Profilul Regiunii Sud Muntenia

Capitolul 2. PROFILUL REGIUNII SUD-MUNTENIA

2.1 Localizarea geografică și resursele naturale

Regiunea Sud Muntenia este a treia regiune ca mărime din România (având 34.453 km2) și este localizată în partea de sud a țării, înconjurând regiunea București-Ilfov. În partea de sud a regiunii, fluviul Dunărea reprezintă o graniță naturală cu Bulgaria, oferind posibilitatea de a avea comunicații cu cele 8 țări riverane, iar prin intermediul canalului Dunăre-Marea Neagră de a avea ieșire la Marea Neagră și deci acces la Portul Constanța -principala poartă maritimă a țării.

Varietatea formelor de relief și complexitatea geologică a acestora fac astfel încât resursele naturale ale regiunii să fie destul de diversificate. Zona montană și de deal localizate în partea de nord a regiunii concentrează resurse naturale ale subsolului (petrol, gaze naturale, cărbune – în special cărbune brun și lignit, minereuri radioactive și metalifere, sare, marne calcaroase, sulf, acumulări de gips și izvoare minerale) importante pentru industria energetică, chimică și a materialelor de construcții.

Alături de aceste resurse, se găsesc și alte resurse naturale, de o importanță deosebită și cu influențe directe în dezvoltarea anumitor sectoare economice. Astfel, suprafața agricolă concentrată preponderent în județele din sud deține 71,1% din aria totală a regiunii, din care 80,2% reprezintă teren arabil.

Regiunea dispune de resurse bogate și importante de apă (3,4% din suprafața regiunii), care prin utilizarea în diferite domenii,au un rol deosebit în dezvoltarea economică a acesteia.

Flora și fauna de o mare diversitate constituie o altă bogăție naturală a regiunii.Terenurile ocupate cu păduri și vegetație forestieră dețin 19,3% din suprafața regiunii, reprezentând o sursă importantă de masă lemnoasa și un mediu propice pentru fauna de interes cinegetic.

Analizând regiunea Sud-Muntenia din punct de vedere administrativ, aceasta este formată din sapte județe ( Argeș, Călărași, Dâmbovița, Giurgiu, Ialomița, Prahova si Teleorman), 16 municipii, 32 de orașe, 519 comune si 2019 sate.

Din punct de vedere al suprafeței regiunii, cea mai mare pondere o deține judetul Argeș, urmat de Teleorman si Călărasi, iar ponderea cea mai mica este deținută de județul Giurgiu.

2.2 Disparități regionale

Din punctul de vedere al caracteristicilor geografice și socio-economice, regiunea Sud Muntenia poate fi divizată în două zone distincte, după cum urmează:

Partea nordică (formată din județele Argeș, Dâmbovița și Prahova) este mai dezvoltată din mai multe puncte de vedere, concentrând un număr mai mare de companii industriale tradiționale sau noi. În partea de nord sunt majoritatea institutelor de cercetare, în conexiune directă cu industriile predominante: chimie și petrochimie, metalurgie și constructoare de mașini, alimentară.

Partea de sud (compusă din județele Teleorman, Giurgiu, Călărași și Ialomița) este localizată în Câmpia Română și este mai puțin dezvoltată, agricultura fiind sectorul dominant. Slaba dezvoltare a părții sudice se datorează în principal faptului că întreaga zonă a suferit în timp o dezvoltare industrială artificială. Prin urmare, începând cu anul 1990, aceasta a fost afectată de procesul de tranziție la economia de piață, prin închiderea sau restrângerea activității întreprinderilor de stat. O consecință notabilă a acestui fapt a fost apariția fenomenului de migrație a populației din comunitățile urbane. Activitățile economice desfășurate în partea de sud sunt mai puțin diversificate și sunt efectuate în majoritate în agricultură.

Disparitați intra si inter-regionale in România – probleme cheie

-există o dezvoltare neechilibrată între estul si vestul tării

-proximitatea piețelor vestice acționează ca factor de creștere, deyvoltarea economica urmând o directie vest-est

-Declinul oraselor mijlocii si mici

-Subdezvoltarea este concentrata in sud de-a lungul Dunării, iar in NE la granița cu Moldova

Media nationala =1

Sursa: Comisia Națională de Prognoză, INS

Indicii prezintă îmbunătațiri din punct de vedere al disparitaților interregionale, astfel regiunea ce nivelul minim este cea de Nord – Est in perioada 2000-2006 respectiv Regiunea Centru in anul 2010.

2.3 Aspecte demo-sociale ale Regiunii Sud-Muntenia

Populația regiunii număra 3342 de locuitori (14.58% din populația țării ).Dinamica populației reprezinta indicatorul de definire a resurselor de munca, aratand ca populatia din regiune a avut in ultimii ani tendința de scadere continua, astfel populatia fiind redusa cu 123,5 mii de locuitori fata de anul 2000, fenomen cauzat de sporul natural negativ.

Structura demografică a regiunii din punctul de vedere al categoriilor de vârstă relevă prezența unui proces lent, dar stabil, de îmbătrânire a populației, datorat în principal scăderii natalității, dar și soldului migratoriu negativ.

Analizata pe zone, se poate observa o pondere ridicata a populatiei din spatiul rural (58,3%), fata de populatia urbana (41,7%).

Diminuarea populației din mediul urban pe ansamblu are drept cauze principale scăderea sporului natural și migrația dinspre mediul urban către cel rural. De asemenea, există și un fenomen de migrație către zonele rurale ce afectează toate regiunile țării, fiind specific în special populației de peste 40 de ani.

Este cazul persoanelor, care în urma restructurării companiilor de stat nu au reușit să se reprofileze, fiind astfel forțate să se întoarcă în zonele rurale unde desfășoară activități agricole de subzistență.

Populatia activa civila pe sexe, macroregiuni, regiuni de dezvoltare si judete

Populația activa civilă caracterizează oferta potențială de forță de muncă. Din graficele de mai sus putem observa că este o oarecare egalitate între sexe, practic atât femeile cât și bărbații sunt în echilibru pe piața potențială a forței de muncă. Cea mai mare discrepanta este înregistrată în anul 2009 când sexul masculin a reprezentat o mai puternică forță de muncă pentru regiune față de genul feminin; în restul anilor au fost diferențe , dar nu foarte semnificative.

Populatia activă caracterizeaza oferta potential a forței de muncă si gradul de ocupare a populației care cuprinde: somerii inregistrați si populația civila ocupată, calculându-se dupa urmatoarea formula: Pac= Poc + S, Poc=populația civilă ocupată iar S= Someri.

( http://statistici.insse.ro/shop/ )

Indiferent de mediul de rezidență din care provin, persoanele care au o activitate crescută sunt cele care au vârsta cuprinsă în intervalul 25-54 de ani. Generatia tanara, 15-24 ani are o rată de activitate scăzută, acest lucru fiind datorat faptului că în acest interval de vârsta majoritatea tinerilor studiaza. După terminarea studiilor are loc o creștere spectaculoasă a ratei de activitate datorată de intrarea pe piața forței de muncă a noilor absolvenți. Între acest interval și cel cuprins intre 35 si 54 de ani se menține un anumit echilibru, schimbarea majora intervenind atunci cand persoanele ajung la vârsta de 55 de ani. Scăderea ratei de activitate la nivelul intervalului 55-64 de ani este cauzată de ieșirea populației la pensie și de incapacitatea acesteia de a îndeplini sarcinile unui loc de muncă atât din punct de vedere fizic cât și din punct de vedere psihic. În concluzie, din punctul meu de vedere aceste manifestări ale ratei de activitate sunt inflentate în cea mai mare parte de vârstă si nu de mediu deoarece populația poate migra atât de la urban la rural cât și invers.

2.4 Aspecte economice

Regiunea Sud Muntenia înregistreaza o valoare a PIB de 2447 euro/locuitor, situată sub media pe țară (2932,8 euro/locuitor), la nivel județean, cele mai mari valori înregistrându-se în județele Argeș – 3071 euro/locuitor și Prahova – 2696,9 euro/locuitor, iar cea mai redusă în Călărași – 1748,2 euro/locuitor. Trăsătura esențială a Regiunii Sud este reprezentată de împărțirea acesteia în două sub-arii cu caracteristici geografice și socio-economice diferite.

Partea de nord a Regiunii (județele Argeș, Dîmbovița și Prahova) se caracterizează printr-un grad ridicat de industrializare, Prahova deținând locul 1 pe țară în ceea ce privește producția industrială. Principalele probleme cu care se confruntă acest areal sunt legate de declinul unităților industriale, care a generat o rată ridicată a șomajului. Închiderea unor unități industriale în zonele monoindustriale a determinat apariția unor grave probleme economice și sociale, în special în zonele urbane monoindustriale: Mizil, Moreni, Plopeni, Urlați, Costești și Câmpulung-Muscel.

Partea sudică a Regiunii (județele Călărași, Giurgiu, Ialomița și Teleorman) este o zonă tradițional subdezvoltată, reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România (primul pol fiind cel din Regiunea Nord – Est). Ea se caracterizează prin preponderența populației ocupate în agricultură. De altfel, suprafața județelor componente este reprezentată în întregime de câmpie. În anii ‘70, întreaga zonă a cunoscut o dezvoltare industrială artificială. În prezent, suportă impactul sever al procesului de tranziție spre economia de piață, prin închiderea majorității unităților industriale reprezentative. Această situație caracterizează toate reședințele de județ, precum și arealele adiacente ale orașelor Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu, Oltenița, Călărași, Slobozia și Fetești.

Structura PIB pe categorii de resurse în regiunea Sud Muntenia în perioada 2005-2012, conform estimărilor realizate în prognozele regio de către CNP va cunoaște o translație între sectoarele industrie și servicii. Diferența de dezvoltare a județelor ce aparțin Regiunii Sud Muntenia, cât și tendința de polarizare a acesteia, devine evidentă și prin nivelul de participare diferit al acestora la PIB-ul regiunii.

Astfel:

județul Prahova este județul cu cea mai mare contribuție la PIB-ul regiunii (32,1%), urmat de județul Argeș (27,1%). Aceste județe sunt caracterizate de o dinamică pozitivă a creșterii ponderii contribuției lor la PIB-ul regiunii;

județul Dâmbovița cu o ușoară tendință de scădere – oferă o imagine atipică de dezvoltare în cadrul regiunii (cu o contribuție de aproximativ 14% în PIB-ul total al regiunii);

județele Teleorman (8,3%), Ialomița (7,2%), Călărși (6%) și Giurgiu (5,4%) au cele mai mici contribuții în PIB-ul regiunii, indicând o tipologie asemănătoare a structurii economice;

Structura PIB în regiunea Sud Muntenia, pe județe în perioada 2005-2012

Sursa:Comisia Națională de Prognoză iunie 2009

Din punct de vedere structural,agricultura are o contribuție mare la realizarea produsului intern brut regional, datorită condițiilor naturale ale regiunii și calității solului, care sunt favorabile dezvoltării tuturor ramurilor agriculturii. Astfel, suprafața agricolă de 2,448.5 mii de hectare reprezintă 71,1% din suprafața totală a regiunii și determină caracterul agricol al regiunii, plasând regiunea pe locul întâi în cadrul celor opt regiuni de dezvoltare.(Adr Sud-Muntenia)

Industria regională participă cu circa 29 de procente la realizarea PIB-ului, mult peste media națională (circa 25 %), reprezentând una din cele mai ridicate contribuții. Industria regiunii este foarte diversificată și cuprinde aproape toate activitățile industriale: extracția și prelucrarea petrolului și a gazelor naturale, a cărbunelui, a calcarului, argilei, nisipurilor și a sării, prelucrarea produselor agroalimentare și confecționarea de produse textile, prelucrarea lemnului, fabricarea de mașini, echipamente și mijloace de transport, producția de utilaj petrolier și chimic, producția de frigidere și congelatoare, producția de automobile (Dacia și Aro), producția de energie electrică, termică, gaze, etc.

Construcțiile au o pondere în produsul intern brut regional care depășește ușor 5%. În ceea ce privește serviciile, cu o pondere de 38% în produsul intern brut regional (mult sub nivelul național care este de peste 45%), situează regiunea pe ultimul loc într-un top al regiunilor.

Sectorul serviciilor a avut o evoluție pozitivă în ultimii ani în anumite domenii, iar în prezent acoperă o gamă largă de activități, precum: financiare și bancare, asigurări și transport, imobiliare, servicii poștale și telecomunicații, turism, educație, sănătate și servicii sociale, consultanță etc.

În regiunea Sud Muntenia au fost realizate și importante investiții străine directe (ISD) care pot să conducă la o creștere a productivității, deoarece acestea aduc tehnologii inovative, precum și un transfer de bune practici. Nivelul ridicat al ISD-urilor la nivel regional este datorat, în principal creșterii de capital (Dacia Renault în industria constructoare de mașini, Petrotel Lukoil, Unilever în industria petrochimică) și investițiilor de tip green field precum Saint Gobain (industria sticlei).

Potențialul economic și uman, resursele bogate ale solului și gradul crescut de urbanizare și industrializare, caracteristici dominante în special ale zonei de nord, reprezintă condiții favorabile pentru atragerea investițiilor străine în regiune.

Regiunea Sud are un important potențial de dezvoltare economică, diferențiat între nordul și sudul regiunii. Astfel, în nord există importante resurse de subsol reprezentate de zăcăminte de țiței și gaze naturale, cărbuni, sare, etc a căror prelucrare și comercializare poate crește valoarea adăugată din regiune. De cealaltă parte, în sudul regiunii există suprafețe agricole întinse, care pot sta la baza dezvoltării unei agriculturi specializate pe anumite tipuri de culturi, corespunzătoare condițiilor pedologice din regiune.

În regiune s-au realizat importante investiții străine directe: Renault – Pitești, Holcim – Câmpulung Mușcel, Samsung COS – Târgoviște.

Potențialul turistic al regiunii Sud, valorificat într-un mod adecvat și ținând cont de principiile durabilității, poate contribui esențial la dezvoltarea economică și socială a regiunii. Regiunea Sud Muntenia dispune de un potențial turistic considerabil, localizat cu precădere în partea de nord, pentru dezvoltarea turismului și a activităților de recreare datorită condițiilor naturale favorabile și a tradițiilor culturale și istorice existente.

Principalele puncte de atracție turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă și a turismului de week-end sunt localizate în partea de nord : stațiunile montane de pe Valea Prahovei-masivul Bucegi, localitățile turistice și parcurile naturale situate în Munțiii Bucegi și Munții Piatra Craiului ce acoperă necesitățile de cazare și au o infrastructură adecvată. stațiunile balneoclimaterice din regiune (Slănic Prahova, Vălenii de Munte, Pucioasa, Câmpulung – Muscel etc.), Dunărea, al cărui potențial poate fi valorificat ca o alternativă la turismul montan, din nordul regiunii.

Comparativ cu zona de nord, zona de sud a regiunii și în special zona riverană fluviului Dunărea deține un potențial turistic neexploatat suficient până în prezent, dar care în timp poate deveni prin investiții susținute o alternativă la turismul clasic montan.

Sursă: Turismul României – Breviar statistic 2010, 2011, pagina 86

Calculul indicatorilor absoluți, relativi și medii pentru numarul de turiști straini in Regiunea Sud Muntenia

Calculul indicatorilor absoluți, relativi și medii pentru numarul de turiști români in Regiunea Sud Muntenia

Conform analizei circulației turistilor, se observa lipsa de promvare a ponderii turiștilor străini care au vizitat Regiunea Sud-Muntenia. 13,8% din numărul total de turiști au vizitat zona în anul 2008, pe parcursul a trei ani, procentul crescând la 14,4% datorita turismului care este în continua dezvoltare.

2.5 Infrastructura

Regiunea dispune de o rețea de drumuri publice europene, naționale și județene cu o lungime de 12.000 km (15 % din totalul național) și o rețea feroviară de 1225 km (11,4% din rețeaua națională). Dunărea, arteră fluvială europeană, înlesnește legăturile acestei regiuni cu principalele orașe din bazinul său hidrografic.

În ceea ce privește transportul rutier, regiunea beneficiază de o bună deschidere internă și internațională, asigurată de 5 drumuri europene (E574, E81, E70, E85 și E60) și de autostrăzile A1 (București – Pitești) și A2 (București – Constanța, aflată parțial în exploatare), însă doar 29,2% din totalul drumurilor publice sunt modernizate. La nivel județean, cele mai ridicate ponderi ale drumurilor publice modernizate se înregistrează în județele sudice: Călărași (40%) Teleorman (39,1%).

Procentele ridicate din aceste județe se datorează ponderii mai mari pe care le au drumurile naționale în totalul drumurilor publice, în sudul regiunii (peste 23%), comparativ cu nordul acesteia (sub 20%). Mai precis, în județele nordice (Argeș, Dâmbovița și Prahova), pe lângă drumurile naționale care traversează județele, există o rețea mai densă de drumuri județene și comunale (de regulă mai puțin modernizate decât cele naționale), comparativ cu sudul regiunii. Această explicație este sprijinită de densitatea mai ridicată a drumurilor publice înregistrată în județul Argeș – peste 44 km/100kmp, față de cea din județele sudice – sub 27 km/100kmp.

Regiunea dispune de o rețea dezvoltată de transport feroviar, teritoriul acesteia fiind străbătut de magistralele feroviare I (București-Timișoara), II, III, IV, V si VI (traseu comun până la Ploiești), VII (București-Galați), VIII (București-Constanța) și IX (București-Giurgiu).

Infrastructura socială

Structura educațională în Regiunea Sud-Muntenia poate asigura școlarizarea la toate nivelurile, în cadrul acesteia existând în 2005 un număr de 604 grădinițe, 1092 școli primare și gimnaziale, 178 licee, 10 școli profesionale și de ucenici, 13 școli postliceale și 4 instituții de învățământ superior. 57% dintre unitățile școlare sunt situate în județele Argeș, Dâmbovița și Prahova.

Dacă rețeaua școlilor primare și gimnaziale acoperă într-un grad suficient nevoile educaționale, nu același lucru se poate spune și despre învățămantul liceal a cărui structură educațională nu este orientata și acoperă parțial nevoile pieței muncii.

Un avantaj major pentru regiune cu privire la formarea superioara îl constituie existența în cadrul acesteia , pe lânga instituțiile menționate, a celui mai mare centru universitar din țară-București.

Sistemul serviciilor de protecție socială nu este suficient dezvoltat și acoperă o arie relativ restrânsă a grupurilor care necesită îngrijiri speciale, în schimb în ultimii ani domeniul protecției copiilor instiuționalizați a înregistrat  un trend pozitiv.

În prezent facilitățile culturale existente satisfac în mică măsură nevoile populației, la nivelul regiunii înregistrându-se o scădere a interesului public față de actul de cultură organizat, datorat în mare măsură impactului mass-media asupra timpului dedicat de individ formării și educației permanente. Acest lucru a determinat restrângerea activităților specifice domeniului și a dus la schimbarea destinației unui mare număr de așezăminte culturale. Totodată s-au manifestat în ultimii ani aspecte negative legate de managementul culturii, reflectate în scumpirea actului cultural și în indiferența unor administrații locale fața de dotarea și întreținerea bunurilor culturale de folosință publică.

2.6. ANALIZA SWOT A REGIUNII SUD MUNTENIA

2.7 PLANUL DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

Realizarea Planului de Dezvoltare Regională ( PDR ) eate una din cele mai importante sarcini ale ADR Muntenia, deoarece reprezintă ambițiile economice și sociale ale unei regiuni.Pentru viitoarea perioadă de programare, 2014-2020, Strategia de dezvoltare regională se va realiza pornind de la următoarele documente programatice:

Strategia Europa 2020

Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării

Al 5-lea Raport privind coeziunea economică, sociala și teritorială

Programul național de reformă 2011-2013

Dezvoltată sub coordonarea Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia în colaborare cu partenerii regionali, strategia furnizează cadrul coerent pentru dezvoltarea viitoare a regiunii. Ea urmărește ghidarea într-o manieră pragmatică a comunităților din regiune, astfel încât intervențiile și activitățile necesare creării unei regiuni dinamice și prospere să se concentreze asupra domeniilor cheie de dezvoltare.

Procesul de fundamentare și dezvoltare al strategiei se bazează pe luarea în considerare a următoarelor aspecte specifice și importante ale regiunii: existența unor zone caracterizate de un mediu adecvat, care contribuie la atractivitatea acesteia pentru rezidenți și turisti și la competitivitatea ei având în vedere localizarea afacerilor; natura și caracterul divers al regiunii care necesită măsuri și activități specifice; existența unor așezări policentrice, incluzând importanți poli de creștere care oferă condiții bune pentru concentrarea investițiilor productive; faptul că un procent semnificativ al populației trăiește în orașe mici, comune și sate, caracterizate de o dezvoltare modestă și care necesită intervenții care să susțină dezvoltarea și diversificarea economică; caracterul preponderent agrar al zonei de sud și problemele generate de acest aspect; rețele de drumuri cu calitate nesatisfăcătoare pentru transportul public și de bunuri.

Bazată pe concluziile analizei socio-economice și SWOT, pe avantajele comparative ale regiunii, pe punctele tari și oportunitățile acesteia, strategia prin structură și conținut urmărește dezvoltarea economică și echilibrată a  Regiunii, concomitent cu dezvoltarea capacității acesteia de a se adapta și a putea răspunde schimbărilor economice cheie.

Strategia se adresează unei game largi de probleme economice, sociale și de mediu ale comunităților, care sunt relevante pentru a defini și furniza obiectivele necesare obținerii dezvoltării durabile și creșterii coeziunii economice și sociale în Regiune.

Scopul ei este de a obține efecte economice și sociale pozitive în beneficiul întregii regiuni, prezentând într-o abordare integrată direcțiile strategice, obiectivele țintite și activitățile necesare îndeplinirii lor.

Strategia nu trebuie privită ca un plan general, ci ca un cadru de planificare strategic care definește viziunea regiunii, căile care conduc la obținerea ei și pe baza căruia sectorul public și privat poate acționa eficient în ceea ce privește folosirea resurselor locale, obținerea de beneficii și asigurarea unei valori adăugate reale.

Totodata, aceasta poate constitui baza dezvoltării planurilor de acțiune pentru organizațiile partenere și pentru programele de finanțare naționale și europene care sprijină furnizarea Planului Regional.

Concluzionând, strategia este o expresie a viziunii, valorilor și principiilor identificate pe baza procesului de consultare cu partenerii regionali și furnizează  o abordare echilibrată și integrată privind dezvoltarea Regiunii cu accent pe: îmbunătățirea infrastructurii de baza, facilitarea creșterii economice, promovarea dezvoltării echilibrate a tuturor comunităților regiunii, îmbunătățirea serviciilor sociale la nivelul comunităților rurale și urbane și creșterea nivelului de ocupare, protejarea și îmbunătățirea condițiilor de mediu.

Strategia se concentrează pe provocările și oportunitățile de dezvoltare caracteristice și existente la nivelul regiunii, urmărind totodata eliminarea barierelor cu privire la progresul economic și social.

În construirea consensului regional pentru o abordare echilibrată și coordonată cu privire la  dezvoltarea fizică și economică a regiunii, strategia răspunde punctelor de vedere ale comunităților referitoare la faptul că egalitatea și echitatea trebuie să fie factori dominanți ai dezvoltării pe termen lung.

Elementele constitutive ale strategiei urmăresc obținerea unei dezvoltări echilibrate a tuturor zonelor regiunii, a comunităților urbane și rurale și oferirea de oportunități egale pentru toți locuitorii acesteia. Suplimentar, intenția este  de a crește potențialul întregii regiuni și de a optimiza contribuția principalelor zone și comunități ale regiunii la dezvoltarea pe ansamblu a acesteia și la obținerea coeziunii regionale.