Profilul Psihologic al Lui Vladimir Putin

REZUMAT

Lucrarea prezentă se dorește a fi o analiză succintă și obiectivă asupra personalității lui Vladimir Putin. Structura lucrării este de natură a realiza o analiză sintetică, dar cuprinzătoare, pornind de la elemente generale până la particularități și caracteristici specifice subiectului. Prima parte este de natură teoretică cu scopul de a familiariza cu cadrul și conceptele teoretice de natură a susține și argumenta demersul aplicativ. Partea aplicativă vine în completarea și sustinerea acesteia exemplificând maniera practică în care aceste concepte sunt traduse, transpuse și relevate în cazul lui Vladimir Putin.

Partea introductivă a lucrării are scopul de a familiariza cu conceptele importante și clarificatoate legate de tema propusă. Se realizează astfel o trecere în revistă a definițiilor unor concepte precum conducător politic, personalitate politică, lider fiecare cu subcategoriile pe care le însumează, cu particularitățile, funcțiile și implicațiile ce decurg din aceste calități. Sunt prezentate într-o manieră sintetică, dar suficient de amplu încât tabloul teoretic să poată fi utilizat ca și bază solidă pentru înțelegerea analizei ulterioare a studiului de caz.

Ulterior, este prezentată maniera în care cercetarea propriu-zisă este realizată, respectiv metodologia acesteia ce cuprinde construirea unui profil psihologic relevant, obiectiv a unui lider politic, respectiv Vladimir Putin. Profilul este creat pentru a putea identifica anumite caracteristici, anumite structuri comportamentale și nu numai de manieră a releva modalitatea în care afectează sau influențează, fie într-un mod pozitiv, fie într-unul negativ, calitatea de lider politic. Se realizează o parcurgere a literaturii de specialitate și a metodologiilor care se pliază pe acest tip de analiză, respectiv profilingul (metodologia cantitativă, calitativă). Astfel se poate avea o premisă în ceeea ce privește desfășurarea propriu-zisă a profilingului cu modalitatea și parcursul urmărit.

Partea de cercetare/analiza propriu-zisă are ca scop prezentarea analizei personalității lui Vladimir Putin – un personaj extrem de interesant și provocator din punct de vedere analitic și psihologic, datorită complexității trăsăturilor care îl fac prin lipsa de transparență imediată să ramână un personaj controversat- pornind de la analiza discursului (elemente legate de vocabular, gramatică), trecând prin trăsăturile remarcante (precum stabilitatea emoțională, autoritatea și dominanța, excelența și superioritatea, relațiile interpersonale și întâlniri, comunicarea, flexibilitatea), dar și prin caracteristicile de funcționare (cognitive, viața de familie, stilul de viața și de lucru, aspectul fizic și interesele, funcționarea sub anumite premise). Totodata, sunt studiate și elemente legate de stilul de conducere (luarea deciziilor), dar și natura și importanța contextului de dezvoltare și relationare (respectiv relația cu familia de origine, copilăria și viața de familie, studiile și educația, viata privată, aventuri, relații, căsătorii și copii) și nu în ultimul rând viața politică. Ultima parte a acestui demers practic o reprezintă relevarea unui pattern de manifestări psihoclinice ce pot fi deduse din precedent analiza, argumentate și bazate temeinic pe aceasta.

Concluziile vin să întregească întreg tabloul și să traducă într-o manieră laconică întreaga structură. Ele sunt sintetice și directive și reprezintă o subsumare sintetică a întregii lucrării. Totodata, ele pot avea și funcția de continuitate, respectiv pot fi utilizate ca premise pentru o cercetare ulterioară.

RESUME

The present paper is intended to be a concise and objective analysis on the personality of Vladimir Putin. Structure of the paper is likely to achieve a synthetic analysis, but comprehensive, from general elements to specific features and characteristics of the subject. The first part is theoretical in order to become familiar with the theoretical concepts and the nature of the claims and argued approach applied. Applied the complements and support its practical manner exemplifying the concepts are translated, translated and revealed in the case of Vladimir Putin.

The introductory part of the paper is the nature of familiar with important concepts and clarificatoate related subject. It has made a review of definitions of concepts such as political leader, political figure, leading each subcategory that sums up with specifics, functions and implications arising from these qualities. Are presented in a synthetic manner but sufficiently broad theoretical picture that can be used as a basis for understanding the subsequent analysis of the case study.

Subsequently presented manner that proper research is done, that its methodology that includes building a psychological profile of relevant, objective of a political leader that Vladimir Putin. Profile is designed to identify certain characteristics, certain behavioral structure and manner not only reveal how they affect or influence either in a positive or in a negative one, the quality of political leadership. It creates a scroll of literature and methodologies that fold on this type of analysis that profiling (quantitative methodology, qualitative). This can have a look around that premise the actual conduct profiling modality and watched over.

The research / analysis aims at presenting the actual proper analysis of Putin's personality – a character extremely interesting and challenging analytically and psychological traits that make the complexity of the lack of immediate transparency remain a controversial, from discourse Analysis (items related to vocabulary, grammar)., through unique features (such as emotional stability, authority and dominant, excellence and superiority, interpersonal relationships and dating, communication, flexibility) as well as the operating characteristics (cognitive, family life, work and lifestyle, physical appearance and interests, functioning under certain assumptions). Also related elements are studied and driving style (decision-making), and the nature and importance of context and relationship development (ie the relationship with family of origin, childhood and family life, studies and education, privacy, adventure, relationships, marriages and children) and not least politics. The last part of this practical approach is the revelation of a pattern of events psihoclinice what can be deduced from the previous analysis thoroughly substantiated and based on this.

The findings add to the whole picture and translate in a concise manner the entire structure. They are synthetic and directives and is a synthetic subsumption of the entire work. Also they can have the function of continuity, that can be used as premises for further research.

CUPRINS

INTRODUCERE

1. CADRUL TEORETIC

2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

3. METODOLOGIA CERCETARII

4. PROFILUL PSIHOLOGIC

4.1. Trăsături remarcante

4.1.1. Stabilitatea emoțională

4.1.2. Autoritatea și dominanța

4.1.3. Excelență și superioritate

4.1.4. Relațiile interpersonale si întâlniri

4.1.5. Comunicarea cu poporul rus

4.1.6. Flexibilitate

4.2. Caracteristici de funcționare

4.2.1. Funcționarea cognitivă

4.2.2. Viața de familie

4.2.3. Stilul de viață și obiceiurile de lucru

4.2.4. Aspect fizic, sănătate si vârstă

4.2.5. Interese

4.2.6. Funcționarea sub presiune

4.3. Stilul de conducere

4.3.1. Luarea deciziilor

4.4. Contextul de dezvoltare

4.4.1. Familia de origine

4.4.2. Copilăria și viața de familie

4.4.3. Studiile și educația

4.4.4. Viața privată, aventuri, relații, căsătorii și copii

4.4.5. Viața politică

4.5. Manifestări psihoclinice

5. CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Caracteristicile de personalitate ale unui lider și modul în care acestea influențează politicile țării pe care o conduce și mai ales cursul istoriei sunt subiecte care merită a fi dezbătute atât din punct de vedere politic și sociologic, dar mai ales din punct de vedere psihologic.

Dezbaterile continuă să existe privind studiul comportamentului personalităților politice dintr-un punct de vedere psihologic. Unii cercetători cred că trăsăturile psihologice ale unui lider pot influența procesul politic, în timp ce alții încearcă să schițeze un profil psihologic. Potrivit acestor critici, personalitatea unamă este unică, pentru fiecare individ în parte, neexistând o explicație validă, bazată pe analiza trăsăturilor de personalitate, care să explice procesul decizional în politică. În plus, se pune problema dacă teoriile personalității sunt suficiente pentru a explica concluziile politice (Craik, 1986).

Această lucrare își propune să scoată în evidență pattern-urile comportamentale și politicile lui Vladimir Putin cu scopul de a prevedea comportamentele lui viitoare. În acest sens, se pot explica și întelege deciziile politice ale liderului de la Kremlin, atât din punct de vedere politic, cât și comportamental. Scopul final al lucrării este de a scoate în evidență modelele de comportament pe care Vladimir Putin le ultilizează în activitatea sa în calitate de președinte al Federației Ruse, deciziile politice pe care le ia, cognițiile care stau la baza acestor decizii, dar și comportamentele sociale adoptate în relațiile interpersonale cu susținătorii și oponenții politici, poporul rus, familia și apropiații.

Lucrarea s-a bazat pe două linii mari de abordare: analiza psihologică și analiza strategică. Analiza psihologică încearcă să identifice pattern-uri de comportament, cu ajutorul cărora se vor deduce trăsăturile psihologice precum: caracteristici remarcabile, caracteristici de funcționare și stilul de conducere. În plus, lucrarea oferă informații despre caracteristicile psihologice ale dezvoltării încercând să corelezeaceste caracteristici cu pattern-urile de comportament ale lui Vladimir Putin. Analiza strategică își propune să identifice pattern-urile operaționale bazate pe acțiunile pe care președintele le săvârșește. În urma acestor tipuri de analize, studiul în cauză prezintă concluziile operative cu privire la percepția internațională asupra lui Vladimir Putin.

1. CADRUL TEORETIC

Conducere, conducător politic, personalitate politică

Conducere – când vorbim despre conducere avem în vedere, de fapt, o combinare de atribute personale respectate de către ceilalți care permit unui individ să formuleze modele colective de comportament într-un grup, colectivitate sau comunitate și care să aibă un sens determinat de propriile sale valori (Plano J.C., Riggs R.E., Robin H.S., 1993. p. 40-41).

Printre cele mai specifice forme de activitate umană se numără conducerea. După Zlate (2004, p.17), conducerea a apărut în 3 ipostaze: ca artă, ca știință și ca practică.

Aparută din nevoia satisfacerii unor cereri impetuoase, conducerea a apărut ca practică. Ea se referă, mai degrabă, la conformarea la reguli în vederea atingerii unor scopuri. Cu timpul, a apărut prblematica manipulării, a influențării oamenilor în derularea diferitelor activități, acțiuni și procese în care erau implicate. Aici este momentul în care conducerea a evoluat de la o simplă practică la artă. Au apărut abilități care încep să joace un rol important în interpretarea conducerii de către cei supuși. Ea putea să explice succesul unui conducator – care se folosea de abilitățile personale – și nu doar de vechea practică de conducere.

A apărut apoi o nouă ipostază a conducerii care este expresia directă a nevoii de coordonare a activităților diverse ce urmează a fi dirijate. Astfel, arta a dat naștere unei științe a conducerii, care și-a elaborat un corp teoretic, metode specifice și formularea legităților de manifestare a fenomenelor specifice acestui domeniu.

După Zlate (2004, p. 17-19), cele 3 ipostaze ale conducerii nu sunt alternative, ci din contră, ele se presupun reciproc. Cheia succesului este alcatuită din echilibrul dintre cele 3 ipostaze.

Calitățile liderilor politici

După Milca (2007), calitățile liderilor politici se grupează în uea a evoluat de la o simplă practică la artă. Au apărut abilități care încep să joace un rol important în interpretarea conducerii de către cei supuși. Ea putea să explice succesul unui conducator – care se folosea de abilitățile personale – și nu doar de vechea practică de conducere.

A apărut apoi o nouă ipostază a conducerii care este expresia directă a nevoii de coordonare a activităților diverse ce urmează a fi dirijate. Astfel, arta a dat naștere unei științe a conducerii, care și-a elaborat un corp teoretic, metode specifice și formularea legităților de manifestare a fenomenelor specifice acestui domeniu.

După Zlate (2004, p. 17-19), cele 3 ipostaze ale conducerii nu sunt alternative, ci din contră, ele se presupun reciproc. Cheia succesului este alcatuită din echilibrul dintre cele 3 ipostaze.

Calitățile liderilor politici

După Milca (2007), calitățile liderilor politici se grupează în următorele categorii:

Psihologice;

Psihosociale;

Morale.

Factorii personali ai conducătorilor (Stogdill, 1973, p.72-82) sunt:

vârsta cronologică

caracteristici fizice

caracteristici socioeconomice

caracteristici intelectuale (inteligență)

caracteristici ale temperamentului

caracteristici ale comportamentului social

Pe lângă inteligență trebuie amintite competențe și cunoștințe particulare, capacitatea decizională, creativitatea, intuiția, originalitatea etc.

Vorbind despre temperament trebuie să amintim: introversie, extraversie, adaptabilitate, autocontrol, încrederea în sine, puterea și intergritatea convingerilor etc.

Caracteristicile specifice comportamentului social sunt: inițiativa, îndemnul la acțiune imediată, participarea, perseverența, ambiția, responsabilitatea, dominarea, cooperarea, sociabilitatea, diplomația, tactul, prestigiul și popularitatea.

Glad (1973) și Barber (1972) au evidențiat într-o manieră originală pattern-uri care indică modele caracteriale ale președinților:

Modelul formal și ierarhic – se caracterizează printr-un interes crescut față de problemele ordinii. Reprezentantul acestui model este Eisenhower, care nu acceptă să fie deranjat, detestă discuțiile și mai ales conflictele. Manifestă o tendință de izolare.

Modelul competitive – reprezentat de Roosevelt care își manifestă dorința de a obține informații, fapt ce a determinat să încurajeze concurența dintre colaboratorii săi rezultând rivalitatea.

Modelul collegial – se caracterizează prin existența unui colectiv unit, fidel și restrâns. Reprezentantul acestui model este președintele J.F. Kennedy. Anturajul nu dezvoltă rivalități ci conflicte personale.

Trăsăturile caracteristice ale liderilor politici

Zlate (2004, p.51) subliniaza faptul că “nu atât trăsăturile de personalitate asigură succesul conducerii, cât particularitățile situației”.

Inteligența și capacitate de conducere

Chiar dacă este unul dintre conceptele cheie în psihologie, inteligența rămâne dificil de definit: abilitate de a răspunde adaptativ la mediu, însă această abilitate poate implică mai multe aspecte, cum ar fi capacitatea de a gândi logic, rațional și abstract, abilitatea de a învăța și a aplica cele învățate în situații noi, capacitatea de a lua decizii corecte, promptitudinea deciziilor etc.

O altă abordare în psihologie este examinarea proceselor implicate în inteligență, cum ar fi: viteza de procesare, modalitatea de reprezentare internă a informației, strategiile folosite pentru rezolvarea de probleme.

Trăsăturile de conducator ce se dovedesc eficiente în politică au o serie de cerințe: consacrarea evidentă spre idealuri înalte, loialitatea față de partidul politic și colegii de partid, o bună memorie, simțul umorului, energie, charismă, capacitatea de a fi imparțial în dispute, abilitățți de negociere. Eficiența unei conduceri politice depinde de însușirile personale ale conducatorului, de condițiile ambientale generale din jurul conducătorului. Se spune că un conducator are charismă dacă aptitudinile și calitățile sale personale îi aduc un sprijin larg, popular și emoțional în calitatea sa de lider.

Conceptual de conducere este strâns legat de cel de autoritate, putere, influență.

Conducerea este de o importanță deosebită într-o democrație pluralistă, unde coalițiile de grupuri divergente trebuie să fie organizate sau dispuse în majorități temporale, astfel încât să poată fi întreprinse initiative politice.

Autoritatea liderului politic.

Autoritatea conducătorului este, de fapt, influența acestuia ce provine din acceptarea voluntară din partea altora a dreptului respectivului conducător de a emite reguli sau imperative, așteptând în schimb ascultare și supunere. Autoritatea este caracterizată prin influența bazată pe legitimitate. Autoritatea este totodată voluntară în manifestare ceea ce înseamnă că o persoană se supune în mod voit deoarece consideră că acțiunea ce intenționează să o facă este justă sau adecvată. Max Weber precizează care sunt sursele de autoritate intr-un sistem politic, iar pe lângă tradiție și lege pune accentual pe calitățile carismatice ale conducătorilor (Milca, 2007).

Influența politică a liderului

Influența politică este capacitatea unui conducător de a afecta comportamentul altora într-o manieră impusă.

Folosirea cu succes a influenței are rolul de a produce o serie de modificări ale atitudinilor, convingerilor, opiniilor precum și ale comportamentelor.

Această capacitate de influență depinde de următorii factori:

-resurse politice;

-tipul și amplitudinea influenței

-domeniul în care liderii funcționează

-încercările oponenților de a influența același grup țintă, precum și gradul de comformare la reguli.

O formă de influență caracterizată printr-un grad înalt de constrângere sau obligativitate este coerciția. Uneori, aceasta este pusă în contrast cu autoritatea deoarece autoritatea reprezintă o influență legitimă iar coerciția reprezintă o obligare nelegitimă (Milca, 2007).

Puterea liderului politic

Puterea conducătorului este caracterizată de capacitatea acestuia de a influența comportamentul celorlalți în felul dorit de acesta. După unii autori termenul de putere este sinonim cu cel de influență putând lua formele mecanismelor influenței. Aceste mecanisme sunt fie persuasiunea (influențare fără a promite recompensă sau a amenința cu pedeapsa), fie mici presiuni ori tratative (promisiuni de recompensă sau amenințarea cu pedepse), mergând până la presiune externă, forță sau coerciție (amenințarea cu pedepse severe sau pierderi).

Cei mai mulți specialiști consideră că influența este de fapt un termen mai larg decât cel de putere, considerând puterea drept derivat al influenței (ce provine din amenințarea cu pedepse în caz de neascultare). Puterea și influența sunt esențiale atât în știința politică, cât și în psihologie (Plono et al., 1993, p. 124).

Legitimitatea liderului politic

Legitimitatea conducătorului se referă la calitatea de a fi justificat sau acceptat de bunăvoie de subordonați. Legitimitatea reflectă permiterea conducerii și oferă acceptarea atât pentru conducătorul individual cât și pentru instituțiile politice pe care aceștia le reprezintă. Vorbinm de fapt de însușirea unor norme de comportament de către cei care se subordonează în mod voluntar.

Fără legitimitate liderii politici ar fi obligați să recurgă la coerciție pentru a păstra puterea dar aceasta nu se dovedește a fi suficientă pentru păstrarea stabilității sistemului.

Machiavelli, în celebra sa lucrare “Principele”, propune o nouă filosofie politică recomandând liderilor să fie vulpe și leu, șiret și crud, călcător de jurăminte și prefăcut, potrivit intereselor statului și să acționeze conform principiului “scopul scuză mijloacele”.

În concluzie, legitimitatea rămâne extem de subiectivă, pentru că indivizii sau grupurile apreciază un sistem politic ca fiind legitim sau nelegitim în măsura în care acest sistem corespunde propriilor valori (Milca, 2007).

Personalitatea

Abordarea personalității politice din perspectivă psihosocială

Perspectiva psihosocială își propune să surprindă personalitatea politică concretă, așa cum se manifestă ea în situațiile și conjuncturile sociale particulare în sistemul interrelațiilor și al psihologiei colective, în funcție de atributele psihosociale ale omului politic, adică de statutul și rolurile sale, de nivelurile sale de aspirații și așteptări, de atitudini și opinii.

Această perspectivă se concentrează pe analiză, pe interpretarea și explicarea a cel puțin două aspecte:

1. Modul în care personalitatea politică se raportează și relaționează cu alte personalități politice sau cu publicul.

2. Modul în care personalitatea politică se formează în urma interrelaționării cu ceilalți.

Perspectiva psihosocială propune o triplă interpretare a personalității politice:

situațională – raportarea permanentă a personalității la situația în care se află, pe care o produce, ale cărei influențe le generează, dar le și suportă; considerarea respectivei personalități ca fiind un produs al împrejurărilor, al situațiilor sociale, dar și o autoritate asupra împrejurărilor capabile de dirijarea și depășirea lor;

relațională – scoaterea personalității politice din granițele și limitele sale proprii și confruntarea cu o altă personalitate, politică sau nu, în vederea observării acomodării în noua postură și intrepretării rezultatelor acestei confruntări;

grupală – raportarea personalității la o psihologie de grup, la obiectivele și activitățile comune ale grupului (Milca, 2007).

Tipuri de personalități implicate în politică

Personalitatea normală implicată în mediul politic cunoaște mai multe modalități de exprimare prin care sunt evidențiate și unele modele adecvate acestui domeniu de activitate (Jude, 2003).

După Milca (2007, p.68) tipurile de personalitate normală considerate reprezentative sunt:

1. Tipul pasionat. Nota distinctă ce l-ar caracteriza constă în implicarea sa (maxima, am putea spune), având drept scop atingerea unor performanțe notabile în activitățile pe care le desfășară. În mediul politic, asemenea lideri pasionați întâlnim mai rar, întrucât nu credem că ei se pot manifesta în așa fel încât să-și neglijeze sau chiar să renunțe la propriile interese, dedicându-se întrutotul intereselor obștii.

2. Tipul „avangardist” sau “mobilizatorul” deține acea capacitate de a stimula, coaliza și direcționa acțiunile celor din jur, în vederea realizării unor scopuri immediate sau de perspectivă.

3. Tipul “diagnosticianului” și “analistul”.Dacă primul acționează rapid și exact, având capacitatea de a decela avantajele și dezavantajele acțiunilor înteprinse, celui de-al doilea îi este caracteristică capacitatea de a elabora critici asupra fazelor activitășilor la care ia parte un asemenea tip și de a surprinde detaliile unor asemenea acțiuni și activități.

4. Tipul “nonconformistului”. Reprezintă un model care, prin însușirile sale de peronalitate, ar fi recomandabile doar pațial, întrucât nu depune un efort constant, manifestându-se uneori evaziv și superficial. Este mobil și interesat de nou, preocupat mai mult însă de interesele sale personale și nu de cele collective, ceea ce îl face în mare măsură să devină containdicat pentru asemenea profesie.

5. Tipul “cerebral” (“conceptualul” sau”gânditorul”). Caută să găsească soluții la problemele survenite pe parcursul desfășurării acțiunilor întreprinse, prin descifrarea legilor și normelor aferente domeniului în care e angajat.

După Jude (2003, p. 95-97) există și alte tipologii ale personalității liderilor, a celor care conduc în general și care sunt recomandate și corespund totodată și conducătorilor politici, întrucât prezintă un grad de semnificație și importanță pentru profesia politică:

1. Guru (le gouru) – se caracterizează printr-o personalitate de conducător cu multă influență în rândul subalterilor, care se bazează mai mult pe calitățile sale carismatice și nu neapărat pe autoritatea delegată și legitimă. Caracteristicile acestui tip de conducător sunt: seducția, sugestia, persuasiunea, personalizarea funcției, coroborate cu fuziunea membrilor și a sa personal cu instituția. Acest model se caracterizează prin centralizare excesivă a conducerii, ccea ce duce la generarea unor tensiuni și atitudini discriminatorii față de unii membrii ai organizației;

2. Terapeutul – se caracterizează prin dominanta paternalistă și tendința de a nu se implica în rezolvarea problemelor, conducând mai mult prin indicații decât prin implicare și responsabilitate. Ceea ce îi conferă o notă de superioritate în actul conducerii este delegarea de responsabilități și adoptarea deciziilor în comun, abordând actul conducerii dintr-o perspectivă mai democratică și mai participativă decât modelul anterioir. Cel ce se încadrează în acest model e un bun psiholog și nu numai un conducător ce-și exercită rolul prin funcția și statusul deținut. Acest model influențează pozitiv climatul fiind generator de atitudini umaniste, sportive, de natură morală și affective. Acest tip de personalitate se recomandă organizațiilor și activităților politice de conducere;

3. Militantul – este acel conducător politic activ, eficient ce se zbate pentru interesele colectivității pe care o reprezintă, fiind un bun profesionist, dispunând de capacități și aptitudini manageriale. Este pragmatic, este omul acțiunii eficiente, deci adoptă actul conducerii de pe pozițiile pragmatismului, predominantă fiind orientarea spre acțiuni și sarcini și nu pe relații și oameni;

4. Le plumitif – este portretul conducătorului politic carecombină calitățile și capacitățile de ordin mamagerial cu cele ale tipului și stilului bazat pe autoritate excesiză, norma și legea fiind motivația și justificarea acestuia în luarea unei decizii și a responsabilității decizionale. Este acel tip de conducător care lucrează exclusiv în spiritul legii, cu acoperire, și care produce un climat glacial, “fără suflet”, lipsindu-i căldura firească, promovând mai mult relațiile și structurile formale decât pe cele informale. Acest tip de model se caracterizează prin rigiditate și prin centralizare în actul conducerii, coroborate cu un anume conservatorism și lipsa de imaginație managerială. El este recomandabil în acele colectivități, grupuri sau organizații politice în care se impune în actul conducerii un stil autoritar, o “mână de fier”, în vederea diminuării tendințelor anarhice pe fondul unui liberalism exacerbate și a unei democrații excessive;

5. Expertul în eficiență – este acel tip care se caracterizează printr-un stil de conducere autoritar și care pune un accent mai mare pe sarcină, obicective și eficiență, și nu pe satisfacțiile unipersonale, chiar dacă predominante sunt stimulentele materiale în rapot cu cele mrale;

6. Mecanicul social – acest tip de conducere se diferențiază de cel anterior prin faptul că-și fundamentează activitatea de conducere pe promovarea și stimularea motivației în elemente de ordin afectiv și moral, fiind un stil de conducere care pune accent pe comunicare și pe relațiile interpersonale, informale, ceea ce se poate constitui într-un factor favorabil unui climat deschis, destins și eficient, adică generator de performanțe în ceea ce se întreprinde;

7. Clinicianul – este acel model ce caracterizează conducătorii care își cunosc foarte bine subalternii din punct de vedere psihologic, recurgând mai mult la dimensiunea afectivă, decât la cea reațională, la ceea ce eate individual, adică potențialitatea sa și numai exclusiv la rezultatele acestuia;

8. Producătorul – este acel tip de conducător pe care îl caracterizează dorința de a obține rezultate imediate, fiind asemănător modelului “Expertul în eficiență”, dar și a “mecanicului” organizațional. Calitățile sale de bază sunt capacitatea de acțiune și implicare dublată de acea disponibilitate care ii permite sa realizeze acțiuni concrete, fiind prin excelență un tip pragmatic. Orientat spre sarcină și obiective și mai puțin pe climatul relațional si comunicațional, generează uneori o atmosferă care se caracterizează prin rigiditate și rezistență la nou;

9. Întreprinzătorul – acest tip de conducător se caracterizează prin dinamism, principalele calități fiind imaginația, creativitatea, perseverența, îndrăzneala, temeritatea în demararea unor acțiuni riscante, ceea ce îi lipsește modelului anterior. Acest model generează un climat deschis, democratic, consultative și participativ, întrucât antrenează în mai mare măsură subalternii în acțiunile întreprinse. Modelul este productiv, eficient și se recomandă în activitățile politice, de conducere în special;

10. Integratorul – este modelul cel mai eficient, întrucât prin stilul și metodele sale de conducere realizează integrarea membrilor, și implicit, o coeziune ridicată a grupului sau colectivității respective, dispunând de o capacitate de mobilizare si motivare ridicate, de sociabilitate si empatie, ceea ce-l face recomandat în actul conducerii, în general, și al celei politice, în special.

Există și alte tipologii și modele alea personalitații și implicit, ale conducătorilor politici, și care au drept criteriu evaluative stilul ce îi caracterizează în gândire, comportament și acțiunile întreprinse.

Stilurile de conducere

În literatura de specialitate, numărul tipologiilor stilurilor de conducere este de-a dreptul impresionant. Majoritatea autorilor care s-au ocupat cu studiul stilurilor de conducere au construit propriile lor clasificări.

După Kurt Lewin și colaboratorii săi Lippit și White încă din 1939 activitățile desfășurate de un conducător în cadrul grupului au fost clasificate după cum urmează: autoritar, democratic și laissez-faire, referindu-se la cine ia decizia, cum este luată decizia (decizia poate fi luată de un conducător singur, de conducător împreună cu membrii grupului sau de grup, la voia întâmplării, fără nicio asistență din partea conducătorului) (Zlate, 2004, p.172-173).

Dezacordurile dintre rezultatele cercetărilor personalităților liderilor pot rezulta din faptul că în roluri asemănătoare, stilul decizional al liderilor este diferit.

Există două genuri de „tipologie” a liderilor:

-tipologii funcționale, care se referă la progresele înregistrate ale grupului

-tipologii caracteriale, care se referă la maniera în care conducătorul obține adeziunea grupului.

Modul de acțiune al liderului este rezultatul complex al aptitudinilor, calităților și motovărilor sale personale.

În același timp, în stilul de conducere se regăsesc unele aptitudini ale individului, de regulă însă, nu cele operaționale-executive, ci acelea pe care noi le numim psihosociale, aptitudini formate, dobândite în decursul vieții individului. De asemenea, în stilul de conducere intervin, de cele mai multe ori, trăsăturile caracteriale de origine socială.

Putem concluziona că definirea cea mai productivă a stilului de conducere se poate face din perspectivă psihosocială, definind astfel stilul de conducere ca pe un mod concret de a juca un rol, deci de transpunere efectivă a exigențelor ce derivă din statutul de conducător în planul comportamental. (Zlate, 2004, p. 97)

Herseni (1969) propune următoarea tipologie de conducători:

-lideri valoroși, cu orientare bună în raport cu sarcinile lor, capabili, cultivați, bine intenționți și cu stil de conducere pozitiv (comunicativi, calmi, generoși, înțelegători, agreabili în relațiile cu ceilalți);

-lideri valoroși, dar lipsiți de stil, caz în care se ajunge la situații dramatice deoarece sunt respinși de către subordonați, între ei și subordonați se crează permanent conflicte;

-lideri mediocri sau incapabili, dar cu stil (binevoitori, politicoși, toleranți), care sunt aceptați și apărați de subordonați;

– lideri mediocri sau incapabili și lipsiți de stil – situația cea mai nefericită – respinși total de subordonați. (Herseni, 1969, p. 122-127).

Tipuri de reacții caracteriale ale liderilr politici

Analiza caracterului făcută de Berger se bazează pe o serie de lucrări ale lui Heumans și Wiersma:

Reacțiile emoționale ale liderilor politici

Legat de factorul emotivitate se poate spune că un lider este emotiv dacă acesta se precipită în situații în care majoritatea indivizilor sunt calmi sau este mai emoționat decât ceilalți lideri cu care e comparat.

Dimpotrivă, liderul non-emotiv este mai greu emoționabil, emoțiile sale fiind mai puțin vizibile. De multe ori aceste diferențe dau naștere unor conflicte între liderii politici.

Există și categoria liderilor emotivi-excitați, caracterizați prin descărcarea surplusului energetic prin fiecare act. Acești lideri nu rezistă la stări de așteptare; ei caută acțiunea, rezolvă conflictele imediat, caută descărcarea tensiunii.

În opoziție cu aceștia, se află liderii emotivi-inhibați, caracterizați prin tensiune persistentă care se termină odată cu terminarea acțiunii. Liderul emotiv-inhibat suportă stările de așteptare, se decide mai greu pentru acțiune, este șovăielnic, aflându-se permanent în stare de alertă. Le este caracteristică nesiguranța și indoiala care le influențează negativ luarea deciziilor.

În legătură cu emotivitatea, cercetările realizate de Eysenck (1950-1967), Fraisse (1963), Cattell (1956), Povlov (1955), Berger (1967) aduc argumente atât teoretice cât și experimentale care justifică existența acestui factor. Aceste cercetări relevă o serie de concluzii care arată că în cazul subiecților emotivi, ținând seama de constituția lor sau de experiența anterioară, se realizează o puternică mobilizare a energiei, extrem de dificil de controlat și care frecvent duce la reacții emoționale, în timp ce subienții non-emotivi sau cu o emotivitate scăzută au răspunsuri adaptative.

În cazul liderilor emotivi s-a constatat manifestarea unei tendințe accentuate de a reacționa rapid după un interval pot-eroare scurt, dar numărul de decizii greșite este crescut în mod semnificativ. Acest tip de lideri manifestă o reactivitate crescută prin reacții impulsive, sunt neechilibrați și manifestă un comportament dezorganizat.

Liderii non-emotivi iau, în general, mai multe decizii corecte decât liderii emotivi, la care ponderea erorilor de calitate a deciziilor și de reacție este mult mai mare. Trebuie precizat faptul că emotivitatea nu afectează viteza deciziei, ci calitatea acesteia.

Liderii non-emotivi nu grăbesc procesul decizional, ceea ce influențează autocontrolul.

Tipuri de caractere ale liderilor

Există 8 tipuri ce rezultă din tipologia caracterială a lui Heymans:

– nervosul; Emotiv – nonActiv – Primar (EnAP)

– sentimentalul; Emotiv – nonActiv – Secundar (EnAS)

– colericul; Emotiv – Activ – Primar (EAP)

– pasionatul; Emotiv – Activ – Secundar (EAS)

– sanguinicul; nonEmotiv – Activ – Primar (nEAP)

– flegmaticul; nonEmotiv – Activ – Secundar (aEAS)

– amorful; nonEmotiv – nonActiv – Primar (nEnAP)

– apaticul; nonEmotin – nonActiv – Secundar (nEnAS)

Nervosul este acel lider care are o dispoziție variabilă. Vrea să uimescă și să atragă atenția asupra lui. Nu menține obiectivitatea, simte nevoia să cosmetizeze realitatea, apelând la minciună și ficțiune. Are preferință pentru ceea ce este negativ și are nevoie de excitanți pentru a termina activitățile. Valoarea dominantă este distracția.

Sentimentalul este un lider ambițios care râmâne de multe ori în stadiul aspirațiilor fiind meditativ, introvert și schizotimic. Este timid, melancolic, vulnerabil și intră mai greu în relație cu ceilalți. Valoarea dominantă este intimitatea.

Colericul este acel lider generos, cordial, plin de vitalitate și exuberanță. Optimist și bine dispus, îi lipsește adesea gustul și măsura. Desfășoară activități intense și ardente, dar de cele mai multe ori multiple. Este dotat cu aptitudini oratorice, plin de impetuozitate, antrenează și mobilizează oamenii. Valoarea dominantă este acțiunea.

Pasionatul este acel lider ambițios cu dorința de a se realiza. Își centrează activitatea către un singur scop. Este dominator, dar în același timp, capabil să-și stăpânească și folosească violența. Iubește societatea, este serviabil șii cinstit. Valoarea dominantă este munca de realizat.

Sanguinicul este acel lider extravertit care știe să facă observații exacte dând dovada unui remarcabil simț practic. Știe să mânuiască oamenii fiind un diplomat abil. Liberal și tolerant în politică, nu prea respectă marile sisteme punând bază mai mult pe experiență. Valoarea dominantă este succesul social.

Flegmaticul este acel lider adept al obișnuinței, care respectă principiile, este punctual, obiectiv, demn de încredere, ponderat. Liniar în dispoziție, în general impasibil, este răbdător, tenace și lipsit de orice afectare. E caracterizat de un profund simț civic, în care moralitatea dictează. Valoarea dominantă este legea.

Amorful este acel lider conciliant, tolerant prin indiferență, face adesea dovada unei încăpățânări pasive foarte tenace. Deseori este neglijent, înclinat către comoditate, chiar lene, lipsindu-i complet punctualitatea. Este indiferent la trecut și cu atât mai mult la viitor. Valoarea dominantă este plăcerea.

Apaticul este acel lider închis, secretos, întors către propria persoană, dar fără o viață interioară intensă. Dependent de obiceiuri este foarte conservator. Este dușmănos, vorbește puțin și îi place singurătatea. Valoarea dominantă este liniștea (Milca, 2007).

Personalitatea politică

Prin abordarea problematicii conducătorilor sau a personalității în politică trebuie să facem referire la calitățile determinate genetic sau dobândite.

Personalitatea reprezintă o serie de trăsături, atitudini și comportamente care permit identificarea unui individ.

Conceptul de personalitate politică presupune o serie de trăsături și însușiri distincte care trebuie valorizate în această profesie. Caracterul normal, armonica personalității politice depinde atât de factori endogeni, cât și de factori exogeni (socioculturali) – ceea ce înseamnă că personalitatea normală este o structură dinamică ce se reorganizează și se redefinește continuu. Au fost astfel constituite diferite modele de personalitate care se bazează pe relația grup-individ.

Kardiner susține că fiecare grup social are o structură de comportament specifică (personalitatea de bază), ea fiind acea configurație psihologică specifică și proprie membrilor grupului și reprezintă, de fapt, media personalității indivizilor acelui grup (apud Allport, 1981).

Pentru a putea fi lider personalitatea unui individ trebuie, în mod obligatoriu, să depășească media grupului, acel tip de personalitate de bază, chiar dacă ea exprimă și reprezintă expresia unei normalități la nivelul grupului.

Vorbind despre personalitatea normală, trăsăturile personalității politice vizează: sociabilitatea, capacitatea de comunicare, echilibrul afectiv, conștiinciozitatea, creativitatea și mai ales farmecul personal – carisma, care în politică este o calitate absolut necesară (Nirestean și Ardelean, 2001). Pentru un conducător politic, deosebit de important este ceea ce numea Szondy ”operotropism” – adică înclinația persoanei spre o anumită ocupație – carieră profesională, calitate care se constitue intr-o sursă generatoare de armonie și echilibru atât pentru individ, cât și pentru colectivitate. De asemenea, acestei însușiri pozitive se adaugă controlul emoțional ridicat, altruismul și alte capacități de ordin intelectual precum inteligența. Trebuie subliniate atributele de ordin moral-volitiv, cum ar fi rezistența la efort, la stres, capacitatea de a depăși situațiile limită, spiritul de inițiativă, flexibilitatea în gândire și atitudine, spiritul de răspundere și de responsabilitate, capacitatea de a influența, dar și cea de a înțelege, empatia și adaptabilitatea la situații noi. (Milca, 2007).

Personalități dizarmonice

Personalitatea unamă – reprezintă un ansamblu al trăsăturilor temperamentale, caracteriale, intelectuale și volitiv-energetice individuale, deci un ansamblu de elemente și structuri aflate într-o continua interacțiune și interdeterminare. În cazul în care aceste conexiuni ale structurilor sunt funcționale, avem de-a face cu o personalitate normala – armonică și echilibrată, iar în măsura în care unele conexiuni sunt deficitare sau chiar inexistente, apar așa numitele personalităși dizarmonice și anumite boli psihice și neuropsihice care, într-o activitate complexă cum este politica, devin contraindicate.

O asemenea incapacitate de adaptare la condițiile mediului social induce efecte nu numai asupra individului, ci si asupra grupului, colectivității, organizației sau instituției conduse de un asemenea individ cu tendințe dizarmonice sau chiar pe fondul unei destructurări a personalitații.

Tipologia personalităților dizarmonice conform DSM IV:

1. Personalitatea Paranoidă – neîncredere si suspiciozitate pervasivă față de alții, astfel că intențiile acestora sunt interpretate ca răuvoitoare, începând precoce în perioada
adultă și prezente într-o varietate de contexte.

Această tipologie este însoțită de: grandoare, persecuție, egoism, individualism, conducând spre un stil de conducere autoritar, dur. Dintre aceștia provin “marile” personalități polotice sunt racolați conducătorii și liderii de toate categoriile pretinși apărători ai dreptății sociale și ai schimbărilor sociale și politice. Fanatismul acestora îi îndreaptă spre totalitarism, dictatură.

2. Personalitatea schizotipală – un pattern pervasiv de deficite sociale si interpersonale manifestat prin disconfort acut în relații și reducerea capacității de a stabili relații intime, precum și prin distorsiuni cognitive și de percepție, si excentricități de comportament, începând precoce în perioada adultă si prezent într-o varietate de contexte.

3. Personalitatea Schizoidă – un pattern pervasiv de detașare de relațiile sociale și o gamă restrânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale, începând precoce în perioada adultă și prezente într-o varietate de contexte.

4. Personalitatea antisocială – există un pattern pervasiv de desconsiderare și violare a drepturilor altora. Ocupă poziția celui care victimizează, uneori ajungând ea însăși victimă în unele situații. Acest psihotip ignoră dorințele, sentimentele și drepturile celorlalți vizând prin orice mijloace plăcerile și profitul personal. Din păcate, acești indivizi se regăsesc tot mai mult în cadrul unor grupuri politice (organizații, partide, instituții ale puterii etc.) și nu puțini dintre ei deținând și calitatea de lider, prmovând interese personale și/sau de grup. Ca tactică de influență și manifestare a autorității, aceste personalități apelează la minciună, manipulare sau amenințare, care poate fi nu numai verbală. În caz de nereușită în acțiunile sale devine irascibil și impulsiv. Deciziile sunt instantanee sau foarte puțin elaborate, fără să țină seama de reacția celorlalți sau de consecințe, ceea ce îl face contraindicat pentru politica (Peck, 2003).

5. Personalitatea borderline – un pattern pervasiv de instabilitate a relațiilor interpersonale, imaginii de sine si afectelor, si impulsivitate marcată, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte. Acest psihotip este un model instabil în relațiile interpersonale, dar care se răsfrânge și asupra imaginii de sine și a afectivității. Personalitatea de acest tip este considerată ca aparținând unor persoane persoane cu tulburări psihotice și evident a unor persoane psihopate și, ca atare, orice tendință de “acceptare și toleranță” este contraindicată, întrucât istoria a demonstrate pe deplin efectele emergente ale unor asemenea personalități, mai bine zis a unor psihopați care au condus sau conduc lumea.

Acești așa-ziși “conducători” fac eforturi disperate de evitare a unui abandon real sau imaginar în relațiile cu cei din jur, alternând de la idealizarea extremă a acestora până la devalorizarea lor absolută. Teama de abandon este legată de faptul că ei nu doresc să fie percepuți ca persoane negative de cei din jur și, de asemnea, de faptul că nu tolerează singurătatea. Au un comportament impulsiv și, totodată, sunt satisfăcuți de acțiunile riscante ce implică decizii cu coeficint mare de risc, de cele mai multe ori cu impact negativ. Atât în viața profesională, cât și în cea politică, personalitățile de acest tip pot renunța ușor la continuarea unei activități, chiar dacă scopul inițial nu a fost atins, iar in sistemul relațiilor interpersonale distrug ceea ce au cultivat până la un moment dat. Ei se manifestă impulsive și primejdios în luarea deciziilor, traseul lor profesional sau politic fiind ori un zig-zag, ori o linie întreruptă.

6. Personalitatea histrionică – un pattern pervasiv de emotionalitate excesivă si de căutare a atenției, începând precoce în perioada adultă si prezent într-o varietate de contexte, reprezentată în politică de foarte multe personalități.

7. Personalitatea narcisistică – un pattern pervasiv de grandoare (în fantezie si comportament), necesitatea de admirație si lipsa de empatie, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte

8. Personalitatea evitantă – un pattern pervasiv de inhibiție socială, sentimente de insuficiență și hipersensibilitate la evaluare negativă, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte. Se caracterizează printr-o participare deficitară în care se stabilește și menține comunicarea și relațiile cu alți indivizi, atribuindu-le acestora o posibilă respingere, critică sau dezaprobare. Fobia socială, caracterizată prin teama de a vorbi în public, prin insuficiența stimei de sine, neîncrederea în propriile posibilități și printr-un acut sentiment de inferioritate. Sunt mai greu adaptabili și toleranți la șocul schimbării, ceea ce îi face contraindicați pentru cariera politică, plină de imprevizibili, eșec și incertitudine.

9. Personalitatea dependentă – o necesitate excesivă și pervasivă de a fi tutelat, care duce la un comportament submisiv și adeziv și la frica de separare, și care începe precoce în perioada adultă și este prezent întro varietate de contexte. Cei care se situează în această categorie au dificultăți mari în deciziile cotidiene, așteptând în permanență sfaturi sau aprobări de la cei din jur. Se autopercep ca nefiind capabili să își ducă viața fără ajutorul celorlalți, deoarece astfel de situații le consideră ca generatoare de dezaprobare și pierderea suportului social. Datorită faptului că prezintă mari dificultăți în luarea deciziilor cotidiene și cu atât mai mult în cele politice, așteptând mai mult intervenția și ajutorul, asemenea indivizi sunt contraindicați pentru orice muncă ce implică risc și incertitudine în luarea deciziei, implicit în cariera politica.

10. Personalitatea obsesiv-compulsivă – un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecționism și control mental și interpersonal în detrimentul flexibilității, deschiderii și eficienței, începând precoce în perioada adultă și prezent într-o varietate de contexte. Trăsătura esențială a acestei tulburări de personalitate este reprezentată de așa-numitele gânduri/idei obsesive sau de acte compulsive recurente. Indivizii marcați de aceste obsesii sunt scrupuloși în acțiunile lor de teama greșelii, verifică prin repetiție ceea ce fac, iar în timpul acțiunii se risipesc în detalii colaterale, având în perspectivă un nivel de performanță tot mai ridicat, dar cu eficiență imediată scăzută. Nu sunt recomandați pentru cariera politică, atât pentru structura ideatică ce marchează gândirea acestor indivizi, cât și pentru actele compulsiv-obsesionale care el diminuează capacitatea de concentrare și chiar consecvența în planul gândirii și acțiunilor întreprinse. În acelasi timp, ei nu acceptă niciun fel de schimbare și nici nu sunt receptivi la propunerile celorlalți pe care le refuză din start, ceea ce face ca prin rigiditate să creeze unele sentimente de frustrare și neimplicare responsabilă a celorlalți colegi sau subalterni, devenind formali, sobri și preponderant autoritari în stilul de conducere promovat.

2. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Descifrarea personalității umane este una din problemele fundamentale ale societății datorită tipurilor de comportament prin care se traduce. Acest fenomen complex constituie o adevărată încercare în cercetarea riguroasă și sistematică a personalității, precum și cauza diversității și opoziției dintre diferitele teorii și modelele descriptiv-explicative elaborate peaceastă temă până în prezent.

Obiectivul central al acestei lucrări este scoaterea în evidență pattern-urilor comportamentale și politicilor lui Vladimir Putin cu scopul de a prevedea comportamentele lui viitoare. În acest sens, se pot explica și întelege deciziile politice ale liderului, atât din punct de vedere politic, cât și comportamental.

În susținerea obiectivului principal vin obiective secundare care au scopul de a explica pattern-urile pe care Vladimir Putin le ultilizează în activitatea sa în calitate de președinte al Federației Ruse, deciziile politice pe care le ia, cognițiile care stau la baza acestor decizii, dar și comportamentele sociale adoptate în relațiile interpersonale cu susținătorii și oponenții politici, poporul rus, familia și apropiații.

Totodată, caracteristicile de personalitate ale unui lider si modul în care acestea influențează politicile țării merită a fi dezbătute atât din punct de vedere politic și sociologic, dar mai ales din puct de vedere psihologic.

Prin demersul de analiză adoptat, această lucrare oferă un punct de vedere asupra trăsăturilor psihologice, a catacteristicilor de funcționare și a stilului de conducere a liderului de la Kremilin.

3. METODOLOGIA CERCETARII

Construirea unui profil psihologic obiectiv a unui lider politic este un subiect care se regasește in domeniul psihologiei politice (Renson si Ducckit, 2000). Profilul uni lider este creat pentru a analiza diverse caracteristici psihologice-patternuri de comportament, caracteristici remarcabile, tipuri de caracter, motivații, stuctura de personalitate, caracteristici de lidership-și cum influențează toate acestea comportamentul politic al liderului. Analiza obiectivă este realizată prin diferite mijloace psihologice, precum analiza de informații cu continut psihologic, altele decât cele clasice folosite, precum inteviul sau testul psihologic. Materialele disponibile în scopul acestei investigații sunt diverse, multe dinte acestea găsindu-se în media. Acest tip de analiză de profil constă în adunarea, sortarea și analiza unor materiale într-un mod neconvențional, în scopul analizei personalității.

O trecere în revistă a literaturii de specialitate care se ocupa de profilele psihologice ale liderilor politici aduce în prim plan două metodologii:

1. metodologia cantitativă: precum historiometria (Simonton, 1990), complexitatea integrată a expresiilor liderilor (Marfleet, 2000); codificarea operațională a discursurilor și expresiilor folosite de lideri (Marfleet, 2000), măsurarea obiectivă a factorilor motivației. Aceste metodologii permit alegerea aleatorie de materiale și stabilesc ratinguri cantitative. Aceste studii sunt mai puțin susceptibile la înclinațiile subiective ale cercetătorului tinzând să furnizeze o mai mare doză de încredere pentru compararea diferișilor lideri din diferite perioade de timp. Cu toate acestea, ele acoperă doar câteva dintre caracteristicile de personalitate ale unui lider politic.

2. metodologia calitativă, în care cercetătorul schițează un profil psihologic bazat pe diverse informații (biografii, mărturii, articole și interviuri din media etc). Aceste profile sunt bazate pe analiza calitativă a conținutului și, până la un anumit punct, pe intuiția psihologică și interpretarea subiectivă a cercetătorului. Cele mai multe studii se centrează pe descrierea și analiza trăsăturilor remarcabile ale liderilor, dar fără să sublinieze teoriile specifice de personalitate. Alte studii care se bazează pe teoriile de personalitate analitice încearcă să explice procesele psihologice ascunse (Renshon, 1996). Alte studii atât calitative, cât și cantitative se concentrează pe identificarea și clasificarea tipurilor de personalitate ale liderilor (, 1997).

Analiza discurs

Conform lui Chung și Pennebaker în articolul lor intitulat “Funcția psihologică a cuvintelor-funcție”, stilul lingvistic sau “felul în care oamenii își asociază cuvintele pentru a crea un mesaj” influențează înțelesul, recepționarea și percepția acelui mesaj (Chung și Pennebaker, 2007). Mai exact, autorii susțin că anumite cuvinte funcție cum ar fi pronumele personale de persoana I sunt un mijloc de explorare al proceselor sociale. În acest sens, cuvintele-funcție pot oferi o perspectivă asupra felului în care liderii politici mediază crize naționale sau globale.

Seria tragică de atentate din Volvograd din decembrie 2013 reprezinta o criză națională care avea potențialul să atingă o scară globală la olimpiada de iarna din 2014.

Examinând câteva dintre declarațiile lui Vladimir Putin din discursul său de Anul Nou, putem avea o perspectivă asupra modului în care Guvernul Rus se confruntă cu anumite crize.

Fragmente din discursul prezidențial de Anul Nou:

“Sunt sigur ca noi vom continua lupta acerbă împotriva teroriștilor până la anihilarea lor completă.”

“(Noi) ne plecăm capetele în memoria victimelor atacurilor teroriste violente.”

“Noi vom duce în continuare o luptă dură împotriva teroriștilor până la eliminarea lor completă.”

Aceste fragmente sunt puternic caracterizate de folosirea repetată a pronumelui personal, persoana I, numărul plural noi, în loc de forma la singular eu. După Chung și Pennebaker, acestă situație implică faptul că vorbitorul se apropie de ceilalți indivizi și încearcă să exprime legături emoționale apropiate față de ceilalți (Chung și Pennebaker, 2007). În acest sens, utilizarea cuvântului noi sugerează că Putin se concentrează mai mult pe starea emoțională a populației ruse decât pe eforturile sale prezidențiale.

Utilizarea repetată a pronumelui inclusiv la persoana I, numărul plural noi, stabilește propria sa identitate alături și împreună cu publicul rus. Mai mult, stabilește un simțământ de unitate și colectivitate pentru populația rusă, crucial în momentele de criză națională. În acest sens, discursul lui Putin se dovedește capabil să restabilească spiritul colectiv rus și să creeze o dorință națională comună care să oprească terorismul. Acționând astfel, Putin poate reconstrui încrederea rusească și să continue să medieze criza.

Examinând discursul de Anul Nou al lui Putin se poate scoate sublinia că anumite cuvinte-funcție precum pronumele personale de persoanal I „poartă o mulțime de mijloace psihologice și dau tonul viitoarelor interacțiuni sociale” Chung și Pennebaker, 2007).

Discursul lui Putin de Anul Nou

Am privit discursul de Anul Nou al președintelui Vladimir Putin ca o formă de discurs implicată în procesele ideologice și relațiile de putere, realizând o analiză critică a transcrierii discursului.

Potrivit lui Fairclough, “o analiză amănunțită a textului cu privire la vocabular, gramatică, punctuație, exprimare, poate contribui la înțelegerea relațiilor de putere și a proceselor ideologice în discurs” (p. 109). „Acest lucru se întâmplă din cauză că limba este un proces condiționat social, implicat în relațiile și lupta pentru putere (p.22). Cu alte cuvinte, limbajul este informat și informează procesele sociale și relațiile de putere.

În acest sens voi folosi cele trei categorii ale lui Farclough de analiză a discursului (vocabular, gramatică și structură lexicală) pentru a examina speechul lui Putin în legătură cu relații mai largi de putere. În conținutul acestor 3 categorii Fairclough a subliniat un număr de caracteristici ale discursului care pun în lumină relațiile de putere și procesele sociale.

A. Vocabularul

Termenii ideologici: În discursul său, Putin folosește numeroși termeni cu semnificative implicații ideologice. Acești termeni includ “unitate”, “putere”, “prosperitate”, “tradiție” și „țară”. Noțiunea de țară puternică și unificată este extrem de prezentă pe parcursul discursurilor. Acest lucru demonstrează dorința lui Putin de portretiza o imagine a Rusiei încă puternică și de succes în urma unei crize naționale.

Repetiția: O situație de repetiție apare înaintea fiecărui paragraf atunci când Putin spune “Dragi prieteni”. Aceste practici în discurs stabilesc un ton familiar pentru toți ascultătorii. Această strategie subtilă crează un sentiment de familiaritate și unitate între Putin și ascultători. Deasemenea, Putin folosește termenul de “țară” de multe ori, după cum este demonstrat în fragmentul citat: “țara în care trăim, țara pe care o iubim, țara care vrem să prospere”. Acest lucru întărește noțiunea de țară unită care are puterea să prospere în mod colectiv în ciuda greutăților vremii.

Eufemismele: Putin folosește un număr de eufemisme pentru a înlocui fraze ce pot fi considerate dure sau negative. Aceste expresii contribuie la un ton general pozitiv în ciuda prezenței unor subiecte dificile precum atacurile teroriste sau dezastrele naturale. Aceste expresii includ: “oameni care au fost puternici și curajoși în fața dezastrelor naturale”, “pentru sănătatea celor care cu vitejie au luptat cu inundațiile”.

Cuvintele informale: Putin folosește un vocabular simplu și informal pe parcusul discursului său. De exemplu, sintagma “ca de obicei”. Acest lucru îl face să pară mai abordabil și mai apropiat de ascultători. “Discursul are o valoare relațională care ajută la crearea unui teren comun între Putin și cei cărora li se adresează”. Astfel se solidifică relația socială pe care Putin încearcă să o construiască prin intermediul discursului.

B. Gramatica

Diateza și tonul: Gramatica aleasă de Putin îi permite discursului să aibă o voce activă și un ton pozitiv. Acest lucru este demonstrat în enunțul “Să fim împreună este singurul mod pentru noi de a fi puternici, de a fi siguri că Rusia continuă să se dezvolte și de a transforma planurile si visurile noastre în realitate”.

Pronumele: Pe parcusul discursului său, Putin folosește foarte des pronumele “noi”. Acesta contribuie și mai mult la percepția relației dintre el și cei cărora li se adresează.

C. Structura lexicală

Structura la scară largă: Discursul este structurat în jurul repetiției “dragi prieteni”, fapt ce face discursul ușor de urmărit și de înțeles. Aceasta structură lexicală accesibilă îi permite lui Putin să continuie să iși promoveze ideologiile prin discurs. Mai mult decât atât, aceasta îi permite să facă pauze ce asigură trecerea de la un ton serios la un ton ce oferă speranță.

Fiecare din practicile retorice subliniate anterior contribuie la abilitatea lui Putin de a-și exercita puterea prin discurs. Caracteristici precum repetiția, limbajul informal, diateza activă, tonul pozitiv, folosirea pronumelui “noi” și structura lexicală contribuie la realizarea unui stil lingvistic informal și accesibil. Această strategie subtilă este folosită la crearea unui sentiment de unitate și familiaritate între Putin și cei cărora li se adresează.

În urma stabilirii acestui tip de relație, Putin poate folosi discursul pentru a crea o senzație de coeziune, prin prezentarea unui scop comun și a unui vis împărtățit de întreaga națiune. Acesta este un exemplu de putere exercitată prin aprobare. Mai exact, Putin își folosește discursul pentru a-și convinge ascultătorii să creadă în noțiunile ideologice potrivit cărora Rusia este o națiune puternică și unită ce are capacitatea de a lupta cu teroriștii responsabili de atacurile cu bombă de la Volvograd. Scopul lui Putin în această situație este să reconstruiască spiritul și puterea Rusiei în urma acestei crize naționale. Acest lucru este crucial Rusiei pentru preluarea unui rol și imagini dominante în politica mondială.

În articolul intitulat "Infatisand Protestul: Incadrarea Vizuala a Actiunilor Colective de către "First Nations" în Canada, Corrigal-Brown si Wilkes explorează modul în care imaginile din mass-media ale acțiunilor colective adesea manipulează realitatea oferind o anume descriere a evenimentelor. Mai exact, sugerează că imaginile încearcă să îi prezinte pe politicieni ca dominanți, iar pe opozanți ca violenți și distrugători. Cu alte cuvinte, fotografii pot modela sensul și interpretarea imaginilor utilizând diferite cadre și unghiuri de fotografiere, perspectiva și distanța. În acest sens, relatarea vizuală în mass-media a crizelor poate avea o semnificație socială și implicații politice.

Similare cu "Criza Oka" discutată de Corrigal-Brown si Wilkes, articolele mass-media cu privire la recentele atacuri teroriste din Volvograd, Rusia oferă un site interesant prin intermediul căruia oricine poate examina imaginile din mass-media ca pe un mijloc de a portretiza criza. Un articol recent din Daily Mail conține mai mult de 14 fotografii în care Președintele Putin ocupă locul cel mai proeminent din cadru.

Președintele rus în timp ce înregistra discursul de Anul Nou (sursa> http://www.dailymail.co.uk/news/article-2532007/Putin-vows-wipe-terrorists-New-Year-message-two-attacks-Russian-city.html)

Vizită la spitalul local din Volggrad în urma atentatelor cu bombă (sursa:http://www.dailymail.co.uk/news/article-2532007/Putin-vows-wipe-terrorists-New-Year-message-two-attacks-Russian-city.html).

Vizită: Putin întâlnește la spitalul din un supraviețuitor al atentatelor cu bombă (sursa: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2532007/Putin-vows-wipe-terrorists-New-Year-message-two-attacks-Russian-city.html).

Foarte asemănătoare cu imaginile analizate de Corrigal-Brown si Wilkes, imaginile anterioare demonstrează încadrarea vizuală. Această încadrare cauzează perceperea unor elemente din realitate ca fiind mai proeminente decât celelalte. Deci, factori ca unghiul de fotografiere și dimensiunea relativă a unui participant reprezentat în relație cu alți participanți portretizează aspecte ale crizei într-o anumită manieră.

În imaginea anterioară, Putin este principalul participant reprezentat; faptul că are o dimensiune mai mare și este plasat central îi conferă o proeminență mai accentuată. Acest lucru contribuie la solidificarea puterii prezidențiale a lui Putin și a controlului său într-o vreme de criză națională. Mai mult de atât, fiecare fotografie e caracterizată de un "unghi mediu" în care Putin este orizontal față de cameră. Potrivit lui (2003), acest lucru contribuie la percepția asupra lui Putin de a fi mai puternic decât ceilalți participanți reprezentați.

Fiecare din aceste imagini portretizează dominația lui Putin realizată prin diferite modalități de încadrare în imagine. În timp ce scopul acestui mod de încadrare nu este să ilustreze puterea lui Putin asupra celorlalți indivizi prezentați în imagine (cei mai mulți fiind răniți în urma atacurilor), susțin că adevăratul scop este resolidificarea și validarea puterii prezidențiale și a controlului lui Putin în urma unei serii de evenimente care i-au periclitat poziția de lider național. Putin trebuie să își consolideze puterea atât în fața națiunii ruse cât și în fața întregii lumi. Acest lucru este necesar medierii crizei și asigurării unei impresii de control. Spre deosebire de alte forme de încadrare, aceste imagini au un efect pozitiv. Pe timp de criza națională, cetățenii trebuie să fie capabili să aibă încredere într-un lider care să îi protejeze, sprijine și care să lupte pentru lor.

În concluzie, aplicând viziunea lui Corrigal-Brown, Wilkes și Harrison asupra încadrărilor lui Putin în imaginile din mass-media în legatură cu atacurile teroriste din Volvograd, se confirmă modul în care aceste imagine pot comunica percepții de putere deținută de indivizii din fotografii.

4. PROFILUL PSIHOLOGIC

4.1. Trăsături remarcante

4.1.1. Stabilitatea emoțională

Vladimir Putin are o nevoie crescută de a controla mediul exterior, fiecare situație, fiecare moment și de a ghida evenimetele. Această dorință se exprimă în toate activitățile pe care le întreprinde, atât în viață personală, cât și în cea politică:

– Iși rezervă dreptul de a avea ultimul cuvânt în evoluțiile politice în ceea ce privește deciziile legate de Rusia;

– Controlează chiar și detaliile mai puțin importante ale autorității rusești;

– Ia initiativă în timpul interviurilor pe care le acordă, iar atunci când primește întrebări incomode depășește situația cu ușurință și eleganță răspunzând printr-o întrebare sau schimbă ușor direcția interviului;

– Controlează presa scrisă și televiziunea;

În ciuda acestei dorințe de a controla mediul, Vladimir Putin este un tip calm, fără izbucniri de furie împotriva partenerilor săi de dialog. Deciziile pe care le ia sunt întotdeaua potrivite situației în cauză. În cartea La persoana întâi, Convorbiri cu Vladimir Putin (2000), carte bazată pe interviuri date de președintele Rusiei, acesta relatează o serie de întamplări care îi scot în evidență stabilitatea emoțională și modul calculat de a acționa și gândi în situații critice: “Deveniți calm în situații critice? Liniștit. Chiar prea liniștit. Mai târziu, când eram la școala de pregătire a agenților de informații, într-una din caracterizări mi-au scris: -posedă un simț scăzut al pericolului-, iar această lipsă era considerată foarte serioasă. În asemena situații trebuie să fi mai pe fază pentru a reacționa bine calitativ. Într-adevăr aceasta era important. Factorii de teamă și durere. Te-ai îmbolnavit, înseamnă că ceva nu e în regulă în organism.”(Givorkyan et al., 2000, p.36)

Se spune, și pe bună dreptate, că încadrarea în serviciile secrete, în special KGB-ul Sovietic, nu este doar o profesie, este chiar un mod de a gândi, de a acționa, de a trăi. Acest mod de a gândi este caracterizat prin ostilitate privind dezaprobarea de orice fel, o inabilitate de a tolera varietatea în mediu, respingerea a orice este străin sau ușor de înțeles, o suspiciozitate excesivă și tendința de la lua decizii în secret. Oamenii cu astfel de condiții se simt confortabil doar in cercurile lor restrânse de inițiative.

În cercuri nefamiliare, Putin a dat dovadă de precauție și nu s-a grăbit: a așteptat, a cugetat și a încercat să pătrundă în mijlocul problemei. Dorința sa de a întelege detaliile, de a-și pune amprenta personală asupra oricarei situații cu care a intrat în contact, de a-și asculta cu bunăvoință și până la capăt oponenții sunt printre calitățile sale pozitive evidente. Și-a mărit audiența, invitând oameni din toate mediile de viață la Kremlin, a fost răbdător, a pus întrebări și a ascultat cu amiabilitate răspunsurile. Mulți din oamenii care nu îl susțineau și-au schimbat radical punctul de vedere după ce l-au cunoscut pe Putin și apoi i-au devenit susținători activi. Știa cum să “recruteze” oamenii în favoarea lui. A creat surse alternative de informare și nu a rămas izolat așa cum făcuse înaintea lui Boris Eltin.

4.1.2. Autoritatea și dominanța

Autoritatea și dominanța lui Vladimir Putin se pot observa cel mai bine în viața politică, prin deciziile pe care le ia, prin relațiile cu partenerii, dar și oponenții politici.

Mai mult, un stil de leadership care insistă pe monitorizarea tuturor problemelor zilnice ajunge să fie epuizant, chiar și pentru tinerețea și energia de care dădea dovadă Putin, fiind puin probabil să poată ține pasul pentru mult timp. La început, Eltin a încercat să se implice în fiecare detaliu de management, până în momentul în care a realizat că este impsibil. Mai devreme sau mai târziu, Putin trebuia să decidă între întărirea instiuțiilor sau redistribuirea unor responsabilități cabinetelor și Parlamentului sau împărțirea de responsabilități oamenilor apropiați lui, urmând exemplul lui Eltin.

Cu trecerea anilor și apariția obișnuinței de a se afla în postul de comandant suprem, inflexibilitatea, dominanța și autoritatea înrădăcinată de antrenamentul KGB în Vladimir Putin nu au dispărut. Nici mediul specific Kremlinului nu l-a ajutat pe Putin să-și înfrâneze ego-ul: „mergeam cu pe frumoasele coridoare”, povesteste Tony Blair și, „într-o situație similară în Marea Britanie, aș fi fost salutat de oameni, m-aș fi oprit să-i salut și să strâng mâini. Cu Vladimir, am observat ca oamenii se dădeau un pas în spate când se apropia; nu din teama, ci cu veneratie si respect.”
În 2006, Angela Merkel a încercat să-l convingă pe Putin, ulterior unei ședințe comune a guvernelor Germaniei și Rusiei, că miniștrii trebuie tratați cu respect, nu cu dispreț. Nu a reușit. Astăzi, cele mai importante decizii ale Kremlinului sunt luate într-un cerc foarte restrâns format din Nikolai Patrushev, șeful Consiliului de Securitate și ofțter KGB, Sergei Ivanov, șeful administrației prezidențiale și ofițer KGB, Aleksander Bortnikov, șeful FSB-ului și ofițer KGB.

Una din cele mai exuberante dovezi ale autorității lui Vladimir Putin va apărea în anul 2004, când acesta va adăuga noi amendamente în legatură cu realegerea unei persoane în funcția de președinte al Rusiei pentru mai mult de 2 mandate. În plus, în septembrie 2004, președintele rus, Vladimir Putin nominalizează un candidat la conducerea administrației unei anumite regiuni cu 35 zile înainte de terminarea mandatului curent. În următoarele 14 zile, candidatura trebuia confirmată de către partea legislativă a guvernului din regiunea respectivă. Eșecul confirmării candidaturii după două runde de nominalizare îi conferă președintelui dreptul de a “demonta” deciziile părții legislative a regiunii (Sistemul Electoral al Federatiei Ruse 2009). Deci, efectiv, președintele are puterea să desemneze liderul regional. (Shurchkov, 2012).

Observatiile informale indică faptul ca Putin este un lider extrem de dominant. Cu toate acestea, mai multe observații sistematice sunt necesare pentru a susține această afirmație și a demostra introversia sau extraversia liderului politic.

Dacă Putin este un dominant introvert, după cum pare, următorul profil de personalitate bazat pe lidership ar fi potrivit:

Dupa Ethredge (1978), se structurează urmatoarele tipologii de personalitate bazate pe orientarea rolului politic al politicii externe, care localizează persoanele politice pe dimeniunile dominant-supunere și introversie-extraversie, un scor mare al axei introversie-dominanță arată tendința de a folosi forța militară, divizarea de regiuni. Tind să aibă o componetă morală puternică, aproape machiavelică asupra propriilor viziuni. Sunt descriși de către ceilalți ca fiind încăpățânați și tenace. Încercă să remodeleze regiunile pe care le conduc conform viziunilor personale, iar politicile lor externe sunt de multe ori caracterizate de tenacitatea cu care avansează spre ideea centrală. Cu toate acestea, este concentrat pe problemele de econimie și securitate ale țării. (Etheredge, 1978).

4.1.3. Excelență și superioritate

Vladimir Putin nu este genul de persoana căreia îi place să iasă în evidență, nu simte nevoia să-și demonstreze excelența și superioritatea. Preferă să demostreze puterea și capacitățile. Cu toate acestea, superioritatea si capacitățile sale de lider sunt recunoscute de persoanele cu care a lucrat, chiar înainte de a intra în politică și de a avea o funcție importantă în stat, după cum este subliniat de către Gessen (2012), în cartea sa: “Sobceak: L-am găsit singur pe Putin și l-am rugat să lucreze pentru mine. Fusese un student eminent, cu toate că avea trăsătura asta: nu-i plăcea să iasă în evidență. Este, într-un anumit sens, o persoană lipsită de vanitate ori de vreo ambiție extraordinară, însă în interiorul său este un lider.” (Gessen, 2012, p.107).

Un alt episod prin care Putin își arată superioritatea în fața unui adversar politic este în timpul vizitei Angelei Merkel. Aceasta este singurul politician european pe care Vladimir Putin îl respecta si, cu toate acestea, stilul său de negociere folosește orice truc dominant chiar și atunci când Merkel îi este partener. În 2007, în timpul unei vizite a cancelarului german la reședința lui Putin de la Marea Neagra, Koni, câinele uriaș și negru al lui Putin a fost lăsat să intre în camera de discuții din care cameramanii nu ieșiseră încă. Serviciul de protocol al nemților îi anunțase anterior pe rusi că Angela Merkel se teme de câini. Nu a contat. (anexa 2). Acest stil este practicat de Putin încă de la începuturile sale la Kremlin, pe rând căzându-i victimă Tony Blair sau Madeleine Albright. Povestește cea din urma: „Primele sale comentarii în momentul în care am ajuns la Kremlin s-au concentrat asupra insignelor mele, care înfățișau doua baloane de aer cald. Am spus că simbolizau modul în care creșteau speranțele legate de Rusia. A zâmbit, apoi figura sa a devenit serioasă și s-a întors spre camere spunand: “Statele Unite duc o politica de presiuni asupra noastră în problema cecenă”. Imediat ce presa a plecat, a zâmbit ușor încă o dată, spunându-mi: am declarat asta astfel încât criticii dumneavoastră de acasă să nu vă atace pentru că nu sunteți fermă”.

4.1.4. Relațiile interpersonale si întâlniri

Era lui Putin a început în mijlocul ultimei zile al secolului XX. Luând prin surprindere o lume întreagă, un președinte nesigur, sovăielnic și puțin obosist, Boris Eltin, apare în fața televiziunii naționale pentru a-și anunța retragerea, cu 6 luni înainte de termen. Cu o voce stinsă le cere rușilor să îl ierte pentru greșelile și eșecurile comise, totodată spunându-le că ar trebui să intre în noul mileniu cu “politicieni noi, fețe noi, inteligența nouă, oameni puternici și energici” (discursul lui Boris Eltin).

Relațiile internaționale

Relațiile Rusiei cu NATO au fost înghețate de pe vremea când aliații au bombardat Iugoslavia în martie 1999. Reprezentantul NATO la Moscova a fost anunțat să își strângă lucrurile și să părăsească zona deoarece Rusia va înceta orice contact cu NATO, inclusiv cu secretarul general NATO, până în momentul încetării atentatelor împotriva Iugoslaviei, știre anunțată chiar de către ministrul de externe de atunci, Igor Ivanov.

Dar, la începutul anului 2000, la scurt timp după ce Vladimir Putin a preluat președenția, au început tratativele din partea NATO de a reintroduce Rusia n zona de securitate. Putin declara pe această tema: “Aș vrea să rezolvam problema relațiilor noastre. Nu este constructiv pentru moment și vreau să reiau relațiile cu NATO. Pas cu pas. Nu se poate realiza acest lucru peste noapte – și multă lume nu este de accord cu mine pe tema aceasta. Dar știu ce vreau și vreau ca Rusia să fie parte a Europei. Acolo îi este destinul. Așa că lăsați-ne să lucrăm cât de bine putem pentru realizarea acestui obiectiv.”

Ca raspuns la această strategie propusă de Putin, primul ministru al Marii Britanii, Tony Blair, hotărăște să viziteze Rusia la începutul lunii martie, chiar cu puțin timp înainte de alegeri (alegerile au avut loc pe 26 martie), vizită prin care se întărește neoficial relația partenerială dintre Marea Britanie și Rusia.

În ceea ce privește Statele Unite, Putin a decis încă de la începutul președenției sale să respecte termenii lui , dar a început să monitorizeze echipa lui George W. Bush. Rușii așteptau de mult victoria lui Bush. Mai mult de atât, au trimis o echipa la Convenția Partidului Republican din la sfârșitul lui iulie 2000.

În ultimii 65 de ani- fără să socotim intervențiile armate ale pactului Warsaw din Ungaria din 1956 și Cehoslovacia din 1968- Uniunea Sovietică/Rusia a luptat în 5 războaie:

1. Războiul Rece: 1945-1989;

2.  Războiul din Afganistan: 1979-1989;

3. Primul Război Cecen: 1994-1996;

4. Al II lea Război Cecen: 1999-2009;

5. Războiul cu : 2008.

Primele 3 războaie au fost pierdute, ultimele doua câștigate. Ultimele doua războaie au fost supranumite “Războaiele lui Putin”, aceste acțiuni militare au fost pregătite cu grijă, planificate cu meticulozitate și conduse fără milă de către regimul lui Putin. De ce a reușit Putin în timp ce predecesorii lui au eșuat? Care sunt diferențele între aceste războaie? Răspunsul pentru toate aceste întrebări se găsește în strategia globală a lui Putin. (Van Herpen, M.,H., (2014), Putin`s wars, The rise of Russia`s New Imperialism, Rowman&Littlefield )

4.1.5. Comunicarea cu poporul rus

Comunicarea poate fi descrisă ca un mesaj trimis între 2 puncte: un emițător și un receptor. Acesta este un punct de vedere simplist, unde nu există garanția că mesajul va fi primit de receptor în forma sa inițială sau dacă receptorul va interpreta conținutul mesajului așa cum a fost acesta inițial compus (Thwaites et al, 2002).

Putin a fost întotdeauna ambivalent față de Internet, cu toate că în 2006 a fost primul lider rus care a interacționat în mod direct cu audiența on-line, răspunzând la întrebări în timpul unui eveniment organizat de Yandex, o companie de Internet rusească (Deibert si Rohozinski, 2010). Mai târziu, în 2010, la un meeting al Consiliului de Stat, a apărut să discrediteze Internetul spunând că este un fapt binecunoscut că pornografia se promovează în procent de 50% prin intermediul online (Polit Online, 2010). Totodată, în articolul dinaintea alegerilor „Rusia și lumea în schimbare” din campania electorala din 2012, Putin a scris despre Internet că este un mijloc eficient de promovare a politicii naționale și internaționale (Putin, 2012a).

De asemenea, Putin stabilește Fondul de Dezvoltare al Inițiativelor Online pentru a dezvolta afacerile în Rusia și creează condiții favorabile pentru realizarea proiectelor high-tech (President of Rusia, 2013).

Până acum, Putin s-a abținut de la crearea sau promovarea unui blog video care să îl promoveze și prin intermediul căruia să comunice cu publicul general. Cu toate acestea, poporul rus poate să comunice direct cu Vladimir Putin prin mesaje trimise pe adresa prezidențială oficială de la Kremlin, unde sunt disponibile toate discursurile în format video și transcriptate. Aceasta implică faptul că oamenii au oportunitatea să își comunice direct mesajele președintelui, fapt ce apropie și interconectează poporul și președintele.

4.1.6. Flexibilitate

Liderii care sunt considerați deținători/purtători ai unei ideologii sunt, de regulă, mai puțin flexibili în politicile naționale și internaționale spre deosebire de cei pragmatici, antidogmatici și complet interesați de urmărirea intereselor personale și gata să plătească prețul unei ideologii cu scopul de a deține puterea și beneficiile materiale ale acesteia. Istoria sovietică ne furnizează ambele tipuri de lideri. Ca reprezentanți ai primei categorii: Lenin, Krusciov și Gorbaciov – „campioni” ai idelogiei comuniste într-o formă sau alta, în timp ce Brejnev ar putea fi văzut ca un lider care a văzut măreția imperiului sovietic ca țel principal. Primul grup a încercat să implementeze propriile valori în politicile pe care le-au practicat. Niciunul nu a neglijat importanța puterii personale sau nu s-a folosit de mijloace pentre a o păstra sau a o exploata pentru obținerea de foloase materiale.

Stalin și, în mod particular, Putin au rezumat al doilea tip de leadership care era gata să sacrifice interesele imediate sau pe termen lung ale Rusiei pentru a-și menține puterea. Eltin, într-o anumită măsură, face parte, de asemenea, din al doilea grup, chiar dacă dorința sa de a fi perceput ca un lider democratic a influențat unele dintre acțiunile întreprinse. Desigur, Stalin și Putin au folosit în mod extins ideologiile în scopuri propagandistice și pentru legitimizarea scopurilor personale. Totuși, dat fiind faptul că ei erau interesați doar de puterea personală, acesti doi lideri au fost extrem de flexibili și deschiși în fața ideii de a schimba ideologia țării în orice direcție.

Putin este la fel de flexibil ca și Stalin. Este imposibil să îi clasifici ideolgia politica. Nimeni nu crede că Putin este democrat, de când a distrus tânăra democrație rusească, în timp Partidul Rusia Unita a devenit Partidul Comunist Sovietic. În plus, controlul lui Putin asupra mass-mediei, al televiziunii în particular, a devenit la fel de puternic cum era în perioada sovietică. De asemenea, a restaurat propaganda lui Stalin din ani `30 referitoare la inamicii stăini ce vor să distrugă Rusia, la fel ca și stălucitorul slogan despre inamicii interni care deservesc interesele egoiste ale Occidentului. Ideea de inamici interni și stăini a fost lait motivul discursului din 20 Noiembrie 2007 în legătură cu viitoarele alegeri parlamentare. Discursul a fost uluitor de asemănător, din punctul de vedere al inamicilor, cu cele ale lui Stalin din perioada 1937 – 1939 (Putin, 2007a).

Folosind metode autoritare, a înrădăcinat un fel de stabilitate politică în societate, cu toate că a rămas precaut. Cu toate acestea, nu a făcut multe lucruri în lupta împotriva corupției, care a invadat toate sectoarele societații rusești, scăzând eficiența sistemului judiciar și de apărare.

Folosindu-se de monopolul asupra mass-mediei, educației și artei, precum și de frica oamenilor de autoritate, cei doi lideri au fost capabili să convingă populația că Rusia ar pieri fără conducerea lor.

Kremlinul a dezvoltat în mintea publicului ideea că Rusia se va lovi de instabilitate și ostilitate din partea „lumii exterioare” în cazul în care Putin nu va mai fi al conducerea „Imperiului”.

O dovadă completă a flexibilitații lui Putin se regăsește în politica sa cu privire la evrei. Dacă Putin ar fi un lider dogmatic, ar fi inclus anti-semitismul ca parte a ideologiei sale publice, așa cum a apărut ea in anii `30, ca ideologie a Uniunii Sovietice.

4.2. Caracteristici de funcționare

4.2.1. Funcționarea cognitivă

Vladimir Putin este genul de persoană care nu dorește să își expună problemele. Înceacă să găsească singur o rezolvare pentru ele, fără a cere ajutorul. Rezolvarea de probleme reprezintă rezultatul interacțiunii mecanismelor cognitive. Se folosește atât de gândirea euristică, operație ce îi ușureză procesul decizional, cât și de cea algoritmică. Analizează problema din multe perspective: “Volodia nu mi-a pus în spinare problemele lui. El întotdeauna și le-a rezolvat singur. Mai mult, nici nu începea vreo discuție pe aceste teme, până nu găsea vreo rezolvare. După aceea putea să povestească câte ceva. Dar eu îmi dau seama cu precizie dacă are ceva probleme sau este pur și simplu prost dispus. În general este un om echilibrat, dar în clipele sale de încordare este bine să nu-l sâcâi.” (Givorkyan et al., 2000, p.136).

Liderul de la Kremlin este caracterizat de o memorie excelentă, la fel și putere de concentrare. Înțelege pocesele psihologice, modul de funcționare al acestora și poate emite judecăți: “Când m-am uitat la televizor la întâlnirea cu Madeleine Albright, chiar mi s-a făcut frică. Dormise în ajun doar patru ceasuri, iar dimineața a avut loc întâlnirea, care a durat trei ceasuri. Și aceasta nu era o convorbire mondenă. Este adevărat că Volodia a avut, totdeauna, o memorie bună.” declara Ludmila Putin.

O altă întâmplare care îi scoate în evidență concentrarea, atentia, aptitudinile verbale, rapiditatea în reacții este următoarea: “Era chiar la începutul carierei. Volodia întârzia și noi toți, în număr de șapte îl așteptam. Când a venit, toți s-au aruncat asupra lui cu întrebările și el, practic, timp de două ceasuri, a ținut o conferință de presă, deși noi fuseserăm invitați pur și simplu să asistăm.’ (Givorkyan et al., 2000).

4.2.2. Viața de familie 

După terminarea studiilor, Vladimir Putin a mers în Germania de Est între 1985 și 1990. dar înainte de această mutare, un eveniment major a avut loc în viața lui. Viitorul președinte al Rusiei a întâlnit-o pe Ludmila Shkrebneva printr-un prieten comun, la o piesă de teatru. Au continuat să se întâlnească în următorii 3 ani, ea fiind stewardesă pe liniile interne rusești. Ludmila relatează prima impresie despre Vladimir Putin: “Era îmbracat foarte modest, aș spune chiar sărăcăcios. Nu ieșea deloc în evidență, pe stradă nu mi-ar fi atras atenția. Ziua următore ne-am întâlnit din nou.” (Givorkyan et al., 2000, p.54). “Era ceva la care ma atragea. Trei sau patru luni mai târziu știam deja că el este omul de care am nevoie.” Trei ani mai târziu, Vladimir Putin o cere de soție pe Ludmila: “Știam că dacă nu mă căsătoream în următorii 2-3 ani, nu o mai făceam deloc. Într-adevăr, eram obișnuit cu viața de burlac, dar Ludmila a schimbat asta.” S-au căsătorit pe 28 iulie 1983.

În 1985, înainte de plecarea în Germania de Est, și Ludmila au devenit părinții primei lor fiice, Maria, iar in 1986 se naște Katerina. Ambele fete au fost botezate în onoarea bunicelor – Maria Putina și Yekaterina Shkrebneva. După spusele Ludmilei, Vladimir Putin își iubește foarte mult fiicele: “Nu toți tații sunt atât de iubitori cu copiii lor așa cum este el. Și întotdeauna le-a răsfățat, în timp ce eu trebuia să le disciplinez.”

4.2.3. Stilul de viață și obiceiurile de lucru 

Până în clasa a VI- a, Vladimir Putin nu era foarte interesat de studiu, dar acesta i-a atras atenția uneia dintre profesoare, care i-a descoperit potențialul. Vera Gurevich s-a întâlnit cu parinții lui pe care i-a rugat să îi acorde mai multă atenție și să îl influențeze pozitiv. Cu toate acestea, ambiția lui Putin a crescut progresiv în acea perioada, fără ca părinții să intervină. Putin relatează: “Au început să se ivească alte priorități. M-am îndreptat spre sport, am început să am rezultate. Am început să imi fixez obiective. Fără îndoială, acest fapt a avut un enorm impact asupra mea dându-mi încredere în forțele proprii.” (eng.putin.kremlin.ru)

În ceea ce privește stilul de lucru, Madeleine Albright, primul înalt oficial american care s-a întâlnit cu Putin din postura de președinte al Rusiei, a declarat că, în timpul concertelor Putin “stătea nemișcat și cu o figură împietrită. Mi-a amintit de vorbele lui Lenin: nu pot asculta muzică prea des. Îți afectează nervii și te face să spui lucruri stupide și naive”. (http://www.hotnews.ro)

Se spune despre Vladimir Putin că este un hybrid ruso-german. Un hybrid psihologic foarte rar în Rusia, care, fără mirare, a avut o ascensiune hotărâtoare. Vorbește fluent germana, consumă foarte rar alcool, iar când o face, cantitatea este foarte mică, disprețuiește ineficiența culturală rusească, este foarte activ fizic, își păstrează familia departe de presă. Se pare că timpul petrecut în Germania de Est l-a schimbat, oferindu-i disciplina și strictețea în gândire și acțiune tipice culturii germane. Acest stil de lucru este aprobat de către națiunea rusă, fapt demosntrat prin procentul mare pe care l-a obținut de fiecare dată la alegeri, peste 60%, aproximativ 140 milioane de ruși care îl susțin. (http://www.abovetopsecret.com).

Are un stil de viață activ și îi place să facă lucru noi: “Iubesc noutățile. Îmi place să învăț lucruri noi. Procesul în sine îmi oferă o mare plăcere.”

Deși stilul lui de lucru este intens, programul de lucru începând de multe ori în zorii zilei și terminându-se mult după miezul nopții, liderul de la Kremlin face față cu brio provocărilot vieții de președinte, presărate zilnic cu conferințe de presă, convocări, interviuri, întâlniri oficiale.

Mihail Frolog, colonel în retragere, fost coleg cu Vladimir Putin la Institutul “Iuri Andropov” declară despre Putin: “M-am decis să-l încerc, în calitate de șef de compartiment. Șef de compartiment la Institut nu e, pur și simplu o sarcină de serviciu temporară. Multe depind de șeful de compartiment. Este nevoie de aptitudini organizatorice, un anumit tact și operativitate. Am apreciat că Putin deține aceste calitați. Învăța sistematic, fără să se distragă de la studiu, nu au existat accidente și nu a fost cazul să ne indoim de cinstea și sinceritatea lui.” (Givorkyan et al., 2000)

4.2.4. Aspect fizic, sănătate si vârstă

Vladimir Putin s-a născut pe 7 octombrie 1952 (61 de ani). De-a lungul anilor, a promovat un stil de viata activ, practicând sportul cu fiecare ocazie. Starea sa de sănătate este în general bună. Nu fumează, nu consumă alcool, decât în rare ocazii, după cum declară fosta lui soție, Ludmila Putina. Acesta preferă să bea bere, mai ales în anii în care a lucrat în Germania de Est, iar acum consumă, destul de rar, vodka rusească. În ciuda agendei încărcate pe care o are, își face întotdeaua timp pentru sporturile sale favorite, iar în cazul în care nu are timp, practică alergarea și exercițiile de întreținere. Având o înălțime medie, 1,70 m, acesta își menține un trup atletic, fără excese mai ales prin sport.

4.2.5. Interese

“Volodia se antrenează în fiecare dimineață, 20-30 minute. Și înoată, dimineața și seara.” declară Ludmila Putin. (Givorkyan et al., 2000, p.137).

Judo si Sambo

Vladimir Putin crede cu tărie că artele marțiale îți aduc cunoștințe, abilități și deprinderi de care orice politician are nevoie. Totodată, spune că judo antrenează atât corpul, cât și mintea. Dezvoltă puterea, viteza de reacție, rezistența, antrenează auto-controlul, abilitatea de a trăi momentul, te ajută să vezi punctele forte și punctele slabe ale oponentului, te ajută să depui tot efortul în obținerea celor mai bune rezultate, dar mai ales se bazează pe auto-depășirea propriilor puteri.

Putin practica judo de la 11 ani: “Eram doar un băiat când am început antrenamentele la judo. Am devenit profund interest de artele marțiale, folosofia lor specială, cultura, relațiile cu oponentul și regulile de luptă.” In septembrie 2006, devine Președintele Onorific al Uniunii Europene de Judo și în 2010 primește un doctorat onorific de la Universitatea Yong din Coreea de Sud. De asemenea, este multiplu campion al St Petersburg-ului la Sambo și Master al sportului în Sambo, deținând și centura neagră în karate.

Schiatul

Vladimir Putin devine interest de Schiatul alpin cu multă vreme în urmă. Recunoște că îi face o adevarată plăcere să schieze. “Este un sport dinamic care necesită stăpânirea unor tehnici și o oportunitate de a petrece o vacanță activă, de a rămâne într-o formă fizică bună și de a primi un impuls de energie și spiritualitate.”

Protectia animalelor

Vladimir Putin este pasionat de observarea animalelor in habitatul lor natural luand parte la proiecte stiintifice. Este Presedintele Consiliului de Administratie al Comunitatii Geografice a Federatiei Ruse si este implicat in mod active in protejarea speciilor rare prin supervizarea de programe. Speciile de animale care intra in programele de protective coordinate de presedinte sunt Tigrul Amur, balena alba, ursul polar si leopardul de zapada.

Mașinile

Vladimir Putin este un mare iubitor de mașini. Prima mașina a lui Vladimir Putin a fost primită în dar de la părinții lui când era în anul III de facultate. Mama sa a câștigat un Zaporozhet la loterie. Fiind un naționalist convins prefera întotdeaua mașinile rusești.

Pescuitul

Pescuitul este una dintre activitațile preferate ale președintelui. “Pescuitul este genul meu de sport. Îl iubesc și sunt întotdeaua fericit când pot să mă bucur de oportunitatea de a sta cu undița în mână. Din păcate, aceste ocazii sunt destul de rare. Cu toate acestea, deseori munca mea mă ajută în acest sens. Cum altfel aș putea să merg la pescuit în , în compania a doi președinți?”

Călăria

Vladimir Putin se simte încrezător când este în șa, văzând călăria ca pe o șansă de a se odihni și regăsi. Pe 3 august 2009, Putin și-a luat o mini vacanță în regiunea Tuva. La un popas a întâlnit un pastor, care l-a invitat la el acasă și apoi au călărit împreună.

Raftingul

Este un spot extreme și periculos pe care președintele îl practică împreună cu fiicele sale, fiind de asemenea o activitate care îl relaxează. (http://eng.putin.kremlin.ru).

4.2.6. Funcționarea sub presiune 

Într-o situație în care trebuia luată rapid o decizie strategică, asiduitatea și persistența lui Putin, dar mai ales dorința de a vedea fiecare detaliu ar fi putut să îl împiedice să vadă punctele principale. O întâmplare care denotă stabilitatea liderului și capacitatea de a funcționa sub presiune este povestită chiar de el, după incidentul incendiului propriei case: “Fumul era atât de gros că nu se putea vedea scara pe care trebuia să se coboare. La etajul doi se învârteau Marina și Mașa, fiica cea mare, fără să poate întelege unde trebuie să fugă și fără a putea să se vadă una pe cealaltă. Am luat-o pe Mașa de mână și am scos-o pe balcon. După care am luat cearceafurile de pe pat, le-am legat, le-am prins de grilaj și i-am spus Mașei –coboară!- Ea era speriată –nu cobor, mi-e frică- am amenințat-o –acum te iau și te arunc eu de aici, ca pe un cățel! Nu înțelegi că arde casa!!!- Am luat-o de guler, am trecut-o peste grilaj și jos au prins-o alții. Și dintr-o dată îmi amintesc că lăsasem într-una din camere geanta diplomat cu bani, cu toate economiile noastre. Gândesc: cum o s-o ducem fără bani? Mă întorc în casă să caut, bâjbâi cu mâna încolo, încoace…Simt că, dacă mai întârzii câteva minute, nu mai am nevoie să mă grăbesc. Am renunțat desigur să îmi mai caut averea.” .”(Givorkyan et al., 2000, p.36).

Încadrarea în serviciile de securitate rusești oferă agentului stabilitate emoțională și capacitatea de a lucra sub presiune fără a-și pierde cumpatul. Au fost numeroase situații în care aceste abilități de fost agent al securității și-au spus cuvântul într-un sens pozitiv, reușind să rezolve situațiile problematice: “Deveniți calm în situații critice? Linistit. Chiar prea linistit.” (Givorkyan et al., 2000, p. 36) sau în care în vechea meserie de agent de securitate și cea de consilier al administației locale au intrat în conflict de roluri, reușind cu diplomație să depășească situația: “Este adevarat, că o data, colegii de la organele de securitate au încercat, totuși, să se folosească de raporturile mele apropiate cu primarul Sobceak. În acea vreme, el pleca în deplasări. O dată, pleca în grabă undeva și trebuia să semneze urgent o hârtie. Hârtia încă nu era gata, iar Sobceak nu mai putea aștepta. Atunci a luat 3 foi curate, și-a pus semnătura dedesubt și mi le-a înapoiat. În aceeași seară, au trecut pe al mine colegii de la KGB. Am vorbit despre una, alta și au început să-mi facă aluzii, mai pe departe, cum că ce bine ar fi să facem rost de semnatura lui pe o hartie. Am scos mapa și am arătat hârtia goală, cu semnătura. Și eu și ei înțelegeam că aceasta era dovada unei foarte mari încrederi pe care Sobceak o avea în mine. <vedeti, omul asta are încredere în mine? Și acum, spuneți-mi, ce doriți de la mine?> Ei au dat imediat înapoi: <nu avem nicio problemă, scuză-ne!>. și totul s-a sfârșit înainte de a începe.” (Givorkyan et al., 2000, p.80).

4.3. Stilul de conducere 

4.3.1. Luarea deciziilor 

Este suficient să analizăm ascensiunea lui Putin pentru a exemplifica procesul de luare a deciziilor. Venit din mediul KGB, în momentul în care a ajunge premier era un necunoscut, iar popularitatea sa era de 2% în momentul când devine președinte interimar după retragerea presedintelui Boris Eltin, în decembrie1999. “Exploziile unor bombe în blocuri soldate cu moartea a peste o sută de ruși îi dau pretextul unui nou război în Cecenia, deși una din tentative, cea de la Budionovsk, ridică mari semne de întrebare, iar cei care l-au acuzat pe Putin de înscenare au sfârșit-o rău, cei mai cunoscuți fiind doi deputați care au cerut o anchetă (unul împușcat și celălalt îmbolnăvit brusc a murit repede), și celebrul otrăvit cu poloniu, Alexandr Litvinenko. Indiferent, războiul declanșat în Cecenia, după retragerea rusească în urma războiului din 1994 – 1996, l-au adus pe Putin pe culmea popularității, el câștigând lejer două mandate de președinte din primul tur, mandate pe care le-a folosit pentru întărirea propriei puteri.” (http://www.ziaristionline.ro). Procesul de luare a deciziilor este unul bazat pe decizii politice, pe autoritatea președintelui în stat, dar și pe asigurarea continuității la conducerea Federației Ruse. În toate pârghiile de decizie ale statului au fost puși oamenii de încredere ai lui Putin, celebri siloviki, adică foști angajați ai KGB-ului devotați președintelui. “Oligarhii care nu s-au aliniat la comanda Kremlinului au fost aruncați în închisoare și averile lor confiscate în beneficiul companiilor de stat conduse de siloviki. Posturile media și ziarele care nu cântau în corul puterii au fost închise sau preluate agresiv de concernele loiale Kremlinului. Jurnaliștii care nu intrau în rând erau concediați, amenințați, bătuți sau chiar uciși, cea mai celebră fiind Anna Politkovskaia, ucisă în 2007, chiar de ziua lui Putin. În câțiva ani, nimeni nu-i mai putea sta în cale noului țar al Rusiei. Opoziția a fost lăsată să existe firavă, pentru a da aparența unei democrații și a-i permite Rusiei accesul în G-8 sau G-20, precum și pentru a da în fața partenerilor occidentali imaginea de legitimitate a liderilor ruși.” Liderii internationali au numit democrația rusă – democrație suverană. (http://www.ziaristionline.ro)

4.4. Contextul de dezvoltare 

4.4.1. Familia de origine 

Mama

Mama președintelui rus, Maria Shelomova, era o persoană foarte blândă și binevoitoare. “Am trăit simplu- supă de varză, crochete, clătite, dar duminica sau de sărbători mama obișnuia să facă delicioase pâinici împănate cu varză, carne și orez <pirozhki> și tarte cu branză dulce de vacă”, declara Putin în autobibliografia sa.

Mama sa nu a fost de acord cu decizia de a practica judo. “De fiecare dată când mergeam la antrenamente, ea obișnuia sa bombăne”. Lucrurile s-au schimbat după ce antrenorul lui Vladimir Putin a vizitat familia și le-a explicat beneficiile acestui sport și mai ales ceea ce micul Putin reușise să realizeze; atitudinea familiei față de sport s-a schimbat radical.”

Tatăl

Tatăl său, Vladimir Putin, a participat la razboi.  În anii 1950, a lucrat ca agent de pază și mai târziu maistru la lucrările de transport.  “Tatal meu s-a născut în , în 1911. Când a început Primul Război Mondial, viața în St. Petersburg a devenit foarte grea, oamenii sufereau de foamete, așa că întreaga familie s-a mutat la Pominovo, un sat în regiunea Tver de unde era bunica.Tot în Pominovo s-au cunoscut și părinții mei și s-au căsătorit la vârsta de 17 ani. ” (http://eng.putin.kremlin.ru)

Părinții lui Vladimir Putin au supraviețuit asediului asupra Leningradului. Vladimir Putin – tatăl- se înrolase în războiul sovieto-german, în urma căruia rămâne cu un handicap la ambele picioare. În acest timp, singurul fiu al familiei Putin, un băiat de aproximativ 8-10 ani care fusese adăpostit într-un orfelinat din oraș, moare.

“Aceștia erau părinții viitorului președinte: un bărbat cu dizabilități, o femeie care fusese cât pe ce să moară de foame și care-și pierduse copiii (un al doilea fiu murise de mic, cu câțiva ani înainte de război). Dar, după măsura cu care se judecau lucrurile în Uniunea Sovietică de după război, familia Putin era norocoasă: cei doi se aveau unul pe celalalt. După război rămăseseră de două ori mai multe femei de vârstă fertilă decât bărbați. Nașterea micului Vladimir a fost și ea un miracol.”(Gessen, 2012, p.53).

4.4.2. Copilăria și viața de familie

O familie obișnuită

Vladimir Putin s-a născut pe 7 octombrie 1952, la Leniningrad. “Provin dintr-o familie obișnuită și acesta este modul în care am trăit pentru mult timp, aproape toată viața mea. Am trăit ca o persoană din clasa medie, o persoană normală și am păstrat întotdeauna această conexiune. ”

Primii ani de după război

După război, familia Putin s-a mutat într-o cameră dintr-un apartament comun, într-o clădire de locuit din . Putin își amintește: “Era o clădire cu o curte mare. Cinci etaje. Fără lift. Înainte de război (Al II lea Razboi Mondial), părinții mei dețineau jumatate de casă în Peterhof și erau foarte mândri de nivelul de trai pe care îl dobândiseră. Nu era prea mult, dar părea ca un vis suprem pentru ei.” (http://eng.putin.kremlin.ru)

Ca multe alte locuințe din , apartamentul era locuit la comun de mai multe familii. Casa familiei Putin nu avea bucătărie – doar o plită cu gaze și o chiuvetă, așezate pe un hol îngust – sau toaletă, aceasta fiind improvizată pe casa scărilor. Datorită acestor condiții, era deseori martorul conflictelor dintre locatari. Familia Putin beneficia de cel mai mare spațiu, aproximativ 20 mp, televizor, telefon și deținea o căbănuță în afara orasului. Din perspectiva sărăciei sovietice ale acelui timp, familia se numera printre cele mai înstărite. Deși aveau servicii istovitoare, mama – călcătoreasă-, tatăl – muncitor calificat la o fabrică de vagonete, părinții viitorului președinte nu îl privau de afecțiune și atenții materiele: de exemplu, în clasa I aceștia i-au dăruit un ceas, accesoriu rar în acea perioadă, costisitor, subiect de mândrie pentru oricine, chiar si pentru adulți.

Școala era în apropiere. Nu oferea cea mai aleasă educație (ținând cont că se aflau la începutul anilor 60), preocuparea principală fiind disciplina.

Majoritatea timpului liber era petrecut în curtea interioară comună a blocului de locuințe. “ei, ce mai curte era…plină de golani. Tipi nespălați, nebărbieriți, cu țigări în colțul gurii și sticle de vin prost. Mereu beție, înjurături și bătăi. Și Putin era în mijlocul lor… După ce am mai crescut, ne mai uitam la golanii din curtea lui, erau terminați de băutură, distruși complet. Mulți făcuseră pușcărie. Nu reușiseră în viață, cum s-ar spune.”, povestește unul dintre prietenii lui Putin, Viktor Borisenko. “Putin era mai tânăr decât golanii și nu foarte solid. Dacă îl jignea cineva în orice fel, Volodea îi sărea imediat la beregată, îl mușca, îi rupea părul din cap – orice trebuia ca să nu fie niciodată umilit, de nimeni.” (Gessen, 2012, p.56).

4.4.3. Studiile și educația 

Anii 1960 – un scandalagiu, nu pionier

Școala l-a pedepsit pe Putin excluzându-l din organizația de pionieri. Aceasta era o pedeapsă foarte rară și era de obicei aplicată celor care rămâneau repetenți de mai multe ori sau celor care erau considerați de către profesori ca fiind fără speranță. Timp de 3 ani a fost singurul copil din școală care nu a purtat băsmăluța roșie legată de gât, simbolul apartenenței la organizația comunistă. Pentru Putin aceste semne ale statutului său de derbedeu erau o mândrie, după cum reiese din răspunsurile date biografilor săi în anul 2000: “De ce nu ați fost făcut pionier până în clasa a VI a, era chiat atât de gravă situația? Sigur, n-am fost pionier, am fost huligan. Vă lăudați cu asta? Nu mă insultați. Am fost un golan adevărat.”

Între 1960-1968, Vladimir Putin a urmat cursurile Scolii Nr. 193, din . Dupa clasa a VIIIa, a urmat cursurile Liceului Nr. 281, cursuri cu profil de chimie, până în anul 1970.

“Întotdeauna întârziam la ore, tocmai de aceea, chiar și iarna eram îmbrăcat neadecvat, deoarece nu aveam timp să mă îmbrac.”

Din 1970, urmează cursurile Facultații de Drept din cadrul Universității de Stat din , luându-și diploma în 1975, scopul acestei facultați fiind aderarea la Serviciile KGB.

Până în 1980 studiază la Școala KGB nr. 1, în Moscova.

4.4.4. Viața privată, aventuri, relații, căsătorii și copii 

Vladimir Putin a fost întotdeaua rezervat în ceea ce privește viața de familie. A încercat să își țină soția și fiicele cât mai departe de presă, invocând motive de securitate.

și Ludmila s-au căsătorit pe 28 iulie 1983. Divorțul soților Putin a fost anunțat la televiziunea publică. Cei doi au fost căsătoriți timp de 30 de ani. au avut două fiice, Maria, născută în 1985 și Katerina, născută în 1986.
De-a lungul timpului, Vladimir Putin a fost asociat cu numele unor femei precum cel al fostei spioane Anna Chapman sau al gimnastei Alina Kabaieva, ceea ce a alimentat speculațiile privind destrămarea mariajului dintre el și Ludmila. 

În prezent, relația dintre fosta gimnasăt Alina Kabaieva și liderul de la Kremlin a devenit oficială, dar și speculații bazate pe purtarea unor verighete pe mâna dreaptă, observate la ambii parteneri.

4.4.5. Viața politică 

Popularitatea unui președinte contă în afecțiunea publicului pentru el și aprobarea politicilor pe care le susține. Popularitatea devine semnificativă până în punctual în care poate fi folosită de către președinte în scopul atingerii propriilor obiective politice. Mai ales în secolul XX, cronicarii au discutat problema acceptării unui conducător și a partidului său din acest punct de vedere. Se știe foarte bine că Rusia a avut conducători care au reușit să cucerească poporul și să îi susțină chiar și în situații critice, conflictuale. Făcând o trecere în revistă a sondajelor de la ultimele alegeri prezidențiale, Vladimir Putin a obținut un procent de 64,39 % din voturi.

Ascensiunea politică a lui Vladimir Putin a început încă din momentul din care a fost ales consilierul primarului din Sankt-Petersburg în 1990. În următorii ani lucrează în administrația statului, promovând interesele internaționale. Adevarata ascensiune începe abia la sfarsitul anului 1999, când este numit președinte interminar, după retragerea lui Boris Elțin: “Cu doua sau trei săptămâni înante de Anul Nou m-a chemat la biroul dânsului și mi-a spus ca a decis să se retragă. Acest fapt se traducea prin numirea mea ca președinte interimar.”

“Aveam propriile mele gânduri, propriul meu raționament, dar în același timp, era o altă logică pe care trebuia să o iau în considerare. Soarta imi oferea șansa să lucrez pentru de la cel mai înalt nivel și era prostesc să spun: <Nu, eu o sa merg să vând semințe de floarea-soarelui sau o să mă mut în sectorul privat al juridicului. Aș fi putut să fac toate acestea mai târziu și așa că am decis că asta trebuia să se întâmple mai întâi, iar celelalte mai târziu. > ” http://eng.putin.kremlin.ru

Pe 31 decembrie 1999, Vladimir Putin devine Președinte Interimar al Federației .

Anii 2000 – Președinte și Prim Ministru

Vladimir Putin a fost ales președinte pe 26 martie 2000 și realeas pentru un al doilea mandat pe 14 martie 2004, iar pe 8 mai 2008, a fost numit Prim Ministru.

“Avem scopuri comune, vream ca Rusia noastră să fie o țară liberă, prosperă, înfloritoare, puternică și civilizată, o de care cetațenii să fie mândri și care să fie respectată pe plan internațional.”

Putin și revitalizarea imperiului – “Până la urmă a devenit oficial. Acțiunile Rusiei, inițial ascunse după o retorică neutră, au devenit efective, și odată cu asta, cu intrarea într- o nouă fază, din ce în ce mai multe declarații ale oficialilor ruși, inclusiv ale liderilor de la vârf, arată adevăratul interes al Moscovei. Acest lucru demonstrează fără tăgadă faptul că Rusia a intrat în linie dreaptă în vederea îndeplinirii aspirațiilor ei, refacerea imperiului, ajutată fără îndoială de atitudinea ezitantă și conciliantă a marilor puteri, preocupate cu propriile lor probleme cum ar fi criza mondială, sau prea dornice să închidă ochii la acțiunile rusești, ignorând pericolul pentru a trece cu bine peste următorul ciclu electoral. Practic, Rusia a ajuns în faza în care este atât de sigură pe ea și pe pasivitatea Occidentului, încât nici nu încearcă să-și disimuleze intențiile, ci chiar le anunță în declarații sforăitoare. Chiar și până acum, intențiile rusești erau disimulate doar pentru naivi și neinițiați, pentru orice observator și cunoscător al spațiului rus, erau clare și limpezi ca și lumina zilei.” (http://www.ziaristionline.ro).

4.5. Manifestări psihoclinice 

Conform DSM IV, Vladimir Putin nu indică o anume tulburare de personalitate, însă în anumite situații prezintă o serie de pattern-uri specifice tulburării de personalitate de tip schizoid, ce are ca element esențial un pattern pervasive de detașare de relațiile sociale și o gamă restânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale:

– pare indiferent la oportunitatea de a dezvolta relații strânse cu persoanele din jurul lui, de multe ori preferă să se detașeze practicând singur activități recreative;

– preferă să stea singur, izolat, practicând activități care nu implică interacțiune;

– este indiferent la aprobare sau critică din partea celorlalți, majoritatea deciziilor de la Kremlin sunt luate chiar de către el sau într-un cerc foarte restrâns format din Nikolai Patrushev, seful Consiliului de Securitate și ofiter KGB, Sergei Ivanov, șeful administrației prezidențiale și ofiter KGB, Aleksander Bortnikov, șeful FSB-ului și ofițer KGB.

– pare lipsit de emoții, rece, după cum o subliniază în cartea sa autobiografică: “Deveniți calm în situații critice? Liniștit. Chiar prea liniștit.”( Givorkyan et al., 2000, p. 36), fiind descris chiar de către prietenul său Serghei Roldughin ca fiind un om rece, închis, care nu își manifestă emoțiile: “emoțiile sale cred că existau, dar nu reușea să le dea formă”.

5. CONCLUZII

Caracteristicile de personalitate ale lui Vladimir Putin și modul în care acestea influențează politicile Federației Ruse au fost dezbătute atât din punct de vedere politic, dar mai ales din punct de vedere psihologic. Plecând de la obiectele cercetării actuale, concluziile care le pot trage în urma analizelor sunt următoarele:

Vladimir Putin posedă trăsături remarcabile care stau la baza conturării profilului psihologic:

1. o nevoie crescută de a controla mediul exterior, fiecare situație, fiecare moment și de a ghida evenimetele. Această dorință se exprimă în toate activitățile pe care le întreprinde, atât în viață personală, cât și în cea politică;

2. presiunea politică externă exercită asupra țării determină o presiune enormă asupra președintelui, acesta adoptând un stil de leadership care insistă pe monitorizarea tuturor problemelor zilnice. Acest fapt se dovedește a fi epuizant, atât pentru Putin, cât și pentru cei din administrația prezidențială care pot tine pasul cu greu. Totodată, observațiile informale indică faptul că Putin este un lider extrem de dominant, fapt ce îngreunează interacțiunea dintre președinte și colaboratori;

3. Vladimir Putin este un lider recunoscut datorită capacităților și modului său unic de a acționa și interacționa.. Superioritatea si capacitățile sale de lider sunt recunoscute de persoanele cu care a lucrat, chiar înainte de a intra în politică și de a avea o funcție importantă în stat;

4. Vladimir Putin este un bun negociator și totodată un foarte bun strateg. Se știe faptul că pentru o perioada lungă de timp Rusia a fost izolată de Occident datorită exercitării politicilor liderilor săi anteriori. A demonstrat asta prin acceptarea tratativelor din partea NATO de a reintroduce Rusia în zona de securitate; a dezvoltat relații cu SUA, dar și cu UE. Se vorbește totodată despre “Războaiele lui Putin”, aceste acțiuni militare pregătite cu grijă, planificate cu meticulozitate și conduse fără milă de către regimul lui Putin, reușind câștigarea lor.

5. Vladimir Putin este un bun comunicator. Are o legătură strânsă cu poporul rus fie prin intermediul Internetului, fie prin interviuri si conferințe de presă. Acesta este și unul dintre motivele procentului mare pe care îl obtine în sondaje, dar mai ales alegerea lui pentru cel de-al treilea mandate la președenția Federației Ruse;

6. Putin este un politician flexibil. A demosntrat acest lucru prin ideologia pe care o practică: democrație versus autoritarism;

7. este rezonabil să admitem că din punct de vedere al funcționării cognitive liderul găsește singur o rezolvare pentru probleme, este echilibrat, posedă o memorie excelentă, putere de concentrare, atenție.

8. președintele rus este activ, organizat, învață sistematic, având o disciplină caracteristică poporului german a stilului de viață și obiceiurilor de lucru;

9. are o sănătate remarcabilă datorată numeroaselor activități sportive pe care le practică și a stilului de viață organizat;

10. Vladimir Putin este stabil și echilibrat din punct de vedere emoțional. Acest fapt se datorează și încadrării în serviciile de securitate rusești care ofera agentului capacitate de a lucra sub presiune fără a-și pierde cumpătul. Au fost numeroase situații în care aceste abilități de agent al securității și-au spus cuvântul într-un sens pozitiv, reușind să rezolve situați problematice;

11. Procesul decisional este unul bazat pe politică, pe autoritatea președintelui în stat, dar și pe asigurarea continuității la conducerea Federatiei Ruse;

12. Conform DSM IV, Vladimir Putin nu indică o anume tulburare de personalitate, însă în anumite situații prezintă o serie de pattern-uri specifice tulburării de personalitate de tip schizoid, ce are ca element esențial un pattern pervasive de detașare de relațiile sociale și o gamă restânsă de exprimare a emoțiilor în situații interpersonale.

ANEXE

Discursul de Anul Nou ținut de Vladimir Putin:

“Dear friends,

We are about to enter a new year, 2014. In a few minutes, we will take a step from the present into the future.

Celebrating this wonderful holiday is one of our most heartwarming traditions. It is passed on from generation to generation, bringing us all together.

Of course, we faced some problems and serious trials in 2013, including the atrocious terrorist attacks in and the unprecedented natural disasters in the . has always stood united in the face of trials.

Dear friends,

This year I address you on New Year’s Eve not from the Moscow Kremlin, as usual. I am in the . I came here to celebrate New Year’s Day with the people who were strong and brave in the face of the elements but who don’t yet have a new home of their own to celebrate this day there. Together with these people, I want to wish our country a happy New Year and raise my glass to our people, to the health of all those who valiantly fought the floods and all those who showed compassion and genuine generosity.

Dear friends,

We mourn the victims of the brutal terrorist attacks. We will continue to fight terrorists with determination, resolve and commitment until they are all gone. We will provide support for the victims and their families; we will accomplish everything we have planned; we will restore or build everything we have decided to restore or build.

But I should also mention that we have achieved a lot in 2013. Our country has become better, wealthier, and more comfortable to live in. We have consistently protected our national interest in dealing with others. This is why today we welcome the New Year with joy; we are full of expectations and dreams about the future.

Wherever we are right now, the special atmosphere of New Year’s Eve fills us with optimism. We genuinely expect happiness, good fortune and success. We all know that prosperity does not come out of nowhere; it comes as a result of hard work and individual efforts, as a result of perseverance in achieving your goals. The totality of these personal achievements makes up the future of our motherland, and as we care about our families, our children, our parents, we also feel responsible for – the country we live in, the country we love, the country we want to prosper.

These emotions and aspirations strengthen our unity. Being together is the only way for us to be strong, to make sure keeps developing, and to make all our plans and ideas come true.

Dear friends,

In the coming year we will have a lot of things we need to do to develop our economy, to make people’s lives better, to ensure their security. We have a little over a month left before the Olympics. We need to make sure the Games are perfect.

On New Year’s Eve, it becomes particularly clear to us how close we all are. Let us thank one another for understanding and support, for love and care. In our daily lives, we are often so busy we forget to do that. But it is the support of our family and friends that we know we can always rely on, and this is what makes us strong – and eager to help them as they have helped us, and even more.

I wish you a healthy and happy New Year. May every house be full of joy, and may every family enjoy harmony and prosperity.

Happy 2014 to you, !”

2.

Putin, Merkel si catelul Koni (sursa:Reuters)

BIBLIOGRAFIE

1. Craik, K. H. (1986). Personality Research Methods: An Historical Perspective. Journal of Personality, 54, p. 18-51;

Chung, C., Pennebaker,J.W, (2007), Social Communication, Library of Congress Catalogigg in Publication Data;

Deibert, R., Palfrey, J., Rohozinski, R., Zittrain, J. (Eds.), 2010. Access Controlled: The Shaping of Power, Rights, and Rule in Cyberspace. MIT Press, :

Etheredgen L.S. (1978). A test of interpersonal generalization theory. Personality effects on American Foreign policy, 1898-1968. American Political Science Review, 72, 434-451;

Fairclough, N., (2013), Language and Power, Longman;

Gessen, M., (2012). Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin, Ed. Pandora, București;

Givorkyan, N., Kolisnikov, A.,Timakova, N., (2000), La persoana întâi. Convorbiri cu Vladimir Putin, Ed. Enciclopedică, București;

, C., Essays on Art and Language, Ed. 1-t MIT Press;

Herseni, T., (1969). Prolegomene la teoria sociologică, Ed. Științifică, București.

Jude, (2003). Paradigmele si mecanismele puterii. Ed. Didactică și Pedagigică, București;

, J.S., (2009).Recruitment offors to reduce adverse impact: targed recruiting for personality, cognitive and diversity. Journal of Applied Psychology. Vol. 94(2), 298-317;

Milca, V., (2007). Personalitatea politică, Ed. Econimocă, București;

Peck,S., (2003). Psihologia minciunii, Ed. Curtea Veche, București;

Plono, J.,C.;Robert, E.; Robin, S. (1993). Dicționar de analiză politică, Ed. Ecco Homo, București;

Renshon, S.,A. (1996). The psychological assessment of presidential candidates. : Press;

Shurchkov,O., (2012). New elites and their influence on entrepreneurial activity in . Journal of Comparative Economics 40, 240-255;

Somonton, (1990), Handbook of Pszchology, Personality and Social Psychology.

Stogdill, R.,M., (1974). Leadership traits. Handbook of leadership, The free Press, N.Y;

Thwaites, T., Davis, L., Mules., (2002). Introducing Cultural and Media Studies; a semiotic Approach. Palgrave Maxmillan, Basingtoke;

Van Herpen, M.,H., (2014), Putin`s wars, The rise of Russia`s New Imperialism, Rowman&Littlefield;

Zlate, M., (2004). Leadership și management, Ed. Polirom, ;

Putin, V., 2012a. and the Changing World, 27 February. Disponibil la: http://russialist.org/russia-putin-article-moscow-news-security-foreign-policy;

President of , 2013. Vladimir Putin Will Meet with Participants in the Internet Start-ups Project on November 5, November 4. disponibil la: eng.

kremlin.ru/news/1520;

Putin, V., 2007. http://kremlin.ru/sdocs/appears4.shtml?stype¼63380;

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16901880-cum-lucreaza-vladimir-putin-profilul-psihologic-unui-fost-ofiter-kgb.htm;

http://www.abovetopsecret.com/forum/thread1002775/pg1;

http://eng.putin.kremlin.ru/interests;

http://eng.putin.kremlin.ru/bio;

http://www.ziaristionline.ro/2011/12/11/putin-si-revitalizarea-imperiului-de-cristian-negrea/;

(http://www.ziaristionline.ro/2011/12/11/putin-si-revitalizarea-imperiului-de-cristian-negrea/#sthash.6QMeVjeQ.dpuf);

(http://www.ziaristionline.ro)/2011/12/11/putin-si-revitalizarea-imperiului-de-cristian-negrea.

BIBLIOGRAFIE

1. Craik, K. H. (1986). Personality Research Methods: An Historical Perspective. Journal of Personality, 54, p. 18-51;

Chung, C., Pennebaker,J.W, (2007), Social Communication, Library of Congress Catalogigg in Publication Data;

Deibert, R., Palfrey, J., Rohozinski, R., Zittrain, J. (Eds.), 2010. Access Controlled: The Shaping of Power, Rights, and Rule in Cyberspace. MIT Press, :

Etheredgen L.S. (1978). A test of interpersonal generalization theory. Personality effects on American Foreign policy, 1898-1968. American Political Science Review, 72, 434-451;

Fairclough, N., (2013), Language and Power, Longman;

Gessen, M., (2012). Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Putin, Ed. Pandora, București;

Givorkyan, N., Kolisnikov, A.,Timakova, N., (2000), La persoana întâi. Convorbiri cu Vladimir Putin, Ed. Enciclopedică, București;

, C., Essays on Art and Language, Ed. 1-t MIT Press;

Herseni, T., (1969). Prolegomene la teoria sociologică, Ed. Științifică, București.

Jude, (2003). Paradigmele si mecanismele puterii. Ed. Didactică și Pedagigică, București;

, J.S., (2009).Recruitment offors to reduce adverse impact: targed recruiting for personality, cognitive and diversity. Journal of Applied Psychology. Vol. 94(2), 298-317;

Milca, V., (2007). Personalitatea politică, Ed. Econimocă, București;

Peck,S., (2003). Psihologia minciunii, Ed. Curtea Veche, București;

Plono, J.,C.;Robert, E.; Robin, S. (1993). Dicționar de analiză politică, Ed. Ecco Homo, București;

Renshon, S.,A. (1996). The psychological assessment of presidential candidates. : Press;

Shurchkov,O., (2012). New elites and their influence on entrepreneurial activity in . Journal of Comparative Economics 40, 240-255;

Somonton, (1990), Handbook of Pszchology, Personality and Social Psychology.

Stogdill, R.,M., (1974). Leadership traits. Handbook of leadership, The free Press, N.Y;

Thwaites, T., Davis, L., Mules., (2002). Introducing Cultural and Media Studies; a semiotic Approach. Palgrave Maxmillan, Basingtoke;

Van Herpen, M.,H., (2014), Putin`s wars, The rise of Russia`s New Imperialism, Rowman&Littlefield;

Zlate, M., (2004). Leadership și management, Ed. Polirom, ;

Putin, V., 2012a. and the Changing World, 27 February. Disponibil la: http://russialist.org/russia-putin-article-moscow-news-security-foreign-policy;

President of , 2013. Vladimir Putin Will Meet with Participants in the Internet Start-ups Project on November 5, November 4. disponibil la: eng.

kremlin.ru/news/1520;

Putin, V., 2007. http://kremlin.ru/sdocs/appears4.shtml?stype¼63380;

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16901880-cum-lucreaza-vladimir-putin-profilul-psihologic-unui-fost-ofiter-kgb.htm;

http://www.abovetopsecret.com/forum/thread1002775/pg1;

http://eng.putin.kremlin.ru/interests;

http://eng.putin.kremlin.ru/bio;

http://www.ziaristionline.ro/2011/12/11/putin-si-revitalizarea-imperiului-de-cristian-negrea/;

(http://www.ziaristionline.ro/2011/12/11/putin-si-revitalizarea-imperiului-de-cristian-negrea/#sthash.6QMeVjeQ.dpuf);

(http://www.ziaristionline.ro)/2011/12/11/putin-si-revitalizarea-imperiului-de-cristian-negrea.

ANEXE

Discursul de Anul Nou ținut de Vladimir Putin:

“Dear friends,

We are about to enter a new year, 2014. In a few minutes, we will take a step from the present into the future.

Celebrating this wonderful holiday is one of our most heartwarming traditions. It is passed on from generation to generation, bringing us all together.

Of course, we faced some problems and serious trials in 2013, including the atrocious terrorist attacks in and the unprecedented natural disasters in the . has always stood united in the face of trials.

Dear friends,

This year I address you on New Year’s Eve not from the Moscow Kremlin, as usual. I am in the . I came here to celebrate New Year’s Day with the people who were strong and brave in the face of the elements but who don’t yet have a new home of their own to celebrate this day there. Together with these people, I want to wish our country a happy New Year and raise my glass to our people, to the health of all those who valiantly fought the floods and all those who showed compassion and genuine generosity.

Dear friends,

We mourn the victims of the brutal terrorist attacks. We will continue to fight terrorists with determination, resolve and commitment until they are all gone. We will provide support for the victims and their families; we will accomplish everything we have planned; we will restore or build everything we have decided to restore or build.

But I should also mention that we have achieved a lot in 2013. Our country has become better, wealthier, and more comfortable to live in. We have consistently protected our national interest in dealing with others. This is why today we welcome the New Year with joy; we are full of expectations and dreams about the future.

Wherever we are right now, the special atmosphere of New Year’s Eve fills us with optimism. We genuinely expect happiness, good fortune and success. We all know that prosperity does not come out of nowhere; it comes as a result of hard work and individual efforts, as a result of perseverance in achieving your goals. The totality of these personal achievements makes up the future of our motherland, and as we care about our families, our children, our parents, we also feel responsible for – the country we live in, the country we love, the country we want to prosper.

These emotions and aspirations strengthen our unity. Being together is the only way for us to be strong, to make sure keeps developing, and to make all our plans and ideas come true.

Dear friends,

In the coming year we will have a lot of things we need to do to develop our economy, to make people’s lives better, to ensure their security. We have a little over a month left before the Olympics. We need to make sure the Games are perfect.

On New Year’s Eve, it becomes particularly clear to us how close we all are. Let us thank one another for understanding and support, for love and care. In our daily lives, we are often so busy we forget to do that. But it is the support of our family and friends that we know we can always rely on, and this is what makes us strong – and eager to help them as they have helped us, and even more.

I wish you a healthy and happy New Year. May every house be full of joy, and may every family enjoy harmony and prosperity.

Happy 2014 to you, !”

2.

Putin, Merkel si catelul Koni (sursa:Reuters)