Profilul Psihologic al Lui Richard Kuklinski

CUPRINS

REZUMAT ABSTRACT INTRODUCERE 1. CADRU TEORETIC 1.1. Psihopatie 1.2. Criminalitate 2. COMPONENTA METODOLOGICA 2.1. Obiectivele cercetarii 2.2. Metodologia cercetarii 2.3. Contextul de dezvoltare si ipotezele psihologice esentiale 2.3.1. Istoric familial 2.3.2 .Inceputurile tendintelor delincvente 2.3.3. Viata familiala a lui Richard Kuklinski 2.3.4. Cariera de criminal in serie 3. REZULTATELE CERCETARII. PROFILUL PSIHOLOGIC AL LUI RICHARD KUKLINKSI 3.1. Incapacitate de a simti frica 3.2. Agresivitate si sadism 3.3. Dispret fata de norme si valori sociale 3.4. Lipsa empatiei 3.5. Pattern de suspiciune si neincredere 3.6. Machiavelism 3.7. Obsesia pentru putere si control 3.8. Intoleranta la frustrare 3.9. Elemente borderline 3.10. Elemente atipice personalitatii psihopate CONCLUZII BIBLIOGRAFIE ANEXE CURRICULUM VITAE ACADEMIC

REZUMAT

Prezenta lucrare adreseaza tema factorilor de mediu si a predispozitiilor psihologice ale unor indivizi, care conduc la savarsirea unor acte inumane asupra societatii, prin analiza trasaturilor de personalitate a unuia dintre cei mai controversati criminali in serie din Statele Unite ale Americii – Richard Kuklinski – cunoscut si sub numele de „Omul de gheata” (Iceman). Kuklinski s-a nascut in violenta, intrucat tatal sau, Stanley Kuklinski, a fost la randul sau un criminal care folosea violenta extrema in relatia cu sotia si copiii sai, pe unul din ei ajungand chiar sa-l omoare in urma unei batai. La varsta de 14 ani, Richard a simtit prima data gustul de a ucide dupa ce s-a razbunat pe un vechi inamic care il tachina de multa vreme. Astfel, a ajuns sa atraga atentia si sa castige increderea si aprecierea organizatiilor mafiote pe vremea cand avea aproximativ douazeci de ani, devenind un asasin expert. Experienta si-o castigase omorand vagabonzi, oameni ai strazilor, invatand care sunt cele mai bune metode si luand vietilor tuturor celor care il suparau sau ii stateau in cale. Kuklinksi nu ar fi fost capabil de astfel de fapte daca nu i-ar fi lipsit complet simtul fricii. In urma studiilor s-a constatat ca acesta s-a nascut cu o predispozitie genetica pentru aceasta lipsa a fricii. Totusi, acest lucru nu transforma in mod inevitabil un individ in criminal in serie, aceasta caracteristica mai putin intalnite, putand fi utilizata de apartinator intr-o maniera prosociala, in cadrul unor profesii care necesita asumarea unor riscuri foarte mari – pompieri, politisti, genisti, pilot de curse etc. Elementul essential care face diferenta intre aceste doua grupuri de oameni – cei care folosesc lipsa simtului fricii in favoarea societatii, si cei care ajung sa comita acte ingrozitoare impotriva societatii – este consituit de modul in care acel individ a fost crescut de parintii sai. Atunci cand un copil este crescut inconjurat de o familie iubitoare care ii ofera afectiune si protectie, acel copil are sanse foarte mari ca la maturitate sa devina o fiinta umana decenta, sociabila si iubitoare, care, la randul sau, isi vat rata proprii copii corespunzator. Insa daca vei creste un copil fara a-i acorda dragoste si atentie, cu abuzuri permanente si batai fara motiv, ceea ce il vei invata pe cel copil este ura. Acest model familial il va impiedica pe copil sa formeze legaturi afective puternice si relatii benefice de lunga durata. In consecinta, individul va dezvolta, ca in cazul lui Kuklinski, o personalitate antisocial sociopata.

ABSTRACT

INTRODUCERE

Termenul personalitate este folosit pentru a descrie temperamentul și atributele emoționale ale unui individ, care practic îi determină comportamentul. Este vitală apropierea de psihologie în încercarea de a surprinde și înțelege comportamentul unui om, mai ales atunci când se dorește estimarea viitoarelor sale acțiuni. În cazul infractorilor importanța personalității lor constă atât în descoperirea motivului pentru care au săvârșit respectiva infracțiune, în preconizarea unor viitoare infracțiuni, cât și în individualizarea unei pedepse care să reeduce cât mai bine infractorul. O bună înțelegere a motivelor pentru care oamenii comit infracțiuni ar putea conduce în timp la controlarea lor, și totodată la diminuarea numărului lor. Prima etapă în prevenirea criminalității este, deci, înțelegerea acestui fenomen atât la nivel general, social, cât și la nivel restrâns, particular. Conform unor teorii psihologice, în fiecare om se găsește în stare latentă o anumită psihoză sau deviație comportamentală, care, dacă este stimulată, se poate dezvolta, conducând astfel la un comportament deviant, împins chiar până la infracțiune. Iată de ce studiul personalității umane și a condițiilor în care se dezvoltă intenția criminală în mintea noastră este o problemă stringentă, mai ales având în vedere realitatea secolului pe care îl trăim, în care numărul crimelor comise crește alarmant în toate mediile sociale. Elementul cel mai relevant in cadrul profilului psihologic al lui Richard Kuklinski, constituind, totodata si aspectul cel mai usor de distins in cadrul comportamentului sau, este reprezentat de „un pattern pervasiv de desconsiderare si violare a drepturilor altora, care incepe in copilarie sau precoce in adolescenta si se continua in perioada adulta.” (DSM IV, 701). Acesta prezinta semne ale unui comportament deviant inainte de varsta de 15 ani, continuand intr-o maniera ascendenta dusa la extrem catre acte de violenta si crime dupa varsta de 18 ani. Kuklinski nu are respect fata niciun fel de autoritate, morala sau legala, considerandu-se pe sine insusi singura autoritate de care ar trebui sa tina cont in acest univers. Aceasta atitudine de viata se datoreaza faptului ca, inca din copilarie, singura persoana care a reusit sa-i ofere un sentiment de protectie si siguranta a fost el insusi. Persoanele care erau responsabile pentru crearea acestui confort – parintii sai – au reprezentat de fapt primele amenintari serioase la viata sa, acesta fiind raspunzator de a se apara si a-si salva viata. Dovada acestui fapt o reprezinta faptul ca tatal sau, Stanley, a parasit familia atunci cand acesta avea cinci ani, dupa ce l-a omorat in bataie pe fratele mai mare a lui Richard, Florian, intr-un acces de furie. In urma decesului, tatal acestuia, impreuna cu mama sa, au musamalizat cauzele mortii copilului in fata politiei, continuand aplicarea violentei fizice si verbale in cadrul familiei. Asadar, in momentul in care acesta devine adult, acesta utilizeaza forta si violenta – mai exact, moartea – ca instrumente principale in rezolvarea problemelor in dorinta sa exacerbata de a-si impune puterea si controlul asupra celorlalti. Harta sa cognitiva in ceea ce priveste rezolvarea problemelor este prevazuta cu aceasta singura optiune pentru orice tip de situatie in care se afla, intrucat acesta este modelul pe care l-a invatat in familie.

1. CADRUL TEORETIC

1.1. Elemente de psihopatologie

Conceptul de personalitate psihopata isi are originile in cercetarile lui J.C Prichard, care la inceputul anilor 90, a dezvoltat notiunea de „nebunie morala” pentru a se referi la o serie de deficiente mintale care duc la comportamente violente sau nedorite. Conform concluziilor lui Prichard, „anumitor indivizi le lipsesc atitudinile naturale de respect si responsabilitate, lipsindu-le, prin urmare, si abilitatea de a se abtine de la un comportament neacceptat din punct de vedere social.” (Genter, 2010). Conform unui studiu realizat de catre Warf&Waddell (2002), majoritatea criminalilor in serie – aproximativ doua treimi – sunt diagnosticati ca avand una sau mai multe tulburari de personalitate din Grupa B – antisociala, borderline, histrionica si narcisistica – in timp ce restul de aproximativ 30% sufera de o anumita psihoza. Astfel, psihiatrul Hervey Milton Cleckley prezintă în celebra sa carte: „The Mask of Sanity” (1941) o serie de trăsături ce conturează profilul clinic caracteristic psihopatului. Conform acestuia, definitorii pentru un psihopat sunt următoarele caracteristici:

1. Farmec superficial și o bună inteligența. Sociopatul tipic, când îl întâlnești prima dată, pare prietenos și bine adaptat și, de asemenea, dovedește că posedă o inteligență superioară;

2. Absența iluziilor și a altor semne de gândire irațională. Sociopatul poate recunoaște realitatea fizică a mediului înconjurător, nu aude voci și raționează logic;

3. Absența „nervozității” sau a manifestărilor psihoneurotice. El este în mod tipic imun la anxietate și la neliniștea care pot fi considerate normale în situații perturbante;

4. Caracter nestatornic, irespșonsabil. Sociopatul, după ce obține o serie de câștiguri și realizări, inclusiv financiare, se va descotorosi de aceste bunuri și venituri într-o manieră iresponsabilă, fără nici un motiv predictibil;

5. Neadevărul, minciuna, nesinceritatea. Evitarea adevărului de către sociopat este remarcabilă, o asemenea persoană părând de încredere când face o promisiune solemnă, dar pe care nu o va respecta niciodată. Ei vor minți cu o deplină convingere pentru a evita orice acuzație la adresa lor;

6. Lipsa remușcării sau rușinii. Sociopatul nu acceptă nici o critică pentru necazurile pe care le produce altora, afișând virtual sentimentul rușinii, deși viața lui este plină de acte imorale;

7. Comportamentul motivat inadecvat social și antisocial. Sociopatul urmează, în general, cursul comportamentului care este antisocial, înșelând, mințind, jignind chiar dacă asemenea acțiuni nu servesc niciunui scop personal;

8. Judecată săracă și eșecul în a învăța din experiență. Nu există nici o evidență că o asemenea persoană învață vreodată din experiențele negative, ele repetând în mod compulsiv eșecurile, chiar și în cazul în care comportamentul lui conduce la multiple sancțiuni penale, inclusiv cu închisoarea;

9. Egocentrismul patologic și incapacitatea de a iubi. Deși el adesea oferă semne de afectivitate și dragoste, nu există nici un indiciu că este dominat în mod real de asemenea sentimente sau stări. Este persoana care nu poate să formeze și să mențină relații interpersonale de durată;

10. Încărcătură emoțională foarte săracă a reacțiilor afective. Sociopatul poate arăta dușmănie, suferință, afecțiune, etc., dar el este incapabil de a simți adânc și adevărat emoții precum: mândria, supărarea, bucuria etc.;

11. Pierderea specifică a înțelegerii. Sociopatul are capacități de înțelegere limitate, apparent este neintrospectiv și este mai ales incapabil de a înțelege punctele de vedere ale altora;

12. Indiferența în relațiile interpersonale. Este incapabil de sacrificiu sau de generozitate reală și nu demonstrează că apreciază actele altora de încredere și amabilitate;

13. Comportamentul bizar și neprevăzut asociat cu consum de băuturi alcoolice sau nu. Deși folosește uzual în exces băuturi alcoolice și droguri, spre deosebire de mulți alți alcoolici însă, sociopatul, chiar sub influența unei mici cantități de alcool poate deveni extrem de agresiv și distructiv. Comportamentul bizar și irațional poate apare și atunci când individul nu consumă băuturi alcoolice;

14. Tendințele suicidare sunt foarte rare. Sociopatul amenință cu suicidul, dar foarte rar îl aplică în practică. Lipsa rușinii și vinovăției reale în legătură cu comportamentul personal nu produce o motivație adevărată pentru suicid. Amenințarea este folosită egocentric pentru obținerea unui avantaj personal imediat;

15. Viața sexuală este defectuos integrată. Viața sexuală se caracterizează se caracterizează prin promiscuitate și este lipsită, în cea mai mare măsură, de încărcătură emoțională. Partenerul sexual este văzut mai mult ca un obiect decât ca o persoană cu sentimente. 16. Eșec în a urma o anumită cale sau drum în viață. Sociopatul nu face eforturi constante în direcția obținerii unei palete largi de scopuri personale.

17. Pattern consistent al autoapărării. Sociopatul se apără consistent contra oricăror acuzații care i se aduc; el nu este cel care este vinovat, ci mai curând cel care face dreptate sau care este victimă.

1.2. Conceptul de criminalitate

Noțiunea de crimă a fost analizată încă de la începutul secolului al XIX-lea în lucrările lui Andre Michel Guerry (1833) și Adolphe Quetelet (1835) care au studiat proporțiile și variațiile fenomenului criminal în raport cu factorii sociali, demografici și ecologici. În acest sens, Leon Radzinowicz (Ideology and Crime-1960) a observat că pentru prima dată în istorie, crima a fost analizată ca un fenomen social determinat și influențat de mediul înconjurător din care face parte. Aceasta reprezintă adevărata ruptură de teoriile clasice care considerau crima ca o expresie a liberului arbitru și a încercării raționale de realizare a propriilor plăceri. Probabil cea mai cunoscută și în același timp cea mai simplă modalitate de clasificare a criminalilor în serie este cea realizată și folosită de FBI. Membrii Grupului de Studii Comportamentale (Behavioral Science Unit), condus de colonelul Robert Ressler au realizat o cercetare sistematică asupra unui lot de 36 de criminali sexuali, dintre care cei mai mulți erau criminali în serie. După analiza detaliată a caracteristicilor personale și comportamentului infracționar s-au conturat două portrete sau profiluri generale: tipul criminalului în serie organizat și tipul criminalului în serie dezorganizat.

Criminalul organizat

Ceea ce distinge radical criminalul în serie organizat de cel dezorganizat este planificarea minuțioasă a crimelor (Butoi, 2003). De regulă, din punct de vedere psihiatric, criminalul în serie organizat este un psihopat sexual. Infractorul ce se încadrează în acest tip are o inteligență bună, peste medie astfel încât este capabil de o planificare minuțioasă a crimei. Victima în cazul infracțiunilor planificate este de cele mai multe ori o persoană necunoscută selectată după anumite criterii personale. Astfel, de exemplu, probabil cel mai cunoscut criminal în serie – Ted

Bundy – își alegea victime care aveau un fizic foarte asemănător (păr lung cu cărare la mijloc, față ovală). Investigațiile ulterioare au stabilit faptul că toate victimele sale semănau cu o fostă prietenă cu care avusese o relație afectivă sinuoasă și care l-a respins. De regulă criminalul organizat are bune abilități de comunicare, poate fi chiar șarmant și cuceritor. El preferă să ademenească victima într-un loc stabilit dinainte unde să realizeze crima sau să imobilizeze nestingherit victima spre a o transporta în altă parte. Odată victima ajunsă în imposibilitatea de a se elibera sau apăra în mod frecvent îi cere să coopereze și să i se supună în realizarea fantasmelor sale. Este genul de criminal care de regulă nu comite acte de agresiune sexuală după moarte victimei. Pentru a îngreuna prinderea sa încearcă să nu lase urme ale activității criminale: transportă cadavrul în alt loc tăinuindu-l, ascunde sau scapă de arma crimei, șterge urmele de la locul faptei. Privit din exterior acest tip de criminal poartă acea „mască a sănătății mintale” specifică psihopatului: pare a fi un tip de treabă, care este perfect adaptat, având de regulă o slujbă bună și o familie normală, este bine văzut și apreciat de prieteni, colegi și vecini. De regulă comite crime la o anumită distanță de locul de muncă și domiciliu său. Pentru a comite crimele uneori se deplasează la distanțe mari cu mașina. Conform datelor oferite de Butoi (2003a) un aspect caracteristic pentru astfel de infractori este faptul că au un autoturism menținut în stare tehnică bună cu un rulaj mai mare decât în mod normal.

Criminalul dezorganizat

Ceea ce îl face pe criminalul din cea de-a doua categorie să se fie etichetat ca și „neorganizat” constă în faptul că de regulă comite infracțiun impulsive, infracțiuni fără premeditare (Butoi, 2003a). Astfel, criminalul dezorganizat este de cele mai multe ori o persoană cu tulburări mentale de intensitate psihotică. Un astfel de criminal de regulă își desfigurează (depersonalizează) frecvent victima prin lovituri excesive sau prin mutilarea cadavrului. De regulă interacțiunile verbale sunt minime: criminalul trece cât mai repede la act fiind deosebit de violent și atacând victima prin surprindere, pe neașteptate. Comite infracțiune de regulă față de persoane cunoscute și nu departe de locul de muncă sau domiciliu. Modul de acționare este brutal, lipsit de acte preparatorii, folosește ca arme obiectele aflate la îndemână. Pleacă de la locul faptei lăsând mai multe probe, cadavrul fiind fie lăsat la locul crimei fie ascuns în grabă și în mod superficial

Relativ recent Holmes și DeBurger (1998) au propus o clasificare ce prezintă patru tipuri

de infractori criminali în serie. Cercetătorii menționați și-au fondat tipologia pe studiul sistematic a unui lot impresionant de criminali în serie: ei au investigat 110 criminali în serie ce au comis crime în SUA. Pentru unele tipuri de infractori au fost precizate și sub-tipuri: Vizionarii, Misionarii, Hedoniștii și Căutătorii de Putere. Vizionarii sunt cei care ucid la comanda halucinatiilor induse de vocile interne sau externe sau ale viziunilor pe care le experimenteaza. In cele mai multe cazuri, acesti indivizi sufera de psihoze sau alte boli mintale, comitand crime terifiante si lasand in urma scene haotice care se caracterizeaza printr-o abundenta de semne fizice. Victimele lor nu se inscriu intr-un anumit pattern, ratiunea acestora fiind deconectata de la realitate – de obicei, acestia traiesc singuri, nu au contact cu alte persoane si sunt complet disfunctionali in ceea ce priveste traiul in societate – ca urmare a unor boli cum ar fi schizophrenia.

Misionarii sunt acei ucigași care „curăță”, care acceptă o responsabilitate autoimpusă de a îmbunătăți calitatea vieții și de a salva societatea de elementele sale indezirabile. Victimele „vizionarilor” pot avea aproape orice ocupație, orice religie și orice credință politică, deși în cele mai multe cazuri, grupurile țintă sunt alese pentru că ele constituie obiectul condamnării societății – practicantele prostituției, homosexualii și minoritățile rasiale. Interesant este faptul ca acesti indivizi sunt, in general, foarte organizati, fiind persoane cu un nivel de inteligenta si de educatie ridicat, care se dovedesc a fi membri productivi ai societatii. In cazul lor, se pot forma grupuri de indivizi pe care ii uneste ura comuna impotriva unei anumite tipologii de oameni si dorinta de a eradica aceasta tipologie. De asemenea, datorita faptului ca se simt inconfortabil in apropierea acestor oameni, o amprenta a acestui tip de criminali este faptul ca ei lasa cadavrele la locul crimei, intrucat vor sa evite cat mai mult contactul cu victimele. Hedoniștii constituie o categorie complexă, care include genul de ucigași pentru care, în sens larg, „plăcerea” este răsplata asasinatului. Se cunosc trei subgrupuri ale acestei categorii:

Cei care ucid din voluptate;

Ucigașii din emoție;

Ucigașii pentru câștig.

Criminalul obsedat de putere și control resimte o excitare și satisfacție similară celei sexuale sau asociată cu aceasta. El primește plăcere în special de la faptul că victima depinde în totalitate de el și manifestă supunere față de cererile sale. Variatele forme de exercitare a controlului și puterii asupra victimei îi procură satisfacția maximă.

Dacă ar fi să comparăm aceste sub-tipuri cu alte clasificări criminalul libidinal ar corespunde criminalului psihopat sexual cu înclinații sadice (Lunde, 1976) în timp ce criminalul în căutare de excitații ar corespunde psihopatului sexual fără înclinații sadice sau tipului de criminal orgiastic (Rappaport, 1988). Criminalul pentru profit se apropie de ceea ce în clasificarea propusă de Rappaport (1988) ar fi criminalii plătiți dar numai sub aspectul motivației dominante. Ceea ce distinge clasificarea lui Holmes și DeBurger (1998) de clasificarea FBI (1985)

este faptul că face distincția între criminalii în serie care sunt dominați de motive sexuale și

criminalii în serie care sunt animați de alte motive (de credințe și convingeri, de obținerea

profitului, de nevoia de a obține senzații tari etc.). Conform unor autori (Bartol, 2004) este greșit

să se considere că toate crimele în serie sunt legate de motive sexuale deși unii autori, chiar în

publicații mai noi, perpetuează încă această viziune eronată (Montet, 2003).

2. COMPONENTA METODOLOGICA

2.1. Obiectivele cercetarii

Richard Kuklinski, un criminal platit, cunoscut si sub denumirea de Iceman, a fost condamnat la mai multe sentinte pe viata, pentru savarsirea a mai mult de 200 de crime, acesta recunoscandu-si fara niciun fel de regret toate terifiantele acte de cruzime. Cu siguranta, pentru aceste fapte inumane nu putem gasi o scuza pertinenta sau argumente care sa minimizeze raul produs, insa intervine intrebarea: „De ce?” Ce l-a determinat pe acest individ sa distruga sute de vieti, si cel mai important, cum a reusit el sa treaca neobservat societatii ducand un stil de viata complet obisnuit alaturi de o familie normala si aparent fericita? Astfel, aceasta lucrare isi propune sa adreseze atat motivele si factorii dezvoltarii acelor trasaturi de personalitate care predispun la dezvoltarea unor tendinte delinvcente, precum si particularitatile psihologice ale profilului psihologic al unuia dintre cei mai controversati criminali in serie din toate timpurile.

2.2.Metodologie

Fenomenologia delincvenței reprezintă un domeniu vast de studiu, cu implicații pluridisciplinare, astfel că metodologia utilizată în studiul delincvenței trebuie să constituie un sistem instrumental riguros fundamentat științific, perfect adaptat și pertinent studiului. De asemenea, este necesară conștientizarea faptului că nu există o independență sau neutralitate a instrumentelor față de domeniul vizat, întrucât acestea, indiferent de gradul lor de consistență internă, validitatea și fidelitate, luate izolat nu pot conferi o viziune teoretică unitară și clară. Astfel, se impune o lărgire a ariei de instrumente folosite – este constrângător pentru rezultatul cercetării ca specialiștii să folosească doar „uneltele“ dintr-un singur domeniu, ci este semnficativă realizarea unei mixturi metodologice. Se caută tot mai mult o îmbinare a tehnicilor și metodelor de evaluare, întrucât delincvenții prezintă o serie de trăsături psiho-comportamentale net diferite de categoria subiecților „standard“, ceea ce ridică dificultăți semnificative de testare pertinentă și complexă a acestora.

Definindu-se prin triplul ei caracter: explicativ-informațional, predictiv și operațional, metodologia utilizată în evaluarea cantitativă și calitativă a fenomenului delincvențial trebuie să permită stabilirea unei relații fidele, constante între fapte, structuri de viață și contexte de viață generatoare de conduite și atitudini deviante și antisociale, cât și estimarea – predicția anumitor tendițe în baza cărora se pot elabora programe de prevenire și / sau intervenție. În timp ce aspectul cantitativ permite stabilirea controlabilă a unui profil de comportament al indivizilor aflați în aceleași situații / condiții experiementale, metodele calitative, prin natura lor descriptiv-narativ, evidențiază specificul individului, acea latură unică, personală și irepetabilă. Implicată într-o măsură corespunzătoare, suiectivitatea, intuiția cercetătorului poate facilita elucidarea cazurilor deviante prin comprehensiune (înțelegerea delincvenței trebuie să constituie un sistem instrumental riguros fundamentat științific, perfect adaptat și pertinent studiului). Astfel, lucrarea de fata se supune condițiilor fundamentale in ceea ce priveste realizarea unei cercetări de tip calitativ prin respectarea urmatoarelor principii specifice cercetării calitative: modalități de recoltare a surselor calitative, bibiografie vastă, posibilitatea replicării studiului de caz, concluzii concordante cu datele recoltate Profilul psihologic al lui Richard Kuklinski a fost construit pe baza comportamentelor, atitudinilor afisate, istoricului de viata, actiunilor propriu-zise si trairilor acestuia, toate acestea fiind identificate în surse cu semnificație psihologică regăsite în articole de presă și internet, filme, documentare, reviste, interviuri, apariții publice, ziare locale și internaționale, cărți si reviste. Cea mai des intalnita tulburare pe care o au in comun criminalii in serie este Tulburarea de personalitate Antisociala. Tulburarea de personalitate antisociala se manifesta prin lipsa empatiei, a rusinii, a remuscarilor si a sentimentului de vinovatie in legatura cu o actiune grava impotriva altor indivizi.

2.3. Contextul de dezvoltare si ipotezele psihologice esentiale

2.3.1. Istoric familial

Richard Leonard Kuklinski, fiul lui Stanley si al Annei Kuklinski, cei doi avand origini poloneze, a fost al doilea din cei 4 copii ai familiei. Acesta s-a nascut pe 11 aprilie 1935 in orasul Jersey din New Jersey, SUA. Tatal sau, Stanley Kuklinski era muncitor in domeniul feroviar, fiind un individ alcoolic care isi batea cu regularitate sotia si copiii, in timp ce Anna Kuklisnki lucra intr-o fabrica de procesarea carnii. Aceasta era o persoana foarte drastica si extrem de religioasa, obisnuind, asemenea sotului sau, sa-l bata destul de des pe Richard, cel mai des, folosind coada de la matura pentru a-l lovi in cap. Aceasta era de parere ca numai o disciplina severa poate forma in mod corect un copil. Pe vremea cand Kuklinski avea doar cinci ani, tatal sau i-a aplicat o pedeapsa corporala atat de grava fratelui lui Richard, Florian, incat acesta din urma a murit. Realizand faptul ca si-a ucis fiul, Stanley i-a ordonat Annei sa sune la un spital pentru a transmite ca fiul lor a cazut pe scari si s-a lovit foarte grav la cap. La scurt timp dupa aceasta intamplare, Stanley a plecat, parasindu-si familia.

2.3.2. Tendinte criminale

Richard Kuklinski obisnuia sa aiba un comportament agresiv si sadic fata de animale, chinuind si omorand caini si pisici prin diverse metode inventate de el. Un exemplu pe care acesta si-l aminteste este acela in care lega cozile a doua pisici intre ele si mai apoi le arunca pe cablurile de inalta tensiune. Acestuia ii facea placere sa vada cum acestea se chinuie, scot sunete ingrozitoare de durere, ard si mai apoi mor. In scurt timp insa, Kuklinski si-a indreptat aceste tendinte agresive si catre semenii sai, comitand prima sa crima in anul 1948, pe vremea cand avea doar 13 ani. Victima sa a fost in acest caz Charley Lane, liderul unei gasti de adolescenti care il tachinau si il atacau. In urma acestei batai planuita sub forma unei razbunari, Kuklinski a luat din casa bara de umerase a unui dulap, dupa care l-a batut pe inamicul sau pana la moarte, aruncandu-i apoi trupul de pe un pod dup ace ii scosese dintii si ii taiase varfurile degetelor pentru a impiedica identificarea cadavrului – care nu a fost niciodata gasit. Kuklinski a relatat apoi in cadrul unui documentar intitulat “Ice Man: Confessions of a Mafia Hit Man” (1992), acordat in inchisoare pentru canalul de televiziune HBO, ca nu a intentionat sa-l omoare pe baiat, simtindu-se trist in urma situatiei, insa dupa o perioada a inceput sa aiba un sentiment de putere si de control, spunandu-si siesi ca din acel moment nu va mai fi el cel ranit. Acela a fost momentul in care el a realizat ca “este mai bine sa dai decat sa primesti” (“Ice Man: Confessions of a Mafia Hit Man”,1992).

2.3.3. Viata de familie a lui Richard Kuklinski

Prima casatorie a lui Kuklinski a fost finalizata printr-un esec, insa nu sunt cunoscute foarte multe detalii, una din variante fiind aceea ca prima sa sotie l-a inselat pe Kuklinski, acesta sfarsind prin a o gasi pe femeie si a o pedepsi radical pentru infidelitatea sa prin taierea sfarcurilor acesteia si prin alte traume. In urma celei de-a doua casatorii, Kuklinski a cunoscut-o pe Barbara Perici, cu care mai tarziu a avut trei copii, dintre care doua fete si un baiat. Familia sa, cunoscutii si vecinii sai nu au stiut niciodata despre activitatile sale, crezand tot timpul ca acesta era un om de afaceri de succes, acesta fiind motivul calatoriilor sale prelungite sau a sarcinilor neprevazute. Astfel, uneori acesta obisnuia sa se ridice pur si simplu si sa paraseasca locuinta in orice moment al zilei sau al noptii, in cazul in care era chemat cu sarcini de serviciu.

2.3.4. Cariera de criminal

Avand o slujba care nu-l ajuta sa-si sustina din unct de vedere financiar familia din ce in ce mai numeroasa, acesta a inceput sa caute diverse metode de a castiga sume mari de bani pentru a le oferi celor dragi tot ceea ce-si doreau – viata bogata si confortabila pe care el si-o dorise, insa de care nu avusese parte. Astfel, Kuklinski l-a cunoscut pe Roy DeMeo, un mafiot cu care acesta a dezvoltat o relatie de afaceri, si prin intermediul caruia a ajuns sa se asocieze cu clanul mafiot al familiei Gambino. Acesta si-a inceput cariera comitand diverse fapte ilegal, cum ar fi piratarea de casete video pornografice si furturi, ducand la indeplinire orice alta sarcina avea din partea familiei Gambino. Totusi, nu a trecut mult timp pana ca talentul sau pentru a ucide sa fie descoperit, aceasta abilitate reusind sa-l propulseze cu mult inaintea celorlalti asociati ai sai, luand in considerare si alte atuuri ale acesuia in aceasta privinta, printre care inaltimea sa de 195 de centimetri si greutatea sa de 136 de kilograme. Intr-o zi, acesta l-a luat pe Kuklinski in masina sa si impreuna au parcat pe o strada a orasului. DeMeo si-a ales tinta, un barbat care isi scosese cainele la limbare, selectat complet la intamplare, fara sa fi avut niciun fel de conexiune cu afacerile lor, dupa care i-a ordonat lui Kuklinski sa-l omoare pe acesta. Fara a contesta ordinul si fara a pune macar o intrebare, Kuklinski a coborat din masina si a trecut pe langa individ. In timp ce trecea pe langa el, acesta s-a intors si l-a impuscat pe barbat in cap. Din acel moment, Kuklinski a devenit executantul preferat al lui DeMeo. Pe parcursul urmatorilor treizeci de ani, conform declaratiilor lui Kuklinski, acesta a omorat foarte multi oameni, fie impuscandu-i, strangulandu-i, injunghiindu-i sau otravindu-i. Numarul exact al victimelor nu a fost niciodata clarificat de catre autoritati, Kuklinski insusi fiind nesigur in privinta acestui numar, osciland intre treizeci si trei si doua sute de oameni pe care i-a ucis. In ceea ce priveste metodele de a ucide victimele, acesta prefera omorul prin otravire cu cianura, deoarece aceasta actiona extrem de rapid si era, de asemenea, foarte greu de detectat in cadrul unui test toxicologic. Acesta administra cianura fie prin injectare, prin presararea ei pe mancarea unui individ, prin spray cu aerosoli sau prin simpla aplicare direct pe pielea victimei. De asemenea, una dintre metodele sale favorite in ceea ce priveste debarasarea de un cadavru era acela de a-l congela sau a-l plasa intr-un butoi de ulei. Alte metode de a se debarasa de cadavrele victimelor sale constau in dezmembrarea acestora, ingroparea lor, plasarea corpului in portbagajul unei masini si accidentarea masinii etc. De asemenea, Kuklinski sustine ca s-a intamplat in repetate randuri sa lase un cadavru stand pe o banca in parc. Initial Kuklinski a fost poreclit de catre asociatii sai italieni “Polonezul”, datorita originilor sale poloneze, insa mai tarziu el a castigat porecla de “Omul de gheata” (“Iceman”), datorita experimentelor sale de a ascunde data exacta a mortii in cazul victimelor sale, prin intermediul inghetarii cadavrelor intr-un congelator industrial. Kuklinski insusi admite ca ar fi folosit frigiderul unui vanzator de inghetata ambulant, insa agentii FBI au pus la indoiala aceasta ipoteza. Aceasta metoda originala a lui Kuklinski a fost si cea care a condus la deconspirarea sa, conducandu-i pe agentii de politie catre indiciile care il incriminau pe criminal. Mai exact, autoritatile au gasit cadavrul unui barbat in interiorul caruia au fost descoperite bucati de gheata. Kuklinski incepuse deja sa nu mai fie la fel de atent la modul de a actiona, lasand la voia intamplarii detalii importante. Astfel, intr-o seara calda de vara, Kuklinski, din neatentie si graba, nu a mai avut rabdare sa lase cadavrul victimei sale sa se dezghete complet, debarasandu-se de trupul neinsufletit care mai apoi a fost gasit de autoritati. Kuklinski a dezvoltat o relatie de prietenie cu un barbat pe nume Robert Pronge, un fost militar instruit in ceea ce priveste tehnica demolarilor. Acesta a fost personajul de la care Kuklinski a invatat mai multe din metodele sale de a ucide, printre care si cea referitoare la utilizarea cianurii, si cum poate fi ea aplicata. La fel ca in cadrul oricarei alte “relatii de prietenie”, Kuklinski si-a indeplinit interesul, culegand informatiile de care avea nevoie, iar apoi l-a ucis pe Robert Pronge, un individ pe care Kuklinski insusi il caracteriza ca fiind “extrem de nebun”, ghidandu-se dupa instinctul personalitatii sale paranoide si debarasandu-se de el. Dupa o cariera de aproximativ treizeci de ani ca asasin platit, Kuklinski a fost arestat si inchis de catre autoritatile americane in anul 1986, in urma unei misiuni complexe in cadrul careia un agent special, Dominik Polifrone, a avut rolul principal, acela de a se infiltra si de a castiga increderea si prietenia lui Kuklinski pana in punctul in care urma sa stranga toate probele si dovezile necesare incriminarii acestuia. Agentul sub acoperire a intervenit printr-un prieten apropiat al lui Kuklinski, Phil Solimene, care i-a facut acstuia cunostinta cu Richard Kuklinski. Acesta a venit cu intentia de a-l cunoaste personal pe Kuklinski, sub forma unei propuneri de afacere, contractandu-l pentru a-l angaja sa ucida unul dintre colaboratorii lui Dominik Polifrone. In cadrul misiunii planificate de catre FBI, Kuklinski a avut mai multe convorbiri cu agentul sub acoperire, dezvaluindu-i acestuia cu sange rece detalii numeroare despre modalitatile sale de a-si ucide victimele. In momentul in care probele necesare au fost suficiente, politia si agentii feerali au organizat o ampla actiune de arestare a acestuia, blocand strada pe care acesta locuia in momentul in care se intorcea acasa impreuna cu sotia sa. Au fost necesari mai multi agenti de politie pentru a-l pune la pamant, intrucat acesta a devenit agitat si extrem de nervos in momentul in care unul dintre agenti a pus-o pe Barbara Kuklinski la pamant punandu-si gheata pe spatele ei in timp ce o retinea. Cu toate acestea, din momentul in care s-a vazut inconjurat de agenti de politie si pana in momentul incidentului legat de sotia sa, Kuklinski a ramas foarte calm si calculat, mentinandu-si caracteristica postura sobra si imperturbabila. In urma proceselor in care a fost implicat pentru cinci crime, acesta a primit mai multe sentinte pe viata, fiindu-i interzis dreptul la apel pana la varsta de 110 ani. In data de 6 martie 2006, Richard Kuklinksi moare, in urma autopsiei stabilindu-se faptul ca acesta a suferit o moarte naturala, si nu de o moarte prin otravire, conform suspiciunilor bazate pe procesul in care era acesta implicat ca martor in cazul mafiotului Gravano.

3. REZULTATELE CERCETARII. PROFILUL PSIHOLOGIC AL LUI RICHARD KUKLINKSI

3.1. Lipsa senzatiei de frica

Toate acste acte de cruzime fata de sute de oameni au la baza lor si incapacitatea acestuia de a simti frica. Conform spuselor acestuia, el si-ar fi dorit sa poata simti senzatia fricii, deoarece odata cu aceasta ar fi venit si avalansa de adrenalina complementara fricii. Asadar, cauzele si factorii esentiali in determinarea personalitatii sale se reflecta atat in factorii de mediu care iiinfluenteaza in mod dramatic cursul existentei, cat si in factorii de ordin biologic, reprezentand o predispozitie catre activitati de risc major. Aceasta predispozitie corelata cu mediul familial toxic si puternic agresiv in care Kuklinski copilareste, conduc mai departe la construirea profilului unui individ “programat” sa ucida si sa distruga orice obstacol ar interveni in calea sa.

3.2. Agresivitate si sadism

Avand in vedere traumele si scenele de violenta extrema si lipsa totala a afectiunii prin care a debutat copilaria lui Richard Kuklinski, acesta a devenit mai tarziu un copil insensibil la suferintele altora si, mai mult decat atat, a inceput sa simta nevoia de a provoca durere si suferinta altora, simtind curiozitate si mai apoi satisfactie. Kuklinski utilizeaza un comportament agresiv si distructiv pentru a masca propriile complexe si lipsuri personale ingropate adanc inca din timpul copilariei sale, alegand astfel sa elimine pe oricine ar putea reprezenta o amenintare la adresa imaginii sale de sine. Primele semne ale personalitatii sale sadice au fost reprezentate de faptele sale de cruzime fata de animale. Acesta obisnuia sa chinuie cainii si pisicile pe care le gasea in zona casei sale, el insusi povestind cum lega cozile a doua pisici intre ele si le arunca pe cablurile de inalta tensiune – acestea nu mureau pe loc, iar lui ii placea, dintr-o curiozitate morbida, sa le priveasca in timp ce sunt electrocutate si in timp ce mor. Mai tarziu, Kuklinski s-a dovedit a fi un tip caracterizat prin aceeasi lipsa desavarsita a empatiei fata de semenii sai, comitand prima sa crima la 16 ani, omorand in bataie un baiat care il tachina. Kuklinski afirma ca i-a parut rau pentru acea fapta la inceput, neavand intentia sa-l ucida, ci doar sa-i dea o lectie, insa dupa cateva zile sentimentele de remuscare si regret au disparut complet, fiind inlocuite de un sentiment de mandrie, putere si independenta. Acesta a reprezentat doar inceputul a ceea ce urma sa vina, acesta continuand cu mai mult de [numar] crime asupra unor oameni deopotriva nevinovati, necunoscuti sau reprezentand tinte ale mafiei pentru care acesta lucra. Toate aceste fapte oribile de cruzime provoaca, in mod normal, reactii de repulsie si dezgust oricarei persoane obisnuite, provocand sentimente de frica, de groaza, individului respectiv si reprezentand, totodata, chiar posibile traume psihice. Prin urmare, majoritatii oamenilor le-ar fi dificil chiar si sa fie martorii unor asemenea scene, fiind un numar si mai mic al celor care ar fi capabili si de comiterea lor fara niciun fel de tresarire a constiintei. Kuklinski reprezinta unul dintre acele cazuri rare, care comite crime pentru bani sau pentru a-si exercita puterea asupra indivizilor care il deranjeaza, fiind impulsionat de curiozitate in inventarea unor metode inedite de a ucide. Nu numai ca acesta nu era oripilat de scenele de chin si groaza, dar mai mult dcat atat, el realiza ceea ce am putea numi “experimente” pe victimele sale. Mai exact, acesta folosea metode variate pentru a-si ucide victimele, cea mai cunoscuta fiind dezmembrarea si criogenia cadavrelor, metoda care i-a adus si notorietatea, impreuna cu porecla “The Iceman” (“omul de gheata”). Kuklinski utiliza aceasta metoda pentru ca in momentul in care trupurile victimelor erau gasite de catre politie, acestia sa nu poata identifica corect data decesului, lucru care a contribuit la durabilitatea carierei sale de criminal. O alta demonstratie de sadism este reprezentata de atitudinea sa extrem de lejera fata de ceea ce se intampla in fata ochilor sai cu victimele decedate sau zbatandu-se intre viata si moarte in cadrul unor scene sangeroase, brutale si terifiante, care, in primul rand, ar trebui ca inevitabil sa provoace anumite reactii implicite ale organismului: greata, varsaturi, ameteala, senzatie de lipsa a oxigenului etc. Kuklinski, insa, afirma in cadrul interviurilor pe care le-a oferit pe perioada detentiei sale, ca nu avea niciuna din aceste reactii, relatand cum in unele din aceste situatii se intampla sa fie chiar infometat, asadar obisnuia uneori sa manance pizza in timpul scenelor de groaza. Acesta era imun chiar si la mirosul izbitor al cadavrelor sau la atingerea ramasitelor umane, pe care nu avea niciun fel de problema sa le taie rand pe rand, pentru a le putea introduce in pungi de plastic si a le transporta mai usor.

3.3. Dispret fata de norme si valori sociale

Tot parcursul vietii lui Richard Kuklinski face evidenta lipsa insusirii normelor sociale, pe care acesta a fost incapabil de a le internaliza. Copilarind intr-o familie in care toate drepturile umane erau incalcate, pornind de la cel mai important drept – dreptul la viata – acesta si-a format convingerea ca el este cel mai in masura sa hotarasca ce este bine si ce este rau. Astfel, imaginea sa despre lume a fost una distorsionata, hotarand sa traiasca dupa propriile reguli. Pentru Kuklinski, notiunea de pedeapsa nu a avut niciodata un sens concret, intrucat aceasta era aplicata indiferent daca o persoana a gresit sau nu.

Acesta a crescut invatand ca lumea este o jungla unde fiecare trebuie sa lupte pentru a supravietui, legile morale sau constitutionale neavand nicio insemnatate si niciun efet asupra sa.

In profilul psihologic al lui Richard Kuklinski regasim si elemente din cadrul tulburarii de personalitate narcisistice, aspectul prevalent fiind atitudinea aroganta si sfidatoare a acestuia, atitudine care este evidenta si direct observabila incepand cu limbajul nonverbal al acestuia – rictusul dispretuitor, postura de superioritate, privire aroganta, „de sus”, miscarile ample – ceea ce denota o incredere ridicata in propria persoana, o stima de sine exacerbata si un sentiment de autosuficienta. Acest comportament este vizibil si in timpul procesului in care este judecat pentru crimele sale.

Elementul cel mai relevant in cadrul profilului psihologic al lui Richard Kuklinski, constituind, totodata si aspectul cel mia usor de distins in cadrul comportamentului sau, este reprezentat de „un pattern pervasiv de desconsiderare si violare a drepturilor altora, care incepe in copilarie sau precoce in adolescenta si se continua in perioada adulta.” (DSM IV, 701). Acesta prezinta semne ale unui comportament deviant inainte de varsta de 15 ani, continuand intr-o maniera ascendenta dusa la extrem catre acte de violenta si crime dupa varsta de 18 ani. Kuklinski nu are respect fata niciun fel de autoritate, morala sau legala, considerandu-se pe sine insusi singura autoritate de care ar trebui sa tina cont in acest univers. Aceasta atitudine de viata se datoreaza faptului ca, inca din copilarie, singura persoana care a reusit sa-i ofere un sentiment de protectie si siguranta a fost el insusi. Persoanele care erau responsabile pentru crearea acestui confort – parintii sai – au reprezentat de fapt primele amenintari serioase la viata sa, acesta fiind raspunzator de a se apara si a-si salva viata. Dovada acestui fapt o reprezinta faptul ca tatal sau, Stanley, a parasit familia atunci cand acesta avea cinci ani, dupa ce l-a omorat in bataie pe fratele mai mare a lui Richard, Florian, intr-un acces de furie. In urma decesului, tatal acestuia, impreuna cu mama sa, au musamalizat cauzele mortii copilului in fata politiei, continuand aplicarea violentei fizice si verbale in cadrul familiei.

3.4. Lipsa empatiei

Kuklinski este un tip solitar care tinde sa interpreteze in mod eronat intentiile si motivele celorlalti si care are o dorinta nemiloasa de a provoca suferinta si durere altor oameni. Mintea lui Kuklinski este permanent incarcata de idei si scheme criminale si de violenta. Acesta este continuu in cautarea fricii si a slabiciunii in mediul sau inconjrator, pentru a putea exploata persoanele din jurul sau, prin planificarea si creearea de noi oportunitati de a le insela si manipula. Unul dintre exemple ar putea fi cazul celei de-a doua casatorie a acestuia, cu Barbara Pedrici, despre care sotia acestuia relateaza intr-un documentar acordat postului de televiziune HBO cum acesta ar fi cucerit-o la inceputul relatiei cu flori, cadouri si surprize pentru a o impresiona. Cu toate ca femeia nu era indragostita de el, a continuat sa se vada cu acesta datorita perseverentei de care a dat dovada venind in fiecare zi la usa ei si comportandu-se intr-un mod extrem de iubitor si protector. Aceasta a simtit ca femeia nu vrea sa continue relatia cu el, asa ca a planuit o modalitate de a o tine langa el cu forta. Simtind slabiciunea Barbarei pentru parintii sai pe care ii iubea enorm, Kuklinski a amenintat-o ca daca il va parasi, ii va ucide parintii. Dupa ce s-au casatorit, aceasta a avut de-a face cu cealalta fateta a lui Kuklinski, cunoscandu-i personalitatea vulcanica si accesele de violenta. Acest comportament denota gandirea sa strategica prin care opereaza in momentul in care isi doreste cu orice pret sa obtina ceva – nu exista reguli sau limite legale sau morale pe care acesta sa nu le incalce in indeplinirea scopului sau – fiind, in mod evident, un individ cu un rationament logic si bine structurat, care invata din greselile sale, nelasand niciun detaliu la voia intamplarii, motiv pentru care a si reusit ca timp de atatia ani in care a comis crime ingrozitoare sa nu fie prins de catre politie. Atitudinea sa defensiva dusa la extrem, in combinatie cu insensibilitatea sa fata de durerea si suferinta altora il fac pe acesta un individ deosebit de periculos.

Acesta dovedeste lipsa de sensibilitate la necesitatile altora, implicand si exploatarea constienta si voluntara a acestora – cel mai bun exemplu este reprezentat de atitudinea fata de sotia sa si modul in care isi satisface placerea personala de a trai langa ea, fara a-i pasa de nevoile sau dorintele acesteia, dimpotriva, indepartand-o de oamenii pe care aceasta ii iubea cel mai mult. De asemenea, lipsa generala si absoluta de interes fata de sentimentele, nevoile, dorintele si suferinta altora, precum si fantezia acestuia de a detine puterea absoluta, de a fi un fel de Dumnezeu, de a fi ultima persoana pe care victimele sale o vad in fata ochilor inainte de a muri, reprezinta aspecte ale tulburarii de personalitate narcisistice, ale incapacitatii de a se pune in locul altor persoane, de a simti compasiune.

3.5. Pattern de suspiciune si neincredere

Patternul de neincredere si suspiciune pervasiva fata de ceilalti, specific tulburarii paranoide, a fost dezvoltat de catre Richard Kuklinski inca din timpul adolescentei, probabil avand la baza experienta traumatizanta familiala si lipsa sentimentului de securitate si incredere in oamenii care trebuia sa-l invete sa-si asume valori si abilitati sociale – adica parintii sai – care au reprezentat, de fapt, niste antimodele in cazul acesta. O alta trasatura a personalitatii paranoide, pe care Kuklinski o indeplineste este aceea de a nu impartasi informatii altor persoane. Acesta obisnuia sa nu se confeseze nimanui despre absolut niciun aspect al vietii sale. Totusi, in cazul in care facea acest lucru, in mod sigur urma sa ucida acea persoana. Paradoxal este faptul ca aceasta a fost greseala care l-a condus catre pedeapsa cu moartea – faptul ca acesta i-a dezvaluit lui Robert Pronge – un potential partener de afaceri care dorea sa-l plateasca e Kuklinski pentru a ucide pe cineva – metodele prin care acesta isi omora victimele. Ofiterul Pronge era un agent sub acoperire care lucra la cazul lui Kuklinski si care a obtinut in urma intalnirilor si convorbirilor cu Kuklinski inregistrarile de care avea nevoie pentru a-l condamna pe acesta pe viata. Era, insa, clar ca acesta urma sa-l ucida pe Robert Pronge dupa incheierea afacerii. Cea mai elocventa ilustrare a unui comportament paranoid, ca urmare a traumelor si modelului preluat din copilarie, este reprezentata de scena in care tatal lui Richard Kuklinski o injunghie pe la spatele acesteia pe mama sa in bucatarie, Kuklinski fiind martorul faptei la o varsta foarte frageda. Mai tarziu, in timpul celei de-a doua casatorii cu femeia pe care o iubea foarte mult, Kuklinski recreeaza involuntar scena care avusese loc in familia sa in copilarie si ii da ocazia Barbarei sa-l injunghie cu un cutit in spate, in bucataria din casa acestora, fiind sigur ca aceasta nu va rata aceasta ocazie avand in vedere agresiunile si amenintarile la care era expusa. Acesta relateaza mai tarziu cum Barbara era singura persoana din lume in care el avea incredere, acest fapt datorandu-se in mare masura acestui episod. Acest sentiment de surprindere in momentul in care o persoana apropiata isi demonstreaza loialitatea este specifica tulburarii de personalitate paranoida.

3.6. Machiavelism

La varsta de 26 de ani, Kuklinski si-a cunoscut ce-a de-a doua sotie, Barbara (19 ani) care abia terminase liceul, lucrand ca secretara la o companie de transport. Povestea de dragoste dintre cei doi a escaladat rapid, Kuklinsk fiind foarte insistent, perseverant si foarte atent fata de Barbara, cucerind-o cu numeroase cadouri si atentii si cu multa tandrete. Este interesant faptul ca acesta era la vremea aceea casatorit cu o alta femeie, impreuna cu care avea doi baieti, despre care nu se stiu, insa prea multe detalii – el vorbind in cea mai mare parte a timpului doar despre fetele sale din ce-a de-a doua casatorie. De asemenea, Barbara, care i-a daruit acestuia trei copii, dintre care doua fete si un baiat, povesteste dupa condamnarea lui, cum Kuklinski era gelos pe baiatul lor, interzicandu-i acsteia sa petreaca foarte mult timp cu el. Aceste comportamente aduc inca o dovada la confirmarea trasaturilor personalitatii paranoid – gelozia fata de propriul copil si controlul absolut asupra sotiei sale.

Kuklinski s-a dovedit a fi un tip conservator, calculat si prevazator, avand un nivel al anxietatii interpersonale foarte scazut, simtindu-se, de altfel, foarte confortabil in propria piele si avand incredere in abilitatile sale de a-i controla pe ceilalti si evenimentele din viata sa. Cu toate acestea, el este intr-o permanenta alerta in ceea ce priveste potentialele pericole si amenintari, avand tendinta de a-i cataloga pe ceilalti in functie de autoritatea statutului.

3.7. Obsesia pentru putere si control

Kuklinski este, in mod evident, un individ egocentric, insa intampina dificultati in procurarea senzatiei de placere si confort prin natura modului sau foarte rigid – acesta este mult prea rigid si obsedat de control pentru a avea o gama larga de interese si activitati care ii fac placere, insa chiar si cele pe care le are trebuie sa se desfasoare intre limitele bine conturate ale controlului sau. Acesta nu are nicio restrictie in a-si impune controlul absolut asupra celorlalti, violenta reprezentand instrumentul sau principal in ceea ce priveste rezolvarea problemelor.

Pentru Richard Kuklinski singura valoare pe care o cunoaste si o respecta in cadrul existentei sale este cea a ordinii, a perfectionismului, valoare derivata din aceeasi obsesie a sa pentru control si putere, care ii dicteaza intregul comportament. Acesta nu poate tolera niciun tip de provocare, opozitie sau lipsa de consideratie. El nu poate avea incredere in nicio alta autoritate sau sursa de putere decat cele proprii, fiind singurul responsabil pentru viata si supravietuirea sa. Asadar, acesta are locus controlul intern, considerand ca el insusi este singurul raspunzator pentru existenta sa si pentru atingerea obiectivelor dorite, prin intermediul deciziilor personale, excluzand hazardul din ecuatia existentei sale.

3.8. Intoleranta la frustrare

Kuklinski este un tip intransigent care nu poate trece peste mici conflicte, critici sau insulte care ii sunt adresate, simtind nevoia sa se razbune pentru toate aceste lucruri. Astfel, Kuklinski a ucis un barbat intr-un bar doar pentru ca acesta a facut anumite comentarii si glume la adresa sa. Mai exact, a asteptat ca acesta sa iasa afara si l-a strangulat cu o franghie pe care a gasit-o la fata locului, tinandu-l ca pe un sac in spate, pentru a-l simti acum se zbate si cum moare. Acesta a considerat ca trebuie sa dea o lectie oricui il va irita, pentru a nu mai avea de suferit asa cum se intampla in copilarie. De asemenea, in profilul psihologic al lui Kuklinski regasim si elemente caracteristice tulburarii de personalitate paranoide. Regula generala a personalitatii paranoide este aceea ca cei care o dezvolta nu pot avea incredere in nimeni, nu lasa pe nimeni sa se apropie de ei si nu iarta pe cineva care le-a gresit – daca cineva ii critica, acestia vor raspund imediat printr-o reactie furioasa sau printr-un contraatac dur, daca cineva ii umileste, ei simt nevoia sa se razbune. Conform spuselor sale, Kuklinski era in stare sa raneasca sau sa ia viata cuiva doar pentru ca acea persoana l-a facut sa se simta prost – criticandu-l, contrazicandu-l sau nerespectandu-I autoritatea – acesta era, in special, enervate de catre oameni “scandalagii”, “galagiosi”, doarece acestia ii aminteau de tatal sau. O alta reactie exagerata si terifianta a acestuia a avut loc in timpului unui drum cu masina pe o autostrada din SUA, cand mai multi tineri conducand doua masini au inceput sa-l tachineze. Acestia probabil bausera, se simteau bine si au vrut sa se distreze pe seama lui, impingandu-l in afara zonei carosabile, razand si facand glume pe seama acestuia. Kuklinski i-a omorat pe toti acei tineri, afirmand in interviurile sale ca acestia i-au pus viata in pericol, deoarece ar fi putu sa-l omoare prin acele gesturi cu masina. Asadar, el a perceput gestul lor ca fiind infinit mai grav decat acesta a fost, iar glumele lor ca fiind un atac direct si personal asupra sa. De asemenea, el a actionat imediat in urma atacului tinerilor, luand masuri drastice, de la care, conform spuselor acestuia, nu se abatea niciodata – odata ce devenea iritat si lua in vizorul sau o tinta, trebuia sa mearga la capat indiferent de circumstante sau de riscuri. Acesta este caracterizat de o hipersensibilitate la frustrare, la respingere, la dezaprobare si la evaluari negative din partea semenilor sai, fiind vorba doar de o chestiune de minute pana ca acesta sa echilibreze balanta in favoarea sa, eliminand sursa disconfortului prin uciderea individului respectiv. Kuklinski isi doreste sa fie acceptat si aprobat ca persoana, simtind o dorinta de a fi admirat si respectat, insa ca urmare a personalitatii sale paranoide, are expectante negative, aflandu-se intr-o permanenta alerta pentru a identifica reactii si comportamente ale celorlalti care sa transmita exact opusul a ceea ce-si doreste.

3.9. Elemente borderline

Comportamentul lui Richard Kuklinski cu privire la placere si confort dezvaluie instabilitate in privinta relatiilor interpersonale si a imaginii de sine. Obiectele afectiunii sale sunt valorizate iar apoi depreciate, ceea ce indica prezenta unor elemente ale tulburarii de personalitate borderline. Acest comportament intervine in special in relatia cu sotia sa, Barbara, e care acesta o iubea foarte tare – conform spuselor sale si ale familiei – insa fata de care avea un comportament extrem de violent in momentele sale de furie sau ura, cand pur si simplu se transforma din oml iubitor si dependent de familie, intr-un monstru de nerecunoscut. De asemenea, una dintre fiicele acestuia relateaza cum acesta i-a spus la un moment dat ca daca mama lor il va supara atat de tare incat sa o omoare, ar fi nevoit sa o omoare si pe ea impreuna cu fratii ei pentru a nu spune nimanui acest lucru. In ciuda acestor instincte bizare si sadice indreptate catre persoanele dragi, care denota instabilitate emotionala, acesta nu si-a lovit niciodata copiii.

3.10. Elemente atipice personalitatii psihopate

Acesta relateaza despre singura crima in legatura cu care simte regret: este vorba despre un barbat pe care era platit sa-l ucida si care in momentul in care si-a dat seama ca va muri, a inceput planga si sa se roage la Dumnezeu in mod haotic si disperat. Vazand acest lucru, Kuklinski i-a spus ca ii pune la dispozitie treizeci de minute pentru a se ruga la Dumnezeu ca acesta sa vina sa-l salveze. Acest gest este probabil unul dintre cele mai groaznice acte de cruzime si sadism, ilustrand placerea lui Kuklinski de a face oamenii sa sufere, de a-i umili si de a se juca cu vietile, sentimentele si credinta lor, dorind sa joace el insusi acest rol de Dumnezeu. In acest gest regasim deopotriva aspecte ale personalitatii antisociale, sadice, insa si narcisistice.

Caracteristica personalitatii sale antisociale, care atrage atentia prin faptul ca in cazul acestuia se activeaza numai in anumite conditii, este lipsa empatiei fata de ceilalti si provocarea suferintei fara a tine cont de sentimentele lor – desi Kuklinski poreclit si „Iceman” este un individ plin de cruzime si lipsit de scrupule, infatisand portretul exact al psihopatului care este in stare sa distruga orice intalneste in calea sa, acesta nu a ucis niciodata femei sau copii. Mai mult decat atat, el si-a iubit enorm familia, conform spuselor sale, si a uluit o lume intreaga in momentul in care, exprimandu-si regretul de a-si fi facut sa sufere copiii si sotia in timpul unui interviu, nu si-a mai putut stapani lacrimile – aceasta fiind o emotie extrem de puternica si complet neobisnuita pentru un asemenea individ.

CONCLUZII

Asadar, in cadrul profilului de personalitate a lui Richard Kuklinski, aspectele care tin de detinerea puterii si a controlului domina toate celelalte caracteristici. Din punct de vedere cognitiv, acesta dovedeste un nivel relativ ridicat de inteligenta, un bun control al tendintelor impulsive, avand foarte bune abilitati de organizare si planificare, ceea ce il face mai periculos si mai sinistru decat un psihopat obisnuit.

Desi elementele esentiale de patologie sunt datorate in cea mai mare parte nevoii de putere si control, exista, de asemenea, influente semnificative din partea judecatilor, principiilor de viata si ale valorii de sine. Asadar, sursa principala de placere, confort si siguranta deriva din controlul si puterea pe care el le exercita asupra mediului exterior. Acesta prezinta deseori tendinte evitante, care se traduc in comportamente de incercare de a incheia experientele care produc orice durere sau diconfort. Aceste tendinte, impreuna cu tendintele marcate de a-si procura, intretine experientele de placere si confort graviteaza in jurul aceleiasi nevoi de control si putere, nevoie care acapareaza toate aspectele personalitatii sale, de la cel cognitiv, la cel comportamental si ana la cel motivational. Astfel, acesta isi doreste puterea si controlul absolut, gandeste modalitati de a le detine si actioneaza in acest sens fara rezerve sau constrangeri morale pentru a le obtine si pentru a le mentine.

Richard Kuklinski este un individ intransigent in viziunea sa asupra vietii, toate aspectele legate de viata si de modul de a trai viata reducandu-se la detinerea puterii si a controlului. De asemenea, Kuklinski este in mod clar un individ care prefera singuratatea si care are un potential constant pentru violenta exploziva. El este extrem de defensiv in modul sau de gandire, simtindu-se foarte usor atacat prin orice fel de comentariu care poate fi interpretat ca o critica, insa este foarte atent si calculat in actiunile pe care le initiaza in acest sens.

Acesta este estrem de agresiv si de independent, fiind un tip lucid si prezent in viata de zi cu zi, foarte receptiv la oamenii si lucrurile care il inconjoara, verbal si nonverbal. Acesta poseda bune abilitati sociale, avand un stil de relationare interpersonala foarte dezvoltat, competente care ii servesc in cadrul metodelor sale de manipulare si exploatare a celorlalti. este un tip conservator, calculat si prevazator, avand un nivel al anxietatii interpersonale foarte scazut, simtindu-se, de altfel, foarte confortabil in propria piele si avand incredere in abilitatile sale de a-i controla pe ceilalti si evenimentele din viata sa. Cu toate acestea, el este intr-o permanenta alerta in ceea ce priveste potentialele pericole si amenintari, avand tendinta de a-i cataloga pe ceilalti in functie de autoritatea statutului. (concl)

Richard Kuklinski, supranumit si “Iceman” (11 aprilie, 1935 – 5 martie, 2006) este un ucigas platit cu notorietate, care a lucrat pentru mai multe familii facand parte din mafia italiano-americana, sustinand ca a omorat peste 200 de persoane de-a lungul carierei sale care s-a intins pe o perioada de 30 de ani. Acesta era fratele mai mare al altui delincvent condamnat pentru crime si violuri, Joseph Kuklinski.