , donatorul (bătrâna,
Sf.Duminică), ajutorul (calul, animalele ajutătoare, tovarășii năzdrăvani), fata de împărat
(personajul căutat) și tatăl ei, trimițătorul (cel care îl trimite pe erou în căutare), eroul , falsul
erou (frații necredincioși, țiganul, vizitiul etc.). 17
Aceste personaje apar de obicei toate pe parcursul unui basm, unele mai mult, altele
mai puțin dar ele nu pot lipsi. Personajele în basm acționează fiecare după anumi te reguli. Ele
au un anumit rol în cadrul desfășurării acțiunii unui basm, sunt introduse într-un anumit mod,
fiecare are un limbaj specific, fiind reprezentantele unor întregi categorii. Eroii din basm
rămân neschimbați pe tot parcursul basmului, fie reprezentând binele, fie răul. În basm, se
confruntă ,după cum bine știm, principiul binelui, reprezentat de Făt – Frumos, Prâslea cel
Voinic, cu principiul răului -Zmeul, Balaurul, Muma Pădurii etc.
Dar, cu toate că, temele, desfășurarea acțiunii, natura eroilor, limba jul lor sunt la fel la
toate, basmele ne atra g prin acel amestec dintre realitate și ficțiune . Nașterea și creșterea
miraculoasă a eroului, transformările nemaiîntâlnite al e personajelor, exagerarea trăsăturilor

16 G. Călinescu, op.cit.,p. 111.
17 V.I. Propp, op.cit,p. 80 -81.

14
fizice ale unora dintre acestea , animalele vorbitoare, obiectele magice cu puteri ieșite din
comun, su bstanțe care pot vindeca și chiar readuce la viață , precum apa vie și apa moartă, și
altele, proiectează basmul într -o altă lume. G. Călinescu definea basmul astfel: „Basmul este
o operă de creație literară, cu o geneză specială, o oglindire în orice caz a vieții în moduri
fabuloase”.18 Basmul fantastic es te caracterizat de amestecul dintre real și fantastic, de
întrepătrunderea celor două lumi. Fiind rodul imaginației scriitorilor, basmul combină
elemente ale realului cu cele fantastice . Întâmplările și personajele celor două lumi se
amestecă în poveștile populare. Datorită acestor îmbinări ale realului cu fantasticul, unii
cercetători ai basmului s -au ocupat de studiul formulelor inițiale și finale ale basmelor, iar N.
Roșianu, în Stereotipia basmului , notează referitor la aceasta: „Prin urmare, atât for mulele
inițiale, cât și cele finale reflectă acel stadiu al istoriei basmului când, în general, poporul, nu
mai crede în caracterul veridic al basmului, socotindu -l ficțiune.”19
În ciuda schimbărilor care au loc în societate basmul a reușit să se adapteze
schimbărilor și să se bucure de victoria binelui împotriva răului.
El reprezintă o soluție la cerința omenirii de frumos, reprezentând una dintre cele mai
frumoase „forme de artă a cuvântului” din câte a creat omenirea vreodată.
Comparat în planul literaturii culte, cu romanul, basmul rămâne specia cea mai
reprezentativă a prozei populare, el fiind caracterizat în primul rând de oralitate, de unde
importanța pe care trebuie să o acordăm povestitorului. ,,Basmul e un gen vast, depăș ind cu
mult romanul, fiind mitologie,etică, știință, observație morală etc.Caracteristica lui este că
eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale.”20

18 G. Călinescu, op.cit, p.5.
19 Nicolae Roșianu, Stereotipia basmului , Editura Univers, București,1973, p.96 -97.
20 G.Călinescu, ibidem, p.9.

15
CAP III. SCHEMELE DE TIP BASMIC

Basmul ( slava veche basnu= născocire, scornire) este o narațiune amplă, având
caracter supranatural,în care personajele( adeseori animale cu comportament omenesc sau
ființe fantastice precum zâne, căpcăuni, pitici, obiecte însuflețite) poartă valori simbolice.
Acestea pot fi binele și răul în diversele lor ipostaze : frumosul și urâtul, puternicul și slabul,
harnicul și leneșul, istețul și prostul. Basmul se încheie de obicei prin victoria forțelor
pozitive asupra celor negative. Termenii basm și poveste sunt co nsiderați, în general,
sinonimi, cel de -al doilea fiind mai frecvent în limbajul popular. Totuși unii cercetăt ori
disting basmul de poveste considerând că cea din urmă este o narațiune mai liberă de clișeele
tipice basmului; cu adaptări locale mai pregnant e și cu mai puține elemente fantastice.21
Basmul se deosebește însă de celelalte specii literare cu care ar putea fi confundat prin faptul
că întâmplările din basme sunt unele ieșite din comun, personajele au trăsături supranaturale,
și aici putem vorbi de fabulos.
Privind originea basmelor unele teorii spuneau că ar pleca de la miturile antichității
(Frații Grimm, Max Muller), altele spuneau că ar fi început în cărțile vechi indiene(Th.
Benfey), alte teorii o fixau la popoarelor primitive (W.Mannhardt, P. Saintyves, V.I.Propp) ,
în vis(B.P. Hasdeu, Laistner) .Toate aceste teorii însă au încercat fixarea unui moment de
început dar nu s -au mai concentrat pe formularea unei definiții a basmului.
A fost fixată o oarecare relație între basm și mit de către frații Grimm , de Wesselski
și de Propp : basmul s-a inspirat cu siguranță din mit , ele amândouă exist ând din timpuri
străvechi, ba chiar fiind confundate uneori una cu cealaltă.
Unele acțiuni sau lucruri din basme sunt magice , cum ar fi petele de sânge de pe
batistă care pot arăta că fiul este mo rt așa cum se întâmplă în ,, Făt-Frumos, fiul I epei”.
Zmeii din basme săvârșesc acțiuni speci fice omului, ei merg la lucru ( așa cum se întâmplă cu
cei ce le -au răpit soțiile lui Făt -Frumos și tovarășilor săi) , dar ei simt atunci când în jurul lor
se află oameni și atunci când vin acasă aruncă buzduganele de la distanțe mari, acestea
agățându -se în cui. Cu timpul, zeii au fost înlocuiți cu personaje cu trăsături umane, cu puteri
însă supranaturale, în basmul fa ntastic, sau au fost înlocuiți cu personaje obișnuite în basmul
nuvelistic. Astfel avem acum în basme personaje ce bea u foarte mult – va fi Setilă, unul care
va ajunge cu pi cioarele pe lună și cu capul sub un stejar, va fi Păsări -Lăți –Lungilă , unul care
va tremura de frig chiar lângă foc va fi Gerilă .

21 Alexandru Crișan,Liviu Papadima,Ioana Pârvulescu, Florentina Sâmihăian,Rodica Zafiu, Limba și literatura
română, manual clasa a X -a, Editura Humanitas Educațional, București, 2005, p.15.

16
Eroul din basme este ajutat de ființ e supranaturale, cu trăsături hiperbolizate, asemenea
celor de mai sus, animal e cu trăsături excepționale sau obiecte magice (adjuvanți) și se
confruntă cu un adversar (antagonistul). Aproape întotdeauna lupta dintre bine și rău în
basme se încheie cu victoria primului.
În basme putem întâlni următoarele categorii de personaje: eroii, protagoniștii în
primul rând, răufăcători i (produ c o pagubă care trebuie remediată de erou), don atorii
(personaje care îl vor ajuta pe erou, îi vor da câte un sfat sau chiar câte un obiect magic pe
care acesta îl va folosi pentru a remedia paguba, pentru a -i învinge pe răufăcători) ajutoare le
(personaje pe care eroul le capătă în urma unei acțiuni de binefacere sau care pur și simplu i
se alătură și îl ajută pe erou ). Acțiunea basmului cuprinde un șir de întâmplări, începând cu
expozițiunea, situația inițială numită în basm, urmată de intrigă, elementul ce declanșează
conflictul, desfășurarea acțiunii ce include probele la care va fi supus eroul pentru a reface
echilibrul inițial, punctul culminant reprezentat de victoria eroului, a binelui asupra răului și
în final, deznodământul, regăsirea echilibrului de la început, de obicei căsătoria eroului și
bineînțeles pedepsirea răufăcătorului.
Atât în basmele culte cât și în cele populare putem vorbi de acest șir de întâmplări,
basmul cult folosind aceeași schemă narativă ca și cel popular, fiind prel uată din acesta. Dar
bineînțeles că autorul basmului cult își pune amprenta și prezintă întâmplările într -o manieră
proprie, în stilul său. Basmul cult este caracterizat și el de oralitate ca și basmul popular .
Există o serie de trăsături specifice basmului cult, precum : formule tipice (inițiale, mediane,
finale); îmbinarea planului real cu cel fantastic ;motive narative specifice : călătoria, lupta,
victoria eroului, probele parcurse , demascarea și pedepsirea răufăcătorului, căsătoria și
răsplata eroului etc.; coordonatele temporale și spațiale sunt specifice basmului -timpul mitic,
și tărâmul acesta și tărâmul celălalt); prezența cifrelor magice, simbolice (trei și multiplu de
trei); prezența unor obiecte miraculoase pe care eroul le primește de l a donatori și pe care le
folosește (unelte năzdrăvane); stilul este elaborat,specific literaturii culte, narațiunea se
îmbină cu dialogul și cu descrierea .
În ,,Harap Alb” tema o reprezintă, ca în toate basmele, lupta binelui împotriva răului,
încheiată cu victoria celui dintâi. Personajul principal Harap -Alb, va porni la drum spre
domnia unchiului său, un drum cu obstacole, pe care însă feciorul cel mic le va trece cu
ajutorul adjuvanților săi.
Basmul a fost numit de u nii critici literari ,,buildungsroman”datorită acelui drum la care
pleacă eroul și a probelor la care este supus pentru a se forma.

17
Basmul încep e cu prezentarea unui crai care avea trei feciori, și cu prezentarea fratele lui ,
Verde -Împărat, care avea trei fete : ,,Amu cică era odată într -o țară un craiu, care avea trei
feciori. Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într -o altă țar ă, mai
depărtată.Și împăratul, f ratele craiului, se numea Verde -Împărat ; și împăratul Verde nu avea
feciori, ci numai fete.”22 Adverbul "cică" din formula inițială exprimă incertitudinea ,
nesiguranța, iar "a fost odată" situează acțiunea în illo tempore, într -un timp îndepărtat de
momentul acela. ("Amu"). Distanța dintre cele două împărății este una mare și probabil de
aceea copiii celor doi frați nu se cunosc. Verde Împărat trimite o scrisoare, în care îi cerea
fratelui său să îi trimită un moștenitor -băiat și îi c ere să -i trimită pe cel mai capabil dintre
nepoți, ca să îi urmeze la tron. Primirea scrisorii va determina probele la care cei trei feciori
de cr ai sunt supuși de tată.Tatăl, îmbrăcat cu o piele de urs le iese î n față sub un pod; speriați ,
primi i doi feciori renunță ,fiul cel mic fiind singurul care reuș ește să treacă proba, cu ajutorul
unui adjuvant – Sfânta Duminică care îl pregătește , poruncindu -i să pornească la drum cu
hainele, armele și calul din tinerețe a l tatălui său. Calul, la început apare ca fiind un animal
slab și bătrân (așa cum apare de obicei în basm) , dar se va dovedi a fi unul cu puteri
supranaturale și va deveni tovărașu l de drum al eroului, sfătuitorul său.
Tatăl îi dă fiului pi elea de urs și îi spune primele lucruri despre lumea în care urma să
plece : să se ferească de Omul Roș și de Omul Spân :,, Numai ține minte sfatul ce -ti dau : în
călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni, dar să te ferești de omul roș, iară mai ales de
cel sp ân, cât ai pute ; să n -ai de -a face cu dânșii, căci sunt foarte șugubeți.”23
Formulele mediane sunt mai multe decât în basmul popular, având rimă de cele mai
multe ori : "Și merg ei o zi și mer g două , si merg patruzeci și nouă, pănă ce de la o vreme le
întră calea în codru și atunci numai iaca ce le iese înainte un om spân și zice cu îndrăzneală
fiului de craiu…”24 În drumul lui prin pădure fiul de crai se întâlnește cu Omu l Spân, care
apărând în fața lui pentru a treia oară(cifra trei) reușește să îl facă pe fec ior să încalc e sfatul
tatălui, îl va lua pe Spân cu el, ca apoi să îi devină slugă, nerespectând spusele tatălui său.
Cei doi pornesc la drum , iar pe drum Spânul îl convinge pe crai să coboare într -o fântână
pentru a se răcori; feciorul, fără să -și dea seama, coboară în fân tână și este lăsat de Spân
acolo și obligat să îi spună informații despre el și călătoria sa. Spânul, îl transformă în slugă și
îi dă numele de Harap -Alb, și pentru a redeveni cine a fost va trebui să moară întâi și apoi să
învie. El îl va pu ne astfel pe Harap-Alb la niște probe pentru a -și dovedi curajul, vrând de

22 Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri , Editura de Stat pentru Literatură și artă,Biblioteca pentru toți,
București, 1895, p.89.
23 Ion Creangă, op.cit., p. 98.
24 Ion Creangă, op.cit., p. 98 -99.

18
fapt să scape de el. Harap -Alb va trebui să aducă să lăți din Grădina Ursului, pielea cu pietre
prețioase din Pădurea Cerbului și pe fata Împăratului Roș. Această ultimă prob ă deter mină
alte probe prin care Împăratul Roș î ncearcă să îi goneasă pe cei ce au venit după fată (proba
casei de aramă, ospățul, separarea semințelor macului de nisip) dar și o serie de probe care
au legătură direct cu fata (fuga din timpul nopții a fetei care se transformă în pasăre, proba
ghicitului și proba impusă de fată). În toate aceste probe personajul principal va fi ajutat de
personaje cu puteri excepționale precum : Gerilă, Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Păsări -Lăți-
Lungilă, calul, furnicile, Sfânta Duminică și Crăiasa albinelor.
Ultima probă , când Harap -Alb se întoarce la curtea Împăratului Ver de cu fata
Împăratului Roș, reprezintă punctul culminant în desfășurarea acțiunii, când aceasta
dezvăluie adevărata identitate a eroului și demaschează răufăcătorul, pe Spân . Urmează
încercarea Spânului de a – l ucide pe Harap -Alb, tăindu -i capul, dar acesta va fi înviat de fata
Împăratului Roș cu o serie de obiecte magice aduse de cal la sfârșitul ultimei probe . Între
timp, Omul Spân este ucis de calul lui Harap -Alb ce „îl înșf acă cu dinții” zburând cu el până
sus în cer de unde îi dă drumul. Harap -Alb va înceta acum a mai fi sluga Spânului, primind -o
pe fata Împăratului Roș și împărăția unchiului, devenind în final împărat și inițierea lui luân d
sfârșit.
Deznodămân tul este reprezentat de victoria binelui asupra răului, răsplata eroului prin
dobândirea împărăției și a fetei de împărat și nunta celor doi. Formula finală este "Și a ținut
veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă. Iar pe la noi, cine
are ba ni bea și mănâncă, iară cine nu, se uită și rabdă". 25
În ,, Dănilă Prepele ac” formula inițială cuprinde fixarea spațial -temporală a acțiunii ,
descrierea familiei din care face parte eroul: „Erau odată într -un sat doi frați, și amândoi erau
însurați”, „Cel mai mare era harnic, grijuliu și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea
și Dumnezeu mila, dar n -avea cop ii. Iară cel mic era sărac. … era leneș, nechitit la minte și
nechibzuit la trebi, ș -apoi mai avea și o mulțime de copii. Nevasta acestui sărac era
muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgârcită.”26
Eroul acestui basm, Dănilă Prepeleac, este prezentat ca fiind un om ,, prost” , un
personaj care v orbește și acționează fără să se gândească. Acțiunea propriu -zisă a basmului
începe după ce -a dea doua ispravă, și anume, după ce Dănilă Prepeleac „prăpădește” carul și
boii fratelui său, și apoi se pregătește pentru „duratul unei mânăstiri”, în care vrea să se
retragă.

25 Ion Creangă, op.cit., p. 147.
26 Ion Creangă, op.cit, p.33.

19
În acest moment din desfășurarea acțiunii basmului, Creangă introduce în scenă
adversarul, „răufăcătorul”, c um îl numește Propp (pe diavol):,,Și tot așa dondănind el din
gură, iaca se trezește dinaintea lui c -un drac , ce ieșise din iaz.”27
Vrând să scape de el, dracii îi oferă un burduf cu galbeni, dar răzgândindu -se îl
provoacă la un șir de întreceri, șase la număr (înconjuratul iazului cu iapa în spate, fuga,
trânta, chiuitul, azvârlitul buzduganului și blestematul). Observăm și în acest basm așa cum
am spus prezența nu a cifrei trei , ci a unui multiplu a acesteia.
Spre deoseb ire de alte basme, în care în acest punct al acțiunii, eroul este înzestrat cu
diferite „unelte năzdrăvane”, în Dănilă Prepeleac , eroul cu acest nume nu primește aceste
„unelte”, dar, totuși, apar ,,ajutoarele năzd răvane”. De fiecare dată când Dănilă este provoc at
la o probă apare și un ,,ajutor năzdrăvan” care îl ajută în lupta cu răufăcătorul (iepurele,
ursul). Se poate observa că nu mai avem trei probe ci șase, multiplu de trei, cum am spus. Și
în acest basm Dănilă, reprezentând binele iese învingător, și remedierea se produce : Dănilă
Prepeleac rămâne acum cu banii lăsați de drac, „scăpând deasupra nevoiei, a mâncat și a băut
și s-a desfătat până la adânci bătrânețe, văzându -și pe fii fiilor săi împrejurul mesei sale”28.
Aceasta este de fapt și formula final ă a basmului.
În ,,Povestea lui Stan Pățitul” formula inițială este reprezentată de primele rânduri ,
în care Ion Creangă ne prezintă viitorul erou :,,Era odată un flăcău stătut, pe care -l chema
Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și
fără nici o rudă care să -l ocrotească și să -l ajute.”29
Fiind foarte harnic el munceste pe la oameni , își adună bani și își cumpără un car și
oi. Muncind, el devine gospodar și are o casă, o văcuță, un car cu boi și oițe. Trecând anii, el
se gândeș te la căsă torie, dar nu găse ște pe nimeni care să îi placă. El refuză toate propunerile
de însurătoare din partea babelor și a celorlalti din sat care doreau să îl însoare , vremea trece
și toți renunță la ideea de a -l însura. Într-una din zile el pleacă la pă dure, își încarcă un car cu
lemne , se așează la masă, iar bucata de mămăligă ce îi rămâ ne o pune pe o teșitură , cu gândul
că cine o va mânca îi va mulțumi, apoi pleacă spre casă. Remarcă ideea că eroul nostru este
unul milos, credincios (cel ce va găsi mămăliga o va mânca și îi va mulțumi). În acel timp,
draci i erau trimiși de către Sch araoschi să îi învrăjbească pe oameni, să îi întoarcă împotriva
lui Dumnezeu. Chirică, dracul care era trimis în zona în care se afla Stan, nu-și găsește niciun
client în acest sens , dar fiindu -i foame găs ește mămăliga pe care o mănâncă . Se întoarce apoi

27 Ion Crea ngă, op.cit., p.39.
28 Ion Creangă, op.cit, p.48.
29 Ion Creangă, op.cit., p.64.

20
la Scaraoschi și îi spune ce a făcut și că nu a găsit niciun om pe care să îl întoarcă împotriva
lui Dumnezeu. Neîmplinindu -și datoria pentru care a fost trimis este certat de Scaraosc hi și
pentru că nu a reușit dar și pentru mămăliga gă sită și mâ ncată și, neștiind ce a spus S tan
când a lăsat mă maliga acolo, a fost trimis ca pedeapsă să -i slujească trei ani de zile. Aceasta
ar putea fi considerată intriga basmului. Dracii se vor amesteca acum printre oamenii
obișnuiți , în frunte cu Chirică dar și alți draci pe care acesta îi va chema să îl ajute, și se vor
comporta aproape ca ș i ei, devenind personaje din lumea satului. Chirică, dracul, se arată de
la începu t un drac care nu reușește prea multe (nu reușește să întă râte oam enii pentru a face
fapte rele) ș i nu este atât de rău cum ar fi trebuit să fie ci vom vedea că el chiar îl va ajuta pe
Stan, îi va găsi nevastă, îl va însura, îi va mări averea. De aceea este pedepsit de Scaraosc hi.
Ajuns în gospodă ria lui Stan Pățitul, Chirică arată că nu este leneș, el este, dimpotrivă, un
băiat vrednic și credincios, îi crește averea lui Stan așa cum am spus și, în cele din urm ă, îl
convinge să se însoare, ajutându -l apoi să -și aleagă femeia cu cele mai puține coaste de drac .
Ei merg împreună trei duminici la horă, în sat, pentru a.i găsi lui Stan nevastă. Cea mai puțin
rea, cu care dracul va fi de acord, are o coastă de drac pe care i -o scoate după ce reușește să -i
aducă bărbatului care nu crede, dovezi că nevasta îl poate înșela. Pentru a -i putea demonstra
lui Stan infidelitatea soției asistăm la scene mai puțin plăcute, cum ar fi incendierea casei și
planul malefic al babei, răpirea pruncului și falsitatea nevestei pe cale de a-și înșela soțul ,
scoaterea coastei de drac a soției și plecarea lui Chirică. În tot acest timp, și din toate cele
întâmplate, Ipate, zis și Stan Pățitul, nu -și dă seama că s -a aliat cu diavolul și că, în fond, nu
face decât ceea ce spune el . Sfaturil e sunt cinstite, pentru că așa cum am spus mai înainte el
nu face nimic rău ca și ceilalți draci. Chirică este un om cinstit și, din tot ceea ce face ne dăm
seama că, deși rolul lui pe lume este să facă rău , el face în opera lui Creangă doar fapte bune.
Este un drac simpatic, care , contrar rolului său, face numai bine. Se poartă în așa fel, încât
nimeni nu bănuiește de unde vine și ce scop uri are, ce intenționează să facă .
Creangă introduce totuși câ teva semne care ar putea trimite la faptul că el nu este om,
la faptul că nu aparține acestei lumi : vorbele ne gândite , ideile neterminate, s ugestiile ori
serioase, ori glumeț e. Aceste semne apar când Chirică ajunge la poarta lui Stan Pățitul.
Întrebat cum îl cheamă și de unde vine, el răspunde cu istețime, ceea c e îl face pe Stan, uimit
de câte știe băiatul care seamănă cu un vrăbioi chircit, să spună : „dar știi că m-ai plesni t în
pălărie, măi Chirică? Al dracului b ăiet! Parcă ești Cel -de-pe-comoară, măi, de ș tii toate cele!“
30Întrebat în continuare diverse lucruri, Chirică dă, iarăși, ră spun suri neclare , fapt sesizat de

30 Ion Creangă, op.cit., p. 70.

21
Stan: „Balan să -ți aleagă din gură ce spui dacă nu vorbești desluș it“ 31Dar Chirică asta nu
vrea să facă, să vorbească clar, astfel încât Stan să -și poată da seama de originea lui.
Chirică încurcă vorbele , lasă ideile neterminate, și își vede de treabă. Nici Stan
Pățitul nu încearcă să afle mai multe despre sluga sa, pentru că dacă ar vrea ar putea să o
facă. Se mulțumește doar să se mire de puterile lui Chirică și să mai spună , din cân d în când
câte o vorbă, de exemplu atunci când observă că argatul său știe mul te lucruri, că este foarte
priceput, dar nu încea rcă să afle mai multe despre el, pur și simplu se mulțumește cu el.
Poate că Stan ar fi trebuit să -și dea seama că este ceva necurat la mijloc atunci când
sluga sa, ajutat de toți dracii , seceră într -o singură noapte un lan imens de grâu. O „claca
dracului“, zice naratorul care ș tie de spre Chiri că. Ipate se miră din nou, dar merge mai
departe lăsând totul în baza lui Chirică, neîncercând nici acum să afle mai multe despre el.
Boierul cu paguba bănuie și el ceva când vede că sluga lui Stan ia î n spate gireada c ea mare
de grâu („n -am crezut că am a fa ce cu dracul“ și mai departe: „Ș i chiar de nu -i fi tu U cigă-l-
crucea, tot n -ați umblat cu lucru curat; însă ce am eu cu sufletul vostru? “32), dar el încheie
târgul . Chirică însuși se laudă cândva cu puterea lui de a ghici secretul femeilo r („căci eu ș ed
calare în inima lor și, nu că mă laud, dar știu toate măruntaiele dintr -însele“33) și-l sfătuiește
pe Stan să se aibă bine cu dracii căci, zice el, „dacă nu -i fi și cu dracii oleaca, apoi cică te fură
sfinții ș i iar nu -i bine“.34 Stan este mulțumit, averea lui crește, dar nu -și dă seama d e unde are
atâta noroc. Altă dată, ca să -l convingă de fapt ul că prima fată aleasă de el nu este potrivită
pentru că are trei c oaste de drac, dracul se face un argat . Stan Păț itul cere lămuriri, dar
Chirică îl sfătuiește să nu le caute . Nu-i ramâne lui Stan decât să se mai mire o dată de
puterile neștiute ale slu gii sale . Este Chirică un drac, dar este un lucr u bun pentru Stan Păț itul,
pe care îl ajută să -și mărească averea și să se însoare. Nici din întâmplă rile ce urmează
(nunta, proba infidelității nevestei, d ezvăluirea de către Chirică a falsității babei ș i a
scenariului crunt pus la cale de aceasta ) Stan nu va afla secretul lui Chirică . Stan preferă să
lase lucrurile așa cum sunt, să nu caute să afle mai mult și, cu toate bănuielile sale, el
continuă să rămână până la sfârșit în a ceeași stare de admirație , de apreciere față de dracul
Chirică ascuns sub înfățișarea acestui ,,vrăbioi închircit ”, pentru că poate așa îi convine.
Dialogul dintre Stan și Chirică pare un joc de copii, când e ste gata să -l prindă cu
minciunile Chirică f uge, sc himbă vorba, vorbește fără înțeles , iar când Stan devine insis tent,

31 Ion Creangă, op.cit., p. 71.
32 Ion Creangă, op.cit., p.77.
33 Ion Creangă, op.cit., p.78.
34 Ion Creangă, op.cit., p.79.

22
îi recomandă discreția („D a’, ia ! Nu mai ști și d -ta cum, stăpâne! ”35). Secretul lui Chirică
crește curiozitatea de a lectu ra sau de a asculta mai departe, crește curiozitatea de a afla ce se
va întâmpla mai departe.Chirică însuși , în finalul narațiunii, atunci când misiunea lui pe
pământ se î ncheie, va lămuri secretul său. Înainte de a pleca, el sărută cuviincios mâna lui
Ipate și -i mărturisește: „Ei, stăpâne, iaca, chiar azi mi s -au împlinit anii de slujbă; ră mâi de –
acum sănătos, că eu mă duc de unde am venit; dar să știi de la mine, și să spui și altora, că te-
a slujit un d rac trei ani de zile“…36 S-ar putea spune că în dracul Chirică nu există numic din
acel rău pe care îl au dracii, nu reprezintă acel principiu al răului opus celui reprezentat de
Dumnezeu, simbolizat de Scaraoschi.
Formulele mediane sunt mai multe decât în basmul popular și sunt fraze cu rimă ,
introduse prin formula ,,vorba ceea” :,,Vorba ceea : Și piatra prinde mușchi u dacă șede mult
într-un loc ”.37
Basmul n u se încheie cum ne -am fi așteptat cu o nuntă, deoarece aceasta avus ese loc
mai înainte , realizată tot cu ajutorul dracului. Pentru că nu avea experiență și pentru că își
dorea poate foarte mult să se însoare el ar fi ales greșit de două ori dacă nu ar fi fost Chirică.
Cea de a treia fată, aleasă de dr ac, cunoscător al femeilor, îl dusese în cele din urmă pe Stan
la căsătorie.
Numai după dispariția babei (ea fiind luată după cum am spus de Chirică în iad), cei
doi pot trăi fericiți cu copilul lor.
Formula finală ni-l prezintă pe Ipate trăind liniștit cu nevasta și copiii săi după
plecarea dra cului :,,Și iaca așa, oameni buni, s -a izbăvit Ipate și de dracul și de babă, trăind în
pace cu nevasta și copiii săi. ’’38
În Fata babei și fata moșneagului autorul stabilește din primul paragraf coordonata
temporală obișnuită a basmelor, cu ajutorul adverbului circumstanț ial de timp ,,odată”
,precum și componența familiei din care face parte eroul: ,,Era odată un moșneag ș -o babă…”,
,,…și moșneagul avea o fată și baba iar o fată”39. Eroina noastră, de această dată, este
prezentată încă de la început în opoziție cu răufăcătorul(sau răufăcătorii), în cazul de față,
sora și mama ei vitregă. Sunt prezentate calitățile sufletești, fizice, excepționale ale acesteia,
în opoziție cu sora sa (,,…fata moșneagului nu se încurca, ci torcea câte -un ciur plin de fuse;
iar fata babei îndruga și ea cu mare ce câte -un fus…”, ,,fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și

35 Ion Creangă, op.cit,p.8 4.
36 Ion Creangă, op.cit., p. 88.
37 Ion Creangă, op.cit,p.68.
38 Ion Creangă, op.cit., p. 88.
39 Ion Creangă,op.cit, p.156.

23
rea la inimă;…fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă”)40.
În acest basm, spre deosebire de cele discutate până acum, apare ,,falsul erou”(sora vitregă),
cu trăsăturile ei negative, cu calitățile sufletești în comparație cu cele ale eroului(copil
cuminte), după cum am spus. După apariția falsului erou, în desfășu rarea acțiunii basmului
are loc cearta surorilor pe tema întâietății (,,…fata babei, vicleană cum era, lua ciurul și fuga
în casă la babă și la moșneag, spuind că ea a tors acele fuse…”41) și rezultatul acesteia,
plecarea fetei moșneagului ,,în toată lu mea”, după ce ,,sărută mâna tate -său”. Motivele care o
fac pe fată să părăsească casa păr intească sunt diferite în alte basme : ea este determinată să
plece pentru că focul din vatră s -a stins, pentru că este trimisă de mama vitregă să macine
grâul la o mo ară bântuită de un vampir. Aici eroul nu pleacă de acasă nici să elibereze pe
cineva, nici să găsească ceva, nici să sca pe pe cineva de cineva sau ceva, ea pleacă din cauza
conflictelor cu sora și mama vitregă.
Fata moșneagului pleacă (în basmul nostru goni tă de tatăl său) și umblă peste câmpuri;
ea ascultă în drumul ei de mai multe ori rugămințile ce i se adresează : îngrijește de o cățelușă
bolnavă, curăță un păr de omizi, curăță o fântână pără sită și repară un cuptor părăsit.
Întâlnirile acestea, așa cum se întâmplă în basme, sunt de obicei în număr de trei; dar acum
,la Creangă sunt patru. ,,Ajutoarele năzdrăvane” pe care fata moșneagului, eroul nostru, le are,
nu sunt nici ele date de cineva, ,, donate”, ele existând în natur ă( puțul, cuptorul și cățelușa).
Probele propriu -zise de basm sunt cele din casa Sfintei Duminici(să -i spele ,,copiii”, să -i
pregătească prânzul, ,,nici prea rece, nici prea fierbinte”), precum și să aleagă lada pe care o
aduce apoi acasă și care determină , indirect, moartea răufăcătoarelor, deoarece o face astfel
pe sora ei vitre gă să plece și ea după o ladă și va aduce una plină de jivine. Ca toate
personajele pozitiv e la Creangă, fata moșneagului este plină de calități, este modestă , harnică,
și recunosc ătoare. Ea lucrează ca și acasă, fără să se oprească din treabă, și atunci când e ste
izgonită de acasă. De a ceea ea va fi răsplătită cu herghelii, cirezi și turme de către Sfânta
Duminic ă, pe care a slujit -o foarte bine. La Sfânta Duminică ea are grijă de ,,copiii” acesteia
(balauri și fiare sălbatice), pregătește prânzul, așa cum ea se pricepe foare bine, pe care, la
întoarcerea de la biserică, Sfânta Duminică nu trebuie să -l găsească ,,nici rece, nici fierbinte”.
Mulțumită, Sfânta îi spune fetei să urce la ea în pod și să -și aleagă dintre lăzile de acolo,
foarte multe la număr, pe aceea care îi place. Modestă însă, așa cum era, fata moșneagului o
ia pe cea mai urâtă; apoi se întoarce acasă. Pe drum, ea e ste răsplătită pentru bunătatea de
care a dat dovad ă la dus: cuptorul pe care îl reparase îi dă plăcinte bune, fântâna pe care o

40 Ion Creangă, op.cit, p.156.
41 Ion Creangă,op.cit,p.157.

24
curățase îi dă apa ei limpede și două pahare de argint, părul pe care îl curățase de omizi îi dă
fructe frumoase, coapte, cățelușa pe care o vindecase îi dă o salbă de galbeni . După ce ajunge
acasă , fata deschide lada: din ea ies,, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite și turme de oi
ies din ea … ”. 42 Văzând lada pe care fata moșneagului o aduce acasă, plină de bogății, fata
babei, pleacă și ea să aducă una mult mai plină.
Începe acum a doua secvență de basm, în care și fata babei, este supusă acelorași
probe, însă, nereușind să iasă victorioasă, lipsindu -i ,,ajutoarele năzdrăvane”(cuptorul, puțul,
părul și cățelușa, pe care ea nu le ajută în drumul către Sf.Duminică ), ea va muri împreună cu
mama sa mâncate de balaurii ieșiți din lada adusă. Basmul se înc heie cu p edepsirea
personajelor negative, a răufăcătorilor, a babei și a fetei ei, urmată acum de o nuntă cum ne –
am așteptat, căsătoria fete i moșneagului, cu un om care -i seamănă și el,,bun și harnic”, și de
îmbogățirea eroilor, încărcarea lo r cu multiple daruri.
Formula finală este la fel ca și în celelalte b asme, autorul ni -l prezintă pe moșneag
cum am spus și mai sus ,,rămas liniștit”, cu ,,nenumărate bogății”, căsătorind -o pe fiica sa cu
,,un om bun și harnic”. Autorul mai ține însă să precizeze în ultimele rânduri că el rămăsese
,,pleșuv și spetit, de mult ce -l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva,
dacă-i copt măla iul.”43
În Povestea porcului incipitul ne prezintă p ersonajele principale ale basmului ,
precum și scânteia ce va declanșa desfășurarea acțiunii:,,Cică era odată o babă și un
moșneag: moșneagul de -o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amundoi bătrânii aceștia erau
albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină că nu aveau copii.”44 Spre deosebire
de celelalte basme, la acesta întâlnim în cadrul „situației inițiale”, a primei faze delimitate de
Propp, și „rugăciunea pentru nașterea unui fiu” ș i motivarea acesteia: „De când suntem noi,
încă nu ne -a zis nime: tată și mamă!”.45
Într-o dimineață baba îi spune moșneagului că se gândise noaptea să -l trimită pe
moșneag ,,încotro -i vede cu ochii” și pe cea dintâi ființă pe care moșnea gul o va întâ lni a
doua zi dimineață, să-l aducă acasă și să fie copilul lor: țăranului îi va ieși în cale un purcel (
de unde vine și titlul basmului) , care devine feciorul lor așa cum vorbiseră. Viitorul nostru
erou este un purceluș al unei „scroafe cu doisprezece purcei”.
Într-o sear ă, când s -a întors de la târ g, moșnea gul i-a povestit soției că împăratul dă
pe fiica lui și o jumătate din împărăție, aceluia ce va putea să facă , de acasă până la palatul lui

42 Ion Creangă, op.cit., p.131.
43 Ion Creangă, op.cit., p.133.
44 Ion Creangă,op.cit,p.49.
45 Ion Creangă, op.cit., p.49.

25
„un pod de aur, pardosit cu piet re scumpe”, dar pedepsește cu moar tea pe cei care încearcă
dar nu reușesc. Apare acum, primul posibil „răufăcător” și anume, împăratul, care îl supune
pe erou unei singure probe (aceea de a construi până a doua zi un pod „de aur pardosit cu
petre scumpe”) și nu, cum ne -am obișnuit, la trei probe. Nu întâlnim până acum „donatori”
sau „unelte năzdrăvane” , adjuvanți.
Purcelul atunci vorbește (mirându -i pe bătrâni și moșneagul chiar gândindu -se că este
ceva necurat ), rugând pe moșnea g să se ducă să ceară pentru el mâna prințesei : ,,că trăind și
nemurind ai să vezi cine sunt eu.”46
Moșneagul vine la Împărat , iar acesta vrea să îl vadă pe fecior . Când împăratul îl
vede , crede că bătrânul nu este în toate mințile și pune să -l conducă la casa lui, păzit bine,
spunându -i că dacă podul nu va fi făcut până a doua zi dimineață, capul îi va fi tăia t: ,,are să –
ți steie capul unde -ți stau talpele”.47
În timpul nopții, porcul, feciorul, „suflând pe nări ”, construiește podul și transformă
în palat căsuța moșneagului și a babei. Acum soțul se transformă în timpul nopții. El trece
astfel proba la care este supus de împărat și o obține de soție pe fiica acestuia și jumătate din
împărăție. Speriat de această minune , împăra tul se ține de promisiune. Fiica sa se mută în
palatul soțului ei și , chiar din prima seară,își dă seama că por cul își lepăda noaptea pielea de
animal și se transforma într -un prinț. După câtva timp, ea se duce la părinții ei și -i inform ează
despre cele ce se întâmplă acasă. Este sfătuită astfel de mama sa să pună pielea soțului pe foc,
ceea ce va face. Soțul se trezește, din cauza mirosului de la pielea arsăși își blesteamă soția și
mijlocul acesteia va fi cuprins acum de un cerc de fier; cercul nu se va rupe, zice el, pentru ca
prințesa să nască un prunc, decât dacă va fi atins de mâna lui; dispare apoi, după ce spune că
numele lui e ste Făt-Frumos și că poate fi găsit la Mânăstirea de Tămâie, iar podul pe care el îl
construise dispare și palatul se transformă într -o colibă. Spunându -i de către socrii ei că nu
mai au cu ce să o țină, neducându -se nici la părinții ei , prințesa pornește în căutarea soțului.
De acum încolo începe de fapt acțiunea propriu -zisă a b asmului, această par te fiind m ult mai
complexă decât prima, cu „donatori și ajutoare năzdrăvane”. Acum eroul se schimbă, este
unul feminin, „răufăcătorul” devine de asemenea altul, probele fiind și ele altele. După
douăsprezece luni de mers ( multiplu de trei și aici) ajunge într -o țară necunoscută, la căsuța
sfintei Miercuri; însă zâna binefăcătoare zadarnic întreabă toate viețuitoarele din împărăția ei
pentru a afla ceva despre Mânăstirea -de-Tămâie; îi dă atunci călătoarei niște merinde pentru
drum (un corn de prescu re și un pahar cu vin) și o furcă de aur care torcea singură, apoi o

46 Ion Creangă, op.cit., p.53.
47 Ion Creangă, op.cit., p.56.

26
trimite la sora ei mai mare, Sfânta Vineri, care locuiește la distanță de „un an de mers”. De la
păsările din împărăția ei, pe care le adunase Sfânta Duminică nu obține nicio informație ; la
final, după celelalte păsări, vine un ciocârlan șchiop, care știe unde este Mânăstirea -de-
Tămâie. Sfânta îi dă prințesei și ea niște merinde, o tipsie de aur și o cloșcă cu pui, tot de aur;
apoi ciocârlanului îi dă ordin să o însoțească pe străină . Apar după cum vedem Sfintele(ce țin
de religie).
Sfintele, „donatorii”, îi dăruiesc, pe lângă merinde pentru drum mai multe obiecte din
aur, de obicei în număr de trei (furcă de to rs, cloșcă cu pui, o vârtelniță ). Pe lângă aceste
„unelte năzdrăvane”, ultimul donator, Sfânta Duminică, îi dă și un „ajutor năzdrăvan”,
ciocârlanul, care o va însoți pe eroină până la locul unde se află soțul ei. Autorul notează,
pentru prima dată, istețimea ,,ajutorului năzdrăvan”: „ – Mai stăi! și nu te bucura așa degrabă!
că încă ești nemernică pe aceste locuri și tot n -ai scăpat de primejdii, zise ciocârlanul. … ”48,îi
spune cu cine are să se întâlnească și ce să vorbeas că, o sfătuiește ce să facă. Epitetul,,
nemernică ”pe care i -l atribuie Ciocârlanul fetei , poate prevesti lunga călătorie pe care ea o
va avea de făcut, cale lungă și plină de obstacole de care acesta știe. După un an de umblat,
cărând pe rând unul pe celălalt, prințesa și pasărea ajung la Mănăstirea -de-Tămâie, unde
ciocârlanul îi spune să se așeze lângă o fântână de lângă palat , cu darurile primite de la cele
trei zâne.
Abia acum apare „răufăcătorul”, altul decât în prima parte a basmului , fiind
reprezentat de „viespea care înălbise pe dracul, îngrijito area de la palatul lui Făt -Frumos”.49O
vrăjitoare, servitoarea de la palatul lui Făt -Frumos, informată de o slujnică ce venise să scoată
apă, îi propune prințesei, pe rând, să -i cumpere cele trei lucruri. Asistăm și în această a doua
secvență a basmului la o confruntare între erou și răufăcător, în cadrul căreia eroul este supus
de această dată la trei probe și nu la una singură, cum se întâmplă în prima parte. Prințesa
obține dând cele trei obiecte fermecate (furcă, vârtelniță, tipsie și cloșcă cu puii de aur),
libertatea de a dormi de trei ori în camera soțului ei. Dar Făt -Frumos, căruia vrăjitoarea îi
punea ceva în lapte pentru a dormi , nu aude, în primele două seri, vorbele soției. Ajutată de
sluga împăratului, eroina obține victoria asupra răufăcătorului, aceasta fiind urmată de
remedierea nenorocirii. În cea de -a treia zi deci, el se ferește de ceea ce îi dădea baba să
bea,iar când soția sa a terminat de vorbit cu el, de rugat , bărbatul atinge cercul de fier cu
mâna, prințesa dând naștere unui copil.

48 Ion Creangă, op.cit., p.61.
49 Ion Creangă, op.cit., p.61.

27
„Falsul erou”, răufăcătorul, este demascat acum, a cțiunea basmului nu mai continuă la
curtea împăratului, cum se întâmplă în alte basme. Nu mai avem „sosirea incognito” a
falsului erou”, angajarea ca slugă a adevăratului erou și o altă probă pe care cel din urmă să o
treacă pentru a -și demonstra adevărata identitate.
Recunoașterea adevăratului erou (al prințesei) are loc acum, fiind urmată de
demascarea falsului erou (în urma demascării, aceasta se dovedește a fi „scroafa cu purceii
din bulhacul peste care dăduse moșneagul”) . După ce a pus s -o lege pe vrăjitoare de coada
unei iepe sălbatice, pentru a -i pedepsi necinstea, se sărbătorește nunta, nefăcută atunci când a
obținut mâna prințesei.
Basmul se încheie deci, cu căsătoria celor doi, formula finală fiind specifică
basmului: ,,Și s – a adunat lumea de pe lume la această mare și bogată nuntă, și a ținut veselia
trei zile și trei nopți, și mai ț ine și as tăzi, dacă nu cumva s -a fi sfârșit.”50
Basmul Făt-Frumos, fiul Iepei are în centru un tânăr erou, ai cărui frați( tovarăși de
drum), invidioși de realizările lui, încearcă însă, dar nu vor reuși, să scape de el.
O iapă naște un copil ( naștere specifică basmului) care prime ște numele de Făt –
Frumos, fiul I epei, și creșt e foarte repede . După ce atunc i când a avut un an a încercat dar nu
a reuțit să smulgă un stejar din rădăcini, fiul iepei suge încă un an și devine destul de tare
pentru a smulge din rădăcini arborele și pleacă în căutarea unor tovarăși care să semene cu el.
Pe drum, primul pe care îl întâlnește este Sfarmă -Piatră, ,,care năruia munții în
mână” și apoi pe Strâmbă -Lemne, care se distrează învârtind arborii, și se luptă pe rând cu
aceștia. Spre deosebire de alte basme în care acest tip de personaje sunt tovarășii de drum ai
eroului , acum, pentru început, parcă pentru a demonstra că este apt să le fie tovarăș, el se
luptă cu ei. După ce -i bagă în pămân t până la genun chi, el vrea să le taie capul: aceștia cer
iertare, iar el acceptă să le devină ,,frate de cruce”. De acum încolo ei vor deveni tovarășii lui
de drum. Înainte de a pleca la drum, Făt -Frumos împreună cu cei doi uriași, se duce să -și ia
rămas bun de la mama sa, care -i dă un văl pe care se vor ivi trei picături de sâ nge, dacă el va
fi vreodată în vreun pericol.
Într-o zi, în timpul călătoriei lor, cei trei ajun g într -un palat mare, în care însă nu
locuiește nimeni, în care se instalează. În fi ecare zi ei plea că la vânătoare și când vin acasă ei
găsesc pe masă tot felul de bunătăți. Apoi însă, acestea încep să nu mai fie la fel de bune ,și,
pentru a afla ce se întâmplă, Strâmbă -Lemne, prefăcut într -o surcea, rămâne de veghe acasă;
apare un pitic Statu -Palmă -Barbă-Cot, care după ce lovește surceaua cu toporul, mănâncă tot

50 Ion Creangă, op.cit., p.65.

28
prânz ul, apoi fuge. După aceea, trei zâne coboară din po d, prepară repede alceva de mâncare
și apoi dispar. Ziua următoare și Sfarmă -Piatră, prefăcut într -o pietricică, va face la fel ca și
tovarășul său , Strâmbă -Lemne. Ziua următoare, Făt -Frumos, prefăcut în s padă, rămâne și el
de pază : îndată ce sosește piticul, eroul îl prinde și, îl spânzură după care urcă în pod și le
prinde pe cele trei zâne. Statu-Palmă fuge, ia stejarul și îi stri gă eroului că -l va aștepta, peste
un an, la,,poarta iadului”.
Cei trei se vor căsători fiecare cu câte o zână din cele trei , dar , într-o zi însă, în timp
ce ei erau la vânătoare, piticul le răpește pe cele trei zâne. Soții vor mer ge la poarta iadului,
unde î l găsesc pe Statu -Palmă, cu foarte mulți pe lână el: după luptă, vor fi uciși toți trei.
Iapa, află ce s -a întâmplat cu fiul ei și cu tovarășii săi după cele trei picături de sânge
care i -au apărut pe vălul magic, și apare imediat lângă cadavre: ea suflă pe nări, îl în vie pe
Făt-Frumos; dar ca să îl bucure pe Făt -Frumos ea îi învie și pe prietenii lui , dar ea moare
pentru că nu are decât trei suflete.
Cei trei se hotărăsc să coboare în iad, cu o frânghie lungă; dar Strâm bă-Lemne și
Sfarmă -Piatră, fiindu -le frică de ce se auzea se întorc . Doar eroul va ajunge până acolo.
Lângă un palat o va găsi pe una din zâne, pe cea mai mare, care îi spune că toate trei locuiesc
cu niște zmei: soții lor sunt tot timpul la vânat ș i când se întorc aruncă buzduganul, care se
așază singur în cui după ce lovește din poartă în poartă. Când va lovi buzduganul primului
zmeu, Făt -Frumos îl va arunca înapoi, apoi îl omoară pe zmeu lângă un pod de aram ă, la
intrarea în palat. Merge apoi la al doilea zmeu, pe care îl ucide lângă un pod de argint. Pe al
treilea zmeu, cu care se bate trei zile și trei nopți, ( remarcăm și aici numărul trei) lângă un
pod de aur, nu -l învinge decât după ce ia de la un corb ca să bea să se răcorească un stro p de
lapte, rece, promițându -i mai multe cadavre decât zmeul corbului. Va reuși să le ia apoi pe
cele trei soții cu ajutorul tova rășilor lui. El se gândește că tovarășii lui vor să scape de el și va
lega în frân ghie un bolovan: într-adevăr ,,frații de c ruce” l asă frânghia să cadă. Va fi ajutat să
iasă de un vultur uriaș căruia i -a salvat puii, și Făt-Frumos se întoarce pe p ământ. Ei vor fi
judecați de Dumnezeu( a cesta este prezent și în acest basm) , cei doi trădători sunt uciș i, iar
eroul își recapătă soția.
În ,,Ivan Turbincă ” tema o reprezintă existența omului simplu din popor, ajutat de
Dumnezeu, care reușește să înșele moartea, pe Vidmă, și să ajungă la bătrânețe. În acest basm
apar mai multe dintre funcțiile identificate de Propp și apare și un donator, Domnul, care -i
binecuvântează acestuia turbinca, dar, în final tot acesta îi ia turbinca. Ca și în alte basme
apare și aici Moartea, care este trimisă de această dată de Dumnezeu să -l caute pe Ivan,
aceasta fiind „răufăcătorul”.

29
Răufăcătorul este trimis de Dumnezeu după cum se vede,dar acest lucru reprezintă
pedeapsa pe care i -o dă lui Ivan (deoarece înspăimântă pe toată lumea cu turbinca lui cu
puteri supranatura le).
În acest basm apare o probă la care este supus eroul, dar numai una, nu trei cum se
apar în alte basme, probă în urma căreia eroul iese învingător(doar la prima vedere),
închizând Moartea într -o raclă făcută de el și dându -i drumul pe apă. Însă, dup ă aceea,
această victorie se dovedește a fi un eșec, deoarece Dumnezeu eliberează Moartea și -l
pedepsește pe Ivan să nu mai moară niciodată.
„Ivan Turbincă ” putem spune că este singurul basm al lui Creangă în care binele
este învins de rău. Acest basm est e ultimul dintre basmele lui Creangă. Esența basmului, ca o
„operă de creație literară” 51, constă în lucrul dintre model, sursa de inspirație și variana finală
realizată de autor.„Oricât schematismul și stereotipia sunt note caracteristice în folclor,
basmul rămâne o operă literară, care nu ia ființă decât prin specimene. Detaliul și inefabilul
sunt principalul în basm, iar stereotipia cade pe plan ul secundar”.52
Din cele analizate până acum rezultă că toate basmele lui Ion Creangă tratează teme
populare, răspândite nu numai în România, ci în toată lumea.
Diferențele dintre aceste variante prezente în litaraturile mai multor popoare sunt date
de numărul funcțiilor identificate de Propp, existente în ele și de felul în care le -a tratat
fiecare scri itor.
Atât de cunoscută, lumea poveștilor lui Creangă nu e mai puțin „fantastică” decât
orice altă lume a altui mare scriitor din literatuile lumii. Lumea creată de Creangă este o lume
în care apare fantasticul, imaginația , miraculosul.

51 G. Călinescu,op.cit,p.319.
52 G.Călinescu,op.cit,p.319.

30
CAP.IV – PERSONAJE TIPICE ALE BASMULUI

După cum se știe, basmul ca operă literară are în centru un erou, înfățișând probele la
care este supus acesta , lupta și victoria lui asupra monștrilor (zmei, balauri), victoria binelui
și pedepsirea răului, dorința de a ajun ge la o con diție superioară și căsătoria . Eroul din basme
este ajutat de ființe supranaturale, cu trăsături hiperbolizate, asemenea celor de mai sus,
animale cu trăsături excepționale sau obiecte magice(adjuvanți) și se confruntă cu un
adversar (antagonistul). Aproape întotdeauna lupta dintre bine și rău în basme se încheie cu
victoria primului.
În basme putem întâlni următoarele categorii de personaje: eroii, protagoniștii în
primul rând, răufăcători i (produc o pagubă care trebuie rem ediată de erou), donatori i
(personaje care îl vor ajuta pe erou, îi vor da câte un sfat sau chiar câte un obiect magic pe
care acesta îl va folosi pentru a remedia paguba, pentru a -i învinge pe răufăcători) ajutoare le
(personaje pe care eroul le capătă în urma unei acțiuni de binefacere sau care pur și simplu i
se alătură și îl ajută pe erou). Acțiunea basmului cuprinde un șir de întâmplări, începând cu
expozițiunea, situația inițială numită în basm, urmată de intrigă, elementul ce declanșează
conflictul , desfășurarea acțiunii ce include probele la care va fi supus eroul pentru a reface
echilibrul inițial, punctul culminant reprezentat de victoria eroului, a binelui asupra răului și
în final, deznodământul, regăsirea echilibrului de la început, de obicei căsătoria eroului și
bineînțeles pedepsirea răufăcătorului.
Atât în basmele culte cât și în cele populare putem vorbi de acest șir de întâmplări,
basmul cult folosind aceeași schemă narativă ca și cel popular, fiind preluată din acesta. Dar
bineî nțeles că autorul basmului cult își pune amprenta și prezintă întâmplările într -o manieră
proprie, în stilul său. Basmul cult este caracterizat și el de oralitate ca și basmul popular .
Există o serie de trăsături specifice basmului cult, precum : formule ti pice (inițiale, mediane,
finale); îmbinarea planului real cu cel fantastic ;motive narative specifice: călătoria, lupta,
victoria eroului, probele parcurse, demascarea și pedepsirea răufăcătorului, căsătoria și
răsplata eroului etc.; coordonatele temporale și spațiale sunt specifice basmului -timpul mitic,
și tărâmul acesta și tărâmul celălalt); prezența cifrelor magice, simbolice (trei și multiplu de
trei); prezența unor obiecte miraculoase pe care eroul le primește de la donatori și pe care le
folosește (unelte năzdrăvane); stilul este elaborat,specific literaturii culte, narațiunea se
îmbină cu dialogul și cu descrierea .

31
În Povestea lui Harap -Alb conform clasificării lui V.I.Propp apar: eroul ( Harap -Alb
), răufăcătorul (Spânul),ajutorul -calul, personajele cu trăsături exagerate(Setilă, Gerilă,
Flămânzilă, Ochilă, Păsări -Lăți-Lungilă) , albinele, furnicile, donatorul -Sfânta Duminică,
falșii eroi -frații. La acestea se adaugă fata împăratului Roș și tatăl ei.
Harap -Alb este personajul principal al basmului, ,,prințul țărăniilor lui Creangă” 53un
personaj pozitiv , principal și care dă și numele operei. Numele lui este un oximoron , îmbină
contrariile ( harap care înseamnă „negru”și poate face trimitere la ideea de slu gă, în timp ce
alb poate su gera ideea de stăpân ). El are atât calități cât și defecte. El este un personaj rea l,
nu are calități supranaturale. Harap -Alb este naiv, va fi păcălit de Spân, și nu respectă ceea ce
îl învață tatăl său. Dintre calități putem numi bunătatea, cinstea și demnitatea. Portretul
eroului este realizat, prin caracterizare directă (făcută de narator ) și prin car acterizare
indirectă, din care apar cele mai multe trăsături( eroul particip ă la numeroase probe din car e
ne putem da seama de anumite trăsături: curaj, cinste, bunătate ) .Ni se oferă de asemenea
explicații și de alte personaje ale basmului, respectiv de calul năzdrăvan și de Sfânta
Duminică. V.Cristea spune că de fapt ,,nu are loc nicio transformare mare, n icio dezvoltare,
nici o creștere sau desăvârșire. La sfârșitul narațiunii eroul nu e mai bun decât fusese la
începutul ei.”54
Harap -Alb se împrietenește pe rând cu viitoarele sale ajutoare, fiecare arătându -și
calitățile pe rând atunci când eroul nostru are nevoie. Cu ajutorul lor Harap -Alb va reuși să
treacă cu bine prin toate primejdiile. Dar cu toate aceste ajutoare în final eroului tot îi va fi
tăiat capul de Spân pe care îl demascase fata Împăratului Roș. ,,Spânul este cauza imediată a
două morți ale er oului nostru : prima când îi dă numele de inițiat, de Harap -Alb, adică îi
omoară vechea individualitate profană, regenerându -l, în sensul exact etimologic al
cuvântului îl << regenereaz ă>>, îl naște din nou, conferindu -i în noul botez unul din numele
hierati ce ale Androginului,Adam,din care nu s -a extras încă Eva ;a doua oară la sfârșit, când îi
taie capul, cauzându -i transfigurarea finală.”55După patru călătorii pe care le face Harap -Alb
și zece probe pe care le trece, el rămâne tot cum a fost,un tânăr cu multe calități, dar și cu
defecte în același timp(îi pare fricos Sfintei Duminici,,mai fricos decât o femeie”,este uneori
impulsiv, nu se amestecă în cearta prietenilor săi coalizați contra lui Gerilă.etc)
Spânul este personajul opu s lui Harap -Alb, întruchiparea răului . Acesta îl urăște pe
Harap -Alb, pe adversarul său care apare tot timpul într -o lumină pozitivă față de el.El este cel

53 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Creangă , Editura Fundației Culturale Române, București, 1999,
p.251.
54 Valeriu Cristea,op.cit,pag.252.
55 Vasile Lovinescu, Creangă și Creanga de aur , EdituraRosmarin, București, 1996, pag.289.

32
care îl va transforma pe erou în slugă, sluga devenind stăpân,, cu toate defectele inerente
situației de <<scroaf ă urcată în copac>>56Spânul a fost considerat de unii critici ,,rău și
îndrăzneț ca un lup”57
După ce l -a transformat pe Harap -Alb în slugă el a r fi putut să îl omoare dar nu a făcut –
o,mințind că îi este milă de el că este tânăr.De fapt, el nu face asta ca să -și poată arăta
răutatea prin el. .Răutatea Spânului apare încă odată atunci când ajunge la curtea Împăratului
Verde și se simte jignit că fet ele acestuia și probabil și alți curteni îl simpatiz ează pe Harap –
Alb și nu pe el.Î și dorește acum să scape de Harap -Alb cu orice preț.
Din acest moment Spânul, viclean, îl va trimite să aducă diverse lucruri, în misiuni
periculoase, tocmai pentru a scăpa de el. Îl trimite să ia,,sălăți”din Grădina ursului,să aducă
pielea și capul cerbului vrăjit din Pădurea Cerbului.Chiar și în momentul întoarcerii
victorioase a lui H arap-Alb, cu lucrurile cerute de el, S pânul este nu doar rău, dar și prefăcut
ca și până a cum, viclean. Dă dovadă de aceeași viclenie cu care îl convinsese pe Harap -Alb la
începutul basmului să coboare în fântână și îl încuiase acolo. Ca slugă a Spânului, fiul de crai
vede ce este umilința și devine astfel mai înțelept.
În finalul basmului, parcă o răsplată pentru cele făcute, Spânul este apucat cu dinții de cap
și aruncat la o mare înălțime de calul n ăzdrăvan, de unde se prăbușește,,Sfârșitul
personajului, nu pur și simplu omorât, ci nimicit…pare mai potrivit pentru o forță a răului
decât pentru un simplu om.”58
Împăratul Verde sau Verde Împărat este fratele craiului și unchiul lui Harap -Alb, este
un personaj secundar și pozitiv, erou de basm reprezentând motivul popular al împăratului ce
nu are moștenitori băieți. Altfel, personajul este r ealist, deoarece Ion Creangă accentuează în
special trăsăturile țăranului bun gospodar, care reușise să își întemeieze o gospodărie solidă.
Trăsătu rile lui morale apar atât prin caracterizare directă făcută de narator sau de
celelalte personaje, dar ș i prin caract erizare indirectă , ce reiese din faptele ș i vorbele sale.
El este cel care nu avea ,,feciori,ci numai fete,” și a scris ,,carte fraține -său(mai mic
craiului),să -i trămită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoți ca să -l lase împărat în locul său,
[peste o țară așa de mare și bogată, ca ceea] după moartea sa.”59Astfel va ajunge la curtea sa,
după mai multe probe, Harap -Alb,în ipostaza de slugă. Acesta însă, nemaivăzându -se de
foarte multă vreme cu fratele său Craiul nu îl va recunoaște pe Harap -Alb și se va bucura
când va primi ,,cartea” din partea craiului dată de Spân. Fiicele lui însă vor fi cele care îl vor

56 Valeriu Cristea, op.cit, pag.349.
57 Valeriu Cristea, ibidem, pag.350.
58 Valeriu Cristea.op.cit.pag.351.
59 Ion Creangă,op.cit,p.95.

33
suspecta pe Spân . Împăratul îi va aprecia însă calitățile lui Harap -Alb și și -ar dori să aibă o
slugă ca el, ,,vrednică și credinc ioasă”: ,,Ia, să am eu o slugă așa de vrednică și credincioasă
ca Harap -Alb,aș pune -o la masă cu mine, că mult prețuiești omul acesta.”60
Împăratul Verde este cel care, prin laudele sale îl va determina pe Spân să îl trimită pe
Harap -Alb în acele misiuni gr ele spre a -i aduce ,,sălățile” și nestemat ele.
V.Cristea îl încadrează pe Verde Împărat în categoria,,bărbaților slabi din opera lui
Creangă[…]prea nebănuitor și prea îngăduitor,față de și cu Spânul, care face tot ce vrea la
curtea lui, asistă în continuare pasiv la derularea evenimentelor.61 Spre finalul basmului
Împăratul va afla cu uimire că sluga este de fapt Harap -Alb,că el ,,este adevăratul nepot al
Împăratului Verde”.
În finalul basmului , el le dă celor doi îndrăgostiți binecuvântarea sa și ,,împărăția”.
Harap -Alb își dovedise calitățile ca să nu moștenească împărăția lui Verde înainte de moartea
sa.
Împăratul Roș este un personaj rău . Harap -Alb îl crede mai periculos decât Spânul,care
îl trimite să i -o aducă pe fiica Împăratului Roș. Acesta este prezentat din mai multe
perspective ׃ ,,cică era un om pâclâșit[ursuz,dușmănos] și răutăcios la culme", „ Doar unu -i
Împăratul Roș, vestit prin meleagurile aceste pentru bunătatea lui cea nepomenită și
milostivirea lui cea neauzită.Îl știu eu cît e de primitor, și de darnic la spatele altora.Numai de
nu i-ar muri mulți înainte!”,consideră Gerilă.62
Acest personaj apare în narațiune atunci când prietenii eroului vin să -i ceară fata după
cele cinci probe trecute cu bine de„ acei nespălați”.
Am putea spune că el dă dovadă de cruzime în prima seară prin încercarea sa de a -i
omorî, arzându -i de vii în casa de aramă încinsă ca un cuptor. Prin asta basmul se aseamănă
cu un altul, respectiv „Povestea porcului.”
În ciuda defectelor pe care pare a le a vea personajul(el afirmă că îndrăzneții vor plăti cu
capul) el are și calități, este sincer , având o vorbă liniștitoare .Trecând de probele la care îi
supune pe cei ce veniseră să i -o ceară pe fiica sa, Împăratul Roș îi dă f ata lui Harap -Alb și nu
Spânului .
Dându -și în final fata fiului vechiului său adversar (când fuseseră tineri Împăratul Roș și
Verde Împărat avuseseră o confruntare), Împăratul Roș încearcă prin aceasta să se împace,

60 Ion Creangă,op.cit, p.123.
61 Valeriu Cristea,op.cit, p. 279.
62 Ion Creangă, op. cit, p.137.

34
lucru ce pare că nu va avea loc pentru că la nuntă nu poate fi văzut nici Craiul, nici Împăratul
Roș.
Ochilă este unul dintre prietenii lui Harap -Alb,peste care eroul dă pe parcursul
narațiunii, al patrulea viitor ajutor pe care eroul l -a întâlnit în timpul călătoriei sale spre țara
Împăratului Roș,, o minunăție și mai minunată”63, după cum spune povestitorul despre el ușor
ironic .El are un singur ochi în frunte, cu care n u vede nimic atunci când este deschis, dar cu
care vede,,și în măruntaiele pământului”. Personajul nostru are însă umor,,…văd niște guri
căscate uitându -se la mine și nu -mi pot da samă de ce vă mirați așa mira -v-ați de …frumusețe –
vă.”64Odată intrat în s cenă de el se vor amuza ceilalți membrii ai grupului, de felul în care
arată. Ochilă îi va spune lui Harap -Alb că fără ajutorul său nu va reuși să o obțină pe fata
Împăratului Roș,,Din gardul Oancei ți -a da-o împăratul dacă n -oiu fi și eu pe -acolo.”65
,,Din gardul Oancei are valoarea unei negații( prin alte regiuni se spune din gardul
Răzoaiei) ׃această localitate pare a avea la bază o întâmplare reală,și anume faptul că în
timpul unei ierni grele vecinii foarte săraci ai lui Oancea, respectiv ai văduvei lui Razu, se
aprovizionau cu lemne de foc din gardul acestor bogătași, până când n -a mai rămas nimic din
el.”66
De acum Ochilă va face parte și el din grup ,,că doar n -avem a te duce de mână,ca pe un
orb”67, zice eroul. Următorul personaj cu trăsături fabuloase p e care îl vor întâlni și îl vor lua
cu ei ,,altă bâzdâganie și mai și”, este Păsări -Lăți-Lungilă. Aproape toți tovarășii de drum ai
lui Harap -Alb vor distruge ce vor întâlni în calea lor ׃ Gerilă potopea pădurile prin ardere,
Flămânzilă mânca lut și pământ amestecat cu humă, Setilă bea apă din iazuri. Ochilă este
unicul care nu face nimic rău .La curtea Împăratului Roș personajul nostru îl asigură ca și
ceilalți tovarăși pe Harap -Alb că îi vor veni de hac împăratului ׃,,-Ba mi se pare c -a dea l și
teleagă, și plug, și otic, și tot, numai să scape de noi, zise Ochilă. ”68 După cum o spune și
numele lui el nu așteptă cu nerăbdare să mănânce și să bea așa cum sunt Flămânzilă sau
Setilă atunci când Împăratul Roș le spune de ospăț. Ochilă este cel care îi va spune lui Harap –
Alb la cea dea treia probă de aripa de furnică pe care o are eroul pentru a reuși să aleagă
boabele de mac de firele de nisip. Harap-Alb îi va da foc și furnicile îi vor veni în ajutor.

63 Ion Creangă, op.ci t, p.133
64 Ion Creangă, op.cit, p.132.

65 Ion Creangă, op.cit, p.133.
66 Iorgu Iordan, în Ion Creangă ,Opere, Editura Minerva,București,1970,vol I,pag.313.
67 Ion Creangă, op.cit, p.133.

68 Ion Creangă, op.cit, p.137.

35
Cea mai mare reușită a personajului nostru este însă realizată c u Păsări -Lăți-Lungilă,
reprezentând a patra probă impusă pețitorilor lui Harap -Alb׃ păzirea fetei peste noapte astfel
încât aceasta să nu poată fugi din odaia ei. La miez ul nopții fata se preface însă în păsărică și
zboară nefiind văzută de paznici(printre care se află și Harap -Alb).Ochilă va fi însă cel care î i
va da de știre lui Păsărilă, pornind amândoi în urmărirea ei.Ochilă o va găsi de trei ori cu
ajutorul calităților sale (obs ervăm prezența cifrei trei) și Păsărilă o va prinde.F iind prinsă a
treia oa ră în apropierea lunii, în înaltul cerului, fata de împărat cere milă și le promite că le va
dărui numeroase daruri împărătești. Cei doi o vor aduce pe fata de împărat înapoi în camera
ei, Harap -Alb și ceilalți plecând capul rușinați în fața lor și recunos când ajutorul celor doi
tovarăși de drum.
Păsări -Lăți-lungilă este ultimul membru al grupului de tovarăși ai lui Harap -Alb׃,,o altă
bâzdâganie și mai și, o pocitanie de om umbla cu arcul după vânat paseri…Avea un meșteșug
mai drăcos și o putere mai pe s us decât își poate dracul închipui : când voia așa se lățea de
tare,că cuprindea pământul în brațe.Și altă dată, așa se deșira și se lungea de grozav, de
ajungea cu mâna la lună, la stele , la soare și cât voia de sus. Și dacă se întâmpla să nu
nimerească pa serile cu săgeata, ele tot nu scăpau de dânsul; ți le prindea cu mâna din zbor, le
răsucea gâtul cu ciudă și apoi le mânca așa, crude, cu pene cu tot.”69
După cum putem observa, acest personaj este caracterizat direct, de autor, dar și indirect,
după cum vom putea observa pe parcursul narațiunii, prin faptele sale. În ultima parte a
călătoriei spre țara Împăratului Roș el se va remarca prin dezastrele pe ca re le face împreună
cu Setilă și Gerilă, el mânca după cum am spus toate păsările, cu pene sau fără pene . El o va
prinde împreună cu Ochilă pe fata împăratului când aceasta s -a transformat în pasăre și și -a
luat zborul, dar nu din prima sau a doua oară, ci din a treia încercare. De asemenea, el aprobă
spusele tovarășului său de drum Ochilă, de a nu se așeza la masă atunci când sunt invitați la
ospăț de Împăratul Roș, dând dovadă de o atitudine cuviincioasă față de gazda lor. La fel ca și
tovarășii săi, Păs ări-Lăți-Lungilă dă dovadă de puteri supranaturale, prevede că Harap -Alb va
avea nevoie de el unde se va duce și mai mult, el îi spune acestuia de capacitatea fetei de
împărat de a se transforma în pasăre.
,,Dintre toți tovarășii lui Harap -Alb, Păsări -Lăți-Lungilă își anticipează în cea mai mare
măsură performanța, dovedind că se poate întinde nu numai în spațiu, ci și în timp, spre
viitor.”70

69 Ion Creangă, op.cit, p.133.
70 Valeriu Cristea, op.cit, pag.325.

36
Setilă este al treilea tovarăș de drum pe care îl va dobândi Harap -Alb pe parcursul
călătoriei sale. Ca și în cazul celorlalte personaje caracterizarea directă este făcută de autor ׃
,,Și mai mergând ei o postață, numai iaca Harap -Alb vede altă minunăție și mai mare ׃ o
arătare de om băuse apa de la 24 de iazuri și o gârlă pe care umblau numai 500 de mori și tot
atunci striga în gura mare că se usucă de sete.”71
Caracterizarea indirectă rezultă din faptele sale. Harap -Alb îl invită pe Setilă să vină cu ei
trei, presupunând că astfel nu s -a ,,mai linciuri atât în cele ape” și a mai ,,da răgaz morilor să
umble, că destul ți -ai făcut mendrele până acum ”72Dar Setilă nu va renunța pe drum la
vechile sale obiceiuri, el bea apa de prin bălți și iazuri , peștii rămânând pe uscat, murind.
Odată ajuns la curtea Împăratului Roșu, împreună cu Flămânzilă, este cel căruia ,,îi lasă
gura apă” atunci când Împăratul îi poftește la ospăț. Împreună cu Fl ămânzilă el mănâncă 12
harabale cu pâne,12 ialovițe fripte și beau 12 buți pline cu vin. Cele două caracteristici ale
eroilor , de a bea și de a mânca foarte mult, vor cont ribui la victoria finală a eroului, ospățul
oferit de Împăratul Roșu fiind de asemenea o probă ce va trebui trecută de erou. La ultima
probă însă, a patra, Setilă nu -i va fi de ajutor eroului, el făcând parte dintre cei cinci paznici
pe care fata transform ată în pasăre reușește să -i înșele, trecând neobservată.
Sfânta Duminică este unul dintre personajele ce au un rol important în derularea
acțiunii.Ea este tovarășa, sfătuitoarea eroului fără de care feciorul cel mai mic al Craiului
poate că nu ar fi plecat în marea sa aventură sau poate că nu ar fi reușit să treacă nici măcar
de prima încercare, de tatăl său îmbrăcat în pielea de urs. Sfânta Duminică este cea care îl va
ajuta pe protagonist în trei momente importante ale na rațiunii, ea fiind înzestrată ca multe
personaje ale basmelor sale cu alte puteri.
Încă din primul tablou ea poate fi văzută în grădina palatului, în ipostaza unei bătrâne
cerșetoare(caracterizată direct de autor), dându -i sfat feciorului de Crai, dar nu f ără să -i pună
la încercare bunătatea. Ea îl încurajează pe erou și în acelați timp îl va ajuta( cu ajutorul
puterii sale de a vedea în viitor), ,,că norocul îi râde din toate părțile”.Feciorului i se pare însă
că norocul nu este de partea lui. Observăm și o autocaracterizare ׃,,nu căuta că mă vezi
gârbovă și stremțuroasă…”73, atunci când tânărul nu crede în puterile sale. Fermecat însă de
vorbele ei, fiul Craiului va scoate și îi va da un ban ׃ ,,Ține,mătușă, de la mine puțin și de la
Dumnezeu mult!74”

71 Ion Creangă, op.cit, p.131.
72 Ion Creangă, op.ci, p.132.
73 Ion Creangă, op.cit,p.98.
74 Ion Creangă,op.cit,p.99.

37
Aceasta poate fi considerată prima probă pe care o trece eroul, aceea de a –i fi milă
de ,,mătușa” care nu își spusese încă numele , dar care îi va explica în detaliu tot ceea ce va
trebui să facă pentru a pleca și a ajunge la împărăție (să ia calul și armele cu care tatăl său
fusese mire, să aleagă calul din mijlocu l hergheliei cu tava de jăratic ). După aceasta baba în
alb se va ridica î n înaltul cerului, ceea ce va da fiori fiului de Crai, rămânând uimit de spaimă
și mirare. Feciorul va face întocmai spuselor babei, va alege calul ( ce va veni la tavă de trei
ori și se va scutura tot de trei ori). Calul își va schimba de îndată înfațișarea, feciorul îl va
încăleca și se vor înălța în înaltul cerului. Cei doi vor ajun ge la Împăratu Verde și , trimis în
ipostaza de slu gă a Spânului după ,,sălăți” în grădina Ursului se vor întâlni din nou cu Sfânta
Duminică (abia acu m se recomandă). Harap –Alb va rămâne peste noapte în casa acesteia,
timp în care baba va prepara un ames tec cu care îl va adormi pe ur s, îl va trezi pe erou și îl va
sfătui în detaliu cum să procedeze pentru a obține salatele. Și în cazul celei de a doua probe
Harap-Alb va primi ajutorul Sf. Duminici (la casa căreia a junge cu ajutorul calului
năzdră van). Și de această dată, ca și la începu tul basmului, Sfânta are rolul de a -l încuraja
prima dată și apoi de a -l ajuta să obțină pielea cerbului din pădurea Cerbului. Ea îi va da
eroului nostru obrăzarul și sabia lui Statu -Palmă -Barbă -Cot. El va obține și de această data
comoara de nestema te după care fusese trimis.
La cea de -a treia probă la care este supus eroul de către Spân(aducerea fetei
împăratului Roș), Sfânta Duminică nu va lua parte. Într-o altă ipostază, de Crăiasa zânelor va
participa în finalul basmului la nunta craiul ui devenit împărat, cu fata împăratului Roș.
După um se poate observa și personajul acesta ca și celelalte ale basmului este
caracterizat direct(din spusele autorului), indirect(prin faptele sale, dar și prin mediul în care
locuiește -căsuța sa e se un spațiu în care parcă eroul își reînnoiește forțele), dar apare după
cum am văzut și autocaracterizarea.
Calul năzdrăvan este, putem spune, cel mai credincios tovarăș de dru m al eroului.El
este a les, la îndemnul Sfintei Duminici cu aju torul tăv ii cu jăratic, la care el vine de trei ori,
mâncând și apoi scuturându -se tot de trei ori, devenind un cal foarte frumos. Caracterizat în
mod direct de către autor, ca fiind la început un cal slab, un s chelet, un cal urât , apoi se
transformă într-o minunăț ie de cal. Ca și Sfânta Duminică el însuși se caracterizează cel mai
bine: „ -Ei, stăpâne, cum ți se pare? Gândit -ai vrodată că ai să ajun gi : soarele / cu picioarele /,
luna/ cu mâna / și prin nouri să cauți cununa?…Acum cred că mă cunoști și de urât, și de
frumos, și de bâtrân, și de tânăr, și de slab, și de puternic.”75

75 Ion Creangă, op.cit,p. 102 -103.

38
Calul năzdrăvan este însă foarte bine caracterizat indirect, prin faptele sale. El îl
încurajează și îl î ndrumă, nu o dată pe eroul nostru.El se dovedește a -i fi de mare folos încă
de la începu t când pornesc în această aventură, înălțându -se în înaltul cerului, dar și când
obțin ,,sălățile” și pielea și capul cerbului vrăjit, și în obținerea fetei de împărat. Calul
năzdrăvan este cel care prin spusele sale amintește de același traseu făcut de Crai la vremea
lui, prin ținuturile Împăratului Roșu, to t în tovărășia aceluiași cal ce îl scăpase și pe el de
multe necazuri.Se poate observa că intervenția calului este una mai mare din momenul în care
eroul a ajuns la curtea Împăr taului Roșu, pe drumul până la împărăție el ajutându -l doar o
dată, spre deosebire de ceilalți tovarăși de drum(în episodul cu furnicile de pe pod, luând -o
prin apă).
În finalul basmul ui spre sfâr șitul șederii lor la curte, la ultima probă la care este supus
eroul, calul va mer ge cu ,,turturica” să aducă trei smicele de măr dulce, apă vie și apă
moartă. Harap-Alb va ajun ge primul cu ajutorul lor cu cele cerute și astfel o va obține pe fa ta
Împăratului. În final apare poate cea mai impor tanttă intervenție a calului, el fiind cel care îl
va lua pe Spân în dinți, îl va ridica în înaltul cerului și -i va da drumul. Putem vorbi de o
oarecare simetrie a basmului, dată de gestul calului, înălțarea cu Harap-Alb de la începutul
basmului și cu Spânul de la finalul basmului, cu scopuri diferite însă.
Craiul este tatăl celor trei feciori și fratele mai mic al Împăratului Verde, de la care
primise o ,,carte” să -i trimită pe unul dintre feciorii săi pentru a -i fi urmaș la tron.Această
,,carte” reprezintă intri ga, motivul ce va determina între procesul de formare a fiului de
crai.Drumul lun g dintre împărățiile celor doi frați va fi de fapt drumul plin de obstacole pe
care îl va parcur ge și pe care le va trece cu bine eroul cu ajutorul tovarășilor săi de
drum.Craiul îl va supune la o primă probă pe feciorul cel mare și apoi pe cel mijlociu(se va
îmbrăca într -o piele de urs și se va ascunde sub un pod), însă aceștia nu vor reuși să o treacă.
Cel mic va fi cel care, cu ajutorul Sfintei Duminici va reuși să plece în călă torie spre
împărăția lui Verde Împărat, aflând din spusele calului năzdrăvan că același traseu fusese
făcut și de Crai cu mulți ani în urmă.Craiul apare caracterizat destul de mult indire ct, prin
faptele sale( îi pune la încercare pe cei trei feciori, îi vorbește fiului său cel mic de călătoria
sa din trecut pe același traseu, îi apreciază aleerea privind calul năzdrăvan, îl sfătuiește să se
ferească de Spân).
Craiul lipsește însă din tabl oul fi nal al basmului, el nefiind prez ent la nunta eroului cu fata
Împăratului Roșu, autorul nespunând poate cu intenție motivul din care acesta nu participă la
nuntă.

39
Fata Împăraului Roșu este personajul feminin , plin de mister, de spre care afl ăm mai
multe informații la curtea Împăraului Verde, al cărui ospăț, îl tulbură o ,,pasăre măiastră”,
trimisă de ea, sau c hiar fiind o întruc hipare a ei. Părerile referi toare la ea sunt diferite: unii
spuneau că es te o farmazoană cumplită, alții spuneau că ar fi venit în c hip de pasăre și ar fi
bătut la fereastră atunci la ospăț, ca să nu lase lumea în pace, alții o vedeau ca pe un lucru
necurat.Caracterizarea fetei de împărat rezultă în primul rând din modul în care o văd
celelalte personaje, și apoi din fa ptele sale.
La ospăț, Spânul îl va trimite pe Harap-Alb să i -o aducă pe fata Împăratului Roșu:
,,Așa…slu gă vicleană ce -mi ești? Vra să zică tu ai știință de asta și nu mi -ai spus.A cum
degrabă să -mi aduci pe fata Împăratulu Roșu, de unde știi și cum îi ști tu”.76
La curtea împăratului, fata acestuia va participa la două din cele cinci probe la care
împăratul îi supune pe pețitori, iar la cea de -a șasea probă, cu smicelele de măr, apa vie și apa
moartă, ea va fi c hiar turturica ce va pleca împreună cu calul năzdrăvan să le aducă. Ea va
pierde însă voit întrecerea, plecând asfel cu eroul la curtea împăratului Verde. Aici însă,
smicelele, apa vie și apa moartă, îi vor fi de mare folos fetei, cu acestea punând la loc c apul
lui Harap-Alb, înconjurându -l de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce, turnând apă
moartă și apoi stropindu -l cu apă vie.
Finalul basmului es e reprezentat ca de fiecare dată de nunta eroului (după ce fata
Împăratului Roșu îl demasca se pe Spân) cu fata Împăratului Roșu, binecuvântarea lui Verde
Împărat bineînțeles dobândirea împărăției.
Flămânzilă este următorul tovarăș de drum al lui Harap-Alb după Gerilă, surprins în
momentul în care,,o namilă de om și mânca brazdele de p e urma a 24 de pluuri și tot atunci
striga în gura mare că moare de foame”.77 Alte idei de caracterizare, după cea făcută de autor
sunt oferite de Harap-Alb, ,,Pesemne c -asta-i Flămânzilă, foame tea, sac fără fund sau cine
știe ce pricopseală a fi de nu -l mai poate sătura nici pământul.”78Ca și ceilalți tovarăși ai
eroului și el dă dovadă că știe ce se va întâmpla eroului, că fără el nu va reuși să ajun gă acolo
unde trebuie: ,, Râzi tu, râzi, Harap -Alb, zice atunci Flămânzilă, dar, unde mer geți voi, fără
de mine n -aveți să puteți face nicio ispravă”.79 Prota gonistul îl va invita și pe e l și vor pleca
toți trei la drum. În timpul călătoriei spre Roșu Împărat, el va face mai puține stricăciuni în
comparație cu ceilalți, mulțumindu -se a mânca ,,lut și pământ amestecat cu humă”.În casa
Împăratului Roșu promite împreună cu Gerilă, după prima probă cu casa de aramă încinsă că

76 Ion Creangă, op.cit,p.126.
77 Ion Creangă,op.cit,p.131 .
78 Ion Creangă ,op.cit,p.131.
79 Ion Creangă,op.cit,p.131.

40
le vor veni de hac. La cea de -a doua prob ă pe care le -o impune împăratul , a ospățului
Flămânzilă îl va ajuta cel mai mult pe erou . Împreună cu Setilă se așază la masă după ce
Harap-Alb și ceilalți mâncaseră, dar parcă nici nu se cunoștea de und e au mâncat și au băut.
Mâncând tot, ceea ce a fost destul de ușor pentru ei au contribuit la v ictoria finală de la curtea
Împăratului Roșu. El va participa și la a patra probă (păzirea feteii de împărat) dar ca și alții,
nu-i va fi de folos lui Harap-Alb.
Gerilă este primul tovarăș de drum al lui Harap-Alb spre țara Împăratului Roșu și
primul dintr e cei cinci care se dovedesc a -i fi de folos eroului nostru. Dintre cele cinci
personaje el este cel mai bine prezentat ,, o dihanie de om, care se pârpălea pe lân gă un foc de
24 de stânjeni de lemne și tot atunci stri ga, cât îi lua gura, că moare de fri g…avea niște ure chi
clăpău ge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufl a cu dânsele, cea de deasupra se
răsfrân gea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desubt atârna în jos, de -i acoperea
pântecele.”80 Pe lân gă această caracterizare direct ă, personajul nostru ca și cel elalte este
caracterizat și indirect, prin faptele sale.Ca și ceilalți, în timpul călătoriei el,, potopea p ădurile
prin ardere.” Odată ajunși la împărăția lui Roșu Împărat, el va fi cel care îl va ajuta pe Ha rap-
Alb la prima probă, cea a casei de aramă înf ocată.
Gerilă suflă de trei ori (prezența cifrei trei) cu buzele sale și casa va fi nici fierbinte, nici rece,
ci porivită de dormit în ea.Temperatura va fi potrivită pentru ceilalți dar nu și pentru el, din
acest motiv începând o ceartă ce va ține întrea ga noapte. Gerilă va mai sulfa o dată și pereții
vor fi plini de brumă, groasă de trei palme asfel încât să tremure și ceilalți de fri g. Un episod
comic este cel în care dimineața ei sunt găsiți ca niște statui de gheață și nu scrum de către
slugile împăratu lui.Atunci el va fi cel ce va propune să se împace și ,, într-un gând să ne
unim, pe Harap-Alb să -l slujim și tot prieteni să fim; căci cu vrajbă și ur gie raiul n -o să-l
dobândim.”81
Crăiasa furnicilor și Crăiasa albinelor sunt cele două personaje, reprezentante ale
unor clase de viețuitoare, ce apar la începu tul călătoriei eroului nostru spre Roșu Împărat.
Ajun gând la un pod ce trecea peste o apă mare și pe care trecea o nuntă de furnici el va trebui
să hotărască dacă va t rece peste ele, omorându -le sau dacă va risca el însuși să-și piardă viața
trecând prin apa mare. Eroului nostru îi va fi milă de neamul furnicilor și va trece el însuși
prin apă, primind în sc himb de la o furnică zburătoare o aripă pe care să o folosească atunci
când va avea nevoie de ajutor.Aripa de furnică îi va fi de folos după ce trece prin două
încercări la curtea împăratului, atunci când sunt puși să alea gă,,o mierță de sămânță de mac,

80 Ion Creangă,op.cit,p.130.
81 Ion Creangă,op.cit,p.140.

41
amestecată cu una de năsip mărunțel.” La îndemnul lui Oc hilă ero ul dă foc aripii pe care o
avea, furnicile apar ,,cu droaia”, ale g semințele de nisip și, odată treaba terminată, în zori de
zi, ele intră în camera împăratului și îl pișcă în somn. Crăiasa furnicilor va fi prima invitată
numită prezentă la nunta din final ul basmului.C răiasa albinelor, reprezentanta acestei case de
viețuitoare, apare după episodul nunții furnicilor, când Harap-Alb le va construi un stup și de
la care va primi în sc himbul aju torului său de asemenea o aripă, la fel de utilă probelor la care
va fi supus. O va folosi la ultima probă, ale gerea fetei de împărat , dintre cele două fete ce
semănau foarte mult.Ea va intra cu eroul în camera în care trebuia să o alea gă pe fată și
așezându -se pe obrazul ei îi arată astfel pe care dintre cele două să o aleagă.(ea îl sfătuise
înainte ce trebuie să fa că). Ea îl va ajuta astfel pe e rou să treacă de ultima probă, cea
hotărâtoare, în urma căreia își va obține aleasa. Ca și Crăiasa furnicilor și ea va fi prezentă la
marea nuntă din finalul basmului.
Povestea porcului
Baba din acest basm este femeia obsedată că nu poa te avea copii, care se mulțumește să
înfieze unul, nu doar u n copil,, ci orice altă jivină”. Ea este caracterizată în primul rând în
mod indirect, pr in faptele sale, gândurile ei,, ea of ta din greu”( este obsedată de ideea de a nu
avea copii, are insomnii).D atorită vârstei lor, ,,albi ca iarna”, cei doi, moșul și baba, se
hotărăsc în tr-una din zile ca a doua zi mo șul să aducă acasă cea dintâi făpt ură ce îi iese în
cale. Zis și făcut ! Moșnea gul găsind o scroafă cu 12 purcei îl va bă ga în traistă pe c el mai
amărât . Purcelul cel urât se va dovedi a fi de fapt Făt -Frumos transformat de o vrăjitoare ce îl
vroia de ginere( ce se va dovedi în finalul basmulu i a fi scroafa cu purceii). Văzându -l baba
devine,, sprintenă ca o copilă”(sinta gmă ce exprimă bucuria ei, faptul că își vede visul
împlinit). În grijindu -se de el, purcelul crește v ăzând cu oc hiii, bucurându -i pe p ărinții săi,
însă baba avea acum o sin gură tristețe, aceeea că fiul ei nu îi po ate spune ,, mamă”. Dorința ei
se va transforma în realitate când, purcelul auzidu -i vorbind pe cei doi de prăpădul pe care
fata de măritat a împăratului ( de fapt tatăl acesteia) îl face printre pețitori, rostește prime le
sale cuvinte : ,,Tată și mamă !”El se va an gaja să construiască podul de aur pe care îl cerea
împăratul. Va pleca cu tatăl său, moșnea gul, la împărăție să se prezinte împăratului, iar seara
la întoarcere se vor întoarce însoțiți de oșteni ai acestuia.
A doua zi de dimineață baba va fi uimită când se va trezi î ntr-un palat și îmbrăcată în
haine împărătești. Dacă la începutul basmului condiția babei este una umilă, reieșită din
modul î n care arată, din modul în care ne este prezentat bordeiul lor ,, ca vai de el ”, acum ea
este îmbrăcată în haine împărătești, iar bordeiul lor era un palat mai strălucior decâ t al

42
împăratului. În urma acestei probe fata de împărat este trimisă fără întârziere la mire de tatăl
ei.
Cei doi se vor trezi însă din nou săraci, atun ci când fata de împărat va pune pe foc pielea
de porc a soțului său. O vor certa ,, cu lacrimi în oc hi” și o vor trimite unde va ști ea să se
ducă, spunându -i că nu au cu ce să o țină, condiția lor fiind cea umilă de la început.
În finalul basmului Făt -Frumos îi va aduce îmbrăcați în haine împără tești din nou la nunta
de la Mănăstirea de Tămâie.
Ciocârlanul este personajul ce apare în fața Sfintei Duminici și a soției lui Făt Frumos ce
ajunsese la ea după trei ani de mers pe jos( ved em cifra trei) în căutarea soțului și a Mănăstirii
de Tămâie unde acesta se afla.Ciocârlanul este cel ce ș tie locația acestei mănăstiri, loc neștiut
de nimeni, la care se ajun ge greu și în care și el își pierduse un picior.El va fi cel care la
îndemnul Sf.Duminici o va însoți pe tânără.Ca și în alte basme ea va primi și câteva lucruri
ce-i vor fi de folos de la Sf.Duminică, ,, un corn de prescură și un pă hăruț de vin”, ,, o tipsie
mare de aur și o cloșcă tot de aur bătută cu petre scumpe.” Împreună cu fa ta el va porni în a
patra și ultima e tapă a călătoriei, însă de acum cei doi se vor avea unul pe altul. Pasajul ce îi
descrie pe cei doi este puțin comic,, Și când ciocârlanul pe jo s, când drumeața pe sus, când e a
pe jos, când el pe sus.”82Autorul vrea să s coată astfel în evidență relația dintre cei doi tovarăși
de drum , dar și faptul că el nu avea un picior.
După ce mer g un an pe jos, trecând peste numeroase mări și țări, ajun g la gura unei
peșteri unde se afla Mănăstirea de Tămâie.Locul îi este însă cunoscut fetei, recunoaște podul ,
palatul în care ea trăise cu Făt Frumos. Ea va treb ui să treacă de niște probe, sin gură însă
pentru că Ciocârlanul va pleca după ce îi spune exact ce tr ebuie să facă. Se va folosi de
obiectele date de Sfinte( furca cu vârtelniță, tipsia și cloșca cu p uii de aur). Ciocârlanul este
cel după care eroinei îi pare cel mai rău atunci când acesta pleacă, ea ră mânând cu oc hii în
lacrimi, uitându -se după el.
Ciocârlan ul este unul dintre cele mai plă cute perso naje poate (animale) din basmele lui
Crean gă, un personaj îndrăzneț, supus însă stăpânei sale Sfânta Duminică, un bun tovarăș de
drum.
Fata Împăratului este unul dintre personajele feminine, fiică și soție de împărat. Ea
este blândă, bună din fire, miloasă (îi este milă de cei ce și -au pierdut capul în încercarea de a
o obține). Ea este foarte modestă, îi plac socrii ei atunci câ nd îi vede, ș i chiar și în momentul
când îl vede pe mire, abia d upă ce aj unge la palatul lui, după construirea podului, îl acceptă.

82 Ion Creangă, op.cit,p.62.

43
Seara purcelul însă lepăda pielea de porc, rămânând un fecior de împărat frumos. Ziua însă ea
nu putea ieși cu el în lume. Va asculta de sfatul mamei sale ( remarcă m firea ascultătoare a
acesteia față de părinți) și într -una din seri îi va arunca pielea pe foc. Acest gest poate fi
considerat intri ga basmului, scînteia ce declanșează acțiunile viitoare. De acum încolo, spre
deosebire de alte basme, eroul nostru va fi u nul feminin, supus unor probe ( ca și în ,, Fata
babei și fata moșnea gului”). Fiind încinsă peste mijloc cu un cerc de fier ea va fi eliberată din
acesta doar în momentul în care soțul său va pune mâna sa dreaptă pe mijlocul ei. În acest
moment el își dezv ăluie identitatea și locul în care ea va trebui să ajun gă pentru a -l găsi,
respe ctiv la Mănăstirea -de- Tămâie. Ge stul ei va transforma totul, palatul, podul iar monea gul
și baba îi spun fetei să se ducă unde știe pentru că ei nu au acum cu ce să o țină.
De acum va începe lun ga călătorie a fetei de împărat și probele la c are ea va fi
supusă.Termenul de ,, nenorocită” folosit de autor referitor la e a pe tot parcursul călătoriei,
sugerează condiția acesteia în urma gestului său negândit . De acum înain te ea se dovedește a
fi vitează, încrezătoare în forțele ei (contrar faptului că este o ființă firavă – Ciocârlanul o
poate duce în spate). Călătoria ei va dura patru ani, alcătuită din patru etape, a câte un an
fiecare, cu opriri lla Sf. Miercuri, Vineri și Duminică, ce vor deveni aliatele ei. Tovarășul ei
de drum va fi însă Ciocârlanul, iar de la cele trei va primi câte un obiect pe care îl va folosi în
momentul în care va ajun ge la mănăstire. Cele trei obiecte îi vor servi să poată sta trei nopți la
rând în camera împăratului, a soțului ei de fapt. În două dintre ele, fata se va ru ga în zadar de
el să -i atin gă mijlocul, căci era adormit prin vicleșu gurile babei, dar în a treia noape el se
preface că doarme, fiind avertizat de slujitorul său.El îi va atin ge în final cercul, moment în
care i se va naște pruncul, iar suferințele îndurate de soția sa vor lua sfârșit. Finalul basmului
este unul fericit, cei răi fiind pedepsiți (vrăjitoarea va fi pedepsită de Făt –Frumos).
Făt-Frumos este personajul pri ncipal al basmului, despre care aflăm mai multe spre
finalul basmului, el fiind t ransformat în purcel de baba ce a rea ce își transformase copiii în
purcele, și pe el în purcel. Pentru asta în finalul basmului ea va fi aspru pedepsită de Făt –
Frumos. Primele idei de carac terizare sunt date de autor :,,mai o gârjit, răpciu gos și răpănos,
foarte slab, neputând ieși din plod ”. Trăsătura cea mai importantă este cea i eșită din comun,
capacitatea sa de a construi podul de aur, pardosit cu pietre scumpe, cu tot felul de copaci și
tot felul de păsări. El transformă de bordeiul moșnea gului și al babei într -un palat mai
strălucitor decât al împăratului . Identitatea eroului îi va fi dezvăluit ă fetei abia în momentul în
care ajun ge la palatul lui ,, iar când a dat cu oc hii de mire pe loc a încremenit…”83 În urma

83 Ion Creangă, op.cit, p.57.

44
gestului ei necu getat purcelul se va face nevăzut, cuvintele lui către ,,nenoroci ta ” soție fiind
solemne. Același ton solemn reapare î n momentul în care, după patru ani de rătăcire, tânăra
soție va ajun ge în camera lui pentru a -l implora să -i atin gă mijlocul, el refuzând în a treia
seară laptele pre gătit de babă. Ne apropiem acum de finalul basmului, când, așa cum ne -am
obișnuit, răufăcă torul este pedepsit( baba ce rea, scroafa cu purceii de fapt, va fi pedepsită),
urmând nunta și boezul copilului. Remarcăm acum faptul că nunta, ce nu fusese făcută la
timpul ei( pentru că nu avusese cum, ginerel fiind un purcel), are loc în final.
Împăratul este cel ce vrea, sau poate că nu, să își mărite fata, cerând pentru mâna
acesteia un lucru ieșit din comun, construirea unui pod de aur de la curtea împărătească până
la casa pețitorului. Am spus că poate că nu vrea deoarece așa cum am văzut preț ul este unul
foarte mare. Din acest motiv toți pețitorii de până acum au dat greș,iar împăratul le -a tăiat
capul așa cum a promis. Ne putem da seama deci de o trăsătură de caracter a acestuia, ș i
anume cruzimea.În momentul în care, a doua oară când i se înfățișează moșnea gul i se pare
că este luat în bătaie de joc. El îl amenință pe acesta că, dacă podul nu va fi gata peste noapte,
va avea aceeași soartă ca și ceilalți, dând dovadă de aceeași cruzime față de bătrân. Crudul
împărat va fi uimit de dimineață când va observa că pețitorul fetei sale făcuse ceea ce
promisese, devenindu -i astfel ginere. Mireasa î i va fi trimisă,, de îndată”, fără nuntă. De acum
înainte va ajun ge să se teamă și el.Împărat ul va fi cel care o va sfătui, la auzul din gura fiicei
sale a ceea ce se î ntâmplă cu soțul său, de bine, dar sfatul lui cel bun nu va fi luat în seamă.
Această catastrofă nu s -ar fi întâmplat, iar acea călătorie de patru ani, probele soției nu vor
mai fi avut loc. După catastrofă, pent ru a mai scoate încă o dată în evidență trăsătura
fundamentală de caracter a tatălui – cruzimea, fata nu se întoarce acasă la părinți fiind alun gată
de socri, ci pleacă unde vede cu oc hii pentru a -și găsi soțul.
Împărăteasa este mai puțin impor tantă decât soțul său, apărând în scenă doar în episodul
vizitei fetei de împărat, soția lui Făt -Frumos la palat.Dar sfatul acesteia va declanșa acțiunea
viitoare a între gului basm, fata ascultând de sfatul rău al mamei ( scoate în evidență dorința
acesteia ca ginerele său să fie unul aspectuos, cu care fata sa să poată ieși în lume) și nu de
cel al tatălui. Personajul va fi prezent și în episodul final al basmului, la nunta ca în povești.
Înrijitoarea de la palat este de fapt purceaua cu 12 purcei de la în ceputul basmulu i,
văduva cu 11 fete de altfe l,,o vrăjitoare strașnică care înc hega apa și care știa toat e drăcăriile
de pe lume”, ,, viespea care înălbise pe dracul”.84 După episdul de la începutul basmului în
care apare pentru prima dată în ipostaza de scr oafă cu purcei, ea apare în final, după patru ani

84 Ion Creangă, op.cit, p.64.

45
de zile, supunând -o pe tânăra împărăteasă la o nouă probă. Ea îi va da ce obținuse de la cele
trei Sfinte pentru a putea să rămână peste noapte cu soțul ei în cameră, pentru a -l putea face
să-i atin gă mijlo cul.Îngrijitoarea este șireată însă, vrându -l de fapt pe Făt -Frumos de ginere
pentru una din fetele ei și în două din cele trei seri îl adoarme.Sfârșitul ei este însă unul pe
măsură, fiind le gată de Făt -Frumos cu un sac de nuci de coada iepei : ,, Și când au început
iapa a fu gi, unde pica nuca, pica și din Talpa -Iadului bucățica ; și când a picat sacul, i -a picat
și hârcei capul”.85
Sfânta Mercuri, Sfânta Vineri și Sfânta Duminică sunt cele trei personaje episodice,
adjuvanți ai eroinei noastre ce prevăd ceea ce i se va întâmpla, dându -i astfel fiecare câte un
obiect folositor ei la un moment dat. Ele dau dovadă de aceeași capacitate de a ști ce se
întâmplă în viitor, ca și ajutoarele lui arap -Alb dn basmul cu același titlu. Sfintele dau dovadă
de bunătate, blândețe, una parcă mai blândă decât cealaltă, distanțate una de cealaltă de un an
de mers. Ne putem da se ama deci,că la Sfânta Duminică , ultima dintre sfinte, tânăra ajun ge în
al treilea an de mers pe jos, primește și de la aceasta daruri pe care le va folosi, dar spre
deosebire de celelalte două sfinte surori, ea îi spune că nu o poate îndruma mai departe. Aici
călătoria fetei ar trebui să ia sfârșit, Sfânta Duminică îi înlătură orice speranță, dar în
momentul acesta în scenă apare un alt adjuvan t, Ciocârlanul. Acum rolul celor trei sfinte se
înceie.
Fata babei și fata moșneaului
Baba este personajul feminin principal, cea de -a doua nevastă a moșnea gului ce are o
fată rea, exact ca ea. Observăm încă de la început antiteza cu fata moșnea gului. Cele două,
baba și fiica sa, dând dovadă de răutate, se vor alia încă de la îneput împotriva fetei bune a
moșnea gului, fată bună ce le stârnește invidia, și vor reuși prin viclenie să îl facă pe propriul
ei tată să o trimită de acasă. Fata însă, datorită bunătății ei, se va întoarce acasă în urma unor
probe la care este supusă tocmai pentru a -și dovedi bunătatea cu multe boății, cai, vite, oi. În
aceeași căl ătorie va pleca din invidie și fata babei, însă ea, datorită răutății ei, se va întoarce
cu o ladă din care vor ieși balauri. Victoria din final va fi deci a fetei moșneaului, datorită firii
ei bune, cele două rivale fiind devorate de animalele ieșite din ladă.
Fata babei este fata adusă de babă cu ea în casa moșnea gului. Este o fată rea, a cărei
răutate este îndreptată doar spre alun garea fetei moșnea gului din casă, ceea ce și reușește.Ea
este o copie fidelă a mamei sale, prezentată în antiteză cu fata moșnea gului, sora ei vitre gă.
Este caracte rizată în mod direct de autor :,,Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la

85 Ion Creangă, op.cit, p.67.

46
inimă ; dar, pentu că era fata mamei, se alinta cum s -alinta cioara -n laț, lăsând tot greul pe
fata moșnea gului”.86 Pe lân gă acestea, trăsăturile ei apar și indirect, prin faptele sale, fiind
obraznică, vicleană, mincinoasă, lacomă( tot timpul ea este crezută în casă și nu sora ei, fata
moșnea gului cea care face treaba în casă). În călătoria ei pe același traseu parcurs de fata
moșnea gului ea va fi supusă la aceleași probe dar se va comporta diferi t. La proba finală, la
Sfânta Duminică, ea îi va opări copiii, bucatele le va arde, dar va fi pusă totuși să își alea gă o
ladă din pod, ea ale gând-o pe cea mai nouă și mai frumoasă.Aceasta îi va aduce atât ei cât și
mamei sale sfârșitul, ele fiind mâncate acasă de balaurii ce vor ieși din ea. Finalul basmului
va fi însă unul fericit, moșnea gul rămânând cu fiica sa după dispariția celor două.
Fata moșnea gului este personajul cel mai frumos poate, cel mai bun din basmele lui
Crean gă, prezentată după cum am spus mai înainte în antiteză cu sora ei. Ea este fata dintr -o
altă căsătorie a moșnea gului,,frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă”(carac terizată
direct de autor), ,,robace și răbdătoare ”87, realizând toată munca din gospodărie. Ha rnicia și -o
dovedea nu numai acasă dar și când cel e două mer geau în sat la șezătoare, ea torcând un ciur
plin cu fuse.( pe care fata babei prin viclenie i le lua la întoarcerea acasă). De asemenea
duminica ea nu era lăsată să mear gă în sat la joc, aranjată, ,,netezi tă la cap” ca și sora ei
vitregă. Răutatea celor două va atin ge punctul culminant când fata moșnea gului va fi alun gată
de acasă c hiar de tatăl ei ( dar nu înainte de a o sfătui cum să se comporte printre străini).Asta
nu-i va fi greu fetei deoarece ea este din fire harnică,, blândă, calități pe care le va dovedi la
casa Sf. Duminici. Pe parcursul călătoriei ei ni se dezvăluie și o altă trăsătură a fetei, reieșită
din faptele sale, ș i anume faptul că este miloasă :ea va în griji cățelușa(care o a răsplăti pe
drumul de întoarcere), părul frumos și înflorit dar plin de omizi, cuptorul nelipit.În cele din
urmă ajun ge la ca sa Sf.Duminici unde va da dovadă de alte calități, curaj, credință,
cumpătare.Reîntoarsă acasă nu este răzbunătoare,, ea dă tatăl ui său cadourile primite de la
cățelușă, de la fântână.Des hciderea lăzii și vederea tuturor acelor bo gății o determină pe fata
babei să plece și ea de acasă, drumul parcurs fiind același după cum am ma i spus dar
atitudinea ei față d e cele înâlnite diferită .Și ceea ce va face la Sf.Duminică va fi diferit, ea îi
va opări copiii, plăcintele nu vor fi bune și la final va ale ge cea mai nouă și mai frumoasă
ladă. Finalul ei și al mamei sale va fi unul pe măsura faptelor lor.
Moșnea gul este unul dintre pe rsonajele principale ce dau și numele basmului. Toate
informațiile despre el le aflăm din faptele sale.El este văduv, având o fată dar face greșeala de
a se recăsători cu o femeie rea, ce are și ea o fată, urâtă,rea leneșă, total opusă fetei

86 Ion Creangă, op.cit, p.156.
87 Ion Creang ă, op.cit, p.156.

47
moșnea gului.El este un personaj slab după cum vom vedea, ușor manevrat de noua lui soție,
ușor convins de faptele,,urâte” ale fiicei sale după cum i se spun de către soția și fiica lui
vitregă.Va deveni un tată atât de rău pentru fiica sa, încât la Sfânta Duminică ea se
recomandă drept ,,orfană” dar cu toate acestea ea se întoarce acasă în final. Când fata se
întoarce în final, tatălui i se umplu ,,oc hii de lacrimi și inima de bucurie”, la vederea fiicei
sale și nu la vederea bo gățiilor aduse . Si gur că va fi fericit și când va vedea cele aduse dar
poate cea mai mare fericire o are în finalul basmului când baba și fiica sa dispar în ghițite de
balaurii aduși de cea din urmă.Liniștea casei sale se va restabili, acum atmosfera fiind ca
înaintea căsătoriei celor doi.
Sfânta Duminică este una dintre sfintele prezente în basmele lui Crean gă, adjuvant al
personajului fe minin de această dată, ca și în ,, Povestea porcului”. La ea vor ajun ge pe rând
fiica cea bună a moșnea gului, care îi va spălă copiii și îi va pre găti plă cintele, apoi și cea a
babei, rea, care își va dovedi nepriceperea. Ea apare,, blândă și îngăduitoare” cu fata
moșnea gului, dar ,,zârcită ” la vederea lăzii aleasă de aceasta, și își pune mâinile în cap când
vine de la biserică și vede cele făcute de fata babei.Putem observa că este pre tențioasă, din
cele cerute f etelor, vrând plăcintele nici p rea reci, nici prea calde. Este de asemenea rea, rea
cu cei care sunt răi de asemenea ( cu fata babei) și bună cu cei buni( cu fata moșnea gului), pe
cea dintâi lăsând -o să ia lada cu balauri de la care i se tra ge și sfârșitul, atât ei cât și mamei
sale.Ea este la fel ca și celelale alte sfinte din opera lui Crean gă, bună, sfătuitoare, locuind
într-o căsuță liniștită și supunându -i la anumite probe pe cei care îi calcă pragul casei.
Povestea lui Stan Pățitul
Baba codoașă este unul dintre personajele feminine ale acestui basm. Ea este
urmărită de la începutul existenței sale, încă de la episodul de la poartă în care discută cu
Ipate, cel ce vroia să se an gajeze ca arat.Și acest personaj stă ca și Sfintele din alte basme
într-o casă modestă, ,, o căsuță tupilată” aflată lân gă casa socrului lui Ipate. Baba este ru gată
de ,,drumețul străin” s -o ,,smomească” pe nevasta lui Stan dintr -un sat oarecare și să i-o
aducă seara la colibă. Răspunsul la această cerere ne of eră câteva trăsături ale babei:ea este
bețivă ( cere câteva gâturi de rac hiu și ,, o pun gă , toșcă de bani”), devine sentimentală,
glumeață și promite că va încerca. Ea nu dă greș, nevasta acce ptă și pleacă de la nuntă fără să
se observe, sfătuită de babă. Planul lui C hirică până acum a mers, dar acum lucrurile nu vor
mai decur ge conform planului. Bărbatul le îmbată pe cele două femei, ia c opilul și pleacă în
satul său. Femeile îi vor înscena mo artea copilului(dovedind cruzime), dau foc casei în care
va rămâne pisica babei. Baba va mer ge acum cu femeia acasă, va deveni ,,mătușa ” , și va fi
sfătuită de aceasta să se vâre într -un sac. Ea va trebui să iasă din sac conform spuselor

48
nevestei după plecarea ar gatului, dar ea va ieși în iad. Aici se va întâlni cu motanul său,
singurul care o va plân ge pe acest,, tălpoiu de babă”.
Chirică este personajul ce declanșează acțiunea la îndemnul,,căpeteniei dracilor”. El
reprezintă împreună cu Scaraosc hi și alți draci Iadul. Acțiunea se petrece ,, În acea zi…” în
care eroul pleacă dis -de-dimineață în pădure după lemne. Din cele întâmplate la pădure reies
unele trăsături ale eroului: pare a fi credincios ( ,, a mânca și -a zice bodaproste”), milos
(,,poate -a găsi-o vreo li ghioaie ceva, a mânca -o”), dar el ajunsese în pădure la porunca lui
Scarao schi pentru a învrăjbi oamenii. Din prezentarea scopurilor cu care vine pe pământ reies
alte trăsături , este diabolic, el vrea să se verse sân ge, vrea să -i facă pe oamen i să îl bârfească
pe Dummnezeu.,, Nu -l anticipează deloc pe simpaticul C hirică, acest drac dintre cei mai
negri”, spune V. Cristea.88
El are însă ghinion pe unde mer ge, pe Stan nu îl găsește dar găsește mămăli ga lăsată
de acesta.Întoarcerea sa în Iad, ,,rușinat și tremurând ca var ga de frică” exprimă supunerea
acestuia față de Scaraosc hi, teama de el, dar va fi și un punct de pornire al viitoarei acțiuni.
Dracul îl va trimite ca răsplată să îl slujească pe ,, omul acela” trei ani,, cu credință”. Din
acest moment personajul nostru dă dovadă de alte trăsături, este rapid, descurcăreț, ,, iese iute
ca scânteia”. Ca ar gat vreme de t rei ani Ipate, dracul, va fi ,, un băiet ca d e opt ani”, care
spune că are,, vreo treisprezece”, ,, că e sărman, din toată lumea , fără tată și fără mamă”(
(autocaracterizare). De data aceasta el va face bine pentru că aș a i se poruncise. În aceeași zi ,
dimineața, porunca fusese de a face rău în pădure, iar acum seara porunca este de a -l sluji, de
a-i face bine omului căruia nu -i spusese ,, bo gdaproste”. Din momentul în care intră în casa
lui Ipate el își va doved i calitățile: îi va mări averea , îl va însura, îi,, verifică ” nevasta, o
potolește cu dalta și ciocanul. Are și calități ieșite din comun,, seceră un lan și dă grâul la
gireadă într -o noapte”, îi extra ge soției coasta de dra c. Câteva idei de caracterizare , pe lân gă
autocaracterizare ne sunt oferite de autor:,, mărunțel la trup, de șepte mult opt ani”, ,, sfrijit și
închircit”, iar,, spaima cânilor, parpalecule ciofli gar și vrăbioi” îl numește Ipate.89
În finalul basmului pe C hirică îl veden lână Scaraosc hi, care acum este mulțumit de
el.
Un Ciofli gar este un personaj episodic ce apare în acțiunea basmului cu puțin
înaintea lui C hirică la casa lui Stan Ipate. Despre el aflăm destul de puține de la autor, ,,
umbl a după strâns pielcele”. Din definița numelui său ne putem da seama că era un
vagabond. O descriere mai amplă îi face Ipate ,, Cu antereu de canavață/Ce se ținea numa -n

88 Valeriu Cristea, op.cit, p.189.
89 Ion Creangă,op.cit,p.73 -74.

49
ață/Și cu nădra gi de an glie/Petece pe ei o mie….Și acum p arcă-l văd cât era de ferfenițo și cum
își cule gea boarfele de pe jos”.90 De caracterizare indirectă nu pu tem vorbi în vazul aces tui
personaj pentru că el nu este implicat în nicio acțiune la nivelul basmului.
Dracii sunt a genții trimiși în d iferite misiuni de Scaraosc hi. Ei se împrăștie iute, să
facă ceartă între oameni, să -i facă să vorbească împotriva lui Dumnezeu, să le c hinuiască
boii, să le distru hă carele, să le rănească boii sau să -i facă să se bată între ei până s -or omori.
Se poate o bserva răutatea a cestora din toate acțiunile lor . De asemenea vor mai putea fi
întâlniți în episodul când C hirică îi c heamă noaptea pentru a putea se cera lanul de râu.Și în
acest e pisod ne putem da seama de trăsătura lor ieșită din comun, rapiditatea cu ca re au reușit
să facă ceea ce trebuie astfel încât dimineața Ipate va fi uimit de ceea ce vede.
Prima fată după cum ne putem da seama și după nume , este prima dintre fetele,
posibi le soții ale lui Ipate. Ea este întâlniă în sat, la horă, părându -i-se eroului,, azulie”, l -a
fermecat astfel încât ar lua -o de soție. Fata nu este acceptată însă de C hirică, spunându -i lui
Ipate că are ,, trei coaste de drac într -însa”.Gâ ndul lui rămâne însă la ea și așteaptă cu
nerăbdare să vină duminica viitoare pentru a m erge iar la horă.
A doua fată după cum ne sp une și numele ei, este aleasă de eroul nostru duminica
viitoare la horă. Hora de această dată va avea loc în alt sat. Primele trăsături ale fetei le aflăm
de la autor, dar și din gura lui C hirică , care nu o acceptă nici pe ea, motivându -i lui Ipate ,,
nici asta nu -i de noi”, ,,O vezi cât e de pâșină, dar și as ta are două coaste de drac într -însa”.91
Ca și prima dată eroul se întoarce abătut acasă, cu gândul la însurătoare și la hora de
duminica viitoare. A tre ia duminică( așa cum ne -am obișnuit apare numărul trei), este
norocoasă însă, el întâlnind -o pe viitoarea sa soție, ce avea numai o coastă de drac. De
această dată ea va fi acceptată de Chirică.
Nevasta lui Ipate este fata aleasă în cea de -a treia duminică la horă și acceptată de
Chirică în cele din urmă. Ipate se va însura în doar câteva zile, ei vor fi fericiți, dar C hirică îi
aduce aminte la un moment dat soțului că și ea are o coastă de drac ce va trebui scoasă. În
această soție,, bună și blajină”se afl ă touși ceva rău, ,, un puișor de fată căreia îi jucau ocii în
cap ca la o șerpoaică”92, după cum aflăm din gura autorului la horă.Momentul când va trebui
scoasă coasta de drac va fi peste două –trei luni , când fratele soției îi învită la nunta sa. Ipate
va refuza dar o va lăsa pe soția sa să mear gă. Aceasa va pleca cu ta tăl său la nuntă, și, a doua
zi, o babă, vecina tatălui, va veni să o c heme la ea, pe seară ( cum o ru gase Ipate transformat

90 Ion Creangă, op.cit, p. 74.
91 Ion Creangă, op.cit, p.85.
92 Ion Creangă, op.cit, p.85.

50
într-un drumeț) învățând -o și cum să facă să reușească să plece de la nuntă. Ea se va dovedi
nemiloasă și cu pruncul ei, îl va face să plân gă (mințile îi fuseseră sucite de babă), numai să
poată mer ge cu el la babă. Ajunsă aici, va fi îmbăta tă atât ea cât și baba de Ipate , care îi va
lua copilul. Ceea ce vor hotârî cele două să facă dovedește încă o dată cruzimea lor ( dau foc
casei cu motanul babei înăuntru ca și când ar fi fost copilul în albie).Plânsul lor puternic de
după su gerează capacitatea de a juca rolul stabilit.Femeia îi propune babei să se ba ge în sac,
penru a o lua în sac, ,,și -i trăi pe lână noi ca banul cel bun” până va pleca de la ei ,, ticălosul
de ar gat”.93
Ajunse acasă, femeii i se va scoate coasta de drac de către C hirică ( va fi purificată
astfel) , nu va mai fi una de a lui, de acum înain te devenind ,, o soție cumsecade”: ,,Stăpâne,
ia, de -acum ai femeie cumsecade…”94 Momentul în care Ipa te aduce copilul nu este unul
fericit pentru femeie, ea dându -și seama că soțul ei știe totul: ,, numai i s -a încleștat gura și a
înghe țat de frică”.95 Chirică dispare după asta, cu sacul de ,, câlți de la mămuca”( de fapt
sacul cu baba), mer gând cu ea în iad, iar despre cei doi așa cum este normal în basm se
spune că au trăit,, în pace cu nevasta și cu copiii.”96
Scaraosc hi este personajul cu același nume din mai multe basme ale lui Crean gă. El
este practic cel ce declanșează întrea ga acțiune a basmului, atunci când îl trimite pe C hirică
dezamă git de acțiunile lui, de neputința lui de a -i învrăjbi pe oameni, să -l slujească trei ani pe
Ipate. Ca și în Dănilă Prepeleac, el este numi t de autor ,, căpetenia dracilor”.El este destul de
puțin caracterizat, atât direct cât și indirect, apărând de puține ori, la începutul basmului, când
declanșează acțiunea trimițându -i pe draci pe pământ , atunci când îl trimite pe Chirică slu gă
la Ipate și în finalul basmului, atunci când apare cu subalternul său, de această dată acesta
reușind să îndeplinească sarcinile( să -l slujească pe Ipate, să -l însoare și s -o aducă pe babă).
Stan Pățitul este personajul ce dă numele basmului, pe care îl întâ lnim mai mult cu
numele de Ipate.Numele de Stan apare destul de puțin, iar ,, pățitul ” i se spune în finalul
basmului, poate pentru a concluziona cele întâmplate. Eroul nostru este orfan, se stabilește
într-un sat mare și frumos, neavând n icio rudă ,, care să -l ocrotească și să -l ajute”97.
Autorul ne relatează câte ceva despre el,, vârsta de treizeci și mai bine de ani”,98 a
strâns câteva parale (semn că este un om harnic), câteva oi, un car cu boi, o vacă cu lapte și

93 Ion Creangă, op.cit, p.91.

94 Ion Creangă, op.cit, p.92.
95 Ion Creangă, op.cit, p.92.
96 Ion Creangă, op.cit, p.93.
97 Ion Creangă, op.cit, p.68 .
98 Ion Creangă, op.cit, p.68 .

51
și-a făcut și o căsuță . El este surprins într -o continuă mișcare, realizându -și o ospodărie
frumoasă, dar nefiind căsătorit. Eroul acestui basm poate fi considerat personajul cu cele mai
multe calități ale basmelor sale: harnic, priceput, de încredere, un om di ntr-o bucată, de
cuvânt, ,,c hitit la capul său”, ,, harnic cum, ne se mai poate”, bun ,, ca pânea cea bună” ,
credincios.99 Un defect al lui însă poate fi acela că nu s -a însurat până nu a sosit C hirică, de
teama celor spuse de ceilalți că au pățit de la soțiile lor. Un moment important în viața sa îl
reprezintă apariția lui C hirică ce va da un nou sens vieții sale. Cel din urmă îi va deveni foarte
drag eroului, c hiar dacă la început îl vede ca pe un ,, ciofli gar”.
El se dovedeșt e a fi mincinos în momentul în care îi spun e boierului cu grâul că a
muncit toată noaptea când el de fapt dormise iar C hirică făcuse treaba.Dacă la început nu -i
este gândul la însurătoare, după două duminici de ieșit la horă, în cea de -a treia duminică el
vrea să -și găsească neapărat o soție. Găsindu-și aleasa la horă, nerăbdător, se duce în aceeași
zi la părinții ei să o ceară.Atmosfera din casa celor doi va fi una plăcută, până când cinstea
soției este pusă la încercare de Ipate însuși, sfătuit de C hirică.După cum am văzut până acum
eroul era mulț umit de soția sa, dar acesteia trebuia să -i fie scoasă coasta de drac pe care o
avea.După episodul cu baba însă, cu adulterul, eroul pare hotărât să se despartă de soția sa,
dar, după scoaterea coastei, trimiterea babei în iad cu C hirică, cei doi vor rămân e,, în pace”
cu copiii lor.
Ivan Turbincă
Boierul din acest basm nu are un nume, el fiind reprezentantul unei clase sociale.
Despre el se spune că este un om zârcit, dar bo gat, ne putem da seama din descrierea curților
boierești, de pe culmea dealului. El îl primește pe Ivan la curtea lui, dar îl culcă însă într -o
casă nelocuită, unde dormeau toți musafirii săi nepoftiți. El știa că noaptea Ivan va avea de
lucru cu dracii, ca re se spunea că locuiau în acele case. Ne putem da seama din aceste fapte
că boierul era și rău, dar el va fi uimit dimineața când Ivan îl va anunța că i -a curățat casa de
draci( bineînțeles cu ajutorul turbincii sale cu puteri supranaturale). Temându -se poate puțin
de Ivan, dar și dorind un astfel de om la curtea sa, el îl invită să rămână la el, dar Ivan îi
spune că mer ge să-l slujească pe Dumnezeu.Boierul rămâne uitându -se cu re gret după Ivan
sau poate după turbincă.
Dracii din acest basm nu au , ca și în celelalte basme un nume, ci reprezintă întrea ga
categorie. Ei sunt cei ce bântuie unele case ale boierului unde acesta obișnuia să -i culce pe
musafirii nepoftiți. Dracii din acest basm sunt mai copilăroși, se joacă cu perna lui Ivan, imită

99 Ion Creangă, op.cit., p.68.

52
pisici, porci, broaște. Ivan îi va înc hide în turbinca sa, o va strân ge bine la gură și dis -de-
dimineață îl invită pe boier la curte, spunându -i că i -a curățat casa de draci. Ei mai apar într-
un alt episod al basmului, în iad, acolo unde mer ge Ivan, pentru că sunt,, femei, votc hi,
tabacioc”. Chiar dacă ei au fost bătuți și goniți de Ivan în episodul de la curtea boierului,
acum, de teamă, se comportă ca niște gazde bune. Într -un final vor reuși însă să îl gonească
pe Ivan din iad și să -i încuie porțile. Astfel el va t rebui să se întoarcă în rai unde îi va fi luată
turbinca și va fi dat pe seama morții. Observăm asfel că forțele răului ies învin gătoare.
Dumnezeu este cel ce îl pune la încercare pentru a -i demonstra Sf. Petru bunătatea
lui Ivan.Este de asemenea cel ce îi va înzestra turbinca cu puteri supranaturale în sc himbul
bunătății sale. El îi va spune să se ducă să -l slujească după ce se va sătura ,, de umblat prin
lume”. El va ști de faptul că Ivan modifică ordinele sale date morții. Moartea apare de două
ori și Ivan modifică ordinele lui Dumnezeu către ea tot de două ori. A treia oară însă când
vine, Ivan o înc hide în turbincă dar Dumnezeu o va scoate el însuși și îi va confisca turbinca.
Îl va da pe seama morții dar îi mai dă un ră gaz de trei zile. În cele trei zile el va reuși să o
încuie pe moarte în sicriul făcut pentru el, dar Dumnezeu o va elibera din nou. După acest
episod Dumnezeu dispare din acțiunea basmului, lăsând moarea să se răzbune pe Ivan.
Ivan Turbincă este personajul principal al basmului, ce îi dă și numele. El se
întâlnește cu Dumnezeu și Sf.Petre și dă dovadă de bunătate( una din cali tățile sale) fără să se
gândească prea mult. Însuși Dumnezeu ne oferă un punct de vedere despre acest personaj ,, e
un om bun la inimă și milostiv”, ,, un om cu d reptate și darnic”.100 El îi va cere lui Dumnezeu
în momentul în care este întrebat ce își dorește, că vrea o turbincă, pe care o va folosi la
prinderea dracilor de la curtea boierului ulterior, și la prinderea morții. Ivan pare a fi și un om
cu credință, de ținând informații ce țin de reli gie, ,, că din pricina ta s -a prăpădit atâta amar de
lume, de la Adam și până astăzi”.101 El va reuși să înc hidă însăși moartea în turbincă( dar
Dumnezeu o va elibera pentru că are rolul ei, după cum spune El) și apoi în sicr iul făcut
pentru el. Finalul basmului este unul tipic, Ivan a trăit,, vacuri nenumărate, și poa te că și
acum a mai trăind, dacă n -a fi murit”.102
Moartea (Vidma) este unul dintre dușmanii eroului, principalul am putea spune, cu
care Ivan se confruntă de mai multe ori și nu o dată în narațiune. Prima lor întâlnire este la
poarta raiului când Ivan este iz gonit din iad.Ea apare de cinci ori pe parcursul între gii
naara țiuni. La pri ma lor întâlnire moartea va fi bă gată de erou în turbincă( de mai multe ori

100 Ion Creangă, op.cit, p.165.
101 Ion Creangă, op.cit, p.177.
102 Ion Creangă, op.cit, p.181.

53
va fi înc hisă chiar) și va fi pusă să roadă copaci bătrâni și tineri.( Ivan modifică poruncile lui
Dumnezeu date morții). Ea va fi învins ă de câteva ori de eroul nost ru, dar în final,
Dumnezeu, eliberând -o din sicriu, dispare, lăsându -i doar pe cei doi în scenă, lăsând moartea
să se răzbune pe adversarul ei. V. Cristea spune,, Personajul Moartea, împotriva căruia luptă
din răsputeri prota gonistul narațiunii, confirmă i ndirect că Ivan este un rus”.103

103 Valeriu Cristea, op.cit, p.288.

54
CAP.V. FUNCȚIILE BASMULUI

Capitolul de față își propune să analizeze basmele având în vedere funcțiile
identificate de Propp în studiul său. În ,, Morfolo gia basmului” acesta spune că în basme,,
întâlnim mărimi constante și mărimi variabile. Se sc himbă numele personajelor (și totodată
atributele), nu se sc himbă însă acțiunile sau funcțiile lor. De unde și concluzia că basmul
atribuie adeseori acțiuni asemănătoare unor personaje diferite. Aceasta ne dă posibilitatea de
a studia basmul după funcțiile personajelor.”104 ,, Înțele gem dar prin funcție o faptă săvârș ită
de un personaj și bine definită din punctul de vedere al semnificației ei pentru desfășurarea
acțiunii”.105
Același autor spune că aceste funcții reprezintă elemente componente ale basmului,
ele având o anumită ordine, dar numărul lor nefiind același în toate basmele. Multe dintre
basme nu conțin numărul total de funcții. În general fiecare basm începe cu situația înițială,
expozițiunea, în care sunt prezentați membrii familiei viitorului erou.
După prezentarea acestei situații inițiale se succced funcții le:106
I .Unul din membrii familiei pleacă de acasă(absența)
II. O interdicție este specificată eroului( interdicția)
III. Interdicția este încălcată(încălcarea)
IV. Răufăcătorul încearcă să iscodească cum stau lucrurile( iscodirea)
V. Ră ufăcă torul obține informații asupra victimei sale(divul garea)
VI. Răufăcătorul încearcă să -și înșele victima pentru a pune stăpânire pe averea
ei(vicleșu gul)
VII. Victima se lasă înșelată ajutându -și astfel fără să vrea dușmanul(complicitatea)
VIII. Răufăcătorul face un rău sau aduce o pa gubă unuia dintre membrii
familiei(prejudicierea)
Se consideră că aceasta a opta funcție reprezintă intri ga basmului, scânteia ce
declanșează acțiunea viitoare a basmului. Același autor vorbește de mai multe forme de
prejudiciere.
IX . Nenor ocirea sau lipsa sunt comunicate , eroului i se adresează o ru găminte sau o
poruncă, el es te trimis undeva sau lăsat să plece(mijlocirea, momentul de le gătură).

104 V.I.Pro pp, Morfologia basmului , Editura Univers, București, 1970, p.25.
105 V.I.Propp, ibidem, p.26.
106 V.I.Propp, ibidem, p.31.

55
X. Căutătorul acceptă sau se hotărăște să întreprindă contraacțiunea(contraacțiunea
incipientă)
XI . Eroul pleacă de acasă(plecarea)
XII. Eroul este pus la încercare, iscodit, atacat , pre gătindu -se astfel înarmarea lui cu
unealta năzdrăvană sau cu ajutorul năzdrăvan(prima funcție a donatorului)
XIII. eroul reacționează la acțiunea viitorului donator (reacția eroului)
XIV . Unealta năzdrăvană intră în posesia eroului( înzestrarea, obținerea uneltei
năzdrăvane)
XV . Eroul este adus –în zbor, călare, pe jos – la locul unde se află obiectul căutării lui
( deplasarea spațială între două împărății, c ălăuzirea)
XVI. Eroul și răufăcătorul intră î n luptă direc tă( lupta)
XVII . Eroul este însemnat( însemnarea, marcarea)
XVIII. Răufăcătorul este învins( victoria)
XIX. Nenorocirea sau lipsa inițială este remediată( remedierea)
XX. Eroul se întoarce( întoarcerea)
XXI. Eroul este urmărit( urmărirea, goana)
XXII. Eroul scapă de urmărire( salvarea)
XXIII. Eroul sosește acasă sau într -o altă țară fără să fie recunoscut( sosirea
incognito)
XXIV. Pretinsul erou formulează pre tențiile sale neîntemeiate(preten țiile
neîntemeiate)
XXV . Eroul are de făcut față unei grele încercări(încercarea grea)
XXVI. Încercarea este trecută cu succes(soluția)
XXVII. Eroul este recunoscut( recunoașterea)
XXVIII. Răufăcătorul sau falsul erou este demascat( demascarea)
XXIX. Erou l capă tă o nouă înfățișare( transfi gurarea)
XXX. Răufăcătorul este pedepsit( pedepsirea)
XXXI. Eroul se căsătorește și se înscăunează împărat(căsătoria).
Putem observa că V. Propp identifică în studiul său 31 de funcții și ,, un foarte mare
număr de funcții sunt dispuse în pere hci( interdicție -încălcare, iscodire -divul gare, luptă –
victorie, urmărire – salvare etc”.107

107 V. I.Propp, op.cit, p.65.

56
Vom identifica în continuare , pe rând, prezența acestor funcții în basmele lui Ion
Crean gă.
Basmul ,, Dănilă Prepeleac” așa cum am spus m ai înainte, debutea ză cu prezentarea
celor doi fraț i,, unul harnic, grijuliv și c hiabur” și celălalt,, leneș, nec hiit la minte și
nechibzuit la trebi”108, prezentarea situației inițiale. Apare apoi prima funcț ie identificată de
Propp, pleca rea unui membru al familiei de acasă ( la târ g pentru a vinde boii la îndemnul
fratelui său). Făcând diverse sc himburi va ajun ge să aibă doar o pun gă,, cu baierile lun gi, de
pus în gât”. Ajuns acasă cere pentru ultima oară carul cu boii fratelui său pentru a mer ge la
pădure , distru gând carul și omorând boii. Încalcă interdicția fratelui său de a nu -i lua iapa și
fuge cu ea la heleșteu. Acolo va avea de a face cu dracii, răufăcătorii, cărora le spune că vrea
să construiască o mănăstire în pădure, iar aceștia vor să obțină in formații( iscodirea) (
funcțiaIV) . Pentru a -l face să plece din acele locuri Scaraosc hi, căpetenia dracilor îi trimite ,,
un burduf de bivol plin cu bani”, dar apoi Dănilă va fi pus să -și încerce puterile cu dracii
pentru a putea lua banii. Eroul și răufăcătorul vor intra deci în luptă directă( funcția XVI).
Ca o ultimă probă eroul este adus călare de unul dintre draci acasă la el, pentru a trece proba
cu blestemele și a dobândi obiectul dorit( burduful cu bani) ( funcția XV). Acasă Dănilă va
avea ca și adjuvanți de această dată alți membrii ai familiei sale( soția și copiii îl vor ,,
schingiui” pe drac , făcându -l să lase banii și să fu gă. Astfel, finalul este unul specific
basmului , ,,Dănilă Prepeleac, ….a mâncat și a băut și s -a desfăta t până la adânci
bătrânețe…”109
Lipsesc în acest basm funcții precum demascarea, transfi gurarea sau c hiar căsătoria.
Și basmul ,, Povestea porcului” începe tot cu prezentarea situației inițiale, a babei și a
moșnea gului fără copii, urmată de asemenea ca și în basmul de mai înainte de plecarea unuia
dintre aceștia de acasă, în căutarea unui fecior. Găsirea purcelului și aducerea lui acasă
reprezintă scânteia ce va declanșa acțiunea viitoare a basmului. Feciorul se va angaja să
construiască podul împăratului pentru a obține mâna fetei acestuia. Gestul acesteia de după
venirea acasă determină întâlnirea ei cu ajutoarele, obținerea uneltelor năzdrăvane, supunerea
la probe și în cele din urmă găsirea obiectului sau a perso anei căutate în acest caz,
recuperarea ei și întoarcerea acasă. Într -una din zi le, la îndemnul mamei ei, va face un gest ce
va determina viitoarele ei acțiuni. Ea va arunca pielea soțului de porc pe foc( încălcarea
interdicției – funcția III) și îl va face astfel pe acesta să dispară. Ea va trebui să îl caute,

108 Ion Creangă, op.cit, p.33.
109 Ion Creangă, op.cit, p.48.

57
însărcinată fiind și neputând naște doar în momentul în care împăratul îi atin ge burta cu
mâna. Eroul va pleca de acasă, în căutarea soțului( un erou feminin de data aceasta) ,( funcția
XI), va intra în posesia unel telor năzdrăvane de la cele trei sfinte ( funcția XIV), va fi adusă
în zbor, pe jos de Ciocârlan la locul unde se afla soțul ei ( funcția XV), va intra în luptă cu
scroafa cu purcei( slujnica împăratului), răufăcătorul va fi învins ( funcți a XVIII),
nenorocirea sau lipsa inițială este remediată( funcția XIX), răufăcătorul este demascat
(funcția XXVIII), este pedepsit( baba este pedepsită -funcția XXX) și urmează în acest basm
căsătoria, care nu avusese loc la începutul basmului deoarece mirel e era un purcel( ultima
dintre funcții, XXXI).
Basmul ,,Povestea lui Stan Pățitul” începe ca și celelalte cu expozițiunea,
prezentarea situației inițiale, a personajului ce dă și titlul basmului, Stan. El era ,,un flăcău
stătut”, ce nu cunoștea nici mamă și nici tată. Plecarea lui de acasă la pădure înr -una din zile
ar putea fi considerată intri ga basmului, deoarece acum apare în scenă dracul trimis de
Scaraosc hi să-i arvunească niște suflete, dar care mănâncă boțul de mămăli gă lăsat de Stan în
pădure. Îl va înfuria astfel pe Scaraosc hi și îl va trimite să -l slujească pe eroul nostru timp de
trei ani. El va reuși să îl însoare pe Stan ( lucru mult dorit de el), după câteva încercări ale
acestuia. După nuntă urmează probele la care va fi supusă soția lui Sta n pentru ca C hirică să
reușească să -i scoată coasta de drac pe care o avea. Apar acum mai multe funcții dintre cele
identificate de Propp, răufăcătorul iscodește cum stau lucrurile (funcția IV) , află informații
asupra victimei sale( soția lui San) ( funcția V), încearcă să -și înșele victima (funcția VI) ,
aceasta se lasă înșelată( va mer ge la baba ce stătea în casa de lân gă casa socrului lui Stan) (
funcția VII) , are loc cauzarea unui așa –zis rău unui membru al familiei( femeile îi spun lui
Stan că i -a muri copilul). De acum încolo așa cum ne-am obișnuit în basme , eroul nu va
pleca de acasă să întreprindă contraacțiunea, deoarece toate aceste lucruri fuseseră puse la
cale de însuți eroul nostru ajutat de ,, unealta sa năzdrăvană”, C hirică. Răufăcătorul, bab a este
demascată, soția sa își dă seama de greșeala făcută, baba va fi pedepsiă, ajun gând la Talpa
Iadului.Soției lui Stan îi va fi scoasă coasta de drac pe care o avea, elementul rău dispare
după cum am spus și cei doi vor ,, trăi în pace”.
Povestea lui Harap -Alb debutează cu intri ga, și anume faptul că fratele mai mare al
Craiului , împărat îmtr -o altă țară mai depărtată nu avea moștenitori băieți. Acest lucru va
determina întrea ga acțiune viitoare a basmului, deoarece Craiul se hotărăște să trimită pe
unul di n feciorii săi la fratele lui. Puși la încercare cei trei feciori, după cum am văzut, se va
dovedi vrednic să mear gă mezinul. El va primi un sfat de la tatăl său( interdicția) să nu
vorbească cu Spânul, interdicție pe care feciorul de crai o va încă lca, victima fiind înșelată.

58
De acum încolo rolurile vor fi inversate ( Harap Alb devine slu ga Spânului) eroul va fi pus la
grele încercări, dar va fi ajutat de ajutoarele și uneltele năzdrăvane dobândite. La final eroul
și răufăcătorul vor intra în luptă directă( funcția XVI), eroul va fi însemnat( funcția XVII),
răufăcătorul va fi învins( funcția XVIII). Nenorocirea va fi remediată( Harap Alb își recapătă
statutul de fiu de Crai, urmaș la tron),eroul va fi recunoscut(funcția XXVII), răufăcătorul sau
falsu l erou în cazul nostru va fi demascat ( XXVIII), eroul va fi pedepsit( XXX), eroul se va
căsători și va fi înscăunat împărat( funcția XXXI).
Basmul „Fata babei și fata moșnea gului” urmează ordinea normală a momentelor
subiectului, debutând cu expozițiunea, prezentarea viitoarelor personaje ale acțiunii. Cele
două fete, total opuse, vor fi supuse unor probe, acelorași probe de fapt, pentru a -și dovedi
caracterul. Fata babei este leneșă, țâfnoasă, rea la inimă, nepricepută (nu ajută cățelușa, nu
lipește cupto rul, nu curăță părul , nu-i va pre găti plăcintele bine Sfintei Duminici, îi va opări
copiii), pe când fata moșnea gului era harnică, ascultătoare, frumoasă, bună la inimă și nu în
ultimul rând, cumpătată, ea ale gând o ladă mică din podul babei spre deosebire de fata babei(
acesteia și mamei ei li se va tra ge sfârșitul d e la acea ladă). Răufăcătorul din acest basm poate
fi considerată baba, dar și fata acesteia, ele fiind însă în preajma eroinei noastre și nu apare ca
în alte basme pe pe parcursul acț iunii. Unelte năzdrăvane putem considera cățelușa, părul ,
cuptorul , fântâna și chiar pe Sfânta Duminică. În urma neînțele gerilor din casă apare funcția
XI- eroul pleacă de acasă, este pus la încercare, iscodit( funcția XII), uneltele năzdrăvane nu
intră î n posesia eroului acum , ci la întoarcere(funcția XIV), eroul ajun ge pe jos acolo unde
trebuie -la casa Sfintei Duminici, nu apare așa cum am spus niciun răufăcător pe drum , eroul
se întoarce( după pa rcurerea probelor)(funcția XX) , și sosirea sa nu va determ ina o nuntă ,
acum, ci o va face pe fata babei să plece pe același drum în speranța că va obține și ea același
lucru. Ea va fi supusă pe drum acelorași probe dar va acționa diferit, și la casa Sfintei
Duminici se va întâmpla la fel și în final, din lada ale asă de ea cu care se întoarce acasă vor
ieși balauri ce le vor mânca pe cele două. Fina lul basmului este unul fericit, răufăcătorii sunt
pedepsiți(funcția XXX) .
Și basmul ,,Ivan Turbincă” începe tot cu descrierea personajului ce –i dă numele, un
rus căruia i se dă drumu l din armată deoarece era bătrân, dându -i-se și două carboave de
cheltuială. Plecarea eroului nu va fi de acasă de această dată, ci din armată.( funcția XI). Pe
drum el se va întâlni cu Dumnezeu și cu Sfântul Petru, cărora le va da de pomană cele două
carboave. Acest gest poate fi considerat intri ga basmului, deoarece Dumnezeu îi va
blagoslovi turbinca în sc himb, să poată înc hide în ea pe cine va dori și să nu poa tă ieși decât
cu voia lui. Dumnezeu și Sfântul Petru vor fi deci adjuvanții din acest basm, iar unealta

59
năzdrăvană va fi turbinca( funcția XIV). Dumnezeu îi va ma i spune de asemenea că atunci
când se va sătura de umblat prin lume să mear gă la poar ta lui, că nu -i va fi rău. Prima probă
la care va fi supus Ivan după obținerea uneltei nă zdrăvane este la curtea boierului, unde, cu
ajutorul turbincii, va reuși să scape de dracii din cameră( îi înc hide în ea). Boierul poate fi
considerat aici un răufăcător, el știind de faptul că acea cameră este bântuită, dar supunându -l
pe Ivan acestei pr obe de a sta în ea.(funcțiile V, VI). După acest episod Ivan pleacă în
căutarea locului unde se află Dumnezeu, cu toate că boierul îi ceruse să rămână la el(funcția
XV). În cele din urmă el va ajun ge la poarta raiului, dar, întrebând de tabacioc, votc hi și
femei este îndrumat de Sfântul Petre către iad. Ajun ge și în iad dar este gonit de draci,
revenind astfel la poar ta raiului. Aici se va întâlni cu moartea, Vidma, pe care o va bă ga în
turbincă. Va reuși astfel să intre la Dumnezeu, sub pretextul că îl întreabă ce trebuie să mai
facă moartea. Îi va transmite de mai multe ori mesajele de la Dumnezeu acesteia, dar
modificate. În final Dumnezeu o va elibera pe Moarte din turbincă, îl va mai lăsa pe Ivan trei
zile(la cererea acestuia), după care îl va da pe seama Vidmei. Moartea va putea fi considerată
acum răufăcător. Dar acum Ivan va reuși să îl înșele pe răufăcător, o va pune pe Vidmă să se
așeze în raclă să îi arate cum să stea și o va înc hide acolo. Eroul are de făcut față unei grele
încercări(funcția XXV), dar încercarea este trecută cu succes.( funcția XXVI). Răufăcătorul
va fi asfel învins, iar eroul nostru va trăi ,, veacuri nenumărate. Și poate că și acum a mai fi
trăind, dacă n-a fi murit.”110 Eroul nu se va căsători nici de această dată și nici nu va fi
înscăunat împărat (funcția XXXI).

110 Ion Creangă, op.cit, p. 181.

60
Cap.VI –LUMEA BASMELOR LUI ION CREAN GĂ

Poveștile lui Ion Crean gă, ca și ,, Amintiri din copilărie” reprezintă un univers, un
univers creat pe baza vieții sale. Ca și în cazul operelor altor mari scriitori și operei sale i -a
fost apreciată, recunoscută valoarea abia după moartea sa. Multe dintre datinile prezente în
operele sale, dintre credințele prez ente, sunt ale oamenilor locului și de asemenea multe
dintre personaje au la bază modele din lumea satului. Moșnea gul și baba din ,, Povestea
porcului ” sunt oameni obișnuiți ai satului, care nu au copii și își doresc cu orice preț un copil,
iar moșnea gul și baba din ,, Fata babei și fata moșnea gului” reprezintă familia formată dintr –
o doua căsătorie, ai cărei copii nu se înțele g.
Ceea ce aduce opera lui Crean gă, cum a observat Nicolae Ior ga, ,, este un râs ce vine
din inimă, râsul sănătos și puternic care trebuie să trezească tot râs în mintea celui ce citește,
fie că este vorba de ,, Amintiri”, fie de ,, Povești”.111
La Crean gă ,după cum observă George Călinescu ,, lumea întrea gă nu este decât o
sporire a dimensiunilor rânduielii din sat, ironia nu numai că nu ia forma unei disprețuiri
totale a vieții, pentru păcatele ei, ci se convertește în umor, după o te hnică poetică specifică
artei folclorice.”112
Dumnezeu apare în ,, Povești” și le vorb ește oamenilor ca un bătrân, omul îl păcălește
chiar ( Ivan din ,, Ivan Turbincă ” îi transformă poruncile date Morții după bunul plac). Și
Diavolul este un personaj cu ceva real, nu este unul în totalitate supranatural.El este adesea
păcălit( Ivan îl înc hide în turbincă, apoi în sicriul făcut pentru el). ,,Poveștile ” au ca personaje
de fapt țărani moldoveni, realizați dintr -un amestec de realitate și ima ginație. Natura este
realitatea în care trăiesc personajele sale. Autorul stă parcă și se uită la persona jele sale, le
analizează și le critică în același timp, dar nu este o critică dură. Felul în care autorul râde de
această lume este prin satiră, ironie . Autorul se deosebește de un povestitor de basme
populare , basmele sale fac parte din această specie literară doar pri n tema lor, una cunoscută
după cum am văzut și la alte popoare, dar tratată într -o manieră proprie. Temele din poveștile
sale apar așa cum am mai spus și în creațiile altor popoare. A utorul le tratează într -o manieră
proprie, satirizând a colo unde este cazul, criticând, m oralizând dacă este nevoie. El prezintă
ceea ce este în viața obișnuită a oamenilor, ceea ce se întâmplă la curtea împăraților, scoțând
în evidență lăcomia, hărnicia sau lenevia oamenilor, prostimea sau istețimea acestora, relația
cu Dumnezeu sau c hiar cu dracii.

111 Nicolae Iorga, Ion Creangă,în Pagini de critică din tinerețe , Editura Ramuri, Craiova, p. 188
112 G.Călinescu, Viața lui Ion Creangă , Editura Fundația pentru literatură și artă, București, 1938,p 34.

61
Personajele cu trăsături hiperbolizate din Harap-Alb, calul , se comportă ca niște
oameni normali, reali, ca și țăranii pe care autorul îi cunoștea. Descrier ea locurilor în care
trăiesc anumite personaje( ale Sfintelor, ale împăraților -sunt locuințe sărăcăcioase, retrase),
descrierea unor ocupații precum vânătoarea, mersul la pădure după lemne , obiecte ale
țăranilor trimit tot la existența reală a țărănimii din vremea și din locurile autorului. Portr etele
fizice, morale nu ocupă un loc important în poveștile sale, personajele având o trăsătură
dominantă de caracter: ,, S -a spus că urieșii sunt zurăviți, în fantasticitatea lor, cu același
realism ca și țăranii din umulești; desiur, fiindcă simbolul lor acope ră intuiții ale naturii
însăși: fri gul, setea, foamea( Gerilă, Setilă, Flămânzilă), binele și răul ( Harap-Alb și Spânul),
categoriile sensibilității noastre, timpul și spațiul( Oc hilă și Păsări -Lăți- Lungilă) ori ispita
pierzaniei(Cerbul)”, spune Pompiliu Constantinescu.113
Dialo gul prez ent în operele sale este de fapt discuția parcă purtată de oamenii satului
pe care Creangă îi cunoștea foarte bine . Așa se întâmplă și în basmul Harap -Alb, în cazul
dialo gului dintre ajutoarele eroului, dialo gul de la curtea domnească, dialo gul dintre tată și
fiii săi. Ceea ce gândesc aceste personaje, ce cred ele, sunt gândurile unor oameni reali.
Moșul din ,,Povestea porcului ” crede că este bună idea de a se înfățișa împăratului, de
a mer ge împețit, dar el își întreabă,,feciorul” dacă poate face podul. Fata de împărat ce -i
devine soție va începe o viață asemănătoare celei unei fete de țăran (ea se apucă imediat ce
vine în casă de gospodărie). Palatul în care cei doi locuie sc este o casă ță rănească cu ,,sobă”,
în care e a va arunca pielea soțului său. Acesta, retras la Mănăstirea –de –Tămâie are un
obicei țărănesc, normal, de a bea o cană de lapte înainte de culcare, pre gătită de vrăjitoarea ce
avea grijă de el, asemănătoare unei babe de la ț ară.
Tabloul din ,, Fata babei și fata moșnea gului” este de asemenea unul traditional. Este
vorba de neînțele gerile unor surori vitre ge, una dintre ele fiind leneșă, în timp ce cealaltă se
ocup a de toate treburile gospodărești. Crean gă amintește în acest basm de un obicei
traditional, șezătoare a, practicată în lumea satului, de fetele care se întorceau de aici cu ciurul
plin de fuse. Baba din acest basm este mama vitre gă, rea, de cele mai multe ori și în realitate
ca și în acest basm.
Și basmul,, Povestea lui Stan Pățitul ” prezintă un tablou specific satului humuleștean,
în care eroii se trezesc de dimineață, devreme, fac,, mămăli gă îmbrânzită” și pleacă la pădure
după lemne. Ceea ce simtepersonajul la vederea fetelor la horă sunt trăirile unui flăcău din
lumea satului. Și în acest basm autorul introduce un obicei prez ent în lumea satului, hora, la

113 Pompiliu Constantinescu,în *** Studii despre Ion Creangă, Editura Albat ros, București, 1973, p 30.

62
care personajul nostru merge mai multe duminici pentru a -și găsi o nevastă. Și baba di n acest
basm este de fapt o babă din lumea satulu i, care se ocupă de tot felul de lucruri ,, necinstite”(
cum se înâmplă și aici pentru a o face pe soția sa să vină la ea acasă, să -și înșele soțul).
Nici basmul,, Dănilă Prepeleac ” nu renunță la această ima gine a satului. Personajul
principal nu este prost, el este deștept, vrea să scape de necazuri, printr -o afacere. El nu
reușește însă, fiind înșela t de câte cineva, așa cum se întâmplă și în realitate. Remarcăm idea
de ajutor din partea fratelui (împrumută carul și boii de la acesta , dar va avea loc un
dezastru).

63
CAP.VII – STILUL ARTISTIC AL LUI ION CREAN GĂ ÎN BASME ȘI
ÎN POVEȘTI

Citind opera lui Ion Crean gă nu se poate să nu observă m numeroa sele mijloace
specifice marelui povestitor. În pa ginile operelor sale putem remarca cu ușurință graiul
moldovenesc. ,,Ima ginile, metaforele, comparațiile lui Crean gă sunt proverb e sau ziceri
tipice ale pop orului, expresii scoase din marele rezervoriu al limbii.”114
Trăsătura specific ă operei marelui poves titor este oralitatea: texte le sale par a fi
vorbite, transmise prin viu grai. Autorul pare a iubi mai mult cuvintele vorbite, rostite, decât
pe cele scrise.
,, Crean gă scrie, așadar, ca să fie ascultat, iar textul prozei sale are nevoie de suflarea
caldă și de mlădierile vii ale graiului, pentru ca să prindă strălucire și să -și dezvăluie pe
deplin tâlcul.”115
Pentru a face ca operele sale să pară vorbite el folosește și anumite procedee grafice,
precum punctele de suspensie, printr -o folosire atentă a lor el su gerând o pauză în vorbire. În
,,Povestea lui Stan Pățitul”, sătulă de glumele lui Stan, Moartea se preface că nu știe cum să
stea în sicriu, dar î și pierde în final răbdarea:,, -Î[…]ra[…]ca de mine și de mine! Dar nici
atâta lucru n u știi? Se vede că numai de blăstămății ai fost bun în lumea asta… Ia fu gi d-
acolo, să -ți arăt eu, nebunule ce ești(…)”116
Aceleași puncte de suspensie exprim ă regretul lui I van atunci când i se apropie
moartea: ,, Mai am numai trei zile de tră it, și te […] ai dus, Ivane, de pe fața pământului.”117
În alt basm, însă, în ,,Povestea lui Ha rap-Alb”, punctele de suspensie exprimă iro nia
autorului, printr -o replică a lui Gerilă: ,, -…Voi să vă lăfăiți și să huruziți de căldură, iară eu
să crăp de fri g: Bu[…]nă treabă!”118
Alte procedee ale oralității prezente în opera sa sunt elipsa sauu repetiția: ,,Îți place așa
să mai trăiești ,, bine -de –bine; iară de nu, spune -mi verde în oc hi”119.(Harap-Alb)
De asemenea se pot observa numeroase inversiuni în opera sa, mai ales antepunerea
numelui predicativ verbului copulativ : ,, …fata și jumătate din împărăția mea ale lui să fi”120 ,
,, Moșn eagul se uita în coarnele ei, și ce – i spunea ea sfânt era..”121

114 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români , Editura Minerva, București, 1988 , p 88.
115 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă , Editura Științifică, București, 1969, p. 11.
116 Ion Creangă, op. cit, p.180.
117 Ion Creangă, op. cit, p.179.
118 Ion Creangă, op. cit, p.138.
119 Ion Creangă,op.cit.,p.109.
120 Ion Creangă, op. cit, p.54.

64
Tot antepuse sunt și unele epitete, având rolul de a accentua tr ăsăturile exprimate de
acestea: ,, -Mă! Da’, drept să -ți spun, că mare nătărău mai e ști!”122. Unele dintre acestea au o
valoare de superlative, cum sunt grozav, strașnică, cumplit: ,, o vrăjitoare strașnică care
închega apa”,,123 ,,-Mai rămâne îndoială despre asta, zise Gerilă, tremurând cumplit ”,124.
,,Un indice al superlativului << cantității>> îl constituie locuțiunea atâta amar de , a
cărei recurență a r fi demonstrată amintind n umai că, în ,, Povestea porcului ”, ea revine de
două ori pe aceeași pa gină.”125 ,, Și în sfârșit după atâta amar de trudă și pri mejdii, cu mare ce
au izbutit s ă ajun gă la gura unei peșteri. Aici călătoarea s -a suit iarăși pe aripele ciocârlanului,
din care abia mai putea fâlfâi, și el și -a da drumul cu dânsa pe o altă lume, unde era raiu, și nu
altăceva! kk
-Iaca Mănăstirea d e Tămâie! Zise Ciocârlanul. Aici se află Făt -Frumos, pe care îl cauți tu de
atâta amar de vreme.”126
Un alt element de oralitate specific operei lui Crean gă îl reprezintă interjecțiile
onomatopeice. Ele sunt destul de numero ase în opera sa, exprimând diverse acțiuni ale
personaje lor, mișcări ale acestora: ,, Ivan, atunci, nu perde vremea și face tranc! Capacul
deasupra”127(Ivan Turbincă), ,, Talpa Iadului, atunci, face țuști! Înlăuntru, și dracii tronc!
Închid poar ta după Ivan!”128(Ivan Turbincă). Ritmul ale rt, specific operei sale, zborul brusc,
pot fi de asemenea redate prin interjecții onoma topeice: ,, După multă trudă și buimăceală, în
loc să iasă la drum, dă de -un heleșteu și, văzând niște lișițe pe apă, zvârr!”129(Dănilă
Prepeleac), ,, Păsărilă atunci se lățește cât ce poate, înc epe a bojbăi prin toate buruienele și,
când să pună mâna pe dânsa, zbr! Pe vârful unui munte, și se ascunde după o
stâncă.”130(Harap-Alb). Unele interjecții sunt c hiar repe tate, tot pentru accentuare: ,, Și odată
pornesc ei, teleap, teleap, teleap!”131(Harap-Alb). Interjecția ai, repetată într -o frază din
basmul Harap -Alb de pa tru ori, su gerează lun gimea drumului parcurs de eroi.: ,, Și odată mi ț –
o înșfacă ei, unul de -o mână și altul de cealaltă, și ai, ai! Ai, ai! În zori de ziuă ajun g la palat!
”132( Harap-Alb).

121 Ion Creangă,op.cit,p.157.
122 Ion Creangă,op.cit,p.38.
123 Ion Creangă,op.cit,p.64.
124 Ion Creangă,op.cit,p.
125 G.I.Tohăneanu, op.cit, p. 65.
126 Ion Creangă, op.cit, p.63.
127 Ion Creangă,op.cit,p.180.
128 Ion Creangă,op.cit,p.172 -173.
129 Ion Creangă,op.cit,p.39.
130 Ion Creangă,op.cit,p.147.
131 Ion Creangă,op.cit,p.137.
132 Ion Creangă,op.cit,p.148.

65
,,O trăsătură stilistică fundamental ă a prozei lui Crean gă, constă fără îndoială, în
abundența adverbelor și a particulelor demonstrative, subliniind, într -o anumită măsură,
gestul, familiar vorbirii.”133 Aceste adverbe sau particule adverbial e indică locul unor obiecte,
al unor personaje( Oc hilă o găsește pe fata împăratului Roșu după ce ea își sc himbă
ascunzătoarea): ,, -Măi Păsărilă, iacătă -oi, ia! Colo, după lună.”134( Harap-Alb). Alte adverbe
sau locuțiuni redau mișcarea, mișcarea bruscă, vi olentă:,, Dar fata îi pune mâna în piept, îl
brâncește cât colo și zice ”135( Harap-Alb), dar și mișcările personajelor, traseele lor: ,,
Purcelul, atunci, de bucurie, mai dă un ropot pe sub lăiți, apoi se ie după moșnea g și cât cole,
mergea în urma lui ”136( Povestea porcului), ,, Mai iscodește e a pe ici, pe colea, să vadă n -a
pute afla ceva despre copil, dar copilul parcă intrase în pământ.”137( Povestea lui Stan
Pățitul).
Un al procedeu ce aparține stilului vorbit îl reprezintă, întrebarea adresată par tenerului
închipuit sau sie însuși. Acest procedeu înviorează în măsură maximă povestirea, datorită pe
de o parte formei dialo gate a expunerii,iar pe de alta faptului că avem a face cu o întrebare
aparentă, care nu așteaptă răspuns, întrucât conține în ea și răspunsul solicitat de
povestitor.”138
Așa cum am mai spus basmele lui Ion Crean gă au foarte puține descrieri și portrete, iar
acelea care sunt au trăsăturile deformate de cele mai multe ori. Ritmul narațiunii este unul
alert, atât evenimentele cât și personajele par a se grăbi. Pentru a stabili coordonatele
temporale autorul folosește de foarte mule ori expresii populare, precum a se culca odată cu
găinile, a se scula cu noaptea -n cap, pe la cântatul cocoșilor, des pre ziuă, în zori de ziuă, pe
la prânzișor, etc. De asemenea sun folosite tot expresii populare pentru a su gera durata
acțiunilor, precum cât a bătut din palme .Timpul fabulo s este su gerat însă prin repetarea
verbului,: <<Și mer g ei o zi, și mer g două, și mer g patruzeci și nouă, până ce de la o vre me le
întră calea în codru.>>( Ha rap-Alb)139
Diferite adverbe sau locuțiuni adverbiale ce su gerează rapiditatea mișcărilor sunt:
răpede, iute, ca prin minune, deodată, pe data, pe loc, cât ai bate d in palme. Între aceste
acțiuni ce au loc rapid apar întâmplări pline de neprevăzut, introdus e prin diferiți termeni:

133 G.I.Tohăneanu, op.cit, p. 35.
134 Ion Creangă,op.cit,p.148.
135 Ion Creangă,op.cit,p.154.
136 Ion Creangă,op.cit,p.54.
137 Ion Creangă,op.cit,p.90.
138 ***Studii despre Ion Creangă , vol.II, Editura Albatros, București, 1973, Iorgu Iordan, Limba lui Creangă ,
p.81.
139 G.I.Tohăneanu, op.cit, p.43.

66
când, iaca, numai iaca: ,, Când iaca un om trecea iute spre târ g c-o capră de
vânzare140.”(Dănilă Prepeleac), ,, Dănilă însă ofta din greu lângă burduful cu banii și, se tot
frământa cu gândul ce -i de făcut. Când iaca al treilea drac i se înfățișează înainte.” 141
Tot pentru a su gera idea de mișcare, pentru a a ccentua anumite trăsături, fapte, autorul
folosește repetiții: ,, Și mer ge el, ș i mer ge, până ce înnoptează bine.Și, când prin dreptul
podului, numai iaca ce îi iese și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat.”142(Harap-Alb)( Chiar
acest verb ,,a mer ge” repetat, sugerează idea de mișcare).
O formă a repetiției o constituie imprecația, în care verbul este reluat dar la un alt mod,
având valoare de imperative: ,, -Las’că v -am găsit eu ac de cojoc! De-acum dormiți, dormire –
ați somnul cel de veci”.143(Harap-Alb) Verbele care apar mai des în imprecaț ii sunt la
Crean gă, a mânca și a bate …..”144Aceeași idee de mișcare după cu m am văzut este redată
prin repe tarea unor verbe sau prin numărul lor mare .,,Crean gă manifestă o predilecție vădi tă
pentru prezentul dr amatic, ale cărei virtuți expre sive sunt bine cunoscute”, spune G.I.
Tohăneanu.145 De asemenea de foarte multe ori este folosit imperfectul, ce e xprimă id ea de
continuitate, de activitate continuă :,,Unii secerau, alții le gau snopi, alții făceau clăi…alții
cărau, alții durau irezi.”146(Povestea lui Stan Pățitul)
,, Viitorul simplu (în locul prezentului indicativ), într -o frază intero gativă, marcează
frecvent îndoiala:<<De câți ani îi fi tu?>>( Povestea lui Stan Pățitul)147
Tot de caracterul vorbit țin și expresiile idioma tice,,, grupuri sintactice devenite fixe cu
vremea și având un înțeles fi gurat.Ele sunt, în fond ,comparații sau me tafore,adică ima gini,a
căror expresivitate se datorește faptului că marea lor plasticitate servește, de fapt, la su gerarea
unei semnificații oarecum abstracte.”148
În ceea ce privește vocabularul, așa cum am mai spus, acesta conține expres ii țărănești,
unele c hiar necunoscue acum, și se observă lipsa aproape în to talitate a neolo gismelor.,,
Opera lui Crean gă nu conține decât vreo douăspre zece neolo gisme”, spune Jean Boutiere.149
Acestea sunt înlocui te cu re gionalisme, cu,,moldovenisme”( Jean Bou tiere). Acesta clasifică
aceste ,,moldovenismeӔn trei grupe:

140 Ion Creangă,op.cit,p.36.
141 Ion Creangă,op.cit,p.45.
142 Ion Creangă,op.cit,p.103.
143 Ion Creangă, op.cit, p.137.
144G.I .Tohăneanu, op. ci, p. 94.
145 G.I Tohăneanu, op. cit, p.78.
146 Ion Creangă,op.cit,p.80.
147 Jean Boutiere, Viața și opera lui Ion Creangă , Editura Junimea, Iași 1976, p.241.
148 ***Studii despre Ion Creangă , vol.II, op.cit, p.97.
149 Ibidem, p. 235.

67
,,-a) unele cuvinte, puțin numeroase de altfel, au în Moldova, sub forma lor pan-românească,
un înțeles special( pic, mântui, a -și înc hipui).
-b)altele nu diferă de cuvintele corespunzătoare, întrebuințate în toate celelalte provincii,
decât printr -o ușoară diferență de formă: blăstăm -blestem, sară -seară, cămeșă -cămașă.
-c) altele, în sfârșit, sunt specific Moldovei: bezmetic, bu haiu, gireadă.”150
Tot la nivel morfolo gic pot fi întâlnite forme moldovenești ale numeralelor, precum șese,
șepe, tuspatru, tusinci.
Se întâlnește de asemenea destul de des dativul etic, ut ilizat în literatura populară, , Setilă,
dând fundu rile afară la câte o bute, orp! Ți-o sugea dintr -o sin gură sorbitură”.151
Figurile de stil sunt puține în opera lui Crean gă: metafore,, a boi pe cineva”, ,, a nu -i fi
toți boii acasă”, comparații ,,era netezită de parc -o linsese vițeii”, construcții pleonastice,, mi –
a luat el Dumnezeu turbinca” . Într-un număr mare însă pot fi întâlnite intero gații, exclamații,
interjecții ce accentuează miș cările, faptele personajelor, proverb e și zicători,, aproximativ
vreo sută”.152 Se observă că aceste proverb e și zicători sunt introduse de fiecare dată de
formula ,, Vorba ceea”. Vorba ceea: ,, Fiecare pentru sine,croitor de pîne”.153
,,Imaginile, metaforele, comparațiile lui Crean gă sunt proverb e sau ziceri tipice ale
poporului, expresii scoase din marele rezervoriu al limbii.”154
,, Crean gă și-a scris operele în limba simplă și colorată a țăranilor din Moldova; stilul se
adaptează de minune ne voilor de moment: e când simplu și naiv, ca ba smul popular însuși,
când devine mai ales în descrieri, viu, precis și nervos… Prin calitățile de fond și de formă
ale operei sale literare, Crean gă se situează print re cei mai mari scriitori români ai secolulu i
al XIX -lea.”155
Augumentativele au și ele un rol important în opera lui Crean gă. Prin însăși funcția lor
ele au rolul de a accentua anumite fapte, trăsături ale personajelor. Să ne gândim la episodul
din Dănilă Prepeleac , la replica dracului către el, după ce Dănilă îl pusese să se în treacă la
fugă cu un iepure, co pilul său cel mai mic ”: ,, – Mă! Da !sprinten și sprințăroiu copil mai ai,
drept să -ți spun.”156(Dănilă Prepeleac). Găsim au gumentative și în Harap -Alb, referitoare la
descrierea buzelor lui Gerilă ( buzoaie) și puse în antiteză cu diminutivul aceluiași termen(
buzișoare – cum le vede Flămânzilă), ele exprimă ironia.

150 Jean Boutiere, op.cit, p.236.
151 Ion Creangă, op.cit, p. 235.
152 Jean Boutiere, op.cit, p. 253.
153 Ion Creangă,op.cit,p.97.
154 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români , Editura Minerva, București, 1988, p. 88.
155 Jean Boutiere, op.cit, p. 257.
156 Ion Creangă,op.cit,p.43.

68
O altă tehnică utilizată frecvent de autor este monolo gul interior, o modalitate de legătură
între narațiune și dialo g. Îl întâlnim în mai toat e basmele lui:,, Și așa, trezindu -se el în multe
rânduri vorbind sin gur, ca nebunii, sta în cumpen e: să se însoare…să nu se
însoare!”( Povestea lui Stan Pățitul). 157
,,Stilul lui Crean gă este p rin excelență un stil popular, stil mai mult oral decât scris,
potrivindu -se admirabil subiectelor împrumutate din viața sau din tradițiile poporului.”158

157 Ion Creangă,op.cit,p.70.
158 Jean Boutiere, op.cit, p. 249.

69
II. ASPECTE METODICE ȘI DIDACTICE

CAPITOLUL I
PROCESUL STUDIERII LITERATURII ROMÂNE. RECEPTAREA TEXTULUI
LITERAR

O operă de artă este creată pentru a fi receptată, înțeleasă, caracteristică ce scoate în
evidență importanța acestui proces complex în contextul studierii li teraturii în școală.
Definită drept o formă specifică a activității umane, ce „repetă și reproduce structura
activității creatoare a artistului (prin «co -operare» și «post -creație»), dar în ordine inversă”159,
receptarea artistică di feră de la un receptor la altul, de la un cititor la altul. Din punct de
vedere didactic , receptarea presupune cunoașter ea condițiilor subiective și a obstacolelor de
ordin tehnic, care apar atât în lectură ,cât și în interpretare(incapacitatea elevului de a -și da
seama de mesajul global al operei, dificultățile în interpretarea anumitor imagini artistice,
sensibilitatea lui, blocajele de diferite tipuri, gustul estetic primitiv, neevoluat etc.),
acceptarea elevului nu ca un element pasiv, ca un simplu receptor al mesajului estetic, ci ca
partener de dialog, care va contribui la înțelegerea și interpretarea unei opere literare.
Nu trebuie să uităm că literatura nu se predă, ea trebuie să trezească anumite trăiri,
sentimente, să -i poată face pe elevi să emită anumite j udecăți de valoare privind opera
literară citită sau ascultată. ”Pot fi descrise însă structura operei și regulile de funcționare ale
întregului. Profesorul poate deci să -i înarmeze pe elevi cu o anumită metodologie, care,
bazându -se pe înțelegerea operei c a organism complex structurat, să permită în practică
apropierea adecvată a textului, bazat pe respectul pentru normele specifice ce -l
guvernează”160.
Importanța majoră a acestei discipline școlare este că prin obiectivele generale
instructive, educat iv- formative determină sensibilizarea elevilor. Prin intermediul modelelor
care sunt oferite în operele literare această disciplină acționează asupra sensibilității, și a
conștiinței lor, dar și transmițându -le cunoștințe, idei, sentimente și dându -le exemple de
modele de comportament de urmat.
Obiectivele literaturii române ca proces didactic desfășurat într -o viziune modernă sunt
formarea interesului elevilor pentru lectura textelor literare și, pe această cale, modelarea

159 Victor Ernest Mașek , Mărturia artei: eseu despre cunoașterea prin artă , Editura Academiei, București,
1972, p. 88
160 Vistian Goia,I. Drăgătoiu, Metodica predării limbii și literaturii române , E.D.R., Cluj, 1995, p. 57

70
gustului lor estetic161. Dar în acest obiectiv general, sunt cuprinse și alte obiective, spiritul de
observație, o exprim are bogată, frumoasă, educarea unor sentimente deosebite, cultivarea
gândirii, a imaginației, precum și obiective morale ,solidaritatea umană, dorința de bine și
frumos , dar nu în ultimul rând formarea unui comportament civilizat în societate. Nu trebuie
uitat însă ceea ce este cel mai important : obiectivul principal al procesului de receptare a
literaturii în școală rămâne ace la de a –i face pe elevi mari citi tori, de a -i apropia de carte ,
oameni cu deprinderea de a citi, zilnic ceva interesant, capabili de a emite apoi judecăți de
valoare referitoare la lecturile lor.
Cât despre condițiile subiective ale receptării, cercetătorii din acest domeniu notează :
a) interesul, care concentrează întreaga atenție a receptorului asupra obiectului („Ce
comunică textul?”, „Despre ce este el?”), și respectul care separă opera de artă de cele fizice,
de lucrurile din viața cotidiană. De aici rezultă un obiectiv major pe care trebuie să îl aibă
profesorul, și anume să -i capteze atenția elevului, să -l determine la o lectură atentă și nu
superficială.
b) orientarea hedonistă și comunicativă : cititorul se așteaptă, în urma contactului cu opera, la
plăcere, la satisfa cție estetică. „Uimirea definește calitatea plăcerii estetice: sentimentul ei de
surpriză asigură întreținerea acelui interes fără de care conștiința nu ar fi capabilă să
prelucreze și să conștientizeze informația estetică a operei, iar aspectul ei contemp lativ
urmărește îndeaproape și solicită interpretarea, prefigurând liniștea și bucuria calmă în care
va cantona odată procesul încheiat”162.
În al doilea rând, el, cititorul simte nevoia de a comunica spiritual cu autorul, de a face
schimb de impresi i cu alți cititori. Întrebările prin care se cere opinia personală a elevului
despre impresiile lăsate de operă, ori părerea lui, de exemplu, față de un anumit personajul
literar („Ce părere ai tu despre personaj?”), atitudinile elevilor („Ce credeți fiecare dintre voi
despre personajul în cauză?”), ale criticilor literari („Care -i atitudinea criticilor literari X, Y
față de personaj?”), opinia autorului („Relevați atitudinea scriitorului din felul în care a fost
construit personajul?”) a u rolul de a satisface dorințaelevilor de a-și împărtăși impresiile, de a
scoate o concluzie în urma comparării punctului propriu de vedere cu celelalte;
c) orientarea cognitivă înțeleasă ca o formă prin care cititorul dobândește noi cunoștințe
(despre un nou scriitor, despre o altă perspectivă asupra problemei, etc.). Desigur, elementul

161 Constantin Parfene, Metodica predării limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico – aplicativ ,
Editura Polirom, Iași, 1999, p. 115
162Victo r Ernest Mașek , op. cit., p 96

71
inedit , care trezește curiozitatea , o menține vie și va domina activitatea elevilor, trebuie să fie
pus pe prim -plan;
d) orientarea axiologică –cititorul se identifică cu personajele din operă și pot determina
participarea sa la universul operei („Ce ai face dacă ai fi în locul personajului?” „De ce ai
proceda anume așa?”, „Cum crezi că este acest comportament? „Cu care personaj crezi că nu
te asemeni ? De ce?”);
e) dorința cititorului, clară sau nu , de a -și folosiimaginația.
Trebuie spus că neglijarea de către profesor a acestor tipuri de orientare artistică a
cititorului în procesul de proiectare a sarcinilor pentru interpretarea textului va duce la
deformarea recept ării normale, unitare a operei de artă.
Tot la fel de importantă este și cunoașterea etapelor și a nivelurilor de receptare a
creațiilor literare. Din analiză, se evidențiează următoarele etape:
a) pregătirea elevului pentru lectura textului (motive, interese, necesități);
b) exprimarea unei atitudini etico -estetice față de opera în cauză;
c) exprimarea unor trăiri, emoții (conform opiniei lui Tudor Vianu, atenția individului care în
fața artei încearcă numai senzații organice, asociații și se ntimente este concentrată asupra
propriului eu, nu asupra obiectului exterior. Efectul răscolitor sau înviorător al artei,
asociațiile pe care le țesem în jurul ei, sentimentele pe care le trăim în legătură cu ea ne
fixează înlăuntrul subiectivității noast re163);
d) recrearea conținutului imagistic al operei;
e) formularea unor raționamente;
f) exprimarea unor opinii;
g) aprecierea operei de artă (gustul estetic, judecățile artistice etc.).
Și studiile în domeniu, dar și practica școlară scot în eviden ță câteva niveluri de receptare
a operelor artistice. „Sunt indivizi, subliniază Tudor Vianu, pentru care opera de artă trăiește
mai mult prin conținutul ei, alții, pentru care ea există mai degrabă prin organizarea ei
formală. Unii care se abandonează sen timentelor lor și, în fine, alții care formulează judecăți
cu privire la structura operei sau emit aprecieri în legătură cu valoarea ei” 164.
Primul nevel este reprezentat de recepatarea sentimentală, emoțională. În procesul de
citire/ receptare cei ce citesc nu sunt preocupați de operă în sine, de conținutul ei , ci de
sentimentele pe care ea li le stârnește . Dar aceste sentimente nu sunt puternice . Ele pot fi ușor
înlocuite unele cu altele . Cititorii nu -și pot raporta aceste sentimente la ceva concret din

163 Tudor Vianu, Estetica , Editura Orizonturi, București, 2011, p. 88
164 Ibidem, p. 351

72
natură, pe ei nu -i interesează imaginea autorului asupra lumii pe care o creează în operă. Ei
„povestesc” o poezie având impresia că astfel transmit ideile frumoase ale autorului . La
întrebar ea profesorului de ce le -a plăcut / nu le -a plăcut, de exemplu, basmul Povesea lui
Harap -Alb ei reproduc ideile cu care au rămas din text, povestea . Ceea ce spun ei se rezumă
de multe ori la „îmi place / nu -mi place”, „în viață așa ceva nu este posibil”, „ e plictisitoare”,
„n-am înțeles nimic” etc. Acești elevi sunt receptorii naivi .În acest sens profesorul trebuie să
nu adreseze întrebări care solicită in formații exacte din text, respectiv un efort minim din
partea elevului. Pentru început el poate utiliz a întrebările care se referă la detalii, la
explicarea unor cuvinte, simboluri etc., întrebările cu rol aplicativ, care solicită capacitatea de
a gândi logic, care presupun o trimitere la diferite situații din viața reală și în final
întrebările de interpretare , cele mai complexe, care cer realizarea unor legături între idei,
fapte.
La al doilea nivel, numit de Tudor Vianu intelectual -apreciativ, elevii demonstrează că pot
interpreta texttul studiat , că analizează, produc judecăți, idei care sunt d eja înregistrate în
critica literară dar ei nu le cunosc. Ei se pot identifi ca cu personajele, detaliază, discută foarte
bine un aspect sau altul al operei. Profesorul are rolul de a -i încuraja pe acești elevi. De multe
ori elevii au tendința de a nu analiz a în detaliu o operă, ci de a se opri la suprafață. Ei trebuie
să fie încurajați să facă acest lucru. Cele mai bune întrebări sunt cele care oferă posibilitatea
de a cerceta în profunzime textul, de a -l examina din diferite unghiuri de vedere (ex.:
„Demons trați că opera literară Povestea lui Harap -Alb de Ion Crean gă este un basm ). În
procesul de interpretare se va insista deci în mod deosebit asupra sarcinilor menite a -i ajuta
pe elevi să descopere această a doua realitate, creată de imaginația autorului .
Nivelul superior , al treilea nivel al receptării operei artistice este cel creativ. La acest
nivel elevii rezolvă și probleme complicate, decodifică idei încifrate, ascunse,emit judecăți de
valoare. Desigur, unele dintre acestea pot fi obiective, al tele – subiective. Ei p ot să spună de
exemplu, că basmul Povestea lui Ha rap-Alb este mai frumos decât basmul Dănilă Prepeleac ,
adăugând că îl preferă totuși pe acesta din urmă. Astfel, pentru a formula judecata respectivă
elevul a analizat pe fiecăre dintre cele două basme , pentru a stabili anu mite analogii și
deosebiri din care s -a putut formula afirmația respectivă . Tocmai acest fapt trebuie luat în
considerație de către profesor. Or, întrebările sintetice , îi determină pe elevi să apeleze la
cunoșt ințele anterioare, la experiența lor de viață . Așa ei se implică, gândesc pentru a da o
soluție (Ex.: „ Ce s-ar fi întâmplat cu Dănilă Prepeleac dacă fratele său nu i -ar fi împrumutat
carul cu boii ?„Ce schimbăr i veți face în finalul basmului Dănilă Prepeleac dacă ați avea
această posibilitate? Cum motivați?”). Trebuie spus că elevii care au creativitate vor propune

73
soluții la sarcinile formulate mai sus, ținând cont de logica construirii personajului, de
circumstanțele în care el trăiește, de relații le lui cu lumea operei, de psihologia lui etc. Din
practică s -a văzut însă că ei acceptă variantele scriitorului fără a adopta o atitudine critică
față de opera acestuia. Întrebările finale, evaluative, îi ajută pe aceștia.
Ca să înțeleagă bine o operă de artă, elevul trebuie să încerce să înțeleagă ceea ce a vrut să
spună autorul, să pătrundă adânc înțelesurile operei, să poată emite judecăți pe baza ei.
Profesorul trebuie să -l ajute doar să facă asta, să -l dirijeze .

CAPITOLUL II

METODE ȘI PROCEDEE ÎN RECEPTAREA TEXTULUI LITERAR

74
Potrivit ,,Pedagogiei” lui Constantin Cucoș 165se poate vorbi de patru etape ale
proiectării didactice: Prima etapă care cuprinde operațiile de identificare ale obiectivelor
educaționale ale lecției, etapa a doua în care se stabilesc resursele educaționale și materiale de
care depinde desfășurarea lecției, etapa a treia în care se proiectează strategiile didactice,
metode , materiale și mijloace ce urmează a se folosi în lecție și a patra eta pă, în care se
stabilesc tehnicile de evaluare ce urmează a fi folosite.
În „Didactica modernă ”166, etapele principale ale activității de proiectare a unei
lecții sunt:
– încadrarea lecției în sistemul activităților sau în planul tematic ,
– stabilirea competențelor / obiectivelor și operaționalizarea acestora în contextul
proiectării unei lecții,
– selectarea, structurarea logică, esențializarea, adecvarea conținutului, transpunerea
lui didactică,
– elaborarea strategiei de instruire (stabilire a activităților de învățare),
– stabilirea structurii procesuale a activității lecției,
– prefigurarea strategiilor de evaluare,
– stabilirea acțiunilor de autocontrol și autoevaluare ale elevilor.
Programa școlară la limba și literatura română nu îngrădește profesorul, ci îi oferă
posibilitatea de a -și manifesta măiestria în alegerea, combinarea și aplicarea celor mai
adecvate metode și procedee didactice în vederea atingerii obiectivelor propuse. Așadar,
strategia didactică este expresia unității și interdep endenței metodelor didactice, procedeelor,
mijloacelor de învățământ și a modurilor de organizare a învățării (frontal, pe grupe sau
individual), este expresia personalității profesorului.
Metoda (gr.”metha” -către, spre și „odos” -cale, drum) ar putea fi co nsiderat drum ul
care conduce la atingerea obiectivelor educaționale sau cale a parcursă de către profesor
pentru a le ușura elevilor activitatea de învățare.
Procedeul este fie o parte a metodei, partea concretă a acesteia, elementul ajutător
(astfel, meto da este un ansamblu de procedee oportune pentru o situație de învățare).
Mijlocul de învățământ este un instrument material (ex. calculatorul, planșele,
dispozitive, aparate) care ușurează transmiterea cunoștințelor, formarea deprinderilor,
învățarea și au toînvățarea, evaluarea și valorizarea aplicațiilor practice în procesul didactic.

165 Constantin Cucoș, Pedagogie, Ediția a II revăzută și adăugită , Editura Polirom ,2006, București, p.315.
166Miron Ionescu, Ioan Radu, Didac tica modernă , Editura Dacia, , Cluj -Napoca, 2006, p. 23

75
Profesorul trebuie să evite însă să folosească aceleași metode, procedee și mijloace de
învățământ, pentru că aceasta poate aduce la oboseală și monotonie.
Datorită opoziției dintre nou și vechi metodele au fost clasificate în metode
tradiționale și metode moderne. Ele trebuie să fie alese în vederea realizării unei învățări
active, în care profesorul să aibă rolul de a ghida, de a dirija învățarea, să fie cel care să
pună elevii în situații concrete de învățare prin efort propriu. Învățământul modern susține
eliminarea expunerii din predare.Tot de capacitatea cadrului didactic ține și cât reușește să
imprime un caracter activ modului tradițional de transmitere a cu noștințelor.
În „Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice ”, coordonată
de Constantin Cucoș167, se face o clasificare a metodelor didactice:
a) metode de predare – asimilare
– tradiționale : expunerea didactică, conversația didactică, demonstrația, observarea, lucrul
cu manualul, exercițiul;
– de dată mai recentă : algoritmizarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz,
metode de simulare, învățarea prin descoperire
b) metode de evaluare
– de verificare,
– de apreciere .
Conversația este metoda cu rol preponderent în practica didactică a studierii literaturii
în școală. După unii pedagogi / didactici eni, metoda interogativă este una tradițională și
presupune dialogul viu, spontan, liber dintre profesor și elevi sau dintre elev – elev.
Întrebările profesorului trebuie să vizeze nivelul de dezvoltare a gândirii, capacitățile
creatoare, mai puțin capac itatea de memorare a cunoștințelor. După opinia altora, metoda
oferă elevilor „posibilitatea și satisfacția de a fi descoperit ei înșiși adevărul, le dezvoltă
capacitatea de exprimare, le formează priceperea de a mânui dialogul pentru realizarea unei
comun icări clare și complexe. ”168Abordarea basmelor lui Ion Crean gă se realizează prin
medierea acestei metode flexibile, bogată în posibilități inovative.
Literatura și receptarea ei în școală oferă o bună posibilitate pentru desfășurarea unor
asemenea dialoguri , ele putând avea loc în mai toate activitățile didactice de studiere a
literaturii. Prin dialog între elevi și profesor sau chiar elev -elev, pe baza textelor literare, se
cultivă creativitatea elevilor, capacitatea de a dobândi personal cunoștințele dobân dite.

167Constantin Cucoș, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Curs elaborat în
tehnologia învățământului deschis la distanță , Editura Polirom, Iași, 1998, p. 56
168Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
2002, p. 45

76
Conversația didactică îmbracă două forme, după cum spune Constantin Parfene169:
euristică și catihetică.
Conversația euristică (socratică) este cea în care interlocutororul este condus (prin
întrebări strategic formulate) la descoperirea adevărului urmărit de cel care ghidează
conversația. Întrebările sunt formulate astfel încât conduc spre un răspuns final pe care -l
presupune și -l așteaptă profesorul, ghidând gândirea elevilor. O întreb are nouă ce urmează a
fi formulată își are o parte din răspuns în răspunsul anterior. De cele mai multe ori,
conversația euristică se împletește cu demonstrația, metoda fiind recomandată în cadrul
lecțiilor de formare a priceperilor și deprinderilor, de re capitulare și sistematizare.
Conversația catihetică (examinatoare) are ca rol constatarea nivelului la care se află
cunoștințele elevului la un moment dat. Fiecare întrebare împreună cu răspunsul său sunt
independente față de celelalte întrebări și răspuns uri.
Conversația catihetică se bazează pe memoria elevilor și poate fi folosită în partea de
început a lecțiilor, pe tot parcursul predării sau în cadrul feedback -ului.
De exemplu, î n urma lecturării fragmentelor din manual , se poate începe o
conversați e privitoare la personajul principal din basmul ,,Dănilă Prepeleac”. Se pot formula
următoarele întrebări: Care dintre cele două fețe ale lui Dănilă vă este mai simpatică?Prostul
sau păcălitul? Cum explicați faptul că după fiecare sc himb dezavantajos Dănilă își continuă
drumul în loc să se în toarcă acasă? Cum credeți că se explică personalitatea contradictorie a
lui Dănilă?
Comunicarea este o metodă tradițională prin care sunt transmise informațiile, dar ea
poate fi transformată foarte ușor într -una activă. Rolul profesorului este de a dirija pas cu pas
activitatea elevilor, activitate bazată pe rezolvarea de sarcini mici, „într -o succesiune dată de
raționamentul inductiv al pedagogului.”170 De cele mai multe ori profesorul este cel care
transmite, comunică ideile generale, concluziile. Dezavantajul pe care -l prezintă această
metodă este că elevul este dependent de profesor foarte mult , gândirea acestuia fiind
influențată de ce spune profesorul. Dar, cadrul didactic nu poate avea siguranța unei
participări continue a elevilor la o elaborare cu ajutorul minții a soluțiilor.
Chiar dacă ea este încă foarte mult folosită, această metodă nu mai răspunde
cerințelor învățământului modern, în care accentul cade pe formarea, nu pe informarea
elevilor, un învățământ în care relația profesor -elev nu mai este cea dintre un emițător – cel

169Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico – aplicativ ,
Editura Polirom, Iași, 1995, p. 133
170 G. Be ldescu ,, Ortografia în școală , E. D.P, București, 1973, P. 44

77
care deține informația și un receptor pasiv, capabil să primească informația , ci, mai degrabă,
este o relație de parteneriat, elevul fiind un partener conștient implicat în propria form are,
atâta timp cât profesorul îi ușurează învățarea.
Problematizarea este o altă metodă, mai complexă însă, mai folositoare , care constă în
„punerea în fața elevului a unor dificultăți create în mod deliberat, în depășirea cărora, prin
efort propriu, elev ul învață ceva nou.” 171Se crede că problematizarea reprezintă una din cele
mai utile metode. Locul problematizării este acolo unde sunt probleme contradictorii care,
așa cum ne putem da seama di denumire, pun o problemă și trebuie rezolvate prin gândire .
În cadrul acestei metode la început se prezintă problema ce urmează a fi rezolvată,
apoi elevii încearcă găsirea unei soluții(și pot să apară acum contradicții între ceea ce știau ei
dinainte și informațiile aflate acum)și în final, soluția este aflată .
Ioan Cerghit 172concluziona: „Esența acestei metode constă în faptul că profesorul nu
comunică pur și simplu concluziile finale ale științei, cunoștințe gata elaborate, ci dezvăluie
elevilor embriologia adevărurilor ; prin rezolvări de probleme, el conduce gân direa acestora
spre descoperirea adevărurilor, spre construcția unor noi structuri mintale, structuri ale
realului ”; ne putem da seama că el puncta faptul că această metodă nu poate fi despărțită de
învățarea prin descoperire. O întrebare devine problemă când generează o nedumerire ,o
incertitudine, o neliniște, care pune elevul în mișcare, îl determină să gândească, și care poate
fi rezolvată prin demonstrații și argumentări raționale.
Opera literară este deschisăși ea poate avea multiple interpretări. De ci receptarea ei
reprezintă un prilej de stimulare a creativității elevilor, dându -le libertatea deplină de a da
orice răspuns, de a -și folosi creativitatea. Fiecare din ei, în funcție de gradul receptivității lor
literar – artistice, poate ajunge la răsp unsuri nuanțate, când este pus în situația de a rezolva o
întrebare – problemă, ocazionată de lectura unei opere sau a alteia. Li se poate cere elevilor să
citească Povestea lui H arap -Alb și să stabilească în ce măsură scema narativă tipică basmului
se regăsește aici.
Importanța acestei metode este dată de faptul că antrenează gândirea elevilor, le
stimulează observația, gândirea , capacitatea de a formula întrebări -problemă, de a elabora
ipoteze, de a analiza, de a realiza transferul de cunoștințe etc .de a se folosi de cunoștințele
generale pe care le au.
Demonstrația didactică este o metodă ce se folosește în practica tradițională și este
folosită uneori cu conversația sau analiza sintactică. Metoda constă în folosirea unui șir de

171Constantin Cucoș, op. cit., p. 65
172 Ioan Cerghit , Metode de învățământ , București, E.D.P, 1976, p. 103

78
raționamente logice, dar și a unor mijloace ( scheme, planșe, rebusuri etc ). Ea ajută elevul să
înțeleagă cele spuse de profesor prin îmbinarea cuvintelor cu imaginile (schemele grafice).
Pentru a nu fi o metodă pasivă, trebuie să pună accent pe implicarea elevilor în prelucra rea
datelor, în antren area lor în demonstrație, să îi pună să gândească.
Învățarea prin descoperire este considerată o metodă modernă, deoarece elevii
ajung să -și însușească noile noțiuni prin eforturi proprii, în contact cu realitățile de conținut.
Spre deosebire de învățarea prin transmitere a cunoștințelor și receptarea pasivă a acestora,
învățarea prin descoperire are un caracter activ și se bazează pe forța proprie de cunoaștere,
pe instrumentele proprii de cunoaștere pe care le posedă fiecare elev, pe autodirijare. Ceea ce
descoperă elevii sunt adevăruri deja cunoscute dar la care ei ajung singuri, și au nevoie de o
dirijare exterioară ( de preferat cea a cadrului didactic ).
În opinia cercetătorului Al. Găvănea, învățarea prin descop erire este o „modalitate de
a intra în posesia adevărurilor prin demersuri proprii, în contact cu realitățile de conținut”.173
Se disting mai multe tipuri de descoperire :
a) inductivă (care pornește de la realitatea obiectivă și ajunge la reguli / definiții);
b) deductivă (care pornește de la reguli și ajunge să ilustreze aspecte concrete);
c) transductivă (care operează cu raționamente analogice).
Această metodă se îmbină în lecți e și cu alte metode; conversația și problematizarea
sunt doar două dintre ele.
Această metodă poate fi folosită în majoritatea activităților didactice privind
receptarea literaturii, în t oate cele trei variante ale ei, atât în lecțiile de tip comentariu l iterar,
cât și în lecțiile de însușire a noțiunilor de teorie literară. În lecțiile de literatură de
comentariu literar prin descoperire inductivă, elevii pot identifica elementele structurale ale
operelor (teme, motive, sentimente, în cazul textelor liric e; componente ale structurilor epice
și dramatice: subiect, personaje etc.), și pe baza acestora să ajungă la generalizări (referitoare
la semnificațiile de ansamblu ale creațiilor citite, la valoarea lor etc). În lecțiile de teorie
literară, prin inducție , elevii pot identifica trăsăturile caracteristice care îi vor conduce la
formularea definiției noțiunii pe care opera respectivă o ilustrează. Prin descoperirea
deductivă, în care se pleacă de la general pentru a se afla ceva anume, elevii pot, spre
exemp lu, știind care este definiția noțiunii de roman, să ilustreze specia prin diferite opere,
adică prin opere care reprezintă această specie literară. În fine, prin descoperire analogică,
prin analogie, așa cum o spune și denumirea acesteia, elevii pot desco peri diferențele dintre

173Alexandru Găvănea, Cunoașterea prin descoperire în învățământ , București, E.D.P, 1975, p. 114

79
specii precum schița, nuvela, romanul, basm, din punct de vedere structural, manifestate, cu
evidență, în plan cantitativ.
Folosind descoperirea analogică, li se poate cere elevilor să identifice asemănările și
deosebirile dintre Dănilă Prepeleac și Amintiri din copilărie .
Tot prin aceeași metodă se pot identifica similitudini între personajul Făt -Frumos din
basmul l ui Mihai Eminescu Făt-Frumos din lacrimă de exemplu și personajul Harap -Alb din
basmul cu același titlu. Profesorul poate de semenea să compare ce le două basme mai sus
amintite din punctul de vedere al probelor pe care le au de trecut cei doi eroi .
Această metodă constă în formularea unor sarcini de învățare date spre rezolvare
elevilor, ca activitate frontală, independentă, și în verificarea și evaluarea modului de
rezolvare, prin conversație. Metoda, în funcție de vârsta și caracteristicile fiecărui elev, se
poate folosi diferențiat, la toate clasele, indiferent de ciclul de învățământ.
Metoda aceasta place elevi lor, pentru că prin intermediul ei elevii cred că sunt cei
care descoperă adevăruri ascunse. Valoarea învățării prin descoperire este aceea că ea devine
treptat învățare pentru descoperire .
Învățarea prin exerciții este o metodă destul defolosită în școală. Sub aspect didactic
„ exercițiul reprezintă o metodă fundamentală, ce presupune efectuarea conștientă și repeta tă
a unor operații și acțiuni, în esență, mintale sau motrice, în vederea realizării unor multiple
scopuri instructiv -educativ -formative, printre care acela de a cultiva posibilitățile elvilor de
transfer al cunoștințelor, capacităților și comportamentelor însușite, cât și evaluarea gradului
de operaționalitate al acestora”174
Această metodă este folosită în școala tr adițională, dar ea poate avea un rol important
în formarea elevilor ca autentici cititori de literatură. Îmbinând, sistematic, la clasele mai
mici, studierea limbii cu studierea textelor literare, exercițiile formează deprinderile elevilor
de a se exprima corect, oral și în scris, iar în clasele mai mari (liceale), pornind de la studierea
diferitelor specii literare, ele folosesc aceste deprinder i, pentru ca exprimarea lor să devină
nuanțată, expresivă . Exercițiile contribuie, deci, la formarea depr inderilor de muncă
independentă, la dezvoltarea creativității elevilor, fie că prin creativitate înțelegem talent
literar ( capacitatea de a crea ei singuri ), fie că prin ea numim capacitatea de a îmbina
cunoștințele pe care deja le au, informațiile, pe diverse teme.
Trebuie precizat că exercițiile trebuie adecvate, pe de o parte, înțelegerii acestei
specificități, și, pe de altă parte, formării profil ului de cititor stăpân pe criteriile de

174 Ibidem, p. 154

80
interpretare a unei opere, capabil să aibă anumite trăiri în contact cu textul și în stare să
exprime, clar, impresiile sale de cititor. În funcție de asta , pot fi folosite diferite t ipuri de
exerciții , în funcție de finalitățile urmărite în procesul receptării literaturii, și anume: exerciții
de înțelegere, explicitare și ilustrare a noțiunilor de teorie literară; exerciții de familiarizare cu
specificul artistic al operelor literare (spre exemplu, de motivare a expr esivității diverselor
compartimente ale limbajului poetic); exerciții de cultivare a exprimării orale și scrise
(pornind de la modelele oferite de diferitele tipuri de texte literare); exerciții pentru
dezvoltarea creativității( exerciții care cultivă gând irea, spiritul critic, gustul literar,
imaginația) ; exerciții de însușire a unor moduri artistice de exprimare( de narațiuni, descrieri,
dialoguri) în stil beletristic. 175
Astfel se poate cere elevilor realizarea unei paralele între basmul Dănilă Prepelea c și
Amintiri din copilărie urmărindu -se personajele, culoarea locală a lumii descrise, limbajul.
Metodă didactică cu grad sporit de complexitate, învățarea prin exerciții solicită
asigurarea unor cerințe:
– elevii trebuie să stabilească permanente legături între noțiunile teoretice și aplicațiile
practice;
– exercițiile – să stârnească interesul elevilor;
– să îi pună să gândească;
– să aibă cerințele clar formulate;
– să fie de dimensiuni acceptabile ;
– să nu fie prea multe în timpul pe care îl au;
– să fie date treptat și diferit, în funcție de vârsta și de capacitățile
elevilor;
– să fie variate, pentru a preveni monotonia, plictiseala, oboseala;
– să contribuie, treptat, la sporirea gradulu i de independență a elevilor
în efectuarea lor;
– să fie controlate, pentru evitarea însușirii greșite a unor noțiuni;
– să fie alese cu mare atenție de către profesor.
Exercițiile însă presupun inteligență , iar unele pot avea un caracter ludic, deși s e
rezolvă prin respectarea anumitor reguli.

175Constantin Parfene , Literatura în școală , ediția a II -a, Iași, Editura Universității AL. I. Cuza , 1997, p. 75

81
Instruirea programată este o tehnică modernă de învățare și constituie o consecință și
o aplicație ale ciberneticii în metodologia didactică.176Ea este bazată pe principiul: stimul –
reacție – întărire (confirmare) (B.F.Skinner). Cu cât înt ărirea (negativă sau pozitivă) – la un
răspuns dat de elev -este mai operativă, cu atât feedback -ul este mai rapid, iar elevul mai
dornic de a -și controla efortul prin confirmarea / infirmarea unei reușite.
Metoda respectă un set de principii riguroase:
a) principiul pașilor mici și al progresului gradat;
b) principiul răspunsului efectiv (al participării active);
c) principiul confirmării rapide a răspunsului;
d) principiul respectării ritmului individual de studiu;
e) pri ncipiul reușitei sau a al răspunsurilor corecte.
Mijloacele folosite sunt de diferite feluri , de la fișele programate și manualele
programate, la mașinile de învățat (calculatoarele). Și această metodă prezintă dezavantaje,
întrucât:
– folosirea doar a canalului vizual duce la limitarea canalului sonor, atât de necesar în
însușirea corectă a unei limbi,
– limitează posibilitatea de dezvoltare a capacităților creatoare ale elevului,
– negarea dialogului viu dintre profesor și elev izolează actul de învățare d e contextul
psihosocial etc.
Cu privire la specia literară basmul, profesorul poate insera pe fișele de lucru
secvențele care duc la o mai bună înțelegere a particularităților acestei specii, dar îi pune la
îndemână elevului și o listă de răspunsuri exacte .
– Secvența 1: I se dă informația: Basmul este o narațiune amplă, având caracter
supranatural, în care personajele( uneori animale cu comportamen omenesc sau
ființe fantastice precum zâne, pitici etc) poartă valori simbolice.
– Secvența 2: se exprimă o sarcină de rezolvat: Încadrați textul dat ( un fragment din
basmul Dănilă Prepeleac , de exemplu), într -una din speciile literare cunoscute.
– Secvența 3: Precizați particularitățile acestui text, justificând că aparț ine speciei
literare numite basm.

176 Constantin, Cucoș, op.cit, p.299.

82
Ca modalități de programare pot fi consemnate programarea lineară și programarea
ramificată. În cazul primeia fragmentarea dificultăților este mai amănunțită, în timp
ce în programarea ramificată fragmentarea se face pent ru dificultăți mai mari.177
Brainstorming -ul se mai numește și asaltul de idei, este o metodă care încurajează
formularea a cât mai multor idei (oricât de fanteziste ar părea) ca răspuns la o situație
enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea . Această metodă,, are drept
caracteristică separarea procesului de producere a ideilor de procesul de valorizare, de
avaluare a acestora( care are loc ulterior).”178
Ea presupune o serie de avantaje:
– participarea activă a tuturor elevilor,
– dezvoltarea c apacității de a lua decizii, de a le analiza,
– exprimarea personalității,
– exersarea creativității,
– dezvoltarea relațiilor interpersonale,
– realizarea unei ambianțe pline de prospețime.
În derularea metodei se parcurg etape precum:
– alegerea temei și a sarcinii de lucru,
– solicitarea exprimării rapide, fără referiri critice legate de răspunsurile celorlalți,
– înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tablă, pe flipchart),
– analiza critică a ideilor (argumentarea, contraargumentarea),
– selectarea ideilor originale și cât mai apropiate de soluția problemei,
– afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate: propoziții, scheme, cuvinte, colaje
etc.
Lucrul cu manualul sau cu alte cărți este o metodă complexă care îmbină alte
metode, în funcție de conținutul propus și de obiectivele avute. Această metodă înlocuiește
momentele de exp unere ale profesorului, acesta având rolul de a da lămuriri când elevii
întâmpină dificultăți. Se impun ca necesare însușirea și practicarea un or tehnici de lectură:
– citirea lentă, – lectura problematizată,
– citirea selectivă, – lectura comentată,
– citirea critică, – lectura dirijată.
În procesul receptării literaturii este nevoie ca elevii să aibă permanent contact cu
opera literară. Ei trebuie să lucreze cu cartea, să încerce să -i afle sensurile. Dar procesul

177 Constantin, Cucoș, op.cit, p.300.
178 Constantin, Cucoș, ibidem, p.298.

83
lecturii cărții literar – artistice necesită o teh nică specială, anumite operații: să se cunoască
tipul cărții – ea poate fi broșură, volum, enciclopedie, manual, dicționar etc., elementele ei de
prezentare și organizare interioară – copertă, supracopertă ,prefață, introducere, comentarii,
note, indexuri, anexe, tabla de materii , trebuie să știe să –și extragă ideile dintr -un text ( cu
fișe de citate, note și fișe de studiu, rezumate, conspecte ș. a.); să poată în final să facă
anumite compuneri pe baza unei cărți (recenzii, co mentarii, cronici, eseuri etc. ).
Cartea pe care o au toți elevii la îndemână în procesul receptării literaturii este
manualul. Această carte devine un instrument indispensabil, în primul rând pentru elev, dar și
pentru profesor, zilnic folosit. Un manual modern de literatură este un gh id excelent de
îndrumare a elevilor în lectura operelor, prin variatele strategii didactice folosite pentru
trăirea adevărurilor operelor, interpretarea lor și exprimarea propriilor opinii.
Lucrul în grup „constă în declanșarea și menținerea unor relații d e cooperare și
competiție între membrii unui grup sau ai mai multor grupe de elevi în vederea rezolvării
sarcinilor de învățare” 179
Metoda constă în împărțirea elevilor pe grupuri, rezolvarea sarcinilor didactice prin
confruntarea punctelor de vedere, dar mai ales în respectarea a două cerințe fundamentale
– de natură didactică (cele menționate anterior),
– de natură psihosocială -relațiile care se stabilesc între e levi, în funcție de participarea
la rezolvarea sarcinilor.
Se poate folosi această metodă într -o lecție de caracteriz are de personaj – Dănilă
Prepeleac, personajul principal al basmului cu același titlu. Se reactualizează cunoștințele
despre moda litățile de caracterizare (directă și indirectă), apoi elevii sunt grupați în grupe de
câte cinci elevi. Fiecărei grupe i se repartizează câte un frament din cele reproduse în manual,
elevii având drept sarcină notarea în caiete a trăsăturilor morale ce re zultă din fragmentele
respective.
Eficiente sunt din acest punct de vedere și metode ca turul galeriilor sau proiectul,
utilizate mai ales în perioadele de evaluare și sistematizare a cunoștințelor.
Cubul este o metodă ce are în vedere cercetarea unui subiect din mai multe
perspective, permițând abordarea complexă și integratoare a temei.
– se realizează un cub pe ale cărui fețe se scrie: descrie, compară, analizează,
argumentează, clasifică;

179 Constantin Cucoș, op. cit, p. 76

84
– fiecare dintre cele 6 grupe de elevi (corespunzătoare celor 6 fețe ale cubului) va
analiza și va răspunde la ceea ce i se cere prin cuvântul de pe latura cubului aleasă;
– se face forma finală a cubului prin adunarea răspunsurilor;
– se scrie pe tablă rezultat ul.
– Această metodă poate fi utilizată în studiul basmului Povestea lui Harap -Alb-
caracterizare de personaj: pe fiecare parte a unui cub, vor fi scrise cele șase cuvinte:
descrie, compară, analizează, argumentează, clasifică;
Elevii vor încerca să aibă în vedere următoarele probleme:
1. Identifică modalitățile prin care este carac terizat personajului principal;
– 2. Prezintă trăsăturile fizice ale lui Harap -Alb;
– 3. Identifică trăsăturile morale ale eroului;
– 4. Compară acest personaj cu altele din basme;
– 5. Expune relația dintre Harap -Alb și celelalte personaje ;
– 6.Clasifică acest tip de personaj într -o categorie.
Ciorchinele (simplu sau cu sateliți) este o metodă care merge combinată foarte bine cu
brainstorming -ul, deoarece se fac l egături între idei. Se desfășoară astfel:
– se scrie un cuvânt în mijlocul tablei / hârtiei de flipchart (ex. subiect) care urmează a fi
dezbătut;
– se scriu toate ideile, sintagmele care vin în minte în legătură cu acel cuvânt, trăgându -se
linii în tre acestea și cuvântul inițial;
– activitatea se încheie când nu se mai găsesc idei în legătură cu acel subiect sau când s -a
terminat timpul.
Ciorchinele poate fi completat în funcție de cunoștințele elevilor și, din simplu, poate
căpăta „sateliți”.
Turul ga leriei presupune o evaluare a produselor realizate de grupuri de elevi. Ceea
ce au realizat aceștia într -o unitate de timp dată, este expus de căt re liderul grupului și
susținut cu argumente ce au la bază conceptele lingvistice. După afișare, elevii pot t rece să
examineze rezultatele / răspunsurile, având posibilitatea de a -și lua notițe sau de a corecta.
După turul galeriei, grupurile își reexaminează propriile răspunsuri prin comparație cu
celelalte și citesc comentariile primite. În cazul răspunsurilor eronate, elevii își pot îndrepta
greșeala; este o metodă de autoevaluare dirijată de către profesor în proporție destul de mică.
Schimbă perechea (Share – pair circles) este o metodă interactivă de lucru. Profesorul
împarte clasa în două grupe egale ca număr; elevii din fiecare grupă se așază față -n față cu
perechea, rezultatul fiind două cercuri concentrice. Elevii își pot alege singuri p erechea sau

85
pot fi așezați în grupe de profesor . Elevii lucrează doi câte doi timp de câteva minute. Apoi
elevii din cercul exterior se mută în sensul acelor de ceasornic, pentru a -și schimba partenerii
și pentru a realize noi perechi. Jocul continuă până când se epuizează problemele ce trebuie
soluționate sau până când fiecare elev își regăsește partenerul in ițial. În această etapă, se
analizează soluțiile/ ideile emise de toate perechile.
Rețeaua de discuții este o metodă care presupune existența unui conflict în ceea ce
privește conținutul, care să provoace întrebări, discuții. După ce profesorul adresează o
întrebare – care să permită în egală măsură răspunsuri afirmative și negative, pro și contra –
,elevii se gândesc la aceasta și își formulează, într -un timp dat, propriile răspunsuri. Elevii
sunt grupați apoi câte patru, iar în interiorul fiecărui grup s e împart din nou în câte doi. În
fiecare fiecare grup de două persoane se discută, apoi și în grupul de patru persoane, după
care se notează argumentele care susțin fiecare tip de răspuns, pe o foaie de caiet. Fiecare
grup trebuie să își sintetizeze răspun surile și să își exprime o concluzie privitoare la problema
de dezbătut. Eventual, la sfârșitul discuțiilor se poate folosi o metodă gen turul galeriei, care
permite elevilor vizualizarea și reflecția asupra rezultatelor muncii colegilor și, în replică,
evaluarea și autoevaluarea propriilor rezultate ale muncii.
Metoda, poate fi aplicată de exemplu în basmul Povestea lui Stan Pățitul , incitând
la discuții de acest tip, astfel ordonate încât să încurajeze colaborarea. Profesorul nu mai este
centrul absolut de emitere a unor cunoștințe, el nu mai transmite doar informațiile, ci le
adresează o întrebare și le ghidează gândirea și răspunsurile
De exemplu, pentru a -i pune pe elevi în fața unei situații de viață ar putea fi pusă
acestora întrebarea: Ce ați face dacă ați fi în locul personajului Stan Pățitul la final cu baba
care o convinsese pe soția sa să -și înșele soțul?
Metoda Frisco folosește chestionarul , antrenează întreaga clasă, încurajează
identificarea problemelor sau găsire a răspunsurilor, formează abilități de comunicare și
adaptare la situații diverse.
Principalul ei scop este de a identifica problemele complexe și de a le rezolva pe căi
simple și eficiente. Sunt folosite două procedee: aplicarea și lista de cont rol .
Lista de control reprezintă un chestionar ale cărui întrebări direcționează concluziile și
lămuresc problemele subsidiare. Chestionarul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– să conțină întrebări simple;
– întrebările să fie formulat e logic;
– să solicite un număr mic de informații;
– să presupună răspunsuri simple și scurte, chiar de tipul da/nu.

86
Profesorul împarte clasa în două echipe: prima echipă, alcătuită din 10 -15 elevi, este
echipa de investigație , cea de -a doua, cu 5 -6 elevi este echipa de concluzionare .
– Lista de control se aplică celor 10 -15 elevi. . După ce fiecare elev formulează
răspunsuri scrise, echipa identifică problemele, le comentează, propune rezolvări
clasice, obișnuite. Profesorul distribuie membri lor celeilalte echipe roluri care
definesc anumite structuri psihologice: unul apreciază soluțiile vechi,fără
îmbunătățiri, unul produce idei originale, unul neagă oportunitatea oricărei
îmbunătățiri a soluțiilor inițiale și unul critică poziția pesimistului și susține soluțiile
propuse de exuberant .
Exemplu de chestionar :
Dănilă Prepeleac , de Ion Crean gă
1. Care sunt momentele subiectului din acest basm ?
2. Care este tema basmului ?
3. Care este personajul central al operei?
4. Care sunt cele șase probe în care Dănilă se confruntă cu dracii?
Activitatea în echipă oferă elevilor posibilitatea de a -și formula opiniile personale și
de a le verifica sau îmbunătăți, formează abilități de comunicare în situații diverse180.
Indiferent de numele pe care îl au: bulgărele de zăpadă, turul galeriei, portofoliul,
pălăriile, proiectul , metodele și mijloacele de învățare nu exclud metodele și practicile
tradiționale, ci sunt folosite împreună, în măsura în care profesorul se preocupă de crearea de
ocazii de înv ățare cât mai variate și mai eficiente pentru elevii săi.
În 1970, J.Brunner susținea: „Când acțiunea comună este necesară, când
reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obținerii unui rezultat, atunci par să
existe procese care stimulează învățarea individuală și care conduc pe fiecare la o competență
cerută de constituirea grupului.”181
Dacă privim profesorul și elevii ca pe un grup, se poate spune și că alegerea
metodelor în vederea atingerii obiectivelor propuse este condiționat ă de atitudinea pe care o
au elevii în procesul învățării: de acceptare sau de respingere.

180 Gabriela Cojocăreanu, Alina Vâlceanu, Didactica specialității -Limba și literatura română – liceu , Editura
Arves, Craiova, 2002, p. 65
181 Jerome Brunner, Pentru o teorie a instruirii , București, Editura Didactică și Pedagog ică, 1970, p. 55

87

CAPITOLUL III

ELEMENTE DE DEONTOLOGIE A EVALUĂRII
ÎN CONTEXTUL CREȘTERII CALITĂȚII ACTULUI EDUCAȚIONAL

88
Formele de evaluare pot fi clasificate în funcție de trei repere principale: cantitatea de
informație sau experiență încorporabilă de către elevi, axa temporală la care se raportează
verificarea și sistemul de referință pentru emiterea valorizărilor.182
Teoria modernă a evaluării introduce o serie de elemente noi, de strictețe în procesul
instructiv -educativ, cu scopul de a crește eficiența lui. Atât evaluarea, cât și autoevaluarea
constituie un moment esențial în proiectarea didactică.
Evaluarea este (în opinia lui Ausubel)183 punctul final într -o succesiune de
evenimente, cuprinzând următorii pași:
– stabilirea scopurilor și a obiectivelor pedagogice,
– proiectarea și executarea programului de realizare a scopurilor,
– măsurarea rezultatelor aplicării programului .
Ion T. Radu spune că evaluarea este o activitate prin care sunt colectate, prelucrate și
interpretate informațiile legate de starea și funcționarea unui sistem, activitate care conduce la
aprecierea acestora pe baza unor criterii prin care se influențează evoluția sistemului184.
Pe lângă termenii mult folosiți de apreciere și notare a performanțelor școlare, s -a
folosit , în ultimul timp, termenul de evaluare . Dacă primii termeni se referă la cunoștințe de
limbă și literatură, evaluarea are în vedere și cunoștințe, și capacități mintale, și gradul de
inteligență, și priceperi le, și deprinderi le, și abilități le de transfer, cu alte cuvinte, puterea de
a folosi noile achiziții în situații noi.
Aprecierea tradițională era subiectivă . De aceea, pentru înlocuirea ei cu o apreciere
obiectivă, științifică, s-a născut o nouă tehnică a evaluării, prin așa -numitele teste
docimologice. Docimologia este discipl ina care se ocupă cu studiul examenelor și
concursurilor, în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii acestora. Cel care a inițiat
primele cercetări științifice în problema examinării și a notării a fost psihologul H. Pieron, în
1922. El a dat numel e noii discipline, docimologia , după cuvintele din limba greacă: dokime
(= probă, examen, încercare), dokimaze (= examinez) și logos (= știință, studiu). Deci,
docimologia este știința despre probe și examene.
În general, se admite că prima funcție a evaluării constă în măsurarea randamentului
școlar , a progresului realizat de elevi, conform programei analitice, obiectivelor fixate pentru
un capitol, disciplină, ciclu de învățare. Vor fi astfel evalu ate rezultatele școlare,
performanțele sau produsele elevilor, din care se văd anumite interese, atitudini, capacități.

182 Constantin Cucoș, op.cit, p.379.
183D.P Ausubel., F.G Robinson., Învățarea în școală. O introducereîn psihologia pedagogică , E. D. P.,
București, 1981, p. 89
184 Ion Radu, Miron Ionescu, Experiență didactică și creativitate , Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1987, p. 95

89
În al doilea rând, evaluarea are și o valoare motivațională . Se știe că există o legătură
între ascultarea periodică la lec ții și atingerea performanțelor școlare la orice disciplină,
deoarece nu ne așteptăm ca elevii să învețe cu regularitate, conștiincios dacă nu știu că sunt
ascultați periodic.
Învățarea poate fi determinată de materia preferată, de profesorul drag, de teama de
eșec ori, dimpotrivă, de dorința d e succes, de un examen apropiat( lucru întâlnit la foarte
puțini elevi totuși). Apoi, succesele obținute la școală au un rol important în formarea
imaginii de sine a elevului, în autoaprecierea sa, la car e se adaugă „portretul” făcut de
profesorii clasei, care influențează, într -un fel sau altu l, statutul elevului respectiv.
Evaluarea are influență asupra învățării, deoarece rezultatele pozitive întăresc
motivația învățării și sporesc încrederea elevului în propriile forțe; arată ce trebuie să învețe
elevul și cum trebuie să învețe, relevând eficiența activității sale. Evaluarea o componentă a
procesului de învășare, alături de proiectare, predare, învățare. Evaluarea trebuie să aibă
obiective clare, metode și instrumente eficiente; numai așa evaluarea notează gradul
realizării obiectivelor instruirii, progresului și deficiențelor din învățare; furnizează
feedbackul necesar factorilor de decizie.
Actul evaluării reprezintă un proces continuu, formal sau informal, de apreciere a
calității, a importanței sau a utilității activității de predare –învățare. O evaluare corectă
presupune definirea, formularea cât mai obiect ivă a caracteristicilor procesului evaluat,
precum și identificarea celor mai relevante tehnici și instrumente de evaluat. Evaluarea are
menirea să scoată în evidență schimbările semnificative survenite în comportamentul elevilor,
să formeze o judecată de valoare asupra nivelului la care s -a realizat învățarea, să determine
progresele înregistrate față de situația de la care s -a plecat.
Rezultatele evaluării devin vor avea un rol important în reglarea activității viitoare.
Pentru elevi, ele constituie un impuls de remediere a lacunelor și stimuli pentru aspirații
viitoare. Pentru profesori, evaluarea arată gradul în care conținutul predat a fost însușit de
elevi, dacă modalită țile de predare – învățare – evaluare au fost bine alese, precum și erorile
comise în derularea actului didactic. Pentru părinții elevilor, evaluarea este un mod prin care
se schimbă imaginea subiectivă pe care o aveau despre copiii lor, sugerându -le anumite
criterii de remaniere a convingerilor și speranțelor pe care le aveau până atunci.
Teoria și practica educațională vorbește de trei forme de evaluare:
1. evaluarea inițială (predictivă) – realizată la începutul unui program de instruire, la
începutul unei lecții sau al unui grupaj de conținuturi, an/ciclu școlar, în vederea
cunoașter ii capacității de învățare, a ni velului de pregătire al elevilor.

90
Subliniind rolul și importanța acesteia, Ausubel nota în 1981: „Dacă aș vrea să reduc
toată psihopedagogia la un singur principiu, eu spun: ceea ce posedă la plecare.
Asigurați -vă de ceea ce el știe și instruiți -l în consecință.”185 .
2. evaluarea continuă (formativă) se realizează pe parcursul proce sului didactic ,
continuu după cum ne spune și denumirea acesteia și este menită să verifice
sistematic progresele elevilor; diminuează caracterul de sondaj al evaluării până la
eliminarea completă, permnițând identificarea neajunsurilor după fiecare secve nță a
lecției.
Evaluarea continuă re alizează un feedback continuu, profesorul și elevii dobândind
confirmarea evoluției lor pe parcursul procesului. Plasată pe traseul învățării de către
elev, evaluarea dobândește cu rol funcțional im ediat, permițând programarea, ajustarea
acesteia.
3. evaluarea finală (sumativă) are în vedere obiectivele terminale , de final (de capitol,
an școlar, ciclu de învățământ, semestre școlare) și este realizată prin verificari
parțiale și o estimare de bilanț a rezultatelor pe lungi perioade de timp.
Spre deosebire de celelalte forme de evaluare, evaluarea sumativă îi ierarhizează în
cadrul grupului, având funcția de certificare a rezultatelor acestora. În acest fel, evaluarea
finală are o mare importanță (examenul de bacalaureat, examenele naționale etc.).
Profesorul de limba și literatura română are la dispoziție, pentru evaluare , nu
contează de care, ghidurile existente și numărul de note pe care știe că trebuie să le
primească elevul (numărul de ore / săptămână + 1). Rolul său este de a face teste cu bareme
de notare, de a le da elevilor, de a le comenta , dar și de a lua măsuri, de a acționa mai
departe, asigurându -se că efectele sale sunt pozitive.
În momentul de față, studiul limbii și literaturii române cunoaște o perioadă de mari
schimbări, sunt regândite conținuturile , metodologia este reînnoită, și mai ales, accentul cade
mai ales pe competențe și capacități. Noul curriculum face posibilă reconsid erarea esențială a
predării -învățării limbii și literaturii române. Accentul s -a deplasat dinspre învățământul
preponderent informativ spre cel formativ. Nu se mai urmărește doar informarea elevului, ci
și formarea acestuia.
Dacă în trecut limba și literat ura română erau două domenii independente, în noile
programe iau forme moderne. În cărțile de metodică mai vechi, se poate vedea separarea
clară între limbă și literatură, cu tipuri de lecții și metode diferit concepute , ore și chiar caiete

185D. P Ausubel, op. cit., p.132

91
separate de gra matică și literatură. Astăzi, obiectivele -cadru ale disciplinei sunt dezvoltarea
capacității de receptare a mesajului oral / scris și dezvoltarea capacității de exprimare orală /
scrisă, ceea ce înseamnă unificarea celor două domenii.
Rolul evaluaării ră mâne însă âmbunătățirea educației.
Metodele tradiționale de evaluare, probele orale, scrise și cele practice constituie
elementele principale și dominante de desfășurare a actului evaluativ. Pornind de la această
realitate, strategiile moderne de evaluare caută să accentueze ace a dimensiune a acțiunii
evaluative, care oferă elevilor suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu (ca
ansambluri de cunoștințe) și, mai ales, ceea ce pot să facă (price peri, deprinderi, abilități).
Acestea sunt menite să mărească poten țialul intelectual al elevilor și să -i angajeze la un efort
personal în actul învățării,cu o eficiență formativă maximă. Instruirea trebuie să -l situeze pe
elev pe primul plan, să pună accent pe munca individuală și pe descoperirea personală a lumii
reale prin: observare, investigare, experimentare, formulare de concluzii.
Printre avantajele acestor metode se numără: identifică reușitele și erorile elevului,
furnizează tehnicile de lucru, resursele materiale, bibliografice necesare elevilor,
consolidează abilitatea de autoevaluare. În afara faptului că reprezintă importante instrumente
de evaluare, aceste metode constituie și sarcini de lucru a căror rezolvare stimulează
învățarea de tip euristic.
În practica școlară există o serie de metode și tehnici de evaluare a rezultatelor școlare:
A. Metode tradiționale de evaluare :
– evaluarea orală
– evaluarea prin probe scrise(teste docimologice, extemporale, chestionare etc.)
B. Metode complementare/moderne de evaluare186:
– observarea sistematică a activității și comportamentului elevilor;
– investigația;
– portofoliul;
– proiectul;
– autoevaluarea .
Metodele de evaluare orală se folosesc frecvent la clasă dând posibilitatea dialogului
profesor -elev în cadrul căreia profesorul își dă seama, nu doar de ceea ce știe elevul, ci și de
cum gândește, cum se exprimă, stimulându -se astfel libertatea de exprimare și originalitatea
elevilor.

186 Ioan Cerghit , Sisteme de instruire alternative și contemporane. Structuri, stiluri și strategii , București,
Editura Aramis, 2002, p. 187

92
Testele docimologice sunt instrumente de evaluare care măsoară c u mare precizie
performanțele școlare ale elevilor prin raportarea la răspunsuri standard187. Testul
docimologic reprezintă un set de probe/întrebări prin care se evaluează nivelul asimilării
cunoștințelor și al capacităților de a opera cu ele prin raportare a răspunsurilor la acea scară de
apreciere elaborată anterior. Aplicarea testului se poate face oral, scris sau practic.
Itemul este orice întrebare sau element din structura unui test. Din punct de vedere al
obiectivității în notare, itemii se clasifică în:
1. itemi obiectivi (care permit măsurarea exactă a rezultatelor; punctajul se acordă în funcție
de marcarea răspunsului corect)
– itemi cu alegere duală (care solicită alegerea unui răspuns din cele două
oferite: da -nu, adevărat -fals, corect -greșit, etc.)
Ex. Scrie A(adevărat) sau F(fals) în dreptul fiecărei afirmații:
– În Povestea lui Harap -Alb mezinul este cel care va pleca spre împărăția unc hiului
său. A/F
– Fiul cel mic va fi sfătuit ce să facă pentru a reuși să plece de către Sfânta Duminică.
A/F
– Harap-Alb îl va omorî pe Spân în finalul basmului. A/F
– itemi pereche(tip asociere simplă) – solicită stabilirea unor corespondențe
între cuvinte, propoziții, fraze, simboluri distribuite în două grupe/coloane/rânduri, grupa
reprezentând enunțul itemului sau răspunsurile acestuia.
Ex. Stabilește corespondențele corecte:
1. Harap-Alb Stan Pățitul
2. Povestea lui Stan Pățitul Setilă
3. Dănilă Prepeleac Scaraosc hi
4. Povestea porcului Făt-Frumos
5. Fata babei și fata moșnea gului Vidma
6. Ivan Turbincă Sfânta Duminică
– itemi cu alegere multiplă – solicită alegerea unui răspuns dintr -o listă de
variante oferite pentru o singură premisă.
Ex. Alege răspunsul corect:
A.Ce credeți despre personalitatea lui Dănilă?
Alegeți dintre variantele de mai jos:

187 I. Jinga, L. Vlăsceanu (coord.), Structuri, strategii și performanțe în învățământ , Editura Academiei,
București ,1989, p. 156

93
a) după ce pierde carul fratelui său el își dă seama că trebuie să se călu gărească ;
b) El apare prost comparativ cu oamenii ,dar în comparație cu dracii este deștept ;
c) El de fapt găsește câte o soluție și când pierde pe rând animalele, de ci nu este prost ;
B. De ce credeți că pleacă Dănilă la târ g? Ale geți dintre variantele de mai jos:
a) el speră că se va îmbo găți;
b) el pleacă pentru că este sfătuit de fratele său ;
c) el pleacă pentru a face bani să -i recupereze carul și boii fratelui său.
2. Itemi semiobiectivi (care dezvoltă profunzimea înțelegerii noțiunilor învățate și
claritatea în exprimare)
– itemi cu răspuns scurt/de completare – solicită drept răspuns (direct, scur t, concis)
câteva cuvinte care să se înscrie în contextul suport oferit(lacunar), astfel încât
afirmația să capete sens și valoare de adevăr.
– itemi cu întrebări structurate – se constituie din mai multe întrebări subsumate,
legate printr -un element comun și conducând la realizarea unui răspuns coerent
elaborat.
3.Itemi subiectivi(cu răspuns deschis) – care testează capacitatea de tratare a unui
subiect, originalitatea, capacitatea creativă; se prezintă ca itemi „tip eseu” sau ca solicitări
privind rezolvarea de probleme.
Ex. 1.Structurați un eseu de tip caracterizare literară și realizați portretul personajului
Harap-Alb, urmărind etapele formării sale.
2. Inter pretați cu atenție framentele reproduse în manual și redactați un eseu
privind relați a dintre începu tul și sfârși tul basmului Harap -Alb( relația incipit -final).
În timp ce itemii obiectivi fac apel la memorie, fiind adecvați verificărilor bazate pe
receptare și recunoaștere, apelând foarte puțin la învățarea și gâ ndirea creativă, itemii
subiectivi fac apel la creativitate, la capacit ațile elevilor de a opera cu no țiunile teoretice
pentru soluționarea celor practice. Construirea itemilor obiectivi necesită timp mai mult, mai
ales crearea răspunsurilor aparent corecte , întrucât caracterul lor eronat nu trebuie să fie
evident.
Tipurile de itemi sunt în relație de complementaritate. Elaborarea probei de evaluare
presupune:
1. precizarea scopului probei,
2. stabilirea conținuturilor ce urmează a fi evaluate,

94
3. redactarea probei în concordanță cu scopuril e și conținuturile
urmărite(încercarea de îmbinare a tuturor tipurilor de itemi ar trebui să
constituie preocuparea profesorului),
4. alcătuirea grilei de corectare și elaborarea baremului de notare ,
5. aplicarea probei( înainte se dau explicații pent ru înțelege rea ei: modul de
abordare a subiectelor, timpul acordat etc.)
În urma aplicării probelor scrise(care, spre deosebire de cele orale, sunt mai
obiective, permițând reevaluarea în timp optim) se desprind soluțiile de ameliorare, de reglare
a pro ceselor care au produs rezultatele nedorite.
Din seria metodelor complementare cea mai des folosită este referatul.
Referatul este un instrument ,,ce permite o apreciere nuanțată a învățării”.188Putem
vorbi de două feluri de referate, de investigație științifică independentă și bibliografic.
Această formă de evaluare are caracter formativ, permite o extindere a conținuturilor din
programă, prin referate se pot realiza legături cu alte discipline, face uz atât de cunoștințe cât
de priceperi, deprinderi.
Investigația ,, este o activitate care se poate derula pe durata unei ore de curs sau a
unei succesiuni de ore de curs,în timpul căreia elevii demonstrează o gamă largă de
cunoștințe și capacități.”189În cadrul aceste i metode de evaluare elevilor li se dă o temă de
lucru și ei sunt puși în poziția de a căuta, de a se informa, de a face investigații. Ei trebuie să
dovedească faptul că au înțeles tema, soluțiile pe care le -au găsit.
După cum nota același autor caracteristicile investigației sunt:
-are un pronunțat caracter formativ;
-are un profund caracter integrator;
-are un caracter sumativ, angrenând cunoștințe, priceperi, abilități și atitudini
diverse,constituite p e parcursul unei perioade mai îndelungate de învățare;
-se pot exersa în mod organizat activități de cercetare utile în formarea ulterioară și în
educația permanentă.190
Proiectul reprezintă o activitate mai amplă decat investigația. Se pornește în clasă,
prin definirea și înțelegerea sarcinii, eventual și prin începerea acesteia, se continuă acasă pe
parcursul câtorva zile sau în decursul a câteva săptamâni, în care elevul ține legătura

188 Constantin Cucoș, op.cit,p.384.
189 Constantin Cucoș, ibidem, p.385.
190 Constantin Cucoș, ibidem, p.386.

95
permanent cu profesorul. Se încheie tot în clasă prin prezentarea în fața colegilor a unui
raport asupra cercetărilor făcute și a produsului realizat. Etapele realizării unui proiect sunt:
-alegerea temei;
-planificarea activității;
-stabilirea obiectivelor proiectului;
-formarea grupelor și stabilirea sarcinilor în grupe;
-identificarea surselor de informare (manuale, proiecte realizate pe aceeași temă, cărți de la
bibliotecă,etc.);
-cercetarea propriu -zisă;
-realizarea obiectivelor propuse;
-prezentarea rezultatelor;
-evaluare.
Aceasta metodă presupune activitatea în grupe, pregătirea profesorului și a elevului
pentru ideea de lucru în comun.191Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane, în
funcție de numărul elevilor din clasă, natura obiectivelor ș i experiența participanților. Fiecare
membru din grup are o sarcină bine stabilită. Profesorul trebuie să se implice în organizarea
activității, consilierea și încurajarea participării elevilor precum și participarea sa efectivă
atunci când e necesar.
Eseul este o altă metodă de evaluare. Elaborarea unui eseu presupune respectarea unor
cerințe:
-pregătirea subiectului;
-înțelegerea enunțului eseului;
-căutarea ideilor pentru eseu;
-planul eseului;
-redactarea eseului;
Printre trăsăturile ce caracterizează metoda eseului se numără: subiectivitatea, noutatea
și originalitatea punctului de vedere al autorului. În evaluarea unui eseu profesorul trebuie să
urmărească gândirea personală, exemplele bine alese. Real izarea eseului nu este destinată
doar elevilor talentați, ci tuturor elevilor pentru a -i determina pe toți să transpună în cuvinte
proprii o temă.
În evaluarea eseurilor trebuie să se țină cont de originalitatea lucrării, de concordanța
dintr e tema avută și conținutul rezultat, de calitatea exprimării, de vocabularul folosit.

191 E. L.Danciu ., Strategii de învățare prin colaborare , Timișoara, 2004, p. 111

96
Compozițiile pe baza textelor literare indică măsura în care elevii stăpânesc atât
informații de ordin cultural, literar, artistic, gradul de dezvoltare a re ceptivității lor literare
(sensibilitatea, capacitatea interpretativă, imaginație, gust) cât și deprinderea de a sintetiza,
sistematiza și exprima expresiile lor de lectură. Ea poate fi evaluată pe bază de punctaj.
Compoziția liberă, creatoare, indică exis tența talentului literar al elevilor, oferindu -le plăcerea
și satisfacția manifestării libere.
În verificarea și evaluarea progresului școlar, la literatură se are în vedere nu atât
cantitatea informațiilor, cât evaluarea deprinderilor, pricepe rilor, aptitudinilor (talentului
literar), a modurilor de exprimare, de înțelegere a specificității artistice a operelor.
Indiferent de metoda de evaluare folosită, aceasta trebuie să aibă un caracter stimulator. Ea
nu trebuie să -i descurajeze pe elevi ci, dimpotrivă, să -i încurajeze și să -i stimuleze să învețe
mai bine . Această etapă a procesului instructiv -educativ trebuie înțeleasă ca o modalitate de
ameliorare a predării și învățării, de eliminare a eșecului și de realizare a unui progres
constant în pregătirea fiecărui elev. O preocupare majoră a activității noastre didactice este
aceea de a fi un evaluator obiectiv, lipsit de orice subiectivism, de a face din evaluare un
proces lipsit de stres pentru elevi.
Prin urmare, evaluarea poate să fie la începutul procesului instructiv -educativ, pe
parcursul ei sau la finalul procesul ui instructiv -educativ, prin interdependența pe care o
manifestă în relația cu predarea și cu învățarea, întrucât din totdeauna activitatea pedagogică
a cuprins alături de acț iunile întreprinse(proiectare, anticipare, organizare, conducere etc.) și
acțiuni ce constatau efectele produse sau modul în care s -a desfășurat activitatea însăși.

CAPITOLUL IV
ASPECTE APLICATIVE \ ANEXE
PROIECT DE LECȚIE

97

Propunător : Roxana Moraru
Școala: Liceul Teoretic,,Marin Preda”, Turnu M ăgurele
Clasa: a X-a
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Obiectul: Limba și literatura română
Subiectul: Dănilă Prepeleac de Ion Creangă
Tipul lecției: mixtă
COMPETENȚE GENERALE:
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și în producerea
mesajelor, în diferite situații de comunicare
2. Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea
diferitelor texte literare și nonliterare
3. Argumentarea scrisă și orală a unor opinii în diverse situații de comunicare
COMPETENȚE SPECIFICE:
1.2 Receptarea adecvată a sensului/ sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri
de texte orale sau scrise;
1.4.Redactarea unor compoziții despre textile studiate și alcătuirea unor texte
funcționale sau a unor proiecte
2.1 Analiza principalelor componente de structură, compoziție și de limbaj specifice
textul ui narativ;
2.4. Folosirea unor modalități diverse de înțelegere și de interpretare a textelor literare
studiate
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate .

COMPETENȚE DERIVATE/ OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
1 – să identifice particularitățile basmului cult;
2-să găsească asemănări și deosebiri între basmul cult și basmul popular;
3-să povestească subiectul basmului Dănilă Prepeleac de Ion Creangă ;
4-să spună care sunt personajele acestui basm;
5-să spună momentele subiectului;
6-să spună care sunt relațiile dintre personaje,conflictele;

98

Metode și procedee : conversația, lucrul cu textul, explicația, lectura explicativă.
Resurse : cunoștințele anterioare despre basm ale elevilor, textul suport propus, capacitățile
de receptare și emoționale ale elevilor.
Materiale si resurse:
 Manualul de Limba și literatura română pentru clasa a X -a, Editura Humanitas
Educațional, Alexandru Crișan,Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu,Florentina
Sâmihăian,Rodica Zafiu,Bucurețti, 2005 ;
 Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri , Editura de Stat pentru Literatură și
artă,Biblioteca pentru toți, București, 1895;
 Limba română, Ghid metodic , Iosif Mărcușanu,Dragoș Eugen Mărcușanu,Cristina –
Diana Neculai,Editura Carminis,Pitești,2008.
Modalități de organizare:
 front al;
 individual;
 pe grupe;
Evaluare:
 Observarea sistematică;
 Feed -back continuu.
ETAPELE LECȚIEI
Organizarea clasei -se asigură cele necesare desfășurării orei, se efectuează
prezența. (2min)
Verificarea temei pentru acasă : Profesorul verifică tema, atât calitatea ei dar și
cantitatea, dacă este realizată în totalitate. (3min)
Captarea atenției pentru activitatea ce urmează – Discuție despre basme în general și
despre ceea ce semnifică lumea basmului, despre scopul textu lui literar și despre posibilitățile
multiple de receptare a acestuia. Se actualizează cunoștințele despre noțiunea” basm”.Elevii
vor scrie pe câte o foaie ce le sugerează cuvântul basm. Se va forma un arbore din toate foile
completate de e i, formulându -se astfel o definiție a basmului .(5min)
Anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor operaționale : (1 min )
Dirijarea învățării și obținerea performanțelor (35 de minute ) :
a. Lectura fragmentului din manual ;

99
b. Discutarea caracteristicilor prozei epice la nivelul textului: timpul și
spațiul (nedeterminare spațială și temporală în acest caz) , subiectul(momentele
subiectului),conflictul(principal sau secundar, interior sau exterior).
Elevii vor lucra pe grupe exercițiul nr.1, pag.12,în care li se cere să ident ifice în textul din
manual și să comenteze elemente specifice basmului precum: formula inițială și finală,
secvențele prin care se exprimă nedeterminarea spațială și temporală,călătoria, drumul
eroului, forțele care se confruntă,ajutoarele, cifrele simboli ce,personajele cu puteri
supranaturale,probele prin care trece protagonistul și semnificația finalului(de tip happy –
end).
Apoi prin metoda turul galeriei elevii vor identifica momentele subiectului din basmul
Dănilă Prepeleac. Vor avea la dispoziție10 minut e să scrie pe grupe momentele
subiectului, apoi se vor lipi foile pe pereții clasei, ca într -o galerie, se vor discuta și se vor
face corecturile necesare.
c. Sintetizarea pe tablă a informațiilor/datelor obținute de la elevi în urma acestor
discuții.

Asigurarea feed -back -ului :

Se realizează prin aprecieri verbale pe parcursul lecției, vizând participarea elevilor,
calitatea exemplelor și a argumentației, claritatea și corectitudinea exprimării.
Asigurarea retenției și a transferului 🙁 2 min)
Temă pentru acasă: Demonstrați, într -o compunere de maximum o pagină că opera
literară studiată aparține genului epic.
Se fac aprecieri asupra desfășurării lecției. (2 min).

PROIECT DE LECȚIE

100
Unitatea de învățământ : Liceul Teoretic,,Marin Preda”, Turnu Măgurele, Teleorman
Propunător : prof. Roxana Moraru
Obiectul : Limba și literatu ra română
Clasa : a X -a
Subiectul : Caracterizare de personaj -Povestea lui Harap -Alb de Ion Creangă
Tipul lecției : dobândire de noi cunoștințe
COMPETENȚE GENERALE:
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și în producerea
mesajelor, în diferite situații de comunicare
2. Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în r eceptarea
diferitelor texte literare și nonliterare
3. Argumentarea scrisă și orală a unor opinii în diverse situații de comunicare
COMPETENȚE SPECIFICE:
1.2 Receptarea adecvată a sensului/ sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri
de texte orale sau scrise;
1.4. Redactarea unorcompoziții despre textele studiate și alcătuirea unor texte
funcționale sau a unor proiecte
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate.

COMPETENȚE DERIVATE/ OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
1 – să definească conceptul operațional de personaj literar ;
2-să precizeze statutul inițial și statutul final al protagonistului basmului
Povestea lui Harap -Alb;
2-să precizeze care sunt relațiile acestuia cu celelalte personaje ale
basmului ;
3-să spună modalitățile de caracterizare și trăsăturil e personaj elor literar e;
4-să analizeze gândurile/trăirile personajului;
5-să spună semnificația numelui și a de znodământului.

Strategia didactică : mixtă
Metode și procedee : conversația , explicația, observația, brainstorming, dezbaterea, explozia
stelară .

101
Mijloace de învățământ : Basmul,, Povestea lui Harap -Alb”, dicționar de mitologie, fișe .
Forme de organizare : frontală, individuală, pe grupe.
Resurse :
a) bibliografice :
1) Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X -a, Autori : Marin
Iancu, Ion Bălu, Rodica Lăzărescu,Editura Corint,București,2008 ;
2) Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri , Editura de Stat pentru Literatură
și artă, Biblioteca pentru toți, București, 1895 ;
3)Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală , Editura Albatros,
București,1995;
4) Limba română, Ghid metodic , Iosif Mărcușanu,Dragoș Eugen
Mărcușanu,Cristina -Diana Neculai,Editura Carminis,Pitești,2008.
b) temporale : 50 minute.

Modalități de organizare:
 frontal;
 individual;
 pe grupe;
Evaluare:
 Observarea sistematică;
 Feed -back continuu.
ETAPELE LECȚIEI
Organizarea clasei -se asigură cele necesare desfășurării orei, se efectuează prezența. (2min)
Verificarea temei pentru acasă : Profesorul verifică tema, atât calitatea ei dar și cantitatea,
dacă este realizată în totalitate. (3min)
Captarea atenției pentru activitatea ce urmează – Discuție despre basmul Povestea lui
Harap -Alb de Ion Creangă, prezentarea subiectului pe scurt, ident ificarea personajelor din
basm. Se citește apoi un citat din G.Călinescu, Estetica basmului (prezent în manual) :,,Basmul
e un gen vast,depășind cu mult romanul,fiind mitologie, etică,știință, observație, morală etc.
Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice, animale.Și
fabule le vorbesc de animale, dar acestea sunt simple măști pentru felurite tipuri de
indivizi.Ființele neomenești din basme au psihologia și sociologia lor misterioasă.Ele
comunică cu omul, dar nu sunt numai oameni.Când dintr -o narațiune lipsesc acești eroi

102
hime rici, n -avem de a face cu un basm.” Pornind de la acest citat elevilor le este anunțat
subiectul noii lecții.
Anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor operaționale : (1 min ) Profesorul le spune
elevi lor că urmează să discute caracterizarea de persona j și le notează pe tablă titlul
lecției. Ulterior vor fi enunțate obiectivele operaționale.
Dirijarea învățării și obținerea performanțelor (40 de minute ) :
a. La începutul lecției, prin conversație se stabilesc personajele principale și secundare din
basm, precum și relațiile care se stabilesc între acestea. Apoi prin intermediul metodei
explozia stelară se va începe realiza rea caracterizării personajului principal din basmul
Povestea lui Harap -Alb.
Copiilor așezați în semicerc li se propune problema de rezolvat. Pe o stea mare în centru
este trecut de către profesor numele personajului principal.Apoi li s -au pregătit elevilor
cinci steluțe mai mici, având culori diferite, pe care este scrisă câte o întrebare:ce
?cine?unde ?când ?de ce? Din cl asă cinci elevi își vor alege câte o steluță și apoi își vor
alege câte 4 -5 colegi cu care să formeze o echipă. Ei vor construi împreună întrebări
referitoare la personajul Harap -Alb pentru a afla cât mai multe informații despre acesta.(
Întrebări de tipul : Ce primește Harap -Alb de la tatăl său când pornește la drum ?,Cine îl
sfătuiește pe Harap -Alb cum să -și aleagă calul?,Unde îl va pune Spânul pe Harap -Alb să
coboare?,De ce va ajunge Harap -Alb sluga Spânului?, Când își redobândește Harap -Alb
statutul?) . Du pă ce lucrează în grupe o perioadă de 20 minute, elevii revin în cerc și
reprezentantul fiecărui grup, sau fiecare membru al grupului va adresa întrebările
formulate celorlalți, notându -se ideile de caracterizar e ce se desprind.
Se va aprecia efortul elevilor de a elabora întrebările, creativitatea lor, precum și modul
de cooperare în grup.
b.Apoi elevii vor fi grupați și , prin metoda turul galeriei , ei vor grupa pe serii,
principale,secundare și episodice personajele din operă , evidențiind valorile morale pe
care acestea le reprezintă.
c.În cadrul următoarei activități se vor ocupa de fragmentul din manual , observând ce
personaje se evidențiază în acest fragment, prin ce anume se evidențiază și vor trebui să le
facă portre tul prin câteva trăsături esențiale.
d.Se vor sintetiza pe tablă informațiile/datele obținute de la elevi în urma acestor discuții.

103
Asigurarea feed -back -ului :
Se realizează prin aprecieri verbale pe parcursul lecției, vizând participarea elevilor,
calitatea exemplelor și a argumentației, claritatea și corectitudinea exprimării.
Asigurarea retenției și a transferului :(2 min)
Temă pentru acasă: Elaborați o compoziție în care să -l prezentați pe Harap -Alb în toată
complexitatea însușirilor sale, care fac din el un erou al unui mic roman de formare spirituală,
cu subiect fabulos.
Se fac aprecieri asupra desfășurării lecției. (2 min).

104
PROIECT DE LECȚIE

Unitatea de învățământ : Liceul Teoretic,,Marin Preda”, Turnu Măgurele, Teleorman
Propunător : prof. Roxana Moraru
Obiectul : Limba și literatu ra română
Clasa : a X -a
Subiectul : Caracterizare de personaj -Dănilă Prepeleac de Ion Creangă
Tipul lecției : dobândire de noi cunoștințe
COMPETENȚE GENERALE:
1. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și în producerea
mesajelor, în diferite situații de comunicare
2. Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea
diferitelor texte literare și nonliterare
3. Argumentarea scrisă și orală a unor opinii în diverse situații de comunicare
COMPETENȚE SPECI FICE:
1.2 Receptarea adecvată a sensului/ sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri
de texte orale sau scrise;
1.4. Redactarea unorcompoziții despre textele studiate și alcătuirea unor texte
funcționale sau
a unor proiecte
2.1 Analiza principalelor componente de structură, compoziție și de limbaj specifice
textului narativ;
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studiate.

COMPETENȚE DERIVATE/ OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
La sfârșitul lecției, elevii vor fi capabili:
1 – să definească conceptul operațional de personaj literar ;
2-să precizeze cele două ipostaze ale eroului în care apare în text, respectiv cea de
prost sau păcălit, precum și părțile corespunzătoare din text ale acestor ipostaze;
3-să precizeze care sunt relațiile acestuia cu celelalte personaje ale basmului;
4-să spună modalitățile de caracterizare și trăsăturile personajelor literar e
5-să analizeze gâ ndurile/trăirile personajului;

105
Strategia didactică : mixtă
Metode și procedee : conversația, explicația, observația, brainstorming, metoda horoscopului.
Mijloace de învățământ : Basmul,, Dănilă Prepeleac ”, fișe .
Forme de organizare : frontală, individuală, pe grupe.
Resurse :
b) bibliografice :
1) Limba și literatura română, Manual pentru clasa a X -a, Editura Humanitas
Educațional, Alexandru Crișan, Liviu Papadima, Ioana Pârvulescu,Florentina
Sâmihăian,Rodica Zafiu, Bucurețti, 2005;
2) Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri , Editura de Stat pentru Literatură și
artă, Biblioteca pentru toți, București, 1895;
3) Limba română, Ghid metodic , Iosif Mărcușanu,Dragoș Eugen
Mărcușanu,Cristina -Diana Neculai,Editura Carminis,Pitești,2008.
b) temporale : 50 minute.

Modalități de organizare:
 frontal;
 individual;
 pe grupe;
Evaluare:
 Observarea sistematică;
 Feed -back continuu.
ETAPELE LECȚIEI
Organizarea clasei -se asigură cele necesare desfășurării orei, se efectuează prezența. (2min)
Verificarea temei pentru acasă : Profesorul verifică tema, atât calitatea ei dar și cantitatea,
dacă este realizată în totalitate. (3min)
Captarea atenției pentru activitatea ce urmează – Discuție despre bas mul Dănilă
Prepeleac de Ion Creangă, prezentarea subiectului pe scurt, identificarea personajelor din
basm.
Anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor operaționale : (1 min ) Profesorul le spune
elevilor că urmează să discute caracterizarea de personaj și le notează pe tablă titlul
lecției.Ulterior vor fi enunțate obiectivele operaționale.
Dirijarea învățării și obținerea performanțelor (40 de minute ) :

106
a. La începutul lecției, prin conversație se reamintește subiectul basmului Dănilă
Prepeleac. Apoi,lucrându -se pe grupe, se delimitează în textul din manual părțile
corespunzătoare celor două ipostaze ale protagonistului, cea de prost și cea de păcălit. Prin
intermediul metodei piramidei(bulgărele de zăpadă) elevii vor încerca apoi indivi dual să
realizeze pe scurt o caracterizare a personajului Dănilă Prepeleac.Vor numi întâi
personajul, apoi vor da două atribute fizice ale acestuia, trei cuvinte ce țin de profilul
moral, patru cuvinte repr ezentând caracterizarea directă, cinci cuvinte ce reprezintă păreri
ale altor personaje despre erou sau chiar păreri ale elevilor, iar ultima dată vor da șase
cuvinte ce reprezintă caracterizarea personajului rezultată din vorbirea sa, din acțiunile și
faptele sale.
b.Se vor sintetiza pe tablă infor mațiile/datele obținute de la elevi în urma acestor discuții.
Asigurarea feed -back -ului :
Se realizează prin aprecieri verbale pe parcursul lecției, vizând participarea elevilor,
calitatea exemplelor și a argumentației, claritatea și corectitudin ea exprimării.
Asigurarea retenției și a transferului :(2 min)
Temă pentru acasă: Scrieți o compunere în care să caracterizați personajul Dănilă
Prepeleac.
Se fac aprecieri asupra desfășurării lecției. (2 min).

107
ANEXE
EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ABSOLVENȚII CLASEI A VIII -A
Proba scrisă
Limba și literatura română
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timpul de lucru efectiv este de 2 ore.

SUBIECTUL I (42 DE PUNCTE)
Citește următorul text :
Erau odată într -un sat doi frați, și amundoi erau însurați. Cel mai mare era harnic,
grijuliv și chiabur, pentru că unde punea el mâna punea și Dumnezeu mila, dar n -avea copii.
Iară cel mai m ic era sărac. De multe ori fugea el de noroc și norocul de dânsul, căci era leneș,
nechitit la minte și nechibzuit la trebi ; ș-apoi mai avea și o mulțime de copii ! Nevasta
acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la m ațe și foarte
zgârcită .Vorba veche : ,,Tot un bou ș -o belea”.
(Ion Creangă, Dănilă Prepeleac )

A.Scrie răspunsul pentru fiecare din cerințele de mai jos :
1.Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate :harnic,
nevasta, zgârcită . 6 puncte
2.Explică rolul virgulei din secvența :Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă,
iar a celui bogat era pestriță la mațe și f oarte zgârcită . 6 puncte
3. Transcrie două cuvinte/grupuri de cuvinte din text care se referă la cei doi frați.
6 puncte
4.Formulează două idei principale/secundare din textul dat. 6 puncte
5.Prezintă în 30 -50 de cuvinte, semnificația secvenței :
Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui b ogat era pestriță la mațe
și foarte zgârcită.Vorba veche : ,,Tot un bou ș -o belea”. 6 puncte
B.Redactea ză o compunere de 150 -250 de cuvinte, în care să motivezi faptul că textul
dat aparține unui basm.
În compunerea ta, trebuie:
-să precizezi patru trăsături ale basmului;
-să ilustrezi două trăsături ale basmului, valorificând textul dat;
-să ai un conținut adecvat cerinței;

108
-să respecți precizarea privind numărul de cuvinte;

SUBIECTUL AL II -LEA (36 de puncte)
Citește următorul text:
Mai merge el cât merge și când, la poalele unui codru, numai iaca ce vede o dihanie de
om, care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjini de lemne și tot atunci
striga, cât îi lua gura,că moare de frig. Și-apoi, afară de aceasta,omul acela era ceva de
spăriet;avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate.Și când sufla cu
dânsele,cea de deasupra se răsfrângea în sus peste sc ăfârlia capului,iar cea de dedesupt atârna
în jos,de -i acoperea pântecele .(Ion Creangă, Povestea lui Harap -Alb)192
A. Scrie răspunsul pentru fiecare din cerințele de mai jos:
1.Formulează câte un enunț în care să precizezi următoarele aspecte din textul dat:
-unde vede dihania de om;
-câte lemne îi trebuiau ca să se încălzească; 4 puncte
2.Scrie numele autorului și opera din care face parte fragmentul. 4 puncte
3.Menționează ce parte de vo rbire sunt cuvintele subliniate din fragmentul: 4 puncte
Și-apoi, afară de aceasta, omul acela era ceva de spăriet;avea niște urechi clăpăuge și niște
buzoaie groase și dăbălăzate.Și când sufla cu dânsele,cea de deasupra se răsfrângea în sus
peste scăfârlia capului,iar cea de dedesupt atârna în jos,de -i acoperea pântecele.
4.Precizează funcția sintactică a cuvintelor subliniate din secvența: 4 puncte
Mai merge el cât merge și când, la poalele unui codru , numai iaca ce vede o dihanie de om,
care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjini de lemne și tot atunci striga,
cât îi lua gura,că moare de frig.
5. Transcrie două propoziții subordonate diferite din fraza următoare, p recizând
felul lor: ,, Mai merge el cât merge și când, la poalele unui codru, numai iaca ce vede o
dihanie de om, care se pârpălea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjini de lemne și
tot atunci striga,cât îi lua gura, că moare de frig.” 4 puncte
6.Construiește o frază alcătuită din două propoziții în care să existe o propoziție
subordonată completivă directă, introdusă prin adverbul relativ când. 4 puncte

192 Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri , Editura de Stat pentru Literatură și artă,Biblioteca pen tru toți,
București, 1895, p.122 -123.

109
B.Redactează în 150 -250 de cuvinte, o scurtă narațiune în care să prezinți o
întâmplare reală sau imaginară petrecută într -o excursie.
12 puncte

În compunerea ta, trebuie:
-să relatezi o întâmplare, respectând succcesiunea logică a evenimentelor;
-să precizezi două elemente ale cadrului spațio -temporal;
-să ai un conținut adecvat cerinței;
-să respecți precizarea privind numărul de cuvinte.
Notă:Respectarea, în lucrare , a ordinii cerințelor nu este obligatorie.
Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii (unitatea compoziției -1p;coerența textului –
2p;registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului -2p;ortografia –
3p;punctuația -2p;așezarea corectă în pag ină, lizibilitatea -2p).

BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE

EVALUAREA NAȚIONALĂ PENTRU ELEVII CLASEI A VIII -A
Probă scrisă
Limba și literatura română

 Se punctează oricare alte formulări/ modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
 Nu se acordă fracțiuni de punct. Nu se acordă punctaje intermediare, altele
decât cele precizate explicit prin barem.
 Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a
punctajului total obținut pentru lucrare.

SUBIECTUL I (42 de puncte)
A. 1. câte 2 puncte pentru notarea fiecărui sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor
date (de exemplu: harnic -muncitor, nevasta -soția, zgârcită -avară ) 3 x 2 p. = 6 puncte
2. explicarea rolului virgulei în secvența dată (de e xemplu: se pune înainte de conjuncția
adversativă iar) 6 puncte

110
3. câte 3 puncte pentru transcrierea a două cuvinte sau grupuri de cuvinte care se referă la cei
doi frați( de exemplu: harnic, grijuliv și chiabur, leneș, nechitit la minte și nechibzuit la
trebi ).6 puncte
4. câte 3 puncte pentru formularea a două idei din text(Într -un sat erau doi frați, unul sărac și
altul bogat./Unul dintre frați avea noroc iar altul era lipsit de nor oc.) 6 puncte
5. prezentarea semnificației secvenței, respectând numărul de cuvinte indicat – 6 p./
prezentare parțial adecvată, respectând numărul de cuvinte indicat – 3 p./ încercare de
prezentare – 1 p. 6 puncte (Soția fratelui sărac era muncitoare și bună, iar a celui bogat era și
leneșă, dar și rea.)
B.
– câte 1 punct pentru precizarea oricăror patru trăsături ale basmului 4 x 1 p. = 4 puncte
– câte 2 puncte pentru ilustrarea oricăror două trăsături ale basmului, valorificând textul dat 2
x 2 p. = 4 puncte
Punctele pentru ilustrarea fiecărei trăsături a basmului se acordă astfel:
• ilustrarea adecvată a trăsăturii – 2 p.
• prezentare superficială a trăsăturii/ schematism – 1 p.
– adecvarea conținutului la cerință – 2 p./ adecvarea parțială a conținutului la cerință – 1 p. 2
puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte 2 puncte
SUBIECTUL al II -lea (36 de puncte)
A.
1. câte 2 puncte pentru formularea corectă a fiecăruia dintre cele două enunțuri cerut e (de
exemplu: El vede dihania de om la poalele unui codru./Îi trebuiau douăzeci și patru de stânjini
de lemne ca să se încălzească. ) 2 x 2 p. = 4 puncte
2. câte 2 punc te pentru scrierea numelui autorului și a titlului : Ion Creană, Povestea lui
Harap -Alb.2 x 2 p. = 4 puncte
3. câte 1 punct pentru menționarea fiecărei părți de vorbire ( omul -substantiv comun, urechi –
substantiv comun, când -adverb relativ, se răsfrângea -verb predicativ ) 4 x 1 p. = 4 puncte
4. câte 2 puncte pentru precizarea fiecărei funcții sintactice ( la poalele -complement
circumstanțial de loc, de frig -complement circumstanțial de cauză ) 2 x 2 p. = 4 puncte
5. – câte 1 punct pentru transcrierea unei subordinate din text( care se pârpălea pe lângă un foc
de douăzeci și patru de stânjini de lemne –propoziție atributivă,că moare de frig – completivă
directă). 2 x 1 p. = 2 puncte

111
6.– construirea frazei ce conține o completivă direct introdusă p rin când : El m -a întrebat când
plec. 2 puncte

B.
– relatarea unei întâmplări: cu respectarea succesiunii logice a evenimentelor – 4 p./ fără
respectarea succesiunii logice a evenimentelor – 2 p. 4 puncte
– câte 2 puncte pentru precizarea fiecăruia dintr e cele două elemente ale contextului spațio –
temporal 2 x 2 p. = 4 puncte
– adecvarea conținutului la cerință – 2 p./ conținut parțial adecvat – 1 p. 2 puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte 2 puncte
12 puncte se acordă pentru redactare astfel:
– unitatea compoziției 1 punct
– coerența textului 2 puncte
– registrul de comunicare, stilul și vocabularul adecvate conținutului: 2 p./ adecvarea
parțială : 1 p. 2 puncte
– ortografia (0 erori – 3 p./ 1 -2 erori – 2 p./ 3 -4 erori – 1p./ 5 sau mai multe erori – 0 p.) 3
puncte
– punctuația (0 erori – 2 p./ 1 -2 erori – 1p./ 3 sau mai multe erori – 0 p.) 2 puncte
– așezarea corectă a textului în pagină 1 punct
– lizibilitatea 1 punct

112
EXAMENUL DE BACALAUREAT NAȚIONAL
Proba E. a)
Limba și literatura română
Filiera teoretică – Profil real; Filiera tehnologică;
Filiera vocațională – Toate profilurile (cu excepția profilului pedagogic)

 Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
 Timpul de lucru efectiv este de 3 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte)
Se dă textul :
Amu cică era odată într -o țară un crai, care avea trei feciori.Și craiul acela mai avea un
frate mai mare, care era împărat într -o altă țară mai depărtată.Și împăratul, fratele craiului, se
numea Verde -Împărat ; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulți ani trecuse la
mijloc, de când acești frați nu mai avusese prilej a se întâlni amîndoi. Iară verii, adecă feciorii
craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată, de când erau ei. Și așa veni
împrejurarea, de nici împăratul Verde nu cunoștea nepoții săi, nici craiul nepoatele sale,
pentru că țara în care î mpărățea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului,și
crăiia istuilalt, la altă margine.Și apoi pe vremile acele, mai toate țările erau bântuite de
războaie grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate, și de
aceea nu se putea călători așa de ușo r și fără primejdii ca în ziua de astăzi.
(Ion Creangă, Povestea lui Harap -Alb)193
Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la
text:
1. Numeș te câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor se numea și prilej .
2 puncte
2. Precizează rolul virgulei în structura,, Iară verii, adecă feciorii craiului și fetele
împăratului, ” din text . 2 puncte
3. Scrie două expresii/locuțiuni care conțin verbul a trece . 2 puncte
4. Transcrie din text două secvențe care conturează dimensiunea spațială .
4 puncte

193 Ion Creangă, Povești, Amintiri, Povestiri , Editura de Stat pentru Literatură și artă,Biblioteca pentru toți,
București, 1895, p.89.

113
5. Precizează două motive literare. 4 puncte
6. Menționează tipul de perspectivă narativă. 4 puncte
7. Prezintă rolul verbelor la modul imperfect din text. 4 puncte
8. Ilustrează cu câte un exemplu două trăsături ale genului epic.
4 puncte
9. Comentează în 60 -100 de cuvinte următoarea secvență de text : Amu cică era odată într –
o țară un crai, care avea trei feciori.Și craiul acela mai avea un frate mai mare, care era
împărat într -o altă țar ă mai depărtată.Și împăratul, fratele craiului, se numea Verde –
Împărat ; și împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulți ani trecuse la mijloc,
de când acești frați nu mai avusese prilej a se întâlni amîndoi. Iară verii, adecă feciorii
craiului și fetele împăratului, nu se văzuse niciodată, de când erau ei.
4 puncte

SUBIECTUL AL II -LEA (30 puncte)
Scrie un text de tip argumentativ de 150 – 300 de cuvinte despre fericire , pornind de la
proverbul ,,Banii n -aduc fericirea !”
În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
– Să respecți structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris,
utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimă rii unei aprecieri; 8 puncte
– Să ai conținutul adecvat argumentăr ii pe tema dată: formularea ipotezei/a propriei
opinii față de problematica pusaîn discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunză toare a
doua argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente;
16 puncte
– Să respecți normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare,
de ortografie și de punctuație ) și precizarea privind numărul de cuvinte. 6 puncte

Notă ! În vederea acordă rii punctajului, textul trebuie să fie în concordan ță cu
problematica pusă în discuț ie.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Scrie un eseu de 2-3 pagini despre relațiile dintre două personaje care aparțin unui
basm cult studiat.

114
În elaborarea eseului, vei avea în vedere urmă toarele repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția
personajelor alese( de exemplu : temă, perspectivă narativă, acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, modalități de caracterizare, construcția subiectului, limbaj)
−evidențierea situației inițiale a celor două personaje, din perspectiva statutului lor, a
tipologiei.
– relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru relațiile pe care le au cu
celelalte personaje, prin raportare la două episoade, secvențe.
−exprimarea unei opinii argumentate despre relațiile dintre cele două personaje.
Notă !
Ordinea integră rii reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conținutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4 puncte pentru fiecare cerință/reper).
Pentru redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3
puncte; abilit ăți de analiz ă și argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2
puncte; ortografia – 2 puncte; punctuați a – 2 puncte; așezarea în pagină , lizibilitatea – 1
punct; respectarea preciză rii privind numă rul de cuvinte – 1 punct).

În vederea acordă rii punctajului pentru redactare, eseul trebuie săaibă minimum 600 de
cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE
Examenul de bacalaureat național
Proba E. a)
Limba și literatura română
Filiera teoretică – Profilul real; Filiera tehnologică;
Filiera vocațională – Toate profilurile (cu excepția profilului pedagogic)
 Se punctează orice formulare/modalitate de rezolvare corectă a cerințelor.
 Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem.
Nu se acordă fracțiuni de punct.
 Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a
punctajului total acordat pentru lucrare.

115
SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. câte 1 punct pentru numirea fiecărui sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor
indicate (de exemplu: se numea – se chema; prilej – oportunitate) 2 x 1 p. = 2 puncte
2. explicarea rolului virgulei în secvența indicată (izolează apozițiade restul enunțului )
2 puncte
3. construirea unor locuțiuni sau expresii cu verbul indicat 2 puncte
4. câte 2 puncte pentru transcrierea oricăror două secvențe care conturează dimensiunea
spațială (de exemplu: amu, pe vremurile acele ) 2 x 2 p. =
4 puncte
5. câte 2 puncte pentru precizarea oricăror două motive literare prezente în textul dat (de
exemplu: vmotivul craiului fără feciori ,superioritatea mezinului ) 2 x 2 p. =
4 puncte
6. menționarea tipului de perspectivă narativă din textul dat (perspectivă narativă de tip obiectiv)
4 puncte
7. prezentarea rolului verbelor la timpul imperfect: prezentare adecvată și nuanțată – 4 p.;
prezentare schematică, ezitantă – 2 p. 4 puncte
8. – câte 1 punct pentru menționarea oricăror două trăsături ale genului epic, prezente în textul
dat (de exemplu: prezența instanțelor comunicării narative – narator, personaje; folosirea
narațiunii ca mod de expunere) 2 x 1 p. = 2 puncte
– câte 1 punct pentru ilustrarea, cu câte un exemplu din textul dat, a fiecăreia dintre
cele două trăsături menționate 2 x 1 p. = 2 puncte
9. – comentarea secvenței indicate: comentare adecvată și nuanțată – 3 p.; comentare
schematică, ezitantă – 2 p.; încercare de comentare – 1 p. 3 puncte
– respectarea precizării privind numărul de cuvinte 1 punct
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
− structura discursului de tip argumentativ:
 formularea ideilor în scris: text clar organizat, coerent, cu echilibru între componente
-4p
 text parțial organizat, fără echilibru între componente – 2 p.
 utilizarea mijloacelor lingvistice utile exprimării unei aprecieri (de exemplu: verbe de
opinie, adverbe/locuțiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivității evaluative,
conjuncții/locuțiuni conjuncționale cu rol argumentativ, utilizate pentru exprimarea
raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv etc., conectori argumentativi):

116
utilizare adecvată – 4 p.; utilizare parțial adecvată – 2 p.
-conținutul argumentării:
 formularea ipotezei/a propriei opinii față de problematica propusă 2 puncte
 câte 3 puncte pentru enunțarea fiecăruia dintre cele două argumente adecvate ipotezei
2 x 3 p. = 6 puncte
 câte 3 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre cele două argumente
enunțate:
dezvoltare clară, nuanțată – 3 p.; încercare de dezvoltare, schematism – 1 p. 2x3p. = 6 puncte
 formularea unei concluzii pertinente 2 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Conținut – 16 puncte
-prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția
personajelor alese( de exemplu : temă, perspectivă narativă, acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, modalități de caracterizare, construcția subiectului, limbaj)
( 1×4=4 p)
-evidențierea situației inițiale a celor două personaje, din perspectiva statutului lor, a
tipologiei, precizarea oricărei trăsături –1 p.
-evidențierea trăsăturii – 1 p.
– relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru relațiile pe care le
au cu celelalte personaje, prin raportare la două episoade, secvențe -2p
-exprimarea unei opinii argumentate despre relațiile dintre cele două personaje
– prezentarea a două scene/citate/secvențe relevante pentru tema și viziunea despre
lume din comedia studiată (menționarea celor dpuă personaje -1p, ilustrarea relațiilor
dintre el în două episoade -3p ; ilustrarea printr -un episod -2p,simpla amintire a unor
episoade, fără comentarea lor -1p) 4 p
– susținerea unei opinii despre relațiile dintre cele două personaje : susținere adecvată
și nuanțată – 4 p.; încercare de susținere sau schematism – 2 p.; simplă formulare a
opiniei – 1 p. 4 p

Redactare – 14 puncte
− organizarea ideilor în scris 3 puncte
 text clar, organizat, coerent, cu echilibru între introducere, cuprins și

117
încheiere, în care construcția paragrafelor subliniază ideile în succesiune logică –
3 p.
 text parțial organizat, cu dezechilibru între componente, în care construcția
paragrafelor nu subliniază ideile în succesiune logică – 2 p.
 text neclar organizat, fără evidențierea trecerii de la o idee la alta – 1 p.
− abilități de analiză și de argumentare 3 puncte
 relație adecvată între o idee și argument ul adus , utilizar ae unor argumente
convingătoare, idei de valoare relevante – 3 p.
 relație parțial adecvată între idea și argument adusul , utilizare de argumente
insuficient de convingătoare, formulare de judecăți parțial relevante – 2 p.
 relație nerelevantă între idee și argument, schematism – 1 p.
− utilizarea limbii literare ( stil și vocabular potrivite temei, claritate a enunțului, varietate
a lexicului, sintaxă adecvată – 2 p.; vocabular restrâns, monoton – 1 p.) 2 puncte
− ortografia (0 -1 erori: 2 p.; 2 erori: 1 p.; 3 sau mai multe erori: 0 p.) 2 puncte
− punctuația (0 -1 erori: 2 p.; 2 erori: 1 p.; 3 sau mai multe erori: 0 p.) 2 puncte
− așezarea în pagină, lizibilitatea 1 punct
− respectarea precizării privind numărul de cuvinte 1 punct

În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de
cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

118
CONCLUZII

Poveștile lui Ion Creangă nu sunt scrise pentru a fi citite sau spuse la o vârstă anume .
Ele pot fi citite și de copii, dar și de adulți. Acestea încântă mintea și sufletul la orice vârstă.
Materialul basmelor sale după cum am văzut nu este propriu imaginației scriitorului, el
preluând teme din literaturile diverselor popoare, sau chiar din literatura ro mână, dar
tratându -le într -o manieră proprie. După cum am mai spus studierea basmului începe încă
de la ciclul primar, dar să nu uităm că odată ajunși la școală elevii sunt deja familiarizați cu
această specie literară. Rolul basmelor este de a -i învăța pe cei mici, din lectura sau ascultarea
lor ei trăgând o morală. Nu de puține ori, ascultând în copilărie povestirea unui basm, copiii
îl întrerup pe povestitor pentru a afla mai multe amănunte, ceea ce este benefic.
Lucrarea de față este stru cturată în două părți, prima reprezentând partea teoretică
a basmului, iar a doua este cea metodică, și se axează pe metodele de însușirie a noțiunilor
teoretice de către elevi.
În prima parte am făcut la început o scurtă preze ntare a operei marelui prozator,
notând anul apariției basmelor sale, surprinzând apoi lumea basmelor , lumea satului de fapt
binecunoscută autorului, personajele din basm(unele aparținând tot satului, altele cu trăsături
excepționale), funcțiile despre ca re vorbește V.I.Propp în studiul său,,Morfologia basmului”,
limbajul lui Creangă în basme(limba țăranilor din Humulești).
Prima parte începe deci, cu un capitol ce se referă la viața și opera marelui scriitor,
punând în revistă principalele momente di n viața lui, momente care după cum bine știm,
foarte multe, se regăsesc în ,, Amintiri din copilărie ” și tot în primul capitol am notat anul în
care au ieșit de sub tipar basmele sale.
Al doilea capitol al lucrării se ocupă de structura și estetica ba smului în general, am
vorbit despre cercetarea genetică a acestuia și apoi de cea structurală,precum și de elementele
ce îi dau universalitate, teme, motive, personaje.
Capitolul al treilea are ca obiect identificarea schemelor de tip basmic. După cum
bine știm basmele tratează o anumită temă, urmând o anumită schemă, respectiv în toate
întâlnim o formulă inițială, fomule mediane și formule finale. Astfel acest capitol conține o
identificare a acestor formule în basmele ,, Povestea lui Harap -Alb”, ,,Dăn ilă Prepeleac”,
,,Povestea lui Stan Pățitul”, ,,Povestea porcului”, ,,Fata babei și fata moșneagului”,,,Ivan
Turbincă”.
Următorul capitol se ocupă de personajele basmelor, unele tipice, conținând o trecere
în revistă a acestora din basmele mai sus amintite .

119
Capitolul cinci după cum o spune și titlul acestuia, se ocupă de funcțiile basmului, așa
cum au fost identificate de V.I.Propp. În acest capitol am identificat acele funcții din cele 31
găsite de Propp, în fiecare dintre basmele lui Creangă.
Următorul capitol al primei părți este de fapt o prezentare mai generală a lumii
descrise de Creangă în basme, un univers creat pe baza vieții sale.
În ultimul capitol al acestei părți am realizat o analiză a stilului marelui clasic în
,,Povești”.
Cea de -a doua par te a lucrării, partea metodică, conține după cum am spus o
prezentare a metodelor aplicabile noțiunilor teoretice (modalitățile prin care ele pot fi predate
elevilor, însușite de către aceștia, evaluate).
Primul capitol se referă la receptarea textului l iterar, nivelurile de receptare ale
acestuia(sentimental, intelectual și creativ, la cel din urmă elevii putând emite judecăți de
valoare în legătură cu textul studiat).
Al doilea capitol tratează metodele și procedeele utilizate în predarea și receptarea
textului literar, conținând exemple în care aceste metode sunt aplicate pe basm.
Capitolul III se referă la evaluare,conținând de asemenea o trecere în revistă teoretică
a metodelor de evaluare, tradiționale și moderne și apoi o aplicare a acestora pe basm .
Ultimul capitol al lucrării îl reprezintă aspectele aplicative, anexele, respectiv trei
proiecte de lecție, un model de subiecte de evaluare națională cu barem și unul de
bacalaureat.
Motiv ele pentru care am ales această temă , respectiv basmul sunt: pentru o bună
cunoaștere a principalelor probleme de teorie literară ce reies din studiul textului; pentru a
obține capacități de înțelegere și de analiză a unui text amplu; pentru a reuși o îmbinare a
unei analize tematice, stilistice;pentru a -i sensibiliza pe elevi,pentru a le îmbogățire
exprimarea orală și scrisă. De asemenea, unul poate dintre cele mai importante motive a fost
pentru a le transmite copiilor plăcerea de a citi și de a s ta și a asculta povești.
Din toate cele expuse în lucrarea de față rămâne o certitudine: Ion Creangă este unul
dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române. Astfel includerea lui în programa școlară , atât
prin ,, Amintiri din copilărie ” cât și prin basmele sale are un rol important în formarea elevilor.

120

BIBLIOGRAFIE

PARTEA I

A. BIBLIOGRAFIE DE AUTOR:
Sadoveanu, Mihail, Creanga de aur , Editura Agora, București, 2005
Sadoveanu, Mihail, Baltagul , Editura Agora, București, 2005
Sadoveanu, Mihail, Frații Jderi , Editura Regis, București, 2004

B. BIBLIOGRAFIE CRITICĂ :
1. Prefețe:
1. Holban, Anton, prefața la Jocurile Daniei , Editura Cartea Românească, București,
1971
2. Mincu, Marin, prefața la Mihail Sadoveanu, Creanga de aur , Editura Minerva
București, 1973
2. Postfețe:
1. Bălan, Ion Dodu, postfață la Mihail Sadoveanu, Baltagul , Editura Minerva,
București, 1971
3. În volume –(studii, eseuri, istorii literare, monografii):
1. Ailenei, Sergiu, Introducere în opera lui M ax Blecher , Editura Alfa, Iași, 2003
2. Băileșteanu, Fănuș, Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu , Editura Minerva,
București, 1977
3. Bratu, Savin, Mihail Sadoveanu. O biografie a operei , Editura pentru Literatură,
București, 1963
4. Bucur, Romulus, Mihail Se bastian sau despre inconvenientul de a te fi născut evreu ,
Editura Aula, Brașov, 2007
5. Cazacu, Mihai, Sinteza sadoveniană , Editura Univers, București, 1982
6. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Editura Litera
Internațional , București, 2001
7. Cioculescu, Șerban, Varietăți critice , Editura pentru Literatură, București, 1966
8. Ciopraga, Constantin, Mihail Sadoveanu. Fascinația tiparelor originare , Editura
Eminescu, București, 1981
9. Cristea, Valeriu , Interpretări critice , Editura Cartea Românească, București, 1970

121
10. Crohmălniceanu, Ovid S., Literatura română între cele două războaie mondiale , vol. I,
Editura Minerva, București, București, 1972
11. Crohmălniceanu, Ovid S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură , Editura Cartea
Românea scă, București, 1984
12. Frigioiu, Nicolae , Romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu , Editura Junimea, Iași, 1987
13. Georgescu, Paul, „Destinul interior” în Polivalența necesară , Editura pentru Literatură,
București, 1967
14. Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului româ nesc interbelic , Editura Libra, București,
1998
15. Ibrăileanu, Garabet, Studii literare , vol. II, Editura Minerva, București, 1979
16. Leonte, Liviu, Prozatori contemporani , Editura Junimea, Iași, 1984
17. Lovinescu Eugen, ,Critice, I, Editura Minerva, București, 197 9
18. Luca, Daniel, Dinamica prozei în perioada interbelică. Studii de literatură română ,
Editura Lumen, Iași, 2009
19. Manolescu, Nicolae, Sadoveanu sau utopia cărții , Editura Eminescu, București, 1976
20. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , Editura 100+1
Gramar, București, 2004
21. Marcea, Pompiliu, Lumea operei lui Sadoveanu , Editura Eminescu, București, 1976
22. Marcea, Pompiliu, Umanitatea sadoveniană de la A la Z , Editura Eminescu, București,
1977
23. Mănucă, Dan, Pe urmele lui Mihail Sadov eanu , Editura Sport – Turism, București, 1982
24. Negoițescu, Ion , Analize și sinteze , Editura Minerva, București, 1976
25. Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române , Editura Minerva, București, 1991
26. Oprișan, Ionel, Opera lui Mihail Sadoveanu , Editura Minerva, Bu curești, 1986
27. Paleologu, Al ., Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu , Editura
Cartea Românească, București, 1978
28. Paleologu, Al., Alchimia existenței , Editura Cartea Românească, București, 1983
29. Papu, Edgar, Din luminile veacului , Editura pentru Literatură, București, 1967
30. Piru, Alexandru, Istoria litaraturii române de la început până azi , Editura Univers,
București, 1972
31. Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române , vol II, Editura Minerva, București, 1976
32. Sângeorzan, Zaharia, Mihail Sadov eanu. Teme fundamentale , Editura Minerva,
București, 1976
33. Simion, Eugen, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii , Editura Demiurg, București, 1995

122
34. Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară , IV, Editura Minerva, București, 1976
35. Tomuș, Mircea, Mihail Sadov eanu , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1978
36. Ungheanu, Mihai, „Rebeliunea” în Pădurea de simboluri , Editura Cartea Românească,
București, 1973
37. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români , Editura Albatros, București, 1973
38. Vianu, Tudor, Scriitori români din secolul XX , Editura Minerva, București, 1979
39. Vlad, Ion, Cărțile lui Mihail Sadoveanu , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1981

4. Dicționare:
1. Dicționar general al literaturii române, S/T, Academia Română, Editura Univers
Enciclopedic, București, 2007
2. Kernbach, Victor, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1989

C. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ :
1. Bârsilă, Mircea, Fecioara divină și cerbul , Editura Calende, Pitești, 1999
2. Crețu, T. Vasile , Existența ca întemeiere , Editura Facla, Timișoara, 1988
3. Crețu, T. Vasile, Ethosul folcloric. Sistem deschis , Editura Facla, Timișoara, 1980
4. Dumezil, George, Mit și epopee , Editura Științifică, București, 1993
5. Durand, Gilbert, Structurile antropologice al e imaginarului , Editura Univers,
București, 1970
6. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului , Editura Univers, București, 1978
7. Eliade, Mircea, Nașteri mistice , Editura Humanitas, București, 1995
8. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ide ilor religioase , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1981
9. Frazer, James George, Creanga de aur , Editura Minerva, București, 1980
10. van Gennep, Arnold, Riturile de trecere , Editura Polirom, Iași, 1998
11. Lovinescu, Vasil e, Creangă și creanga de aur , Editura Cartea Românească,
București, 1998
12. Petrescu, Camil, Teze și antiteze , Editura 100+1 Gramar, București, 2002
13. Pop, Mihai, Ruxăndoiu, Pavel, Folclor literar românesc , Editura Didactică și
Pedagogică, B ucurești, 1978
14. Propp, Vladimir, Rădăcinile istorice ale basmului fantastic , Editura Univers,
București, 1973

123
15. Schure, Edouard, Mari inițiați , Editura Lotus, București, 1994
16. Steiner, Rudolf, Creștinismul ca fapt mistic și mister ele antichității , Editura
Humanitas, București, 1993
17. Strauss, Claude -Levi, Antropologie structurală , Editura Politică, București, 1978
18 Woolf, Virginia, „Romanul modern” în vol. Eseuri, trad. de Petru Creția, Editura
Univers, București, 1 972

PARTEA a II -a

BIBLIOGRAFIE METODICĂ ȘI DIDACTICĂ :
1. Beldescu, G., Ortografia în școală , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1973
2. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1976
3. Cojocăreanu, Gabriela, Vâlceanu, Alina, Didactica specialității – Limba și
literatura română – liceu , Editura Arves, Craiova, 2002
4. Cucoș, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice , Editura Polirom, Iași, 1998
5. Danciu, E.L. , Strategii de învățare prin colaborare , Editura Facla,
Timișoara, 2004
6. Găvenea, Alexandru, Cunoașterea prin descoperire în învățământ , Editura
Didactică și Pedagogică, 1975
7. Goia, Vistian, Drăgătoiu, I., Metodica predării limbii și literaturii române ,
E.D.P., Cluj, 1995
8. Goia, Vistian , Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu,
Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2002
9. Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 2006
10. Ionescu, Miron, Radu, Ioan, Experiență didact ică și creativitate , Editura
Dacia, Cluj – Napoca, 1987
11. Jinga, I., Vlăsceanu, L. (coord.), Structuri, strategii și performanțe în
învățământ, Editura Academiei, București, 1989
12. Mașek, Victor Ernest, Mărturia artei: eseu despre cunoașterea prin artă ,
Editura Academiei, București, 1972

124
13. Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală.
Ghid teoretico -aplicativ , Editura Polirom, Iași, 1999
14. Vianu, Tudor, Estetica , Editura Orizonturi, București, 2011

125

126

127