Profilul Psihologic al Tradatorului

SUMAR

Acest proiect cautā sā edifice comportamentul, motivația, personalitatea și mentalitatea de spion prin abordarea trādārii atât dintr-o perspectivā psihologicā, cât și dintr-una sociologicā. în acest sens, este analizat comportamentul celui care alege sā trādeze și, implicit, motivele care stau la baza aceste acțiuni. Abordarea este susținutā de un studiu statistic care relevā în detaliu tipologiile trādātorilor, caracteristicile lor psihologice, orientārile sociale și consecințele acestora pe baza exemplelor din istorie. Ca o aprofundare a celor menționate anterior, se va prezenta cazul trādārii generalului Ion Mihai Pacepa, care rāmâne controversat și în zilele noastre, întrucât evidențiazā posibilele contexte și determināri ce au dus la pārāsirea blocului socialist în favoarea Occidentului. De asemenea, pe baza studiilor teoretice se urmārește încadrarea personajului într-o tipologie care sā-i motiveze și sā-i explice acțiunile referitoare la trādarea sistemului din care fācea parte în ciuda faptului cā, într-o anumitā māsurā, îl controla.

Cauzele înfāptuirii infracțiunii

*disonanța cognitivā dintre convingerile ideologice ale trādatorului și cele specifice în statul de care aparține;

* trāsāturile de personalitate;

* tulburāri psihologice;

* problemele de naturā financiarā ale trādātorului ;

Trāsāturile de personalitate

Incapacitatea de asumare a rāspunderii

Persoanele care trādeazā încrederea angajatorului lor sunt pasibile în a avea o înclinație pentru încālcarea regulilor și reglementārilor. Acestea sunt predispuse sā se supraaprecieze când vine vorba de propriile abilitāți, astfel cā dezamāgirea și dizgrația fațā de cei care nu reușesc sā recunoascā talentele lor speciale sunt inevitabile. Ele au o predispoziție în a considera critica sau dezacordul ca o insultā personalā, care necesitā rāzbunare. Aceste persoane pot fi impulsive sau imature, dar mai ales predispuse sā acționeze emoțional.

Aceste deficiențe pot fi atât de grave încât pot fi diagnosticate clinic ca simptome ale unei tulburāri mentale, emoționale, sau de personalitate. Însā, ele sunt mai bine descrise ca puncte slabe comportamentale sau de personalitate, mai degrabā decât ca "tulburāri psihologice."

Narcisismul

O personalitate narcisistā se caracterizeazā prin sentimente nejustificate de auto-importanțā sau stimā de sine, un sentiment de drept, precum și o lipsā de empatie pentru alții.

Sentimente nejustificate în întregime de auto-importanțā sau stimā de sine sunt menționate de psihologi ca grandoare.

Nevoia de laudā și sensibilitate la critica dominā relațiile cu ceilalți. Prieteniile, relațiile cu șefii și colegii, precum și relațiile amoroase se transformā rapid de la dragoste la urā, și invers, în funcție de faptul dacā relația sprijinā sau submineazā stima de sine.

Un sentiment de drept se caracterizeazā prin așteptarea rezonabilā de tratament, în special favorabil. Aceste persoane așteaptā sā li se acorde orice doresc sau au nevoie.

Persoanele narcisiste pot fi neobișnuit de agresive și ambițioase în cāutarea relațiilor cu ceilalți, în poziții de putere.

Sentimentele de drept reprezintā o preocupare de securitate, deoarece acestea pot fi folosite pentru a raționaliza un comportament ilegal sau poate reduce inhibițiile care împiedicā altfel un comportament ilegal. Atunci când sunt combinate cu atitudini antisociale, narcisiste, sau existā nevoia disperatā de bani, apare înclinația rapidā cātre activitāți care sā-i satisfacā trebuințele.

Cele mai mulți spioni arestați care au prezentat aceastā caracteristicā au dat vina pe alții pentru trādarea lor. Ei au dat vina pe comportamentul lor pe Comunitatea de Informații insensibilā și intruzivā, practici proaste de securitate, autoritāțile de supraveghere care nu au reușit sā recunoascā potențialul lor. Puțini s-au vāzut ca trādātori, ei s-au vāzut ca victime.

Impulsivitatea / imaturitate

Persoanele impulsive și imature nu dispun de auto-control. Ele sunt o preocupare de securitate, deoarece acestea pot folosi judecata slabā sau sā fie iresponsabile sau imprevizibile în comportamentul lor.

Militarii tineri care s-au oferit sā trādeze pentru servicii de informații strāine, au raportat ulterior cā au luat o decizie impulsivā fārā sā se gândeascā la potențiale consecințe. Ei au fācut tot ce le-a dat satisfacție sau pāreau sā rezolve problemele financiare la momentul respectiv, fārā a ține seama de efectele pe termen lung pe ei înșiși sau pe alții.

Persoanele impulsive sunt motivate de satisfacerea rapidā, ușoarā de dorințe și nu reușesc sā ia în considerare consecințele acțiunilor lor.

Imaturitatea este, de asemenea, caracterizatā prin tendința de a-și asuma riscuri, sensibilitatea la presiunea de grup, precum și convingerea cā unul este atât de invincibil încât nimic rāu nu s-ar putea întâmpla.

Incapacitatea de a-și asuma un angajament

Incapacitatea de a menține relații sānātoase, pe termen lung, personale sau profesionale este o preocupare de securitate serioasā, deoarece indicā o capacitate redusā de loialitate. Incapacitatea de a susține un angajament nu rezultā dintr-un singur eveniment, cum ar fi un divorț. Aceasta se referā la un model de relații sārace și a unui stil de viațā fārā rost sau necontrolat. Istoria locurilor de muncā anterioare ar putea sā fie un indicator al incapacitāții de asumare de angajamente.

Tulburāri psihologice.

Comportamentul antisocial

Comportamentul care încalcā în mod obișnuit normele general acceptate ale societāții se numește comportament antisocial. Psihologii numesc, uneori, o persoanā care prezintā un astfel de comportament ca fiind psihopat sau sociopat. Manipularea de alții și înșelāciunea sunt caracteristici centrale ale acestui tip de comportament.

Comportamentul antisocial este o preocupare serioasā de securitate. Valori care inhibā în mod normal, un comportament ilegal sau rāzbunātor se fac nevāzute. Acest lucru poate duce la fraudā, deturnare de fonduri, fraude informatice, sau trādare atunci când o persoanā vede o oportunitate de câștig ilicit ușor, sau devine nemulțumit de serviciu.

Persoanele antisociale sunt înclinate sā nu accepte autoritatea, sunt predispuse la a face contestații ample, ca rāspuns la orice criticā în evaluarea performanțelor lor. Când acești subiecți se simt jigniți sau frustrați în dorințele lor, pot fi înclinați sā caute rāzbunare.

În cazurile severe de personalitate antisocialā, indivizii sunt susceptibili de a avea antecedente penale, care în mod clar le descalificā pentru acces la informații clasificate. Personalitāțile antisociale moderate pot pārea a fi candidați foarte de dorit pentru ocuparea unui post. Ei sunt capabili de a manipula oamenii atât de eficient încât se descurcā excepțional în interviuri. Caracterul lor adevārat este stabilit numai dupā un contact prelungit și personal. Comportamentul antisocial, de obicei, începe în copilārie sau adolescențā. Comportamentul antisocial mai flagrant se poate diminua dupā vârsta de 30 de ani. Cu toate acestea, incapacitatea de a susține relații de duratā și responsabile cu familia, prieteni, parteneri sexuali, sau angajatorul pot persista în viața de adult.

Paranoia

Personalitatea paranoicā se distinge printr-o neîncredere generalizatā și prin suspiciunea cu privire la intențiile altor persoane. Aceste persoane sunt preocupate de îndoieli nejustificate cu privire la loialitatea sau credibilitatea unor prieteni sau asociați. Ele sunt reticente în a se încrede în alții, de teamā cā informațiile pe care le împart vor fi folosite împotriva lor. Ei citesc înțelesuri ascunse, care pot fi remarci înjositoare sau amenințāri în remarcile inocente sau evenimente independente.

Un compliment al unui șef pentru o realizare poate fi interpretatā ca o încercare de a-l determina sā facā mai mult, o ofertā de ajutor poate fi privitā ca o criticā, faptul cā nu este capabilā sā facā singurā un anumit lucru. Personalitāțile paranoice pot da vina pe alții pentru propriile neajunsuri. Paranoia este o preocupare serioasā de securitate, întrucât un paranoic poate vedea cu ușurințā în angajatorul sāu sau în Guvernul statului ca fiind inamicul și sā acționeze în consecințā.

Statistici

Statisticile sunt rezultatele unei cercetāri realizate în SUA denumitā ”Espionage by the Numbers: A Statistical Overview” condusā de Richards J. Heuer Jr. din cadrul Centrului de Cercetare al Securitāții Apārārii Personalului. Cercetarea a vizat o parte semnificativā dintre persoanele care au trādat SUA, prin transmiterea de secrete, în favoarea altor state (150 de cazuri de cetāțeni americani).

Prin analiza datelor privind mai multe cazuri de spionaj, se pot obține concluzii semnificative privind fenomenul trādārii, rezultate din studiul individual al cazurilor.

Sunt utilizate informații cu privire la 150 de cazuri începând cu anul 1940, respectiv cetāțeni americani care au comis spionaj împotriva Statelor Unite de la începutul Rāzboiului prin tentativā de trādare (aceastā din urmā categorie include persoanele care au dezertat sau au fugit în altā țarā înainte de a fi judecate, au murit sau s-au sinucis înainte de a putea fi urmārite penal).

Cinci categorii de informații au fost utilizate: informații biografice, postul ocupat și autorizarea accesului la informații clasificate, motivația lui de trādātor, precum și consecințele faptei. Sunt incluse detalii, din viața celor condamnați pentru “trādare", personale și profesionale, accesul acestora la materiale clasificate, modul în care acestea s-au implicat în spionaj, și modul în care ”carierele” lor ca trādātori au evoluat și s-au încheiat.

Rezultatele cercetārii:

* Sex: 93% bārbați, 7% femei. Informația este disponibilā în toate cele 150 de cazuri.

* Vârsta la care a început trādarea: 6% erau sub 20 de ani, 40% au fost 20 – 29, 27% au fost de la 30 la 39, iar 27% au fost de 40 sau peste. Exist o diferențā semnificativā de vârste cuprinse între trādātorii civili și militari. Pentru civili, 44% au fost de 40 de ani sau peste, la momentul în care au început trādarea, în timp ce pentru militari, 57% au fost în intervalul de vârstā de la 20 la 29 de ani când au început. Informația este disponibilā pentru 147 de cazuri.

* Starea civilā atunci când a început trādarea: 57% erau cāsātoriți, 33% necāsātoriți, iar 10% divorțați sau separați. Informația este disponibilā pentru 141 de cazuri.

* Preferințe sexuale: 95% erau homosexuali, iar heterosexuali – 5%. Informația este disponibilā pentru 116 de cazuri.

* Cetāțenie: 83% s-au nāscut in Statele Unite, iar 17% au obținut cetāțenia. Cele mai multe (77%) dintre cetāțenii naturalizați care au devenit spioni au fost civili, mai degrabā decât militari. 26% din toți trādātorii civili au fost cetāțeni naturalizați, comparativ cu 8% dintre spionii militari. Informația este disponibilā pentru 148 de cazuri.

*Educație: 7% nu aveau studii medii, 39% erau absolvenți de liceu, 40% aveau studii superioare, iar 14% au avut cel puțin o lucrare de masterat sau de doctorat. Informația este disponibilā pentru 133 de cazuri.

*Tip de ocupare a forței de muncā atunci când a început trādarea: 49% militari în uniformā, civili în administrația de stat – 18%, 24% fāceau parte din entitāți contractate de guvern, iar 9% alte categorii. Informația este disponibilā pentru 148 de cazuri.

Caracteristicile activitāți de spionaj :

*Recrutare: 64% dintre trādātori și-au oferit voluntar serviciile, 15% au fost recrutați de cātre un prieten sau membru de familie, în timp ce doar 22% au fost recrutați la inițiativa unui serviciu de informații externe. Aceste procente diferā pentru diferite grupuri. De exemplu, 71% din totalul trādātorilor militari au fost voluntari, fațā de 57%, pentru civili. Șapte dintre cele 12 femei au fost recrutate de un soț sau iubit. Informația este disponibilā pentru 148 de cazuri.

*Motivație: Informațiile privind motivația sunt defalcate pe categorii. O persoanā poate avea mai mult de o motivație, astfel încât urmātoarele procentaje nu se adaugā pânā la 100%. Banii (fie nevoie sau aviditate) au fost un factor motivant în 69% din cazuri, și a fost aparent motivul unic la 56%. Dorința de rāzbunare a fost un motiv în 27%, iar ideologia un motiv în 22%. Ideologia include convingerile și simpatiile rezultā din afinitate culturalā (fond comun etnicā sau naționalā). Dorința de a fi pe placul unui prieten sau membru al familiei a fost un factor motivant în 17% din cazuri, 12% au fost atrași de emoțiile sau entuziasmul de a deveni un spion (trādātor), în timp ce pentru 4% a existat o nevoie stringentā de a fi recunoscut și de a se simții important. Doar 5% au fost forțați. Informațiile au fost disponibile în toate cele 150 de cazuri.

*Trādāri nereușite: 39% nu au avut succes, fiind arestați înainte de a reuși sā transmitā informațiile clasificate. Din cei 39% dintre cei care au fost prinși înainte de a putea face orice daune, 69% au fost cadre militare, în principal tineri, necāsātoriți, personal cu studii medii.Toți au fost cetāțeni americani nativi.

* Durata trādārii: Din cei 111 trādātori care au reușit transmiterea de informații clasificate, 27% au fost capturați în mai puțin de un an, 44%între 1 și 5 ani, în timp ce 29% au rāmas nedescoperiți timp de cinci ani sau mai mult.

*Avizul pentru acces la informații clasificate atunci când a început trādarea: 50% au fost autorizați pentru acces de nivel SSID, 21% pentru ”strict secret”, 3% pentru ”secret”, iar 26% nu aveau astfel de autorizații. Informația este disponibilā pentru 141 de cazuri.

*Sumele încasate pentru trādare: Deși banii se aflā în fruntea listei de motivații pentru spionaj, este interesant sā vedem cum trādātorii nu au primit plāți semnificative. Cele mai multe servicii de informații strāine sunt neîncrezātoare fațā de voluntari și sunt atente cu banii lor, cu excepția cazurilor cele mai importante. Din cei 64 de trādātori care au primit plāți în numerar, 11% au primit mai puțin de 1.000 dolari, 17% au primit între 1.000 și 9.999 dolari, 26% au primit între 10.000 de dolari și 99.999 dolari, 12% au primit între 100.000 de dolari și 999.999 dolari, în timp ce 4% au primit 1 milion dolari sau mai mult.

* Sentințele: 18% mai puțin de 5 ani, 20% – 5 – 9.9 ani, 18% – 10 – 19.9 ani; 10% – 20 – 29.9 ani, 7% – 30 – 39 ani; 2% – 40 de ani, 12% – închisoarea pe viațā. Informații privind condamnarea sunt disponibile pentru 127 de cazuri. Douāzeci de cazuri sunt cunoscute cā au avut alte rezultate, cum ar fi: dezertarea, sinuciderea, sau schimbul de spioni.

Profilul psihologic al trādātorulu și modalitāți de prevenire

Profesioniștii din domeniul securitāții au apreciat de mulți ani cā amenințarea principalā la informațiile clasificate nu vine de la strāini ci de la "insideri" – persoane care lucreazā într-o poziție de încredere în cadrul industriei de guvern sau de apārare. Aceștia sunt oameni care, dupā o anchetā minuțioasā, au primit avize de securitate pentru ca mai apoi sā-și trādeze angajatorul lor și țara lor.

Din 98 de americani arestați pentru spionaj în ultimii 20 de ani, aproape toți au fost de încredere și loiali, la momentul în care au fost investigați și autorizați pentru acces la informații secrete de stat. Ei s-au schimbat în timp. Ceea ce este cel mai surprinzātor este faptul cā o mare majoritate a celor care au devenit spioni și-au oferit voluntar serviciile lor unui guvern strāin. Ei nu au fost ademeniți, convinși, manipulați, sau obligați sā trādeze țara lor.

Prin interviuri cu spioni arestați, s-a cāutat motivația pentru care un angajat loial se transformā într-un trādātor.

Vânzarea de secrete este rareori rezultatul unui impuls brusc, necontrolat. Acesta este, de obicei, ultimul act al unei crize emoționale. În multe cazuri, simptomele acestei crize au fost observabile, identificabile, și chiar tratabile înainte ca prejudiciul sā fi fost fācut.

Trādātorii nu sunt "nebuni", dar au probleme emoționale sau suferā de tulburāri de personalitate. O tulburare de personalitate este recunoscutā ca un model de comportament care este slab adaptat la circumstanțele în care aceasta are loc, ceea ce duce la conflicte în relații, dificultāți la locul de muncā, precum și schimburi periodice emoționale. Comportamentul poate deveni auto-distructiv.

Dintre tulburārile de personalitate identificate la trādātori, cele mai frecvente douā sunt tulburārile de personalitate antisocialā și narcisism. Aceste douā tulburāri au unele caracteristici comune și sunt, uneori, gāsite împreunā.

Atât persoana antisocialā, cât și narcisistul, se poate angaja în comportamente deliberate care încalcā normele de securitate și regulamente, dar ei fac acest lucru pentru motive diferite: personalitatea antisocialā respinge regulile, în schimb narcisistul acceptā regulile, dar crede cā el sau ea este atât de special încât regulile nu li se aplicā; acestea se aplicā numai pentru alții.

Acesta este motivul pentru orice încālcare deliberatā de securitate, cum ar fi luarea de documente clasificate acasā sau furnizarea de informații clasificate cātre o persoanā neautorizatā este o preocupare serioasā de securitate, chiar dacā nu se produce prejudiciu real. Orice încālcare deliberatā este o dovadā a refuzului sau incapacitāții de a respecta regulile, care pot avea implicații largi.

Deși tendințe antisociale sau narcisism sunt asociate cu un risc crescut de securitate, acestea nu conduc neapārat la infracțiuni grave. Trei factori critici trebuie sā fie convergenți înainte ca un angajat de încredere și loial sā comitā o infracțiune gravā:

În primul rând, trebuie sā existe o personalitate sau slābiciune de caracter, cum ar fi tendințele antisociale sau narcisism, care determinā o predispoziție la comportament neadecvat, contraproductiv.

În al doilea rând, o crizā personalā, financiarā, sau în carierā pune un individ cu aceste deficiențe sub stres mare, declanșând un comportament mai evident contraproductiv, des observat de prieteni, colegi, sau supraveghetor.

În al treilea rând, prietenii, colegii de serviciu și supraveghetorii nu reușesc sā recunoascā semnele unei probleme grave, astfel cā decid cā nu doresc sā se implice. Ca urmare, nimeni nu intervine pentru a ajuta la rezolvarea problemei și comportamentul scapā de sub control.

Cei mai mulți dintre noi posedā una sau mai multe caractere sau deficiențe de personalitate într-o oarecare māsurā, dar asta nu înseamnā cā suntem un risc de securitate. Toate hotārârile de securitate se bazeazā pe conceptul de ”întreaga persoanā" – ceea ce înseamnā sā se uite la punctele forte ale unei persoane, precum și la punctele slabe ale acestora. Un numār de caracteristici pozitive sunt de obicei asociate cu persoane fizice care sunt de încredere, și loiale, iar aceste puncte forte contrabalanseazā punctele slabe.

Printre caracteristicile pozitive se numārā: capacitatea de a accepta critica, fārā a deveni defensiv, capacitatea de a-și exprima furia și frustrarea într-un mod adecvat, fiind plin de compasiune și grijuliu fațā de ceilalți, respectând drepturile altora, fiind în māsurā sā coopereze și sā lucreze ca o echipā cu alții pentru a atinge un obiectiv comun și fiind o parte a unui sistem puternic de suport social.

Alte caracteristici pozitive includ auto-disciplina, întârzierea în satisfacerea imediatā a dorințelor, în scopul de a atinge un obiectiv pe termen lung. Oricine are aceste caracteristici pozitive, în bunā māsurā, este puțin probabil sā se angajeze în trādare, în ciuda unor deficiențe evidente, precum și indiferent de ispitele cu care se confruntā în viațā.

Urmātoarele sunt câteva observații suplimentare de interes general, din interviurile cu spioni încarcerați:

Nu a existat niciun caz cu motivație unicā pentru trādare. Adevārata motivație a fost întotdeauna mai profundā decât ceea ce a pārut la prima vedere. De exemplu, trādeazā pentru bani ca simbol al acestora: succes, putere și influențā. Oamenii comit trādarea nu doar pentru bani, ci într-o încercare disperatā de a-și îndeplini nevoile emoționale complexe. Bani primiți pentru spionaj au fost cheltuiți, nu economisiți. Cei mai mulți spioni nu au fost plātiți suficient pentru a deveni prosperi.

Un lucru pe care majoritatea trādātorilor îl au în comun este incapacitatea de a accepta responsabilitatea pentru propriile acțiuni. Ei dau vina mereu pe alții pentru problemele lor, și pentru a minimiza sau ignora propriile greșeli sau erori.

În unele situații vinovații au susținut cā, în cazul în care māsurile de securitate ar fi fost mai stricte, ar fi fost un factor de descurajare și nu ar mai fi comis fapta. Cu alte cuvinte, au dat vina pe organizație pentru problemele lor, deoarece nu a fācut suficient pentru a proteja informațiile. Puțini s-au vāzut ca trādātori, ei s-au vāzut ca victime.

Surprinzātor, subiecții au avut tendința de a povesti despre faptele lor apropiaților. Uneori, acest lucru a fost pentru sprijin emoțional, de multe ori a fost un efort de a impresiona sau de a încerca sā implice un prieten în activitāți de trādare.

Aceste persoane nu simțeau nicio vinā pentru trādarea lor în timpul sāvârșirii acestor fapte sau dupā ce erau prinși, încercând sā gāseascā rațiuni superioare pentru faptele lor.

În rezumat, oamenii se schimbā, deoarece se confruntā cu stresul cauzat fie de relații rupte personale, crizele financiare, sau dezamāgirile de carierā.

Cazuisticā româneascā

Cazul Ion Mihai Pacepa

Nāscut în anul 1928 la București Ion Mihai Pacepa și-a fācut studiile la Facultatea de Chimie Industrialā, fiind încadrat în Securitate (Direcția a II-a de Contrainformații Economice) cu câteva luni înainte de absolvire. În perioada 1956 – 1960 a fost șef adjunct al Misiunii Române în RFG și șef al rezidenței de spionaj a României, în aprilie 1966 colonelul Pacepa fiind numit în funcția de adjunct al șefului Direcției de Informații Externe (DIE), deținând aceastā funcție pânā în aprilie 1972. Este avansat apoi la gradul de general maior (1976).

În perioada 1972 – 1978 Pacepa a fost consilierul lui Nicolae Ceaușescu pentru securitate naționalā și dezvoltare tehnologicā. Aflat cu o misiune în RFG Ioan Mihai Pacepa a solicitat azil politic președintelui SUA Jimmy Carter, iar la 28 iulie 1978 a fost transportat cu un avion militar american la Washington. A fost și continuā sā fie cel mai înalt oficial din blocul sovietic ce a cerut azil politic într-o țarā NATO, Pacepa fiind la acel moment șef al casei prezidențiale a României.

Imediat dupā fuga lui Pacepa, Nicolae Ceaușescu a ordonat asasinarea acestuia, însā fiind protejat de autoritāțile din SUA și fiindu-i schimbatā identitatea, generalul nu a putut fi gāsit. În data de 17 august 1978 Tribunalul Suprem l-a condamnat în lipsā pe generalul Pacepa la pedeapsa cu moartea, l-a degradat militar la gradul de soldat și a dispus confiscarea totalā a averii sale. Infracțiunile ce au stat la baza condamnārii au fost cele prevāzute de art.155, art.157, art.332, al.1, art. 253 alin.1 și 2 din Codul penal. Fuga lui Pacepa a fost urmatā de o restructurare din temelii a serviciilor de informații, mulți agenți fiind deconspirați. Acțiunile românului din acea perioadā au fost apreciate de cātre autoritāțile americane, într-o scrisoare publicā, drept « o unicā și importantā contribuție adusā Statelor Unite».

În anii urmātori Mihai Pacepa a scris mai multe cārți din care amintim Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief, publicat în Statele Unite în anul 1987, prima carte occidentalā ce a descris viața la curtea unui dictator comunist. Dupā douā luni de la apariția în limba englezā, la New York, cartea lui Pacepa a fost tradusā și tipāritā într- o ediție în limba românā, difuzatā emigranților români din Occident și introdusā ilegal în România cu sprijinul echipajelor TAROM, a șoferilor de TIR și a turiștilor strāini. În 1988 o ediție în limba maghiarā a fost publicatā ilegal și la Budapesta. Dupā cāderea comunismului, Orizonturi Roșii a fost publicatā în 27 de țāri, a fost obiectul a numeroase recenzii și a consituit subiectul unui film produs de televiziunea maghiarā. Reputatul ziar american The Washington Post a recomandat în anul 2010 ca Orizonturi Roșii sā fie studiatā în școlile din SUA, aceasta devenind astfel o carte de istorie. În prezent Pacepa scrie la diverse ziare și reviste americane, precum The Wall Street Journal, National Review, The Observer și The Washington Times. Alte titluri Moștenirea Kremlinului (București,1993 Editura Venus), Cartea Neagrā a Securitāții (București 1999, editura Omega-Ziua), Programat sā ucidā: Lee Harvey Oswald, KGB-ul și asasinarea lui Kennedy, Editura Ziua, 2007.

Dupā aproape 21 de ani de la sentința de condamnare la moarte, la intervenția neoficialā a autoritāților americane, fostul Procuror General al României, Mircea Criste, a declarat, în data de 7 mai 1999, recurs în anulare în cazul lui Ion Mihai Pacepa, cerând Curții Supreme de Justiție sā desființeze sentința de condamnare la moarte datā de Tribunalul Suprem în anul 1978, fostul procuror motivând cererea sa prin faptul cā hotārârea de condamnare reprezintā consecinta unei erori grave de fapt.

Recursul în anulare a fost examinat de Completul de 9 judecātori al Curții Supreme de Justiție, în data de 7 iunie 1999, prin decizia nr. 41 de la aceeași datā a fost admisā cererea și anulatā sentința de condamnare la moarte a lui Pacepa, fiind achitat pentru toate infracțiunile, cu înlāturarea, pe cale de consecințā a pedepesei complementare a confiscārii totale a averii și a pedepsei complementare a degradārii militare.

În Decizia datā de Curtea Supremā de Justiție se aratā cā: "din examinarea actelor dosarului, se constatā cā, atat în faza de urmārire penalā cât și în aceea de judecatā, nu s-au administrat probe din care sā rezulte sāvârșirea infracțiunilor pentru care Pacepa Ion Mihai a fost condamnat, iar pentru unele fapte nici nu s-a examinat dacā erau îndeplinite toate cerințele înscrise în Codul penal pentru a fi considerate infracțiuni. "

Lucia Hossu Longin a realizat în anul 2009 un amplu interviu, publicat în cartea sa Fațā în fațā cu generalul Ion Mihai Pacepa,în același an. Cunoscuta jurnalistā a scris în cartea sa: "Generalul Pacepa a ridicat cortina ce a acoperit, timp de peste douā decenii, nelegiuirile unui regim impus cu tancurile sovietice și ale unei poliții politice aservite total dictatorului."

Deși reabilitat din punct de vedere juridic, Ion Mihai Pacepa continuā și acum sā fie un personaj controversat, considerat de mulți un trādātor, în timp ce pentru alții este un erou adevārat.

Cazul de trādare a lui Pacepa este unul aparte, întrucât ajuns sā devinā un simbol al puterii comuniste cu o influențā majorā în ierarhia socialistā , acesta alege sā treacā în tabāra inamicā. Explicația acestei decizii controversate se gāsește în 3 variante:

1, Prima este cea prezentatā de transfug: acesta ar fi ales varianta fugii la americani deoarece Nicolae Ceaușescu i-ar fi cerut sā organizeze asasinarea lui Noel Bernard, directorul secției române a postului de radio Europa Liberā. Liviu Țāranu constatā cā aceastā variantā nu este susținutā de nici o altā sursā aflatā la dispoziția istoricilor. Adāugând cā memoria lui Ion Mihai Pacepa este fluctuantā: în prima ediție a cārții Orizonturi roșii spune cā Nicolae Ceaușescu îi cerea sā foloseascā un dispozitiv pentru iradierea indezirabililor; într-o ediție mai recentā a aceleiași cārți a lui Pacepa, Ceaușescu îi solicita sā foloseascā otrāvirea cu taliu radioactive.

2. A doua variantā ar fi cā Ion Mihai Pacepa se aflā de multā vreme în legāturā cu CIA ca agent dublu și în vara anului 1978 ar fi „mirosit” cā ar putea fi descoperit și de aceea a trecut la americani. Istoricul Liviu Țāranu nu este convins de aceastā variantā, deși foarte mulți generali de Securitate au luat promovat aceastā variantā

3. A treia posibilā explicație și interpretare a motivārii lui Pacepa :

Dosarul de verificare a lui Pacepa pentru încadrarea în securitate nu a corespuns criteriilor politice și contrainformative

Inginerul chimist Ion Mihai Pacepa a fost recrutat în Securitatea Statului în pofida unui dosar ce contravenea criteriilor politice. Vulnerabilitāțile politice ale dosarului sāu erau: originea socialā, educația intelectualā, simpatiile liberale, frecventarea Biliotecii Americane, legāturile cu “Amicii S.U.A.”și cu Y.M.C.A.- Young Men’s Christian Association.

Tatāl sau fusese un exponent al unei clase muncitoare aparte, în calitatea de angajat al Atelierelor Ford, deschise în 1936 în cartierul Floreasca din București. Din aceastā cauzā, în ancheta efectuatā dupā trādare, mai mult pentru a se gāsi o explicație, s-a sugerat o legāturā cu acest fapt și actul sāu.

Tânārul Mihai Pacepa studiase pianul și vioara și a urmat cursurile Facultāții de Chimie, în ideea tatālui de deveni reprezentantul unui mare concern al industriei medicamentelor. Deci, Pacepa nu era un tânār cu trecut revoluționar și educație muncitoreascā. Pentru el familia viza un viitor de “mic burghez”.

Surmontarea unor asemenea dificultāți de dosar nu ar fi fost posibilā fārā recomandari solide, iar acestea nu au lipsit. Ele au venit din partea unor prieteni ai tatālului sau, activiști veterani ai Cominternului, aflați in legaturā operativā a șefului consilierilor sovietici din Ministerul de Interne.

Circumstanțele deciziei lui Pacepa de a mai trāda încā odatā România

Dacā la începutul anilor `50, când Pacepa a fost încadrat în Securitatea Statului Român , din înalt “ucaz”, România s-a aflat sub “cisma sovieticā” și altfel nu se putea, ulterior, cand a început desovietivizarea, Pacepa, ca și șeful sāu Nicolae Doicaru, reprezentau “imporțanti factori de risc pentru securitatea statului roman”.

De altfel, acesta a fost motivul real pentru care, în martie 1978, Ceaușescu l-a numit pe Doicaru ministru al turismului.

În același an a fost eliberat din funcția de Comandant al Armatei I-a Sud, și trecut în rezervā, pentru numirea ca adjunct al ministrului construcțiilor industriale, generalul Nicolae Militaru, iar un alt general Vasile Ionel a fost scos din structurile operative ale Armatei și numit la conducerea Centralei Canalului Dunāre-Marea Neagra.

Generalul-colonel (trei stele) Nicolae Doicaru, pentru a i se aduce la cunoștințā numirea în noua sa funcție, care era o serioasā retrogradare fațā de poziția de șef al spionajului, a fost chemat de Ceaușescu, care a deschis discuția prin a-i scoate în evidențā meritele,” în îndeplinirea importantelor sale însārcināri de partid și de stat”. Doicaru se luminase la fațā, creznâd ca i se împlinește visul: numirea ca ministru de interne. “Dar- a continuat Ceaușescu rar și cu tonul grav- dacā partidul ți-a iertat greșelile din tinerețe (n.n. apartenența la organizația de tineret legionarā, abuzurile grave în funcția de șef al Regiunii de Securitate Dobrogea), colaborarea pe care ai stabilit-o cu sovieticii și ce sconteaza ei din aceasta, mā determinā sa te trimit într-o alta muncā, unde sā-ți dovedești, în continuare, încrederea acordatā. Am hotārât sā te numim ministrul turismului”.

Faptul de a nu fi numit în locul șefului sāu, pentru care Pacepa credea cā nu are contracandidat, a fost perceput de acesta ca un semn rāu prevestitor. Șef al spionajului a fost numit, generalul-locotenent (doua stele) Alexandru Dānescu, la acel moment adjunct al ministrului de interne pentru pompieri, penitenciare, servicii și înzestrare.

Dedicat preocupārilor sale anterioare, generalul Alexandru Dānescu și-a început activitatea la conducerea spionajului prin a verifica situațiile financiare, legalitatea deconturilor în valutā, care anterior chiar daca le intuise vulnerabile, nu a avut la îndemânā și toate elementele de control.

Nu a fost nevoie decât de începerea verificārilor, fiindcā imediat adevārul a fost scos la ivealā: un mecanism rapace al corupției, patronat de Pacepa , înainte și de Doicaru, funcționa sub acoperirea afacerilor de spionaj, cu precādere în zona Levantului, cu complicitāți arabe, israeliene și ramificațiile lor în alte zone geografice, cum ar fi continentele australe, dar și Europa . Doicaru și Pacepa au adus prejudicii Romaniei prin proasta fundamentare cu informații a unor mari proiecte de cooperare economicā internaționalā, în care partenerii au fost lipsiți de orice intenție de seriozitate, fārā bonitate, sau erau integrați unor rețele criminale specializate în escrocherii internaționale.

În mai puțin de trei luni de la preluarea conducerii Direcției Generale de Informații Externe, generalul Alexandru Dānescu apucase zdravān de odgoanele din plasa corupției, iar Pacepa urma sā facā obiectul unei anchete prin deferirea sa justiției militare.

În momentul în care a aflat concluziile și propunerile de finalizare a cercetārii, Pacepa și-a aranjat, cu sprijinul unui prim viceprim ministru al guvernului, care îi era îndatorat, o chemare de urgențā în R.F. Germania din partea Concernului Fokker, ca persoanā agreatā pentru tratativele în vederea achiziționārii motoarelor cu care se intenționa echiparea unor avioane ce urmau a fi produse în România.

Din R.F. Germania, dar și din Viena, Pacepa a dat mai multe telefoane pentru a se interesa dacā raportul generalului Dānescu cātre Ceaușescu a fost trimis și cu ce rezoluție s-a întors. La ultimul apel, a primit vestea proastā: “A venit aprobat”. A închis telefonul fārā sā mai spunā ceva. Telefonase din Viena, unde se afla la jumatatea drumului de întoarcere în țarā. În acel timp, ofițerii D.G.I.E. din R.F.Germania erau alertați cā nu-l mai gāseau și nu știau ce și cum sā raporteze Centralei de la București. Pacepa reintra pe teritoriul vest-german, unde apeleazā la prietenul și “agentul“ sāu Rolf Spitra, de la Concernul Fokker, pe care îl știa cā este agentul Serviciului de Informații al Comandamentului Trupelor Americane staționate în R.F.Germania, cu solicitarea de a fi condus la baza unde se afla acest comandament.

Ajuns în baza americanā, unde nimeni nu-l cunoștea și nici chiar cuvântul lui Spitra, care l-a introdus în bazā, nu a contat, Pacepa a spus cā este cunoscut de cātre atașatul militar al Ambasadei S.U.A. la București. Acesta a fost chemat sā-l identifice, apoi l-a însoțit în avionul care l-a transportat la Aeroportul Bazei Militare Andrews din proximitatea Washingtonului.

K.G.B-ul al carui om Pacepa era, posibil și înainte de a fi recrutat în Securitate, nu l-a “extras” în U.R.S.S. din doua motive: avea nevoie de el în Vest, iar la Moscova nu numai ca nu le era util, dar ar fi însemnat sā se riște complicații în relațiile bilaterale pe care Brejnev nu și le-ar fi putut permite. În același timp, rușii au tras un maxim profit din lovitura primitā de Ceaușescu ca urmare a trādārii lui Pacepa, cunoscātor a multora dintre vulnerabilitāțile și predispozițiile înaltei nomenclaturi de la București.

Faptul de a nu fi primit cetāțenia americanā decât dupā zece ani, aratā cā “defectorul” Pacepa a fost tratat cu precauția necesarā ținerii cât mai departe a calului troian.

Din momentul preluārii primului sāu post în Direcția de Contrasabotaj, Pacepa a intrat în atenția și grija șefului grupului consilierilor sovietici, pe a cārui filierā veniserā și recomandārile sau ordinul de încadrare.

Dupā cum avea sā relateze generalul Aron Bordea, care la începutul anilor `50 era șeful Securitāții Raionului Titu, locotententul major Pacepa era atașat cauzei Uniunii Sovietice, considerând drept o trādare a acesteia faptul cā Gheorghe Gheorghiu Dej dāduse ordin sā se ascundā de ruși existența unor zācāminte de petrol în Câmpia Munteniei, punând sā se sādeasca lāstari de salcâmi care sā acopere marcajele locurilor unde se efecuaserā prospecțiunile, iar hārțile și documentațiile geologice sā fie pāstrate la Ministerul de Interne, de cātre Securitate. Cum Pacepa primise în rāspundere tocmai contrasabotajul în sectoarele de extracție și petrochimie, a ajuns în posesia secretului și a dovezilor cā “tovarāșii sovietici sunt mințiți, înșelați prin ascunderea zācāmintelor“ respective, așa cā a procedat potrivit propriei conștiințe. Urmarea a fost aceea cā șeful consilierilor sovietici a dat buzna în cabinetului ministrului de interne, Alexandru Draghici, amenintându-l cu împușcarea, dacā nu pune la dispoziție informațiile privind amplasamentele zācāmintelor, pentru ca Sovrompetrolul sā treacā la exploatarea lor. Ministrul Draghici l-a chemat la ordin pe șeful Raionului de securitate Titu, cerându-i sā afle trādātorul. A primit rāspunsul în aceiași zi: locotenentul major Pacepa era unicul pāstrātor al documentației. Ministrul a luat act și a cerut tācere, deoarece nu se putea împotrivi generalului rus. Dar Pacepa a fost promovat la serviciile externe ale securitāții, unde iși va desāvârși ascensiunea, în pofida unor evenimente profesionale negative în care rolurile sale au ramas pânā astāzi în “noaptea și negurile” spionajului.

Moral trādarea se judecā prin prisma relației antagonice dintre “bine” șiu “rāu”, precumpānind cauzele care determinā trādarea. Cauzele pentru care Pacepa și-a pārāsit intempestiv patria, pentru a se preda unei puteri strāine, dintr-o alianțā politico-militarā declaratā inamica României și împotriva cāreia a luptat cu convingere –dovada fiind gradele militare, funcțiile și onorurile înalte pe care le-a dobândit ca adjunct al șefului spionajului, cu rang de secretar de stat în Ministerul de Interne. Generalul Pacepa nu au avut nimic în comun cu vreo atitudine antisistem sau vreo disidențā fațā de partidul comunist, ori cu privire la ordinele conducātorului acestuia. Dimpotrivā, Pacepa a fost un important stâlp al cultului personalitāții lui Nicolae si Elena Ceaușescu, a cāror operā politicā și științificā a rāspândit-o cu ardoare în întreaga lume, colecționându-le, ca pentru sine, înalte tiltluri și onoruri academice.

BIBLIOGRAFIE

*Ion Mihai Pacepa, Orizonturi Roșii: crimele, corupția și moștenirea Ceaușeștilor, București, Ed. Humanitas, 2010.

* Lucia Hossu Longin, Fațā în fațā cu generalul Ion Mihai Pacepa, Ed Humanitas, București.

*Ferește-mā Doamne de prieteni Larry Wats

Surse externe:

*http://www.descopera.ro/descopera-istoria-romanilor/5163670-top-10-tradari-din-istoria-romaniei.

*http://www.cotidianul.ro/operatiune-de-razboi-informational-impotriva-romaniei-121490/

* http://www.mapn.ro

* http://portal.just.ro,

*http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Mihai_Pacepa.

* http://www.luju.ro/dezvaluiri/cazuri-celebre.

* http://www.ne-cenzurat.ro.

* www.dm.usda.gov,www.intelligencesearch.com,en.eikipedia.org,camyyssa.xhost.ro.

* www.dhra.mil.

Fig. 1 http://www.ziare.com/media/presa/ion-mihai-pacepa-fotografii-actuale-publicate-de-american-spectator

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/eful-spionajului-elisabetan-sir-francis-walsingham

STATISTICA:

http://www.dm.usda.gov/ocpm/Security%20Guide/Treason/Numbers.htm#Espionage by the Numbers